Gricault and Masculinity

de
Norman Bryson

IMAGINE
In aceasta lucrare Bryson investigheaza 2 directii distincte:
1) Constructia culturala a masculinitatii
2) Opera artistului francez Thodore Gricault (1971-1824)
Totusi, apreciaza ca opera lui Gricault poate fi interpretata drept o investigare a constructiei
identitatii masculine in contextul sau specific de clasa si perioada. Clasa fiind clasa artistocratica
careia artistul ii apartinea si perioada fiind contextul tarziu-Napoleonic al primilor lui subiecti
militari (dupa 1810) pana la contextul de post-Restaurare al ultimelor lucrari (1822-1823).
Analiza autorului se bazeaza pe discursurile contemporane lui de explorare a masculinitatii si
porneste de la o selectie a acestor discursuri ghidata de studiile cinematografiei in directia naturii
diferentierii sexuale a privirii.
O obiectiune clasica adusa juxtapunerii lucarilor de arta vizuala cu discursurile pe tema diferentierii
sexuale este aceea ca, in mod inevitabil, lucrarea de arta ajunge doar sa repete sau confirme temele
si termenii discursului; astfel, picturile lui Gricault sfarsesc prin a fi alegorii ale discursului, adica
sunt retrogradate si relegate la un statut secundar si ilustrativ.
Ce este interesant la modul in care astazi se teoretizeaza diferentele sexuale este aceea ca
problemele vizualului sunt de importanta primara in discursul despre sexualitate: vizualul sau
figurativul pictural, in opozitie cu orice continut discursiv sau iconografic ar avea, nu mai este in
afara discutiei, ci dimpotriva, a devenit centrul atentiei.
Iar crucial pentru discutia aceasta este analiza privirii (vom discuta despre optica heterosexuala
dominanta) a carei esenta este aceea ca activitatea vizuala este construita din punct de vedere
cultural pe diviziunea rol activ (masculin) si rol pasiv (feminin).
Barbatul este purtatorul privirii si femeia este obiectul respectivei priviri, o imagine.
Bryson intentioneaza sa altereze acest model (barbatul ca purtator al privirii, femeia ca obiect al
privirii): privirea unui barbat ce are ca obiect un alt barbat
Stabileste voyeurismul drept proces central in relatia dintre barbatul spectator si imaginea femeii si
identificarea drept proces central in relatia dintre barbatul spectator si imaginea barbatului. Drept
exemplificare avem analiza Laure Mulvey: privitorul masculin se pune in pantofii personajului unui
film, isi aliniaza punctul de vedere la cel al acestui personaj.
Barbatii ar trebui sa preia din feminism o prima lectie si sa invete sa o aplice propriilor situatii:
sexul (genul) este in principal o constructie culturala. Barbatii ca barbati. Mascarada masculinitatii e

o mascarada care continua pana in ziua mortii subiectului. Aceasta mascarada continua si datorita
cenzurii in cruce: aceleasi coduri pe care si le impune un barbat le va impune si altora din jurul sau,
perpetuand astfel aceste coduri la infinit. Deviatiile sau esecul pot insemna amenzi imediate si
severe.
Asadar, aceasta cenzura sugereaza ca mascarada masculina este directionata atat catre femei, cat si
catre barbati.
Observam o anomalie a modelului de mai devreme: barbatul nu mai este doar purtatorul privirii ci
devine si obiect al respectivei priviri.
Aceasta mascarada aduce cu sine un loc comun empiric valabil ambelor sexe: diferenta dintre ma
vad pe mine si ma vad pe mine vazandu-ma; altfel spus, privitor si subiect al privirii masculine.
Introspectie si interpelare/identificare. Separate si intrepatrunse.
Bryson mentioneaza un extras din Biblie (Geneza) in care este descris un episod despre betia lui
Noe: band din vin, s-a imbatat si a fost descoperit de fii sai dezbracat; acestia s-au dus sa-l acopere
intorcandu-si fetele, astfel incat sa nu ii vada goliciunea.
De ce provoaca aceasta goliciune o asa mare tulburare incat fii trebuie sa mearga cu spatele? Este
evidenta trauma diferentei sexuale: organele genitale ale tatalui nu sunt identificate ca fiind similare
cele ale fiului, totusi aceasta diferenta nu este cea intre barbat si femeie, ci de o alta natura.
Freud explica prin complexul oedipian dificultatea relatiei de identificare dintre barbati. Locusul
problemei este relatia fizica si afectiva a fiului cu parintii sau, relatie rezolvata de Oedip in mod
diferit pentru fiecare sex: Oedip-ul pozitiv pentru fete este reprezentat de ruperea relatiilor privind
impulsurile sexuale in relatia cu tatal prin identificarea cu mama; Oedip-ul negativ pentru fete este
reprezentat de rezolvarea relatiilor cu mama prin identificarea cu tatal, respectiv asumarea pozitiei
masculine
In cazul baietilor, relatiile de ordin sexual cu mama sunt structurate prin indentificarea cu tatal si
invers.
Desigur, doar Oedip-ul pozitiv este este conform planului cultural si il eclipseaza pe cel negativ.
Cu toate aceastea, reminescente ale celui negativ raman, insa acestea sunt complet interzise de
cultura.
In cazul fiilor lui Noe, identificarea cu imaginea tatalui este incurajata, cu un amentament foarte
important: imposibilitatea detinerii privilegiului sexual si de putere al tatalui.
IMAGINE
Bryson isi incepe textul cu o imagine cu Schwartzenegger in ideea de a marca efortul, transpiratia,
de a produce mascarada masculina.
IMAGINE
Merge mai departe si discuta despre Doriforul lui Policlet, analizandu-i idealizarea trupului
masculin.

IMAGINE
Afirma ca Schwarzenegger are aceleasi intentii de idealizare a corpului.
Idealizarea poate fi definita in cazul nostru drept diferenta dintre corpul fizic si idealul trupesc
masculin, o identificare la care aspira un subiect masculin dar de care este privat...in momentul
puterii sexuale.
Ce este frapant la aceste 2 imagini este negarea vehementa a investiturii sexuale. In cazul sculpturii,
se paote vorbi despre puritatea sa matematica, despre constructia raportata la canoanele proportiilor
eprfecte, despre clasicismul ei spre exemplu, marimea redusa a organelor genitale. Conventie
comuna a epocii, scopul era acela de a nu provoca anxietate privitorului. Astfel, e rezolvata
problema puterii sexuale in identificare.
Exemplul lui Schwarzenegger atinge un efect similar prin fetisizarea intensa a musculaturii. Si aici
se poate vorbi despre diminuarea evidenta a zonei genitale: tot corpul este supra dezvoltat, mai putin
exact acea zona.
Idealul grecesc a devenit central in toate sistemele de reprezentare atinse de clasicism si neoclasicism.

IMAGINE
Despre Gricault
Cariera sa incepe in mijlocul crizei militare provocata de proiectul Napoleonic. In prima sa lucrare
de Salon, Ofiter al Garzii Imepriale de Cavalerie din 1822, este de remarcat cum deja altereaza
imaginea razboinicului in comparatie cu..
IMAGINE
..scene de lupta anterioare Batalia de la Aboukir de Gros.
Aici, Murat este integrat intr-o naratiune, isi indreapta sabia catre egipteanul deja doborat si calul
sau
IMAGINE
In timp ce in reprezentarea lui Gericault, calaretul si calul au fost indepartati de campul de lupta,
sabia este indreptata catre inapoi, palaria ii este un pic cam mare, picioarele calului sunt in toate
directiile cu privirea spre inainte, in timp ce calaretul priveste inapoi.
Ce vrea sa sublinieze Bryson este ca odata cu Napoleon apare si o moda elaborata a costumului de
lupta, vizibila si la printul Murat. La Gericault imaginea bravurii persista, insa este cumva carpita.
Gericault duce lucrurile mai departe, reprezentand luptatori stirbiti de grandoare:
IMAGINE
Cuirasierul ranit

IMAGINE
sau Husarul trompetist care sunt scosi din contextul belic, sunt asezati, par a fi lipsiti de ocupatie.
IMAGINE
Portretul unui carabinier aduce in discutie o a 2a caracteristica a masculinitatii (pe langa hainele de
bravada) pilozitatea faciala. Desi cu evidente marci ale virilitatii, figura carabinierului este una
obosita: privire melancolica, tample palide.
Gericault este foarte prolific in productia de portrete ale reprezentantilor armatei. Majoritatea
prezinta caracterele mai devreme mentionate.
In continuare, Bryson lanseaza o intebare: De ce structurile ierarhice, politice, patriarhale in
definitiv, muc atat de adanc din subiectul masculin?
Poate are legatura cu exemplul anterior ce sublinia identificarea cu figura paterna, cu tatal. Revenind
la teoriile freudiene, barbatul este incurajat sa isi asume rolul falic, dar puterea falusului nu poate fi
niciodata a lui.
Rezultatul este lipsa de autenticitate in productia masculina, barbatul nu poate sa obtina puterea
falica in toata deplinatatea ei.

EXPERIMENT:
Scrieti pe o bucata de hartie (asta ca sa nu va influentati reciproc) cu ce asociati cuvantul
masculinitate.
Eu forta
Barbat?? daca nu apare niciun biletel cu barbat inseamna ca intr-adevar, s-a produs o mutatie in
perceptia culturala a intelesului masculinitatii.
L-am intrebat si pe google iata ce a raspuns:
FOLDER IMAGINI GOOGLE