Operaii tehnologice pentru execuia planeelor din

beton armat monolit

Planeele sunt elemente de construcii orizontale sau nclinate care ndeplinesc rolul de
compartimentare a cldirilor pe vertical, iar la cldirile cu acoperi teras, planeul ultimului nivel
este totodat elementul care nchide construcia la partea superioar.
Clasificarea planeelor -Exist mai multe criterii de clasificare a planeelor, astfel:

dup modul de realizare

o planee monolite;
o planee prefabricate;
o planee mixte.
dup modul de alctuire
o planee curente din plci i grinzi;
o planee cu nervuri dese;
o planee casetate;
o planee ciuperci;
o planee dal;
o planee cu alctuire special.
dup modul de armare
o planee armate pe o direcie;
o planee armate pe dou direcii.

Tehnologia de execuie a planeelor din beton armat monolit

Cuprinde urmtoarele lucrri:

cofrare
armare
montarea pieselor i a elementelor de instalaii
turnarea i compactarea betonului
decofrare

a. Lucrri de cofrare

n cazul planeelor din beton armat, fr grinzi, cofrajul se alctuiete din panouri tipizate sau
netipizate ezate pe grinzi metalice (fig.1).
Panourile de cofraj se dispun astfel inct s acopere in totalitate suprafaa planeului sau s se
foloseasc un numr minim de completri.

1. grinda extensibil; 2.contravntuiri longitudinale; 3. grinda (bila) din lemn; 4.popi telescopici;
5.contravntuire transversala; 6.eava de schela; 7.panou pentru cofrareaplacii; 8.planeu de beton
armat.

La planeele cu plci i grinzi dispuse dup o direcie, cofrarea este aceeai ca la planeele cu
plci drepte, cu particularitile de execuie a cofrajului pentru grinzi, prezentate la tehnologia
de execuie a grinzilor din beton armat monolit (Fig.2)

1.grinda de beton armat;2.grinda extensibila;3.popi metalici;4.contravintuire transversala;5.dispozitiv

de descintrare;6.placa de beton;7.panou de cofraj.

n cazul planeelor cu nervuri dese se folosesc cofraje de inventar sub form de cutii de lemn, de
11,2 m lungime, sau cutii metalice n forma de U, de 1m lungime executate din tabla de 2mm
grosime.

b. Armarea planeelor

Armarea cu plase din bare independente se realizeaz direct n cofraj, ordinea operaiilor fiind
urmtoarea:

1-se eaz barele drepte, legndu-se cu srm de armatura din centuri, sau din grinzi.
2-se monteaz barele ridicatte la 45, care se ndoaie la bancul de lucru.
3-se aeaz armatura de repartitiie i se monteaz clreii n direcia barelor drepte, legndu-se de
armatura de repartiie de la partea superioar a plcii.

La armarea planeelor cu plase sudate, ordinea operaiilor este urmtoarea

1-se monteaz plaele armturii inferioare a plcii, conform planului de armare

2-se monteaz clreii de reazem i barele de montaj.
3-se monteaz plaele de pe reazemele plcii
c. Turnarea i compactarea betonului

nainte de turnarea betonului n planee se execut operaii pregtitoare:

S ne amintim!
-se verific cofrajele din punct de vedere al dimensiunilor, calitii, stabilitii
-se verific armturile din punct de vedere al poziiei i alctuirii constructive
-se cura cofrajul i armturile i se ud abundent cu ap nainte de turnarea betonului
-se aeaz pe cofraje podine de circulaie pentru muncitori, utilaje i materiale necesare betonrii.
Datorit volumului mare de beton necesar execuiei monolite a planeelor este indicat folosirea
pompei de beton.
Dac nu se poate asigura turnarea betonului n tot planeul se admite ntreruperea betonrii i crearea
de rosturi de lucru conform proiectului.
Rosturile de lucru sunt prevzute n zonele de solicitri minime.
Dup terminarea betonrii planeelor, se iau msuri care s asigure condiii favorabile de ntrire i s
reduc deformaiile din construcii.Umiditatea betonului se menine minimum 7 zile dup turnare,
protejnd suprafeele prin acoperirea cu materiale de protecie i stropirea cu ap, la intervale de
2..6ore, dup 212 ore de la turnare. Dac temperatura aerului este sub +5c, betonul nu se mai
stropete, ci se iau msuri contra ngheului.
d. Decofrarea

Dup ce betonul s-a ntrit, cofrajele se demonteaz prin desfacerea legturilor i ndeprtarea
elementelor componente ale acestuia. n cazul planeelor fr grinzi, se scot scndurile de susinere a
traverselor alternativ, se scot i s slbesc penele de sub popii, lsndu-se popi de siguran care se
ndeparteaz dup 8..14 zile.
Se definitiveaz decofrarea prin scoaterea traveselor i ndeprtarea panourilor de cofraj.
La construciile etajate nu este permis ndeprtarea susinerilor cofrajelor unui planeu aflat imediat
sub altul care se betoneaz

PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT

1. Notiuni generala. Conditii tehnice cerute planseelor si clasificarea
lor
1.1. Partile principale ale unei cladiri.
In practica curenta, o cladire are urmatoarele parti principale:
infrastructura cladirii, aflata sub cota 0.00 si care cuprinde fundatiile si in
cazul cladirilor cu subsoluri si elementele acestora; suprastructura cladirii,
adica partea care se afla deasupra cotei 0.00 si cuprinde toate celelalte
elemente ale cladirii; lucrarile de instalatii (fig 1.1).
Fig. 1.1 Alcatuirea generala a unei
cladiri: 1 fundatie; 2 - perete

(zid) interior; 3 - perete (zid)

exterior; 4 planseu; 5
sarpanta; 6 invelitoare; 7
fereastra; 8 balcon; 9 soclu;
10 trotuar; 11 subsol; 12
parter;
13

etaj
(nivel
curent).

a. Infrastructura cladirii. Cuprinde ca element principal fundatia care se

executa sub nivelul terenului natural, vine in contact direct cu stratul
bun de fundare al terenului si ii transmite acestuia toate incarcarile care
actioneaza asupra constructiei. Peste fundatie se executa, dupa caz,
zidaria parterului, subsolului sau a mai multor subsoluri.
b. Suprastructura sau elevatia cladirii. Este partea din cladire situata
deasupra terenului si cuprinde toate elementele de rezistenta, in afara
fundatiilor, precum si lucrarile de finisaj si protectie ale cladirii.

Elementele de rezistenta cuprind:

-

zidurile (peretii); delimiteaza spatiul interior al cladirii de mediul

inconjurator si impart constructia la interior in incaperi. Ele preiau
incarcarile transmise de celelalte elemente de constructie (plansee,
grinzi, acoperis etc.) si le transmit fundatiilor;

stalpii; constituie elemente verticale sau inclinate de rezistenta care

preiau de asemenea incarcarile provenite de la elementele de
constructie orizontale sau inclinate (grinzi, plansee) si le transmit
fundatiilor;

planseele; sunt elemente orizontale sau inclinate care separa intre ele
incaperile unei cladiri pe inaltimea acesteia sau inchid cladirea la partea
superioara, alcatuind in acest ultim caz, acoperisul numit si acoperisterasa. Planseele preiau incarcari permanente, utile (oameni, mobilier,
utilaje, pereti despartitori etc.) si le transmit zidurilor sau stalpilor;

sarpanta; constituie elementul de rezistenta al acoperisului, avand rolul

de a sustine invelitoarea cladirii;

scarile; asigura circulatia intre nivelurile cladirii, precum si intre exterior

si interior.

1.2. Plansee.Notiuni generale.

Planseele sunt elemente de constructie orizontale sau inclinate care
indeplinesc rolul de compartimentare a cladirilor pe verticala, iar la cladirile
cu acoperis-terasa planseul ultimului nivel este totodata elementul care
inchide constructia la partea superioara.
Planseele sunt elemente portante care preiau incarcarile permanente si
utile si le transmit elementelor de rezistenta pe care reazema (stalpi,
ziduri). In mod obisnuit pentru asigurarea izolarii termice si fonice, la
partea superioara si inferioara, planseele au ca elemente de finisaj,
pardoseala si tavanul.

1.3 Conditii tehnice cerute planseelor

Conditia de rezistenta cere ca planseele sa asigure preluarea

incarcarilor permanente si utile si transmiterea acestora elementelor de
reazem (stalpi, pereti), in ipotezele cele mai defavorabile care pot sa apara
in timpul executiei si exploatarii.
Conditia de rigiditate sub actiunea incarcarilor verticale cere ca
planseele sa nu se deformeze sub actiunea incarcarilor de exploatare,
peste limitele admisibile. Daca sagetile depasesc pe cele admisibile,
deformatiile planseelor creaza o senzatie de disconfort, de nesiguranta, in
timpul exploatarii. O importanta deosebita trebuie acordata rigiditatii
planseelor incarcate cu masini si utilaje care produc vibratii; planseele, in
acest caz, trebuie sa fie suficient de rigide ca sa nu vibreze.
Conditia de rigiditate sub actiunea incarcarilor orizontale (vant,
cutremure) cere ca planseele sa poata prelua si transmite elementelor
portante verticale de rezistenta eforturile care se dezvolta in planul lor.
Este rational sa se obtina o rigidizare a cladirilor in plan orizontal cu
plansee rigide (saibe orizontale) in toate cazurile si in mod obligatoriu, la
cladirile amplasate in regiuni seismice.
Conditia de izolare termica se impune in cazul planseelor care inchid
constructia la partea superioare (plansee-terasa), sau care sunt situate
deasupra unor spatii neicalzite (pivnite, ganguri circulabile, parti din cladire
care ies in consola etc.). In general, planseele curente ale cladirilor nu au
o functiune de izolare termica decat in cazuri speciale cum ar fi incaperile
frigorifice izolate termic de restul cladirii.
Conditia de izolare fonica se pune, in mod diferentiat, tuturor tipurilor de
plansee. Planseele peste subsoluri sau planseele de pod nu necesite
masuri speciale de izolare fonica necesara impotriva transmiterii
zgomotelor aeriene sau structurale (de impact). In cazuri speciale
planseele trebuie sa indeplineasca conditii severe de izolare fonica
(studiouri de inregistrare pentruradio sau televiziune), sau sa asigure
calitatile acustice ale unei sali (teatre, auditorii). Calitatile de izolare fonica
ale planseelor depind de greutatea proprie a acestora, precum si de
materialele din care se executa.
Conditita de izolare hidrofuga nu este obligatorie pentru planseele
curente ale cladirilor; se recomnada realizarea unei izolatii hidrofuge in

baile apartamentelor de locuit, pentru spalatorii si bai comune, bazine de

inot, sali de tratament balneologic, terase etc..
Conditia de ordin arhitectural se impune planseelor unor incaperi cu
destinatii speciale (sali de spectacole, de receptie, foaierele teatrelor,
restaurante etc.), care trebuie sa indeplineasca o functiune decorativa ce
se asigura prin intermediul elementelor de finisaj (plafoane, tencuieli
decorative etc.).
Conditiile economice sunt exprimate prin indicii tehnico-economici,
deseori determinati in alegerea unei solutii de planseu. Acesti indici se
refera la consumul de materiale, costul si greutatea unui metru patrat de
planseu, consumul de manopera in fabrica si pe santier, consumul de
energie, durata de executie, gradul de industrializare si mecanizare etc..
Conditia de durabilitate impune corelarea durabilitatii tipului de planseu
ales cu durabilitatea celorlate elemente de rezistenta ale cladirii.
Conditia de rezistenta la foc imparte planseele in trei grupe:
-

incombustibile: plansee din beton armat monolit sau din elemente

prefabricate pline sau cu goluri, cu grosimea placilor de minimum 5 cm
si plansee cu grinzi metalice cu elemente de umplutura incombustibile;

greu combustibile (semicombustibile): plansee executate din materiale

greu combustibile precum si din materiale protejate imotriva
temperaturilo inalte, prin tencuire sau placare cu materiale
incombustibile; de exemplu: plansee cu grinzi din lemn protejate cu
tencuiala pe sipci si trestie sau pe rabit, cu grosimea tencuielii de 5 cm;

combustibile: plansee executate din lemn, neprotejate.

1.4 Clasificarea planseelor
Dupa pozitia in cladire, planseele se clasifica in:

plansee intermediare, intre etajele curente;

plansee peste subsol (despart subsolul de parter);

plansee peste ultimul etaj, denumite si plansee de pod;

plansee-terasa, denumite si plansee acoperis;

plansee cu functii speciale pentru balcoane, amfiteatre etc.

Dupa materialele din care se executa elementele principale de
rezistenta, planseele se clasifica in:

plansee cu grinzi din lemn;

plansee cu bolti din zidarie;

plansee cu grinzi metalice;

plansee din beton armat.

Alte criterii de clasificare pentru plansee sunt: forma fetei superioare si

inferioare, durabilitatea, rezistenta la foc, deschiderea, rigiditatea etc..

2. Tipuri de plansee din beton armat monolit. Alcatuirea si tehnologia
de executie a planseelor cu placi fara grinzi
2.1. Plansee din beton armat monolit
Tipurile de planseu din beton armat monolit sunt: plansee cu placi, fara
grinzi; plansee cu placi si grinzi asezate pe o singura directie; plansee cu
placi, grinzi secundare si grinzi principale; plansee cu retele de grinzi;
plansee dala; plansee ciuperca.
Plansee cu placi, fara grinzi. Planseele cu placi, fara grinzi reazema
pe ziduri portante amplasate la distante de maximum 4.005.00 m. Acest tip
de plansee este utilizat la cladirile de locuite cu putine niveluri (P+3EP+4E)
avand structura de rezistenta cu perti portanti de zidarie sau la cladiri inalte
(P+8P+10E) cu structura de rezistenta cu pereti portanti (diafragme) din
beton armat monolit).
Astfel, la cladiri cu pereti portanti transversali din zidarie, avand in
vedere distantele relativ mici intre pereti (34 m), plansee din beton armat
monolit se prezinta sub foram unor placi rezemate pe zidarie (fig. 1.2).
Rezemarea placii se poate face direct pe ziduri sau prin intermediul unor

centuri de beton armat care reprezinta o ingrosare a placii pe latimea

zidurilor (fig. 1.3).
Fig. 1.2 Plansee cu placi de beton armat la
cladiri cu pereti portanti traversali din
zidarie: 1 perete portant; 2 perete de

rigidizare (autoportant); 3 placi de

beton armat; 4 casa sacarii.

Fig. 1.3 Detalii de centuri de beton armat

Centurile au inaltimea de 1525 cm si se armeaza cu 46 bare

longitudinale cu diametrul 810 mm si etrieri 68 mm asezati la 2530 cm
distanta.
La constructiile cu diafragme dese (tip fagure), planseul se realizeaza
cu placi rezemate la interior pe pereti, iar la exterior pe grinzi de fatade (fig.
1.4). Acelasi planseu rezolvat pentru o cladire cu diafragme rare (tip
celular) necesita introducerea unor grinzi in vederea micsorarii deschiderii
placii (fig. 1.5).

Fig. 1.4 Plansee cu placi de beton armat

la constructii cu pereti portanti din beton
armat (diafragme) sistem fagure: 1

pereti din beton armat; 2 grinzi de

fatade.
Fig. 1.5 Plansee cu placi si grinzi din
beton armat la constructii cu diafragme din beton
armat sisteme celulare: 1 diafragme de

beton armat; 2 grinzi de fatada; 3 grinda

de beton armat in cadrul planseului.

Sub actiunea incarcarilor, placa se deformeaza; in principal efectul

incarcarilor asupra placii este un efect de incovoiere, care face ca planul
median al pacii sa se deformeze si sa devina o suprfata curba in spatiu, cu
o singura curbura sau cu dubla curbura.

In cazul in care placa sufera o deformatie devenind o suprafata

cilindrica cu simpla curbura se produc momente incovoietoare pe directia
cea mai mica, iar in cazul deformatie dupa suprafete cu dubla curbura se
vor produce momente uncovoeitoare pe ambele directii paralele cu laturile
placii.
Raportul latruilor placii influenteaza asupra repartizarii incarcarii ce
actioneaza placa pe cele doua directii. Pe masura ce o placa este mai
lunga, incarcarea ce se repartizeaza paralel cu latura scurta creste, iar cea
care se transmite pe directia lunga scade.
Rezulta ca placile care au raportul laturilor mai mic ca 2, lucreaza, se
calculeaza si se armeaza pe ambele directii, repartizarea incarcarilor pe
cele doua directii fiind comparabila; placile care au raportul laturilor mai
mare ca 2 se pot calcula si arma pe o singura directie si anume pe directia
laturii celei mai scurte.
Grosimea hp a placilor trebuie sa tina seama de marimea deschiderii si
incarcarilor, de modul de deformare a placii.
La placile armate pe o singura directie grosimea se ia in functie de
modul de rezemare:
hp=(1/251/35)l,
(l fiind deschiderea de calcul a placii), dar cel putin 6 cm pentru planseele
monolit la constructii civile, 8 cm pentru planseele dintre etaje la constructii
industriale, 10 cm pentru planseele carosabile de la cladiri si poduri.
La placile armate pe doua directii (crucis) grosimea minima se
ia hp=(1/401/45) l, dar cel putin valorile date la placile armate pe o singura
directie. Se recomanda ca la placile armate pe doua directii sa se satisfaca
si relatia:
hp(h+l2)/0.9,
in care: l1,l2 sunt lungimile laturilor, in m, iar hp- grosimea palcii, in cm.
Distantele intre reazemele placilor, deci intre zidurile portante, nu
trebuie sa depaseasca deschiderea economica a placii; aceasta inseamna
ca pentru panourile de placa ce se armeaza pe doua directii, suprafata nu

trebuie sa depaseasca 2025 m2, iar pentru placile armate pe o singura

directie, deschiderea de calcul (cea mai mica dintre laturi) sa nu intreaca
2.503.00 m. Palcile se realizeaza din beton armat obisnuit de marca B150
si B200. Armaturile placilor se compun din armatura de rezistenta si
armatura de repartitie.
Barele de rezistenta se dispun, dupa caz, paralel cu una din laturile
placii (armarea pe o singura directie) sau sub forma de retea (plasa)
ortogonala (armarea pe doua directii). In cazul armarii pe o singura directie,
barele de rezistenta se dispun paralel cu laturile scurte ale placii, iar
perpendicular pe acestea se prevad, obligatoriu, o serie de bare de
repartitie. In cazul armarii pe doua directii, armatura de rezistenta se
dispune pe ambele directii.
Cantitatea
de
armatura de rezistenta
rezulta din calcul si
cuprinde bare drepte,
bare indoite ridicate pe
reazeme si bare scurte
pe reazeme numite
calareti. Barele drepte
asezate
la
partea
inferioara a placii au
rolul
de
aprelua
momentele
incovoietoare
pozitive
din campul placii. Barele
inclinate se ridica pentru
a prelua eforturile de intindere ce apar la partea superioara a placilor in
zona reazemelor. Calaretii se introduc suplimentar cand barele inclinate de
la partea superioara a placii in dreptul reazemului nu sunt suficiente (fig.
1.6).
grinda continua pe mai multe reazeme; b
grinda simplu rezemata; c grinda in consola; 1 grinda de beton armat; 2 armatura de
rezistenta; 3 diagrama de momente incovoietoare; 4 reazem vertical.
Fig. 1.6 Principiul de asezare a armaturii de rezistenta: a

Planseele de armatura se pot realiza ca plase legate cu sarma moale

din bare independente sau bare continue (fig. 1.7), sau ca plase sudate
(fig. 1.8) in punctele de intersectie a barelor.
Ca armaturi de rezistenta pentru placi se intrebuinteaza urmatoarele
tipuri de otel-beton: OB37, PC52, STNB (sarma trasa neteda), STPB
(sarma trasa profilata).
Distanta dintre armaturile de rezistenta este de mazimum 20 cm (cel
putin 5 bare/metru liniar) si de cel putin 7 cm (maximum 14 bare/metru) in
cazul armaturilor legate.sau ca plase sudate (fig. 1.8) in punctele de
intersectie a barelor.
Ca armaturi de rezistenta pentru placi se intrebuinteaza urmatoarele
tipuri de otel-beton: OB37, PC52, STNB (sarma trasa neteda), STPB
(sarma trasa profilata).
Distanta dintre armaturile de rezistenta este de mazimum 20 cm (cel
putin 5 bare/metru liniar) si de cel putin 7 cm (maximum 14 bare/metru) in
cazul armaturilor legate.
Diametrele minime ale armaturilor de rezistenta se iau: la plase sudate
5mm; la plase legate: la partea inferioara a placii (in camp) 6mm; la
partea superiaoara a placii (pe reazeme) 8mm pentru otel OB37 si 6mm
pentru
otel
PC52.
Fig. 1.7 Armarea unei
placi
de
beton
armat: a armare cu

bare independente;
b armare cu bare
continue; 1 bara
dreapta; 2 bara
ridicata la 45o; 3
calaret; 4 bare de
repartitie.

Placile armate dupa doua directii (crucis) se impart pentru armare in

fasii (fig. 1.9); in fasiile centrale armatura se dispune cu sectiunea rezultata
din calcul, iar in fasiile marginale se reduce la jumatate, dar se prevad cel
putin trei bare pe metru liniar pe placa. Cel putin 1/3 din numarul barelor de
rezistenta din camp si minimum trei bare pe metru liniar se prelungesc
drept, peste reazeme, asigurandu-se lungimea minima de ancorare. Restul
armaturii din camp se ridica pe reazeme la 45opentru preluarea
momentelor negative; ridicarea armaturii se face la 1/5 din lumina de la fata
reazemului, iar la reazemul marginal la 1/10 l se recomanda ca pentrua
aceiasi placa sa se foloseasca cel mult doua diametre, pastrand pe cat
posibil acelasi numar de bare in toate deschiderile. Pentru a usura
montarea barelor de cofraje, se va cauta ca in fiecare deschidere raportul
dintre numarul barelor ridicate si cel al barelor drepte, precum si raportul
dintre numarul calaretilor si cel al barelor ridicate pe reazem sa fie egal cu
unitatea.

Fig. 1.8 Procedee de armare a placilor

cu plase sudate

Fig. 1.9 Fasii de reazem si de camp la

placile armate pe doua directii: 1

fasii de reazem; 2 fasie de camp.

Grosimea stratului de
acoperire cu beton pentru
armatura de rezistenta se
ia de 1.0 cm la placi cu
grosimeahp10 cm si de

1.5 cm la placi cu grosime hp>10 cm.

Pentru ca solutia de armare sa fie economica, se recomanda ca
procedeul de armare (aria sectiunii de armatura/ aria sectiunii de beton) sa
fie cuprins intre 0.2 si 0.8 %, in functie de tipul armaturii si directiile de
armare.
La placile cu armatura de rezistenta dupa o directie se prevede o
armatura de repartitie perpendiculara pe aceasta. Sectiunea acestei
armaturi de repartitie va fi de 1015 % din cea a armaturii de rezistenta si
cel putin 36/m.
Barele de repartitie au si rolul de a repartiza incarcarile concentrate sau
cu distriburite locala, de a mentine barele de rezistenta in pozitia din proiect
pe timpul turnarii betonului si de aprelua eventualele eforturi suplimentare
ce n-au fost luate in considerare la calculul placii.
Diametrul minim al armaturii de repartitie se ia: 6mm la placi armate cu
plase legate si 4mm la placi armate cu plase sudate, pentru betoane
turnate monolit.
Acoperirea minima cu beton a armaturii de repartitie este de 1.0 cm.
In figura 1.10 se arata pozitia armaturii pentru o placa armata pe o
singura diretie, iar in figura 1.11, pentru o placa armata pe doua directii.
De obicei planseul unei cladiri cuprinde mai multe placi de diferite forme
si dimensiuni, armarea
facndu-se corespunzator
pe una sau doua directii.

Fig. 1.10 Armarea unei placi pe o singura

directi
Fig. 1.11 Armarea unei
(plan
armare).
directi (plan

cofraj
placi

pe

si
doua

cofraj si armare).

2.2. Tehnologia
de
executare a planseelor din
beton armat monolit
Planseele din beton armat
monolit se pot realiza in
urmatoarele
sisteme
constructive:
-

cu placi din beton armat fara grinzi;

cu placi si grinzi dispuse pe o singura directie;

cu placi, grinzi principale si grinzi secundare;

cu nervuri dese;

cu retele de grinzi (plansee casetate);

tip ciuperca;

sistem dala.
Tehnologia de executie a planseelor din beton armat monolit cuprinde

urmatoarele lucrari: cofrare, armare, montare a pieselor si a elementelor de

instalatii, turnare si compactare a betonului, decofrare.
Lucrarile de cofrare. In cazul planseelor cu placi din beton armat, fara
grinzi, cofrajul se alcatuieste din panouri tipizate sau netipizate asezate pe
grinzi metalice. Cofrajele demontabile tipizate (fig. 1.12) sunt alcatuite din
panouri si elemente de sustinere si solidarizare de inzentar (popi, grinzi
extensibile, clesti etc.). Panourile de cofraj se dispun astfel incat sa

acopere in totalitate suprafata planseului sau sa se foloseasca un numar

minim de completari.
Fig. 1.12 Cofrarea placilor cu panouri
tipizate de inventar: 1 grinda

extensibila; 2 contravantuiri
longitudinale; 3 grinda (bila) din
lemn; 4 popi telescopici; 5
contravantuire traversala; 6
teava de schela; 7 panou pentru
cofrarea placii; 8 planseu de
beton
armat.

La cofrarea planseelor cu placi drepte se foloseste si cofrajul din

panouri metalica, care asigura obtinerea de suprafete plane si netede, in
conditiile unui numar mare de refolosiri.
Un alt cofraj utilizat pentru planseele cu placi drepte este masa de
cofrare care are avantajul ca poate fi reglata pentru diferite inaltimi si
dimensiuni ale incaperii.
Cand plansul se realizeaza odata cu peretii, este indicata folosirea
cofrajelor metalice spatiale. Indiferent care este sistemul de cofrare a
planseului cu placi drepte, succesiunea operatiilor pentru cofrare este, in
general, aceiasi: curatirea si nivelarea locului de montaj, trasarea pozitiei
cofrajelor, ridicarea cofrajelor si a elementelor componente pe locurile
trasate si sustinerea lor provizorie, verificarea si definitivarea pozitiei lor,
fixarea definitiva.
La palnseele cu placi si grinzi dispuse dupa o directie (fig. 1.13),
cofrarea este aceasi ca la planseele cu placi drepte, cu particularitatile de
executie a cofrajului pentru grinzi. Cofrajul pentru planseele cu grinzi
principale si secundare se executa din panouri tipizate sau netipizate. O
atentie deosebita trebuie acordata cofrarii intersectiilor grinzilor, pentru a se
folosii minimum de completari sau de materiale ce nu se pot refolosii.
In cazul planseelor cu nervuri dese se folosesc cofraje de inventar sub
forma de cutii de lemn, de 11.2 m lungime, sau cutii metalice in furma de

Fig. 1.13 Cofrarea unui planseu

cu grinzi: 1 grinda de beton

armat; 2 grinda extensibila;

3 popi metalici; 4
contravantuire traversala; 5
dispozitiv de descintrare; 6
placa de beton; 7 panou
tipizat

de

cofraj

U, de 1 m lungime, executate din tabla de 2 mm grosime. De asemenea se

pot utiliza cofraje pierdute, alcatuite din corpuri de umplutura (din beton
usor sau materiale ceramice) care raman inglobate in structura planseului
dupa turnarea betonului (fig. 1.14). La executia planseelor casetate se
folosesc cofraje de inventar din metal, azbociment, materiale plastice, sub
forma unor cutii intoarse cu colturi rotunjite. Acest sistem de cofrare
permite realizarea de economii de material lemnos si obtinerea de
suprafete netede usor de finisat. Pentru cofrarea planseelor de tip ciuperca
si a planseelor-dala, se utilizeaza aceleasi cofraje ca la planseele din beton
armat monolit cu placa dreapta.
Fig. 1.14 Plansee cu nervuri dese si corpuri
de
umplutura.

Armarea planseelor. Armarea planseelor cu plase din bare

independente se realizeaza de obicei, direct in cofraj, ordinea operatiilor
fiind urmatoarea:
-

se aseaza barele drepte, legandu-se cu sarma de armatura din centuri

sau din grinzi;

se monteaza barele ridicate la 45o, care se indoaie la bancul de lucru

pentru >10mm, si in cofraj, pentru 10mm;

se aseaza armatura de repartitie si se monteaza calaretii in directia

barelor drepte, legandu-se de armatura de repartitie de la partea
superioara a placii.

In cazul placilor dublu armate, se monteaza intai barele de rezistenta

drepte si cele ridicate din randul inferior, peste care se aseaza si se leaga
cel de-al doile rand de bare de rezistenta.
O importanta deosebita la armarea placilor o are acoperirea cu beton,
precum si mentinerea armaturii in pozitia din proiect. Aceasta se realizeaza
cu ajutorul distantierilor. La armarea planseelor cu plase sudate, ordinea
operatiilor este urmatoarea:
- se monteaza plasele armaturii inferioare a placii, conform planului de
armare;
- se monteaza calaretii de reazem si barele de montaj;
- se monteaza plasele de pe reazemele placii.
In cazul planseelor cu grinzi, armatura din plansee se leaga cu sarma
de armatura din grinzi. Centurile si grinzile se armeaza cu bare
independente sau cu plase sudate, in tehnologiile prezentate anterior.
Dupa executia armaturii planseelor, se monteaza piesele si elementele de
instalatii inglobate, precum si tiparele pentru realizarea golurilor si a
traseelor instalatiilor realizate ulterior betonatii planseelor.
Turnarea si compactarea betonului. Ianinte de turnarea betonului in
plansee, se executa operatiile pregatitoare:
-

se verifica cofrajele din punctul de vedere al dimensiunilor, calitatii si

stabilitatii, precum si a pozitiei pieselor inglobate;

se verifica armaturile din punctul de vedere al alcatuirii constructive si

al pozitiei;

se curata coftajul si armaturile si se uda abundent cu 23 ore ianinte de

turnare (la cofrajele din lemn);

se aseza pe cofraje podinele de circulatie pentru muncitori, utilajele si

materialele necesare betonarii.

Se recomanda ca planseele sa se betoneze pe toata suprafata lor, adica

betonul adus la locul de punere in opera sa se toarne odata in cofrajul
placilor si al centrurilo sau in cofrajul placilor, grinzilor sau al nervurilor si sa
se vibreze.
La planseele cu grinzi, se betoneaza grinzile in straturi continue si se
vibreaza cu previbratorul sau cu vibratoarele de cofraj. Se constinua cu
betonarea placilor pana la nivelul superior marcat cu repere. Pentru vibrare
se folosesc vibratoare de suprafata (placi vibrante sau rigle vibrante).
In cazul planseelor cu placu drepte, betonul din centuri se toarna direct
pe ultimul rand de caramizi care nu se acopera cu mortar si se uda bine cu
apa, pentru a nu absorbii apa din betonul proaspat. Betonul din centura se
toarna si se vibreaza in continuare odata cu betonul din placi.
O atentie deosebita se acorda betonarii intersectiilor grinzilor sau
zonelor de rezemare a planseelor pe stalpi, unde sunt armaturi dese.
Betonul trebuie sa umple complest cofrajul, sa nu prezinte segragari sau
goluri. Avand in vedere volumul mare de beton necesar executiei monolite
a planseelor este indicata folosirea pompei de beton.
In timpul betonarii planseelor, muncitorii si utilajele folosite trebuie sa
circule pe podine si pe trasee special amenajate, care reazema pe cofraje;
nu se admite circulatia pe armaturi, care ar putea produce deformarea sau
deplasarea lor, si nici crearea de aglomerari de beton prin descarcarea lui
intr-un singur loc.
Daca nu se poate asigura turnarea betonului in tot planseul, se admite
intreruperea betonarii si crearea de rosturi de lucru conform proiectului.
Rosturile de lucru sunt prevazute in zonele de solicitari minime. Cand
grinzile se betoneaza separat, rostul de lucru se lasa la 35 cm sub nivelul
inferior al placii. La placi, rostul de lucru va fi paralel cu armatura de
rezistenta sau cu latura cea mai mica si situat in zona cuprinsa intre 1/5 si
1/3 din deschidere (fig. 1.15 a).
La plasee cu grinzi si nervuri cand se betoneaza in directia nervurilor,
rostul trebuie sa fie in zona cuprinsa intre 1/5 si 1/3 din deschiderea
nervurilor (fig. 1.15 b). Cand se betoneaza perpendicular pe directia
nervurilor, rostul este in zona cuprinsa inre 1/5 si 1/3 din deschiderea grinzii
principale, pe cat posibil se va cauta ca in placa rostul sa fie la sfertu
deschiderii (fig. 1.15 c). Rosturile de la plansee cu grinzi si nervuri se

recomanda a se alterna intre diferitele campuri, evitandu-se crearea unui

rost continuu (fig. 1.15 d).

Fig. 1.15 Pozitia rosturilor de lucru la planseele cu nervuri

Durata maxima admisa a intreruperilor de betoane pentru care nu este

necesara luarea unor masuri speciale la reluarea turnarii nu trebuie sa
depaseasca momentul de incepere a prizei a cimentului folosit. Cand sa
produs o inrerupere mai mare, reluarea turnarii este permisa dupa
pregatirea suprafetei rosturilor. Suprafata rosturilor de lucru la grinzi va fi
perpendiculara pe axa lor, iar la placi, perpendiculara pe suprafata lor.
Suprafata rosturilor se curata de betonul ce nu a fost bine compactat si de
pojghita de lapte de ciment, iar imediat, inauinte de turnarea betonului
proaspat, va fi spalata abundent cu apa.
Dupa terminarea betonarii planseelor, se iau masuri care sa asigure
conditii favorabile de intarire si sa reduca deformatiile din constructii.
Umiditatea betonului se mentine minimum 7 zile dupa turnare protejand
suprafetele libere prin acoperirea cu materiale de protectie si stropirea cu
apa, la intrvale de 26 ore, dar dupa 212 ore de la turnare. Pe timp ploios
suprafetele din beton proaspat se acopera cu prelate sau cu folii de
polietilena, pentru a evita spalarea pastei de ciment. Daca temperatura
aerului este sub +5oC, betonul nu se mai stropeste, ci se iau masuri de
protejare contra inghetului.
Decofrarea. Dupa ce betonul s-a intarit, cofrajele se demonteaza prin
desfacerea legaturilor si indepartarea elementelor componenete ale

acestuia. In cazul planseelor fara grinzi, se scot scandurile de sustinere a

traverselor alternativ, se slabesc si se scot penele de sub popi, se
demonteaza treptat contravantuirile si se scot popii, lasandu-se poi de
siguranta (cel putin cat un pop la 12 m2 de placa), care se indeparteaza
dupa 814 zile. Se definitiveaza decofrarea prin scoaterea traverselor si
indepartarea panourilor de cofraj. La constructiile etajate nu este permisa
indepartarea sustinerilor cofrajelor unui planseu aflat imediat sub altul care
se betoneaza.
La planseele cu grinzi, se decofreaza intai panourile laterale grinzilor si
pe urma partile orizontale ale cofrajului si placilor, la fel ca in cazul
precedent.
Planseele peste subsol trebuie sa indeplineasca si conditia de izolare
termica. In acest scop, planseul de peste subsol se izoleaza termic. O
solutie eficienta de termoizolare o constituir placarea lui la partea inferioara
cu materiale termoizolante rigide. Folosirea materialelor termoizolante
rigide simplifica tehnologia de executie a planseelor, deoarece acestea se
pozeaza in cofraj inainte de armarea si betonarea planseului. Legatura cu
planseul monolit este asigurata de mustati din otel-beton sau agrafe legate
de armatura planseului si inglobate in beton.
Izolatia termica a planseelor din beton armat se realizeaza cu:
-

materiale rigide (placi rigide de beton cu agregate usoare, placi din

beton celular autoclavizat, placi fibrolemnoase etc.) la partea inferioara
sau la partea superioara a planseului;

materialele elastice (saltele de vata minerala sau umpluturi din

materiale anorganice zgura,granulit etc.), numai la partea superioara
a planseeului.
Placajele executate la
partea
inferioara
a
planseului (fig. 1.16) se
protejeaza prin aplicarea
unei tencuieli pe o plasae de
rabit.
Termoizolatia
amplasata
la
partea
superioara a planseului de
beton armat (fig. 1.17) este

protejata cu o folie bitumata peste care se toarna o sapa de mortar, armata

sau nearmata, ca suport al pardoselii.
Fig. 1.16 Alcatuirea planseelor peste spatii reci termoizolante la partea interioara:

termoizolatie;

planseu

de

1 tencuiala pe rabit; 2
beton
armat.

Fig. 1.17 Alcatuirea pardoselilor termoizolante: a cu termoizolatie rigida; b cu

termoizolatie elastica; 1 pardoseala; 2 sapa armata; 3 strat de protectie a termizolatiei; 4
termoizolatie rigida; 5 termoizolatie elastica; 6 strat de egalizare; 7 planseu; 8 strat de
tencuiala.

Izolarea fonica a planseelor din beton armat monolit se asigura prin

masivitatea acestora, masurile suplimentare de izolare fonica luandu-se la
realizarea pardoselii sau la finisarea tavanului.
Astfel, se executa pardoseli dintr-un covor din PVC cu suport textil, cu
substrat fonoizolant din pasla de fibre textile sau din pudreta de cauciuc
aglomerata. Aceste covoare se aplica prin lipire.
O alta solutie de izolare fonica a planseelor de beton armat o constituie
tratamentele fonoabsorbante executate cu placi de vata minerala tip FA
140, lipte direct pe suprafata-suport sau montate pe un suport din metal, la
partea inferioara a planseului. De asemenea se mai folosesc placi de nisip
monogranular, structuri fonoabsorbante din vata minerala de tip G, cu fata
vazuta din folie de PFL perforata (fig. 1.18) sau din PFL dur emailat
perforat, placi din pasla tip P9 a, placi din lemn direct pe planseu (fig. 1.19),
placi din fibre din lemn montate pe suport discontinuu, membrane din
placaj si PAL.

Fig. 1.18 Placarea planseului din beton armat cu vata minerala tip G, cu fata vazuta din PFL,
perforate, prin lipire pe suport continuu: a izolarea fonica a planseului; b placa perforata; 1

dibluri din lemn sau material plastic pentru acoperirea rostului; 2 vata minerala tip G; 3
dibluri din lemn sau material plastic (40x40x20 mm); 4 impaslitura din fibre de sticla
nebitumata; 5 placi PFL.
Fig.
1.19 Prinderea
placilor
fonoabsorbate cu fata vazuta finisata,
prin lipire pe suport continuu: 1

placi fonoabsorbante; 2 rosturi;

3

adeziv.

3. Masuri de tehnica a securitatii muncii de prevenire si stingere a

incendiilor si de lucru pe timp friguros.
3.1.

La lucrarile de cofraje

Inainte de montarea cofrajului, se curata bine locul de asezare al

acestuia apoi, inainte de turnarea betonului, se asigura stabilitatea si buna
solidarizare a partilor lui componente. Montarea cofrajelor la ianaltime
trebuie facuta de pe podine de lucru, asezate pe schele de sustinere,
interioare sau cu console. Podinele trebuie sa aiba latimea minima de 0.7
m, sa fie imprejmuite cu balustrde de 1.00 m inaltime si cu scandura pe
margine de minimum 0.25 m inaltime. Cand se executa cofraj inclinat,
podinele de lucru de pe care se monteaza trebuie construite in trepte cu
latimea de cel putin 0.40 m. Spatiile de circulatie trebuie sa aiba o inaltime
libera de cel putin 1,80 m, prin asezarea corespunzatoare a solidarizarilor.

Materialele, panourile si piesele confectionate se depoziteaza astfel incat

sa nu se produca aglomerari. Sustinerile si cofrajul trebuie demontate
numai cu respectarea stricta a succesiunii opertiilor indicate in proiectul de
executie si cu luarea masurilor de prevenire a caderilor elementelor de
cofraj. Depozitarea materialelor si a elementelor de cofraj demontate, pe
podinele de lucru este interzisa.
Constructiile la care turnarea betonului se executa in cofraje
alunecatoare trebuie sa fie imprejmuite la o distanta de 1/10 din inaltimea
acestora, iar circulatia in zona imprejmuita este interzisa. Trecerile si
locurile de lucru din aceasta zona se protejeaza acoperindu-se cu panouri
si cu ingradiri laterale. Starea cofrajului glisat a imprejmuirilor, a podinelor
si a scarilor se controleaza zilnic, defectele constatate trebuie remediate
imediat. La fiecare mutare a cofrajului, toate obiectele nelegate de acesta
trebuie indepartate. Golurile din podina de lucru trebuie sa fie acopeite cu o
plasa sau un gratar de lemn cu ochiuri de cel mult 7x7 cm.
Materialele nu se depoziteaza intr-un singur loc pe platforma superioara
si in cantitati mai mari de 100150 kg, iar platforma inferioara se tine in
permanenta libera. Pastrarea de recipiente, bidoane etc. cu lichide
inflamabile pe platformele cofrajului este interzisa. Cofrajul trebuie sa fie
dotat cu stingatoare de incendiu, iar santierul trebuie sa aiba instalatii de
apa pentru stingerea incendiului.
In timpul ridicarii cofrajului glisant, vor fi admisi pe platformele de lucru
numai muncitorii special instruiti si cu avizul medical pentru lucrul la
inaltime.
Demontarea instalatiei de iluminat este permisa numai in timpul zilei, iar
subansamblurile se demonteaza folosind macarale si respectand
succesiunea indicata in proiect.
La lucrarile de cofraje, care in general se executa la inaltime, toti
muncitorii trebuie sa foloseasca in mod obligatoriu centuri de siguranta,
bine prinse de partile fixe ale constructiei, casca de protectie si accesoriile
necesare. La toate punctele de lucru se afiseaza tablite avertizoare,
indicatoare si de interdictie specifice lucrarilor ce se executa.
3.2. La confectionarea armaturilor

Descolacirea si indreptarea otelului pentru armaturi trebuie executate pe

un teren de lucru separat si imprejmuit. Barele mai scurte de 30 cm nu se
tin cu mana la taierea cu stanta actionata cu motor, iar indoirea manuala a
armaturilor de otel trebuie executata cu chei speciale in buna stare, care se
verifica zilnic inaite de inceperea lucrului. Circulatia pe armaturile
carcaselor sudate este interzisa.
Utilajele actionate cu motoare electrice sau cele care contin
transformatoare statice (masinile de sudat armaturi) se verifica, inainte de
punerea in functiune, daca au legatura la panant si daca componentele
instaltiei electrice si cablu de alimentare cu energie electrica sunt
corespunzatoare.
La masina de indreptat otel-beton capetele barelor se fixeaza in
mecanismul de tragere si indreptare numai dupa oprirea motrului pornirea
fiind precedata de acoperirea mecanismului cu aparatoare de protectie. La
masinile de taiat si indoit plasesudate, manipularea si fixarea lor in
dispozitivele de prindere se executa numai in timpul oprii masinii. Praful
metalic si rugina care rezulta in urma prelucrarii si fasonarii armaturilor se
indeparteaza numai cu perii si maturi, evitandu-se stergerea lor cu mana
libera.
Muncitorii care lucreaza la sectoarele de sudura sau la masinile
actionate electric trebuie sa fie echipati corespunzator cu: ochelari, masca
de protectie, manusi si incaltaminte electroizolante; lucrul se efectueaza pe
covoare electroizolante, iar zona se protejeaza cu paravane protectoare si
tablite avertizoare.

3.3. La lucrarile de betonare

Accesul muncitorilor sub cupa betonierelor este interzis. La betonierele
actionate electric se impune legarea la pamant a tuturor instalatiilor
electrice si folosirea cofretelor metalice capsulate continand intrerupatoare
si elemente de siguranta. Betonierele se monteaza pe platforme bine
consolidate, toate elementele in miscare (lanturi, roti, curele) fiind protejate
cu aparatoare de tabla. Cuaratirea tobelor betonierelor, intretinerea sau
repararea lor este permisa numai dupa oprirea masinii si deconectarea ei
de la sursa de curent electric.

Coborarea muncitorilor in buncare si silozuri de agregate care se

incalzesc pe timp friguros cu ajutorul aburului, nu se permite decat dupa
completa racire a acestora. In timpul functionarii instalatiilor de incalzire
sunt interzise operatiile de ungere, curatire si reparatiile accidenatale. In
cazul utilizarii la prepararea betonului se iau masuri pentru prevenirea
producerii de arsuri. Muncitorii care conduc utilajele de preparare a
betoanelor se echipeaza cu cizme de cauciuc si sunt supusi periodic, la 6
luni, unui control medical.
Mijloacele manuale si mecanice cu care se transporta betonul se
verifica pentru a fi corespunzatoare la inceputul fiecarui schimb. Circulatia
pe cofraje, pentru transportul betonului dupa montarea armaturii, are loc pe
podine speciale de inventar, asezate pe capre. Schelele si esafodajele
pentru transportul betonului trebuie sa aiba o podina continua, cu latimea
de cel putin 1.2 m, imprejmuita cu balustrate si cu scanduri rebord.
In cazul folosirii pompelor de beton este necesar sa se ia urmatoarele
masuri:
-

dupa montarea instalatiei, conducta se incarca la o presiune hidraulica

de cel putin de 30 bar;

inainte de introducerea betonului pe conducte se verifica imbinarile si

racordarile tronsoanelor conductei;

in timpul curatirii conductei, muncitorii se indeparteaza la cel putin 10

m, iar in fata orificiului de evacuare se monteaza o aparatoare inclinata.

Ianinte de inceperea turnarii betonului se controleaza modul de fixare si

de consolidare a cofrajului si rezistenta schelei de sustinere a podinelor de
lucru. In cazul turnarii betonului de la o inaltime mai mare de 1.5 m,
podinele trebuie imprejmuite cu balustrade, iar la betonarea suprafetelor cu
o inclinaer mai mare de 30o, betonistii trebuie sa aiba centuri de siguranta
legate prin franghii de elementele de rezistenta ale constructiei.
La compactarea betonului cu vibratoare electrice, carcasa vibratorului
trebuie legata la pamant, iar cablurile de alimentare trebuie izolate in manta
de cauciuc si amplasate pe stalpi sau capre. Tensiunea maxima admisa
pentru alimentarea vibratoarelor este de 24V, locul de munca fiind foarte
periculos datorita umiditatii mari. In timpul folosirii vibratorului se poarta in
mod obligatoriu manusi si cizme de cauciuc dielectrice.

Dacaa frecventa vibratiilor transmise prin arborele flexibil sau maner

depaseste valorile admise sau nivelul de zgomot depaseste valoarea de 80
dB, nu se lucreaza cu vibratorul.
La betonarea pe timp friguros trebuie luate masuri suplimentare, si
anume:
-

se verifica etanseitatea si se probeaza, conform normelor tehnice,

instalatia de distribuire a aburului, pentru a se evita accidentarea
muncitorilor cu abur sau prin atingerea conductelor;

se incalzesc incaperile provizoriu pentru executarea lucrarilor si se

prevad cu ventilatoare;

se izoleaza sobele si burlanele din tabla in locurile unde se pot apropia

oamenii;

se curata de zapada si gheata si se presara cu nisip sau sgura caile de

acces pentru oameni, podinele de lucru, caile de rulare si drumurile.

La toate punctele de lucru care se incalzesc trebuie sa existe stingatoare

de incendiu sau de apa.
3.4. Executarea izolatiilor termice si hidrofuge aferente
Cazanele cu bitum se amplaseaza la o distanta de cel putin 50 m de
constructiile din lemn sau de depozite, fiecare cazan fiind dotat cu un
pichet de incendiu. Cazanele nu se umplu decat cu cel mult din
capacitatea lor, fiind prevazute cu capace etanse. Bitumul topit se scoate
din cazan numai cu canciocul cu coada lunga si se transporta in recipiente
cu capac. Muncitorii trebuie sa poarte cizme si manusi de cauciuc pe tot
timpul lucrului cu bitum topit. Zona de ridicare pe obiect a recipientului cu
bitum topit se imprejmuieste, montandu-se si indicatoarele de avertizare
corespunzatoare. Se interzice diluarea masticului de bitum cu substante pe
baza de pretol, acestea fiind inflamabile.
La lucrarile cu vata de sticla muncitorii trebuie sa poarte, in mod
obligatoriu, manusi de cauciuc, masti si ochelari de protectie.

Sculele si uneltele folosite la taierea si montarea materialelor

termoizolante trebuie sa fie nuami acele indicate pentru fiecare operatie in
parte si sa nu prezinte defecte.

PLANSEE
Elemente generale
Planseele sunt elemente de suprafata plana, de regula orizontale, care compartimenteaza pe
vertieala cladirea, avand rol de separatie interioara intre etaje sau de separatie a cladirii de mediul
exterior (ultimul planseu).Ele pot fi considerate ca un sistem in raport cu propria lor structura,
fiind alcatuite dintr-un ansamblu de componente cu functiuni diverse.
Componenta principala a sistemului este planseul propriu-zis, restul componentelor fiind:
pardoseala, plafoanele, izolatia, iar alcatuirea lor difera in functie de pozitia pe care acestea o
ocupa in constructie si de performantele care se cer pentru a satisface exigentele utilizatorului.
In functie de natura si de modul de ocupare a spatiilor pe care le separa, planseele se pot
clasifica in: plansee peste logii si balcoane, plansee peste spatii reci (subsoluri), plansee
intermediare, plansee-terasa.
Ca urmare, planseele-terasa si cele peste subsol apartin sistemului anvelopa si se vor
realiza cu izolatii; planseele intermediare fac parte si din subsistemul compartimentari interioare
si contin in structura lor componenta pardoseala, tratata in mod curent ca element de finisaj.
Sistemele constructive ale planseului propriu-zis au evoluat in paralel cu evolutia
materialelor de constructie.
In prezent, exista o mare diversitate de materiale utilizate: lemn, produse ceramice, metal,
beton armat, monolit sau prefabricat.
Clasificarea planseelor
Clasificarea planseelor se face dupa mai multe criterii.
Din punct de vedere structural, planseele se pot realiza in urmatoarele solutii
constructive:
-

elemente liniare (grinzi, fasii) (de exemplu, plansee din lemn sau din beton, la
care distanta intre grinzi este foarte mica);

elemente liniare si elemente de suprafata (placi);

elemente de suprafata.

Dupa modul de realizare, planseele se clasifica astfel:

- plansee monolite;
- plansee prefabricate;

- plansee mixte.
Dupa modul de alcatuire, planseele pot fi:
- plansee cu placi;
- plansee cu placi si grinzi;
- plansee cu nervuri dese;
- plansee casetate;
- plansee-ciuperci;
- plansee tip dala.
Dupa modul de transmitere al incarcarilor la rezemare, planseele pot fi:
- plansee care transmit incarcarile dupa o singura directie;
- plansee care transmit incarcarile dupa doua directii.
Dupa functiunea si pozitia lor in constructie pot fi:
- plansee-terasa;
- plansee pentru nivelurile curente;
- plansee peste subsoluri;
- plansee carosabile;
- plansee speciale (duble, cu spatiu tehnic, terasa cu pista pentru elicoptere etc.).
Dupa forma in plan, planseele se pot clasifica in:
- plansee orizontale;
- plansee in panta (amfiteatre, scari).
Alegerea solutiei de planseu se face pe considerente tehnico-economice, cu respectarea
conditiilor de rezistenta, de rigiditate si de functionalitate, privind: izolarea fonica, izolarea
termica, izolarea hidrofuga, protectia anticorosiva si protectia contra incendiilor.
Grosimea planseului insumeaza grosimea placii, a pardoselii, a tencuielii si este
conditionata de exigentele impuse de confortul termic si acustic. Plafoanele trebuie sa prezinte

calitati de ordin estetic, protectie impotriva focului sau spatiu tehnic pentru realizarea unor
instalatii. In cazul general, plafoanele cu functiuni speciale se realizeaza ca plafoane suspendate,
demontabile sau care nu necesita un schelet de sustinere fixat de planseu.
Exigente referitoare la planseele cladirilor
Indiferent de modul de rezolvare tehnica, planseele trebuie sa indeplineasca o gama larga
de exigente.
Exigente tehnice - acestea sunt:
- rezistenta si stabilitatea la starea limita de exploatare;
- siguranta la foc;
- durabilitatea.
Exigentele tehnice referitoare la stabilitatea si rezistenta structurala la stari ultime impun
realizarea unui planseu cu un nivel de asigurare corespunzator prabusirii cladirii, distrugerii lui
sau legaturilor cu structura. Astfel, se vor lua toate exigentele asociate structurii cu privire la
realizarea nivelului de asigurare necesar.
In timpul exploatarii normale, planseele trebuie sa asigure:
- evitarea deformatiilor verticale excesive (tabelul 1 );
- evitarea unor vibratii excesive sub actiunea incarcarilor de exploatare;
- rezistenta la socuri produse de corpuri solide.

In privinta sigurantei la foc, conceptia planseelor trebuie sa urmareasca: - asigurarea

integritatii si a stabilitatii, asigurarea evacuarii;
- asigurarea unui nivel corespunzator de reactie la foc a materialelor
folosite;

- asigurarea unor rezistente la foc minime pentru a impiedica propagarea (tabelul 2).
In privinta durabilitatii planseelor, aceasta se asigura prin alegerea judicioasa a
materialului, prin eficienta elementelor de protejare si fixare.
Exigente functionale - acestea sunt:
- confort higrotermic;
- confort acustic;
- etanseitate.

Exigente economice - acestea se refera la alegerea unei solutii judicioase, realizata cu

costuri minime.
Exigente de ordin secundar - acestea sunt:
- securitate a utilizarii;
- confort vizuaI, tactil, antropodinamic.
Sisteme constructive pentru plansee
4.1. Plansee din beton armat
Betonul armat este materialul cel mai utilizat in prezent la executia planseelor.
4.1.1. Plansee din beton armat monolit
Aceasta solutie asigura avantajul continuitatii elementului si a elementului de structura in
ansamblu.
Din punct de vedere structural, aceste plansee se pot realiza din placi sau din placi si grinzi
(fig. 1).

Planseele cu placi se utilizeaza la cladiri cu deschideri si incarcari mici, avand structura cu

pereti portanti sau cu cadre din beton armat situate la 3-4 m.
Planseele cu placi si grinzi se executa cand deschiderile si incarcarile sunt mai mari.

Sistemul de planseu cu placi, grinzi principale si secundare (fig. 2) este avantajos pentru
modul de lucru al planseului, pentru a fi foarte accentuata diferenta de rigiditate a grinzilor
secundare fata de cea a placii si cea a grinzilor principale fata de cea a grinzilor secundare. Se
utilizeaza la incaperi mari cu latura scurta de 6,00-11,00 m, in care grinzile principale se dispun
paralel cu latura scurta, iar nervurile, paralele cu latura lunga. Uneori se introduc stalpi
intermediari pentru micsorarea deschiderilor grinzilor principale. Acest sistem acopera
deschideri mari, suporta incarcari mari; peretii despartitori pot fi distribuiti oricum, cu rigiditate
buna pe ambele directii.

Planseele din placi si nervuri dese (fig. 3) prezinta urmatoarele caracteristici:

- nervurile dispuse pe o directie si cu deschideri ce depasesc 4,00 m se rigidizeaza cu
nervuri transversale asezate la maximum 3,00 m;
- elementele de umplutura pot fi portante, si atunci se realizeaza din beton usor sau din
materiale ceramice cu R 50 daN/cm2, si nu mai mica decat 75% din rezistenta betonului din
nervuri;
- se utilizeaza la incaperi cu deschideri mari, cu latura mica de 6,012,0 m;
- planseul are grosime mica si aspect arhitectural placut; solutia permite utilizarea
cofrajelor de inventar;
- prezinta calitati termo si fonoizolatoare bune, in cazul in care se folosesc elemente de
umplutura;
- au consum mare de otel si cofraj, se caracterizeaza prin comportare
nesatisfacatoare la incarcari dinamice, incarcarile se transmit numai pe laturile
lungi ale planseului, prezinta o diferenta apreciabila de rigiditate pe cele doua directii.

Dezavantajul acestor tipuri de plansee ii constituie neaplicarea acestei solutii in cazul

actiunilor dinamice.
Planseele cu retele de grinzi (fig. 4) prezinta urmatoarele caracteristici:
- retelele ortogonale lucreaza favorabil pentru raportul L2/ L1 < l,5 (pentru incaperi mai
lungi se introduc grinzi principale); retelele oblice lucreaza favorabil pentru raportul L2/L1 < 3;
- se utilizeaza la incaperi cu suprafete si inaltimi mari (latura mica a incaperii, de 8,0020,00 m);
- au aspect arhitectural placut si grosime mica, o capacitate buna de preluare a incarcarilor
concentrate (pozitia in plan a peretilor despartitori poate fi oarecare), rigiditate buna pe ambele
directii ale planseului, descarcare aproximativ uniforma pe toate laturile planseului;
- au consum ridicat de beton, otel si manopera, au cost ridicat; .
- este recomandabila folosirea cofrajelor de inventar care au forma unor cutii intoarse, cu
colturi rotunjite, executate din metal sau materiale plastice.

Domeniul de utilizare al planseelor casetate este:

- la cladiri cu cerinte privind arhitectura tavanului;
- la incaperi cu suprafete si inaltimi mari, conditie care asigura realizarea efectului estetic;
- in general, la cladiri social-culturale, la cladiri comerciale, holuri mari etc.

Avantaj ele planseelor casetate sunt:

- aspectul arhitectural este superior celorlalte tipuri de plansee;
- inaltimea de constructie este mai mica, in comparatie cu planseele cu grinzi principale si
secundare;

- pozitia peretilor despartitori autoportanti si a incarcarilor concentrate este neconditionata;

- comportarea ca diafragme orizontale rigide pe ambele directii;
- descarcarea este aproximativ uniforma pe elementele de sustinere ale planseului.
Dezavantajele acestor tipuri de plansee sunt:
- consumul de beton este ridicat;
- greutatea proprie este mare;
- manopera este mai ridicata si executia mai pretentioasa, atat la realizarea structurii cat si
la executia finisajelor;
- consumul de cofraje este mare, dar se poate reduce mult prin utilizarea cofrajelor de
inventar din casete din tabla sau din mase plastice armate, solutie care reduce simtitor si gradul
de finisare al tavanului;
- in general, sunt mai costisitoare comparativ cu planseele cu grinzi principale si secundare.
Planseele din placi rezemate pe stalpi sunt realizate din placi plane din beton armat
rezemate direct pe stalpi, fara intermediul grinzilor.
Evazarea stalpilor la partea superioara a condus la denumirea lor de plansee-ciuperci.
Capitelurile se pot realiza in diverse forme constructive, marind suprafata de rezemare, aspect
care conduce la reducerea deschiderilor de calcul si la majorarea sectiunii de forfecare a placii la
solicitari de strapungere in zona de rezemare a acesteia pe stalpi.
Incarcarile utile pot depasi 500 daN/m2. Prin renuntarea la capitel se obtin planseele tip
dala.
Dimensiunile geometrice recomandate din conditii de rigiditate la planseele-dala sunt:
- grosimea minima a dalei se ia lmax/30, dar cel putin 13 cm (lmax este deschiderea de calcul
a dalei pe directia cu stalpii dispusi la distanta mai mare);
- reteaua de stalpi se dispune la distante interax de 4-8 m, in functie de cerintele de
exploatare ale cladirii si pentru un raport interax pe cele doua directii de l/l -1 /2};
- sectiunea minima a stalpilor se ia de 25 x 25 cm;
- betoanele utilizate sunt de clase superioare, minimum C12/16,
Planseele-dala si planseele-ciuperci se comporta mecanic ca un sistem spatial alcatuit din
dala (p1aca) si retea de stalpi. Calculul in stadiul elastic nu poate fi efectuat exact, din cauza

dificultatilor de scriere si rezolvare a relatiilor folosite in teoria elasticitatii, motiv pentru care s-a
recurs la metode simplificate de calcul, prin descompunerea sistemului spatial in sistem plan pe
cele doua directii. Astfel, in metoda cadrelor inlocuitoare, planseul se imparte in cadre dispuse
dupa cele doua directii, pe fiecare directie cadrul considerandu-se alcatuit din stalpi si placa
aferenta (cu rol de grinda de cadru), de latime egala cu suma semideschiderilor panourilor
adiacente.
Incarcarile permanente sunt, in general, uniform distribuite pe lungimea riglei cadrului, iar
incarcarile utile se iau pe deschiderile care produc solicitarile maxime in rigle, respectiv in stalpi.
Solicitarile determinate pentru rigla cadrului nu se distribuie uniform pe latimea ei, intrucat
fasiile de placa dupa axele retelei de stalpi, numite fasii de reazem, se comporta similar unei
grinzi continue pe reazeme fixe (pe stalpi), iar fasiile de camp se comporta ca grinzi continue cu
reazeme elastice (reazemele fiind fasiile de reazem care au rigiditate mai mare la incovoiere,
intrucat se deformeaza mai putin). Deci, fasiile de reazem se vor incarca mai mult, fiind mai
solicitate fata de fasiile de camp, motiv pentru care solicitarile determinate in ipoteza cadrului
inlocuitor se distribuie diferentiat pe deschiderile dalei: mai mult fasiilor de reazem si mai putin
fasiilor de camp (fig. 6).
Metoda cadrelor inlocuitoare se aplica atat pentru deschideri egale cat si pentru deschideri
inegale. Metoda nu permite obtinerea unor rezultate apropiate de comportarea reala, neputand
considera comportarea spatiala a structurii planseului. Acest neajuns se poate elimina folosind
calculul in domeniul elasto-plastic.

La plansee-dala intervin in principal doua probleme importante:

- la descarcarea dalei pe stalpi apar eforturi importante de forfecare si eforturi principale
locale de intindere, fiind necesara armarea suplimentara a dalei in aceasta zona, precum si
adoptarea unei grosimi care sa poata prelua solicitarea de forfecare a dalei. Evitarea maririi
grosimii dalei numai din aceste conditii se poate obtine prin dispunerea de placi metalice de
grosime mare, fixate rigid de capul stalpilor sau prin juguri metalice din profile laminate, in zona
de reazem a dalei pe stalpi, indeplinind rolul de capitel inglobat in dala (fig. 7);
- grosimea mare a dalei, care conduce la consum sporit de beton si la greutate mare, este
justificata pentru preluarea solicitarilor in fasiile de reazem, in schimb, pentru fasiile de camp
devine neeconomica. In figura 8 se prezinta cateva solutii constructive pentru reducerea greutatii
planseului.

4.1.2. Plansee prefabricate din beton armat

Solutia ofera, in general avantajele proprii prefabricarii: calitatea, eliminarea cofrajelor,

prefinisarea, reducerea duratei de executie.
Problema importanta a acestor plansee este legata de executie, care devine mai pretentioasa
ca precizie si calitate, si de o comportare mecanica manifestata printr-o micsorare a rigiditatii la
incarcari orizontale.
Prefabricatele pentru plansee sunt prevazute la capete cu armaturi pentru monolitizare.
Planseele realizate cu elemente prafabricate mari sunt prevazute cu dinti si alveole
marginale, astfel incat eforturile de lunecare dintre doua panouri alaturate sa fie preluate prin
efectul de impanare al betonului de monolitizare. Principalele solutii de plansee prefabricate sunt
prezentate in figura 9,a, b, c, d.
Golurile necesare in plansee sunt limitate de pozitia grinzilor si de dimensiunea corpurilor
de umplutura, neadmitandu-se spargeri in grinzi sau corpuri.
La proiectarea si realizarea planseelor din grinzi si corpuri de umplutura se recomanda
urmatoarele:
- rezemarea minima a grinzilor pe pereti este de 8 cm;
- montarea grinzilor se face pe un strat de mortar de poza M 100T proaspat intins;
- manipularea prefabricatelor se face numai in pozitia lor de exploatare; - centurile si
monolitizarile intre prefabricate trebuie executate cu deosebita atentie.
Cand este necesara marirea gradului de monolitism, se recomanda suprabetonarea
intregului planseu cu o placa de beton armat de 3-4 cm grosime, avand armatura bine ancorata in
centurile planseului.

Avantajele planseelor din grinzi si corpuri de umplutura sunt urmatoarele:

- prefabricatele sunt simple si usoare, deci se pot realiza si pe santier;
- aceste plansee izoleaza bine termic si fonic;

- lucrarile pe santier sunt simple si necesita o dotare minima, datorita greutatii reduse a
prefabricatelor.

Dezavantajele acestor tipuri de plansee sunt urmatoarele:

- in general, sunt mai costisitoare fata de alte tipuri de plansee prefabricate, de exemplu,
fata de fasiile cu goluri;
- comportarea ca diafragme orizontale este slaba, motiv pentru care se limiteaza domeniul
lor de utilizare la cladiri de locuit cu maximum doua niveluri, amplasate in zone neseismice;
- sunt sensibile, in sensul ca pe parcursul exploatarii fisureaza in lungul grinzilor, din cauza
sagetii din incovoiere a acestora si a nedeformabilitatii pozitionale a corpurilor de umplutura;
- au grad scazut de prefinisare a prefabricatelor;
- preluarea incarcarilor verticale concentrate pe planseu si prevederea golurilor necesita
lucrari suplimentare pe santier;
- sunt limitate ca deschideri, din considerente tehnice (comportare mecanica) si economice
(consumuri de manopera, materiale si costuri).
4.1.3. Plansee din panouri mari prefabricate
Solutia planseelor din panouri mari prefabricate este aplicabila la cladiri civile realizate din
prefabricate. Acestea sunt alcatuite din placi plane de 10-14 cm grosime, din beton armat
minimum clasa C 12/l5, sau sub forma de placi chesonate, casetate sau cu goluri.
Eficienta tehnico-economica a panourilor mari de planseu se obtine numai pentru un raport
al laturilor mai mic de 1, panoul lucrand dupa ambele directii. Imbinari1e si conditiile tehnice de
executie trebuie sa asigure cat mai bine rezemarea, conlucrarea, continuitatea statica si rigiditatea
planseelor.
Pentru a asigura comportarea planseului ca diafragma orizontala rigida in planul lui, este
necesar ca si pe conturul panourilor de planseu sa fie prevazute praguri si mustati, iar intre
panouri sa se realizeze imbinari orizontale prin monolitizare cu beton armat.

Avantajele utilizarii panourilor mari prefabricate de planseu sunt urmatoarele:

- se elimina cofrajele si sustinerile;
- lucrarile pe santier sunt minime, datorita gradului ridicat de prefinisare a tavanelor si prin
montarea instalatiilor in panouri, la prefabricare;
- productivitatea lucrarilor de santier este foarte buna si darea in exploatare a constructiei
se poate face rapid;

- planseele din panouri mari asigura o buna comportare in preluarea si transmiterea

incarcarilor verticale de pe planseu, fiind placi armate pe doua directii si, in general, incastrate pe
contur, respectiv elemente continue pe reazemele intermediare;
- imbinarile de rezistenta pe contur ale panourilor mari asigura comportarea planseului ca
diafragma orizontala rigida.
Dezavantajele acestor tipuri de plansee sunt urmatoarele:
- utilizarea panourilor mari de planseu reclama tipizarea partiurilor
cladirilor, care este posibila la cladirile de locuit, dar mai dificila la alte v categorii de cladiri;
- eficienta ecanomica a planseelor este conditionata de costul panourilor, precum si de
distantele pana la santier;
- necesita utilaje si dispozitive mai costisitoare pentru transport si montaj;
- comportarea mecanica a planseelor ca diafragme orizontale rigide este conditionata de
calitatea si precizia executiei lucrarilor de pozare si a imbinarilor pe contur ale panourilor de
planseu, respectiv de gradul de monolitism, rezistenta si rigiditate a conlucrarii cu panourile
verticale de rezistenta ale cladirii.
Dezavantajele enumerate reprezinta, in general, o pondere mica in comparatie cu
avantajele, motiv pentru care planseele din panouri mari constituie inca o solutie eficienta
tehnico-economic.
In practica se mai utilizeaza si alte solutii de plansee prefabricate (integra1 sau partial) la
constructiile de cladiri.
Planseele-dala prefabricate din beton armat se pot realiza din panouri prefabricate dispuse
conform figurii l3,b. Stalpul si panoul de tip 1 se pot realiza impreuna. Panourile de tip 1
constituie reazeme pentru panourile de tip 2 dispuse dupa cele doua axe ale stalpilor planseului.
In final, se monteaza panourile din zona comuna a fasiilor de camp care pot fi dala plina, de
aceeasi grosime ca si celelalte panouri sau in solutie casetata.
Rezemarea se asigura cu praguri, iar imbinarea intre panouri se realizeaza prin sudarea
armaturilor si betonarea rosturilor.

4.1.4. Plansee prefabricate din beton armat la cladiri cu multe niveluri executate cu
tehnologii speciale

La aceste cladiri, structura verticala de rezistenta este realizata din retea de stalpi sau din
retea de stalpi si nuclee (casa scarii si lifturile) din beton armat.
Stalpii se pot realiza prefabricati sau turnati monolit in cofraje glisante. Nucleele, de
regula, sunt turnate monolit in cofraje glisante. Planseele, in general, sunt de tipul dala din beton
armat.
Cladirea se realizeaza in felul urmator:
- se executa structura verticala de rezistenta pe o inaltime de 4 sau 5 niveluri, iar la sol (sau
pe planseul peste subsol) se executa planseele-dala in pachet de 4 sau 5 bucati;
- cu ajutorul unor dispozitive mecanice montate pe capetele stalpilor si ale nucleelor se
lifteaza planseele, unul cate unul;
- dupa liftare la pozitie, se fixeaza pe stalpi si nuclee piesele metalice de rezemare ale
planseelor;

- se executa sudurile intre piesele metalice inglobate in dala si piesele metalice de pe

reazeme;
- se monteaza armaturile si se betoneaza rosturile intre dala si stalpi si intre dala si nuclee;
- se continua executia structurii verticale, iar pe ultimul planseu-dala montat se executa un
nou pachet de plansee, care apoi se lifteaza s.a.m.d., pana la terminarea cladirii (fig. 14).
Aceste cladiri se pot realiza prin executia intregului pachet de plansee-dala la sol si liftarea
lui concomitent cu glisarea structurii verticale. In acest caz, toate planseele se lifteaza si se
pozeaza incepand de jos in sus, cate un planseu la fiecare nivel al cladirii.

Cladirile inalte amplasate in zone cu circulatie stradala intensa, daca se cer a fi executate
cu parterul cat mai liber, se pot realiza in felul urmator:
- structura verticala de rezistenta alcatuita din nuclee de beton armat se executa prin glisare
pana la cota finala a cladirii si se monteaza lifturile;
- se executa planseul-terasa de rezistenta foarte mare si monolitizat rigid de nuclee;
- se executa planseele-dala la sol, in pachet;

- se lifteaza cate un planseu si se fixeaza de nuclee si de barele sau cablurile vertlcale de

sustinere ancorate in planseul-terasa;
- in final, toate planseele vor fi suspendate pe contur si fixate rigid de nucleele verticale
(fig. 15).
Sistemul constructiv se poate realiza si prin rezemarea planseelor numai pe nucleele
centrale. In acest caz, comportarea pe contur a planseului ca o consola impune adoptarea solutiei
constructive din placi si grinzi din beton armat (eventua1 precomprimat) sau a unei structuri
spatiale metalice.
Aceste structuri de cladiri si tehnologii de executie permit prefabricarea integrala la sol a
unui etaj, care se ridica si se fixeaza, la cota, apoi se realizeaza la sol urmatorul etaj, dupa care se
ridica si fixeaza sub cel anterior s.a.m.d.

La proiectare si executie, o atentie deasebita trebuie acordata dispozitivelor si solutiilor de

prindere pentru ridicare, precum si solutiilor de rezemare si fixare la cota (dispozitive, imbinari,
monolitizari).Verificarea planseelor la strapungere in zonele de rezemare este obligatorie, fiind
de obicei necesare piese metalice inglobate in dala pentru marirea sectiunii de forfecare.
Calculul planseelor se face si in ipoteza de montaj, intrucat schema statica este diferita fata
de cea din conditiile de exploatare a planseului.
4.1. Plansee la cladiri din diafragme de beton armat executate prin glisare

La aceste cladiri, planseele sunt de tip placa si se pot realiza monolit sau din elemente
prefabricate care se monteaza dupa terminarea glisarii diafragmelor verticale ale cladirii.
In ambele variante, placile de planseu sunt monolitizate rigid cu structura de diafragme
verticale, asigurandu-se, prin continuitatea placii pe reazeme, caracterul monolit al structurii
cladirii (fig. 16).
4.1.6. Plansee-dala prefabricate partial
Pentru eliminarea cofrajelor si pentru obtinerea unui grad ridicat de monolitism al
structurii, planseele-dala se pot realiza pe santier in felul urmator:
- la sol se executa armarea dalei si se betoneaza numai o grosime de 5-8 cm;
- dupa intarirea betonului turnat, aceasta placa, numita conventional
predala, se ridica si se sustine provizoriu la pozitia din proiect;
- pe planseul-dala astfel realizat, dupa un anumit interval minim de timp pentru intarirea
betonului, se realizeaza predala pentru planseul urmator s.a.m.d.
In cazul planseelor din placi cu grosimea de 10-14 cm, se poate aplica acest procedeu
tehnologic prin realizarea placilor betonate pe o grosime de 4-5 cm, in fabrici de prefabricate sau
pe o platforma la sol, dupa care se monteaza in cladire, se completeaza armarea si se termina
betonarea placii (fig. 17).

Acest sistem constructiv de planseu prezinta certe avantaje, insa la proiectare si executie
necesita o atentie deosebita asupra urmatoarelor aspecte caracteristice:

- armatura dalei sa fie astfel dispusa, incat prin rigiditatea spatiala a armaturii nebetonate sa
se asigure rigiditatea necesara predalei pentru ridicare.
Se recomanda carcase sudate si montarea unor agrafe suplimentare de rigidizare;
- alegerea unor dispozitive de prindere si ridicare adecvate, astfel ca predala sa nu fisureze
peste limita admisa;
- efectuarea corespunzatoare a sprijinirii provizorii a predalei.
4.2. Plansee metalice
Se utilizeaza cu precadere la constructii industriale. In prezent, se folosesc mai rar. Totusi,
datorita rezistentelor sporite ale metalului, au o comportare foarte buna, cu exceptia modului de
comportare la foc.
Planseele metalice se realizeaza din grinzi metalice si elemente de umplutura.
Se disting:
- plansee cu boltisoare;
- plansee cu placi;
- plansee cu corpuri de umplutura;
- plansee cu rigle din lemn;
- plansee cu tabla plana sau cutata.
Planseele metalice prezinta o serie de avantaje: capacitate portanta ridicata, structuri
constructive variate, greutate redusa, executie simpla. Ca dezavantaje, poate fi considerat faptul
ca necesita masuri pentru asigurarea durabilitatii, confortului fonic si termic, masuri pentru
rigidizare si contravantuire, comportare deficitara la variatii din temperatura.
Planseele metalice pot fi realizate astfel:
- plansee din grinzi metalice si corpuri de umplutura;
- plansee din grinzi metalice si placi din beton armat;
- plansee din profile metalice;.
- plansee mixte.

Planseele din grinzi metalice si elemente de umplutura sunt realizate din grinzi metalice
care descarca pe peretii portanti.
Elementele de umplutura pot fi bolti din zidarie de caramida, blocuri ceramice.
Deschiderea boltilor poate fi cuprinsa intre 1 si 3 mm.

Calculul boltilor se face in ipoteza de arce rezemate pe grinzi metalice, verificandu-se

starile limita ultime si ale exploatarii normale, precum si rezemarea boltilor pe talpile grinzilor.
Impingeri1e boltilor care reazema pe grinzile din campul planseului se elibereaza reciproc, in
schimb, impingerea boltii marginale trebuie preluata de structura sau de tirantii montati pe prima
deschidere a boltii.
Rigidizarea grinzilor metalice intre ele pentru evitarea flambajului talpilor comprimate,
rigidizarea de ansamblu a planseului se solutioneaza in functie de particularitatile planseului.
Planseul din grinzi metalice si bolti de umplutura se aplica in general la restaurari.
Corpurile de umplutura se monteaza pe un strat de mortar de poza si pot fi realizate si se
monolitizeaza concomitent cu rosturile dintre corpuri. Corpurile de umplutura corecteaza izolatia
termica si fonica a planseului si se pot executa sub diferite forme, in functie de tipizate (blocuri,
placi, fasii din beton usor etc.), tinand seama de incarcarea utila, distanta dintre grinzi,
conformarea de ansamblu a planseului.

Calculul si dimensionarea corpurilor de umplutura se efectueaza in ipoteza grinzii simplu

rezemate pe grinzile metalice. Cand incarcarile sunt mari, se recomanda suprabetonarea acestora
cu beton armat monolit, asigurand continuitatea grinzilor metalice, o repartitie judicioasa a
incarcarilor concentrate si rigidizarea de ansamblu a planseului, prin comportarea lui ca
diafragma orizontala rigida.
Planseele din grinzi metalice si placi monolite din beton armat se utilizeaza in cazul
deschiderilor si incarcarilor utile mari. Prin utilizarea placilor prefabricate din beton armat
rigiditatea planseului scade, in schimb eficienta economica creste. Distanta dintre grinzile
metalice este conditionata de deschiderile economice ale placilor prefabricate. In astfel de
situatii, centurile din beton armat imbunatatesc rigiditatea planseului, asigura conditii mai bune
pentru descarcarea grinzilor pe elementele verticale si conlucrarea planseului cu structura de
rezistenta de ansamblu.
Planseele din grinzi metalice cu profiluri din tabla de otel laminata la rece permit o
utilizare rationala a metalului.
O utilizare eficienta a profilurilor din tabla de otel se obtine si in cazul planseelor mixte,
compuse, in care sectiunea profilurilor din tabla lucreaza si ca armatura in betonul armat.
Aceste plansee isi gasesc utilizarea la constructii civile cu multe niveluri, cu structura in
cadre.

4.3. Plansee din lemn

S-au folosit din cele mai vechi timpuri, prezentand avantajele unei executii simple si cu
consum redus de energie.

In prezent, au un domeniu limitat de utilizare, la constructii cu caracter turistic, situate in

zone in care lemnul este material traditional, la cladiri de importanta redusa sau la constructii
provizorii. Aceste plansee sunt combustibile si au durabilitate nesatisfacatoare. Planseele din
lemn sunt alcatuite din grinzi si elemente de umplutura. Grinzile pot avea o distributie variata.
Ele se confectioneaza din lemn de rasinoase.
Planseele din lemn prezinta o serie de avantaje, dintre care mentionam: au greutate proprie
redusa si executie simpla, confera posibilitati largi de plastica arhitecturala traditionala a
tavanului, asigura conditii bune de izolare termica si fonica, se comporta bine in medii agresiv
chimice etc.
Dezavantajele acestor plansee sunt, in principal: durabilitate redusa, rigiditate la incarcari
laterale redusa, deformabilitate mare etc.
Planseele din lemn au urmatoarele parti componente: grinzi, podina de rezistenta, elemente
de umplutura, elemente de finisaj. Pentru asigurarea durabilitatii elementelor din lemn, acestea se
protejeaza cu substante ignifuge, antiseptice si hidrofuge.
Rezemarea grinzilor pe peretii portanti necesita considerarea unor masuri pentru
repartizarea incarcarilor pe suprafete marite, prin dispunerea unor talpi de repartizare sau a unor
centuri din beton armat.
Din punct de vedere constructiv, planseul trebuie sa asigure conlucrarea grinzilor acestuia.
Atunci cand grinzile sunt amplasate dupa doua directii, sunt intrunite criteriile de comportare ca
o diafragma a planseului.

Atunci cand grinzile sunt dispuse dupa o singura directie avand deschideri si incarcari
mari, sunt necesare, uneori, elemente suplimentare de rigidizare dispuse constructiv sau pe baza
breviarului de calcul (fig. 24).
La calculul elementelor de rezistenta ale planseului, pe langa verificarea starii limita ultime
a capacitatii portante, este necesara verificarea sagetii maxime din incovoiere, care trebuie sa fie
inferioara sagetii admisibile.

4.4. Plansee din zidarie de earamida

Astfel de plansee sunt utilizate foarte rar (1a restaurari, plansee peste subsoluri etc.),
deoarece nu prezinta performante satisfacatoare.
Elementul principal de rezistenta al planseului este bolta sau cupola din zidarie, realizata in
diferite forme geometrice si alcatuiri constructive. Grosimea, marca zidariei, tirantii pentru
preluarea impingerilor se determina prin calcul de rezistenta.
Schemele statice cele mai intalnite sunt cele prezentate in f gura 2
Incarcari1e verticale se preiau, in principal, prin solicitari de compresiune in zidaria boltii
sau a cupolei. Impingerile din bolta se preiau, la deschideri mari, prin contraforti si arc butant sau
cu tiranti metalici. Se mentioneaza o comportare deficitara a planseelor din zidarie la tasari
inegale ale terenului de fundatie si la actiuni orizontale importante.