Sunteți pe pagina 1din 199

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

MINISTERUL ECONOMIEI
INSTITUTUL DE ECONOMIE, FINANŢE ŞI STATISTICĂ

Cu titlul de manuscris
CZU: 330.131.7:336.77 G 48

GÎRLEA MIHAIL

PERFECŢIONAREA GESTIUNII RELAŢIILOR


DE CREDIT A BĂNCILOR COMERCIALE CU CLIENŢII
ÎN SCOPUL REDUCERII RISCURILOR BANCARE

Specialitatea 08.00.05. Economie şi management (în domeniul bancar)

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific: Iliadi Gheorghe,


dr. hab. în economie,
profesor cercetător

Autor: Gîrlea Mihail

Chişinău, 2012
© Gîrlea Mihail, 2012

2
CUPRINS

ADNOTARE 4
LISTA ABREVIERILOR 7
INTRODUCERE 8
1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL RELAŢIEI DE 17
CREDIT ŞI A RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCILOR COMERCIALE
1.1 Aspectele conceptuale ale managementului relaţiei de credit în cadrul băncilor 17
1.2 Modele manageriale ale relaţiei de credit existente în economia naţională. 22
1.3 Fundamentarea teoretico-conceptuală a managementului riscurilor bancare prin 31
prisma relaţiilor de credit.
1.4 Concluzii la capitolul 1 şi formularea problemelor spre cercetare. 50
2. ANALIZA MANAGEMENTULUI RELAŢIILOR DE CREDIT ÎN REPUBLICA 52
MOLDOVA
2.1 Diagnosticarea strategică a sistemului bancar al Moldovei. 52
2.2 Particularităţile sistemului de management al relaţiilor de credit în cadrul 68
băncilor comerciale.
2.3 Impactul managementului riscurilor bancare asupra activităţii de creditare a 84
clienţilor
2.4 Concluzii la capitolul 2 106
3. CĂILE DE PERFECŢIONARE A RELAŢIILOR DE CREDIT ÎN SCOPUL 109
MINIMIZĂRII RISCURILOR BANCARE
3.1 Aplicarea metodelor de evaluare şi gestiune a riscului de credit în vederea 109
minimizării riscurilor bancare
3.2 Modalităţi de perfecţionare a modelului existent al relaţiei de credit prin prisma 121
implementării unui sistem modern de management al clientelei.
3.3 Soluţii de optimizare a managementului riscurilor bancare în cadrul sistemului 132
bancar
3.4 Concluzii la capitolul 3 140
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 142
BIBLIOGRAFIA 148
ANEXA 1. Clasificarea riscurilor bancare 157
ANEXA 2. Lista actelor normative care reglementează domeniul bancar din RM 160
ANEXA 3. Informaţie suplimentară ce reflectă diagnosticarea activităţii bancare 171
ANEXA 4. Criteriile de clasificare a creditelor bancare 176
ANEXA 5. Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale 177
ANEXA 6. Cei şase C ai creditului 181
ANEXA 7. Tehnici de modelare corelate cu modele de evaluare a portofoliilor 182
ANEXA 8. Indicatorii activităţii bancare 183
ANEXA 9. Formulare pentru Credit scoring şi Modelul scoring FICO 188
ANEXA 10. Certificatul de implementare a rezultatelor ştiinţifice obţinute în teză de la
BC ”Moldova Agroindbank” 194
ANEXA 11. Certificatul de implementare a rezultatelor ştiinţifice obţinute în teză de la
Banca de Economii S.A. 195
ANEXA 12. Certificatul de implementare a rezultatelor ştiinţifice obţinute în teză de la
Universitatea de Stat din Moldova 196
ANEXA 13. Adeverinţă de implementare a rezultatelor ştiinţifice obţinute în teză de la
Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică 197
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII 198
CV-ul AUTORULUI 199

3
ADNOTARE

Gîrlea Mihail, Perfecţionarea gestiunii relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii în scopul
reducerii riscurilor bancare, Chişinău, 2012

Teza cuprinde introducerea, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 155
titluri, 13 anexe, care conţin 13 tabele şi 5 figuri şi este perfectată pe 147 pagini text de bază,
inclusiv 47 figuri, 8 tabele şi 5 formule. Rezultatele obţinute sunt publicate în 9 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte cheie: managementul relaţiei de credit, managementul riscurilor bancare,


managementul clientelei, politica de creditare, mecanismul de creditare, relaţia bancă-client,
evaluarea riscului, gestiunea riscului.
Domeniul de studiu îl constituie aspectele teoretice, metodologice şi practice ale gestiunii
relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii în scopul reducerii riscurilor bancare.
Scopul lucrării rezidă în studiul metodologic al instrumentelor de analiză a
managementului relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii, în condiţiile actuale, şi
elaborarea unor propuneri relevante privind perfecţionarea şi eficientizarea gestiunii acestora în
scopul reducerii riscurilor bancare şi, totodată, in determinarea tendinţelor privind dezvoltarea
relaţiilor de credit in RM.
Metodologia cercetării ştiinţifice se bazează pe un sistem de metode de cercetare
corelate între ele cum sunt: metoda dialectică, normativă, statistică, dinamică, grafică, metoda de
analiză, metoda comparativă, metoda de sinteză, inducţiei şi deducţiei, metoda analizei de
regresie şi corelaţie, metoda de modelare economică şi de previziune, metoda de analiză prin
raiting.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în teză este identificarea punctelor
vulnerabile în gestionarea de către bănci a clientelei sale, în special în cadrul relaţiilor creditare,
şi perfecţionarea unor strategii manageriale noi aplicate în managementul clientelei bancare care
au favorizat creşterea performanţelor bancare prin reducerea riscurilor generate de operaţiunile
de creditare.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în: perfecţionarea
gestiunii relaţiilor de credit bancă-client prin implementarea unui sistem modern de management
al relaţiilor cu clienţii, inclusiv a mecanismului de creditare, crearea birourilor istoriilor de
creditare şi implementarea modelului scoring (FICO score) cu scopul minimizării riscului de
credit, implementarea modelelor de măsurare a riscului utilizate în managementul riscului de
credit bancar: CreditMetrics, KMV Portfolio Manager, Credit Portfolio View (CPV) şi
CreditRisk+.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei este determinată de posibilitatea
utilizării propunerilor elaborate ce au drept scop să contribuie la perfecţionarea managementului
relaţiilor de credit, propuneri privind utilizarea metodelor de evaluare a relaţiilor de credit dintre
bancă şi client în scopul reducerii riscurilor bancare.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice: rezultatele cercetării şi propunerile pe tema tezei
au fost analizate şi implementate în cadrul B.C. „Banca de Economii” S.A., B.C. „Moldova
Agroindbank” S.A., B.C. „Victoria Bank” S.A., totodată sunt utilizate în procesul de instruire şi
cercetare la Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice din Moldova şi
Universitatea de Integrare Europeană din Moldova.

4
Annotation
Girlea Mihail, THE PERFECTION OF THE CREDIT RELATIONSHIP BETWEEN
COMMERCE BANKS AND CLIENTS WITH THE AIM OF REDUCTION BANKING
RISKS, Chisinau, 2012

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations, bibliography


of 155 sources, 13 annexes including 13 tables and 5 figures, 147 pages of main text including
47 figures and 8 tables and 5 formulas. The obtained results were published in 9 scientific
papers.
Keywords: credit relationship management, banking risks management, clients management,
credit politics, bank-client relationships, risk assessment, risk management.
The domain of the study includes theoretical and practical aspects of the credit relationships
management between commercial banks and clients with the aim of reduction banking risks.
The purpose of the thesis consist in studying the tools methodology for the analyzing a credit
relationship management of commercial banks with clients in the actual conditions and
elaborating proposals for the perfection and effectiveness of this kind of management with the
aim of reduction banking risks and, at the same time, determination of tendencies for the
development credit relationship in the Republic of Moldova.
Methodology of the scientific research is based on the system of the researched methods,
namely: dialectic method, normative, statistic, dynamic, graphs, analyzing method, comparative
method, synthesis method, induction and deduction, analyzing method for regression and
correlation, economic simulation method and forecast, rating analyzing method.
The importance of the said scientific problem in the research area is in the revealing of weak
points of banks management with their clients, especially in credit operations, the specification
of uniform administrative strategy new applied in client-bank management for improving bank
indicators by decrease of risks generated from credit operations.
Scientific novelty and originality of receiving results: the perfection of the management
credit-bank relationship with the implementation of one modern management system in the
relationship with clients, inclusive the credit mechanism, creation the bureau of credit history
and implementation score model (FICO score) with the aim of reduction credit risks,
implementation the models of risk measurement utilized in risk management of bank credit:
CreditMetrics, KMV Portfolio Manager, Credit Portfolio View (CPV) şi CreditRisk+.
The theoretical significance and applied value of the thesis are determined by the
possibilities of using the elaborated proposals with the aim of contribution on the perfection of
credit relationship management, proposals for the utilization methods of evaluation the credit
relationship between banks and client with the aim of reduction banking risks.
The implementation of scientific results: scientific results and proposals of the thesis are
analyzed and implemented in the joint-stock company B.C. „Banca de Economii”, joint-stock
company B.C. ”Moldova Agroindbank”, joint-stock company B.C. „Victoria Bank”, at the same
time, they are used in the training and research process at the Moldovan State University,
Academy of Economic Studies of Moldova and Moldovan European Studies University.

5
Аннотация
Гырля Михаил, СОВЕРШЕНСТВОВАНИЕ УПРАВЛЕНИЕМ КРЕДИТНЫМИ
ОТНОШЕНИЯМИ КОММЕРЧЕСКИХ БАНКОВ С КЛИЕНТАМИ С ЦЕЛЬЮ СНИЖЕНИЯ
БАНКОВСКИХ РИСКОВ, Кишинэу 2012

Структура диссертации: введение, три главы, выводы и рекомендации,


библиография из 155 наименований, 13 приложения, которые содержат 13 таблиц и
5 фигур, 147 страниц основного текста, включая 47 рисунков, 8 таблиц и 5 формул.
Полученные результаты опубликованы в 9 научных статьях.
Ключевые слова: менеджмент кредитных отношений, менеджмент банковских
рисков, менеджмент клиентов, кредитная политика, механизм кредитования, отношение
клиент-банк, оценка рисков, управление рисками.
Область исследования состоит из теоретических, методологических и практических
аспектов управления кредитными отношениями коммерческих банков с клиентами с
целью снижения банковских рисков.
Цель диссертации состоит в изучении методологии инструментов анализа
менеджмента кредитных отношений коммерческих банков с клиентами в современных
условиях и разработка значимых предложений по совершенствованию эффективности его
управления с целью снижения банковских рисков и одновременно в определении
тенденций по развитию кредитных отношении в Республике Молдова.
Методология научного исследования основана на системе исследовательских
методов взаимосвязанных между собой, а именно: диалектический метод, нормативный,
статистический, динамический, графический, метод анализа, сравнительный метод, метод
синтеза, индукции и дедукции, регрессионный и корреляционный анализ, метод
экономического моделирования и прогноза, метод рейтингового анализа.
Важность рассмотрения научной проблемы заключается в выявлении слабых мест
в управлении клиентами со стороны банков, особенно по кредитным операциям,
уточнение единой управленческой стратегии впервые примененной в менеджменте
клиент-банк с тем, чтобы улучшить банковские показатели посредством снижения рисков
полученных от кредитных операций.
Научная новизна и оригинальность полученных результатов состоит в:
совершенствование управлением кредитными отношениями клиент-банк посредством
внедрения современной системы менеджмента отношений с клиентами, включая
механизм кредитования, создание службы историй кредитования и внедрение
скоринговой модели (FICO Score: оценка кредитоспособности клиента) с целью снижения
кредитных рисков, внедрение моделей используемых для менеджмента рисков и
банковских кредитов: CreditMetrics, KMV Portfolio Manager, Credit Portfolio View (CPV) и
CreditRisk+.
Теоретическая значимость и прикладная ценность диссертационной работы
определяется возможностью использования разработанных предложений направленных
на совершенствование менеджмента кредитных отношений, предложений по
использованию методов оценки кредитных отношений банка с клиентами с целью
снижения банковских рисков.
Внедрение научных результатов: научные результаты и предложения по теме
диссертации были проанализированы и внедрены в B.C. „Banca de Economii” S.A.,
B.C. „Moldova Agroindbank” S.A., B.C. „Victoria Bank” S.A., вместе с тем, они были
использованы в процессе обучения и исследований в Государственном Университете
Молдовы, Академии Экономических Знаний Молдовы, Университете Европейской
Интеграции Молдовы

6
LISTA ABREVIERILOR

RM Republica Moldova
SUA Statele Unite ale Americii
UE Uniunea Europeana
ECE Europa Centrala şi de Est
Ex-URSS Fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste
PIB Produsul intern brut
USD Dolari SUA
MDL Lei moldoveneşti
BNM Banca Naţională a Moldovei
BNS Biroul Naţional de Statistică
FMI Fondul Monetar Internaţional
TVA Taxa pe valoare adăugată
MET Moldavian Economic Trends
ROE Return On Eqity / venitul net raportat la capitalul acţionar
ROA Return On Assets / venitul net raportat la active
CNT Capitalul normativ total
CLA Coeficientul lichidităţii absolute
CLI Coeficientul lichidităţii intermediare
CA Coeficientul acoperirii
CIF Coeficientul independenţei financiare
BIC Biroul istoriilor de creditare
TQM Total Quality Management /Managementului Calităţii Totale
SMRC Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii
Fig. Figura
Etc. Etcetera
p.p. Puncte procentuale
mil. Milioane
mlrd. Miliarde

7
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Actualitatea şi importanţa prezentei teme de cercetare
reiese din realitatea cu care se confruntă întregul sistem financiar, în special cel european.
Problema elaborării metodelor aplicative privind gestiunea relaţiilor de credit bancă-client, având
ca scop reducerea riscurilor bancare, la momentul de faţă este extrem de actuală atât pentru
sistemul bancar mondial cît şi pentru cel naţional.
În Republica Moldova, ca şi în alte ţări, un rol crucial în sectorul financiar îl joacă
băncile comerciale, precum şi în mod special, managementul relaţiei de credit şi administrarea
riscurilor, pe care acestea îl abordează şi aplică. Dezvoltarea relaţiilor de credit dintre băncile
comerciale şi clienţi sau aşa-numitul management al clientelei presupune crearea unui sistem de
creditare adecvat principiilor generale ale economiei de piaţă, bazate pe echitate, randament
economic, satisfacerea unor cerinţe economice, sociale, politice.
Managementul clientelei este o activitate de administrare care poate contribui
decisiv la orientarea pe client a activităţii băncilor prin schimbările profunde pe care le
abordează la nivel de strategie cât si la nivel organizaţional/structural. Managementul clientelei
determină schimbarea mentalităţilor, ceea ce conduce la considerarea faptului că sursa de
venit este clientul. Astfel, redresarea activităţii relaţiilor de credit dintre băncile comerciale şi
clienţii săi în Republica Moldova are un impact benefic asupra finanţării economiei ţării.
Reieşind din cele spuse, putem constata că în Republica Moldova există încă multe probleme
nesoluţionate legate de relaţia bancă-client. Iată unele din ele: Deşi modelul prezent de
reglementare a procesului de creditare şi a controlului clienţilor băncii corespunde noilor
reglementări, nu se ţine cont de faptul că managementul clientelei este o categorie distinctă de
management de o importanţă deosebită. Băncile comerciale autohtone utilizează tipuri învechite
de strategii, cum ar fi strategia orientată asupra vânzării produselor şi serviciilor bancare. Prin
urmare, acestea nu se grăbesc să implementeze un sistem modern de management a relaţiei cu
clientul. Totodată, trebuie să ţinem cont şi de situaţia macroeconomică atât peste hotare cât şi în
ţară. Iar evoluţiile macroeconomice interne din ultima oră pot afecta serios stabilitatea financiară,
ceea ce înseamnă că riscurile se pot majora. În contextul crizei financiare, băncile trebuie să evite
asumarea de riscuri excesive, înregistrarea de pierderi sau apariţia unor dificultăţi de lichiditate,
prin menţinerea unui nivel corespunzător al capitalizării, implementarea unui sistem eficient de
control intern şi un management adecvat al riscurilor specifice.
Tematica cercetată este importantă atât pentru fundamentarea teoretică a
activităţii de management într-o banca comercială, domeniu încă neabordat în toată
complexitatea lui, cât şi pentru aplicaţiile practice ce pot fi implementate în băncile comerciale

8
în aceasta fază a dezvoltării sistemului bancar din Moldova. Importanţa activităţii relaţiilor de
credit atît în străinătate, cît şi în Moldova, supusă cercetării în prezenta lucrare, este determinată
şi de faptul că băncile comerciale prin relaţiile sale cu clienţii finanţează direct sectoarele
economiei. Strategia şi tactica băncii în sfera primirii deciziilor de acordare a creditelor constă în
politica creditară. Ea trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obţinerii de profit şi
îmbunătăţirii stării economico-financiare a clienţilor, concomitent luând în consideraţie
securitatea depozitelor clienţilor.
Riscul ce apare în cadrul acestor activităţi poate fi definit ca expresie a posibilităţii de
apariţie a unei pierderi. Totodată, la fel de bine poate să apară un câştig (situaţie aşteptată),
situaţie care se va asocia noţiunii de şansă. În consecinţă, în momentul în care începe derularea
activităţii bancare, se va vorbi de şansă în paralel cu noţiunea de risc. Pentru a-şi menţine poziţia
pe piaţă, băncile Republicii Moldova trebuie să perfecţioneze abordarea tradiţională de gestiune
bancară, respectiv a gestiunii relaţiilor de credit bancă-client, practicată anterior, inclusiv în
domeniul riscurilor bancare.
Cercetând aspectul teoretic al managementului, conştientizăm importanţa studierii, în
special, a aspectelor manageriale specifice instituţiilor de credit. Pe măsura dezvoltării instituţiilor
de credit şi lărgirii activităţii financiare creşte importanţa utilizării unor strategii şi tehnici
manageriale, care pot contribui la minimizarea riscurilor aferente operaţiunilor de credit.
Analizând experienţa organizării sistemului de credit în unele ţări cu o economie
dezvoltată, constatăm că pe piaţa de credit activează atât bănci mari (universale, investiţionale,
holdinguri bancare etc.) care operează cu afacerile mari, cît şi bănci ce operează „cu amănuntul”
(bănci/case de economii, bănci cooperative etc.).
Astfel, putem menţiona că pentru îndeplinirea rolului său de creditor al economiei
naţionale, sistemul de credit al Republicii Moldova trebuie să se axeze pe o descentralizare a
finanţării, care va cuprinde întreaga gamă de activităţi economice şi sociale ale ţării.
Însă pentru consolidarea şi dezvoltarea durabilă a sistemului de credit al Republicii
Moldova cadrul normativ-juridic necesită completări şi perfecţionări. Dezvoltarea şi
multiplicarea activităţilor bancare în perioada reformării economiei, a impus abordări noi în
realizarea politicilor şi tehnicilor bancare, inclusiv a managementului relaţiilor de credit dintre
băncile comerciale şi clienţii săi.
Gradul de studiere a temei de cercetare. Necesitatea cercetării multiplelor probleme
de gestionare şi organizare a sistemului de credit naţional, identificarea unor posibilităţi de
perfecţionare, precum şi de elaborare a unor metode şi strategii manageriale ce vor fi utilizate în
soluţionarea problemelor aferente relaţiilor de credit, confirmă actualitatea prezentei lucrări sub

9
aspect teoretic şi practic şi face această tematică atractivă şi interesantă pentru cercetătorii,
savanţii şi practicienii autohtoni.
Astfel, asemenea cercetări privind evaluarea tendinţelor de dezvoltare şi perfecţionare ale
gestiunii relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii sunt efectuate de către autorităţile
competente în domeniu şi de instituţiile de cercetare ştiinţifică, cum ar fi IEFS, USM, ASEM.
Tot mai mulţi cercetători autohtoni din acest domeniu (Iliadi Gh., Cobzari L., Băncilă N.,
Enicov I., Tăbîrţă E., Stratulat O., Chirca V., Erhan V., Vosganian M., Buşmachiu E.,
Grigoriţă C., Bunescu Gh., Cucu M., Crişău E., Dimitrov L., Slobodeanu N., Verejan N.,
Ganea V., Cuhal R.) au studiat această tematică evidenţiind anumite particularităţi ale
managementului din domeniu bancar. Aici se poate de menţionat un şir de lucrări, cum ar fi:
Iliadi Gh. “Abordări teoretice şi practice privind evaluarea şi modelarea echilibrului financiar în
economia naţională”, Băncilă N., Evaluarea financiară a întreprinderii în scopuri bancare:
(monografie), Cociug V., Cinic L., „Management bancar”, Raportul IEFS asupra lucrării de
cercetări ştiinţifice „Elaborarea politicilor anticriză pentru asigurarea securităţii financiare a
statului în conformitate cu standardele UE. De asemenea, pe parcursul ultimilor 10 ani au fost
susţinute un şir de teze de doctor habilitat şi de doctor cu teme care au tangenţă mai mult sau mai
puţin cu tematica abordată în această lucrare. Cele mai recente şi relevante sunt teza de doctor
habilitat a dlui Fotescu S. ”Bancasigurarea în contextul perfecţionării mecanismelor de prestare a
serviciilor financiare”, a dlui Enicov I. „Teoria şi practica riscului în banca comercială”, precum
şi tezele de doctor „Probleme şi factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar”, autor
L. Dimitrov, „Marketingul bancar: practici mondiale şi direcţii de implementare în Republica
Moldova”, autor Filip A.
Totuşi, reieşind din actualitatea temei, precum şi de schimbările radicale ce au loc, în
special pe plan european, considerăm că atît aspectul metodologic, cît şi cel practic al
managementului sistemului de credit în cadrul băncilor comerciale necesită o studiere mai
aprofundată. Utilizarea corespunzătoare a tuturor principiilor manageriale se va solda cu
dezvoltarea reţelei instituţionale, diversificarea portofoliului de credite, formarea unui cadru
juridic adecvat, apărarea drepturilor participanţilor la raporturile de credit, creşterea nivelului
profesional al funcţionarilor din sistemul de credit, dezvoltarea sistemului informaţional etc.
Domeniul de cercetare. Teza are ca domeniu de cercetare aspectele teoretice,
metodologice şi practice ale gestiunii relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii în
scopul reducerii riscurilor bancare.
Scopul cercetării constă în studierea şi analiza managementului relaţiilor de credit în
sistemul bancar din Republica Moldova, în condiţiile actuale, şi elaborarea unor propuneri

10
relevante privind perfecţionarea şi eficientizarea managementului clientelei a băncilor
comerciale în scopul reducerii riscurilor bancare şi, totodată, de a determina tendinţele în
dezvoltarea relaţiilor de credit în sistemul bancar naţional.
Pentru realizarea scopului propus s-au trasat următoarele sarcini:
1) abordarea conceptuală a teoriilor managementului instituţiilor creditar-bancare şi
esenţa managerială a relaţiilor de credit dintre bancă şi client prin prisma cercetării aspectelor
managementului riscurilor bancare;
2) examinarea situaţiei existente în domeniul bancar, în special cu scopul determinării
particularităţilor managementului relaţiei de credit în cadrul băncilor comerciale din Republica
Moldova şi impactul gestiunii riscurilor bancare asupra politicii de creditare;
3) diagnosticarea şi determinarea locului şi rolului sistemului de management al relaţiei
băncilor comerciale cu clienţii în activitatea de creditare;
4) studierea tendinţelor actuale în gestiunea riscurilor bancare, pentru identificarea
punctelor forte şi slabe în mecanismul de creditare a clienţilor în vederea reducerii acestora;
5) formularea propunerilor privind perfecţionarea gestiunii relaţiilor de credit, inclusiv
elaborarea unor recomandări concrete de perfecţionare a organizării şi dezvoltării sistemului
modern de management al clientelei, inclusiv propuneri de perfecţionare a managementului
riscurilor bancare.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în teză este identificarea punctelor
vulnerabile în gestionarea de către bănci a clientelei sale, în special în cadrul relaţiilor creditare,
şi perfecţionarea unor strategii manageriale noi aplicate în managementul clientelei bancare care
au favorizat creşterea performanţelor bancare prin reducerea riscurilor generate de operaţiunile
de creditare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute în urma cercetării efectuate se rezultă
la următoarele:
1) a fost dezvoltată baza teoretico-metodologică cu privire la managementul relaţiilor
de credit în condiţiile contemporane, care include analiza esenţei, conţinutului, structurii, relaţiilor
de creditare, determinarea mecanismului şi algoritmului de creditare, precum şi cercetarea
metodologiei de monitorizare a riscurilor bancare legate de creditare.
2) a fost efectuată diagnosticarea strategică a sistemului bancar al Republicii Moldova
pe anii 2006-2011 care a permis formularea unor direcţii strategice de dezvoltare a sistemului
bancar naţional;
3) au fost elaborate modelele descriptive aplicate de băncile comerciale din Republica
Moldova, care explică toată complexitatea relaţiei bancă-client în sistemul de creditare naţional, si

11
anume: Modelul existent al corelaţiei politicii de creditare cu procesul de control al riscurilor din
cadrul băncilor comerciale din Moldova şi Modelul de reglementare a procesului de creditare şi
controlului clienţilor băncii.
4) s-a determinat mecanismul de creditare prezent în băncile comerciale, prin prisma
impactului managementului riscurilor bancare;
5) în scopul implementării noului sistem de management al clientelei au fost depistate
punctele tari şi slabe ale modelului prezent în băncile comerciale din Republica Moldova şi
respectiv au fost elaborate un şir de recomandări care vor permite cu mai puţine impedimente
aplicarea acestui sistem modern;
6) în baza unui studiu comparat a metodelor de evaluare, gestiune şi analiză utilizate în
practica bancară contemporană, au fost identificate posibilităţi de perfecţionare a evaluării riscului
bancar în băncile comerciale din Republica Moldova, prin aplicarea modelului „Credit-Scoring”
FICO de evaluare a solicitanţilor de credit.
Elementele de noutate ştiinţifică, având importanţă teoretică şi practică, pot contribui la
dezvoltarea relaţiei de credit dintre bancă şi client, aprofundarea conceptului de risc bancar,
perfecţionarea aspectelor teoretice şi practice de evaluare a gestiunii relaţiilor de credit a băncii
comerciale cu clienţii în scopul minimizării riscurilor bancare.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării îl constituie teoria clasică şi
contemporană privind relaţiile de credit dintre bancă şi client în condiţiile tranzitorii la economia
de piaţă, precum şi conceptele abordate în literatura economică de specialitate referitoare la
promovarea gestiunii relaţiilor de credit în cadrul băncilor comerciale.
Investigaţiile se bazează pe un sistem de metode de cercetare corelate între ele cum
sunt: metoda dialectică, normativă, statistică, sinteza, inducţia şi deducţia. Totodată sunt aplicate
metode moderne de diagnosticare cum ar fi: metodele calitative (compararea, gruparea şi
descompunerea) şi cantitative (regresie, corelaţie, modelare economico-matematică, balanţieră),
metode grafice, precum şi metode utilizate în managementul strategic (metoda SWOT, metoda
de analiză prin raiting, scoring).
Drept bază teoretică şi metodologică a investigaţiilor au servit manualele clasicilor în
domeniul managementului, inclusiv a managementului bancar, investigaţiile economiştilor
americani şi europeni, lucrările ştiinţifice ale economiştilor români, ruşi şi autohtoni. În primul
rând, este necesar să menţionăm lucrările fundamentale ale lui Drucker P., Derig G.,
Macconnell K., Nelson B., Kotler F., Keynes J.M., Fayol H., Friedman M., Loleman G.,
Pesek B., Lexis V., precum şi aşa experţi ca Blythe J., French R., Arnone M., Darbar S.,

12
Hennie van Greuning, Bratanovic S. B., Miller R., VanHoose D., Mishkin F., Owen E.,
Leone A. M., Ghitman L., Gonk M.
Ţinându-se cont de colaborarea economică, socială şi ştiinţifică cu România si Federaţia
Rusă au fost analizate lucrările savanţilor români: Bacanu B., Badruş Gh., Balu F., Basno C.,
Dardac N., Floricel C., Bejenaru A. Bilas L., Bistriceanu Gh., Breban L., Burduş E., Ceocea C.,
Chitu E., Daniels A., Dobre E., Dănilă N., Berea A., Ganea M., Hadumac C., Hinescu A.,
Niţu I., Mogoş C., Opriţescu M., Spulbăr C., Stoica M., şi din autorii ruşi: Abciuk V.,
Akmaeva R., Altunean A., Bogdanov I., Jucov E., Karatalov O., Kiselev V., Novicov G.,
Semeniuga O., Senceagov V., Socolov Iu., Trunin P. etc. Cu multă atenţie şi interes au fost
studiate şi lucrările cercetătorilor autohtoni ca: Băncilă N., Burlacu N., Ulian G., Enicov I.,
Iliadi Gh., Secrieru A., Cobzari L., Bunescu Gh., Cociug V., Dimitrov N. L., Ciobu, S.,
Clichici D., Grigoriţă C., Taran I.
La elaborarea tezei au fost utilizate actele legislative şi normative în vigoare naţionale şi
internaţionale.
Suportul informaţional al cercetării îl constituie datele Băncii Naţionale a Moldovei,
băncilor comerciale din Republica Moldova, Asociaţiei Băncilor din Moldova, Biroului Naţional
de Statistică, Comitetul pentru Statistică al Ţărilor CSI, Comitetului Bazel, precum şi cercetările
Băncii Mondiale, FMI şi ale altor organisme internaţionale şi companii de consulting.
Structura şi conţinutul tezei. Ţinând cont de scopul, obiectivele şi metodologia
cercetării a fost determinată următoarea structură a tezei: introducere, trei capitole, concluzii şi
recomandări, bibliografie, anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesitatea, importanţa
şi gradul de studiere. Este formulat scopul şi sarcinile cercetării, sunt prezentate domeniul şi
obiectul cercetării, elementele de noutate ştiinţifică. Este redată semnificaţia teoretică şi valoarea
aplicativă a lucrării.
În primul capitol „Abordări teoretice şi metodologice privind managementul relaţiei
de credit şi managementul riscurilor bancare” sunt dezvăluite teoriile fundamentale ale
managementului expuse de promotorii şcolilor „clasice” şi şcolii „empirice”. Studierea teoriilor
referitoare la management şi evoluţia acestora constituie un aspect important al perceperii
contextului general al managementului sistemului de credit. Astfel, au fost supuse cercetării
teoriile şi managementului bancar, referindu-ne la teoria împrumuturilor comerciale, la teoriile
manageriale a relaţiilor de credit dintre bancă şi client, la teoriile conceptuale ale
managementului riscurilor bancare. În baza cercetării aspectelor teoretice ale managementului
bancar au fost delimitate principalele elemente ale managementului relaţiei de credit,

13
managementul riscurilor bancare. De asemenea, se pune în evidenţă noţiunea de risc, ce oferă o
analiză privind abordarea contemporană a riscurilor bancare.
Capitolul I al tezei vizează îndeplinirea primei sarcini de investigare, stabilite în
lucrarea dată. La realizarea acesteia au fost utilizate diverse metode de cercetare, în special,
metodele monografică, logică şi dialectică. Astfel, investigând monografiile, lucrările ştiinţifice,
publicaţiile, şi experienţa clasicilor în domeniu, a economiştilor români, ruşi şi autohtoni, a fost
dezvoltată baza teoreticio-metodologică privind aspectele conceptuale ale managementului
relaţiei de credit.
Analiza teoriilor referitoare la managementul relaţiei de credit şi evoluţia acestora
constituie o latură importantă al perceperii contextului general al mecanismului de acordare a
creditului în sistemul economic.
Rezultatul îndeplinirii acestei sarcini a dus la determinarea aspectelor conceptuale şi
fundamentale ale managementului relaţiei de credit şi ale managementului riscurilor bancare,
inclusiv a importanţei creditului bancar în economia naţionala.
În Capitolul II „Analiza managementului relaţiilor de credit în Republica
Moldova” este făcută o diagnosticare strategică a sistemului bancar naţional, precum şi sunt
determinate principiile organizării şi dezvoltării sistemului de credit din RM. A fost specificat
modelul managerial care determină relaţiile de credit pentru băncile comerciale din Republica
Moldova. Totodată, o atenţie deosebită este acordată gestiunii sistemului de management al
relaţiei cu clientela în cadrul băncilor comerciale, sunt analizate tendinţele contemporane în
gestiunea riscului bancar asupra activităţii de creditare a clienţilor, se analizează mecanismul
politicii de creditare în cadrul sistemului bancar din Republica Moldova. Sunt analizate şi
prevederile Comitetului Basel referitor la managementul riscului în banca comercială. De
asemenea, sunt descrise principiile managementului riscurilor bancare aplicate de băncile
comerciale contemporane. Astfel, capitolul II al tezei vizează îndeplinirea sarcinii 2, 3 şi 4 de
investigare, stabilite în lucrarea dată.
În baza acestor analize au fost propuse şi argumentate un complex de măsuri ce ţin de
posibila amplificare a contribuţiei băncilor comerciale la creşterea economică, în ceea ce priveşte
gestiunea relaţiilor de credit bancă-client în scopul minimizării riscurilor bancare.
Capitolul III „Căile de perfecţionare a relaţiilor de credit în scopul minimizării
riscurilor bancare” răspunde pentru executarea sarcinii nr. 5 şi, de aceea, aici sunt prezentate
soluţii şi propuneri de optimizare a managementului relaţiilor de credit bancă-client şi riscurilor
bancare în cadrul băncilor comerciale, în special sunt prezentate propuneri ce ţin de
implementarea sistemului modern de management al relaţiilor cu clienţii, modele separate de

14
gestiune a riscului de credit, riscului de lichiditate şi riscului ratei dobânzii, care pot fi utilizate în
practica băncilor comerciale din Republica Moldova.
În Concluzii generale şi recomandări este prezentată sinteza rezultatelor obţinute în
lucrare şi inserează concluziile, efectuate drept rezultat al cercetărilor şi recomandările, care, în
opinia autorului, reprezintă importante măsuri, orientări şi direcţii de perfecţionare a gestiunii
relaţiilor de credit a băncilor comerciale cu clienţii în scopul reducerii riscurilor bancare.
Conţinutul de bază a lucrării este expus în 146 pagini şi ilustrat cu 47 figuri, 8 tabele,
5 formule şi 9 anexe, care conţin 13 tabele şi 5 figuri.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei este determinată de posibilitatea
utilizării propunerilor elaborate şi au drept scop să amplifice potenţialul de clientelă bancară şi să
menţină clientela fidelă, prin perfecţionarea managementului clientelei şi gestiunii relaţiilor de
credit dintre bancă şi client care, va contribui la reducerea riscurilor bancare.
Recomandările formulate şi publicate pot avea următoarele efecte pozitive asupra
dezvoltării managementului relaţiilor de credit şi vor contribui la:
 elaborarea unei politici de restructurare a creditelor acordate economiei adecvate
exigenţelor pieţei;
 perfecţionarea modalităţilor de organizare a procesului de creditare efectuat de
băncile comerciale;
 îmbunătăţirea calităţii portofoliului de credit şi minimizarea riscurilor ce ţin de
procesul de creditare prin aplicarea modelului „Credit-scoring FICO”;
 ridicarea profesionismului instituţiilor de credit, perfecţionarea mecanismului de luare
a deciziilor adecvate de acordare a creditelor, de control şi supraveghere asupra rambursării
creditelor şi plăţii dobânzilor;
 posibilitatea perfecţionării metodologiei de evaluare şi gestiune a riscurilor în băncile
comerciale din Republica Moldova.
Rezultatele cercetării pot fi utilizate de către băncile comerciale din Republica Moldova
în scopul perfecţionării managementului relaţiilor de credit şi managementului riscului, în
cercurile ştiinţifico-profesorale în procesul pregătirii cadrelor de înaltă calificare în domeniul
economiei, precum şi la pregătirea materialelor ştiinţifice şi didactice destinate specialiştilor din
sectorul financiar-bancar.
Aprobarea rezultatelor investigaţiei. Abordările teoretice şi metodologice ale
prezentei cercetări, concluziile şi recomandările incluse în teză au fost prezentate şi discutate în
cadrul a 8 conferinţe şi simpozioane ştiinţifice, naţionale şi internaţionale.

15
Ideile fundamentale ale tezei au fost expuse şi materializate în 9 lucrări publicate cu un
volum de 2,4 c.a.
Rezultatele cercetării expuse în teză sunt implementate în cadrul B.C. „Banca de
Economii” S.A., B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., B.C. „Victoriabank” S.A., sunt utilizate în
procesul de instruire şi cercetare la Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii
Economice din Moldova şi Universitatea de Integrare Europeană din Moldova.
Cuvinte cheie – management, management bancar, managementul relaţiei de credit,
managementul riscurilor bancare, managementul clientelei creditului, risc bancar, relaţie de
credit, sistem de credit, politicii de creditare, activitate de creditare, instituţii de creditare,
mecanismului de creditare, relaţia bancă-client, evaluarea riscului, gestiunea riscului, risc de
credit, risc de lichiditate, riscul ratei dobânzii.

16
1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL RELAŢIEI DE CREDIT
ŞI A RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCILOR COMERCIALE

1.1. Aspectele conceptuale ale managementului relaţiei de credit în cadrul băncilor.


Dezvoltarea managementului relaţiilor de credit reprezintă un proces obiectiv şi
inevitabil din multitudinea de aspecte financiare legate de activitatea economică în condiţiile
economiei de piaţă. Una dintre misiunile acestuia constă în elaborarea şi implementarea unor
tehnici, metode, instrumente noi de gestiune a operaţiunilor de credit în cadrul băncilor
comerciale. Conştientizarea teoriilor referitoare la management şi evoluţia acestora constituie un
aspect important al perceperii contextului general al managementului sistemului de credit. Astfel,
concepţiile moderne ale managementului în instituţiile creditar-bancare au ca punct de referinţă
atît managementul activelor, cît şi cel al pasivelor. Managerii moderni se axează îndeosebi pe
analiza corelării resurselor atrase şi celor plasate, având obiectiv major maximizarea profitului
acţionarilor băncii.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate următoarele teorii în acest domeniu [95, p. 205-
212]:
■ teoria împrumuturilor comerciale;
■ teoria posibilităţii schimbării activelor;
■ concepţia fondurilor comune;
■ concepţia conversiunii fondurilor;
■ concepţia modernă: interacţiunea activelor cu pasivele băncii.
Astfel, în teoria împrumuturilor comerciale (self-liquidating loans), una dintre
problemele majore ale băncii este considerată de către manageri cea a lichidităţii veniturilor. Pe
de o parte, dacă banca poate să ramburseze mijloacele băneşti titularilor de depozite, pur şi
simplu, ea păstrează mijloacele atrase în tezaur sub forma unor active cu înaltă lichiditate şi la
fiecare solicitare înaintată de depunător, banca va restitui în timp util numerarul deţinătorilor. Pe
de altă parte, banca poate să folosească fondurile atrase, acordând împrumuturi.
Teoria posibilităţii schimbării activelor (the shiftbility theory) a fost propusă de
Moulon H.G. în 1918, fiind prezentată în lucrarea „Commercial banking and capital formation”
[95, p. 206]. Conform acestei teorii, lichiditatea băncii poate fi asigurată doar dacă o anumită
parte a depozitelor se vor plasa în valori mobiliare, pentru care există piaţa secundară. În aşa fel,
dacă banca are nevoie de lichidităţi pentru efectuarea plăţilor depunătorilor în condiţiile creşterii
cererii faţă de retrageri, ea are posibilitate să utilizeze activele cu lichiditate înaltă (valorile
mobiliare), realizându-le pe piaţa secundară. Valorile mobiliare, numite şi rezerve secundare,

17
includ: titlurile comerciale, bonurile de tezaur, cambiile bancare, obligaţiunile etc. Bazându-se
pe această teorie, managerii bancari justificau iniţierea acordării creditelor pe termen lung,
care, prin urmare, majorau media maturităţii portofoliului de împrumuturi.
Concepţia fondurilor afiliate (the pool-of funds approach) a apărut după înfruntarea
experienţei severe a crizei de lichidităţi (Great Depresssion, SUA, 1930). Managerii bancari din
SUA au adoptat această concepţie prin care au evidenţiat siguranţa veniturilor pe termen scurt.
Adăugător, depozitele la vedere erau resursele majoritare ale fondului băncii şi în aşa fel
majoritatea obligaţiunilor acestor bănci erau de termen scurt.
O altă teorie este concepţia conversiei fondurilor (Conversion-of-funds approach),
care s-a dezvoltat în urma apariţiei concurenţei din partea instituţiilor depozitare nebancare.
Concurenţa respectivă a iniţiat diverse schimbări în angajamentele băncilor comerciale, şi au
stimulat formarea noilor fonduri bancare: eurodolarii, angajamente de răscumpărare (operaţiuni
Repo) şi altele.
Concepţia modernă: interacţiunea active-pasive (The modern approach: asset-
liability interaction). În sensul conceptual managementul active-pasive implică coordonarea
tuturor articolelor de bilanţ în scopul maximizării profitului acţionarilor. Trăsătura specifică
acestei concepţii manageriale este analiza sensibilităţii activelor şi pasivelor unei bănci la
variaţiile ratei dobânzii.
Analizând sensul noţiunii de „ sistem de credit” în viziunea economiştilor
europeni şi americani, constatăm, că ei nu dau o explicaţie modului de organizare a
sistemului de credit separat, dar analizează relaţiile de credit ca parte componentă a
sistemului financiar. Astfel, în viziunea economistului american F. Mishkin sistemul financiar
reprezintă un complex ce cuprinde diferite tipuri de instituţii financiare: bănci, companii de
asigurare, fonduri mutuale, companii financiare şi bănci investiţionale; toate acestea sunt
riguros reglementate de guvern [95, p. 3-7].
Modul de explicare a noţiunii „sistemul de credit” în opinia economiştilor români este
similar celor occidentali. De exemplu, acad. C. Kiriţescu şi acad. E. Dobrescu consideră, că
sistemul de credit reprezintă totalitatea relaţiilor de credit, a formelor, metodelor şi normelor de
acordare a creditelor existente în economia naţională, realizate prin aparatul bancar [52, p. 247].
Aceeaşi părere o împărtăşeşte Gh. Bistriceanu, care menţionează că sistemul de credit este
ansamblul relaţiilor de credit, al metodelor, formelor şi normelor de acordare, garantare,
utilizare şi rambursare a creditelor existente în economia naţională şi realizate de bănci [8,
p. 287]. În acelaşi timp, noţiunea de „aparat bancar” se caracterizează printr-un ansamblu

18
coerent de diferite categorii de bănci, care funcţionează într-o ţară, răspunzând cerinţelor unui
anumit mod de producţie şi unei anumite etape de dezvoltare social-economică [50, 51].
Din analiza literaturii de specialitate rusă, conchidem că noţiunea „sistem de credit” se
defineşte prin totalitatea relaţiilor creditare existente pe teritoriul ţării, forme şi metode de
creditare, bănci şi alte instituţii creditare organizând şi îndeplinind aşa fel de relaţii. Deci în
interpretarea economiştilor ruşi, de exemplu, a economistului Poleak în lucrarea sa
„Managementul financiar” se menţionează că „sistemul de credit” este format din trei nivele:
nivelul întâi este reprezentat de banca centrală, nivelul doi, de băncile comerciale, ipotecare şi de
economii şi nivelul trei, din instituţii financiare nebancare specializate de credit: companiile de
asigurare, fondurile de pensii, fondurile investiţionale, instituţiile financiar-creditare, casele de
lombard. Conform acestei ipoteze, cu care de altfel, autorul este de acord, evident ajungem la
ideea că nu numai băncile, casele de economii şi uniunile de credit fac parte din sistemul de
credit, dar şi fondurile investiţionale, companiile financiare şi fondurile de pensii. Putem, deci,
menţiona că economiştii occidentali nu includ respectivele instituţii în sistemul de credit, ci pur
şi simplu le plasează în categoria instituţiilor financiare nondepozitare. [129, p. 476-477]
In opinia autorului „sistemul de credit” reprezintă totalitatea relaţiilor de credit, a
formelor, metodelor şi normelor de acordare a creditelor şi de organizare a rambursării
acestora, existente în economia unei tari fiind realizate de instituţiile financiare de credit prin
intermediul unui ansamblu de norme juridice aprobate de stat, răspunzând cerinţelor unei
anumite etape de dezvoltare social-economica.
În condiţiile economiei de piaţă raporturile de credit sunt diverse în dimensiuni şi
multiple în varietate. De-a lungul timpului raporturile de credit s-au cristalizat în cinci grupuri
principale:
 creditul comercial;
 creditul bancar;
 creditul obligatar;
 creditul ipotecar;
 creditul de consum [5, p. 131].
Toate aceste sfere implică aceleaşi trăsături specifice ale relaţiei de credit cum ar fi:
 obiectul (instrumentul de gestiune) şi subiecţii (participanţii) raportului de credit,
 promisiunea de rambursare,
 asigurarea creditului,
 termenul de rambursare,

19
 dobânda şi însăşi tranzacţia – acordarea creditului.
Însă noi considerăm că pe cît relaţia de credit uneşte, în esenţa, toate sferele în acelaşi
proces, atît putem menţiona că acestea au şi deosebiri, care le imprimă anumite trăsături pur
specifice. Sferele creditului se deosebesc între ele prin însăşi elementele şi modul îndeplinirii
fiecărei trăsături a relaţiei de credit. Astfel, în relaţia de credit subiecţi ai raportului de credit
sunt creditorul şi debitorul.
Creditorul – se consideră subiectul relaţiilor de credit care acordă împrumutul. Creditorii pot fi
subiecţii, care acordă împrumutul, adică, real dau posibilitatea de a utiliza mijloace băneşti un
anumit timp. Debitorul – subiectul relaţiilor de credit, care primeşte creditul şi este obligat să-l
ramburseze. În afară de creditori şi debitori, un element al structurii relaţiilor de credit este
obiectul transferării – ceea ce se transmite de la creditor către debitor şi viceversa. Modelul
managerial de apariţie şi încheiere a relaţiilor de credit include un şir de etape şi constituie doar
începutul şi sfârşitul întregului proces (a vedea Figura 1.1).

CREDITOR DEBITOR

Încheierea circulaţiei mijloacelor, scoaterea din Apariţia necesităţii în resurse materiale şi


rotaţie a resurselor amteriale şi băneşti, băneşti suplimentare
acumularea lor în calitate de mijloace libere

Înţelegerea cu potenţialul creditor în privinţa


condiţiilor prielnice pentru împrumutaţi privind
Înţelegerea cu potenţialul împrumutat cu primirea în folosinţatemporară a resurselor
condiţiile prielnice de eliberare a necesare şi încheierea afacerii
mijloacelor temporar libereîn credit şi
încheierea afacerii.

Primirea de la creditor a resurselor materiale şi


Transmiterea împrumutatului mijloacelor băneşti necesare în folosinţă temporară, cu
temporar libere în folosinţă temporară cu condiţiile acordului încheiat.
condiţiile acordului încheiat.

Procesul de folosire a creditului pe calea


Urmărirea folosirii creditului
avansării în circuitul mijloacelor.

Aşteptarea rambursării valorii împrumutate în


termenul stabilit şi a profitului sub formă de Încheierea circulaţiei mijloacelor
dobîndă. împrumutatului, obţinerea profitului şi
scoatereadin rotaţie a valorii
împrumutate.

Primirea de la împrumutat a valorii


împrumutate şi profitului sub formă de Rambursarea valorii împrumutate creditorului
dobîndă pentru credit. şi plata dobînzii pentru folosirea creditului

Fig. 1.1. Modelul managerial al relaţiilor de credit


Sursa: elaborat de autor în baza [125]

20
În opinia economistului L. Ionescu „Creditarea este o activitate care poate genera
profituri importante pentru bancă, dacă este practicata corect, dar care poate duce şi la pierderi.
Prin urmare, trebuie abordată într-o manieră structurală şi logică”. [50]
După cum am mai specificat în poziţia de debitori sau creditori, apar, în funcţie de
motivaţia angajării în relaţie (Figura 1.2): menajele, statul, companiile, instituţiile financiare.

CREDITORI DEBITORI

Menajele Companiile
Instituţiile Statul
financiare
Fig. 1.2. Poziţia de debitori sau creditori în funcţie de motivaţia angajării în relaţia de
credit
Sursa: elaborat de autor
Astfel, în calitate de creditori cei mai importanţi sunt: menajele şi instituţiile
financiare, iar în calitate de debitori: statul şi companiile. Remarcăm că între actorii
menţionaţi pot să apară relaţii de creditare directă, lipsită de intermedierea specializată a unei
instituţii financiare (Figura 1.3).
CREDITORI DEBITORI

Menajele împrumut privat Menajele


Companiile credit comercial Companiile
Instituţiile credite şi plasamente Instituţiile
financiare interbancare financiare
statul transferuri bugetare statul

Fig. 1.3. Modelul managerial care determină relaţiile de creditare directă între potenţialii
creditori şi debitori
Sursa: elaborat de autor
Apariţia intermediarilor financiari a polarizat fluxurile financiare. Acestora le
corespund în principal următoarele tipuri de credite:
1) pentru instituţii financiare - menaje - creditul de consum
- creditul ipotecar
2) pentru instituţii financiare - companii - creditul pentru capital de lucru
- creditul pentru investiţii

21
3) pentru instituţii financiare - instituţii financiar - credite şi plasamente interbancare
4) pentru instituţii financiare - stat - achiziţie titluri de stat
În Figura 1.4 este arătat modelul de poziţionare a debitorilor/creditorilor în funcţie de relaţia de
credit. Remarcăm faptul că sectorul menajelor prezintă un excedent de resurse în timp ce sectorul
corporatist acţionează asemenea unui aspirator de resurse financiare, fiind în permanenţă
deficitar.
Plasamente
financiare

menaje DEBITORI Credit consum menaje


companii Credit ipotecar companii
instituţii financiare Instituţii Credit capital de lucru instituţii financiare
statul financiare Credit investiţii statul
Plasamente interbancare
CREDITORI Titluri de stat
CREDITORI DEBITORI

Fig. 1.4. Modelul de poziţionare a debitorilor/creditorilor în funcţie de motivaţia angajării


în relaţia de credit
Sursa: elaborat de autor

Concluzionând, putem afirma că managementul sistemului de credit reprezintă


ansamblul metodelor de organizare şi de conducere a instituţiilor financiare de credit, prin
care se realizează gestiunea: planificarea, organizarea, motivare, controlul şi evaluarea
tuturor componentelor procesului de credit.

1.2. Modele manageriale ale relaţiei de credit existente în economia naţională.

Scopul acestui paragraf este determinarea modelelor manageriale a relaţiei de credit


posibile şi existente în economia naţionala, precum şi stabilirea modalităţii de organizare corectă atît
a procesului de creditare, cît şi ce celui de evaluare a clienţilor prin intermediul lansării unui
mecanism, care să includă tehnici şi instrumente specifice.
Mecanismul de creditare poate fi definit ca o totalitate de relaţii financiare de creditare
menite de a atrage mijloace băneşti disponibile, prin anumite tehnici şi instrumente în scopul acordării
acestor mijloace sub formă de credite unităţilor economice sau persoanelor fizice pentru finanţarea
activităţii lor.

22
Mecanismul de creditare este o parte indispensabilă a vieţii economice a oricărui stat,
contribuind la dezvoltarea acestuia în ansamblu şi, prin aceasta, la creşterea nivelului de trai al
societăţii. El oferă posibilitatea agenţilor economici de a apela la resurse de finanţare
suplimentare în vederea menţinerii activităţii.
Aplicând conceptele teoretice asupra realităţii noastre, deducem că în Moldova se
regăsesc opt modele manageriale în care se determină evoluţia relaţiilor de credit din economia
de tranziţie spre economia modernă.
Primul model reprezintă relaţia de credit menaje – stat.
În Republica Moldova, lenta restructurare a sistemului economic, conjugată cu scăderea
puterii de cumpărare reală, lipsa unor surse de finanţare externă sau dobânzile foarte mari
solicitate de finanţatorii externi au dezvoltat practica împrumutării statului de pe piaţa internă de
capital la dobânzi înalte, în unele cazuri superioare celor practicate de sistemul bancar.
De aici avem următoarele: Interesul statului (debitorului) este finanţarea deficitului
bugetar la costuri cît mai reduse şi echilibrarea serviciului datoriei publice interne. Interesul
menajelor (creditorului) reprezintă dobânda, superioară de cele mai multe ori dobânzilor bancare
şi în condiţii de siguranţă maximă pentru creditor (Figura 1.5).

bonuri de trezorerie
certificate de trezorerie
CREDITOR DEBITOR

MENAJE STATUL

resurse financiare

Fig. 1.5. Modelul managerial care determină relaţia de credit menaje – stat
Sursa: elaborat de autor

Efectele relaţiei de credit:


a) Dobânzile înalte la care statul se împrumută creează o cultură şi o expectaţie
inflaţionistă pe piaţa creditului.
b) Concurenţa neloială îndreptată împotriva sistemului bancar, rezultantă şi a
„şantajului” la care statul a fost supus de către bănci, atunci când a solicitat împrumuturi
acestora.
c) Practicarea unor dobânzi mari, lipsite de raţiune, de către trezoreria statului, raportat
la calitatea debitorului (statul fiind cel mai sigur debitor).
Este astfel afectată direct relaţia de credit instituţii financiare – companii şi instituţii
financiare – menaje, deoarece o scădere a volumului surselor atrase, reduce baza creditării la

23
care se adaugă şi tendinţa creşterii dobânzilor creditului bancar.
Una dintre soluţiile care pot fi adoptate pentru înlăturarea efectelor negative este
tranzacţionarea certificatelor de trezorerie pe piaţa secundară.
În cazul relaţiei de credit menaje – instituţii financiare (Figura 1.6), modelul
managerial este următorul: Interesul debitorului (instituţiile financiare) este de atragere a
resurselor financiare destinate plasamentelor la costuri reduse şi pe termene (maturităţi) cât mai
mari. În general, rentabilitatea plasamentelor este influenţată de durata lor (un credit pe termen
mediu produce o dobânda mai mare decât un credit pe termen scurt). Interesul creditorului
(menajele) este maximizarea câştigului (dobânzii) şi posibilitatea transformării rapide a activelor
sale în lichidităţi (înclinaţia spre lichiditate).
Republica Moldova a fost caracterizată în ceea ce priveşte piaţa financiară de o
volatilitate accentuată a preţului activelor financiare, ceea ce a conservat preferinţa crescută
pentru lichidităţi şi, îndeosebi, pentru tezaurizarea acestora în valută străină (USD, EURO).

Depozite la termen
Depozite la vedere
CREDITOR Certificate de depozite DEBITOR

MENAJE Instituţii
financiare

resurse financiare

Fig. 1.6. Modelul managerial care determină relaţia de credit menaje – instituţii financiare
Sursa: elaborat de autor

Fluctuaţiile largi ale cursului monedei naţionale au avantajat în prima fază dolarizarea
economiilor, iar ulterior eurizarea acestora. Imposibilitatea băncilor din Moldova de a estima o
dobândă pe termen mediu, datorită volatilităţii mediului economic a afectat direct scadenţa
depozitelor şi maturitatea plasamentelor.
Efectele relaţiei de credit:
a) Practicarea unor dobânzi pasive înalte (real pozitive) de către instituţiile financiare
pentru protejarea menajelor împotriva eroziunii inflaţioniste, care să concureze dobânzile
practicate de trezoreria statului şi să dea posibilitatea acumulării lichidităţilor orientate de bănci
în achiziţia titlurilor de stat. Dobânzile înalte scumpesc creditul, inhibând investiţiile.
b) Fenomenul de dolarizare a economiilor a dus la creşterea ponderii depozitelor în
valută constituite de menaje la instituţiile financiare, ceea ce a reorientat plasamentele băncilor
de la creditele în lei la creditele în valută. Aceasta a afectat implicit relaţia de credit dintre

24
instituţiile financiare şi companii (a avut loc dolarizarea creditelor).
Companiile au început să utilizeze tot mai mult creditul în valută sub forma creditului
pentru capital de lucru sau investiţii, deoarece acesta avantaja serviciul datoriei, prin nivelul mai
redus procentual al dobânzii care duce la o reducere relativă a cheltuielilor cu dobândă şi o mai
bună ajustare a costurilor, întrucât dobânda se regăseşte în preţul produselor livrate sau a
serviciilor efectuate. [83]
c) Managementul defectuos al anumitor instituţii financiare a compromis încrederea
menajelor (principalului creditor al sistemului financiar din Moldova), deoarece la politica
creditului scump (promovată de BNM) s-a adăugat un factor subiectiv (neîncrederea) care a
îndepărtat resursele financiare de companiile solicitante de credit pentru investiţii.
În general, neîncrederea a afectat intermedierea bancară, s-a produs un fenomen de
dezintermediere regăsit pe de o parte în scăderea numărului de tranzacţii ale operatorilor bancari,
iar pe de altă parte în persistenţa blocajului financiar la nivelul agenţilor economici.
Desigur, acest model deşi indică particularităţile specifice ale managementului
moldovenesc, nu este unic în felul său, şi tot concepţiile teoretice ne indică soluţii pentru
această situaţie, cum ar fi:
1) dezvoltarea creditului de consum pentru menaje – acompaniată de scăderea
dobânzilor şi de reorientarea intermedierii (de la menaje pentru menaje);
2) dezvoltarea creditului ipotecar.
Relaţia de credit menaje – menaje are modelul managerial indicat în Figura 1.7.
Împrumut privat

CREDITOR DEBITOR

MENAJE MENAJE

resurse financiare

Fig. 1.7. Modelul managerial care determină relaţia de credit menaje – menaje
Sursa: elaborat de autor

In special această schemă cel mai des se utilizează în cazul economiei tenebre, având
forma cămătăriei, care se caracterizează cu dobânzi exagerate.
Următorul model existent în Moldova este modelul ce determină relaţia de credit
menaje - companii (societăţi comerciale nefinanciare) (Figura 1.8).

25
Acţiuni
obligaţiuni
CREDITOR DEBITOR

MENAJE companii

resurse financiare

Fig. 1.8. Modelul managerial care determină relaţia de credit menaje – instituţii financiare
Sursa: elaborat de autor
Finanţarea companiilor de către menaje prin achiziţia acţiunilor şi obligaţiunilor emise
de debitori se derulează în cadrul pieţei de capital, fiind reglementată de legi şi norme specifice
acestei pieţe.
În cazul achiziţiei de acţiuni, creditorul are drept de vot în cadrul adunării generale a
acţionarilor, influenţând direct (proporţional cu numărul acţiunilor deţinute) afacerile
companiei/debitorului. Aici, interesul creditorului este profitul obţinut sub forma dividendelor,
puterea de control sau influenţare a afacerilor, diversificarea portofoliului de investiţii. Interesul
debitorului este obţinerea unor resurse financiare la costurile cele mai scăzute. În general
finanţarea prin emisiune publică de acţiuni este mai puţin costisitoare decât creditul bancar.
Achiziţia de acţiuni este una din cele mai eficiente metode de rentabilizare a
plasamentelor financiare prin posibilitatea de influenţare a afacerilor pe care creditorul o
dobândeşte la achiziţia titlurilor emise de debitor (companie).
Deşi în prezent piaţa de capital din Moldova nu este caracterizată de un grad mare de
transparenţă şi de o lichiditate corespunzătoare, există posibilitatea unor câştiguri mari mai ales
din achiziţia unor acţiuni subevaluate, cele mai bune achiziţii din punctul de vedere al
potenţialului de creştere fiind acţiunile mai puţin lichide.
Soluţii pentru perfecţionarea modelului
1. restructurarea portofoliului de întreprinderi tranzacţionate la Bursa;
2) neimpozitarea investiţiilor sub forma achiziţiilor de acţiuni sau obligaţiuni, prin
diminuarea bazei de calcul a impozitului pe venitul global ;
3) scăderea dobânzilor bancare.
Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – menaje (Figura 1.9). Interesele
menajelor: interesul general este că sistemul socio-economic să corespundă sistemului de nevoi
ale indivizilor asigurând o egalitate a şanselor pentru fiecare într-un contract social, caracterizat
de concurenţa şi posibilitatea realizării scopurilor.

26
credit

CREDITOR DEBITOR
Încrederea părţilor
Instituţii financiare menaje

resurse financiare

Fig. 1.9. Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – menaje


Sursa: elaborată de autor

Interesele creditorului (instituţiile financiare) sunt dobânda; dezvoltarea retail-ului şi


creşterea numărului de tranzacţii; minimizarea riscului de creditare prin disiparea acestuia pe un
număr mare de debitori.
Efectele ce apar în acest tip de model sunt următoarele:
a) Dobânda înaltă promovată de creditori inhibă cererea de credit din partea menajelor
pentru consum sau investiţii, ceea ce în final duce la restrângerea consumului cu efecte negative
asupra producţiei şi ocupării forţei de muncă.
b) În cazul creditelor ipotecare deşi dobânzile sunt mai scăzute, ele nu sunt suficient de
competitive şi în plus nu există resurse pentru creditare, ceea ce face ca piaţa creditului ipotecar
în Moldova să nu fie funcţională şi nici relevantă.
c) Relaţia de credit instituţii financiare – menaje este afectată în Moldova şi de practica
supragarantării creditelor acordate menajelor îndeosebi cu bunuri imobiliare, ceea ce duce la
scăderea numărului de tranzacţii şi la o inhibare a creditului.
Soluţii:
1) scăderea dobânzilor înalte la care se împrumută statul şi reorientarea unei părţi a
acestor împrumuturi pe piaţa externă;
2) atragerea capitalului autohton spre creditul ipotecar prin înfiinţarea caselor private de
pensii ale căror fonduri pot fi capitalizate în afaceri imobiliare;
3) atragerea capitalului extern în finanţarea tranzacţiilor imobiliare.
Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – stat (Figura 1.10). Instabilitatea
sistemului fiscal în Moldova, nerealizarea veniturilor bugetare, permanentizarea deficitului
bugetar, dar şi succesivele împrumuturi ale statului pe pieţele externe, rămân factori care pot
agrava datoria publică internă, atunci când nevoia de bani a statului creşte.

27
Titluri de stat

CREDITOR DEBITOR

Instituţii financiare stat

resurse financiare

Fig. 1.10. Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – stat


Sursa: elaborată de autor

Interesul debitorului (statul) este finanţarea deficitului bugetar şi ajustarea serviciului


datoriei publice interne (rostogolirea unor împrumuturi anterioare prin emisiunea unor alte serii
de titluri de stat). Interesul instituţiilor financiare (maximizarea profitului). De remarcat că
această maximizare a profitului este stimulată chiar de debitor prin practicarea unor dobânzi
înalte la titlurile de stat, fiind în esenţă o redistribuire de venit (avere) de la contribuabili către
instituţiile financiare. Politica fiscală urmăreşte pe lângă alte obiective o creştere a veniturilor
bugetare şi o mai bună realizare a acestora, deoarece o parte din veniturile bugetului sunt
utilizate în acoperirea datoriei publice interne.
Efectele relaţiei de credit:
a) Dobânzile înalte la care statul se împrumută creează o cultură şi o expectaţie
inflaţionistă pe piaţa creditului;
b) Dobânzile mari nu sunt raţionale, raportat la calitatea debitorului (aceea de cel mai
sigur debitor);
c) Distribuirea unei părţi în creştere din venitul companiilor şi al menajelor în profitul
sistemului bancar, cu încălcarea gravă a principiilor liberei concurenţe;
d) Acceptarea de către stat a unor dobânzi mai înalte la împrumuturile externe, se
constituie într-o cauză inflaţionistă asupra economiei. Efortul suplimentar plătit de stat se va
regăsi în lipsa posibilităţii rostogolirii împrumuturilor externe prin noi împrumuturi, în dobânzile
înalte la titlurile de stat emise pe piaţa internă. Este principiul după care dobânda înaltă externă
atrage dobânda înaltă la intern.
Soluţii:
1) tranzacţionarea titlurilor de stat pe o piaţă transparentă, cum este piaţa de capital,
în raport cu piaţa semitransparentă unde acestea sunt tranzacţionate în prezent,
controlată de băncile comerciale;

28
2) “sancţionarea” de către Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei a crowding-
out-ului, prin emiterea unor reglementări specifice şi a unor recomandări legate de valoarea
nominală a dobânzii.
Următorul model este modelul ce determină relaţia de credit instituţii financiare –
firme (Figura 1.11).
Credit bancar

CREDITOR DEBITOR

Instituţii financiare firme

resurse financiare

Fig. 1.11. Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – firme


Sursa: elaborată de autor

Aici, interesul creditorului este de maximizare a profitului prin încasarea


dobânzilor, comisioanelor bancare raportat la fiecare debitor. Aceasta presupune pentru creditor
diminuarea riscului de creditare prin:
 decizii echilibrate de creditare în urma unei analize complete şi corecte a calităţii
debitorului;
 politica de creditare echilibrată în directă legătură cu cota de piaţă a respectivei
societăţi bancare;
 diversificarea portofoliului de credit în aşa fel încât pierderile să nu fie concentrate
în timp.
Pentru debitor interesul este dat de nevoia de finanţare dar şi de sinergia costurilor
printr-o corectă evaluare a cheltuielilor cu dobânda şi estimarea veniturilor care să permită
acoperirea acesteia.
Întreprinderile sunt confruntate cu două feluri de nevoi de finanţare:
cele rezultate din ciclul de exploatare – au un caracter permanent, motiv pentru care
întreprinderea şi bancherul se pun de acord o dată pe an asupra nevoii de finanţare a exerciţiului
viitor;
cele rezultate din ciclul de investiţii – care se manifestă cu prilejul realizării unui
program de investiţii.
Băncile acordă agenţilor economici credite pe termen scurt pentru nevoi temporare,
curente şi pe termen mediu şi lung pentru investiţii.

29
Ceea ce face părţile angrenate în raportul contractual de credit să coopereze pentru
realizarea intereselor distincte este sistemul preţului (nivelul dobânzii), care îndeplineşte în
principal trei funcţii:
a) Transmiterea de informaţii (pentru debitor asupra costurilor sale financiare, care
va trebui să compare creşterea cheltuielilor financiare cu nivelul preţului de realizare a
produselor (bunuri sau servicii) pe diferite pieţe.
b) Organizarea producţiei de către debitor într-un mod cît mai puţin costisitor,
prin utilizarea resurselor disponibile, inclusiv a celor împrumutate, pentru produse de cea mai
bună calitate.
c) Repartizarea venitului (cine şi cît ia din produs). Debitorul urmăreşte în
permanenţă, cât din rezultatul muncii sale este distribuit prin dobânda plătită
creditorului (băncii finanţatoare). [7, 9, 82]
Şi ultimul model ce determină relaţia de credit instituţii financiare – instituţii financiare
este arătat in Figura 1.12.
Plasamente şi credite
interbancare
CREDITOR DEBITOR

Instituţii financiare Instituţii financiare

resurse financiare

Fig. 1.12. Modelul relaţiei de credit instituţii financiare – instituţii financiare


Sursa: elaborată de autor

Interesele debitorilor şi creditorilor sunt, în general, legate de ajustarea lichidităţii


instituţiei financiare (plasări de excedente sau acoperirea unor deficite temporare).
Trăsăturile specifice sunt:
 creşterea transparenţei băncilor şi lămurirea situaţiilor unor «bănci problemă», atunci
când acestea apar;
 reluarea rolului de creditor net al sistemului bancar de către BNM, îndeosebi după
perfecţionarea sistemului de rating. Intervenţia BNM în rezolvarea unor probleme temporare de
lichidităţi ale băncilor trebuie să fie conexată la sistemul de rating.
În concluzie, esenţa relaţiei de credit în multe cazuri identifică conţinutul creditului,
natura şi chiar cauza apariţiei lui. Principiile, ca norme generale de comportament, trebuie să fie

30
considerate şi aplicate ca parte integrantă a politicii de credit. În practica bancară, au fost
stabilite următoarele principii ale organizării mecanismului de creditare în baza Convenţiei de
la Basel şi a celei de-a doua Directive de Coordonare Bancară a Uniunii Europene: [42]
 Principiul bancă-client vizează alegerea tipului de credit şi relaţiilor de creditare.
 Principiul priorităţii se referă la scopul creditării, tipul creditului, forma de asigurare
şi modalităţile de rambursare a creditului.
 Principiul valorilor morale – trebuie să fie respectat de participanţii procesului de
creditare şi presupune: corectitudinea, încrederea şi onestitatea acestora.
 Principiul prudenţei bancare – înainte de a lua decizia de creditare, banca trebuie să
cunoască activitatea şi starea împrumutatului, astfel, încât riscul de nerambursare a creditului să
fie minim.
 Principiul credibilităţii, care permite câştigarea ,,încrederii” băncii în împrumutător,
prin intermediul analizei-diagnostic al stării patrimoniale şi financiare a acestuia, a poziţionării
pe segmentele de piaţă, a relaţiilor cu furnizorii etc.
 Principiul garantării creditelor, care presupune acoperirea valorii creditului prin
sursa secundară de achitare – garanţii, în caz de neachitare a creditului în termenul stabilit de
către împrumutat.

1.3. Fundamentarea teoretico-conceptuală a managementului riscurilor bancare prin


prisma relaţiilor de credit.

Abordarea sistemică a proceselor de management al riscului a crescut ca importanţă


începând cu anii ’90 în urma modificării atitudinii personalului din mediul de afaceri faţă de
riscuri şi a noilor presiuni care s-au exercitat asupra proceselor decizionale, presiuni care au fost
generate de modificarea condiţiilor de afaceri şi de apariţie a unei noi viziuni asupra valorilor şi
responsabilităţilor manageriale. În opinia specialistului în finanţe din România Ganea M.
“Gestionarea riscului bancar ca element de bază al managementului bancar urmăreşte pe cît este
posibilă influenţa negativă a factorilor de risc; minimizarea pierderilor prin reducerea
cheltuielilor şi maximizarea veniturilor directe şi transferate; modificarea comportamentului
salariaţilor şi îmbunătăţirea imaginii băncii” [38, p. 95, 196].
Dar, pentru început am dori să trecem în revista principale abordări ce sunt legate de
noţiunea de riscuri. Într-o viziune foarte largă, se apreciază că riscul este generat atît de lipsa de
certitudine privind evenimentele viitoare, cît şi de consecinţele unor cunoştinţe, informaţii şi
experienţe profesionale limitate.

31
Dicţionarul MacMillan de Economie Modernă defineşte incertitudinea ca fiind “acea
situaţie în care probabilitatea de a se produce un eveniment nu este cunoscută” [28, p. 196]. În
aceste condiţii, evenimentului respectiv nu i se poate asocia o distribuţie de probabilităţi.
În prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc, deoarece un astfel
de demers este extrem de complicat şi complex. În plus, în timp, apar noi expuneri la riscuri sau
unele riscuri, anterior neglijate, sunt trecute în revistă, în categoria celor care necesită o atenţie
deosebită (de ex. este vorba despre ultimele preocupări în materie de gestiune a riscurilor şi
ultimele evenimente din lume care au impus un tratament special al acestor categorii: riscul de
război, riscul de terorism, riscul operaţional, riscul climateric sau al stării vremii etc.).
Noi în această lucrare intenţionăm să analizăm riscurile din sistemul bancar. Deci, prin
expunere la risc, în cazul dat, se înţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor
suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză.
În literatura de specialitate întâlnim numeroase abordări ale conceptului de risc bancar.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii romane, prin noţiunea de risc se înţelege pericol,
inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe nedorite pentru
subiect.
Riscul bancar este prezentat în Dictionary of Banking Terms ca incertitudinea ca un
activ să înregistreze o rată aşteptată de profitabilitate sau să se producă o pierdere.
În lucrarea „Gestiunea riscurilor bancare”, Luminiţa Roxin apreciază că „atunci când
definesc riscul şi gestiunea riscului, cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a
băncilor, de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de
vedere e tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la active bancare, pierderi cauzate
de riscuri de piaţă, de credit sau de lichiditate” [82, p. 11]. Riscul bancar poate fi provocat de
cauze interne sau din cauza mediului bancar concurenţial. Riscul bancar are două componente:
incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor şi expunerea la pierdere. Dacă nu se
manifestă ambele componente nu se poate vorbi despre risc.
Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de
riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile, cum ar fi: frauda, incendiul sau calamităţile naturale.
Cei mai mulţi practicieni abordează, de regulă, o singură grupă sau clasă de riscuri. [51, 59, 61,
111, 113]
Atunci când definesc riscul, cei mai mulţi autori pun accent pe funcţia clasică a
băncilor, cea de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Din acest
punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute din activele bancare,
pierderi cauzate de riscurile de piaţă, de credit sau cel de lichiditate.

32
Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui
complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, modificări legate de
organizarea băncii, adoptarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice, iar
producerea riscurilor bancare are ca rezultat diminuarea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor
sau, în ultimă instanţă, ieşirea din afaceri a băncii, fie prin preluarea ei de către o bancă mai
puternică, fie prin faliment, potrivit teoriei bancare tipologia riscurilor diferenţiindu-se prin
intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează.
Ion Niţu în „Managementul riscului bancar” ilustrează existenţa permanentă a riscului,
care însoţeşte ca o umbră toate afacerile băncii şi se produce sau nu, în funcţie de condiţiile care i
se creează, cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se
obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere. Se poate afirma că riscul bancar este un
fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative
asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau
chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii. [59]
Cobzari L. defineşte riscul drept “probabilitatea unor pagube suferite în activitatea
bancară sub forma unei părţi din resursele băncii sau de venituri mai mici decât cele aşteptate de
bancă în urma efectuării operaţiunilor financiare (din cauza necorespunderii prognozei cu
evenimentele reale) şi drept şansă (posibilitate) a băncii de a realiza un profit” [114, p. 18].
Abordările sus-menţionate reprezintă doar câteva spicuiri din cercetarea ştiinţifică
modernă a riscului bancar. Fiecare noţiune reflectă o poziţie personalizată faţă de risc sau un
punct de vedere, de altfel, complex, limitat, însă, participare în viaţa economică individualizată a
autorilor. Varietatea bogată nu doar a definiţiilor, ci şi, mai ales, a direcţiilor de abordare denotă
încă odată fenomenul complexităţii riscului bancar.
Din perspectiva specificului teoretic de analiză şi modelare a riscurilor bancare,
reflectat în lucrarea respectivă, deducem o noţiune generalizatoare a riscului bancar.
Riscul bancar este un fenomen prezent în ansamblul sferei de activitate a societăţilor
bancare şi reprezintă incertitudinea realizării unui anumit nivel de încasare a unor câştiguri
viitoare sau chiar probabilitatea apariţiei unei pierderi. Totodată, riscul reprezintă pericolul
de a suferi o pierdere; acesta poate fi definit ca un eveniment incert, dar posibil, originea lui
aflându-se în incertitudine. Riscul este păgubitor, efectele lui o dată produse nu mai pot fi
înlăturate; apare în procesul activităţii umane, sociale, economice, politice şi în raportul
dintre om şi natură.
Cercetătorii, care s-au pronunţat asupra acestei probleme, au aplicat diferite metode şi
procedee de analiză a riscurilor bancare, şi, in funcţie de acestea, au formulat criteriile de

33
clasificare. Totuşi, diversitatea riscurilor cu care se confruntă o bancă comercială, precum şi
diversitatea factorilor care influenţează aceste riscuri, impun mai mulţi autori să considere că o
clasificare completă a riscurilor bancare este posibilă doar în baza a mai multor principii.
Specialiştii Opriţescu şi Spulbăr grupează riscurile bancare în următoarele categorii:
- riscul întârzierii;
- riscul puterii de cumpărare (a creditului la rambursare);
- riscul ratei dobânzii sau riscul de piaţă, la care se mai adaugă şi riscul portofoliului.
[61, p. 108]
Un studiu al Băncii Mondiale arată că, în general, riscurile bancare se încadrează în
patru mari categorii: [94]
- riscuri financiare, ce cuprind riscuri pure (riscul de lichiditate, riscul de credit,
riscul de solvabilitate) şi riscuri speculative (riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul preţului
sau poziţiei de piaţă);
- riscuri operaţionale, asociate organizării şi funcţionării sistemelor interne ale băncii,
incluzând sistemele computerizate şi alte tehnologii, ce privesc stabilirea de către autorităţile de
reglementare a unor norme pe care băncile trebuie să le respecte;
- riscurile afacerii sunt asociate mediului în care activează o bancă, inclusiv
preocupărilor macroeconomice şi de politici, factorilor legali şi de reglementare, precum şi
infrastructurii şi sistemului de plăţi existente la nivelul întregului sector financiar. Această grupă
de riscuri este adesea cunoscută sub denumirea de risc de ţară;
- riscurile apariţiei de evenimente cuprind toate tipurile de riscuri exogene care, dacă
s-ar materializa, ar putea pune în pericol operaţiunile unei bănci sau ar putea dăuna condiţiei
financiare şi gradului de adecvare a capitalului respectivei bănci. Astfel de riscuri includ
evenimente politice (căderea unui guvern), crize bancare, dezastre naturale şi războaie civile,
băncile neputându-le face faţă decât prin menţinerea unui nivel adecvat de protecţie a capitalului.
Referitor la riscurile apariţiei de evenimente, autorităţile de supraveghere au un rol critic şi
important în evaluarea impactului unor astfel de evenimente asupra statului şi condiţiei
sistemului bancar şi ale pieţelor şi servesc la garantarea faptului că sunt stabilite acorduri
corespunzătoare în vederea minimizării impactului şi dimensiunii întreruperii activităţii şi
mobilizării altor autorităţi care să se ocupe, în mod eficient de consecinţele anumitor evenimente
şi, în final, supraveghează ieşirea sistematică de pe piaţă a instituţiilor falimentare.
Economiştii autohtoni Cociug V. şi Cinic L. în cartea „Gestiunea riscurilor bancare”
clasifică riscurile bancare în funcţie de o serie de abordări vis-a-vis de activitatea băncii (Figura
1.13):

34
 riscurile asociate băncii, ca oricărei alte întreprinderi, numite riscuri de prestaţie;
 riscuri specifice activităţii bancare, numite riscuri financiare sau bancare clasice;
 riscuri ambientale – riscuri care sunt foarte puţin controlate de bănci, şi care pot
provoca pierderi în urma modificării mediului în care activează banca”. [19, p. 11]

Riscul de insolvabilitate

Riscuri financiare Riscuri de prestaţie Riscuri ambientale

 Riscul de credit  Riscul organizaţional


 Riscul de lichiditate  Riscul de nefuncţionare  Riscul de mediu
 Riscul de dobândă  Riscul operaţional  Riscul de fraudă
 Riscul valutar  Riscul de contrapartidă  Riscul legal
 Riscul de variaţie a  Riscul de strategie  Riscul de ţară
cursului hârtiilor de
valoare

Fig. 1.13. Structura riscului de insolvabilitate


Sursa: elaborată de autor în baza [19, p. 12]
Cea mai recentă clasificare a riscurilor bancare este trecută în noul acord al Comitetului de
la Basel – Basel II:
 risc de credit (de nerambursare);
 risc de piaţă (de modificare a unor elemente pe piaţa financiară ce provoacă modificări
de preţuri la activele şi pasivele bancare – cursuri valutare, rată de dobândă etc.);
 riscul operaţional (risc ambiental). [39, 81]
Clasificarea riscurilor bancare este subiectivă, analiştii care abordează această
problemă se implică mult asupra teoretizării ei. Astfel, în literatura de specialitate se identifică
între trei şi zece categorii principale de risc în funcţie de anumite caracteristici alese ca fiind
primare sau secundare. (unele clasificări sunt arătate in Anexa 1). Aşa se explică şi clasificarea
prezentată a riscurilor în raport cu diverse criterii, acelaşi tip de risc încadrându-se în acelaşi
timp într-o categorie sau alta.
În urma studiului efectuat, însumând diversele criterii de clasificare a riscurilor vom
prezenta următoarea schemă cu privire la clasificarea riscurilor bancare (Figura 1.14).

35
Riscurile bancare

După sursa de apariţie După aspectul financiar Din punct de vedere


matematic

Riscuri Riscuri Riscuri Riscuri Riscuri Riscuri


externe interne financiare nefinanciare diversifica- nediversifi-
pure bile cabile

Fig. 1.14. Clasificarea riscurilor bancare


Sursa: elaborată de autor în baza [19, p. 214, 13]
După sursa de apariţie:
 Riscuri externe – sunt generate de factori din afara băncii, asupra cărora banca nu deţine
control (riscul de ţară, riscul legislativ, riscul situaţiei de forţă majoră, riscul fiscal, riscul
ecologic);
 Riscuri interne – sunt generate de factorii specifici activităţii bancare (riscul de credit,
riscul de lichiditate, riscul de insolvabilitate).
După aspectul financiar:
 Riscuri financiare pure – riscuri generate de factori ai pieţei financiare (riscul de
dobândă, riscul valutar, riscul de lichiditate);
 Riscuri nefinanciare – riscuri legate de bancă, ca de întreprindere (riscul de fraudă,
riscul organizaţional, riscul de piaţă etc.)
Din punct de vedere matematic:
 Riscuri diversificabile – adică riscuri care pot fi calculate şi prognozate prin sisteme
matematice şi pot fi asigurate, acoperite;
 Riscuri nediversificabile – riscuri care nu pot fi calculate şi anticipate cu certitudine din
cauza existenţei unor factori imprognozabili care le generează.
În conformitate cu recomandările Băncii Naţionale a Moldovei, în activitatea băncilor
comerciale se identifică următoarele grupuri de riscuri: riscul de creditare, riscul de piaţă
(inclusiv riscul valutar), riscul operaţional (inclusiv riscul juridic), riscul dirijării activelor
şi pasivelor (inclusiv riscul lichidităţii şi riscul ratei dobânzii), riscul de solvabilitate, riscul
de contrapartidă, riscul asupra patrimoniului, riscul de administrare, riscul informatic,
riscul evenimentelor externe şi riscul strategic. [150]
Autorul aceste lucrării vine cu o clasificare proprie a riscurilor bancare, pe care le grupează
în 4 grupe mari: după sursa de apariţie, de prestaţie, după aspectul financiar, din punct de vedere

36
matematic. Schema desfăşurată a clasificării riscurilor in opinia autorului este indicata in
Anexa 1 Figura 3.
Economistul şi bancherul rus Kiselev V. consideră că managementul riscurilor bancare este
“o posibilitate de a obţine rezultatele scontate după adoptarea unei decizii administrative, dar
care în final se poate solda cu pierderea profitului sau cu alte pagube” [113, p. 100].
Economistul rus Antonov G. examinează politica bancară de management al riscurilor
sub două aspecte: în primul rând, în cadrul evitării riscurilor financiare; în al doilea rând, în
limitele atenuării impactului consecinţelor lor negative [101, p. 316].
Elveţianul Derig H. lansează concepţia americană şi europeană (elveţiană) de management
al riscurilor bancare. Compararea celor două abordări a gestiunii riscurilor în managementul bancar –
american şi european (elveţian) – este propusă de Derig H., datorită faptului că a lucrat mulţi ani în
băncile elveţiene şi americane [109, p. 66].
Derig H. caracterizează aceste două sisteme precum urmează (Tabelul 1.1):

Tabelul 1.1
Compararea abordărilor americană şi europeană în managementul riscurilor bancare
după Derig H.
SUA Europa (Elveţia)
1) Tendinţa spre inovaţie 1) Conservatism naţional
2) Flexibilitate, mobilitate 2) Fiabilitate
3) Rapiditatea săvârşirii erorilor în activitatea 3) Lipseşte pregătirea pentru perceperea
bancară şi corectarea lor (înţelegerea) gradului înalt al riscului
4) Orientarea spre Marketing 4) Banca universală, întregul spectru de servicii
5) Principalul scop – profitul 5) Principalul scop nu este profitul ci stabilitatea
6) Nu există limite ale activităţii (tot ce nu este 6) Orientarea spre obiective durabile
interzis este permis)
Sursa: [109, p. 66].

În opinia lui Derig H., riscurile financiar-bancare e necesar să se afle concentrate doar în
acele domenii ale managementului instituţiei financiare, în care pot fi uşor şi eficient controlate,
luând măsuri în scopul minimizării lor. Numai admiţând un grad optim al riscului, după părerea
lui Derig H., băncile universale pot să funcţioneze şi să prospere cu succes. [109, p. 122, p. 22]
În cazul dat, banca universală mai puţin va fi expusă impactului fluctuaţiei rentabilităţii,
comparativ cu băncile specializate în anumite genuri de activitate”. Ca urmare, Derig H.
consideră că concepţia admiterii riscurilor stă la baza managementului bancar. “Băncile
comerciale nu-şi vor desfăşura cu succes activitatea decât în cazul în care riscurile ce şi le
asumă vor fi controlabile, nedepăşind limitele posibilităţilor instituţiei financiare” [28].
Economistul american Mishkin F. lansează concepţia falsei opţiuni şi a riscului de
comportament inadecvat în managementul riscurilor de credit [95, p. 46].

37
Mishkin F. presupune că falsa opţiune apare atunci când unii debitori potenţiali, care nu
inspiră aproape nici o încredere în ce priveşte recuperarea creditului, se străduie din răsputeri să
obţină acest credit. Respectivii clienţi, de regulă, au mai multe şanse ca să-l capete.
Principala cauză a pericolului falsei opţiuni la care se expune banca constă în lipsa unei
informaţii vaste, multilaterale despre solicitantul de credit. Specificul falsei opţiuni constă, în
opinia lui Mishkin F., în faptul că “creditele vor fi acordate tocmai acestor clienţi dubioşi. Drept
rezultat, în pofida faptului că pe piaţă există destui solicitanţi care inspiră toată încrederea,
banca va fi nevoită totuşi, pentru a minimiza riscurile de credit, să adopte o decizie
corespunzătoare în vederea suspendării totale a acordării împrumuturilor”.
Concepţia riscului de comportament incorect este condiţional de folosirea creditului,
după ce a fost acordat, în alte scopuri decât cel indicat. Deci culegerea informaţiei, permanenta
monitorizare a situaţiei financiare a beneficiarului de credit şi a modului de utilizare a
mijloacelor acordate acestuia sunt deosebit de necesare.
Financiarul american Ray K., analizând diverse metode de estimare a riscului şi
rentabilităţii pe piaţa hârtiilor de valoare, lansează concepţia controlului asupra riscurilor. În
opinia lui Ray K., băncile deloc nu vor să excludă riscul ca o categorie indispensabilă activităţii
lor, preferând să-l ţină sub control cu ajutorul unor soluţii reuşite de gestiune [100].
Începând cu sfârşitul secolului XX, sub influenţa globalizării, s-au produs unele
modificări principiale. Mai multă literatură este consacrată studierii şi analizei problemelor
cercetării tendinţelor noi în dezvoltarea managementului riscurilor bancare şi a sistemului
bancar, în general. Este necesar de evidenţiat cercetările Băncii Mondiale, lucrările profesorilor
Universităţii Harvard (SUA), precum şi Organizaţiei pentru Colaborare Economică şi
Dezvoltare în Europa. Principala diferenţă constă în aceea că sistemele bancare naţionale au
devenit parte componentă a pieţei financiare mondiale. Pentru a atrage investiţii străine,
fără de care dezvoltarea economiei naţionale devine imposibilă, este necesar a aproba
standardele mondiale de evidenţă şi transparenţă informaţională, a prezenta informaţie
exhaustivă privind activitatea, inclusiv creditele acordate şi rambursarea acestora,
asupra măsurilor luate ce ţin de limitarea şi eliminarea activităţii financiare ilicite şi spălarea
banilor. [108]
O importanţă deosebită o are respectarea regulilor unice privind gestiunea riscurilor
şi limitarea participării băncilor la operaţiunile financiare riscante. Până în secolul XX,
puteau fi evidenţiate două tipuri de sistem bancar: american, care interzicea băncilor
comerciale investirea mijloacelor deponenţilor în valorile mobiliare corporative, şi
sistemul bancar continental (european), care nu făcea deosebire esenţială între băncile

38
comerciale tradiţionale şi băncile de investiţie [107].
Ca urmare, unele tendinţe formate în sectorul industrial, în sectorul bancar se
manifestă în alt mod. În industria bancară mondială de la sfârşitul anilor 60, şi mai ales în
anii 90, au avut loc schimbări esenţiale. În primul rând, în industria bancară s-a
intensificat tendinţa internaţionalizării şi orientării spre băncile mari din SUA, Japonia,
Europa. Aceasta a condus la pătrunderea pe pieţele naţionale a concurenţilor străini, la
creşterea concurenţei dintre acestea şi băncile naţionale, care activau numai într-o ţară.
Băncile străine au adus cu ele servicii bancare noi, băncile naţionale au început să participe
în toate tipurile de servicii internaţionale.
Din 25 de bănci transnaţionale mari în anul 2005, 9 sunt înregistrate în Japonia, 4 –
în SUA, 3 – în China, câte 2 – în Franţa, Germania şi Elveţia, câte una – în Marea
Britanie, India şi Spania. Din 1000 cele mai mari bănci 388 sunt bănci înregistrate în Europa
şi 199 – în SUA. [90]
Băncile ţărilor Europei se măresc comasând unele bănci din ex–URSS. Bunăoară,
banca suedeză Swedbank, în anul 2000, a cumpărat cea mai mare bancă din Ţările Baltice –
Nansabank, care controla a treia după mărime în Nansabanca, Letonia, Nansabankas în
Lituania etc. O altă bancă suedeză, SEB, presupune atingerea cotei sale în sistemul bancar al
Ţărilor Baltice până la 50% în anul 2003. În anii 2000-2001 ea a procurat 36% din acţiunile
Unisbank din Estonia, 49% din acţiunile băncii Letone Unibank, 37% din acţiunile Vilnias
Bank – după mărime a doua bancă din Lituania. Ca rezultat SEB are circa 1 milion de
clienţi în Suedia şi circa 4 mil. clienţi în afara ţării. [90]
În anii 80-90, s-au deschis noi pieţe de capital, care au modificat sistemele de depozite
tradiţionale. O creştere mare a depozitelor bancare era asigurată din contul altor bănci,
datorită pieţei interbancare mondiale care se dezvolta permanent, datorită europieţelor care nu
erau controlate de autorităţile naţionale, precum şi datorită apariţiei şi dezvoltării
instrumentelor noi pe piaţă. Iniţial, europieţele erau amplasate în Londra, apoi aceste pieţe de
capital s-au răspândit în principalele centre financiare mondiale – Frankfurt, Zürich, Hong
Kong etc.
Ca răspuns la concurenţă, băncile europene, de asemenea, au început să capete caracter
multinaţional, creând o atmosferă de concurenţă pe piaţa internă a SUA, ceea ce, în multe
cazuri, a avut anumite succese.
În industria bancară, contrar reţinerilor din partea legislaţiei bancare, în multe ţări a
început diversificarea. De exemplu, în SUA, până în anul 2000, restricţiile numite prin legea
Glass-Steagall limitau activitatea băncilor care puteau activa într-un şir de ţări. Din această

39
cauză, activitatea principală a băncilor comerciale era concentrată în domeniile
creditării ipotecare, creditelor de consum, gestiunea operaţiunilor de trust, operaţiunilor pe
piaţa eurovalutelor, cardurilor bancare etc. Diversificarea în anii 90 şi la începutul secolului al
XXI-lea a condus la crearea conglomeratelor financiare multiramurale, care, pe lângă serviciile
bancare tradiţionale, prestau servicii de asigurare, venture, ipotecare, dealing, trust, consulting
ş.a. Astfel în 2001, una din cele mai mari grupe financiare, care a lăsat pe locul 2 Deutshe bank,
a devenit Mizuba (activele – 1,85 trln. USD), care includea trei dintre cele mai mari bănci
(Dai-Ichi Kanqyo, Industrial Bank of Japan, Fugi) şi o companie de asigurări. [90]
Ca rezultat, în legătură cu anularea unor restricţii, industria bancară începe să
acorde un număr crescând de operaţiuni nebancare, pentru care existau posibilităţi benefice
de activitate în domenii specifice. De exemplu, companiile emitente de cecuri de călătorie
şi carduri, aşa ca American Express, au găsit posibilitatea propunerii unui spectru mai larg de
servicii deponenţilor săi, pentru o plată suplimentară minimă.
Tehnologiile informaţionale noi încep să aibă o influenţă tot mai mare asupra
industriei bancare. Aceasta este specifică, mai ales, pentru activitatea bancară “en-detail”.
Pentru a face faţă creşterii volumului de operaţiuni curente, băncile implementează
cardurile bancare şi prelucrarea lor electronică. Creşterea volumului de servicii prestate,
mai cu seamă în orele de vârf (de regulă, în afara programului), au dus la
creşterea utilizării automatelor de casă (bancomatelor). În acest fel, multe instituţii
bancare devin tot mai automatizate şi apare o posibilitate reală de prestare a serviciilor de
prelucrare informaţională a datelor, care devine un tip nou de servicii prestate de băncile
comerciale. În consecinţă, a crescut brusc concurenţa în activitatea bancară legată de
deservirea persoanelor fizice.
Conform aprecierilor FMI în centrele financiare din Londra, Zürich, New York, în
zonele offshore, anual, se “spală” circa 590 mlrd. USD. Pentru dezvoltarea sistemului
bancar, o mare importanţă are adoptarea de către 11 bănci mari în anul 2000 în Wolfsferg
(Elveţia) a convenţiei cu privire la creşterea transparenţei informaţiei bancare (Wolfsferg
Anti-Money Laundering Principles), conform căreia depozitele vor fi acceptate doar de la
deponenţii care vor putea confirma provenienţa legală a banilor. [85]
În anii 1997-2000, cota operaţiunilor bancare, efectuate fără prezenţa nemijlocită a
clientului, a crescut în ţările UE de la 20 la 58%. Cu ajutorul tehnologiilor noi, în băncile
Suediei se acordă mai mult de 50%, în Elveţia – 35% din volumul operaţiunilor bancare. [85]
Toate aceste evoluţii în sistemul bancar mondial a dus la necesitatea stringentă a
cercetării tendinţelor noi în gestiunea riscurilor bancare. Astfel, managementul riscului în

40
sistemul bancar a fost subiectul unei analize continue şi crescânde. Băncile şi consultanţii
băncilor au făcut eforturi în vânzarea unor sisteme de management al riscului de credit care are
importanţă pentru împrumutători şi, poate cel mai important, obţinerea unor beneficii cu risc
redus asupra unor portofolii diversificate. Managementul riscului nu mai presupune simple
analize şi constatări privind riscurile pasive, respectiv acele riscuri care afectează compania în
urma hazardului, el presupune reorientări către riscul de afaceri care implică evaluarea riscurilor
şi raportarea acestora top-managementului.
Managementul riscurilor, de altfel ca şi majoritatea termenelor relative riscurilor, are o
serie de accepţiuni. Unii autori romani apreciază că managementul riscurilor reprezintă
totalitatea concepţiilor, măsurilor şi acţiunilor luate (fundamentate şi întreprinse) de către
conducere în vederea identificării, captării, monitorizării, analizei şi gestiunii expunerilor la
risc şi incertitudine relative afacerilor desfăşurate. [1, 3, 6, 13, 30] Alţii consideră că
managementul riscurilor reprezintă ansamblul activităţilor de analiză financiară şi de utilizare
a instrumentelor financiare (primare şi derivate) în scopul controlării şi, de obicei, al
reducerii expunerilor relevante la risc, selectate în procesul de analiză şi monitorizare a
acestora. Unii autori români definesc managementul riscurilor drept ansamblul activităţilor şi
proceselor ce au ca scop maximizarea profiturilor în condiţiile minimizării expunerilor la
diverse riscuri în cadrul constrângerilor de capital. [35, 113]
Autorii americani apreciază că managementul riscurilor este un proces sistematic de
identificare, captare, monitorizare, evaluare, analiză şi gestiune a riscurilor potenţiale, precum
şi de elaborare şi implementare de soluţii adecvate impactului potenţial al acestor
riscuri. [95, 96]
Managementul riscului bancar reprezintă totalitatea proceselor şi modelelor de
management al riscului care permite băncilor implementarea unor politici şi tehnici de
măsurare a riscului. Aceste procese acoperă toate tehnicile şi metodele de management
necesare pentru măsurarea, monitorizarea şi controlul riscurilor. Aria modelelor şi proceselor
acoperă toate riscurile, menţionând marile categorii, respectiv: riscul de credit, riscul de piaţă,
riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate şi riscul operaţional. In acest sens managementul
riscului trebuie să ofere băncii viziune cât mai bună cu privire la imaginea viitorului, iar
politicile şi strategiile bancare trebuie dezvoltate în raport cu această viziune. Fără
managementul riscului este imposibil să se contureze o imagine privind fluctuaţiile posibile pe
care le vor cunoaşte rezultatele băncii şi este imposibil ca incertitudinea privind aceste rezultate
să poată fi controlată.
În atare accepţiune, managementul riscurilor este identificat cu procesul de

41
elaborare, proiectare, dezvoltare şi aplicare de modele şi metodologii de identificare,
evaluare, analiză, raportare şi gestiune a riscurilor.
În limbajul curent, deseori, managementul riscurilor este asociat cu controlul riscurilor
sau viceversa. În majoritatea lucrărilor de specialitate, cele două concepte au accepţiuni
similare, dar nu identice. Or, managementul riscurilor şi controlul riscurilor nu sunt
interschimbabile. Deosebirea este clar evidenţiată în unele rapoarte şi recomandări ale
unor organisme financiare internaţionale (de ex., BIS, FIBV etc.).
Asemenea oricărui proces decizional, activitatea de management a riscului presupune
adoptarea unor decizii. Deciziile depind de percepţia pe care o are fiecare individ asupra
riscului. Managementul riscului presupune ca, în urma procesului decizional, să se obţină
rezultate multiple, fiecare având probabilităţi diferite de apariţie. Procesul decizional în
managementul riscului trebuie să influenţeze procesul decizional al top-managementului, însă,
nu poate fi substitut acestuia, scopul său fiind de a veni în completarea lui.
Îndeplinirea acestui proces se realizează prin activităţi de monitorizare şi raportare a
riscurilor bancare. Monitorizarea riscurilor trebuie să ofere informaţii explicite privind riscurile
şi trebuie să încurajeze şi nu să descurajeze asumarea riscurilor activităţilor comerciale şi
financiare ale băncii. Prin asumarea unor riscuri controlabile, activitatea bancară trebuie să se
dezvolte, iar, în final, această dezvoltare trebuie să se reflecte în creşterea profiturilor.
Două elemente sunt esenţiale pentru un sistem eficient de management al riscului:
procesul de delegare a autorităţii şi structura pentru monitorizarea riscului.
Cu toate că managementul riscului are o serie de beneficii, scopul pentru care a fost
conceput va rămâne limitat pentru o lungă perioadă de timp. Faptul se bazează pe abilitatea de a
măsura riscul, ceea ce presupune măsurarea incertitudinii, managementul riscului nu reprezintă
o activitate tocmai uşoară. În urma acestor noi orientări, managementul riscului a devenit o
activitate instituţionalizată ceea ce a presupus: crearea unor controale interne de risc, stabilirea
şi elaborarea de proceduri de management al riscului, stabilirea unor relaţii de colaborare cu
departamentul de audit intern al organizaţiei, acordarea de consultanţă pe domeniul riscului
pentru celelalte departamente, creşterea importanţei managementului riscului în cadrul
organizaţiei şi integrarea analizei şi procedurilor de control a riscului în strategia financiară şi
comercială a organizaţiei.
În sens îngust, managementul înseamnă capacitatea de a atinge scopurile dorite,
utilizând munca, intelectul, motivaţia şi comportarea altor persoane. Managementul se
defineşte ca funcţie, mod de activitate privind conducerea cu oamenii în diferite instituţii.
Primul pas în mentalitatea de a gestiona este asociat cu teoria lui F. Taylor şi se

42
bazează pe ideea că se poate conduce în mod “ştiinţific”, transplantând ideile ştiinţelor
inginereşti la conducerea cu procesul de producţie.
Următorul pas considerabil în dezvoltarea intelectului conducerii în Occident constă în
lărgirea “principiilor conducerii”, formulate de A. Fayol în cadrul “ştiinţei administrării”.
După Fayol, procesul managementului constă din cinci etape:
1) planificare (planning);
2) organizare (organizing);
3) conducere (commanding);
4) coordonare (coordinating);
5) control (controlling).
Managementul bancar, ca domeniu aparte al conducerii, apare numai în condiţiile de
piaţă dezvoltată. Orice hotărâre a managementului bancar include trei factori importanţi:
bani; timp; risc. Teoria finanţelor cercetează problemele evaluării fluxurilor viitoare
alternative de numerar. [113]
Deoarece viitorul, de obicei, este nedeterminat, această problemă se transformă în
problema evaluării riscurilor aferente fluxurilor băneşti în interiorul unui interval de timp
concret.
Teoretic, scopul managementului băncii este maximizarea valorii băncii
(capitalului propriu). Scopurile se formează sub influenţa a trei factori principali:
preferinţele proprietarilor; directivele şi hotărârile conducerii; societăţii.
Ca alternativă a maximizării capitalului pot fi considerate maximizarea
venitului, maximizarea volumului serviciilor acordate etc.
Managerii instituţiilor financiare sunt conştienţi de faptul că maximizarea profitului
implică o expunere permanentă la risc. În acest context, managementul riscurilor este o
componentă importantă atât a managementului bancar, cât şi a strategiei unei bănci.
Managementul riscurilor este definit drept ansamblul activităţilor şi acţiunilor de
hedging sau neutralizare a expunerilor la risc rezultând dint-o tranzacţie sau dintr-o serie de
tranzacţii. În acest context, se vorbeşte despre imunizarea instituţiilor contra diferitelor
expuneri la risc. Scopul acestor acţiuni este de a preveni şi de a reduce expunerile la
risc pe care le întâmpină instituţiile în desfăşurarea activităţii lor.
Controlul riscurilor reprezintă însă ansamblul concepţiilor, politicilor, procedurilor,
sistemelor şi acţiunilor pe care o instituţie trebuie să le ia pentru a asigura o gestiune
prudentă şi judicioasă a tuturor riscurilor relative tranzacţiilor economice încheiate şi
derulate, precum şi pentru a asigura că toate tranzacţiile economice încheiate sunt conforme

43
cu preferinţa şi toleranţa pentru risc ale instituţiei. În scopul evitării unor conflicte de interese,
contorul riscurilor ar trebui să fie separat şi suficient de independent în raport cu structurile
economice ale instituţiei, care execută toate tranzacţiile întreprinderii (şi anume acestea sunt, de
cele mai dese ori, responsabile de hedging-ul riscurilor care pot rezulta din tranzacţiile
economice încheiate şi de imunizarea întreprinderii contra diverselor expuneri la risc).
În contextul maturizării metodologiei de calcul al riscului şi al ignorării riscului operaţional
în acordul Basel I, dar şi al dezvoltării de către marile consorţii bancare a unor soluţii proprii de
evaluare a riscurilor bazate pe metode probabilistice, care estimează pierderile potenţiale
aferente riscului de credit, de piaţă şi operaţional, s-a ajuns la necesitatea unui nou acord. După
consultarea instituţiilor bancare direct vizate de noul acord timp de câţiva ani, la sfârşitul anului
2003, a apărut Acordul Basel II. [89]
Comitetul Basel propune două direcţii de îmbunătăţire a estimării suficienţii capitalului
ponderat la risc:
■ dezvoltarea cadrului de reglementare a capitalului care presupune nu numai cerinţele faţă
de capitalul minim, dar şi controlul organelor de supraveghere şi disciplina de piaţă;
■ sporirea substanţială a sensibilităţii cerinţelor minime faţă de capital în dependenţă de
gradul de risc.
Acordul Basel II foloseşte un concept structurat pe trei piloni, meniţi să asigure stabilitate
financiară sistemului bancar.
Primul pilon este cel al cerinţelor minime de capital, care are ca scop îmbunătăţirea
sezitivităţii la risc. Astfel, Acordul Basel II cere calcularea capitalului unei bănci astfel încît
aceasta să facă faţă unui set de trei componente majore ale riscului: riscul de creditare, cel
operaţional şi acela al pieţelor.
Al doilea pilon, care se referea la supravegherea sistemului, se ocupa de răspunsul
organismelor de supraveghere şi control la riscul bancar, aşa cum e descris de primul criteriu. Se
presupune că punea la dispoziţia băncilor centrale mecanisme îmbunătăţite faţă de cele oferite de
implementarea Basel I. În plus oferă băncilor un cadru pentru a face faţă altor riscuri, de tipul
celor privitoare la lichiditate, risc legislativ, aşa-numitele riscuri riziduale.
Disciplina bancară este al treilea pilon şi măreşte transparenţa pieţei bancare, obligând
băncile să publice informaţii mai numeroase. Scopul acestei măsuri este de a da pieţei o mai bună
imagine a poziţiei unei bănci în privinţa riscurilor.
În acest sens, Acordul Basel-II a lansat propuneri consultative privind introducerea noilor
criterii de abordare a riscului de credit şi riscului operaţional. Privitor la riscul de credit, Acordul

44
Basel-II pune la dispoziţia băncilor trei abordări pentru calcularea capitalului minim necesar
acoperirii riscului:
 abordarea standardizată (prin ratinguri/evaluări externe);
 abordarea pe bază de evaluări interne de fundamentare (evaluări proprii ale băncii);
 abordarea avansată (pe bază de evaluări externe).
Aceste abordări (Tabelul 1.2) necesită schimbări în nevoia de resurse ale băncilor.
Conform prevederilor Basel-II, ţările în curs de dezvoltare vor adopta abordările menţionate ale
riscului în cadrul relaţiei risc-management, care implică perfecţionarea managementului bancar
privind gestiunea riscurilor.
Tabelul 1.2
Metode de estimare a sensibilităţii faţă de risc
Riscul de credit Riscul operaţional Riscul de piaţă
Sensibilitate faţă de

Abordarea bazată pe
Abordarea standard Abordarea standard
indicatori de bază
risc

Abordarea fundamentală bazată pe


Abordarea standard -
raitinguri interne
Abordarea fundamentală bazată pe
Abordarea bazată pe
raitinguri interne Abordarea avansată
modele interne
Sursa: elaborată de autor în baza [148]
La dispoziţia băncilor, sunt puse diferite metode de estimare a activelor ponderate la risc,
anumite abordări, deoarece setul de instrumentări utilizat poate fi selectat în funcţie de
capacitatea băncii de a le implementa, precum şi de posibilitatea de asimilare a lor de sistemul
bancar. Afirmaţia anterioară poate fi demonstrată de reflectarea diferenţelor dintre două metode
(abordări) de estimare a riscului – abordarea standard şi abordarea avansată (Tabelul 1.3).
Tabelul 1.3
Diferenţe între abordarea fundamentală şi abordarea avansată
Date iniţiale Abordarea fundamentală Abordarea avansată

Probabilitatea neachitării Se calculează de către bancă pornind Se calculează de către bancă pornind
de la propriile estimări de la propriile estimări
Proporţia pierderilor în cazul Se impune de către comitet Se calculează de către bancă ţinând
neachitării cont de propriile estimări
Expunerea la risc în momentul Se impune de către comitet Se calculează de către bancă ţinând
neachitării cont de propriile estimări
Termenul de scadenţă Se impune de către comitet sau se Se calculează de către bancă pornind
calculează de către bancă ţinând cont de la propriile estimări (cu condiţia
de propriile estimări (cu condiţia excluderii anumitor expuneri)
excluderii anumitor expuneri)

Sursa: elaborat de autor în baza [148]

45
Băncile pot opta pentru cuantificarea riscurilor fie după metodele standard (existente şi în
vechiul acord), fie prin metode (modele) interne proprii. Aceste modele presupun ipoteze şi
calcule matematice complexe şi trebuie să fie acceptate obligatoriu de către Banca Centrală.
Se observă că la primele etape de cuantificare a riscului, banca este ghidată de
reglementările impuse de Comitet sau banca centrală în vederea unor limite maxime de risc, pe
care ea le poate asimila ţinând cont de limita fondurilor proprii disponibile, iar la o etapă mai
avansată de gestiune a riscurilor, când banca demonstrează abilităţi de evaluare adecvată a
expunerii, ea este liberă în deciziile proprii cu privire la limitele de risc asumate. Se creează, în
acest fel, un avantaj pentru băncile ce decid să folosească metoda avansată, pentru că acestea vor
trebui să deţină un capital minim calculat în strânsă legătură cu particularităţile riscurilor şi
mediului în care acţionează efectiv.
În cadrul sectorului bancar, caracterizat printr-o concurenţă intensivă băncile moderne nu-şi
permit să ofere produse şi servicii lipsite de profitabilitate, astfel trebuie să-şi organizeze
funcţiile lor de o manieră care să le permită stabilirea contribuţiei exacte la rezultate a părţilor
lor componente, în acest sens în ultimul deceniu s-au dezvoltat sisteme rafinate pentru
evaluarea performanţelor bancare, care contribuie la formularea deciziilor băncii privind
intrarea şi ieşirea anumitor produse şi servicii.
Performanţele sunt, în mod tradiţional, măsurate plecând de la date contabile, marje, PNB,
indicii marjelor la fonduri proprii pentru riscurile financiare, câştiguri şi pierderi în valoare de
piaţă pentru operaţiunile de piaţă. Dar, în universul financiar, nu există nivelul performanţelor
fără plătit în termenii riscurilor. Un nivel al performanţelor nu are sens independent de riscurile
angajamentelor financiare. [120]
Cele trei funcţii principale ale unui sistem de performanţă ajustate prin riscuri sunt
reflectate în Figura 1.15.

Funcţiile unui sistem de performanţă ajustat prin riscuri

Compararea performanţelor şi Ajutorul la decizia de a face Alocarea resurselor pe tipuri, centre


riscurilor interne între activităţi angajamente noi la baza de rentabilitate, activităţi sau
şi obiective cuplului risc-rentabilitate şi produse şi în cadrul portofoliilor
particulare pe baza indicatorilor
facturarea clienţilor în funcţie
risc/rentabilitate
de riscuri

Fig. 1.15. Funcţiile unui sistem de performanţă ajustat prin riscuri


Sursa: elaborată de autor în baza [96]

46
Metoda măsurării performanţelor pe baza indicatorilor profitabilitate/risc are ca bază de
calcul fondurile proprii economice. Măsurile clasice ale performanţelor neajustate cu riscurile
(Figura 1.16) sunt de tipul rentabilităţii capitalului propriu: „Return On Eqity” (ROE) sau a
rentabilităţii activelor: „Return On Assets” (ROA) şi marja netă din dobânzi: „Net Interest
Margin” (MD).

Măsurile clasice ale Rentabilităţii capitalului propriu (Return On Eqity) – ROE


performanţelor
neajustate cu riscurile Renatabilităţii activelor - ROA Multiplificatorul capitalului

Gradul de utilizare a activelor Analiza capitalului


Rata profitului net propriu

Marja netă din dobînzi - MD Marja netă non-dobîndă Gestiunea corectă a


dobînzi - MD activelor şi pasivelor

Fig. 1.16. Măsuri clasice ale performanţelor neajustate cu riscurile


Sursa: elaborată de autor în baza [150]

Acordul Basel II nu este o reglementare imperativă pentru sistemele bancare naţionale. Cu


toate acestea, reglementările Comitetului de la Basel sunt preluate în norme internaţionale sau
naţionale obligatorii de aplicat. Acordului Basel II este preluat în Directiva Europeană cunoscută
sub numele CAD III Directivelor asupra Adecvării Capitalului [88]. CAD III preia Directiva
Bancară Consolidată 2000/12/EEC şi Directiva de adecvare a capitalului societăţilor de investiţii
şi al instituţiilor de credit 93/6/EEC, reconfigurate. Uniunea Europeană este foarte activă în
implementarea Acordului Basel II. La nivelul statelor Uniunii Europene, Directiva CAD III se
va aplica imperativ din anul 2007 [89]. Pe lângă declaraţiile de intenţie de la nivelul autorităţilor
de reglementare, băncile au început, la rândul lor să adapteze modul de abordare a riscurilor în
vederea pasului către noul Acord. În special băncile internaţionale au început să pregătească
strategiile de implementare a noii forme a acordului. Pentru băncile est europene, aplicarea
Acordului de la Basel a constituit un test al capacităţii lor de integrare într-o piaţă financiară
lărgită, europeană.
Zonele majore de impact ale Acordului Basel II sunt:
 Recalcularea rezervelor de capital poate crea o relansare a capitalului pentru băncile
care adoptă tehnici sofisticate.
 Mediul de reglementare devine mai coercitiv şi mai complex.

47
 Se creează o barieră pentru noii veniţi pe pieţele financiare, datorită cerinţelor
investiţionale mai mari, proceselor şi sistemelor complexe şi costisitoare şi specializării
personalului care le gestionează, ceea ce multe instituţii financiare nu-şi permit.
 Va creşte distanţa între liderii financiari prezenţi pe piaţă, adâncind competiţia şi
distanţa între marile bănci, sofisticate în portofoliu şi micile bănci de pe piaţă.
Implicaţiile majore şi obiectivele proiectelor derivate din Acordul Basel II sunt:
■ Armonizarea implicaţiilor Acordului cu organismele de reglementare a activităţii
bancare (banca centrală).
■ Diagnosticarea situaţiei practicilor existente în domeniu şi evaluarea diferenţei dintre
practica curentă şi cea impusă de Acordul Basel, precum şi a modalităţilor de parcurgere a
acestei distanţe traduse în planificarea bugetelor financiare necesare, a personalului mobilizat şi
specializat, a furnizorilor de consultanţă, a perioadelor de timp alocate fiecărei faze a proiectului.
Băncile Centrale în Uniunea Europeană se aşteaptă în primul rând la marile instituţii
financiare să aplice abordarea bazată pe rating-uri generate intern (Foundation Internal Ratings
Based Approach) pentru gestiunea riscului de credit şi abordarea standard (Standardised
Approach) pentru calculul riscului operaţional, ceea ce poate ridica probleme de consistenţă a
metodei larg adoptate pe o piaţă financiară, întrucât costurile şi efortul alocat acestor metode nu
se justifica în cazul unor instituţii financiare locale sau cu o arie de activitate restrânsă.
Pe de altă parte, Acordul de la Basel, prin amploarea documentului şi a categoriilor de
probleme considerate, impune o transpunere în practică a reglementărilor ţinând seama de
limitările impuse de presiunea timpului şi accesul la resurse umane limitate. De aceea, fiecare
instituţie financiară va trebui să prioriteze acţiunile care trebuie urmate.
Ca urmare a crizei financiare, Comitetul Basel, în decembrie 2010 a formulat un nou cadru
de reglementare bancară – Basel III – Cadrul regulatoriu global pentru sisteme bancare şi bănci
mai rezistente (A global regulatory framework for more resilient banks and banking systems).
Acest document, împreună cu Cadrul internaţional pentru măsurarea riscului de lichiditate,
standarde şi monitorizare (Basel III: International framework for liquidity risk measurement,
standards and monitoring), prezintă reformele Comitetul de la Basel promovate cu scopul de a
consolida normele mondiale de capital şi de lichiditate, cu scopul de a promova un sector bancar
mai rezistent. [89]
Obiectivul reformelor este de a îmbunătăţi capacitatea sectorului bancar de a absorbi
şocurile generate de stresurile economice şi financiare, indiferent de sursă, reducând astfel riscul
de contagiune din cadrul sectorului financiar spre economia reală (Figura 1.17).

48
Basel I Basel II (2004) Basel III (2010)
(1988) Managementul
Managementul tuturor riscurilor Managementul
riscului de - Riscul de credit riscului de lichiditate
credit - Riscul de piaţă
(1993) - Riscul operaţional
 Introdus ca urmare a
Managementul crizei financiare.
riscului financiar Mai sensibil din punct de  Sporirea calităţii şi
- Riscul de piaţă vedere al riscului cantităţii capitalului.
- Riscul de credit Particularităţile expunerii la risc  Stabileşte standardele de
dictează tipul de abordare lichiditate la nivel global
Simplu în aplicare. Ia în considerare (pentru a fi puse în aplicare în
Uşor de realizat o calitatea sistemului de următorii 5 ani, din 2013).
reducere semnificativă gestionare a riscurilor
 Perspectivă
de capital, fără transfer macroprudenţială
al riscului.

Fig. 1.17. Transformările cadrului privind managementului riscurilor ale Acordului Basel
Sursa: elaborate de autor in baza [18]

Totuşi, cel mai important cadru de reglementare bancară a Comitetului de la Basel ce


contribuie la creşterea rezistenţei şi securităţii sectorului bancar prin consolidarea cadrului de
reglementare a capitalului, bazându-se pe trei piloni, rămâne a fi cadrul Basel II. Reformele
promovate în urma aplicării principiilor acestui document, au îmbunătăţit atât calitatea, cît şi
cantitatea bazei de reglementare a capitalului şi au majorat posibilităţile de acoperire a riscului
din contul capitalului, sporind semnificativ securitatea sistemului financiar-bancar. Doar o
strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe de gestiune a riscurilor bancare, care
vizează minimizarea expunerii potenţiale a băncii la risc.

49
1.4. Concluzii la capitolul 1 şi formularea problemelor spre cercetare.

Noi, în această lucrare ne propunem o tratare mai deosebită şi complexă atunci, când
identificăm managementul eficient al relaţiilor de credit al instituţiei cu managementul eficient
al riscurilor. Şi anume, susţinem faptul că elaborarea unei strategii de creditare ar trebui
structurată într-o astfel de manieră, care să permită identificarea şi analiza riscurilor potenţiale,
precum şi crearea de soluţii viabile la impactul potenţial al expunerilor la risc.
Pentru aceasta este foarte important de definit principalele noţiuni, cum ar fi sistemul
de credit şi riscurile. Astfel, pe scurt, în opinia autorului „sistemul de credit” reprezintă
totalitatea relaţiilor de credit, a formelor, metodelor şi normelor de acordare a creditelor şi de
organizare a rambursării acestora, existente în economia unei ţări fiind realizate de instituţiile
financiare de credit prin intermediul unui ansamblu de norme juridice aprobate de stat,
răspunzând cerinţelor unei anumite etape de dezvoltare social-economica.
Iar definiţia generalizatoare a noţiunii riscului bancar poate suna în felul următor: Riscul
bancar este un fenomen prezent în ansamblul sferei de activitate a societăţilor bancare şi
reprezintă incertitudinea realizării unui anumit nivel de încasare a unor câştiguri viitoare sau
chiar probabilitatea apariţiei unei pierderi. Totodată riscul reprezintă pericolul de a suferi o
pierdere; acesta poate fi definit ca un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-se în
incertitudine. Riscul este păgubitor, efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate; apare în
procesul activităţii umane, sociale, economice, politice şi în raportul dintre om şi natură.
În urma combinării acestor două noţiuni putem menţiona că deşi mecanismul de
creditare poate fi definit ca o totalitate de relaţii financiare de creditare menite de a atrage mijloace
băneşti disponibile, prin anumite tehnici şi instrumente în scopul acordării acestor mijloace sub formă
de credite unităţilor economice sau persoanelor fizice pentru finanţarea activităţii lor, în prezent
scopul oricărei bănci comerciale este de a identifica sistematic expunerile la risc şi a dezvolta o
strategie de gestiune a riscurilor.
În ansamblu, după cercetarea din primul capitol am ajuns la următoarele probleme, pe
care ni le-am propus spre cercetare:
 Unele concepţii şi metode de management al relaţiilor de credit banca-client, în
condiţiile actuale de instabilitate şi intensificare a concurenţei (orientarea spre o clientelă restrânsă;
orientarea doar după necesităţile şi condiţiile propriei regiuni etc.), nu sunt adecvate. Numai un sistem
complex de management bancar sub aspect de marketing şi penetrarea noilor pieţe, în condiţiile
actuale, vor putea asigura supravieţuirea şi prosperarea unei asemenea instituţii bancare ca banca
comercială;

50
 Actualele procese de globalizare, în care instituţiile bancare joacă roluri
hotărâtoare, condiţionează cristalizarea noilor concepţii şi noţiuni de management al riscurilor
bancare. De asemenea, elaborarea şi propunerea pe piaţă a unor produse şi servicii noi vor
contribui la apariţia altor tipuri de riscuri bancare, metode şi procedee inovaţionale de
management;
 Activitatea organizaţiilor financiare internaţionale, care unifică atât tipurile de servicii
bancare, cât şi concepţiile de management al riscurilor bancare, reprezintă factorul principal al
actualului sistem bancar mondial, ce favorizează procesele integraţionale în limitele unor uniuni şi
blocuri, precum şi consolidarea relaţiilor reciproce dintre diferite state şi sistemele lor bancare;
 În scopul perfecţionării activităţii băncilor comerciale, este nevoie de implementarea
urgentă a experienţei internaţionale avansate şi a principalelor concepţii şi abordări moderne de
management al riscurilor bancare.

51
2. ANALIZA MANAGEMENTULUI RELAŢIILOR DE CREDIT
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Diagnosticarea strategică a sistemului bancar al Moldovei
Activitatea sistemului bancar este reglementată în baza unui şir de regulamente ce se
adresează atât politicii de creditare dusă de BNM, cît şi activităţii de creditare prestată de băncile
comerciale. În special ea este determinată, în Manualele de creditare ale băncilor, elaborate în
conformitate cu Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, şi Regulamentul
B.N.M. ,,Cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova”,
nr. 153 din 25.12.1997 (Lista actelor normative este indicată în Anexa 2).
Începând cu anul 2012 în Republica Moldova activează deja 14 bănci comerciale
licenţiate de Banca Naţională a Moldovei [143]. Numărul total de angajaţi în sistemul bancar la
data de 31.12.2011 a constituit circa 11 mii persoane. Respectiv, în medie fiecărui angajat din
sectorul bancar i-au revenit active în valoare de 4,27 mil. lei, mai mult cu 10,5%, comparativ cu
31.12.2010 (Figura 2.1).

12000 11319 10933 11169


10884
9851
10000 9020

8000

6000 Numărul angajaţilor


Total active/Nr.angajaţilor (mil. lei)

4000

2000
2,52 3,67 4,27
3,25 3,45 3,87

0
2006 2007 2008 2009 2010 2011

Fig. 2.1. Evoluţia numărului total de angajaţi şi cota activelor


în sistemul bancar naţional
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM (Tabelul A.2.1)
Dacă privim din retrospectivă putem menţiona că sistemul de creditare a RM a avut
multe dezechilibre. Pe lângă actuala criză mondială, sistemul bancar naţional a mai resimţit un
şir de perturbaţii, cum ar fi: Criza financiară de la sfârşitul anului 1998 a schimbat brusc
dinamica inflaţiei şi a cursului de schimb al leului faţă de dolarul SUA, dacă pentru anii 1993-
1998 cursul de schimb al leului faţă de dolarul SUA a oscilat de la 3,6600 până la 5,37726 şi
nivelul inflaţiei s-a redus de la cca 2000 în 1993 la 7,7% această tendinţă de diminuare a inflaţiei
şi totodată de stabilizare relativă a cursului de schimb dintre dolarul SUA şi leul moldovenesc, a
stimulat o creştere a creditării sectorului real al economiei. Pe parcursul perioadei anilor 1999-

52
2002, se observă o reducere a sumei creditelor acordate, atît în monedă naţională, cît şi în valută,
în următorii 5 ani (1999-2002) deja se observă o tendinţă de stagnare în creditarea economiei,
ritmul creşterii volumului creditelor în lei se diminuează continuu – de la 60% în 1999 până la
57% în 2003. În perioada ulterioară (anii 2003-2006) apar primele simptoame de îmbunătăţire a
situaţiei din contul stabilităţii cursului de schimb dolar SUA/leu moldovenesc şi a nivelului redus
al inflaţiei – de la 57% în 2003 până la 62% în 2006. Tot în această perioadă (2003-2006), se
observă o reducere a ponderii creditelor acordate în valută străină, de la 43% în 2003 până la
38% în 2006. Spre sfârşitul anului 2007, se observă o creştere a ponderii creditelor acordate în
valută străină şi o diminuare a celor acordate în monedă naţională, de la 38% în 2006 până la
44% în 2007, respectiv, de la 62% până la 56%. Această tendinţă de diminuare a volumului
creditelor acordate în monedă naţională, s-a datorat instabilităţii relativă a cursului de schimb
dintre dolarul SUA şi leul moldovenesc. Conform următoarei perioade (2007-2008), se observă
din nou o creştere a creditelor acordate în lei, şi o diminuare a creditelor acordate în valută, de la
56% în 2007 până la 62% în 2008, respectiv, de la 44% până la 38%. (Anexa 3, Tabelul A.3.2,
A.3.3). În decursul anilor 2006-2011, dezvoltarea sistemului bancar din Republica Moldova a
consemnat o evoluţie pozitivă cu profil de tendinţă. Totuşi, criza economică mondială a lovit dur
economia Republicii Moldova în anul 2009 şi a demonstrat vulnerabilitatea noastră faţă de
şocurile economice externe. Iată, principalele puncte slabe, cu care s-a confruntat economia
naţională, şi în primul rând sectorul bancar:
- Diminuarea cererii externe şi reducerea cu 30,0 la sută a volumului remiterilor de
peste hotare;
- Veniturile bugetare s-au micşorat semnificativ, în principal din cauza diminuării
veniturilor din taxe vamale şi TVA, astfel încât la sfârşitul anului 2009 deficitul bugetar a
constituit 6,9 la suta din PIB. La rândul său PIB a scăzut cu 6,0 la sută în termeni reali;
- Inflaţia anuală din anul 2009 a fost de 0,4 la sută [150].
Dacă facem o analiză pentru perioada 2006-2010, atunci ajungem la concluzia că anul
2010 a fost cel mai benefic caracterizat printr-o revigorare a economiei şi în special a creşterii
PIB-ului cu 6,9 la sută, astfel încât economia naţională s-a apropriat de nivelul său potenţial de
dezvoltare. In aşa mod putem conchide ca descreşterile înregistrate în anul 2009 au fost
recuperate în toate sectoarele, mai puţin in industrie, construcţii şi transporturi. Acestea se
argumentează prin următoarele principale momente: pe fundalul unei cereri sporite, volumul
creditelor în valută străină s-a majorat cu 79,0 la sută faţă de cel înregistrat în anul 2009,
cifrându-se la 11489,9 mil. lei (echivalentul a 929,1 mil. USD). Majorarea volumului
împrumuturilor în valută străină poate fi atribuită în principal ascensiunii consemnate la creditele

53
acordate pe termene mai lungi (de peste 12 luni) persoanelor juridice pentru finanţarea
operaţiunilor comerciale externe. Totodată, ponderea creditelor în valută străină în totalul
creditelor noi acordate în anul 2010 s-a majorat faţă de anul anterior cu 4,0 puncte procentuale
(de la 45,1 la 49,0 la sută). Volumul creditelor noi acordate în moneda naţională au avut o
ascensiune mai moderată, înregistrând un ritm anual de creştere de 52,5 la sută faţă de cel
înregistrat în anul 2009, atingând nivelul de 11939,9 mil. lei. Creşterea consemnată poate fi
atribuită preponderent creditelor acordate persoanelor juridice, care au deţinut 81,6 la sută din
totalul creditelor în lei, al căror volum s-a majorat cu 46,7 la sută, comparativ cu anul precedent,
ajungând la nivelul de 9747,7 mil. lei. Cel mai puternic avânt al creditării în moneda naţională a
fost consemnată însă la creditele acordate populaţiei, care în perioada mai-august 2010 au
consemnat o creştere de peste trei ori faţă de anul precedent, înregistrând un ritm anual de
creştere de 85,4 la sută, până la nivelul de 2192,1 mil. lei. Structura pe termene a creditelor noi
acordate în economie în anul 2010 a reflectat în continuare tendinţa de menţinere a creditelor
acordate pe termene de peste 12 luni la cote maximale atât pentru creditele în moneda naţională
(67,7 la sută), cât şi pentru creditele în valută străină (73,3 la sută), confirmând prin aceasta
preferinţa agenţilor economici de a contracta împrumuturi pentru realizarea obiectivelor de
investiţii şi achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată.
Unul din obiectivele propuse a fost depistarea gradului de concentrare a sectorului
bancar. Conform datelor de la sfârşitul anului 2011 topul celor 5 bănci după valoarea activelor,
creditelor şi depozitelor este format din: Moldova Agroindbank, Victoria bank, Banca de
Economii, Moldindconbank, Eximbank-Gruppo Veneto Banca (a vedea Tabelul 2.1). În anul
2011, indicele de concentrare a pieţei (indicele Herfindahl-Hirschman) se încadrează în limitele
unei pieţe bancare din Republica Moldova, cu un grad moderat de concentrare.
Tabelul 2.1. Indicatorii de concentrare a sectorului bancar, în anii 2010-2011,%
Cota de piaţă după valoarea Cota de piaţă după valoarea Cota de piaţă după
activelor (%) creditelor (%) valoarea depozitelor (%)
Nr. Denumirea Băncilor
31.12.2010 31.12.2011 31.12.2010 31.12.2011 31.12.2010 31.12.2011

1 Comerţbank 1,2 1,2 0,9 1,1 1,1 1,2


2 Banca Socială 6,7 6,8 7,4 7,5 6,2 6,7
3 Victoriabank 16,7 17,1 15,8 16,3 20,4 21,0
4 Moldova-Agroindbank 19,8 19,5 21,3 21,6 19,2 18,1
5 Moldindconbank 12,1 14,2 11,7 15,4 13,3 15,3
6 Banca de Economii 12,5 12,4 11,8 9,7 13,0 13,9
7 EuroCreditBank 0,7 1,0 0,6 0,6 0,4 0,8
8 Unikbank 1,0 1,3 0,7 1,3 0,8 1,2

54
Tabelul 2.1. (continuare)
9 FinComBank 3,9 3,5 3,6 2,8 3,3 0,6
10 Universalbank 0,9 0,4 0,8 0,4 0,7 2,2
11 Energbank 3,5 3,4 2,9 3,3 3,7 3,6
12 ProCreditBank 3,1 2,8 4,0 3,5 1,4 1,3
13 BCR Chişinău 2,9 2,7 2,4 2,3 3,1 2,3
Eximbank-Gruppo
14
Veneto Banca
8,1 7,7 10,0 8,6 6,5 5,9
Mobiasbanca-Grupe
15
Societe Generale
6,8 6,2 6,0 5,7 6,8 5,9
Indicatorul HHI (puncte) 1181,3 1211,1 1218,2 1264,0 1295,5 1341,4
Indicatorul CR-4 (%) 70,1 63,2 60,6 63 65,9 68,3
Sursa: MET[153]

Astfel, conform datelor oficiale la finele anului 2011, după soldul creditelor bancare,
(Figura 2.2) piaţa este concentrată de 5 bănci comerciale, care deţin 70,5% din total
credite: BC Moldova-Agroindbank este lider pe piaţa bancară, înregistrând un sold de credite în
sumă de 6363,1 mil. MDL, ceea ce constituie mai mult cu 930,8 mil. MDL faţă de 2010. Pe
poziţia a II-a se află B.C. Victoriabank, volumul creditelor căreia constituie 4789,3 mil. MDL, în
creştere cu 769 mil. MDL faţă de 31.12.2010, iar cota de piaţă a băncii atingând 16,3%. Locul 3
este ocupat de Moldincombank, având o cotă de piaţă de 15,4%, fiind în creştere cu 3,7 p.p. în
comparaţie cu anul 2010, fapt care ia permis să întreacă Banca de Economii (care deţinea locul 3
în anul 2010).
Dacă facem analiza în dinamică a ponderii activelor acestor 5 bănci în totalul de active
(Figura 2.2), observăm că o tendinţă de creştere continuă în perioada 2008-2011, începând cu
63,34% în anul 2008 şi atingând cota de peste 70% în anul 2011, ceea ce ne demonstrează încă o
dată gradul mare de concentrare a tuturor indicatorilor anume la 5 bănci comerciale.

Fig. 2.2. Dinamica ponderii activelor celor 5 bănci în totalul de active pe anii 2006-2011
Sursa: elaborat de autor.

55
Totuşi, dacă încercăm să facem o incursiune în evoluţia sectorului bancar putem
evidenţia principalele momente:
- dinamica activelor bancare în raport cu PIB;
- dinamica portofoliului total de credite raportate la PIB;
- dinamica depozitelor raportate la PIB.
Evoluţia activelor bancare în raport cu PIB persistă pe parcursul perioadei cercetate cu
excepţia anilor 2008 şi 2011. Astfel, ponderea activelor bancare în PIB a crescut de la 47,6% în
anul 2005 la 58% în anul 2011, majorându-se cu 12,87% faţă de anul 2010 Evoluţia activelor
bancare a fost determinată de creşterea accentuată a activelor generatoare de profit, cea mai mare
pondere în totalul activelor a revenit portofoliului de credite circa 58%. Acelaşi trend se observă
şi la depozite şi credite în raport cu PIB. Creditele acordate în raport cu PIB au crescut de la
26,8% în anul 2005 până la 37,1% în anul 2009, iar în anul 2011 acest indicator a sporit până la
38%. Astfel, depozitele în raport cu PIB au crescut de la 36,5% în anul 2005 la 43,7% în anul
2009, iar în anul 2011 acesta s-a redus, atingând un nivel de 37,0% (vezi Figura 2.3).

Fig. 2.3. Dinamica activelor, creditelor şi depozitelor raportate la PIB (%), în perioada
2005-2011
Sursa: MET [153]

În structura activelor (Figura 2.4), pe parcursul anului 2011, au crescut: creditele şi


leasingul financiar net cu 19% până la 27,7 mlrd. lei. Concomitent, s-au micşorat mijloacele
datorate de bănci şi mijloacele overnight net cu 17,2 la sută până la 3,4 mlrd. lei, valorile
mobiliare net cu 3,5 la sută până la 6,4 mlrd. lei, alte active net cu 1,2 la sută până la 3,7 mlrd. lei
şi numerarul cu 0,2 la sută până la 2,0 mlrd. lei.

56
Alte active net
100%

90% Alta avere imobila, net

80% Dobanda sporita ce urmeaza sa fie


primita
70% Mijloace fixe, net
60%
Credite si leasing financiar net
50%
Valori mobiliare net
40%
Mijloace plasate si credite overnight
30% net
20% Mijloace datorate de BNM

10% Mijloace banesti datorate de banci net

0% Numerar
2006 2007 2008 2009 2010 2011

Fig. 2.4. Dinamica structurii activelor bancare (%)


Sursa: elaborat de autor in baza anexei 3, Tabelul A.3.4.

Astfel, creşterea activelor a fost determinată, în cea mai mare măsură, de creşterea
creditelor. Totodată, o mai bună calitate a portofoliului de credite a influenţat calitatea activelor.
Conform datelor BNM, la sfârşitul anului 2011, creditele nefavorabile (substandard, dubioase şi
compromise) în valoare absolută au înregistrat o diminuare cu 6,5 la sută faţă de sfârşitul anului
2010, ponderea lor în totalul creditelor micşorându-se, respectiv, cu 2,6 p.p. până la 10,7 la sută.
Ponderea creditelor nefavorabile în capitalul normativ total s-a redus cu 7,9 p.p. faţă de finele
anului 2010, constituind 41,8 la sută la 31.12.2011. Calitatea portofoliului de credite s-a
îmbunătăţit din contul anulării creditelor expirate, al clasificării mai favorabile a creditelor
acordate şi al unui grad mai înalt de rambursare. Totodată, creşterea activelor în anul 2010 a fost
determinată atât de sporirea obligaţiunilor băncilor cu 2002,3 mil. lei (6,1 la sută), cât şi de
majorarea capitalului acţionar cu 364,2 mil. lei (5,3 la sută), iar în structura activelor pe anul
2010 au crescut creditele şi leasingul financiar net (Figura 2.4). Concomitent, s-au micşorat
mijloacele datorate de bănci şi mijloacele overnight nete cu 1310,0 mil. lei (24,0 la sută), alte
active nete – cu 283,1 mil. lei (7,0 la sută) şi numerarul – cu 185 mil. lei (8,5 la sută). Ponderea
maximă în totalul activelor a revenit creditelor nete – 55,2 la sută, fiind cu 4,5 puncte
procentuale mai mare faţă de sfârşitul anului precedent. Valorile mobiliare nete au avut o
pondere de 15,7 la sută, mijloacele datorate de bănci şi mijloacele overnight nete – 9,8 la sută,
alte active nete – 8,9 la sută, mijloacele datorate de BNM – 5,6 la sută şi mijloacele băneşti în

57
numerar – 4,7 la sută. Ponderea în PIB a creditelor brute s-a micşorat de la 37,1 la sută la 31
decembrie 2009 până la 35,5 la sută la 31 decembrie 2010 (Anexa 3).
Se poate afirma că activitatea bancară din Republica Moldova (în medie 40% -
ponderea creditelor în PIB) este mult mai limitată decât cea din economiile Europei
Occidentale şi din cele mai avansate din Europa Centrală şi de Est, dacă este măsurată în
termeni de credite acordate sectorului real al economiei.
Volumul creditelor în economie a constituit 30963,0 mil. MDL în anul 2011 şi s-a
majorat cu 4047,5 mil. MDL, faţă de 2010. Pentru a vedea trendul pentru anul 2012, am luat
datele BNM din ultimul raport lunar (luna februarie) şi avem o tendinţă pozitivă: la sfârşitul lunii
februarie 2012, soldul creditelor în economie a constituit 31999,3 mil. MDL, majorându-se cu
619,3 mil. MDL (2%) faţă de finele lunii ianuarie 2012. Tendinţele de majorare s-au datorat
creşterii soldului creditelor acordate în monedă naţională cu 1,5% şi, respectiv, a soldului
creditelor în valută străină cu 2,6%.
Din punct de vedere a „calităţii” creditelor se observă următoarele (Figura 2.5): în anul
2011, ponderea creditelor nefavorabile, în total credite a constituit 10,6% şi s-a diminuat cu
2,6 p.p., faţa de 2010. Acelaşi volum de credite nefavorabile, proiectat asupra CNT, constituie
41,7%, în 2011 şi a scăzut cu 7,8 p.p faţă de anul 2010. Volumul creditelor expirate şi a
creditelor în stare de neacumulare a dobânzii în 2011, a constituit 7,1% din totalul portofoliului
de credite. Acest indicator a înregistrat o diminuare de4% faţă de 2010. Respectiv, volumul
creditelor expirate şi a creditelor în stare de neacumulare a dobânzi raportat la CNT a constituit
28,1% la 31.12.2011, fiind în scădere cu 13,7 p.p. faţă de 2010. În acest context, s-au diminuat şi
reducerile pentru pierderile la credite cu 1,6 p.p.

Fig. 2.5. Evoluţia calităţii creditelor bancare, %


Sursa: MET [153]

58
Evoluţia pozitivă a dinamicii creditelor noi acordate poate fi pusă, în mare măsură, pe
seama conturării simptoamelor de înviorare a economiei în anul 2010 şi a efectului de bază ca
rezultat al diminuării drastice a creditării în anul 2009, perioadă când Republica Moldova a
resimţit sever efectele crizei economice mondiale. Evoluţiile consemnate la nivelul ambelor
componente reflectă dinamici pozitive; cea a componentei în moneda naţională fiind mai
pronunţată comparativ cu cea a componentei în valută străină (Figura 2.6). Volumul creditelor
noi acordate de bănci în anul 2011 a constituit 30963 mil. MDL, în creştere cu 32,2% în
comparaţie cu anul 2010. În anul 2010 procesul de creditare a economiei a consemnat o evoluţie
ascendentă de 64,5 la sută, înregistrând volumul de 23429,8 mil. lei, faţă de declinul de 48,8 la
sută înregistrat în anul 2009. Pe când în anul 2009 procesul de creditare a economiei a înregistrat
un declin accentuat de 48,8 la sută (până la nivelul de 14246,4 mil. lei) faţă de creşterea de 5,0 la
suta din anul 2008. Regresul procesului de creditare a economiei poate fi pus, în mare măsură, pe
seama anticipaţiilor pesimiste atât ale sectorului real, cât şi ale sectorului bancar, determinate de
reducerea finanţării băncilor de către organizaţiile internaţionale în condiţiile adâncirii crizei
financiare mondiale şi de diminuarea lichidităţilor din sistemul bancar în acea perioadă.

35000

30963
30000
27811,8 credite moneda nationala
26487
25000 credite in valuta straina
23429,8
total credite noi
20000

16590,3 17127,2 17174,5


15000 14515,2 14246,5 13788,5
11971,8 11939,9
10000 10235,6 10684,6
11489,9
7828
6354,7 6418,5
5000

0
2006 2007 2008 2009 2010 2011

Fig. 2.6. Evoluţia creditelor noi acordate (mil. lei)


Sursa: elaborat de autor in baza Anexei 3, Tabelul A.3.5

Structura pe termene a creditelor noi acordate în economie în anul 2010 a reflectat în


continuare tendinţa de menţinere a creditelor acordate pe termene de peste 12 luni la cote
maximale atât pentru creditele în moneda naţională (67,7 la sută), cât şi pentru creditele în valută
străină (73,3 la sută), confirmând prin aceasta preferinţa agenţilor economici de a contracta
împrumuturi pentru realizarea obiectivelor de investiţii şi achiziţionarea de bunuri de folosinţă
îndelungată (Figura 2.7).

59
Fig. 2.7. Dinamica structurii pe termene a creditelor în lei şi în valuta
Sursa. Raportul BNM pe anul 2010
După cum se observă în Figura 2.8, ponderea cea mai mare de credite acordate
economiei în monedă naţională în perioada analizată a revenit sectorului privat, aceasta variind
pe parcursul anilor 2007-2010 de la 34,54 la 61,65%, înregistrând o diminuare în anul 2009.

2,55% 8,29%

2010 61,65% 27,51%

1,74% 7,20%

2009 62,89% 28,18%


fata de intreprinderile de stat
fata de sectorul privat
fata de populatie
2008 60,13% 31,45% 6,75%
1,67% fata de alte institutii financiare

3,20%

2007 54,34% 39,61%


2,84%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Fig. 2.8 Ponderea creditelor alocate economiei în monedă naţională


Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor BNM

Pe locul 2 se plasează creditele acordate populaţiei. Deşi aceste credite îşi păstrează
clasamentul, totuşi în anii cercetaţi ponderea acestora în total se diminuează cu 12,1% (de la
39,6% în anul 2007 până la 27,5% în anul 2010). În această situaţie, băncile preferă să plaseze
mijloacele libere în sectorul privat, dar şi populaţia preferă să se adreseze altor instituţii
financiare non-bancare (companii de leasing, microfinanţare).
Cercetările privind activitatea de creditare a băncilor comerciale din Republica
Moldova, permit consemnarea faptului, că, în perioada 2006-2011, sistemul bancar a susţinut
economia naţională acordând resurse creditare atât unităţilor economice, cât şi populaţiei.

60
Aceasta se denotă prin faptul că volumul creditelor totale acordate economiei naţionale a marcat
o creştere considerabilă soldându-se cu circa 16,6 mlrd. lei la sfârşitul anului 2006, şi în anul
2011, atingând suma de circa 31 mlrd. lei (excepţie face anul 2009, când creditarea a fost redusă
practic în jumătate).
Acordarea creditelor de către băncile comerciale ocupă cea mai semnificativă pondere
în cadrul plasamentelor bancare şi poate influenţa, într-o măsură mare, creşterea economică
a ţării, astfel băncile fiind considerate promotorul principal al acestei creşteri. Dar, dintr-o
astfel de perspectivă, economia ţării noastre se caracterizează printr-o eficienţă scăzută în
mobilizarea economiilor şi în acordarea de credite sectorului privat. Această disfuncţie a
sistemului bancar poate fi explicată, într-o anumită măsură, prin instabilitatea macroeconomică a
RM. Totuşi, din Figura 2.9 se vede evoluţia în progres a structurii creditelor acordate economiei.
Astfel, menţionăm că în anul 2011, ponderea cea mai mare, în total credite, au deţinut-o creditele
acordate industriei şi comerţului (ponderea acestora în total fiind 54,63% în anul 2011 în
comparaţie cu anul 2006 - circa 49%), urmate de credite acordate agriculturii şi industriei
alimentare (13,5%), credite pentru imobil, construcţie şi dezvoltare (12,17%), credite de consum
(6,7%) etc. Totodată, s-au înregistrat scăderi la ponderea următoarelor tipuri de credite: credite
acordate agriculturii şi industriei alimentare, credite de consum cu 1,7 p.p. şi credite pentru
imobil, construcţie şi dezvoltare.
Credite agriculturii şi industriei
2011 13,5 12,17 6,7 6,13 alimentare *
54,63 Credite pentru imobil, construcţie şi
dezvoltare *
2010 14,86 12,34 8,4 5,52 Credite de consum *
51,57

Credite industriei energetice şi a


2009 15,87 12,54 8,73 51,6 6,4
combustibilului *
Credite băncilor *
2008 13,27 14,63 12,92 48,72 6,6
Credite Guvernului *

2007 13,86 12,78 14,06 48,57 5,58 Credite industriei/comerţului *

5,02 Credite pentru construcţia drumurilor


2006 18,66 10,6 9,2 48,88
şi transportare *
Alte credite *
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Fig. 2.9. Evoluţia structurii creditelor acordate de băncile comerciale


în perioada 2006-2011
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM
* datele 2008 sunt ajustate de BNM conform auditului

În urma analizelor efectuate se poate constata faptul ca în anul 2010 volumul creditelor în
economia RM a cunoscut un trend ascendent, majorându-se faţă de anul 2009 cu 12%. În baza

61
contractelor de credit dintre Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate, încheiate în
perioada mai-august 2009 şi în luna aprilie 2010, conform cărora băncilor li s-au deschis linii de
credit pentru creditarea agenţilor economici din sectorul real al economiei, în luna noiembrie
curent Banca Naţională a Moldovei a acordat băncilor credite în sumă de 6,6 mil. lei. Pe
parcursul lunii de referinţă suma creditelor rambursate de bănci a constituit 38,7 mil. lei, inclusiv
din creditele acordate băncilor pentru creditarea sectorului real al economiei – 37,7 mil. lei,
pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 0,8 mil. lei şi din creditele acordate pentru
construcţia CCL – 0,2 mil. lei. La 30 noiembrie 2010 datoria creditoare a băncilor licenţiate faţă
de Banca Naţională a Moldovei a constituit 1027,4 mil. lei, fiind reprezentată prin creditele
acordate băncilor pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 513,3 mil. lei, pentru
creditarea sectorului real al economiei – 495,6 mil. lei şi pentru creditarea cooperativelor de
construcţie a locuinţelor (credite acordate în anii precedenţi) – 18,5 mil. lei. La 30 noiembrie
2010 soldul creditelor acordate băncilor s-a diminuat cu 32,1 mil. lei, sau cu 3,0 la sută
comparativ cu finele lunii precedente. Soldul creditelor în economie s-a majorat cu 371,7 mil. lei
(1,4 la sută) faţă de finele lunii octombrie 2010, constituind 26831,5 mil. lei la sfârşitul lunii
noiembrie 2010. Această evoluţie s-a datorat creşterii soldului creditelor acordate în moneda
naţională cu 135,8 mil. lei (0,9 la sută), precum şi a soldului creditelor în valută străină
(exprimate în MDL) – cu 235,9 mil. lei (2,1 la sută). Majorarea soldului creditelor în MDL s-a
produs ca urmare a creşterii soldurilor creditelor acordate altor organizaţii care practică unele
operaţiuni financiare cu 74,9 mil. lei (5,7 la sută), sectorului privat – cu 65,1 mil. lei (0,7 la sută)
şi persoanelor fizice – cu 12,9 mil. lei (0,3 la sută), în timp ce soldul creditelor acordate
întreprinderilor de stat a scăzut cu 17,1 mil. lei (4,1 la sută).
Soldul creditelor în valută străină (recalculată în lei) a înregistrat o majorare determinată de
creşterea soldurilor creditelor acordate sectorului privat cu 158,3 mil. lei (1,8 la sută), altor
organizaţii care practică unele operaţiuni financiare – cu 98,4 mil. lei (9,9 la sută),
întreprinderilor de stat – cu 22,9 mil. lei (11,5 la sută), în timp ce soldul creditelor acordate
persoanelor fizice s-a redus cu 43,7 mil. lei (4,7 la sută). Exprimat în dolari SUA, soldul
creditelor în valută străină a constituit 932,8 mil. USD, diminuându-se cu 4,5 mil. USD (0,5 la
sută) faţă de luna octombrie 2010 (Anexa 3).
Volumul creditelor acordate în MDL în luna noiembrie 2010 a constituit 1077,8 mil. lei,
diminuându-se cu 1,1 mil. lei, sau cu 0,1 la sută faţă de luna precedentă. Ponderea creditelor
acordate persoanelor juridice din volumul total al creditelor acordate în moneda naţională a
constituit 83,3 la sută (vezi Figura 2.10).

62
120,00%

100,00%

80,00% > 12 luni


60,00% 6-12 luni
3-6 luni
40,00%
1-3 luni
20,00%

0,00%
2007 2008 2009 2010

Fig. 2.10. Evoluţia structurii creditelor în monedă naţională acordate persoanelor juridice
în perioada 2007-2010
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Cele mai solicitate de către persoanele juridice au fost creditele cu termene peste 12 luni,
fiind acordate cu o rată medie a dobânzii de 14,80 la sută în volum de 564,5 mil. lei. Ponderea
acestora în volumul total al creditelor în moneda naţională acordate persoanelor juridice a
constituit 62,9 la sută, fiind în descreştere cu 4,1 puncte procentuale faţă de luna octombrie 2010.
În acelaşi timp, ponderea creditelor cu termene de până la 1 lună s-a majorat cu 6,1 puncte
procentuale, până la nivelul de 11,6 la sută din total. În luna noiembrie 2010, rata medie a
dobânzii la creditele acordate în moneda naţională s-a redus cu 0,64 puncte procentuale, până la
nivelul de 15,24 la sută, ca rezultat al scăderii ratei medii la creditele acordate persoanelor
juridice cu 0,73 puncte procentuale, până la nivelul de 14,68 la sută, precum şi a ratei medii la
creditele acordate persoanelor fizice – cu 0,03 puncte procentuale, până la nivelul
de 18,06 la sută.
Volumul creditelor în valută străină acordate persoanelor juridice a constituit 1215,3 mil.
lei (echivalentul a 103,0 mil. USD), majorându-se cu 11,7 mil. USD faţă de luna octombrie 2010
(vezi Figura 2.11).

63
Fig. 2.11. Evoluţia structurii creditelor în valută acordate persoanelor juridice
în perioada 2007-2010
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

În componenţa acestora, creditele cu termene de peste 12 luni au rămas preponderente


(78,9 la sută din total, majorându-se cu 13,2 puncte procentuale faţă de nivelul lunii octombrie
2010), fiind acordate cu o rată medie a dobânzii de 9,22 la sută. Totodată, a scăzut cu 5,6 puncte
procentuale ponderea creditelor acordate cu termene de până la 1 lună, constituind 9,9 la sută din
total. Rata medie a dobânzii la creditele în valută străină acordate persoanelor juridice s-a
diminuat cu 0,37 puncte procentuale faţă de lună precedentă, constituind 9,21 la sută în luna
noiembrie 2010. În cele din urmă se poate concluziona ca tendinţele evoluţiei creditelor bancare
în Moldova rămân a fi pozitive şi destul de prudente.
După părerea noastră, extinderea creditelor acordate sectorului real al economiei
trebuie să constituie o prioritate pentru sistemul bancar al Moldovei. Oportunitatea acestor
credite se apreciază în funcţie de stabilitatea macroeconomică, rata creşterii economice şi
progresul general în procesul de tranziţie către economia de piaţă. Băncile acordă credite, dacă
sunt stimulate să o facă, motivarea acestora fiind interesul acţionarilor de a încasa dividende
mari şi lupta concurenţială.
De asemenea, o importanţă majoră asupra creşterii portofoliului de credite acordate de
către băncile comerciale economiei şi a veniturilor nete obţinute le-a revenit depozitelor
sectorului bancar (Figura 2.12). Pe parcursul perioadei cercetate procesul de plasare a
mijloacelor băneşti la bănci s-a manifestat prin înregistrarea unui ritm anual de creştere,
(excepţie face anul 2010). Acest lucru se explica prin faptul ca pe parcursul anului 2010
procesul de plasare a mijloacelor băneşti la bănci s-a manifestat prin înregistrarea unui ritm anual
de descreştere de 4,0 la sută, înregistrând volumul de 36507,3 mil. lei, faţă de ascensiunea de

64
12,6 la sută înregistrată în anul 2009. Pe de o parte, dinamica de reducere a depozitelor noi atrase
la termen a fost condiţionată în principal de reticenţa populaţiei de a plasa depozite în condiţiile
unei recuperări fragile a economiei mondiale. Pe de altă parte, veniturilor joase ale populaţiei şi
dobânzile mici la depozite, ca rezultat al surplusului de lichiditate existent pe piaţă, au constituit
factorii principali care au descurajat efectuarea plasamentelor bancare.

Fig. 2.12. Evoluţia depozitelor in perioada anilor 2007-2010, mil. lei


Sursa: Raportul anual al BNM pe anul 2007,2009, 2010, tab.5

Pe parcursul anului 2010 componenta valută străină s-a micşorat faţă de anul precedent
de la 51,5 la sută la 46,7 la sută (a vedea Figura 2.13) . Totodată, plasamentele în moneda
naţională au consemnat o expansiune anuală de 10,9 la sută, până la nivelul de 19548,7 mil. lei.

Fig. 2.13. Dinamica structurii depozitelor după valuta (%)


Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

65
Evoluţia depozitelor în moneda naţională a reflectat ascensiunea cu 1,15 p.p. a dinamicii
anuale a depozitelor persoanelor juridice, până la 8477,4 mil. lei, în timp ce depozitele
persoanelor fizice au demonstrat o descreştere de 1,7 la sută, atingând ponderea de 68,54% sau
nivelul de 18465 mil. lei (Figura 2.14).

100,00%
d e p o z ite p e rso a n e fiz ice
90,00%
80,00%
70,00% 68,79% 71,59% 69,69% 68,54%
60,00%
50,00% d e p o z ite
40,00% p e rso a n e
ju rid ice
30,00%
20,00% 31,21% 28,41% 30,31% 31,46%
10,00%
0,00%
2007 2008 2009 2010

Fig. 2.14. Structura portofoliului de depozite după destinaţie


Sursa: elaborată de autor în baza datelor BNM Raportul anual 2010, p. 87.

În structura depozitelor noi la termen atrase în moneda naţională, ca şi în anul 2009,


segmentul de bază (35,5 la sută) a fost reprezentat de depunerile pe termene de la 3 până la 6
luni, deşi cu o reducere a ponderii acestora cu 4,4 puncte procentuale faţă de anul precedent în
favoarea depozitelor cu termene peste 12 luni, a căror pondere a fost în creştere cu 3,6 puncte
procentuale (vezi Figura 2.15).

Fig. 2.15. Analiza comparativă a structurii depozitelor pe 2 ani (2009-2010)


Sursa: Raportul anual al BNM [150]

Situaţie asemănătoare şi pentru plasamentele în valută, a căror cotă majoră (43,3 la sută)
rămâne a fi reprezentată de depozitele pe termene de la 3 până la 6 luni, însă putem constata
conturarea tendinţei de reorientare către plasamentele pe termene mai lungi, cu randamente mai
atractive.

66
Creşterea soldului total al depozitelor a fost generată de ambele componente, cea în
monedă naţională având o dinamică mai accelerată comparativ cu cea în valută străină pe
perioada analizată. Dominarea depozitelor în monedă naţională asupra celor în valută străină s-a
datorat stabilizării relative a cursului de schimb şi creşterii încrederii populaţiei în moneda
naţională, totodată fiind sprijinită şi de ratele înalte la depozitele în monedă naţională.
Ca rezultat, o particularitate a pieţei financiare este evoluţia ratelor dobânzii (vezi
Figura 2.16). Rata medie ponderată anuală a dobânzii la creditele acordate în valută străină, a
scăzut începând cu anul 2008 cu 17,64%, constituind 9,91% în anul 2010, comparativ cu
12,02% în anul 2008. Rata medie ponderată anuală a dobânzii la depozite atrase în valută străină,
de asemenea are un trend descrescător în aceeaşi perioadă, dar gradul de descreştere constituie
tocmai 64,5% , ajungând astfel la doar 3,42% în anul 2010 faţă de 9,64 în anul 2008.

Fig. 2.16. Dinamica ratei medii ponderate a dobânzii la credite şi depozite


pe anii 2007-2010
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Totodată, pe perioada anilor 2007-2010 rata medie ponderată anuală a dobânzii la


depozite în monedă naţională, s-a diminuat cu 57,9%, constituind 7,61% în anul 2010, faţă de
18,09% în anul 2008. De asemenea, şi rata medie ponderată anuală a dobânzii la credite în
monedă naţională, a descrescut esenţial începând cu anul 2008. Astfel in anul 2010 aceasta a
constituit 16,25%, ceea ce reprezintă o scădere de 22,5 la sută în comparaţie cu anul 2008. În
special, putem constata că rata la creditele acordate persoanelor fizice s-a diminuat cu 5,04
puncte procentuale (atingând nivelul de 19,01 la sută), iar cea a persoanelor juridice – cu 4,03
puncte procentuale (atingând nivelul de 15,62 la sută).
Totuşi, din aceasta analiza constatam ca evoluţia dobânzilor la depozite este în cădere
mai pronunţată, poziţionându-se cu mult sub nivelul ratelor medii la credite. Aceasta a fost

67
determinată, în special, de excesul de lichidităţi existent pe piaţă, precum şi de lipsa unui mediu
suficient de activ în sectorul real care ar fi capabil să absoarbă aceste lichidităţi. Astfel, rata
medie la depozitele noi atrase în moneda naţională s-a plasat cu 7,10 puncte procentuale mai jos
decât valoarea anului precedent, până la nivelul de 7,56 la sută. În special putem remarca
diminuarea cu 7,70 la sută a ratei depozitelor persoanelor fizice (atingând nivelul de 9,42 la
sută), pe când rata depozitelor persoanelor juridice a înregistrat o scădere cu 4,41 puncte
procentuale (atingând nivelul de 4,69 la sută). În contextul crizei economice mondiale, majorarea
marjelor de dobândă a constituit principala soluţie la care au recurs băncile pentru a putea finanţa
într-o anumită măsură creşterea rapidă a provizioanelor pentru creditele neperformante, ceea ce
constituie totodată principalul factor care a tergiversat ieftinirea şi mai rapidă a creditelor noi
acordate. Pe parcursul anului 2010, majorarea marjei bancare (diferenţa dintre ratele medii la
credite şi la depozite) s-a produs preponderent din contul diminuării mult mai drastice a ratelor la
depozitele noi atrase decât a ratelor la creditele noi acordate. Astfel, marja bancară asociată cu
operaţiunile în moneda naţională a crescut cu 3,04 puncte procentuale, până la nivelul de 8,69
puncte procentuale, iar cea ataşată tranzacţiilor în valută străină – cu 1,59 puncte procentuale,
constituind 6,49 puncte procentuale.
Drept generalizare a cercetării efectuate putem menţiona: turbulenţele de pe pieţele
financiare internaţionale s-au răsfrânt asupra ţărilor învecinate şi s-au resimţit şi în
economia reală, şi în sistemul bancar din Moldova. Reducerea volumului remitenţilor din
străinătate, aprecierea valutei naţionale faţă de euro şi dolarul SUA, creşterea deficitului balanţei
comerciale, scăderea consumului din partea populaţiei, înrăutăţirea situaţiei în majoritatea a
ramurilor industriale, au afectat mediul de afaceri a ţării, şi în consecinţă majoritatea băncilor
din Republica Moldova au întâmpinat dificultăţi în atragerea clientelei.

2.2. Particularităţile sistemului de management al relaţiilor de credit în cadrul


băncilor comerciale.

Mecanismul de creditare a agenţilor economici este indisolubil legat de relaţiile de


credit ,,bancă-client” şi ,,rentabilitate-risc”. Pornind de la cele expuse cu privire la relaţiile de
creditare din Republica Moldova, vom remarca relevanţa politicilor de creditare a băncilor
comerciale cu cele de finanţare a clienţilor, ţinând cont de starea financiară a acestora, de sectoarele
economiei din care fac parte, de creşterea încrederii populaţiei şi a agenţilor economici în băncile
comerciale. Principalele principii ale politicii de creditare specifice sistemului bancar naţional
sunt sistematizate în Figura 2.17. Astfel, putem sintetiza următoarele elemente principale de care

68
se ţine cont la luarea deciziei de creditare: cum ar fi tipurile de credite; limitele generale de
creditare; activitatea de creditare la nivel de filială; gajul sau alt tip de asigurare considerat
acceptabil şi suficient; modul de acordare şi rambursare a creditelor; principiile stabilirii mărimii
ratei dobânzii; revizuirea şi controlul portofoliului de credite; instrucţiunile specifice detaliate
despre politică şi procedee pentru fiecare tip de credit şi plată cu avans; creditele problematice
şi colectarea lor; formarea rezervelor (Figura A.2.1). In baza celor expuse, constatăm că există o
interferenţă semantică între cele două concepte: creditare şi control/management al
riscurilor. Deşi putem menţiona faptul că managementul de creditare ar trebui integrat celulelor
responsabile de încheierea şi derularea tranzacţiilor, pe când controlul riscurilor ar presupune
elaborarea şi proiectarea unei filozofii şi politici corporative. În esenţă însă, este vorba mai
mult de o diferenţă conceptuală şi de ordin semantic (manieră de abordare a gestiunii şi
controlului riscurilor) decât de o structură funcţională sau un post de lucru, de aceea noi nu
vom separa aceste 2 noţiuni. După cum se vede în modelul existent (Figura 2.17 şi 2.18),
maniera în care băncile iau în considerare recomandările expuse şi le aplică în practică depind, în
mare măsură, de complexitatea şi natura activităţilor desfăşurate, precum şi de politica relativă
a riscurilor şi gestiunii lor, adoptată de către conducere.

Politica de creditare Procesul de control-management

Principiile politicii de creditare Etapele procesului de evaluare

Prudenţei Definirea misiunii de evaluare

Credibilităţii Cunoaşterea clientului

Rambursării Colectarea informaţiei

Garanţiei Diagnosticul financiar

Diferenţierii Stabilirea metodei de evaluare

Întocmirea raportului

Adoptarea deciziei şi stabilirea criteriilor de creditare(forma de asigurare a


creditului, modalitatea de acordare a creditului, metoda de rambursare,etc.)
eeeeeeefee. )
Fig. 2.17. Modelul existent al corelaţiei politicii de creditare cu procesul de control
al riscurilor din cadrul băncilor comerciale din Moldova
Sursa: elaborat de autor în baza Manualelor de creditare a băncilor comerciale

69
Odată cu clasificarea şi determinarea criteriilor riscurilor bancare, în managementul
riscurilor este important de a determina modelul de gestiune ale acestora. Unul dintre cele mai
cunoscute şi utilizate modele din practică presupune că întregul proces de management al
riscurilor este delimitat în patru mari etape: a vedea Anexa 5.
1. Stabilirea contextului. Este etapa fundamentală a oricărui proces de gestiune
eficientă a riscurilor – etapa teoretică şi conceptuală a procesului de management al
riscurilor. De succesul acestei etape depinde reuşita celorlalte. Presupune parcurgerea
următoarelor subetape:
i) stabilirea contextului strategic;
ii) stabilirea contextului de gestiune a riscurilor – atitudinea (toleranţa) băncii în
raport cu expunerile la risc: aversiune, neutralitate sau preferinţă pentru risc.
2. Identificarea, analiza şi investigarea riscurilor. Este etapa cea mai importantă şi
cea mai mare consumatoare de timp. Scopul acesteia este elaborarea unui profil al riscului
(spectrul de riscuri relevante la care este expusă activitatea băncii) instituţiei care să poată
fi testat la diferite scenarii (este analizată fezabilitatea şi viabilitatea acestui profil al
riscului). Riscurile vor fi grupate în funcţie de impactul lor financiar şi de
probabilitatea de apariţie. Astfel, vom obţine riscuri cu ranguri diferite de prioritate.
Interdependenţele şi corelaţiile dintre riscuri trebuie să fie şi ele identificate şi, după caz,
valorificate datorită efectelor de portofoliu (1+1<2).
3. Tratarea riscurilor. În baza datelor şi a informaţiilor din etapele anterioare,
precum şi informaţiilor aferente experienţei băncii în gestiunea riscurilor (abordări şi date
istorice), sunt identificate şi evaluate strategiile posibile de reducere şi, chiar, eliminare, a
riscurilor la care este expusă banca. Sunt elaborate şi proiectate planuri şi măsuri concrete de
atenuare a riscurilor.
4. Implementarea şi monitorizarea planului de gestiune a riscurilor. În baza
planului de gestiune a riscurilor, strategiile selectate sunt implementate în practică. Totodată,
sunt evaluate şi performanţele acestor implementări.
Astfel, modelul piramidal sau al completitudinii gestiunii riscurilor presupune că
succesul oricărei politici de management are la bază trei elemente definitorii:
- Modele şi procedee analitice notorii de gestiune a riscurilor. Caracterul de notoriu
conferă acestora credibilitate metodelor utilizate şi conformitate cu practicile şi standardele de
ramură sau internaţionale (de ex., Monte-Carlo, VaR, analiza scenariilor etc.).
- Înglobarea tehnologiilor. Presupune apelul la noile tehnologii (atât hardware, cât şi
software) şi procedee tehnice de gestiune a riscurilor. Explozia inovaţională din IT,

70
precum şi ultimele dezvoltări din teoria financiară, au făcut posibilă aplicarea celor mai
sofisticate şi complexe modele şi metodologii de administrare a riscurilor. Marile bănci nu
trebuie să manifeste reticenţă în dezvoltarea şi consolidarea actualelor sisteme de gestiune dacă
doresc să-şi păstreze poziţiile şi performanţele. Noul mileniu se anunţă a fi o eră nouă în
materie de management al riscurilor, o eră a managementului digital al riscurilor. La scară
largă, sunt utilizate în prezent module de risc de înaltă performanţă (high performance risk
engine) specializate în gestiunea optimă a riscurilor. O trăsătură specifică a acestor noi
tehnologii ale informaţiei o constituie stabilitatea proceselor de gestiune a riscurilor în raport
cu volumul de afaceri: un volum mai mare de afaceri solicită un număr mai mare de staţii de
calcul, restul sistemului hardware şi software rămânând invariabil.
- Informaţii integrate. Complexitatea şi varietatea expunerilor la risc, precum şi
exigenţele tot mai dure au determinat instituţiile financiare să-şi revizuiască şi să
modernizeze sistemele informaţionale aferente procesului de gestiune a riscurilor. Tendinţa
actuală, în materie de sisteme informaţionale, este cea de integrare şi standardizare a datelor
şi informaţiilor (obţinute de la diverse surse de monitorizare, informare, evaluare şi
raportare) relative gestiunii riscurilor, precum şi a procedeelor analitice de evaluarea
analiză şi raportare a poziţiilor şi expunerilor la risc. Un accent deosebit este pus pe
transparenţa metodelor de gestiune a riscurilor, precum şi pe costurile efective aferente acestor
procese. [41]
În urma acestor noi orientări, putem ajunge la următoarea concluzie în prezent în
Republica Moldova în băncile comerciale pe primul loc este, totuşi, managementul
riscului, care a devenit o activitate instituţionalizată ceea ce a presupus: crearea unor controale
interne de risc, stabilirea şi elaborarea de proceduri de management al riscului, stabilirea unor
relaţii de colaborare cu departamentul de audit intern, acordarea de consultantă pe domeniul
riscului pentru celelalte departamente, şi în această bază se creează relaţiile de creditare.
Astfel, sistemul bancar din Republica Moldova prin evoluţia şi structura sa a creat
premisele implementării sistemelor de gestiune a clientelei (a vedea Figura 2.18). Modelul
prezent de reglementare a procesului de creditare şi a controlului clienţilor băncii corespunde
noilor reglementări, şi include principalele din acestea, cum ar fi: Reglementări privind luarea
deciziei de creditare la diferite niveluri, care presupune limitele de luare a deciziei privind
creditarea, Reglementări privind lucrul băncii cu clienţii, Reglementări privind întocmirea
contractelor, precum şi asigurarea rambursării creditelor contractate etc. [40] Într-adevăr,
concurenţa şi evoluţiile spre crearea unei baze de date unice conduc băncile din Republica
Moldova către realizarea unei etape necesare în supravieţuirea acestora – implementarea unui

71
sistem modern de management al relaţiilor cu clienţii [25]. Elaborarea unei strategii bancare
reprezintă elementul principal în realizarea unui management de succes al unei bănci comerciale

Modelul de reglementare a procesului de creditare


şi controlului clienţilor băncii

Abordări Reglementări privind luarea deciziei Reglementări Reglementări Asigurarea


generale. de creditare la diferite niveluri. privind lucrul privind întocmirea rambursării creditelor
Limitele deciziilor de creditare. băncii cu clienţii contractelor contractate

Politica ratei Reglementări Regulile Controlul băncii privind Reglementări Reguli de


dobînzii şi privind stingerii rambursarea la timp a creditului. privind apelarea păstrare a
stabilirii contractarea creditului Introducerea unor schimbări la la organele documentelor
comisioanelor creditului contractele creditării judiciare

Direcţiile şi principiile politicii de creditare a băncii


comerciale (B.C.)

Principiile politicii de creditare Structura portofoliului creditar Gestiunea riscului creditar

Bancă-Client Priorităţi Clasificarea


împrumuturilor
Priorităţii Pe ramuri

După tipul de debitori


Valorilor morale Diversificate

După scopuri
Prudenţei bancare Pe clienţi

După termen
Credibilităţii Pe regiuni geografice

După marime
Rambursării Condiţii optimale de
acordare a creditelor
După tipul de garanţie
Ramb. la termen
Factorii principali de apărare a
intereselor creditului Informaţia despre creditele
Garantării prelungite, expirate, problematice

Preţul creditului Limite Fluxul de lichidităţi


Caracteristicile creditelor

Diferenţierii Termen Garantarea creeditului


e
Măsurile de influienţă asupra
creditelor problematice

Fig. 2.18. Modelul prezent de reglementare a procesului de creditare şi controlului clienţilor


băncii
Sursa: elaborat de autor

72
În cadrul strategiei bancare se stabilesc obiectivele principale ale băncii, având în vedere
atât mediul economico-social cît şi strategiile băncilor concurente, ţintele de profit, cota de piaţă,
capacitatea de asumare a riscului, potenţialul resurselor umane, necesarul de investiţii, oferta de
produse şi servicii bancare, tehnologia deţinută, avantaje competitive, ş.a.m.d. Strategia unei
bănci cuprinde toate domeniile de activitate a acesteia şi precizează obiective clare pe fiecare
domeniu în parte care să conducă la realizarea obiectivului principal al oricărei strategii -
realizarea de profit. Astfel, pornind de la strategie, fiecare bancă concepe managementul general
al afacerii şi utilizează sisteme interne de management pe fiecare tip de activitate. Ţinând seama
de specificul activităţii bancare se identifică următoarele categorii principale de management pe
activităţi:
■ Managementul riscurilor activităţilor bancare;
■ Managementul relaţiilor între bancă şi clienţi (managementul clientelei);
■ Managementul urmăririi capitalurilor şi fondurilor proprii;
■ Managementul gestionării portofoliului de credite;
■ Managementul resurselor umane.
Dintre categoriile de management pe activităţi identificate mai sus (pe lângă
managementul riscului) se remarcă o categorie relativ nouă denumită managementul clientelei.
Conform autorului, managementul clientelei este o categorie distinctă de management de
o importanţă deosebită în zilele noastre, deoarece în prezent clientela este barometrul cel mai
evident al evoluţiei unei bănci comerciale. Prezenţa unui număr din ce în ce mai mare de
societăţi comerciale sau persoane fizice la bănci, confirmă calitatea serviciilor băncii, în timp ce
migrarea aceloraşi clienţi către alte bănci este o dovadă a slabelor performanţe ale băncii. [43]
Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă noţiunea de management al clientelei pentru
Moldova vom defini noţiunile generale despre client, categoriile principale de clienţi (segmente
de clientelă) precum şi importanţa relaţiei bancă-client în consolidarea poziţiei de piaţă a
băncii, inclusiv a relaţiei de credit bancă-client.
Relaţia bancă-client are o importanţă majoră datorită faptului că majoritatea clienţilor
băncii sunt dornici de o calitate cât mai bună a serviciilor prestate, pentru orice bancă, este vital
ca şi în cazul nostru relaţiile de credit dintre bancă şi client, pe care le oferă banca, trebuie să fie
prezentate pe piaţă cu succes, pentru a se atinge obiectivele de creştere şi dezvoltare a băncii şi
implicit a sectorului financiar-bancar, inclusiv al sistemului creditar. [24, 25] Atragerea de noi
clienţi poate fi mai costisitoare decât menţinerea celor existenţi, menţinerea fondului de clienţi
existent fiind un obiectiv important al managementului clientelei. Relaţiile bune sunt create pe
bază de încredere şi fidelitate. De aceea este important că orice funcţionar bancar să înţeleagă

73
necesităţile şi cerinţele atât pentru clienţii existenţi, cît şi pentru cei potenţiali, astfel încât să
permită satisfacerea lor şi construirea de legături puternice şi sănătoase. Este deja bine cunoscută
şi demonstrată teoria conform căreia este de 5 ori mai costisitor să câştigi un client nou decât să
păstrezi unul deja existent. În lumina acestui fapt majoritatea băncilor comerciale acordă o
atenţie foarte mare clienţilor săi. Un alt adevăr a relaţiilor de credit dintre bancă şi client, este
acela că aproximativ 94% dintre clienţi nu se plâng sau nu reclamă o stare de fapt, ci pur şi
simplu ei iau decizia de a se duce la altă bancă (evident pentru a încerca obţinerea unui credit).
Pentru aceasta trebuie să se ajungă, după cum afirmă şi specialiştii de la Harvard Business Scool
la atingerea a trei obiective denumite şi cei 3 „R”: Retention (menţinerea clienţilor); „Related
sales” (creşterea vânzărilor) şi Referinţe pozitive către alţi potenţiali clienţi. Cu toate acestea
evident că mai apar şi greşeli şi, după cum susţin alţi specialişti în domeniu, apariţia unor
reclamaţii din partea clienţilor poate fi deseori de a demonstra abilitatea băncilor comerciale de a
rezolva în orice timp orice situaţie neplăcută apărută între bancă şi client. Bineînţeles, că aceasta
ar duce la ideea că clienţii mulţumiţi de relaţia dintre ei cu banca, vor promova banca respectivă
la încă 3 sau 4 persoane (potenţiali clienţi), pe când clienţii dezamăgiţi de serviciile şi ofertele
propuse vor contacta până la 10 persoane cu referinţe negative asupra băncii respective. [81]
Managementul clientelei trebuie să aibă drept scop menţinerea şi dezvoltarea acestui
fond de clienţi, prin întâmpinarea necesităţilor lor. Relaţia bancă-client este un element cheie al
ofertei băncii, fiind o componentă de bază a relaţiilor de credit ale unei bănci.
Cheia menţinerii acestei relaţii bancă-client este de a-i păstra pe clienţi mulţumiţi. Dacă
un client este mulţumit el va dori să rămână în relaţie cu banca, va folosi din ce în ce mai multe
servicii pentru a-şi satisface necesităţile şi va recomanda favorabil banca şi altora. Clienţii băncii
nu vor dori să lucreze cu concurenţii băncii, pentru servicii similare, chiar dacă uneori aceştia
vor oferii servicii mai ieftine sau pot oferi rate ale dobânzilor mai atractive, spre exemplu în
cazul acordării unui credit bancar.
Putem identifica în practica curentă două strategii de afaceri relaţionale cu privire la
poziţionarea în funcţie de tipul de strategie de afaceri referitor la relaţia bancă-client.
1. Cu orientare asupra vânzării produselor şi serviciilor bancare (strategia cel mai des
întâlnită în cadrul sistemului bancar naţional) ( a vedea Figura 2.19)
Se concentrează asupra vânzării produselor financiare acompaniate de costuri ajustate în
funcţie de risc. Alegerea unui client sau altul se face în funcţie de plata de către acesta a preţului
ajustat de bancă în funcţie de risc. Această strategie este într-o mare măsură bazată pe vânzarea
de produse bancare către clienţii care şi le doresc la un anumit moment în timp. Banca este
interesată de profitul pe produs şi unitate bancară şi nu de profitul pe client. Strategia relaţională

74
prezentată nu poate fi creatoare de relaţii banca-client pe termen lung.

Strategia orientată pe produs

Bancă- Client vizează alegerea tipului de credit şi relaţiilor de


creditare

Priorităţii se referă la scopul creditării, tipul creditului,


forma de asigurare şi de rambursare

Valorilor morale presupune: corectitudinea, încrederea şi


onestitatea relaţiei client-bancă

Prudenţei banca trebuie să cunoască activitatea şi starea


împrumutatului, încât riscul să fie minim.

Credibilităţii vizează câştigarea ,,încrederii” băncii în


împrumutător

Rambursării presupune cunoaşterea de către bancă a


(Rambursării la termen) capacităţii de plată a potenţialului debitor

Preţul creditului presupune stabilirea ratei dobânzii la credite şi


obţinerea venitului de către bancă

Garantării presupune acoperirea valorii creditului prin


sursa secundară de achitare – garanţii

Adoptarea deciziei şi stabilirea criteriilor de creditare în cadrul Băncilor comerciale.

Fig. 2.19. Modelul de strategie existent în băncile comerciale din Republica Moldova
Sursa: elaborat de autor

2. Cu orientare asupra relaţiei bancă-client. Se focalizează asupra relaţiei cu o bază de


clienţi bine determinată. Necesităţile clienţilor sunt o prioritate pentru bancă. Produsele şi
serviciile oferite sunt într-o continuă modificare în funcţie de necesităţile clienţilor şi de
modificările survenite pe piaţă. Satisfacţia clientului se pune pe acelaşi plan cu profitabilitatea
relaţiei. Această strategie de afaceri cere ca banca să aibă personal special desemnat care să
coordoneze procesul de derulare a serviciilor oferite de bancă clientului. Banca este interesată de
profitul pe client şi mai puţin de profitul pe produs. În mod uzual salariaţii care se ocupă de
coordonarea acestei relaţii se numesc manageri de relaţii.

75
Implementarea în cadrul băncilor comerciale a sistemului de management al relaţiilor cu
clienţii (SMRC) va duce la o nouă tendinţă în abordarea cu succes a relaţiei băncii comerciale cu
clienţii. SMRC este procesul asistat de tehnologie prin care sunt colectate informaţii care permit
companiilor să-i trateze pe clienţi ca indivizi, şi nu ca segmente de consumatori şi să cultive ca
atare relaţiile cu aceştia. [25]
SMRC este o soluţie strategică de management, în vederea optimizării permanente a
relaţiilor cu clientul, într-o piaţă concurenţială unde succesul constă nu numai în a oferi o
multitudine de produse, dar în acelaşi timp şi o diferenţiere de servicii oferite de acestea.
Din punct de vedere strategic, SMRC mobilizează resursele mai degrabă în jurul
relaţiilor cu clienţii decât în jurul unor grupe de produse şi încurajează activităţile care
maximizează valoarea duratei de viaţă a relaţiei cu clientul.
Din punct de vedere operaţional, SMRC leagă procesele de afaceri din cadrul „lanţului
de furnizare” de la funcţiile de back-office către toate canalele de contact cu clientul („puncte de
contact”), facilitând continuitatea şi consecvenţa relaţiei cu clientul.
Din punct de vedere analitic, SMRC oferă resursele care permit băncilor să înţeleagă pe
deplin segmentele de clienţi, să evalueze şi să maximizeze valoarea furnizată pe durata ciclului
de viaţă al fiecărui client, să modeleze scenarii de tipul „ce se întâmplă dacă”, să prevadă
comportamentul consumatorului, să proiecteze şi să implementeze campanii de marketing
eficace.
Avantajele SMRC:
Creşterea fidelităţii – clienţii care interrelaţionează cu banca sunt mai puţin susceptibili
să migreze către concurenţă.
Scăderea costurilor de achiziţie – este mult mai eficient să-ţi păstrezi clienţii cei mai
profitabili şi să dezvolţi relaţia cu ei decât să câştigi clienţi noi, care nu simt nimic deosebit pentru
bancă.
Mai mult profit de la clienţii existenţi - atunci când ştii ce anume doresc de la tine
clienţii, îţi este mult mai uşor să le vinzi şi alte produse sau servicii din gama pe care o oferi.
Obiectivele SMRC:
 reintroducerea accentului personal al relaţiei cu clientul;
 cultivarea unei fidelităţi pe termen lung a clientului prin intermediul construirii relaţiei cu
acesta;
 maximizarea duratei de viaţă a relaţiei cu clientul prin intermediul vânzărilor încrucişate;
 facilitarea acţiunii imediate pentru a păstra clienţii cei mai valoroşi;

76
 identificarea clienţilor cu risc ridicat şi ajustarea corespunzătoare a serviciilor;
 crearea posibilităţii de a veni în întâmpinarea nevoilor clientului cu oferta potrivită la
timpul potrivit;
 creşterea profitului generat de investiţia în iniţiative de marketing.
Orice instituţie financiară de succes care caută să adopte un anumit model de relaţie cu
clientul trebuie să aibă în vedere 6 cerinţe-cheie de afaceri care determină un proces decizional
de management [25, 29]:
a) Crearea unei organizaţii şi a unei infrastructuri concentrate pe client. Barierele
culturale interne pot inhiba comunicarea şi coordonarea între departamente şi pot determina
neîndeplinirea obiectivelor SMRC la nivelul băncii. Managementul trebuie mai degrabă să
alinieze comportamentele de vânzări şi service în jurul relaţiei cu clienţii decât în jurul grupurilor
sau produselor. Pentru a facilita implementarea SMRC, conducerea executivă trebuie să aibă mai
degrabă o viziune asupra profitabilităţii generale pe client decât asupra unor segmente separate
de afaceri.
Din punct de vedere analitic, a avea o viziune unică la nivel de bancă a clientului, care să
acopere toate sistemele şi punctele de contact reprezintă o realizare critica.
b) Obţinerea unei imagini corecte asupra categoriilor de clienţi. Pentru a realiza un
marketing-ţintă eficace, trebuie să existe mai întâi o ţintă. Pentru a anticipa necesităţile
consumatorilor, pentru a îmbunătăţi gradul de păstrare a clienţilor şi pentru a identifica
oportunităţile de vânzare încrucişată şi pachete de produse, trebuie înţelese mai întâi
caracteristicile unice ale fiecărui segment pe o piaţă din ce în ce mai fragmentată.
Segmentarea pieţelor în activitatea bancară a fost până acum o artă bazată pe intuiţie şi
experienţă, bazată pe caracteristicile despre care se credea că pot genera modele de achiziţie.
c) Evaluarea corectă a ciclului de viaţă a relaţiei cu clientul. Tinerii care abia au
terminat studiile pot fi un segment de clientelă mai puţin profitabil pentru bancă în acest moment,
dar pot deveni mult mai profitabili mai târziu când cariera lor capătă o traiectorie stabilă. Fără a
înţelege valoarea întregului ciclu de viaţă al relaţiei cu clientul, băncile se pot confrunta cu
posibilitatea de a acţiona pe termen scurt care poate îndepărta în mod neaşteptat clienţii odată cu
valoarea lor potenţială.
Totuşi, acurateţea analizei băncilor în privinţa ciclului de viaţă este de multe ori limitată
de date şi variabile lipsă. De exemplu, banca poate deţine date despre depozitele şi creditele
clienţilor, dar nu şi despre relaţiile de investiţii, asigurări sau produsele unor terţi. Sau se poate
baza pe informaţii despre media ramurii de activitate pentru a compensa datele pe care nu le

77
deţine în cadrul sistemelor proprii. Pe scurt, în ciuda eforturilor, multe bănci încă nu au o
imagine corectă asupra profitabilităţii clientului.
d) Maximizarea profitabilităţii rezultate din fiecare relaţie cu clienţii. Băncile îşi
îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia către creşterea profitabilităţii pe clienţii existenţi, în loc să
aştepte ca noi clienţi să genereze creşteri. Păstrarea clienţilor existenţi este mai uşoara şi mai
puţin costisitoare decât atragerea de noi clienţi.
În mod normal, aceasta înseamnă ca băncile sunt foarte interesate să realizeze vânzări
încrucişate ale unei game largi de produse şi servicii către clienţii existenţi. Vânzările încrucişate
pot creste substanţial profitabilitatea pe client, în special dacă o bancă ţinteşte clienţii valoroşi
care pot achiziţiona produse financiare multiple.
e) Înţelegerea modalităţilor de a atrage şi păstra cei mai buni clienţi. Industria
serviciilor financiare, ajunsă acum la maturitate, este remodelată de procesul de reglementare.
Organizaţiile pot oferi acum game complete de produse în noi arii geografice, precum şi prin
intermediul INTERNETului. Clienţii existenţi şi potenţiali au acum acces extrem de facil la o
gamă vastă de oferte aflate în concurenţă. Împreună, aceste schimbări ale industriei serviciilor
financiare facilitează mai mult ca oricând schimbarea furnizorului de servicii financiare, iar acest
fenomen a atins cifre record.
Dat fiind costul atragerii de noi clienţi, băncile nu se pot aştepta la dezvoltarea afacerilor
doar prin intermediul atragerii unui număr mai mare de clienţi. Băncile trebuie să păstreze
clientul cât mai mult şi să-şi construiască baza de clienţi privind cu mult mai multă atenţie la
celălalt capăt al ciclului de viaţă al relaţiei cu clientul – pierderea clientului.
Într-un mediu multiprodus, este greu să se măsoare gradul de deteriorare a relaţiei cu
clientul. Clientul renunţă la un singur produs dar deţine în continuare alte produse sau renunţă la
întreaga relaţie de afaceri? Este şi mai greu să se prevadă sau să se împiedice pierderea
clientului, care este influenţata de o combinaţie de factori calitativi şi cantitativi.
f) Maximizarea profitului generat de campaniile de marketing. Pentru a creste
profitul generat de campaniile de marketing, strategiile de piaţă trebuie să se bazeze pe înţelegere
corectă şi cuprinzătoare a clienţilor băncii de-a lungul tuturor zonelor funcţionale şi canalelor de
contact. În cazul clienţilor foarte profitabili pentru bancă managementul relaţiei cu clienţii are o
componenta adiţională, respectiv componenta umană care asigură în cel mai înalt grad
personalizarea relaţiei. Personalizarea relaţiei cu clientul este costisitoare pentru bancă dar strict
necesara în cazul clienţilor semnificativi care generează volume importante de afaceri pentru
banca.

78
Coordonarea relaţiei bancă-client se va desfăşura având în vedere următoarele
etape ale procesului decizional: (a vedea Anexa 5) [45].
Etapa 1 – Încadrarea clientului: Managerul de relaţii trebuie să îşi segmenteze
categoria de clienţi într-un mod realist, în funcţie de categoria specifică de afaceri, de ramura în
care activează. Managerul de relaţie trebuie să adapteze produsele nu numai din perspectiva
clientului, ci şi a conjuncturii pieţei în care activează.
Etapa 2 – Strategia de marketing: Managerul de relaţie combină perspectiva nevoilor
clienţilor cu aplicabilitatea produselor şi a informaţiilor din piaţă.
Etapa 3 – Planificarea relaţiei. Planul relaţiei de afaceri este scris şi îndeplinit, iar
performanţele acestuia sunt răsplătite. Avantajele planului scris:
■ împinge managerul de relaţie să se gândească la clienţi şi la timpul său ca la nişte resurse
limitate ce trebuie maximizate;
■ înregistrează obiective specifice;
■ înlesneşte dialogul la nivel intern;
promovează coordonarea în vederea utilizării optime a produselor.
Etapa 4 – Monitorizarea relaţiei. Managerul de relaţie trebuie să se implice în strategia
relaţiei, coordonând toate aspectele şi trecând în revistă toate progresele.
Etapa 5 – Evaluarea performanţelor. Managerul de relaţii va fi evaluat în funcţie de
rata de succes a vânzărilor, numărul de produse vândute, valoarea cumulată a produselor
vândute, calitatea portofoliului de produse etc.
Consolidarea relaţiilor cu clienţii reprezintă problema-cheie în maximizarea valorii de
piaţă a băncii. Creşterea volumului veniturilor din relaţia cu clienţii în condiţii de control strict al
dinamicii costurilor conduce implicit la creşterea profitabilităţii relaţiei bancă-client.
Pentru băncile nou-înfiinţate, managementul clientelei (ProCreditBank), are drept scop
atragerea de noi clienţi, satisfacerea nevoilor acestora privind nivelul serviciilor şi înregistrarea
informaţiilor care să permită fidelizarea acestora pe termen lung pentru a crea valoare de piaţa
pentru bancă.
Segmentarea clienţilor unei bănci poate fi realizată în mai multe moduri, în funcţie de
scopul pe care banca îl urmăreşte.
Categorii principale de clienţi: Băncile îşi împart clienţii în următoarele mari categorii
de clientelă:
- Persoane juridice: societăţi comerciale cu capital de stat, societăţi comerciale cu
capital privat, societăţi naţionale, IMM, microîntreprinderi;
- Instituţii bugetare;

79
- Instituţii financiar-bancare;
- Persoane fizice.
Toate aceste categorii de clienţi sunt la rândul lor segmentate, fiecare segment de clienţi
având caracteristicile lui privind relaţia bancă-client.
Categoriile de clientelă a băncilor din Republica Moldova sunt similare cu categoriile de
clientelă ale băncilor internaţionale cu specificaţia ca unele segmente de clientelă nu sunt
suficient definite şi diferenţiate, băncile nefiind încă în măsura sa ofere produse şi servicii
diferenţiate pentru aceste segmente. Majoritatea băncilor din Republica Moldova îşi împart
clientela în concordanţă cu strategia băncii care stabileşte segmentele de clientelă prioritare în
care banca acţionează.
Totuşi această segmentare nu conduce încă la o servire separată a subsegmentelor de
clienţi, pe canale de distribuţie individualizate şi cu personal specializat, aspect ce va trebui
aplicat de către bănci, printr-un management performant al relaţiei cu clienţii, pentru a-şi atinge
obiectivul strategic prioritar: banca orientată către client.
Ca exemplu de diferenţiere a acestor necesităţi vom considera persoanele fizice şi
persoanele juridice. Băncile trebuie să acorde clientului persoană fizică, consultaţii pentru
serviciile de care are nevoie şi să-l ajute în gestionarea finanţelor proprii, fie în cazul unui
depozit, fie în cazul unui credit. Clientul persoană juridică va avea nevoie de consultanţă în
pregătirea planurilor de afaceri, servicii potrivite pentru rezolvarea nevoilor de afaceri, servicii
de transmitere a banilor.
Gestionarea clienţilor persoane fizice determină cheltuieli mari de administrare pentru
bancă: reţea extinsă de unităţi, resurse pe termen lung pentru a face faţă necesităţilor de creditare
a persoanelor fizice în multe domenii (bunuri de folosinţă îndelungată, locuinţe, modernizări). Pe
de altă parte gestionarea relaţiilor cu clienţii persoane juridice necesită personal calificat şi
specializat în structurări financiare, credite de investiţii, evaluări de bunuri mobiliare şi
imobiliare, comerţ internaţional, cash management precum şi o reţea dezvoltată de bănci
corespondente care să susţină necesităţile clienţilor cu activitate de comerţ exterior.
Dezideratul orientare către client în loc de orientare către produs a determinat mutaţii
importante în aplicarea principiilor de segmentare a clientelei. Totuşi, majoritatea băncilor
pornesc în segmentarea clienţilor de la beneficiile pe care le aduc aceştia băncii şi nu de la
complexitatea nevoii acestora de servicii bancare.
În conformitate cu acest nou deziderat de orientare către client băncile internaţionale au
încercat să realizeze o nouă segmentare a clientelei care reprezintă, atât în concepţie, cât şi ca
rezultate, modele demne de luat în seamă şi de băncile din Republica Moldova. Una dintre

80
băncile internaţionale ce aplică un model de segmentare pornind de la complexitatea nevoilor
clienţilor este Banca Irlandei.
Principiul modelului de segmentare aplicat de Banca Irlandei, prevede orientarea
resurselor băncii atât către clienţii care aduc în prezent un venit ridicat băncii (valoarea curentă
adusă de client), cât şi către clienţii care pot aduce în viitor un venit ridicat băncii (potenţialul
clientului de a aduce valoare). Astfel, s-a considerat că gradul de complexitate a afacerilor
clientului conduce la o valoare ridicată pentru bancă, atât a clienţilor existenţi cît şi a celor
potenţiali, deoarece aceştia utilizează/pot utiliza un număr mai mare de produse şi servicii
bancare.
Majoritatea băncilor din Republica Moldova aplică tehnicile de segmentare a clientelei, fiind
în strânsă corelaţie cu:
• strategia băncii;
• structura organizaţională internă;
• politica de creditare şi norma internă de creditare;
• nivelul profitabilităţii pe client;
• canalele de distribuţie a produselor şi serviciilor bancare.

Motivele principale ale utilizării pe scară largă a acestei modalităţi de segmentare


sunt:

1. Adaptarea corespunzătoare a produselor şi serviciilor băncii fiecărui tip de


activitate economică. Fiecare tip de activitate economică are indicatori economico-financiari a
căror valoare medie este diferită de la o ramură economică la alta. Departamentele de creditare
au în vedere aceşti indicatori precum şi valorile lor medii în analiza şi fundamentarea deciziei
de creditare. Un alt aspect ce necesită adaptarea produselor şi serviciilor băncii îl reprezintă
nevoia de produse de creditare diverse pe fiecare din ramurile economice. Toate aceste aspecte
au determinat ca această modalitate de segmentare să determine şi adaptarea corespunzătoare
atât organizaţională cât şi de reglementare internă a băncii.

2. Gestiunea corespunzătoare a riscului de credit. Portofoliul de credite al băncii


are o structură, activitatea de creditare trebuie să ţină seama că fiecare ramură din economie are
un anumit trend şi o anumită dinamică de dezvoltare. În concluzie, departamentul de risc al
băncii stabileşte limite maxime de creditare şi limite individuale pe clienţii care activează în
ramurile respective.

81
3. Specializarea analistului de credite. Personalul din departamentele de creditare
trebuie specializat pe anumite ramuri economice deoarece un analist de credite nu poate avea
cunoştinţe aprofundate în toate ramurile economice. Studiile sectoriale, analiza indicatorilor
economico-financiari medii pe ramuri de activitate, cunoaşterea produselor care se prestează cel
mai bine unei ramuri de activitate precum şi posibilitatea efectuării de comparaţii între clienţii din
aceeaşi ramură de activitate reprezintă o bază importantă în fundamentarea unei decizii corecte de
creditare.
Aşa cum am menţionat mai sus, managementul clientelei trebuie să aibă drept scop
menţinerea şi dezvoltarea fondului de clienţi, prin întâmpinarea necesităţilor lor. Relaţia bancă-
client este un element cheie al ofertei băncii, fiind o componentă de bază a ofertei totale de
produse şi servicii ale unei bănci.
Punctul cel mai slab pentru băncile din Moldova este faptul că analiza sistemului de
management al clientelei în cadrul băncilor comerciale are ca obiectiv stabilirea unui
diagnostic al situaţiei economico-financiare indispensabil adoptării unei prudenţe bancare şi
pentru adoptarea deciziei de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiară se bazează
pe situaţiile financiare anuale (bilanţul şi raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere,
raportări contabile periodice etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum
şi pe analiza fluxului de lichidităţi pentru perioada următoare.
Relaţiile dintre banca şi clienţi reprezintă o abordare sistematică la nivelul întregii bănci.
Clienţii au preferinţele lor referitoare la activităţile bancare, afirmaţie valabilă atît pentru clienţii
persoane fizice cît şi pentru clienţii persoane juridice. După câştigarea unui client, banca este
interesată în menţinerea acestuia şi în optimizarea venitului cu care contribuie clientul pe
parcursul relaţiilor lor.
Un beneficiu major al unor bune relaţii dintre bancă şi clienţi îl constituie faptul că se
încurajează clientul pentru a cumpăra toate serviciile financiar-bancare de la o bancă, astfel încât
să fie mai puţin tentat să apeleze la alte bănci pentru folosirea integrală sau parţială a serviciilor
lor. În acest fel se îmbunătăţeşte venitul băncii (şi profitul) per client.
Planul relaţiei bancă-client va asigura instrumentul de management necesar planificării
relaţionale. Planul relaţiei bancă-client va avea o formă scrisă şi va conţine informaţii despre
clienţi, despre ramura căreia îi aparţine clientul, relaţia clientului cu alte bănci precum şi relaţia
băncii cu clientul. Prin acest plan se va realiza şi o previzionare a produselor şi serviciilor ce
urmează a fi vândute clienţilor precum şi a evoluţiei profitabilităţii pe client.
Managementul relaţiilor cu clienţii reprezintă o activitate de management insuficient
dezvoltată în cadrul băncilor moldoveneşti. Băncile din Moldova realizează în prezent un

82
management incipient a relaţiei cu clienţii, relaţia de afaceri orientată către client fiind o
abordare recentă, determinată în primul rând de concurenţa accentuată din ultimii ani.
Implementarea sistemului de management a relaţiei cu clienţii reprezintă o reformă
profundă a băncii care trebuie să coreleze o serie de activităţi cum ar fi:
- regândirea şi elaborarea unei noi strategii bancare orientată către client;
- implicarea conducerii băncii la un înalt nivel pentru a se realiza o coordonare de
ansamblu a proiectului;
- constituirea de echipe de proiect complexe, cu personal din diverse departamente, pentru
realizarea simultană a implementării atît a aplicaţiilor informatice cît şi a unei noi structuri
procesuale şi organizatorice;
- realizarea unor programe de training susţinute pentru conştientizarea salariaţilor de noul
model de management şi gestionarea rezistentei la schimbare a acestora.
Diferitele tipuri de clienţi au cerinţe diferite, în concordanţã cu afacerile lor sau cu
nevoile personale, oferind un potenţial important pentru dezvoltarea activităţii bancare. Cerinţele
şi nevoile clienţilor se pot schimba, după o perioadă de timp, în funcţie de noile condiţii existente
în economie şi societate. Pentru o bancă este avantajos să aibă diferite tipuri de clienţi, întrucât
astfel, va primi depozite şi va acorda împrumuturi atât pentru afaceri cât şi persoanelor
particulare.
Ca urmare a valorificării de către bancă a potenţialului de dezvoltare a activităţii, oferit de
clienţi, rezultă avantaje atât pentru bancă, cât şi pentru clienţi.
Avantajele clienţilor pot fi considerate:
 siguranţa privind depozitele păstrate la bănci;
 dobânda primită pentru acestea;
 faptul cã sumele păstrate în conturile bancare pot fi restituite oricând, la cerere;
 transferurile de bani de care pot beneficia (în loc de a purta asupra lor mari sume de bani
în numerar).
Prin satisfacerea nevoilor clienţilor şi prin oferta de servicii performante, băncile îşi vor
păstra clienţii şi vor fi în măsură să ofere noi servicii.
Nevoile persoanelor fizice, ce îşi deschid conturi personale, pot difera în funcţie de
nivelul venitului şi stilul de viaţă. În prezent, acest tip de clienţi au o pondere scăzută în
Moldova, dar, în perspectivă, numărul celor ce îşi deschid conturi personale ar trebui să
crească considerabil.

83
2.3. Impactul managementului riscurilor bancare asupra activităţii de creditare a
clienţilor.
Mediul în schimbare în care se află băncile comerciale generează noi oportunităţi de
afaceri, dar presupune totodată şi riscuri mai complexe şi mai diverse, care sunt o provocare
pentru abordările tradiţionale ale managementului bancar, pe care banca trebuie să le gestioneze
cît mai adecvat pentru a putea supravieţui concurenţei şi pentru a susţine creşterea economică
indusă de sectorul privat [118].
Tocmai de aceea am prezentat în continuare, pe lângă conceptul şi tipologia riscurilor
bancare, principalele instrumente de monitorizare a riscurilor bancare, metodele şi tehnicile de
gestiune a riscurilor bancare, precum şi instituţionalizarea riscurilor bancare.
Noutatea în gestiunea riscurilor vizează intensificarea activităţii de prevenire a pierderilor
şi încercările de a face din risc, ca mărime abstractă, intangibilă, un element ce poate fi
cuantificat. Se trece astfel de la decizia luată din inspiraţie la decizia luată pe informaţie.

În opinia autorului prin monitorizarea riscurilor bancare se înţelege identificarea,


evaluarea şi controlul politicilor şi practicilor privind managementul riscului unei bănci, care
permit detectarea problemelor cu care se confruntă o bancă, iar gestiunea riscurilor bancare
constă în ansamblul metodelor de administrare a riscurilor bancare în vederea eliminării, evitării,
divizării şi finanţării lor, precum şi a diminuării expunerii la risc a fiecărui bănci (Figura 2.20).

Identificarea, evaluarea riscului pe fiecare Eliminarea prin cunoaşterea şi îndepărtarea


produs sau serviciu prin scenarii pentru cauzelor;
Monitorizare

determinarea frecvenţei şi amplitudinii Evitarea prin reorientarea managerilor


Gestiune

fiecărui tip de risc către noi activităţi

Transfer:
Controlul riscurilor prin  Expuneri nu foarte
Finanţare

minimizarea cheltuielilor previzibile


asociate fiecărui tip de risc  Poliţa de asigurare

Acoperire – riscuri
previzibile prin rezerve
generale sau specifice

Fig. 2.20. Divizarea gestiunii şi monitorizării riscurilor bancare


Sursa: elaborată de autor în baza [84]

Monitorizarea riscurilor reprezintă elementul cheie pentru îmbunătăţirea situaţie financiare


şi a imaginii publice a băncii, constituie sarcină care are ca obiectiv creşterea gradului de
realizare a sarcinilor instituţiei şi depistarea posibilităţilor de fraudare, fază incipientă, precum şi
ridicarea nivelului calitativ al climatului psiho-social, din cadrul instituţiei.

84
În opinia autorului gestiunea riscurilor bancare reprezintă totalitatea de activităţi întreprinse
de bancă, prin intermediul ansamblului de metode de administrare a riscurilor bancare, având ca
scop eliminarea, evitarea, divizarea şi finanţarea lor, precum şi a depista cauzele apariţiei
riscurilor şi a micşora expunerea posibilă la risc (Figura 2.21).
1. Identificarea 2. Cuantificarea
riscurilor riscurilor

Gestiunea
6. Finanţarea 3. Elaborarea
riscurilor modernă a unei politici
riscurilor

5. Evoluţia 4. Controlul
performanţelor riscurilor

Fig. 2.21. Schema gestiuni moderne a riscurilor bancare


Sursa: elaborată de autor în baza [20, 82]
Prima etapă – identificarea riscului – presupune identificarea poziţiilor de risc care pot
afecta rezultatul băncii. Potrivit teoriei bancare, dar şi experienţei cazuistice în domeniu,
tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi prin consecinţele pe care acestea
le generează.
A doua etapă – cuatificarea riscului – presupune exprimarea în cifre a posibilelor efecte
negative asupra rezultatului bancar. Pentru a cuantifica riscurile, instituţiile bancare utilizează
parametri statistici precum: varianta fluxurilor de numerar, ce rezultă dintr-o operaţiune şi
covarianţele cu fluxuri de numerar, ce rezultă din alte operaţiuni. În practică, este, uneori, dificilă
caracterizarea tuturor poziţiilor riscante prin valori statistice, deoarece nu toate activităţile
bancare generează fluxuri de numerar.
A treia etapă – elaborarea unei politici adecvate de gestionare a riscurilor – prin aplicarea
unor instrumente specifice.
A patra etapă – controlul riscurilor – este necesar pentru a verifica dacă reglementările
bancare sunt respectate şi dacă instrumentele de gestiune sunt corect aplicate. Sarcina controlului
bancar este axată, mai ales pe provenirea producerii riscurilor. Prin control sunt identificate
situaţiile de risc potenţial la toate nivelele de gestiune a băncii.
A cincia etapă – evaluarea performanţelor – măsurarea performanţelor obţinute în urma
acoperirii la expunerile de risc. Necesitatea evaluării performanţelor acoperirii la riscuri închide
procesul de gestiune. Măsurarea performanţelor acoperirii arată calitatea gestiunii riscurilor,
punctele tari şi cele slabe ale acesteia.
A şasea etapă – finanţarea riscului – este preluarea unor poziţii de hedging prin
instrumente suplimentare pentru acoperirea pierderilor posibile. Finanţarea riscurilor privită ca

85
element obligatoriu al gestiunii riscurilor bancare presupune atît acoperirea riscurilor (prin
rezerve generale sau specifice), cît şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu
instrumente derivate). [102]
În funcţie de maniera de estimare a riscurilor, metodele de evaluare a riscurilor bancare
sunt grupate în două mari clase: [112, 114, 117]
 metode interne. În această clasă sunt incluse metodele de evaluare a riscurilor ce sunt
aplicate nemijlocit de către bancă.
 metode externe. În această clasă sunt incluse metodele de evaluare a riscurilor ce NU
sunt aplicate nemijlocit de către bancă. Această clasă cuprinde metode de apreciere şi evaluare a
riscurilor, implementate de alte persoane decât banca: agenţii de rating, firme de consultanţă,
piaţa asigurărilor, piaţa de capital. Bancă este, în cazul acestor metode, un beneficiar gratuit sau
contractual al rezultatelor acestor metode.
 Metode interne de evaluare a riscurilor bancare:

■ Metoda modelării statistice, adică prin simularea evenimentelor cu ajutorul modelelor


matematice şi urmărirea acestora prin utilizarea unor sisteme-suport de decizie. Această metodă
este cea mai sigură, însă şi cea mai complicată.
■ Metoda aprecierii riscurilor în baza unor anumitor criterii şi indicatori, este aplicată de
majoritatea băncilor, cu toate că, în cazul Republicii Moldova, evaluarea prin această metodă se
reduce mai des la menţinerea normativelor obligatorii impuse de BNM, însă cerinţele BNM, sunt
elaborate pentru riscuri specifice şi urmează scopul general al supravegherii bancare, care, de
altfel, este diferit de scopul gestiunii riscurilor efectuate de o bancă comercială. Este cea mai
simplă metodă de apreciere şi evaluare a riscurilor bancare. Utilizează date şi informaţii din
diverse rapoarte statistice, contabile, financiare etc. Metoda foloseşte aşa cum sugerează şi
denumirea acesteia diferite rate pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor la care este expusă
banca. Din acest motiv, banca îşi va stabili un set suplimentar de indicatori, adiţionali celor
oficiali, care vor estima valoarea expunerii băncii la diverse riscuri.
■ Metoda analitică, ce presupune analiza riscurilor atît pentru fiecare operaţiune în parte,
cît şi a totalităţii riscurilor la care este supusă banca analiza se face pe tipuri de risc, ele fiind
grupate în funcţie de anumite criterii. Metodele analitice sunt cunoscute şi sub denumirea de
metode parametrice.
■ Metode de scoring. Este una dintre cele mai simple metodologii de evaluare a riscurilor
bancare individuale (unice). Băncile comerciale din Republica Moldova utilizează pe larg
această metodă la evaluarea riscului unic de credit aferent unui credit acordat (sau de acordat)

86
unui client (solicitant). Utilizată în acest context, metoda este cunoscută şi sub denumirea
consacrată de credit-scoring.
Metode de simulare. Sunt cele mai complexe metode interne de evaluare a riscurilor
bancare. Au la bază o serie de simulări numerice şi estimări statistice complexe, prin care sunt
obţinuţi indicatori sintetici ce permit apreciere gradului de risc la care este expusă bancă. Toate
aceste metode sunt proiectate şi implementate pe calculatoare. Dintre cele mai cunoscute metode
de simulare utilizate în evaluarea riscurilor, menţionăm: Monte Carlo, Stress Testing; Analiza
scenariilor; Analiza sensibilităţii; Teoria jocurilor.

 Metode externe de evaluare a riscurilor bancare

S-a menţionat anterior că în această clasă sunt incluse metodele de evaluare a riscurilor ce
nu sunt aplicate direct de către bancă. De regulă, alţi participanţi la viaţa economică evaluează
riscul la care sunt expuşi clienţii băncii, precum şi însăşi activitatea băncii, pe elemente
definitorii şi pe ansamblu. Rezultatele acestor evaluări sunt ulterior comunicate băncii prin
diferite mijloace: informaţii relative cotării (bid/offer) diferitor tipuri de riscuri, aprecieri ale
firmelor de rating, aprecieri ale specialiştilor şi diferitor analişti etc.
Toate metodele externe de evaluare a riscurilor sunt delimitate în următoarele categorii:
1) Metode bazate pe rating. Riscurile la care sunt expuşi clienţii băncii şi unele active
financiare ale băncii sunt apreciate de către firme notorii de rating prin calificative adecvate, care
reflectă de o manieră obiectivă gradul de risc aferent.
2) Metode bazate pe credit spread. Sunt similare cu cele din prima categorie, pentru că
rezultatele sunt produse de către agenţii de rating sau companii de consulting. Diferă de primele
prin faptul că riscurile sunt apreciate numeric (şi nu prin calificative), aşa că puterea de expresie
a rezultatelor acestor metode este cu mult mai mare. De asemenea, aceste metode sunt utilizate
numai pentru aprecierea şi estimarea riscului de credit: atît unic, cât şi global. În calitate de
rezultat numeric este utilizat indicatorul credit spread (prima pentru riscul de credit). Cu cât
aceasta este mai mare, cu atât şi riscul de credit este mai mare.
3) Metode bazate pe estimările pieţei. Sunt metode ce au căpătat o notorietate din ce în ce
mai mare în activitatea şi practica bancară din ultimii ani. Au la bază estimările numerice ale
diferitor participanţi la piaţa asigurărilor sau cea de capital. Firmele de asigurări oferă poliţe de
credit, pentru acoperirea expunerii la riscul de credit aferent unui debitor al băncii. Preţul acestor
poliţe se află într-o relaţie directă cu probabilitatea de apariţie a evenimentelor critice (de
exemplu: default).

87
Putem constata că riscurile bancare tind să se concentreze în preajma portofoliului de
credite ale băncii. De aceea, dacă instituţia financiară respectivă are de înfruntat dificultăţi
financiare, acestea din urmă au apărut ca rezultat al unei politici de credit nechibzuite, în
general, sau din cauza adoptării unor decizii administrative greşite în timpul lucrului cu anumiţi
solicitanţi de credite, în particular.
Punând la baza analizei faptul că acordarea creditelor constituie temeiul activităţii băncii,
e necesar să ne clarificăm în privinţa cauzelor şi factorilor pierderilor suportate de bănci la
împrumuturi.
Referindu-ne la riscurile cu care se confruntă băncile şi care au o acţiune directă asupra
activelor şi a pasivelor bancare, vom menţiona că, printre acestea, mai frecvente sunt: riscul de
credit, riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul de garanţie, riscul operaţional, riscul de
ţară (de transfer) etc.
Măsurile specifice privind gestionarea riscului de credit cuprind de regulă trei tipuri de
politici:
■ Politici menite să limiteze sau să reducă riscul de credit, cum ar fi politicile asupra
concentrării şi expunerilor mari, diversificării adecvate, creditării părţilor implicate sau
supraexpunerilor la risc.
■ Politici privind clasificarea activelor, care obligă la evaluarea periodică a capacităţii de
rambursare a portofoliului de credite şi a altor instrumente de credit, inclusiv dobânzile
angajate şi neîncasate, care expun banca la riscul de credit.
■ Politici privind provizionarea pierderilor sau constituirea provizioanelor la un nivel
adecvat, pentru a absorbi pierderile anticipate la portofoliul de credite şi la alte active care
generează pierderi.
Băncile trebuie să dispună de proceduri care să guverneze încasarea capitalului, a
dobânzii şi a comisioanelor în concordanţă cu condiţiile de rambursare stabilite.
De asemenea, trebuie să existe un mecanism care să abordeze problema creditelor
neperformante, precum şi mecanisme pentru realizarea drepturilor creditorului în cazul creditelor
cu pierderi. Sistemul de raportare al unei bănci trebuie să genereze rapoarte exacte şi oportune
asupra expunerii la riscul de credit, iar menţinerea unor informaţii detaliate, actualizate asupra
clienţilor este o premisă obligatorie pentru evaluarea permanentă a riscului.
În procesul de acordare a creditelor, o deosebită atenţie trebuie acordată gestiunii riscului
de credite, care trebuie orientat spre minimizarea acestuia. În acest sens, este necesar a lua în
considerare atît riscul agregat (al întregului portofoliu de credite), cît şi riscul individual (pe

88
fiecare tip de credit din portofoliu), astfel, încât aceste riscuri să fie corelate, ceea ce ar permite
administrarea corectă a portofoliului de credite.
Este important faptul ca riscul individual de creditare să fie evaluat în momentul acordării
creditului, deoarece cu cît mai adecvat va fi evaluat riscul, cu atît mai puţin probabilă va fi
realizarea lui. În această privinţă, este necesară evaluarea corectă a credibilităţii clienţilor bancari
atît din punct de vedere al raportării financiare, cît şi din punct de vedere al posibilităţii de
acoperire a valorii creditului prin garanţii. Aici, este cazul să aplicăm cele mai eficiente şi mai
performante metode de diagnosticare a clienţilor bancari, de evaluare a riscului de faliment şi a
riscului de creditare, de estimare a valorii garanţiilor.
În ceea ce priveşte riscul de credit, acesta trebuie evaluat prin comparaţie cu beneficiile
pe care banca se aşteaptă să le obţină din acordarea creditelor, cea mai importantă funcţie a
managementului bancar fiind cea de control şi analiză a calităţii portofoliului de credite,
întrucât slaba calitate a creditelor constituie una din principalele cauze ale falimentului bancar.
Băncile trebuie să dispună de sisteme eficiente de revizuire şi raportare care să informeze
conducerea superioară a băncilor despre modul în care sunt implementate politicile de creditare,
calitatea şi caracteristicile portofoliului de credite ale băncii, reflectând poziţia de piaţă şi cererea
pentru o bancă, strategia sa de afaceri şi de risc şi capacitatea sa de a acorda credite.
În opinia autorului, pentru estimarea riscului, la efectuarea analizei complexe a
pierderilor probabile este importantă nu doar enumerarea tuturor factorilor de apariţie a riscului,
dar şi scoaterea la iveală a celor care predomină. Mărimea riscului de credit reprezintă suma care
poate fi pierdută în cazul nerambursării sau restanţierii creditului. Pierderea maximală posibilă se
limitează doar la volumul creditului nerambursat. Restanţierele nu aduc pierderi directe, însă
indirecte, determinate de cheltuielile la dobânzi plătite creditorilor băncii (deponenţii) sau de
pierderea dobânzilor (avantajul alternativ) de la plasarea repetată în activitatea băncii a sumelor
rambursate în termen. Expunerea la riscuri este valabilă pe toată perioada creditării. Riscul apare
de la momentul eliberării creditului şi este prezent până la rambursarea finală a acestuia.
În acest context, pentru prezentarea şi aprecierea mai simplă, autorul tezei divizează
riscurile în activitatea creditară în trei categorii, şi anume:
• riscuri caracteristice activităţii debitorului, care determină imposibilitatea acestuia
de aşi onora în termen şi integral obligaţiile de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzilor
aferente faţă de bancă;
• riscuri caracteristice activităţii băncii, care pot influenţa negativ onorarea în termen
şi integral a obligaţiilor de către debitor, ca urmare a unui control necalitativ şi întârziat asupra
creditului din partea băncii;

89
• alte riscuri, care pot influenţa negativ în aceeaşi măsură asupra activităţii atît a
debitorului, cît şi a băncii (a vedea Tabelul A 1.2. din Anexe).
Fiecare din cele trei categorii, la rândul său, se divizează în alte riscuri, pentru care
specialistul în creditare stabileşte nivelul riscului respectiv, pornind de la caracteristicile sale.
În baza nivelului fiecărui risc în parte, se stabileşte nivelul generalizator al riscului în
tranzacţia de credit respectivă, în baza căruia, în comun cu categoria creditului, se determină faza
de risc a tranzacţiei. De aceea este foarte importantă priceperea de a estima şi a determina faza
riscului în care se află tranzacţia de credit.
În final, determinarea fazei de risc a tranzacţiei de credit este necesară pentru luarea
deciziilor şi a măsurilor adecvate la efectuarea controlului asupra stării creditului şi activităţii
debitorului.
În susţinerea acestei ipoteze, economistul rus P. Haiberg a remarcat că „cauzele
principale ale insolvabilităţii băncilor în ţările cu economie în tranziţie, constau în calitatea
joasă a activelor şi eliberarea de credite noi, care nu se rambursează la timp”.
Potrivit reglementărilor prudenţiale interne ale băncilor comerciale din Republica Moldova,
suma totală a împrumuturilor acordate debitorilor nu poate depăşi mai mult de cinci în capitalul
normativ total, iar suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile
persoanelor acţionând în comun, nu trebuie să depăşească 50% din portofoliul total al creditelor
băncii.
Conform Regulamentului cu privire la creditele ,,mari” din 01.12.1995, portofoliul de
credit reprezintă suma creditelor băncii (inclusiv factoringul, cambiile, cambiile scontate,
cardurile de credit, overdrafturile temporare permise, finanţarea tranzacţiilor comerciale,
acordurile REPO, plasările de garanţii la termen în bănci) şi datoriile debitoare privind leasingul
financiar, minus alocările pentru pierderi la credite sau leasing.
Portofoliul optim de credite trebuie să corespundă intereselor băncii privind profitabilitatea
şi riscul. Prin urmare, acesta trebuie gestionat astfel, încât să fie găsită cea mai bună corelaţie
între risc şi profitul scontat, astfel, încât banca să evite pierderile rezultate din creditele
problematice.
Procesul de evaluare a riscului de client parcurge următoarele etape: Figura 2.22. Riscul
de credit trebuie evaluat prin comparaţie cu beneficiile pe care banca se aşteaptă să le obţină din
acordarea creditelor. Beneficiile directe reprezintă dobânzile şi comisioanele încasate la creditul
acordat. Beneficiile indirecte constau în iniţierea sau menţinerea unei relaţii cu clientul care
poate oferi băncii depozite mai mari sau cere o varietate mai mare de servicii.

90
Selectarea cererilor Colectarea informaţiilor Analiza riscurilor care
potenţiale la credit cu pentru analiza riscului sunt legate de
evidenţierea celor mai legat de potenţialii potenţialii
avantajoase debitori împrumutători

1.Efectuarea analizei Folosind analiza riscurilor drept bază se


financiare efectuează structurarea cererilor la credite cu
2.Pregătirea pachetului de scopul minimizării riscului şi maximizării
documente profitului

Fig. 2.22. Procesul de evaluare a riscului de client


Sursa: elaborată de autor în baza [20, p. 67]
Analiza riscului de creditare este realizată în scopul evaluării bonităţii clientului, a
posibilităţii sale reale de rambursare a creditului la scadenţă. Aceasta presupune organizarea
analizei clientului pe baza unor principii care să asigure luarea în considerare a tuturor
aspectelor financiare sau nefinanciare care au impact asupra clientului, a activităţii sale, a
profitului său, a capacităţii sale de rambursare. Aceste principii sunt cunoscute sub denumirea
de cei şase C ai creditorului – Caracterul, Capacitatea, Cash-ul, Colateralul, Condiţiile şi
Controlul. Pentru a acorda creditul banca trebuie să fie satisfăcută de toate aceste aspecte care
privesc fiecare principiu în parte. (A vedea Anexa 6)
Pentru un management adecvat al riscului de credit, este necesar ca banca să utilizeze un
model de măsurare a riscului adaptat nevoilor sale. Principalele modele de măsurare a riscului
sunt următoarele [100, 109]:
CreditMetrics se bazează pe metodologia de evaluare a riscului dezvoltată de
J. P. Morgan pentru măsurarea, managementul şi controlul riscului de credit în activităţile de
tranzacţionare, arbitraj şi investiţii. CreditMetrics este un instrument de înaltă calitate pentru
managerii de risc profesionişti în pieţe financiare.
KMV Portfolio Manager este un model la care sunt necesare trei inputuri pentru fiecare
credit pentru calculul riscului de credit al portofoliului respectiv: rentabilitatea aşteptată, riscul şi
corelaţia.
CreditRisk+ este un model de evaluare a riscului de neplată, fiecare obligator având o
probabilitate de neplată.
Modelele de măsurare a riscului de credit (portofoliu) utilizează expuneri, ratinguri sau
probabilităţi de neplată (engl. default probabilities), şi recuperări ca venituri.
Probabilităţile de neplată sunt concepte de bază pentru capturarea riscului portofoliului de
credite. Noul Acord de la Basel consideră atribuirea probabilităţilor de neplată pentru persoanele
care împrumută ca o cerinţă pentru implementarea metodelor de bază şi avansate, decât a
metodelor standardizate. La implementarea modelelor de măsurare a riscului portofoliului, este

91
necesar să se specifice expunerea, recuperările (sau pierderile din neplată) şi probabilitatea de
neplată. Aceasta este partea în care vechile modele de rating şi scorare, capabile de a imita
ratingurile atribuite de agenţiile specializate, şi noile modele capabile de a măsura probabilităţile
de neplată în mod direct cu alte tehnici coexistă.
Tehnica logit-probit (engl. logit-probit technique) permite modelarea directă a relaţiei
dintre variabilele observabile şi clasele de rating sau probabilităţile de neplată. Aceasta este
metodologia RiskCalc implementată de Moody’s pentru măsurarea probabilităţilor de neplată.
Metoda neural networks oferă beneficii teoretice asupra potrivirilor multivariate
statistice.
Metoda teoretică a opţiunii de neplată consideră că posesorii de acţiuni au opţiunea de a vinde
activele societăţii decât să replătească datoria dacă valoarea activului scade sub valoarea datoriei.
Acesta este modelul lui Merton pentru neplată (1974). KMV Credit Monitor a făcut
cunoscută această tehnică prin determinarea frecvenţei aşteptate de neplată (engl. expected
default frequency) prin utilizarea preţurilor acţiunii pentru a deriva valoarea activului şi a o
compara cu valoarea datoriei.
CPV propune o metodă de măsurare econometrică a neplăţii şi ratelor de tranziţie
(Wilson, 1997). Tehnica leagă ratele de neplată ale portofoliului cu dinamica ciclică a
industriilor şi ţărilor. Această metodă leagă probabilităţile de neplată de ciclurile economice, care
sunt determinanţi importanţi ai riscului de credit.
O altă metodă de măsurare a probabilităţilor de neplată consistă prin deducerea lor din
strategia soldului creditor (engl. credit spread) observat de pe piaţă. Strategia soldului creditor
presupune diferenţa dintre ratele fără risc guvernamentale şi randamentele obligaţiunilor riscante.
În privinţa evaluării riscului de credit, KMV Portfolio Manager, CreditMetrics şi CPV
sunt modele de evaluare totală. KMV Portfolio Manager presupune distribuţia valorilor activului
pe un anumit orizont. CreditMetrics utilizează aceeaşi tehnică combinată cu matrici de tranziţie.
CPV foloseşte matrici de tranziţie şi se leagă de variabilele economice-industriale care
influenţează ratele de neplată.
Pentru riscul de portofoliu de credite, evaluarea este mai dificilă datorită lipsei de
informaţii suficiente asupra distribuţiei de pierderi. KMV Portfolio Manager propune corelarea
valorilor activelor cu evenimentele de neplată. CreditMetrics foloseşte acelaşi principiu, însă
utilizează corelaţia dintre randamentele acţiunilor ca legătură a corelaţiilor ale rentabilităţilor
activelor. Alte modele preiau corelaţia ca atare, fără să o mai modifice în mod direct, cum ar fi
CreditRisk+. Modelul se aplică la segmente de portofolii, ca şi CPV. Versiunea avansată
utilizează senzitivităţile ale ratelor de neplată la factorii externi.

92
Pentru modelarea distribuţiilor de pierdere (engl. loss distributions), modelul CreditRisk+
este cel mai complex. Este un model care ignoră modificările. Beneficiul este că distribuţia
pierderii este uşor şi rapid de calculat. Tehnica pentru a obţine distribuţii de pierdere corelate
este simularea Monte Carlo, care este utilizată de modelele KMV Portfolio Manager şi
CreditMetrics.
Pentru evaluarea capitalului şi provizionare, majoritatea modelelor folosesc o perioadă de
timp specificată, de exemplu 1 an. KMV Portfolio Manager, CreditMetrics şi CPV oferă un
calcul al VaR pe o perioadă, în plus faţă de neplăţile dintre data curentă şi perioada specificată.
CreditRisk+ şi CPV oferă în mod teoretic distribuţii de pierdere asupra unor perioade de timp
variate utilizând rate de neplată cumulative.
În Anexa 7 sunt prezentate tehnicile de modelare a riscului corelate cu modelele de
evaluare a portofoliului de credite.
Odată ce venitul şi riscul pentru un portofoliu sunt disponibile, există posibilitatea
modificării profilului risc-rentabilitate prin modificarea structurii portofoliului.
Numai modelul KMV Portfolio Manager oferă o funcţie de optimizare a profilului risc-
rentabilitate, dar ignoră limitările de industrie sau de ţară.
În plus, modelele de portofoliu, ca tehnici what if, folosesc la determinarea cum
managementul portofoliului modifică profilul risc-rentabilitate al portofoliului. Există
posibilitatea găsirii efectului de protecţie sau de derivative ale creditului sau asigurare asupra
întregului profilului risc-rentabilitate.
Simulările what if ajută la găsirea celei mai bune structuri de portofoliu din punct de vedere
atît al riscului, cît şi al rentabilităţii.
Metodele de evaluare sunt diferite atît pentru diverse tipuri de credite, cît şi pe grupe de
clienţi. Însă sunt sisteme de evaluare unice pentru clienţii corporativi şi pentru persoane fizice.
Aceste sisteme sunt diferite datorită tipului de informaţie cu care operează banca în procesul de
cuantificare a riscului.
Evaluarea situaţiei financiare a clienţilor corporativi poate fi efectuată prin mai multe
metode (Figura 2.23).

Evaluarea solvabilităţii clienţilor corporativi

Metoda analizei bilanţiere Metoda punctajului Metoda de prevenire a falimentului

Fig. 2.23. Evaluarea situaţiei financiare a clienţilor corporativi


Sursa: elaborată de autor în baza [17, p. 127]

93
1. Metoda analizei bilanţiere în baza coeficienţilor de bonitate a clientului
În special, se identifică următoarele grupe de indicatori:
■ Lichiditate – mijloace băneşti din cont, precum şi numerarul fiind sursa de
rambursare a creditului;
■ Solvabilitate – banca este interesată de capacitatea de a-şi onora obligaţiunile la
scadenţă a clientului şi faţă de alţi debitori
■ Profitabilitate – profitul fiind sursa de achitare a dobânzilor bancare;
■ De rulaj – oferă informaţii cu privire la termenul de scadenţă în cazul creditului pe
termen lung.
Solvabilitatea clienţilor este o stare financiar-economică care dă încredere în capacitatea
debitorului de a rambursa creditul bancar în condiţiile menţionate în contract.
Pentru aprecierea solvabilităţii clientului în condiţiile actuale, marea majoritatea a băncilor din
republică folosesc următorii indicatori economici:
 Coeficienţii lichidităţii bilanţului organizaţiei economice;
 Coeficientul acoperirii creanţelor cu active pe termen scurt;
 Coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate;
 Coeficientul asigurării debitorului cu mijloace proprii.
2. Metoda punctajului
Modelul punctajului se bazează pe coeficienţii bonităţii debitorului, însă aceşti coeficienţi
nu sunt analizaţi individual, pentru fiecare client, ci îşi au o pondere în cifra rezultatului final, în
conformitate cu importanţa lor. Însumându-se coeficienţii ponderaţi, se obţine un indicator
sumar, care se compară cu schema de acordare a creditelor, adaptată de bancă şi transcrisă în
politica de creditare. Dacă indicatorul respectiv a depăşit limita stabilită de bancă, creditul va fi
acordat, dacă nu – nu va fi acordat. Pentru creditele aprobate în funcţie de acelaşi indicator
sumativ se vor forma şi condiţiile contractului. Pentru un indicator performant, dobânda va fi
mai mică, pentru unul mediu – mai mare.
3. Metoda de prevenire a falimentului: Metoda Z a lui Altman (1968)
Acest model conţine cinci ecuaţii, a căror soluţionare ajută la gestionarea eficientă a
portofoliului creditar: [128]
 X1 = capitalul circulant / active totale;
 X2 = profit nerepartizat / total credite;
 X3 = profit brut / total credite;
 X4 = preţul de piaţă a capitalului / datorii totale;

94
 X5 = credite totale / active totale.
Modelul Z foloseşte metode statistice sau analiza multilaterală. Forma liniară a acestui
model este:
Z = 1.2 X1 + 1.4 2 + 3.3X3 + 0.6X4 + 1.0X5 (2.1)
Conform acestui model, obţinerea unui scor de 1,8 sau mai puţin indică potenţialul de
eşec. Un scor între 1,8 şi 2,7 este neutru, iar un scor mai mare de 2,7 elimină posibilitatea de
eşec.
Majoritatea metodelor analizate mai sus se bazează pe un anumit sistem de calculare a
coeficienţilor financiari. Acest sistem include: [20]
 Coeficientul lichidităţii absolute (CLA) arată în ce măsură pot fi stinse obligaţiile pe
termen scurt pe contul activelor cu o înaltă lichiditate.
Mb  Itfs
CLA  (2.2)
OtsCNT
Valoarea normativă a coeficientului lichidităţii absolute se înscrie în limitele de la 0.2 şi mai
mult
 Coeficientul lichidităţii intermediare (CLI) – valorile suficiente şi acceptabile ale
acestuia sunt cuprinse între 0.7-0.8
Mb  Ifts  Di
CLI  (2.3)
Ots
 Coeficientul acoperirii (CA) – caracterizează suficienţa activelor lichide pentru
stingerea obligaţiilor pe termen scurt (a pasivelor mobile), solvabilitatea acestui
coeficient se consideră sigură dacă CA = 1 – 2,5
Mb  Ifts  Di  Vrc
CA  (2.4)
Ots
 Coeficientul independenţei financiare (CIF) – caracterizează asigurarea întreprinderii
cu propriile mijloace, pentru a-şi desfăşura activitatea. De regulă, investitorii şi
creditorii apreciază drept destul de stabilă situaţia financiară a întreprinderii, dacă
valoarea CIF se situează la nivelul de 50-60%
Cpr
CIF  * 100 % (2.5)
Total _ Bilant
unde: Mb – mijloace băneşti; Ifts - investiţii financiare pe termen scurt;
Ots – obligaţii pe termen scurt; Di – datoriile de încasat;
Cpr – capitalul propriu Vrc – valoarea rezervelor şi cea a cheltuielilor;

95
Evaluarea performanţelor persoanelor fizice, privind analiza riscului de credit se
efectuează asemănător celei pentru agenţii economici, ceea ce poate fi reflectat sub formă de
schemă (Figura 2.24) cu anumite precizări.
Riscul financiar este legat de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi ale solicitantului
privind realizarea veniturilor menite să-şi asigure acoperirea consumului propriu, inclusiv plata
impozitelor şi taxelor, precum şi a excedentului necesar rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor
bancare. Evaluarea riscului financiar se face în funcţie de volumul veniturilor şi cheltuielilor şi
diferenţei dintre acestea (V-C), riscul fiind apreciat prin compararea acestei diferenţe cu creditul
solicitat, astfel:
 V-C > suma solicitată – risc redus;
 V-C = suma solicitată - risc mediu;
 V-C < suma solicitată - risc mare.

Riscul redus Pregătirea Garanţii cu siguranţă


profesională maximă
Riscul mediu Aprecierea persoanei Garanţii cu siguranţă
medie
Riscul mare Relaţiile Garanţii nesigure
clientului cu
Riscul financiar banca Riscul managerial Riscul de garanţie

Evaluarea performanţelor persoanelor


fizice
Fig. 2.24. Evaluarea performanţelor persoanelor fizice
Sursa: elaborată de autor în baza [20, p.73]
Riscul managerial este dat de calităţile profesionale şi morale ale persoanei fizice şi va fi
apreciat în funcţie de:
a) vârstă, pregătirea profesională şi experienţa în domeniu;
b) modul în care este cunoscută persoana respectivă în localitate (aprecierea vecinilor
etc.);
c) relaţiile persoanei fizice cu banca, cu organele locale şi cu ceilalţi cetăţeni.
Riscul de garanţie este generat de apariţia unor incertitudini la valorificarea bunurilor
aduse în garanţie în cazul când împrumutatul nu achită la termen obligaţiile asumate prin
contractul de credite.
Concluzionând, asumarea riscului este reprezentată de decizia privind avizarea favorabilă
sau nefavorabilă a creditelor, aceasta fiind etapa finală a analizei şi evaluării riscului de credit.

96
Concomitent cu activitatea de creditare, băncile comerciale se expun anumitor riscuri,
îndeosebi celor de nerambursare a creditului şi a dobânzii, motiv pentru care băncile comerciale
trebuie să-şi asigure activitatea în astfel de direcţii, ca: suficienţa capitalului normativ, crearea
rezervelor în fondul de risc pentru reducerile pierderilor la credite, asigurarea unei politici de
creditare eficiente, crearea rezervelor minime obligatorii, corelarea mijloacelor, activelor şi
pasivelor băncii, acoperirea valorii creditelor şi a dobânzilor cu garanţii asigurătorii. Clasificarea
şi rezervarea mijloacelor în contul reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc) se aplică
tuturor creditelor care sunt reflectate în bilanţ ca active ale băncii În aşa mod, fondul de risc
pentru pierderi la credite va fi format, prin ponderea fiecărui tip de credit la coeficientul de risc
aferent.
În acest sens, creditele şi plasamentele băncilor trebuie clasificate lunar, prin aplicarea
simultană a criteriilor privind serviciu datoriei, performanţa financiară şi iniţierea de proceduri
judiciare, în următoarele categorii: creditele de tip Standard – 2%; Supravegheate – 5%;
Substandarde – 30%; Dubioase – 60%; Compromise – 100%.
Conform Manualelor de creditare a băncilor comerciale, dacă, în urma revizuirii
portofoliului de credite, sunt depistate înrăutăţiri ale situaţiei economico-financiare a debitorului,
ofiţerul de credit al băncii trebuie să reclasifice creditele în conformitate cu prevederile
Regulamentului BNM cu privire la clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderi
la credite.
Implementarea acordului Basel II a contribuit la îmbunătăţirea rating-ului de ţară
(EU, ECE), însă în acelaşi timp a avut influenţe neconforme asupra politicilor de creditare.
Ca urmare, prin normele impuse, băncile naţionale au restricţionat accesul la credite,
determinând deplasarea cererii de credite dinspre instituţiile de credit spre instituţiile non-
bancare.
O eficienţă mai bună în evaluarea riscurilor care au implementat cu succes acordul
Basel II au avut-o:
 Băncile care au investit în managementul riscului;
 Băncile cu portofolii mari de credite de retail;
 Instituţiile de plăţi ce efectuează operaţiuni de trezorerie complexe
 Instituţiile de credit preocupate sa gestioneze riscul operaţional;
 Instituţiile de credit care au realizat sistemul de raportare financiară conform IFRS
şi care au adus schimbări asupra proceselor financiare şi de management al riscului
in timpul implementării Basel II.

97
Printre instituţiile de credit mai puţin eficiente se numără:
 Băncile mici cu sisteme simple de management al riscului;
 Instituţiile de credit care nu au suficientă experienţă in riscul operaţional.
Consecinţa de bază a acordului Basel II a fost promovarea unor metode eficiente de
evaluare şi administrare a riscului bancar, iar ajustările care s-au efectuat pe fiecare fază a
activităţilor bancare, întărind capitalul bancar a făcut posibilă rezistenţa băncilor la criza
financiară.
Organismele de supraveghere europene trebuie să monitorizeze atent recomandările
„Basel III” pentru a se evita situaţia înregistrată când s-a implementat Basel I şi când, prima
măsură a băncilor a fost să reducă creditarea. Strategia de dezvoltare a băncilor universale se
referă la creşterea de trei ori a capitalului minim fără a-şi reduce activitatea de creditare, urmând
să-şi mărească ajustările pentru viitoare pierderi. Astfel, cele mai disputate cerinţe sunt cele
legate de nivelul capitalului de bază şi gradul de îndatorare (leverage). Potrivit acestor
recomandări băncile vor calcula un indicator ce se numeşte „capital conservation buffer” şi va fi
o cerinţă de capital suplimentară, peste capitalul de bază. Totodată, în cazul băncilor în care vor
fi semnalate „condiţii excesive de credit” se va crea „o rezervă contraciclică”, de 0-2,5%.
Implementarea „Basel III” la nivel naţional de către ţările membre UE va începe la 1
ianuarie 2013. Pană la această dată băncile centrale ale ţărilor membre UE trebuie să impună
instituţiilor de credit normele metodologice specifice noilor cerinţe şi să ajusteze reglementările
naţionale cu privire la activitatea bancară înainte de această dată. Prin urmare, de la 1 ianuarie
2013, instituţiile de credit vor fi obligate să îndeplinească următoarele cerinţe minime, în raport
cu activele ponderate la risc (RWAs):
 3,5% capital comun/RWAs;
 4,5% capital de gradul I/RWAs;
 8,0% capitalul total/RWAs.
Pentru a caracteriza în mod complet starea de stabilitate, solvabilitate şi profitabilitate a
unui sistem bancar la un moment dat, se recurge, într-o primă instanţă, la determinarea a două
tipuri de indicatori: indicatori ai performanţei financiare şi indicatori prudenţiali. (Tabelul A.8.1
din Anexa 8) Astfel, reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care
urmează a fi respectate de bănci, cu privire la activele lor, activele ponderate la risc, elementele
extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze
termenele şi dobânzile la active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină,
să menţină resursele lichide în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor.

98
Indicatorii ce reflectă starea actuală a unui sistem financiar derivă în principal de la
indicatorii agregaţi ai stării de sănătate a instituţiilor financiare individuale. Un cadru pe larg
utilizat în literatura de specialitate pentru analiza stării de sănătate a fiecărei instituţii bancare
este aşa-numitul cadru CAMELS [18], care implică analiza a şase grupuri de indicatori:
• Adecvarea capitalului (C): rata de solvabilitate, calitatea capitalului analizată în baza
elementelor componente ale capitalului băncii (capital de gradul I şi II) etc.
• Calitatea activelor (A): concentrarea activelor sectorului bancar, concentrarea creditelor
sectorului bancar, total credite nefavorabile, total active/capital, active ponderate la risc/total
active etc.
• Managementul (M): cheltuieli totale/total venituri, rata profitului pe angajat, expansiunea
băncii pe piaţa bancară etc.
• Profitabilitatea: rentabilitatea activelor, rentabilitatea capitalului, venituri aferente
dobânzilor, cheltuieli aferente dobânzilor, marja netă din dobânzi etc.
• Lichiditatea: active lichide/total active, total credite/total depozite, active lichide/total
depozite etc.
• Sensibilitatea la riscul de piaţă: riscul valutar generat de poziţia valutară deschisă, riscul
ratei dobânzii etc.
În literatura de specialitate, analiza indicatorilor de prudenţă bancară menţionaţi este
cunoscută sub denumirea de abordare microprudenţială [96], care pentru mult timp a fost singura
metodă utilizată în calitate de sistem de avertizare a crizelor financiare (Tabelul 2.2). Abordarea
microprudenţială, care presupune evaluarea individuală (control intern) a fiecărei instituţii
financiare în baza unui set de indicatori prudenţiali, este în conformitate cu recomandările
Comitetului Basel [148]. Iar rolul autorităţii de supraveghere este de a asigura că băncile
activează în conformitate cu reglementările referitoare la gestionarea riscurilor, prudenţa şi
diseminarea de informaţii, în scopul de a proteja deponenţii şi a asigura încrederea în sistemul
bancar.
Expansiunea creditelor şi creşterea preţurilor la active sînt factori care au precedat practic
toate crizele bancare în diverse ţări şi, deci, reprezintă de asemenea premise pentru apariţia
instabilităţilor financiare. Riscul de credit poate destabiliza situaţia financiară a băncilor, de
aceea este necesară promovarea îmbunătăţirii continue a politicilor interne de creditare ale
băncilor. Astfel, sporirea bruscă a riscului de credit în anul 2009 a determinat băncile din
Republica Moldova să-şi restrângă activitatea de creditare şi să majoreze semnificativ fondul de
risc pentru acoperirea pierderilor din credite. Ca rezultat, sectorul bancar a încheiat anul 2009 cu
o pierdere netă de 173,0 mil. lei, deşi unele bănci au înregistrat profit chiar şi în acel an. [62]

99
Tabelul 2.2
Indicatori de prudenţă bancară
Grupul Indicatorii
Activele  Activele totale pe sistemul bancar,
băncilor:  structura activelor pe sistemul bancar,
 dinamica activelor, creditelor raportate la PIB,
 structura portofoliului de credite conform gradului riscului operaţiunilor investiţionale
(standarde, supravegheate, substandarde, dubioase, compromise),
 ponderea creditelor nefavorabile (substandarde, dubioase şi compromise) în totalul creditelor,
 total credite nefavorabile/CNT,
 total active nefavorabile/total active,
 total active nefavorabile/CNT,
 ponderea reducerilor pentru pierderi la credite în totalul creditelor,
 reduceri pentru pierderi la active/total active,
 suma totală a expunerilor băncilor faţă de persoanele afiliate pe sistemul bancar,
 recuperările la credite (pierderi),
 credite expirate si credite expirate în stare de neacumulare a dobânzii / total credite,
 credite expirate si credite expirate în stare de neacumulare a dobânzii / CNT,
 creditele acordate funcţionarilor băncilor,
 valoarea totală a expunerilor "mari",
 investiţiile băncilor în activele materiale pe termen lung raportate la capitalul normativ total
(limita maximă – 50,0%),
 ponderea activelor bilanţiere în valută străină în totalul activelor şi activelor ataşate la cursul
valutar,
 angajamentele extrabilanţiere pe sistemul bancar.
Capitalul  Dinamica capitalului de gradul I şi a capitalului normativ total pe sistemul bancar,
băncilor  media suficienţei capitalului ponderat la risc pe sistemul bancar,
 cota investiţiilor străine în capitalul băncilor.
Obligaţiunile
 Structura obligaţiunilor sectorului bancar (depozite, împrumuturi etc.),
băncilor  Depozite ale persoanelor fizice/Total depozite,
 Depozite ale persoanelor juridice/Total depozite,
 Depozite ale persoanelor fizice si juridice/Total active,
 ponderea depozitelor în valută străină în totalul depozitelor pe sistemul bancar etc.
Lichiditatea  lichiditatea pe termen lung (activele cu termenul de rambursare mai mare de 2 ani /
băncilor: resursele financiare cu termenul potenţial de retragere care depăşesc 2 ani ≤1) pe
sistemul bancar,
 Lichiditatea curentă (active lichide exprimate prin numerar, depozite la BNM, hârtii
de valoare de stat, credite interbancare nete cu termenul de până la o lună/total active
X100% ≥ 20 la sută) pe sistemul bancar.
Veniturile şi  venitul net al sistemului bancar,
profitabilitatea:
 dinamica veniturilor şi a cheltuielilor sectorului bancar,
 dinamica marjei nete a dobânzii,
 dinamica rentabilităţii activelor
 dinamica rentabilităţii capitalului acţionar din sistemul bancar.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Naţionale a Moldovei

În anul 2010 sectorul bancar şi-a revenit din criză, odată cu recuperarea economiei
naţionale. Portofoliul de credite a crescut cu 3,1 mlrd. lei sau cu 13,7%. Volumul creditelor noi
acordate a crescut cu 64,5% comparativ cu anul 2009. Volumul total al depozitelor atrase a
crescut cu 3,5 mlrd. lei sau cu 14,1%. Ponderea creditelor neperformante a scăzut la finele anului
2010 la 13,3%. Astfel, sectorul bancar a raportat pentru anul 2010 un profit net de 219,0 mil. lei.

100
După un şir de ajustări esenţiale descendente ale ratelor dobânzilor la instrumentele de
reglementare monetară, efectuate pe parcursul anului 2009, ca răspuns la criza financiară
globală, Banca Naţională a Moldovei a majorat consecutiv în lunile februarie şi martie 2010
ratele dobânzilor la instrumentele de reglementare monetară cu câte 1,0 puncte procentuale, până
la nivelul de 7,0 la sută, fapt care a contribuit la simetrizarea coridorului ratelor dobânzii la
creditele acordate şi la depozitele atrase pe parcursul anului 2010, astfel încât, soldul creditelor şi
cel al depozitelor au înregistrat o tendinţă general ascendentă iniţiată la începutul anului 2010.
Conjunctura anului 2010, caracterizată prin exces de lichiditate pe piaţa monetară şi amplificarea
presiunilor inflaţioniste, a determinat Banca Naţională a Moldovei să revină la gestionarea fermă
a surplusului de lichiditate din sistemul bancar. Astfel, lichiditatea pe termen lung pe sistemul
bancar la 31 decembrie 2010 a constituit 0,7, iar cea curentă – 34,6 la sută [150]. În acelaşi timp,
în conformitate cu Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, începând cu
31.12.2011 cuantumul capitalului social se stabileşte în mărime de 150 mil. lei. In anii cercetaţi
toate băncile au respectat această cerinţă, deţinând capitalul social corespunzător cuantumului
stabilit. Media suficienţei capitalului ponderat la risc (raportul dintre valoarea capitalului
normativ total şi activele ponderate la risc pe sistem) s-a menţinut la un nivel înalt între 27,86%
şi 30,42% la sută (nivelul minim reglementat în Republica Moldova este de 12,0 la sută) şi
indică un grad înalt de siguranţă a băncilor determinat de existenţa unui potenţial de efectuare a
operaţiunilor riscante fără afectarea capitalului, asigurând astfel stabilitatea financiară [73]
(Tabelul 2.3).
Tabelul 2.3. Evoluţia indicatorilor de prudenţă bancară în Republica Moldova, 2006-2011
2006 2007 2008 2009 2010 2011
Capitalul
Suficienţa capitalului (>12%) 27,86 29,63 32,06 32,28 30 30,42
Cota investiţiilor străine în capitalul băncilor 62,67 71,88 74,05 77,61 76,96 73,96
CNT al 5 bănci care au cel mai mare capital/ Total
CNT 58,99 59,4 62,01 63,23 62,75 63,78
Activele
Activele Active ale 5 bănci care au cele mai mari
active / Total active 66,43 63,82 63,34 67,82 69,26 70,12
Total credite nefavorabile/Total credite * 4,39 3,7 5,86 16,3 13,33 10,66
Total credite nefavorabile/CNT * 15,99 14,69 21,95 55,51 49,68 41,79
Reduceri pentru pierderi la credite/Total credite 5,15 4,21 5,04 9,65 8,55 6,93
Credite expirate şi credite expirate în stare de
neacumulare a dobânzii / Total credite * 3,46 2,4 6,13 17,66 11,23 7,18
Credite expirate şi credite expirate în stare de
neacumulare a dobânzii / CNT * 12,6 9,53 22,97 60,15 41,88 28,15
Structura creditelor
Credite agriculturii şi industriei alimentare * 18,66 13,86 13,27 15,87 14,86 13,5
Credite pentru imobil, construcţie şi dezvoltare * 10,6 12,78 14,63 12,54 12,34 12,17
Credite de consum * 9,2 14,06 12,92 8,73 8,4 6,7

101
Continuarea tab.2.3.
Credite industriei energetice şi a combustibilului * 2,18 2,03 1,98 3,3 3,62 3,86
Credite băncilor * 0,71 0,5 0,12 0,05 0,08 0,15
Credite Guvernului * 1,37 0,4 0,18 0,07 0,08 0,04
Credite industriei/comerţului * 48,88 48,57 48,72 51,6 51,57 54,63
Credite pentru construcţia drumurilor şi transportare 3,38 2,23 1,57 1,42 3,54 2,8
Alte credite * 5,02 5,58 6,6 6,4 5,52 6,13
Total 100 100 100 100 100 100
Credite în valută / total credite 37,99 43,82 41,49 46,31 43,28 44,94
Veniturile şi profitabilitatea
Venitul net/Media activelor (rentabilitatea activelor) 3,4 3,94 3,35 -0,39 0,47 1,95
Venitul net/Media capitalului acţionar
(rentabilitatea capitalului) 20,47 24,16 19,13 -2,12 2,61 11,51
Venitul aferent dobînzilor/Media activelor
generatoare de dobândă 12,91 13,88 14,52 13,54 11,59 11,43
Cheltuieli aferente dobînzilor/Media obligaţiunilor,
pe care se plătesc dobânzi 7,15 8,2 10,1 9,57 5,42 5,33
Marja netă a dobânzii (venitul net aferent
dobânzii/media activelor generatoare de dobândă) 6,78 6,9 5,79 4,58 6,44 6,56
Active generatoare de dobândă / Total active 83,54 84 82,76 77,48 79,88 82,3
Indicele eficienţei ((venitul net aferent
dobînzilor+venituri neaferente
dobânzilor)/cheltuielile neaferente dobânzilor) 193,46 196,5 186,92 148,84 150 181,85
Lichiditatea
Active cu termenul mai mare de 2 ani / Resurse
financiare cu termenul mai mare de 2 ani (principiul
I al lichidităţii, nu mai mare de 1) 0,58 0,73 0,64 0,6 0,67 0,69
Active lichide / Total active (principiul II al
lichidităţii > 20%) 33,53 28,98 30,67 38,27 34,18 33,17
Depozite ale persoanelor fizice/Total depozite 53,59 61,1 62,86 62,33 63,28 63,36
Depozite ale persoanelor juridice/Total depozite 40,04 31,35 28,08 30,33 33,96 32,21
Depozite ale persoanelor fizice şi juridice/Total
active 70,97 66,74 63,31 61,32 66,07 65,37
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM (www.bnm.md )

Analiza capitalului normativ total, (Figura 2.25) determinant al solvabilităţii băncilor ne


indică că la data de 31.12.2011, acesta a constituit 7604,2 mil. MDL, majorându-se cu 11,18 p.p.
faţă de 31.12.2010. Creşterea capitalului a fost marcată de modificări calitative, fiind realizată
din contul emisiunilor de acţiuni, care s-au majorat cu 22% pe parcursul anului curent. Astfel,
comparând CNT cu activele ponderate la risc, se determină că ritmul de creştere a CNT-ului este
mai lent, constituind 16%, pe când cel al activelor ponderate la risc 52,4%, la finele anului 2011.
Capitalul de gradul I, la 31.12.2011, a crescut cu 12,3% până la 7557,7 mil. MDL faţă de
31.12.2010. Valoarea pozitivă a acestui indicator confirmă rezistenţă şi siguranţa sistemului în
cazul şocurilor financiare.
Gradul de suficienţă a capitalului se menţine la un nivel înalt, constituind 30,4% la
31.12.2011. Deşi, aflat peste nivelul minim necesar de 12%, se observă o diminuare a acestui
indicator de 0,4 p.p. faţă de 31.12.2010.

102
Considerăm explicabil faptul diminuării gradului de suficienţă a capitalului bancar, prin
creşterea considerabilă a portofoliului de credite, care fac parte din activele riscante cu o pondere
majoră la risc.

Fig. 2.25. Evoluţia capitalului sistemului bancar, mil. MDL


Sursa: conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei

Reticenţa băncilor licenţiate şi sporirea capacităţii acestora de a reacţiona la situaţii de criză


financiară s-a manifestat prin diminuarea ponderii creditelor nefavorabile (substandard, dubioase
şi compromise) în totalul creditelor, care a constituit 13,3 la sută, sau cu 3,1 puncte procentuale
mai puţin la 31 decembrie 2010 comparativ cu sfârşitul anului 2009.
Îmbunătăţirea guvernării corporative care a fost menţionată ca fiind un punct vulnerabil al
sistemului bancar autohton, de asemenea, urmează a fi tratată ca una dintre direcţiile prioritare
pentru asigurarea stabilităţii fiecărei bănci în parte şi, ca rezultat, a sistemului bancar în
întregime. Cu cît mai bine este organizată guvernarea corporativă în bănci, cu atît mai mare este
probabilitatea că băncile îşi vor onora obligaţiunile faţă de clienţi şi faţă de piaţă, vor proteja
drepturile acţionarilor şi persoanelor interesate, contribuind la creşterea încrederii investitorilor şi
deponenţilor. Organele de supraveghere trebuie să trateze guvernarea corporativă ca un element
de protecţie a deponenţilor şi să acorde ajutorul oportun băncilor privind eficientizarea
guvernării corporative, să evalueze dacă banca a aprobat si a implementat corect politicile si
practicile de guvernare corporative.
În ceea ce priveşte cota de piaţă a băncilor comerciale in raport cu valoarea creditelor, pe
perioada anilor 2010-2011, remarcăm că cea mai semnificativă pondere în totalul creditelor
acordate în economie o deţine Moldova-Agroindbank cu 21,6%, având o abatere de la datele
anul 2010 de +0,3. Pe locul 2 se clasează Victoriabank (cota parte fiind de 16,3%). Pe locul 3 in
anul 2011 se plasează Moldindcombank, reuşind sa întreacă Banca de economii, care in anul
2011 se plasează doar pe ,locul 4 (ponderea fiind in descreştere 9,7% in comparaţie cu anul
precedent – 11,7%) (a vedea Figura 2.26) [150]

103
25 21,3 21,6
20 15,8 16,3 15,4
15 11,711,8
10 9,7 8,6
10 7,4 6 7,5
5,7
3,6 2,9 4 2,4 3,3 3,5 2,3
5 0,9 0,6 0,7 1,1 0,6 1,3 2,8
0
31.12.2010 31.12.2011

Cota de piaţă după valoarea creditelor (%)


Comerţbank Banca Socială
Victoriabank Moldova-Agroindbank
Moldindconbank Banca de Economii
EuroCreditBank Unikbank
FinComBank Universalbank
Energbank ProCreditBank
BCR Chişinău Eximbank-Gruppo Veneto Banca
Mobiasbanca-Grupe Societe Generale

Fig. 2.26. Clasamentul băncilor comerciale după valoarea creditelor pentru anii 2010-2011
Sursa: elaborat de autor în Tabelul A.2.10

În Republica Moldova, băncile, de cele mai multe ori, se supun riscului de creditare care
implică dezechilibrul între scadenţa activelor şi cea a pasivelor, şi duce, concomitent, la apariţia
riscului de lichiditate provocat de neconvertirea activelor în lichidităţi. Riscul de lichiditate este
consecinţa nerambursării creditelor şi dobânzilor în termen, precum şi a necorelării pe scadenţe
de către managementul băncii, sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către
clienţi. Riscul este specific băncilor care fac uz de fonduri împrumutate, deci, au un grad de
îndatorare mare şi un management eficient. Gestiunea riscului de lichiditate este necesară pentru
determinarea structurii optime a activelor băncii, astfel încât prin asumarea riscului de lichiditate,
banca să nu înregistreze pierderi. Factorul esenţial al gestiunii riscului de lichiditate este acela de
a găsi căi de acces pe diferite pieţe, care să-i permită o ajustare rapidă a graficului de scadenţe
active-pasive cu minimum de cheltuieli. [18, 20]
Astfel, se afectează performanţele bancare, reprezentate de profit şi rentabilitate, ceea ce
implică revederea strategiei bancare privind evaluarea riscului de creditare, care este de o
importanţă majoră pentru bancă.
Principiile de bază în gestionarea riscului lichidităţii în cadrul băncilor comerciale
constau în stabilirea unor limite interne şi parametri de risc, estimarea nivelului de lichiditate a
băncilor în perspectivă în cadrul pronosticării fluxurilor băneşti şi menţinerea ponderii activelor
lichide în total active conform cerinţelor BNM. Respectarea de către bănci a indicatorilor
lichidităţii relevă existenţa surselor pentru acoperirea necesităţilor potenţiale atît pe termen scurt,

104
cît şi pe termen lung.
Evoluţia profitabilităţii bancare, denotă că băncile au fost capabile să majoreze venitul net
raportat la active (ROA) cu 1,5 p.p., constituind 1,9%, la 31.12.2011, cît şi raportat la capitalul
acţionar (ROE) cu 8,9 p.p., înregistrând 11,5% faţă de 31.12.2010. Odată cu creşterea volumului
de capital acţionar şi de active, majorarea ROE şi ROA denotă că ritmul de creştere a profitului
net este mult mai rapid, fapt destul de încurajator. Astfel, la sfârşitul anului 2011, venitul net al
băncilor pe întregul sistem a constituit 879,7 mil. MDL sau de 4,7 ori mai mult faţă de venitul
înregistrat în anul 2010 (Figura 2.27).

Fig. 2.27. Evoluţia profitabilităţii bancare, %


Sursa: conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei

Ponderea activelor, generate de dobândă în total active, la data de 31.12.2011, s-a majorat
cu 2,42 p.p. şi a constituit 82,3%, comparativ cu data de 31.12.2010, ce a constituit 79,8%.
Respectiv, la data de 31.12.2011, se evidenţiază creşteri a marjei nete din dobânzi cu 0,12 p.p.,
constituind 6,6%, faţă de 31.12.2010. Astfel, băncile în situaţii mai dificile, compensează
veniturile din alte surse şi, în special, din comisioanele din transferuri, inclusiv a celor din
străinătate şi din alte comisioane percepute de către bancă.
Indicele de eficienţă, determinat ca raport dintre veniturile nete aferente dobânzilor plus
veniturile neaferente dobânzilor la cheltuieli neaferente dobânzilor, la 31.12.2011 este în creştere
cu 31,8%, constituind 181,8% faţă de 31.12.2010.
Lichiditatea bancară poate fi privită atît prin prisma ponderii activelor lichide în total
active, cît şi prin prisma obligaţiunilor, pe care banca este obligată să le onoreze. Astfel,
observăm diminuarea ponderii activelor lichide (principiul II al lichidităţii) cu 1%, înregistrând
33,1% la 31.12.2011, ceea ce denotă neafectarea capacităţii de plată a băncilor (Tabelul 2.4).
Tabelul 2.4. Tendinţele lichidităţii bancare, %
Indicatorii 2011 2010
Principiul II al lichidităţii 33,17 34,1
Principiul I al lichidităţii 0,67 0,67
Sursa: conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei

105
Lichiditatea pe termen lung sau principiul I al lichidităţii, pe întreg sistemul bancar a
înregistrat 0,69%, la 31.12.2011, cu 0,02% mai mult faţă de 31.12.2010. Aceste valori ale
indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate pentru susţinerea plăţilor aferente
obligaţiunilor. Ponderea depozitelor în total active la 31.12.2011 este în scădere cu 0,7%,
constituind 65,3%, faţă de 31.12.2010.

Generalizând cele menţionate anterior ca măsuri care ar contribui la diminuarea riscului de


credit, pot fi considerate următoarele:
• perfecţionarea normelor metodologice privind creditarea;
• respectarea reglementărilor BNM în vigoare privind creditarea şi conformarea acesteia la
cerinţele internaţionale stabilite prin Convenţia Basel-II privitor la expunerea la riscul creditar;
• acordarea creditelor cu probabilitate înaltă de rambursare în vederea îmbunătăţirii calităţii
portofoliului creditar;
• evitarea concentrării creditelor în anumite ramuri, pe grupe de debitori, zone geografice;
• respingerea creditelor cu garanţii nesigure;
• creşterea capitalului băncii;
• limitarea şi diversificarea corectă a riscurilor;
• diferenţierea riscului de creditare pe sectoarele economiei naţionale.

2.4. Concluzii la capitolul 2.


Orice bancă modernă care tinde spre succes, trebuie cu atenţie să studieze solicitările
clienţilor şi să utilizeze în activitatea sa, noi tehnologii.
Sistemul bancar din Republica Moldova prin evoluţia şi structura sa a creat premisele
implementării sistemelor de gestiune a clientelei. Noile reglementări, concurenţa, evoluţiile spre
crearea unei baze de date unice conduc băncile din Moldova către realizarea unei etape necesare
în supravieţuirea acestora – implementarea unui sistem modern de management al relaţiilor cu
clienţii.
Concluzionând asupra politicii de creditare desfăşurate în cadrul băncilor comerciale din
Republica Moldova, vom opina pentru locul primordial al acesteia în ceia ce priveşte relaţia de
credit dintre băncile comerciale şi clienţii săi. Din aceste considerente, se propun următoarele
direcţii de perfecţionare a politicii de creditare:
 în vederea sporirii profitului net al băncilor comerciale, îmbunătăţirii calităţii
portofoliului creditar, diversificării activelor şi selectării celor mai credibili clienţi bancari este
necesară intercorelarea obiectivele politicii de creditare cu cele ale activităţii de evaluare ale
clienţilor;

106
 desfăşurarea concomitentă a procesului de creditare şi a proceselor de evaluare în
conformitate cu cerinţele internaţionale pentru a reduce volumul creditelor problematice şi a
întări opţiunile băncii privind finanţarea clienţilor bancari;
 întărirea disciplinei de credit prin monitorizarea permanentă a activităţii băncii, inclusiv a
procesului de creditare şi prin perfecţionarea bazei legislative a mecanismului de depunere şi evaluare a
gajului;
 revederea politicii de creditare a băncilor comerciale prin prisma dispersării
riscului portofoliului de credite şi stabilirii ratei dobânzii, ţinând cont de principiul prudenţei
bancare;
 analiza credibilităţii clienţilor bancari prin utilizarea bazelor de date computerizate
şi documentate, în vederea asigurării veridicităţii informaţiei şi clasificării adecvate a acestora pe
grupe de risc şi pe ramuri ale economiei.
Implementarea unui sistem de management al clientelei într-o bancă comercială (în
abordare sistemică) comportă parcurgerea anumitor faze şi îndeplinirea anumitor cerinţe din care
menţionăm:
■ realizarea unei strategii corespunzătoare – modificarea strategiei şi politicilor bancare
prin care aceasta se aplică reprezintă prima măsură ce trebuie aplicată de fiecare bancă
pentru a fi creat cadrul general de implementare a sistemului de management al relaţiei
cu clienţii. Prin modificarea strategiei se stabileşte o nouă orientare a organizaţiei -
orientarea către client, adică relaţia bancă-client;
■ segmentarea clienţilor şi înţelegerea nevoilor fiecărui segment de clientelă în scopul
alocării corespunzătoare a resurselor, reducerii costurilor, creşterii veniturilor;
Trebuie subliniat faptul, că pentru aprecierea sau perfecţionarea managementului riscului
bancar în cadrul băncilor comerciale în perspectiva obiectivelor şi cerinţelor impuse de Basel I şi
Basel II ar fi binevenite următoarele concluzii şi propuneri:
■ În opinia noastră, considerăm că ar exista şi pilonul 4 al acordului Basel II, respectiv:
Pilonul 4 – impactul standardelor internaţionale de Raportare Financiară, ca urmare a aplicării a
acestui acord.
În acest sens, aducem următoarele argumente:
 rezervele pentru creditele neperformante vor fi afectate de noua metodologie referitoare la
provizioane. În acelaşi timp, fondul general de rezerve pentru activităţi bancare va fi reclasificat
drept capital;

107
 băncile vor trebui să-şi revizuiască strategiile de protejare împotriva riscurilor şi să-şi
modifice sistemele şi documentaţia în domeniul protecţiei în potriva riscurilor bancare;
 considerăm, de asemenea, că ar fi cazul, să se recunoască din punct de vedere contabil
posibilitatea de a proviziona pierderile aşteptate şi încă nedeclarate, ceea ce ar permite o bună
articulare a aspectelor financiar-contabile cu cele prudenţiale.
■ Considerăm că băncile comerciale autohtone trebuie să facă o delimitare foarte strictă
între activitatea de control, de audit intern şi de management a riscurilor bancare. Băncile trebuie
să-şi identifice şi să-şi definească profilul de risc, stabilind obiectivul şi strategia pentru fiecare
risc semnificativ, să-şi asume riscul, precum să stabilească pragul de la care un risc este
considerat semnificativ.
■ Recurgerea la disciplina pieţei este pe deplin justificată de motive ce ţin de creşterea
complexităţii activităţilor bancare şi imposibilitatea supraveghetorului bancar de a controla în
amănunţit aceste activităţi. Acest pilon 3 (Bazel II) va încuraja monitorizarea băncilor de către
investitori profesionişti şi analişti financiari – în completarea supravegherii prudenţiale bancare.
Pentru obţinerea de profit, băncile comerciale trebuie să-şi asume riscurile specifice acestui
proces având în vedere respectarea cerinţelor prudenţiale impuse de autoritatea naţională de
reglementare, justificarea expunerii la riscul asumat, dimensionarea riscului astfel încât pierderea
produsă prin materializarea acestuia să poată fi considerată normală pentru activitatea şi
imaginea internă şi externă ale băncii. Băncile trebuie să adopte decizii corelate cu nivelul
rezultatelor şi al riscurilor pe care doreşte să şi le asume pentru atingerea acestor niveluri,
cunoaşterea şi aplicarea unor măsuri cheie pentru adoptarea deciziilor viitoare privind relaţia
profit-risc constituind împreună un obiectiv central al managementului bancar.

108
3. CĂILE DE PERFECŢIONARE A RELAŢIILOR DE CREDIT
ÎN SCOPUL MINIMIZĂRII RISCURILOR BANCARE

3.1. Aplicarea metodelor de evaluare şi gestiune a riscului de credit în vederea


minimizării riscurilor bancare

Conform modificărilor intervenite în cadrul reglementar stabilit de Comitetul de la Basel


pe supravegherea bancară, băncile sunt nevoite să îmbunătăţească sistemele de rating ale riscului
de credit. O îmbunătăţire a puterii statistice a unui sistem de rating scade efectele potenţiale ale
selecţiei adverse şi, combinată cu standardele de calitate, scade valoarea cerinţelor de capital
reglementate.
Întreaga sumă a riscurilor de credit trebuie să fie însoţită de informaţii privind calitatea
acestor riscuri. Astfel, se obţine o imagine completă asupra riscurilor pe care le generează
activitatea de creditare. Calitatea riscului trebuie să acopere atît probabilităţile de intrare în
incapacitate de plată cît şi gradul de recuperare a sumelor în această situaţie.
Majoritatea instituţiilor bancare dispun de propriul sistem de evaluare şi clasificare a
clienţilor, care asociază fiecărui debitor un anumit rating (scor) în conformitate cu capacitatea
acestora de a avea acces la un credit. În general, ratingurile utilizate în sistemul bancar sunt
acordate şi pentru facilităţile pe care le oferă debitorul în schimbul obţinerii creditului, sub forma
garanţiilor bancare. Pe baza unor astfel de garanţii clientul poate obţine credite în regim
preferenţial, colateral, sau poate negocia anumite clauze sau convenţii contractuale. Această
abordare permite băncilor să realizeze o separare a incapacităţii de plată de rata de recuperare a
datoriilor, rată care depinde de fiecare facilitate oferită de client.
Pe lângă propriul sistem de evaluare, băncile mai au la dispoziţie şi sistemele de evaluare
care aparţin agenţiilor de rating. În marea majoritate a cazurilor, agenţiile de rating măsoară
calitatea riscului pentru datoria contractată şi nu situaţia financiară a debitorului. Motivul este
acela că debitorii pot avea datorii cu grade diferite de risc iar investitorii sunt mai interesaţi de
riscul datoriilor contractate de un debitor şi mai puţin de situaţia financiară a acestuia.
Ratingurile reprezintă scoruri (ranguri) care cuantifică riscul datorat pierderilor în
eventualitatea intrării în incapacitate de plată a unui debitor şi gradul de recuperare a acestor
pierderi. [125, 147] Majoritatea sistemelor de rating conţin între şase şi zece ranguri diferite care
sunt suficiente pentru a realiza o clasificare în funcţie de clasele de risc.
În prezent, agenţiile independente de rating, care utilizează metode cantitative şi
calitative pentru a determina punctele forte ale unei bănci, care domină piaţa mondială sunt
următoarele:

109
· Standard & Poor’s Ratings Group;
· Moody’s Investors Service;
· Fitch-IBCA.
Aceste agenţii evaluează pe baza ratingurilor (scorurilor), riscul de credit asociat
datoriilor sub forma titlurilor/obligaţiunilor emise de debitori şi care sunt tranzacţionate pe piaţa
internaţională.
A. Sistemul Agenţiei Standard & Poor’s
Agenţia Standard & Poor’s grupează debitorii pe clase de risc care reflectă capacitatea şi
voinţa acestora de a-şi îndeplini obligaţiile financiare contractate. Pe baza unor indicatori de
performanţă se acordă fiecărui debitor un scor cuprins între 1 (cel mai bun risc) şi 5 (cel mai slab
risc), scor care este transformat ulterior în clase de risc. Standard & Poors utilizează şapte clase
de risc pe termen scurt şi zece clase de risc pe termen lung.
B. Sistemul Agenţiei Moody’s Investors Service
Agenţia Moody’s Investors Service utilizează un sistem simplu de evaluare şi clasificare
şi un sistem mai detaliat. Sistemul simplificat include 9 clase de rating, în timp ce sistemul
detaliat utilizează 19 clase de ratinguri.
C. Sistemul Agenţiei Fitch-IBCA11
În general, metodologia aplicată de aceste agenţii cît şi performanţele şi indicatorii după
care se stabilesc criteriile pentru încadrarea într-o anumită clasă de risc a unui debitor nu sunt
publicate decât la nivel formal, iar evaluările au un grad ridicat de subiectivism deoarece depind
exclusiv de aprecierile specialiştilor în analize de risc de care dispune agenţia.
Sistemul de rating aplicat debitorilor individuali este diferit de la o agenţie la alta, unele
preferă un sistem detaliat cu reguli clare de aplicare a criteriilor de analiză, iar altele sunt
concentrate mai mult pe judecăţi în a aprecia calitatea riscului.
Pentru a fi relevant, sistemul de rating presupune realizarea anumitor eforturi din partea
agenţilor economici supuşi evaluării. Pentru firmele de mari dimensiuni criteriul analizei de risc
presupune: profitabilitate, creşterea cifrei de afaceri, imaginea industriei în care activează,
avantaj competitiv, un management şi o calitate a acţionariatului în conformitate cu standardele
impuse.
În aceste condiţii, una dintre soluţiile succesului bancar la creditarea clienţilor devine
posibilitatea automatizării procesului de luare a deciziei de creditare (prelucrarea cererilor,
analiza situaţiei financiare şi luarea deciziei propriu-zise) prin minimizarea participării şi
influenţei factorului uman la luarea acestei decizii. O soluţie optimală în acest sens reprezintă
modelul credit-scoring.

110
Modelul credit-scoring reprezintă un model matematic sau statistic, cu ajutorul căruia, în
baza istoriei creditare a clienţilor precedenţi, banca încearcă să determine probabilitatea onorării
în viitor a obligaţiilor de către un potenţial debitor în termen şi integral. Într-un aspect
simplificat, modelul scoring reprezintă o sumă totalizatoare a valorilor atribuite unor
caracteristici predeterminate ale debitorului (nivelul indicatorilor financiari, experienţa în
activitate, situaţia conturilor, antecedentele raportate, existenţa altor împrumuturi, datele
ultimelor plăţi, sumele neachitate, ramura de activitate etc.). În final se obţine un rezultat integral
(score), care reprezintă un prag de delimitare a clienţilor (buni sau răi). [154, 155]
Utilizarea scoring-ului permite o analiză rapidă, obiectivă a creditelor anterioare, o
majorare a acurateţei analizei şi eficienţei procesului de creditare, neţinînd cont de prejudecăţile
creditorului (rasă, gen, convingere religioasă, naţionalitate sau stare civilă). O trăsătură specifică
a modelului scoring reprezintă necesitatea utilizării acestuia nu după un şablon deja practicat
undeva, însă după cel elaborat individual de fiecare bancă în parte, ţinând cont de specificul său
şi clientela sa, de tradiţiile ţării, de schimbările condiţiilor social-economice influente asupra
comportamentului societăţii.
Sistemul de scorare se creează în timp, prin analiza clienţilor existenţi şi se validează
periodic. În funcţie de datele personale ale aplicantului, sistemul va puncta fiecare caracteristică
şi va estima un profil de risc. În funcţie de acest profil, banca poate decide dacă acordă sau nu
creditul. Creditul scoring reprezintă un credit rapid, însă mai scump. De obicei, cu cît mai rapid
se eliberează creditul, cu atît mai puţină informaţie se verifică, deci riscul este mai mare,
respectiv şi rata dobânzii.
În opinia autorului, credit scoring reprezintă procesul de modelare a deciziei de acordare
a unui credit. Acest proces este desfăşurat de bănci sau alte instituţii financiare şi implică metode
statistice cum sunt analiza discriminantă sau a seriilor cronologice. Bazat pe analiza statistică a
datelor istorice, anumite variabile financiare sunt considerate a fi importante in procesul de
evaluare a stabilităţii financiare şi puterii solicitantului de credit. Aceste informaţii sunt
sintetizate şi se foloseşte un sistem de punctaje in vederea acceptării sau respingerii cererii de
creditare.
În teoria aplicării scoring-ului pot fi menţionate un şir de metode de clasificare a bazelor
de date privind comportamentul debitorilor, care pot fi utilizate la elaborarea unui scorecard:
 metodele statistice, bazate pe analize discriminatorii (regresii logistice şi liniare);
 programarea liniară;
 reţelele neurale;

111
 algoritmul genetic.
În practică se utilizează combinări ale acestor metode. Fiecare din aceste metode se
caracterizează prin avantajele şi dezavantajele sale; alegerea unei sau altei metode depinde de
strategia băncii şi de cerinţele prioritare ale acesteia la elaborarea modelelor scoring.
Spre exemplu în cadrul unor bănci comerciale se utiliza următorul model de credit-scoring (atît
pentru persoane fizice, cît şi pentru persoane juridice, (Tabelele A.9.1 şi A.9.2 din anexe).
În conformitate cu aceste modele scoring, evaluarea performanţelor financiare se face de către
fiecare societate bancară şi independenţă de punctajul total acumulat al împrumutatului, agenţii
economici (Tabelul A.9.3. din anexe) vor fi incluşi în una din următoarele categorii:
“Categoria A” – societăţile încadrate în această clasă de risc au un standing financiar de
cel mai înalt nivel. Astfel de clienţi nu au probleme în ceea ce priveşte oferirea unor garanţii
(contragaranţii) puternice. în vederea obţinerii unui eventual credit bancar. Pentru furnizorii
firmei nu există neregularităţi ale termenelor de plată şi, la aceste firme, este puţin probabilă
apariţia unor eventuale pierderi. Performanţele prezente şi viitoare sunt foarte bune, şi care
totodată asigură achitarea la scadenţă a creditelor.
“Categoria B” – societăţile încadrate în această clasă de risc au standing financiar foarte
bun şi sunt capabile să ofere garanţii (contragaranţii) puternice. In ceea ce priveşte situaţia
plăţilor către furnizori, aceasta decurge normal; apariţia unor probleme minore legate de acest
aspect nu este imposibilă dar se poate rezolva foarte uşor şi cu un efort financiar minim.
Totodată performanţele prezente sun bune şi foarte bune, dar cu un grad de incertitudine pentru o
perspectivă mai îndelungată.
“Categoria C” – societăţile încadrate în această clasă de risc au un standing financiar
relativ bun dar este posibilă apariţia unor probleme legate de încasări. La rândul lor acestea
conduc la apariţia unor neregularităţi în cadrul graficului de desfăşurare a plăţilor furnizorilor,
dar care pot fi rezolvate fără a se apela la reeşalonări sau la amânări ale termenelor scadente de
plată. Astfel de societăţi pot avea probleme legate de oferirea de garanţii şi contragaranţii
puternice şi nu se întrevăd pierderi care să ridice probleme firmei. Performanţele sunt
satisfăcătoare, cu o evidenţă tendinţă de înrăutăţire.
“Categoria D” – societăţile încadrate în această clasă de risc au serioase probleme legate
de încasări de la beneficiari, fapt ce conduce, ca şi la societăţile din grupa a III-a, la blocaje
financiare generate de incapacitatea de plată la termenul stabilit a furnizorilor, dar care se rezolvă
prin implementarea unui nou grafic de termene de plată (reeşalonări). La aceste societăţi apar
pierderi; sunt expuse retrogradării spre clasa inferioară de risc.

112
“Categoria E” – în această clasă sunt incluse societăţile care prezintă serioase probleme
legate de fluxurile financiare. Probabilitatea apariţiei unor neregularităţi de plată este foarte mare
iar rezolvarea acestei situaţii se face, de regulă, prin apelarea la reeşalonări sau prin plata unor
dobânzi de penalizare. Cu mici excepţii, toate societăţile încadrate în această clasă au mari
probleme în constituirea unor garanţii puternice, totodată au performanţe slabe, care prefigurează
o stare de insolvabilitate.
Pentru a continua ideea utilizării unor modele calitative şi eficiente, vom menţiona
problemele cu care se confruntă credit scoring-ul, care pot fi înlăturate prin perfecţionarea şi
actualizarea continuă a modelului respectiv.
Una dintre probleme reprezintă utilizarea unei informaţii incomplete şi insuficiente la
elaborarea modelului, adică folosirea statisticii doar pentru clienţii care au beneficiat de credite.
Nu sunt luaţi în calcul clienţii care au fost refuzaţi, respectiv nu vom cunoaşte niciodată
comportamentul lor: unii dintre aceştia puteau să fie clienţi acceptabili pentru bancă, care să-şi
onoreze obligaţiunile în termene. De asemenea, pentru o perfecţionare într-un model scoring mai
performant este necesar de timp şi de un număr enorm de credite „proaste” în istorie.
Pentru modelarea statistică acest număr este minimum de peste 1000 de astfel de credite.
O bancă, care acordă lunar cca 300 de credite, la o pondere de 5% credite „proaste”, are nevoie
de peste 5 ani de activitate pentru a acumula baza de date suficientă, necesară unei modelări
calitative cu rezultate acceptabile, fapt care creează băncilor o altă problemă – schimbarea
continuă în timp a factorului uman, a comportamentului acestuia, a condiţiilor social-economice
etc. De aceea, modelele scoring trebuie actualizate în timp scurt sau elaborate pe bază de
informaţie curentă despre clienţii recenţi.
În ţările Occidentului posibilitatea reducerii ratelor la astfel de credite este susţinută prin
prezenţa birourilor istoriilor de creditare (BIC), care prezintă sistemului bancar un volum vast şi
variat de informaţie despre istoria creditară a fiecărui client în parte. În republică, băncile pot
beneficia doar de informaţia pe care o prezintă clientul în anchetă care, în multe cazuri, poate fi
supra- sau subapreciată de client.
În Republica Moldova, este in vigoare Legea nr.122-XVI privind birourile istoriilor de
credit [54], care are ca scop crearea condiţiilor pentru formarea, prelucrarea, stocarea şi
prezentarea de către birourile istoriilor de credit a informaţiei ce caracterizează respectarea de
către debitori a obligaţiilor asumate prin contractele de credit.
Insa, formarea iniţială a acestei baze necesita prevederea în lege a transmiterii obligatorii
din partea creditorilor către BIC, cel puţin, a istoriilor de credit negative. În aceste condiţii, va fi

113
nevoie de un interval foarte mare de timp pentru ca primul BIC să acumuleze informaţia cu
adevărat necesară băncilor comerciale în activitatea lor creditară.
Crearea birourilor istoriilor de creditare şi implementarea unui model scoring ar prezenta
o condiţie prioritară în promovarea creditării în masă. De aceea, la etapa iniţială, băncile ar putea
minimiza riscurile creditării în masă doar prin aplicarea în creditare a unor modele statistico-
matematice calitative şi eficiente.
Istoria creditară reprezintă dosarul asupra persoanei fizice sau juridice, care cuprinde
informaţia privind conturile plătite, împrumuturile rambursate, obligaţiunile contractuale onorate
şi alte evenimente financiare ale vieţii sale. În majoritatea ţărilor lumii creditorii fac schimb de
informaţie privind solvabilitatea clienţilor săi prin intermediul birourilor istoriilor de credit (în
continuare BIC). Experienţa mondială arată, că activitatea BIC are un şir de avantaje:
 în primul rând, acestea reduc obstacolele finanţării prin ridicarea nivelului de informare
a băncilor despre potenţialii împrumutaţi, făcând posibilă o prognoză mai exactă asupra
rambursării împrumuturilor. Conform datelor unui studiu efectuat de Banca Mondială, bazat pe
colectarea datelor asupra 50 mii de companii din 51 de ţări, BIC reduc numărul întreprinderilor
micro şi mici care raportează obstacole de finanţare înalte de la 49% la 27%, iar probabilitatea
obţinerii unui credit de către întreprinderile micro şi mici creşte de la 28% la 40%;
 în al doilea rând, în majoritatea băncilor care utilizează istoriile de credit, scade
semnificativ timpul de procesare şi costurile necesare pentru eliberarea unui credit, precum şi
volumul neachitărilor; în consecinţă, birourile ajută la reducerea ratelor dobânzilor la credite. În
baza aceluiaşi studiu, utilizarea informaţiei BIC în sectorul bancar ajută la reducerea ratelor de
bază de la 2,22 la 1,31% în băncile mari şi de la 2,42 la 0,52% - în băncile mici;
 în al treilea rând, acestea formează aşa-numitul mecanism disciplinar pentru
împrumutaţi. Fiecare este informat că, în caz de neonorare a obligaţiilor, reputaţia lui în faţa
potenţialilor creditori se va spulbera momentan, izolându-l de mijloacele de împrumut sau
mărindu-i preţul la acestea. Acest mecanism stimulează debitorul să-şi onoreze obligaţiile,
diminuând riscul comportamentului neconştiincios.
Ţinem să menţionăm că în prezent în RM numărul total al subiecţilor istoriilor de credit
este circa 70 000. Cei mai mulţi (93%) sunt persoanele fizice, Rata creditelor neperformante,
potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, la sfârşitul lunii aprilie 2011 a fost de 10,55% în
descreştere cu aproape trei puncte procentuale faţă de decembrie 2010, iar faţă de aprilie 2010,
şapte puncte procentuale. [150]
Este de remarcat faptul că ţările în care funcţionează Biroul Istoriilor de Credit au un
nivel ridicat de eficacitate a instituţiilor de finanţare bancare şi nebancare care acordă credite şi

114
împrumuturi, inclusiv un grad sporit de securitate a creditorilor şi debitorilor ce descreşte
riscurile de creditare Potrivit statisticilor internaţionale, rata de aprobare a creditelor în baza
informaţiei conţinute în istoria de credit a crescut cu 89%, după lansarea biroului în ţările unde el
lipsea până atunci. Este important să enunţăm că potrivit statisticilor internaţionale, arată că 49
state dispun de mai multe birouri ale istoriilor de credit. În 31 de ţări sunt câte două birouri iar
în 18 există mai mult de două, iar actele normative ce reglementează activitatea BIC la nivel
internaţional sunt Legile de protecţie a datelor cu caracter personal şi Legile secretului bancar.
Studiind acest proces, am ajuns la următoarele generalizări privind funcţionarea BIC:
 creditorii vor avea posibilitatea de a accesa informaţiile de credit cu un cost redus şi mai
rapid decât în cazul utilizării mecanismelor de creditare tradiţionale;
 creditorii vor fi avantajaţi asupra luării imparţiale a deciziilor privind acordarea
împrumutului, din moment ce asemenea decizii se bazează pe obiective şi informaţii
veridice;
 sistemul de raportare va avea un rol în disciplinarea comportamentului debitorului;
 autorităţile de supraveghere vor utiliza informaţia pentru supravegherea prudenţială şi
monitorizarea nivelelor de risc sistemic.
La fel de important este faptul de a ne referi la etapele de funcţionare a istoriilor de
credit şi, totodată, la implementarea de noi instrumente avansate pe datele birourilor istoriilor
de credit, cum ar fi:
Estimarea duratei de restanţă: trecerea de la definiţia ”restanţei” Basel II la estimarea duratei
acesteia.
Stabilirea preţurilor bazate pe risc: strategia preţurilor în relaţie cu profilul de risc al
clientului.
Asigurarea ipotecară: îmbunătăţirea evaluării asigurării ipotecare.
Vânzarea împrumuturilor ipotecare: controlul calităţii portofoliului de credit.
Accesibilitatea: estimarea accesibilităţii clientului.
Ca urmare, datorită funcţionării Biroului de Credit va creşte calitatea portofoliilor de
credite, dat fiind faptul că băncile vor dispune de informaţie detaliată despre fiecare debitor.
Rău platnicii vor accesa credite la condiţii mai dificile în timp ce debitorii cu o istorie
creditară bună vor obţine un şir de facilităţi în funcţie de bancă.
În opinia autorului, se poate specifica, că Biroul istoriilor de credit este o banca de
informaţii despre clienţii instituţiilor financiare, creditele luate şi onorarea angajamentelor
asumate. BIC este creat în vederea sporirii gradului de protecţie a creditorilor şi debitorilor pe

115
contul diminuării generale a riscurilor de credit, dar şi în vederea ridicării eficienţei activităţii
instituţiilor financiare.
Biroul colectează, păstrează, verifică, analizează date despre debitori în scopul
transmiterii ulterioare a acestora către bănci. Pe de altă parte, datorită acestui sistem înşişi
debitorii obţin o istorie personală de credit, care face creditarea mult mai accesibilă şi
transparentă. Implementarea BIC se face în trei etape.
La prima etapa a proiectului (primul an operaţional) în procesul schimbului de date între
BIC şi parteneri se operează doar cu informaţia negativă.
A doua etapă (al doilea an operaţional) se va lucra şi cu informaţia pozitivă (operarea cu
toate datele disponibile), fiind utilizate şi rapoartele de credit avansate, care vor conţine tot
istoricul comportamentului de plată a clientului.
La a treia etapă se efectuează implementarea mecanismelor de scoring, care va permite
clienţilor utilizarea celor mai recente metode de evaluare statistică.
Baza de date de la Biroul de Credit cuprinde 3 mari categorii de informaţii:
 Date negative (informaţii despre clienţii râu-platnici);
 Date pozitive (informaţii despre clienţii bun-platnici);
 Scoringul (o nota finala, prin care Biroul evaluează riscul de credit al unui client).
Datele negative sunt raportate de către bănci încă de la înfiinţarea Biroului de Credit.
Acestea sunt formate din informaţii despre:
- clienţii cu restante la credite mai mari de 30 de zile
- fraudulenţi – persoane care au săvârşit o infracţiune sau contravenţie, în relaţia directă cu
o bancă (sau altă instituţie cu calitatea de participant), pentru care s-a emis o hotărâre
judecătoreasca definitiva şi irevocabila, după caz, sau prin acte administrative
necontestate;
- declaraţii cu inadvertente – date neconforme cu realitatea furnizate de persoanele fizice la
momentul solicitării creditului.
Datele pozitive se transmit după încheierea contractului de credit, cu acordul scris al
persoanelor vizate. De obicei, acordul se obţine prin inserarea unei clauze in contract.
Toate organizaţiile de credit expediază lunar datele privind starea conturilor de credit a
clienţilor. În baza de date a biroului istoriilor de credit se introduc toate informaţiile legale în
privinţa procedurilor de insolvabilitate, proceselor judiciare, facilităţilor fiscale, listelor de
alegători etc.
De asemenea se înregistrează altă informaţie utilă, de exemplu, datele actualizate despre
abonaţi de telefon. Sistemul utilizat de birou permite comparaţia informaţiei noi cu cea existentă

116
în baza de date şi introducerea modificărilor respective. BIC formează o arhivă specială în
privinţa fiecărui debitor, asigură maximal informaţia, accesul fiind acordat doar persoanelor
autorizate; totodată este înregistrat în mod obligatoriu fiecare acces la baza de date. Biroul oferă
informaţia contra plată potrivit numărului de solicitări din partea instituţiilor financiare.
A treia etapă (implementarea mecanismelor de scoring) in opinia autorului se propune
utilizarea următorului model credit scoring Fico Score. Acesta reprezintă un calificativ prin care
se evaluează probabilitatea ca o persoana sa îşi achite ratele la timp in viitor. Cu ajutorul sau, se
acorda fiecărui client un punctaj intre 300 (slab) si 850 (foarte bun).
FICO Score (un număr de la 300 la 850) exprima probabilitatea ca un debitor sa
ramburseze creditul; cu cat scorul e mai mare, cu atât si probabilitatea de a-si plăti ratele la timp
este mai mare. Conceput sa fie utilizat indiferent de natura biroului de credit sau de tara in care o
astfel de instituţie funcţionează, FICO Score reprezintă un standard internaţional pentru
managementul riscului de credit asociat persoanelor fizice.
Tehnologia Fair Isaac, care pune in valoare modelul de scoring, permite implementarea
rapida a acestuia in orice tara unde exista un birou de credit.
Potrivit informaţiilor publicate de compania care a dezvoltat acest sistem - Fair Isaac
Corporation – scorul FICO se calculează in funcţie de 5 mari categorii de informaţii: (a vedea
Figura 3.1)
■ istoricul de plata (care are o pondere de 35% sau maxim 297,5 puncte din scorul final);
■ creditele în derulare (30% sau maxim 255 puncte);
■ durata istoricului (15% sau maxim 127,5 puncte);
■ creditele noi obţinute (10% sau maxim 85 puncte);
■ tipurile de credite utilizate (10% sau maxim 85 puncte).

10%
10%
35%

15%

30%

is to r ic u l d e p la tă c r e d ite le în d e r u la r e
d u r a ta is to r ic u lu i c r e d ite n o i o b ţin u te
tip u r ile d e c r e d ite u tiliz a te

Fig. 3.1. Categoriile de informaţii cu privire la calculul scorului FICO


Sursa: elaborată de autor în baza [155]

117
Ponderea fiecărui criteriu nu este aceeaşi pentru toţi clienţii. De exemplu, pentru cei care
nu au apelat la credite de foarte mult timp, importanţa criteriilor este puţin schimbată.
1. Istoricul de plată ţine cont de următoarele informaţii:
 plăţile efectuate în trecut la credite;
 numărul maxim de zile de întârziere, dacă au existat restanţe;
 sumele restante;
 timpul trecut de la apariţia restanţelor;
 numărul de restanţe;
 numărul de credite rambursate fără întârzieri.
2. Sumele datorate sunt evaluate prin:
 soldul creditelor existente, pe tipuri de împrumuturi (card de credit, credit nevoi personale,
credit ipotecar etc.);
 numărul de credite;
 ponderea creditului în totalul liniei de credit aprobată de către banca, în cazul overdraftului
şi cardurilor de credit.
3. Durata istoricului utilizează drept criterii:
 timpul trecut de la deschiderea conturilor;
 timpul trecut de când nu s-a înregistrat activitate în conturi.
4. Creditele noi sunt punctate prin:
 numărul de conturi care au fost deschise recent şi tipul lor;
 numărul de interogări la biroul de credit;
 timpul trecut de la deschiderea ultimului cont;
 timpul trecut de la ultima interogare;
 restabilirea unui istoric de plată pozitiv, în urma dispariţiei unor probleme din trecut.
5. Prin tipul de credit folosit se înţelege:
 numărul de conturi active ale clientului, defalcate pe tipuri de produse.
Scorul FICO ia în considerare toţi aceşti factori, astfel ca nota finală nu depinde de un
singur criteriu.
In plus, importanţa fiecărui factor depinde de informaţiile înscrise în raportul de credit,
informaţii care determină "profilul clientului". Iar pe măsură ce aceste date se modifică, clientul
se încadrează într-un alt profil, astfel nu se poate spune exact cât contează fiecare criteriu la nivel
individual.

118
Scorul ţine cont atât de informaţiile pozitive, cât şi de cele negative. Restanţele reduc
scorul pentru un client, însă pe măsură ce acesta îşi plăteşte ratele la timp în perioada următoare,
scorul FICO va ţine cont de acest aspect şi va creşte.
Scorul FICO va ajuta creditorii din Moldova să evalueze mai precis riscul de creditare, să
susţină decizia de creditare şi să crească profitabilitatea. Totodată, FICO Score de la Biroul de
Credit va ajuta participanţii să obţină din baza de date informaţii cu o valoare predictivă ridicată,
prin combinarea scorului cu informaţiile din cererea de credit şi cu scoring-ul intern pe care unii
dintre ei îl folosesc, clienţii vor putea evalua riscul de creditare asociat persoanelor fizice cu un
grad de precizie semnificativ crescut. Le va permite, totodată, să-şi adapteze ofertele de credit la
profilul de risc al consumatorului şi să îşi crească, astfel, gradul de penetrare a pieţei în mod
controlat, informat şi flexibil.
Împrumutătorii vor putea utiliza FICO Score de la Biroul de Credit în toate stadiile
ciclului de creditare pentru îmbunătăţirea deciziilor pe tot parcursul acestui proces, începând cu
acordarea creditului şi până la managementul întregului portofoliu. FICO Score poate fi utilizat
şi la realizarea cerinţelor conţinute de Acordul Basel II.
FICO Score aplică tehnologia de scoring în domeniul riscului de credit pentru clasificarea
consumatorilor în funcţie de comportamentul financiar al acestora, mai precis în funcţie de
istoricul de plată al datoriilor (gradul de risc) (Figura 3.2). Astfel, cu cât scorul, punctajul este
mai mare, cu atât solicitantul respectiv este mai „atrăgător” pentru bancă, respectiv gradul de risc
este mai mic şi, deci, are mai multe şanse de a obţine un credit. În funcţie de acest calificativ, dar
şi de datele înscrise în cererea de credit şi, unde este cazul, folosindu-se de ratingul intern
(Tabelul A.9.3. din anexa 9), băncile îşi pot face o idee mai bună asupra capacităţii solicitantului
şi decid dacă acordă sau nu creditul. Marea majoritate a populaţiei (cazul SUA) are scorul situat
între 550 şi 799, totodată 60% revine scorului cuprins între 650 şi 799, iar scorul median este de
723. [149] Totodată, implementarea sistemului de scoring în RM. ar putea însemna facilitarea
accesului moldovenilor la produsele de creditare ale băncilor din afara ţării. Teoretic, această
opţiune este valabilă şi acum, dar este foarte rar sau deloc folosită de moldoveni.

119
90%
83%
80%

70%
70%

60%

51%
50%

40%

31%
30%

20%
14%

10%
5%
2% 1%
0%
m ai p u ţin 5 0 0 5 0 0 -5 4 9 5 5 0 -5 9 9 6 0 0 -6 4 9 6 5 0 -6 9 9 7 0 0 -7 4 9 7 5 0 -7 9 9 800+

fo arte riscan t riscan t riscan t bun bun ex celen t ex celen t ex celen t

Fig. 3.2. Ponderea gradului de risc în dependenţă de punctajul scorului FICO


Sursa : elaborată de autor în baza [149]

Fiecare bancă va decide în ce măsură va ţine cont de acest rating personal. Cert este că
până acum toate băncile şi-au exprimat deschiderea de a folosi un nou sistem. Autorul, susţine că
în scurt timp importanţa scorului va creşte, în America, scoringul este foarte popular, el fiind
decisiv în cazul hotărârilor pe care le iau 95% dintre bănci [149].
Unele bănci au condiţii diferite la acordarea de credite pentru restanţieri, caracterizate în
general, prin costuri mai mari sau restricţii privind suma maximă ce poate fi obţinută.
Accesul la credit al restanţierilor s-ar putea îmbunătăţi semnificativ pe viitor, pe măsură ce
băncile vor începe să folosească scoringul oferit de Biroul de Credit.
Acesta permite evitarea cazurilor când pentru o restanţă minoră înregistrată la cardul de
credit, clientului să îi fie refuzată din start acordarea unui credit ipotecar, indiferent de situaţia sa
financiara. Scoringul permite ca un client cu restanţe să îşi îmbunătăţească nota acordată de
Biroul de Credit, pe măsură ce îşi respectă obligaţiile asumate la alte contracte de credit. In
statele dezvoltate, băncile au construit chiar produse speciale de creditare care ajută persoanele
cu istoric negativ să îşi refacă “imaginea” în faţa băncilor.
Implementarea scorului FICO, ar permite băncilor comerciale să diversifice gama de
produse, cu aplicarea condiţiilor, restricţiilor şi fluxurilor specifice de aprobare a creditelor.
Desigur, la moment, utilizarea largă a credit scoring-ului este specifică creditării în masă a
persoanelor fizice, însă unele bănci practică această soluţie şi la creditarea întreprinderilor micro
şi a persoanelor fizice ce practică activitate de antreprenoriat.
Utilizarea modelului scoring (scorul FICO) în luarea deciziei de creditare ar oferi
băncilor şi clienţilor săi un şir avantaje:

120
 accelerarea procesului de prelucrare a cererilor şi de acordare a creditelor;
 reducerea personalului bancar;
 economia de cheltuieli ca urmare a utilizării personalului cu un nivel de calificare
mai redus şi a cheltuielilor administrative ca urmare a reducerii locurilor de muncă;
 analizele rapide şi deciziile obiective în procesul de creditare, neţinându-se cont
de prejudecăţile creditorului (rasă, gen, convingere religioasă, naţionalitate sau stare civilă).
Rolul major al autorităţii de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin
promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care să asigure realizarea stabilităţii şi
viabilităţii întregului sistem bancar. În acest sens, în Republica Moldova, s-ar impune
implementarea unui credit-scoring. Sistemul se constituie într-un instrument eficient de lucru
pentru evaluarea instituţiilor de credit în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor
instituţii care sunt ineficiente sub aspect financiar şi operaţional sau manifestă trenduri adverse
solicitând, din partea autorităţii de supraveghere, o atenţie sporită.

3.2. Modalităţi de perfecţionare a modelului existent al relaţiei de credit prin


prisma implementării unui sistem modern de management al clientelei.

Turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale s-au răsfrânt asupra ţărilor învecinate


şi s-au resimţit şi în economia reală, şi în sistemul bancar din Moldova. Reducerea volumului
remitenţilor din străinătate, aprecierea valutei naţionale faţă de euro şi dolarul SUA, creşterea
deficitului balanţei comerciale, scăderea consumului din partea populaţiei, înrăutăţirea situaţiei
în majoritatea ramurilor industriale, au afectat mediul de afaceri al ţării. Majoritatea băncilor
comerciale din republica Moldova au întâmpinat dificultăţi în atragerea resurselor de credit
externe, iar lupta pentru banii disponibili pe piaţă a devenit mai dură.
Managementul relaţiei de credit bancă-client este procesul de adaptare continuă la
cerinţele pieţei, îmbunătăţirea deciziilor de management şi marketing, optimizarea procesului de
vânzare, având ca scop principal cunoaşterea aprofundata a clientelei şi, implicit, satisfacerea ei
prin livrarea de produse sau servicii adecvate, calitativ superioare şi la un preţ cît mai redus
posibil. [45]
Pentru ca managementul relaţiei de credit bancă-client să aibă un rezultat satisfăcător la
nivelul pieţei şi cerinţelor economice, este nevoie de implicarea totală a organizaţiei care a recurs
la managementul relaţiei de credit bancă-client .

121
Clientela reprezintă cel mai important aspect deoarece el se poate reorienta către o alta
piaţă de desfacere mai apropiată de gustul sau aşteptările ei în cazul în care nu i se oferă ceea ce
a dorit, de aceea esenţa problemei constă în a şti exact ce să-i oferi.
Astfel managementul relaţiei de credit bancă-client este ajutorul logistic şi economic, are
menirea de a găsi soluţiile cele mai eficiente la problemele cu care se confruntă banca, reprezintă
un tot deoarece cuprinde informaţii exacte din departamentele de vânzări, produse, resurse
umane, executiv, financiar ş.a.m.d.
Obiectivul cheie al implementării managementul relaţiei de credit bancă-client este
îmbunătăţirea informaţiilor despre clienţi în scopul identificării clienţilor, a adaptării la nevoile
acestora şi a gestionării eficiente a relaţiei cu clientul.
Stadiul actual al pieţei bancare naţionale demonstrează că există o verigă lipsă şi această
verigă este managementul relaţiei de credit bancă-client. Sursa informaţională a băncilor constă
în masa fragmentată a interacţiunilor cu clienţii, care sunt surprinse în diferite sisteme
operaţionale.
Noile reglementari, diversificarea şi specializarea activităţii bancare, concurenţa din ce în
ce mai prezentă, noile aplicaţii informatice de gestiune a afacerii, sunt factori ce determină
băncile din Republica Moldova să abordeze cu seriozitate o etapă necesară pentru supravieţuirea
acestora, si anume implementarea unui sistem modern de management al relaţiilor de credit
cu clienţii.
Implementarea sistemului de management a relaţiei de credit cu clienţii reprezintă o
reformă profundă a băncii care trebuie să coreleze o serie de activitatea cum ar fi:
- regândirea şi elaborarea unei noi strategii bancare orientată către client;
- implicarea conducerii băncii la un înalt nivel pentru a se realiza o coordonare de
ansamblu a proiectului;
- constituirea de echipe de proiect complexe, cu personal din diverse departamente,
pentru realizarea simultană a implementării atât a aplicaţiilor informatice cît şi a unei noi
structuri procesuale şi organizatorice;
- realizarea unor programe de training susţinute pentru conştientizarea salariaţilor de
noul model de management şi gestionarea rezistentei la schimbare a acestora;
- alegerea unor soluţii informatice bine testate în piaţa bancară europeană şi realizarea de
parteneriate strânse cu cei mai importanţi furnizori de tehnică IT;
- alegerea unei soluţii de implementare care să permită realizarea unei rate de recuperare
a investiţiei de aproximativ 2-3 ani de zile.

122
Sistemele managementului relaţiei de credit bancă-client au o componentă tehnologică
foarte puternică bazată pe o serie de aplicaţii analitice (profitabilitate, campanii de marketing,
procese de vânzare etc.) ce prelucrează informaţii şi date preluate din baze de date unice
(rezultate din consolidarea datelor şi informaţiilor din toate canalele de distribuţie de servicii şi
produse bancare).
Sistemul managementul relaţiei de credit bancă-client este definit ca procesul de adaptare
continuă la cerinţele pieţei, îmbunătăţirea deciziilor de marketing, optimizarea procesului de
vânzare, având ca scop principal cunoaşterea mai amănunţită a clientelei şi, implicit, satisfacerea
ei prin livrarea de produse sau servicii calitativ superioare şi la un preţ cît mai redus posibil.
Necesitatea implementării şi totodată a perfecţionării managementului relaţiilor de credit
cu clienţii rezultă din importanţa acestuia pentru :

• menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de afaceri cu diferite segmente de clientelă;


• armonizarea intereselor de profit ale băncii cu interesele de afaceri ale clienţilor săi.
Analiza SWOT efectuată asupra sistemului de management al relaţiei dec credit cu
clientela încearcă să redea aspectele negative cît şi cele pozitive ale managementului clientelei,
în contextul sistemului bancar din Republica Moldova, riscuri şi oportunităţi precum şi
posibilităţile de îmbunătăţire ale acestuia.
Puncte tari:
Personal dedicat managementului clientelei pentru clienţii mari persoane juridice şi
fizice – interfaţa activă.
Managerul de relaţii, ca post cu atribuţii specifice de coordonare a relaţiei de afaceri între
bancă şi client, a fost implementat la nivelul structurii organizatorice a principalelor bănci din
Republica Moldova. Managerul de relaţii asigură o relaţie personalizată cu clientul, o interfaţă
unică a clientului cu banca, o coordonare a procesului de ofertare către client precum şi asistenţă
financiar-bancară în funcţie de nevoile clientului. În general, managerul de relaţii este dedicat
clienţilor corporativi foarte mari, cu activitate care generează sau poate genera profituri
semnificative pentru bancă sau clienţilor persoane fizice (private banking) cu volume mari de
disponibilităţi.
Orientarea către client, determinată de implementarea sistemelor calităţii, în
băncile comerciale.
Cerinţele “Total Quality Management” (Managementului Calităţii Totale) pornesc de la
faptul că strategia de afaceri pe care o va urma o bancă pentru a obţine profit şi valoare adăugată
pentru acţionari este o strategie orientată către client.

123
Cerinţele clientului şi satisfacerea nevoilor sale sunt punctul de plecare în structurarea
unei bănci la nivelul standardelor de calitate impuse de sistemul TQM cu un sistem de
management al clientelei performant.
Orientarea către client determinată de schimbările impuse de dezvoltarea puternică
a concurenţei bancare şi a furnizorilor alternativi de servicii financiare.
Dezvoltarea pieţei şi a concurenţei a determinat modificarea comportamentului clientului.
Pentru client scena competiţională a adus o gamă largă de alternative, deşi a eliminat natura
personală a serviciilor bancare. Consumatorii au renunţat la loialitate în schimbul abilităţii de a
alege pe cea mai bună dintre ultimele oferte ale zilei. Băncile au încercat să se adapteze la acest
tip de comportament prin a înţelege mai bine şi a previziona care sunt nevoile reale de produse şi
servicii bancare ale consumatorilor.
Dezvoltarea canalelor de distribuţie adiţionale.
Dezvoltarea utilizării Internetului, implementarea de call-center-uri, e-mailing a dus la
creşterea şi diversificarea volumului de informaţii pe care banca îl poate obţine de la clienţii săi.
Băncile au reuşit să integreze parţial datele şi informaţiile primite de la clienţii care utilizează
mai multe canale de distribuţie.
Puncte slabe:
Sisteme informatice neperformante.
Platformele informatice deţinute de principalele bănci comerciale sunt în curs de
perfecţionare urmând ca implementarea de aplicaţii analitice de management a clientelei să fie
posibile abia în viitor. Integrarea într-o unică bază de date a tuturor datelor şi informaţiilor despre
client este o problemă curentă a băncilor comerciale din Moldova.
Dificultăţi în elaborarea unui model de profitabilitate pe client.
Modelul de profitabilitate pe client depinde în mare măsură atît de modul de alocare a
cheltuielilor administrative pe fiecare client al băncii cît şi de preţurile de transfer intern utilizate
de trezorerie. Armonizarea intereselor în cadrul diferitelor centre de profit din bancă reprezintă
un pas necesar care să ducă la reflectarea reală şi corectă a valorii de afaceri a unui client pentru
banca respectivă.
Politica de vânzări orientată pe produs şi nu pe client.
Strategia de afaceri pe produs a fost înlocuită în marea majoritate a băncilor cu strategia
de afaceri orientată pe client, băncile din Moldova aliniindu-se astfel la cerinţele pieţei europene
şi la standardele băncilor internaţionale.
Lipsa de recompensare a clienţilor fideli băncii.

124
Băncile nu promovează sisteme de recompensare a clienţilor tradiţionali ai băncii din
motive legate atît de lipsa de informaţii suficiente referitoare la profitabilitatea pe client cît şi din
motive legate de neînţelegerea importanţei creşterii ratei de fidelizare a clienţilor ca factor
generator de profit pentru bancă.
Oportunităţi
• Implementarea sistemelor şi aplicaţiilor informatice caracteristice SMRC;
• Aplicarea unor strategii de afaceri bazate mai mult pe creşteri ale bazei de clienţi
decât pe creşteri de profitabilitate pe termen scurt; Creşterea bazei de clienţi prin atragerea
persoanelor fizice fără cont în bancă (Moldova are un grad foarte redus de bancarizare,
comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeana).
Riscuri
• Realizarea de investiţii masive în sisteme informatice fără stabilirea unei strategii de
afaceri clare pe termen lung;
• Utilizarea necorespunzătoare a datelor furnizate de SMRC, ceea ce ar putea conduce
la concluzia ineficienţei acestuia.
Un astfel de sistem se poate realiza numai într-o organizaţie orientată pe realizarea de
parteneriate cu clienţii, pe înţelegerea corectă a nevoilor lor şi a evoluţiei în timp a acestora.
Pentru aceasta este important de parcurs anumite etape în timp (Figura 3.3).
Astfel, numai abordarea sistemică a acestei activităţi de management poate să
conducă la rezultate evidente care să fie observate atât de banca cât şi de clienţii săi.
Recomandări pentru implementarea managementului relaţiilor cu clienţii:
■ implementarea unui sistem trebuie să conducă la obţinerea de performanţă pe termen
lung şi nu pe termen scurt. Un astfel de sistem se poate realiza numai într-o organizaţie orientată
pe realizarea de parteneriate cu clienţii, pe înţelegerea corectă a nevoilor lor şi a evoluţiei în timp
a acestora;
■ schimbarea filozofiei de abordare a băncilor de la orientarea pe produs la orientarea
către client a condus la schimbări strategice ce necesită o gestiune eficientă a relaţiei bancă-client
pentru înţelegerea nevoilor clientului;

125
Cerinţe strategice Elaborare strategie

Diferenţiere/segmentare clienţi

Implicare conducere executivă

Stabilire echipa de proiect


interdepartamentală

Parteneriat furnizor
Cerinţe tehnologice
soluţii tehnologice

Integrare scalabilitate
- soluţie tehnologică

Interconectare şi armonizare
tehnologie-proces

Fig. 3.3. Modelul de implementare a SMRC


Sursa: elaborat de autor
■ noile reglementari bancare amplifică necesitatea monitorizării îndeaproape a
performanţei clientului, a riscului asociat produselor şi serviciilor vândute ceea ce conduce la
cerinţe suplimentare de date şi informaţii complexe şi detaliate despre clienţi;
■ automatizarea proceselor bancare şi diversificarea canalelor de distribuţie generează
necesitaţi suplimentare de gestiune şi integrare a informaţiilor şi datelor despre clienţi;
■ menţinerea clienţilor în sistem este un factor important pentru profitabilitatea băncilor.
Menţinerea clienţilor este cu atît mai mare cu cît numărul de produse şi servicii vândute unui
singur client este mai mare. Realizarea unui grad de retenţie ridicat implică gestiunea complexă
şi integrată a tuturor canalelor de distribuţie şi realizarea unei baze de date unice ce integrează
datele şi informaţiile despre client din toate aceste canale de distribuţie.
Paşii de acţiune:
 Pregătirea personalului din front-office prin cursuri de vânzări specializate;
 Dezvoltarea Internetului şi Call-center-ului nu numai pentru informarea clienţilor, ci şi
pentru efectuarea tranzacţiilor (idem tranzacţii efectuate în sucursalele bancare);
 Achiziţionarea de softuri moderne cu module analitice în vederea prelucrării
corespunzătoare a datelor şi informaţiilor furnizate de clienţi.
 Realizarea unui audit independent al platformei informatice şi stabilirea cerinţelor
viitoare pentru această platformă pornind de la cerinţele de afaceri ale băncii;

126
 Colaborarea personalului bancar din zona de clientelă cu cel din zonele riscurilor în
analizarea datelor furnizate.
Totuşi, trebuie să ţinem cont că tehnologia de creditare se întemeiază pe principiul
reducerii riscului de credit prin obţinerea unui volum cît mai mare de informaţie despre
activitatea clientului. La noi, insa problema principală a relaţiei de credit este legată de
repartizarea neuniformă a informaţiei între bancă şi client, deoarece iniţial banca nu cunoaşte
nimic despre client.
Un pas de soluţionare ar fi utilizarea tehnologie de creditare în sine (modelul score
FICO). Cu ajutorul acestui model banca, analizând rezultatul scorului va adopta decizia: să-i
acorde sau nu creditul. Autenticitatea informaţiei constituie garanţia principală în creditare, care
ajută la aprecierea justă a clientului, şi anume:
• Plenitudinea şi autenticitatea informaţiei furnizate de client;
• Are sau nu clientul o idee reală despre propriul business sau îl supraapreciază.
Ca rezumat, odată cu implementarea sistemului de scoring FICO, acesta va permite
accesarea mai rapidă a unor credite, dar şi accesul pe piaţa de profil europeană pentru
consumatorii autohtoni. Totodată, fiecare solicitant de credit va beneficia de un calificativ
individual care va arăta capacitatea de a plăti la timp ratele.
Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului îl constituie
cunoaşterea evoluţiei clientului din perioadele trecute şi prognozarea performanţelor viitoare ale
acestuia, în vederea unei previzionări a viabilităţii lui. O preocupare permanentă pentru
asigurarea unui control eficient al riscului de credit va fi monitorizarea volumului creditelor, a
structurii şi calităţii acestuia, evidenţiindu-se în dinamică şi cauzalitatea creditelor restante.
Implementarea scorului FICO, ar permite băncilor comerciale să diversifice gama de
produse, cu aplicarea condiţiilor, restricţiilor şi fluxurilor specifice de aprobare a creditelor.
Utilizarea modelului scoring (scorul FICO) în luarea deciziei de creditare ar oferi băncilor şi
clienţilor săi un şir avantaje:
 accelerarea procesului de prelucrare a cererilor şi de acordare a creditelor;
 reducerea personalului bancar;
 economia de cheltuieli ca urmare a utilizării personalului cu un nivel de calificare mai
redus şi a cheltuielilor administrative ca urmare a reducerii locurilor de muncă;
 analizele rapide şi deciziile obiective în procesul de creditare, neţinându-se cont de
prejudecăţile creditorului (rasă, gen, convingere religioasă, naţionalitate sau stare civilă).

127
Rolul major al autorităţii de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin
promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care să asigure realizarea stabilităţii şi
viabilităţii întregului sistem bancar. În acest sens, în Republica Moldova, s-ar impune
implementarea unui credit-scoring. Sistemul se constituie într-un instrument eficient de lucru
pentru evaluarea instituţiilor de credit în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor
instituţii care sunt ineficiente sub aspect financiar şi operaţional sau manifestă trenduri adverse
solicitând, din partea autorităţii de supraveghere, o atenţie sporită.
Imediat din momentul eliberării creditului, începe etapa de monitorizare a tranzacţiei de
credit. Monitorizarea creditelor constituie evaluarea situaţiilor, determinarea problemelor,
identificarea cauzelor care au condus la apariţia lor, stabilirea strategiei relaţiilor ulterioare cu
debitorul, determinarea măsurilor de realizare a lor în scopul asigurării rambursării creditului
acordat şi obţinerea venitului de la operaţiunea de creditare.
Promovarea unei politici dure de rambursare va servi drept exemplu pentru viitorii
împrumutaţi.
La depistarea problemelor într-o etapă timpurie, banca poate reduce riscul pierderilor.
Semnalele alarmante pot surveni din patru surse principale:
■ Relaţiile debitorului cu banca;
■ Relaţiile debitorului cu partenerii (furnizori, cumpărători etc.);
■ Situaţia financiară a debitorului;
■ Situaţia social-economică a debitorului.
Principiul general ce trebuie avut în vedere este acela că banca nu trebuie să acorde un
credit până ce nu se estimează corect posibilitatea recuperării la scadenţă sau în momentul în
care aceasta decide, din anumite motive, să-şi retragă creditul. Estimarea corectă a capacităţii de
rambursare are de cele mai multe ori o importanţă mai mare decât asigurarea creditului prin
garanţii materiale.
Odată ce cauzele apariţiei creditelor problematice (neperformante), este mai uşor de a
stabili căi şi modalităţi de prevenire a acestora, după cum urmează:
■ estimarea corectă a necesarului de credite a împrumutatului şi a termenelor de
rambursare. Nu trebuie să uităm că riscul de nerambursare a unui credit există atît în situaţia în
care se solicită un credit prea mic, cît şi atunci când un client împrumută prea mulţi bani. În
primul caz, riscul apare datorită lipsei fondurilor necesare realizării volumului producţiei
programate pentru a realiza profitul estimat şi încasările necesare plăţii obligaţiilor asumate. În al
doilea caz, riscul apare datorită creşterii gradului de îndatorare financiară peste necesar şi
majorării artificiale a costului cu dobânzile, ducând la reducerea capacităţii de plată. Bineînţeles

128
foarte importante sunt şi termenele de rambursare. Dacă sunt prea ”mobilizatoare”, împrumutatul
poate intra în incapacitate de plată, datorită necorelării momentului plăţilor cu momentul
încasărilor previzionate. Dacă termenele sunt prea ”permisive”, apare pericolul creşterii
artificiale a gradului de îndatorare financiară prin creşterea volumului dobânzilor;
■ corelarea destinaţiei creditului cu sursa de rambursare. Tranzacţia finanţată prin
credit trebuie să genereze atâtea încasări cât să se poată plăti împrumutul şi dobânda aferentă.
Dacă tranzacţia eşuează, va fi greu de găsit o sursă alternativă şi se vor crea numeroase
probleme. De exemplu, un agent economic a solicitat un credit în valută pe termen mediu pentru
importul unor utilaje care să asigure o producţie mai eficientă pentru comenzile de export aflate
în derulare. Din păcate, peste un an de zile contractul la export nu s-a reînnoit, utilajele nu şi-au
regăsit o altă utilizare la fel de eficientă pentru producţia internă, a intervenit şi cursul valutar şi
creditul a devenit restant şi neperformant. Mai neplăcut a fost şi faptul că datoria în valută
reactualizată în lei depăşea cu mult valoarea utilajelor la preţul pieţei, ceea ce a dus la negocieri
nu întotdeauna amiabile pentru completarea garanţiilor;
■ existenţa a două posibilităţi de recuperare a creanţelor fără legătură între ele şi
existente de la început. În cazul prezentat anterior, şi împrumutatul şi banca s-au bazat pe
continuarea relaţiilor de comerţ exterior cu partenerul tradiţional, neexistând nici o certitudine
formală în acest sens. Pe de altă parte, nici garanţia nu avea caracteristicile cerute de a fi uşor
valorificabilă, chiar dacă era accesibilă. În lumea bancară, se spune că cea mai eficientă garanţie
este gajul pe maşina directorului general şi ipoteca pe clădirea corpului administrativ,
intervenind în acest exemplu şi factorul psihologic coercitiv. Este foarte important ca această a
doua sursă de rambursare să fie un activ care pe lângă lichiditatea sa şi a păstrării valorii de piaţă
în timp, să fie uşor accesibil, în sensul că valorificarea acestuia să nu afecteze negativ procesul
de producţie al împrumutului şi să nu fie necesară o executare silită;
■ încheierea unui contract de credit cu clauze asiguratorii. Pentru protejarea propriilor
interese, banca poate introduce în contractul de credite clauze asiguratorii prin care să diminueze
riscul şi să oblige împrumutatul la menţinerea capacităţii de plată. Există două feluri de clauze:
afirmative (pozitive) şi negative. Clauzele afirmative sunt cele cu care împrumutatul trebuie să
fie de acord. Clauzele negative sunt cele care impun restricţii financiare sau interdicţii şi care
prevăd, de exemplu. investiţiile în active imobilizate nu vor depăşi o anumită valoare; fondul de
salarii nu va depăşi un anumit plafon; nu vor mai fi gajate sau ipotecate active; etc.
În opinia autorului, băncile comerciale, prin normele sale, trebuie să prevadă, pe lângă
prevenirea şi diminuarea riscului de credit, şi respectarea obligaţiilor ce revin împrumutatului
prin contractul de credite.

129
Astfel, în vederea prevenirii apariţiei creditelor neperformante, ofiţerii de credite trebuie
să urmărească:
■ respectarea destinaţiei creditelor prin utilizarea acestora numai în scopurile
pentru care au fost aprobate. În cazul în care ofiţerii de credite vor constata
efectuarea de plăţi din credite pentru alte destinaţii decât cele aprobate, banca va sista imediat,
fără preaviz, utilizarea creditului aprobat;
■ plăţile din credite se vor efectua sub control bancar, pe bază de documente legale (plăţi
prin virament). Plăţile din credite în numerar sunt permise, în mod excepţional, în limita
plafoanelor stabilite de autorităţile monetare;
■ cesionarea în favoarea băncii a fluxului de lichidităţi (cash flow), care trebuie să fie
derulat prin banca;
■ reflectarea corectă şi la zi în evidenţa contabilă a operaţiunilor legate de utilizarea şi
rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor şi comisioanelor aferente acestora;
■ concordanţa datelor din evidenţe cu cele efectiv constatate pe teren;
■ respectarea graficelor de acordare şi rambursare a creditelor, achitarea dobânzilor şi plata
comisioanelor;
■ analiza realizării fluxului de lichidităţi şi a prevederilor din bugetul de venituri şi
cheltuieli, comparativ cu cele planificate sau prognozate;
■ asigurarea cu contracte şi comenzi a producţiei;
■ realizarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contractate la termen şi
în condiţiile de calitate prevăzute;
■ amânările şi refuzurile la plată a contravalorii produselor livrate şi cauzele acestora;
■ menţinerea şi consolidarea capacităţii de plată a împrumutului, a bonităţii acestuia, pe tot
parcursul procesului de creditare, până la rambursarea integrală a creditului şi plata dobânzilor
datorate băncii;
■ analiza permanentă a acoperirii cheltuielilor din veniturile realizate şi menţinerea unui
grad acceptabil de rentabilitate;
■ prevederea în bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi în fluxul de lichidităţi al
împrumutatului a resurselor necesare pentru rambursarea ratelor de credit scadente şi a
dobânzilor aferente;
■ aducerea la cunoştinţa băncii a modificărilor intervenite în structura organizatorică şi
activitatea desfăşurată;
■ menţionarea pe documentele de plată a poziţiilor din documentaţii unde se regăsesc
cheltuielile, precum şi sursa din care se efectuează plăţile (surse proprii, credit), în cazul

130
creditelor pentru echipament (investiţii);
■ păstrarea, în conturile deschise la bancă, a disponibilităţilor băneşti rezultate din
activitatea desfăşurată;
■ să comunice băncii dacă a deschis conturi curente sau conturi (subconturi) de
împrumuturi la alte societăţi bancare şi volumul activităţii derulate prin aceste conturi.
In concluzie, propunem următoarele căi de perfecţionare şi opţiuni de dezvoltare
durabilă privind gestiunea relaţiei de credit bancă - client
Din punct de vedere a credibilităţii clienţilor se pot implementa unele acţiuni de
perfecţionare:
■ elaborarea sistemului unic de indicatori financiari şi a mărimilor unice ale acestora
pentru determinarea credibilităţii clienţilor (model scoring), în scopul creditării;
■ crearea unor centre cu baze de date (BIC), privind situaţia financiară a agenţilor
economici care ar servi ca punct de reper în luarea deciziei de creditare şi utilizarea tehnologiilor
informaţionale mai avansate pentru prelucrarea datelor (FICO score);
■ utilizarea mai amplă a indicatorilor ce caracterizează istoria creditară a clienţilor
bancari;
■ verificarea corectitudinii informaţiei financiare privind situaţia financiară şi situaţia pe
piaţă a clienţilor de către BIC;
■ combinarea metodelor financiare tradiţionale de determinare a credibilităţii cu alte
metode, inclusiv cele nefinanciare, ceea ce ar spori gradul de obiectivitate a rezultatelor;
■ aplicarea modelului scoring ,,FICO score” de analiză-diagnostic în procesul de
determinare a credibilităţii (riscul de credit) clienţilor;
Din punct de vedere al mecanismului de creditare, prin prisma relaţiilor bancă-client, în
acest sens, se recomandă:
■ promovarea politicilor bancare cu grad înalt de flexibilitate faţă de clienţii bancari;
■ revederea politicii de marketing a băncilor comerciale prin studierea posibilităţilor
financiare reale ale clienţilor bancari şi introducerea noilor produse la momente oportune;
■ orientarea politicii de creditare pe ramuri ale economiei naţionale în vederea finanţării
clienţilor şi creşterii economice a acestora;
Din punct de vedere a recuperării creditelor problematice (nefavorabile), ar fi binevenite
următoarele acţiuni:
■ conformarea la cerinţele Acordului Basel-II în legătură cu abordarea riscului de
creditare;
■ eficientizarea supravegherii bancare; efectuarea unui control mai riguros asupra stării

131
rambursării creditelor prin perfecţionarea procesului de monitorizare a creditelor şi a clienţilor
bancari;
■ revederea normativelor privind expunerea băncii la risc.

3.3. Soluţii de optimizare a managementului riscurilor bancare în cadrul sistemului bancar

Managementul riscului într-o bancă este responsabilitatea conducerii sale superioare şi a


conducerii executive, care trebuie sa îndeplinească directivele conducerii de la vârf.
Conducerea superioară a băncii are ca prim scop maximizarea valorii acţionarilor, dar
trebui să aibă în vedere şi cerinţele clienţilor, salariaţilor şi societăţii în coordonarea
managementului riscului. Pentru atingerea acestui scop, conducerea băncii trebuie să-şi
stabilească şi să îndeplinească totodată obiective clare în domeniul gestionării eficiente a
riscului.
Cu toate că a resimţit relativ puternic efectele indirecte ale amplificării crizei financiare
internaţionale, sistemul bancar al Republicii Moldova nu a fost afectat până în prezent de
probleme de solvabilitate (cu excepţia a 2 bănci).
În aceste condiţii, nu s-a impus recurgerea la implementarea unor măsuri speciale de
întărire a sistemului bancar de natura celor introduse în schemele naţionale adoptate în alte ţări,
care au inclus intervenţii ale statului prin recapitalizări ale instituţiilor de credit, garantarea unor
categorii de împrumuturi atrase de bănci sau cumpărarea anumitor active deţinute de acestea.
Unicele măsuri a fost: cea de majorare la echivalentul sumei de la 4500 lei până la 6000
lei a plafonului garantat pentru depozitele persoanelor fizice. La momentul de faţă în Moldova
BNM eliberează băncilor comerciale licenţe în baza Cuantumul capitalului minim ce se
stabileşte pentru capitalul de gradul I în mărime de 150 mil. lei. [a vedea Anexa 2] Evoluţiile
macroeconomice interne ce pot afecta stabilitatea financiară, arată faptul că riscurile s-au majorat,
dar rămân la un nivel moderat. Companiile şi populaţia cu îndatorare ridicată resimt întărirea
politicii monetare. Evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale a indus noi incertitudini şi
influenţe financiare împrumutaţilor cu repercusiuni asupra capacităţii de rambursare a creditelor.
În contextul crizei financiare, băncile trebuie să evite asumarea de riscuri excesive,
înregistrarea de pierderi sau apariţia unor dificultăţi de lichiditate, prin menţinerea unui nivel
corespunzător al capitalizării, implementarea unui sistem eficient de control intern şi un
management adecvat al riscurilor specifice.
În prezent, managementul riscului bancar a devenit o activitate instituţionalizată ceea ce
presupune: crearea unor controale interne de risc, stabilirea şi elaborarea de proceduri de

132
management al riscului, stabilirea unor relaţii de colaborare cu departamentul de audit intern al
Băncii, acordarea de consultanţă pe domeniul riscului pentru celelalte departamente, creşterea
importanţei managementului riscului în cadrul Băncii şi integrarea analizei şi procedurilor de
control a riscului în strategia financiară şi comercială a Băncii. [48]
Riscurile specifice mediului bancar moldovenesc sunt mai pronunţate în prezent decât în
alte ţări, deoarece:
■ sistemul de norme şi reglementări bancare încă nu acoperă toate zonele activităţii
bancare;
■ nu este asigurată transparenţa activităţii bancare: băncile oferă acces la informaţie când se
află în postura de creditori, dar nu furnizează informaţii în aceeaşi măsură atunci când ele devin
debitori, cu excepţia comunicărilor restrânse ale BNM.
Pentru a deţine un sistem eficient de management al riscului, în opinia autorului, băncile
comerciale trebuie să îşi consolideze următoarele obiective:
■ Stabilirea unei definiţii comune a „riscului” şi a tipurilor de risc, care să
determine elaborarea unei „hărţi” a riscurilor băncii;
■ Evaluarea cuprinzătoare şi continuă a surselor existente şi potenţiale de riscuri interne şi
externe;
■ Stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în jos
– top-down, în ierarhie) şi a sistemului de raportare (de jos în sus – bottom-up), pentru a
evita confuziile, suprapunerea eforturilor sau pierderea din vedere a unor aspecte
importante;
■ Asigurarea unei transparenţe, a unui sistem cuprinzător de informare a conducerii şi a
unui sistem de monitorizare şi raportare, care să prezinte, să analizeze şi să comunice
expunerile efective, câştigurile şi pierderile care trebuie cunoscute şi stocate pentru
referiri viitoare;
■ Elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei financiare, care să ia în considerare
pierderea prevăzută (costul activităţii), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor),
alocarea de capital pe fiecare risc, acolo unde este posibil, şi veniturile ajustate pentru
fiecare risc (rentabilitatea capitalului ajustat cu riscurile);
■ Evaluarea în funcţie de piaţă a costului capitalului, a ratei minime a rentabilităţii şi a
posibilităţii şi limitelor creşterii organice a expunerilor la risc;
■ Definirea şi utilizarea principiilor de diversificare a riscurilor şi de management al
portofoliului;
■ Elaborarea unui sistem de clasificare a creditelor pe baza ratei anticipate de

133
neperformanţă;
■ Stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor, luând în considerare toate elementele de mai
sus;
■ Identificarea înclinaţiei/toleranţei în asumarea riscurilor şi stabilirea limitelor de expunere
în concordanţă;
■ Elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească obiectivele
şi să se evalueze performanţele unităţilor de activitate, produselor, relaţiilor cu clienţii şi
salariaţii;
■ Instalarea în toate domeniile băncii a unor planuri de recuperare în caz de dezastre şi/sau
a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi testarea cu regularitate a acestor
planuri;
■ Analizarea permanentă a realizărilor şi eşecurilor sistemului de management al riscului şi
ajustarea în conformitate a instrumentelor de control;
■ Stabilirea unui control independent de management al riscului, separat de iniţierea şi
derularea activităţii;
■ Asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoştinţelor salariaţilor în domeniul
neutralizării şi controlului diferitelor tipuri de riscuri bancare.
În conformitate cu recomandările Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), precum şi a
Comitetului Basel, în activitatea lor, băncile comerciale identifică următoarele grupuri de riscuri:
riscul de creditare, riscul de piaţă (inclusiv riscul valutar), riscul operaţional (inclusiv riscul
juridic), riscul dirijării activelor şi pasivelor (inclusiv riscul lichidităţii şi riscul ratei dobânzii),
riscul evenimentelor externe şi riscul strategic.
Având în vedere importanţa majoră a administrării riscurilor bancare, BNM a elaborat şi a
pus în aplicare un şir de acte normative menite să asigure o abordare prudentă din partea băncilor
din Republica Moldova a riscurilor inerente activităţii lor. Astfel, în corespundere cu actele
normative ale BNM, băncile comerciale trebuie să îndeplinească cu stricteţe toate cerinţele
înaintate, şi anume: formarea fondului rezervelor obligatorii pentru depozitele atrase, formarea
rezervelor pentru reduceri pentru pierderi la credite, menţinerea structurii portofoliului de credite
în corespundere cu politica de creditare, menţinerea mărimii capitalului normativ total şi
suficienţei capitalului ponderat la risc în limitele stabilite de BNM, respectarea limitelor faţa de
poziţia valutară deschisă, lichiditatea băncii, credite acordate etc.
În scopul administrării eficiente a întregului spectru de riscuri, băncile comerciale creează,
un sistem de instrumente specifice avansate, relevante atît fiecărui risc cît şi condiţiilor actuale
din Republica Moldova (Tabelul 3.1).

134
O altă direcţie importantă pentru diminuarea impactului negativ al riscurilor bancare
constă în diversificarea acestora, problemă detaliată pe parcursul lucrării. Menţinerea unei
structuri “granulare” a portofoliului de plasamente presupune realizarea unui echilibru optim al
activelor după gradul lor de risc. În acest sens, se poate sugera ca structură asiguratorie a
plasamentelor, orientarea spre investiţiile cu risc minim în proporţie de 30%, iar pentru cele cu
risc mediu – un procent egal cu 30%. Pentru investiţiile cu risc ridicat, se atribuie de regulă un
procent de 40%. Pe de altă parte, băncile trebuie să urmărească în mod consecvent diversificarea
resurselor atrase, în special a sistemului de depozite.
Tabelul 3.1
Lista activităţilor de administrare a riscurilor
Risc Activităţi de administrare a riscului
Riscul de creditare Proceduri riguroase privind examinarea multilaterală a cererilor de credit
Acordarea creditelor cu delimitarea împuternicirilor in corespundere cu
recomandările BNM
Sistem de comitete de creditare care asigură luarea deciziilor privind acordarea
creditelor in mod colegial
Limite privind nivelul de concentrare a riscului de creditare la nivelul atât a unui
client, cat şi a portofoliului de credite
Sistem de monitorizare a creditelor acordate
Cerinţe înalte faţa de asigurarea creditelor acordate
Sistem avansat de scoring creditar
Riscul de piaţă Limite privind poziţiile valutare deschise
(inclusiv Limite privind împuternicirile in cadrul efectuării tranzacţiilor valutare
riscul valutar) Strategia de diminuare a expunerii băncii faţa de riscul valutar prin menţinerea
poziţiei valutare minim necesare
Instrumente moderne de gestionare a riscului valutar (operaţiuni SWAP,
Forward etc.)
Riscul operaţional Sistem de documentaţie normativă internă
Sistem de securitate internă (fizică şi informaţională)
Gestionarea riscului juridic
Sistem informaţional modern
Riscul dirijării Controlul expunerii băncii la riscul ratei dobânzii şi a lichidităţii in baza
activelor şi pasivelor Gap-ului ratei dobânzii şi a lichidităţii efectuat in cadrul ALCO
Controlul poziţiei de plată efectuat zilnic de către management
Instrumente moderne de gestionare a riscului ratei dobânzii (rate flotante etc.)
Limite privind termenul de atragere şi plasare a resurselor
Monitorizarea continuă a respectării sistemului de limite şi împuterniciri
Riscurile Sistem de planuri de asigurare a continuităţii activităţii băncii
evenimentelor
externe
Sursa : elaborată de autor în baza manualelor de creditare a băncilor comerciale
Datorită ponderii semnificative ce revine creditelor în portofoliul băncilor comerciale, se
impune ca riscurile asociate acestora să focalizeze, în mod deosebit, atenţia managerilor bancari.
Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată eliminat,
pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale, specifice şi sectoriale.

135
Trebuie subliniat faptul că principalul criteriu la acordarea creditelor va rămâne capacitatea
clientului de a genera un flux de numerar pozitiv, ca primă sursă de rambursare, garanţiile
materiale plasându-se astfel pe un loc secundar.
Pentru diminuarea riscurilor se impune analiza periodică şi exigentă a calităţii portofoliului
de credite şi constituirea de provizioane şi rezerve. O opţiune imediată poate fi asigurarea
creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate.
În acest context se recomandă acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea
celor globale de exploatare, precum şi promovarea creditelor de consum pentru populaţie.
În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de
activitate, este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza elaborării de modele proprii
de analiză tip scoring, în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor
sectoriale.
Aceşti indicatori ar putea fi, spre exemplu, următorii:
 volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate;
 dobânzile restante;
 calitatea portofoliului de împrumuturi;
 volumul provizioanelor specifice de risc;
 rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate;
 ponderea creditelor acordate sectorului privat în total ramură.
Un aspect important în contextul acestor concluzionări se referă la necesitatea consolidării
permanente a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Pentru
desfăşurarea unei activităţi normale, băncile care operează ar trebui să realizeze un indice de
adecvare a capitalului de minimum 15-17%.
În aceste condiţii, se va încerca identificarea şi analizarea acelor bănci din sistemul bancar
care sunt mai sigure pentru clienţi, din perspectiva eficienţei managementului riscurilor.
După cum s-a văzut pe parcursul lucrării, activitatea bancară presupune înainte de toate,
asumarea unor riscuri specifice. Un bun management bancar poate evita acceptarea unor riscuri
excesive şi poate obţine un profit rezonabil pentru instituţia sa.
Ţinând cont de conjunctura actuala a sistemului bancar al Republicii Moldova, gestionarea
riscurilor bancare constituie “coloana vertebrală” a procesului de management, iar
instrumentalizarea sa trebuie abordată în mod pragmatic. Aceasta presupune, în esenţă,
particularizarea unor tehnici şi instrumente adaptate.

136
În concluzie, având în vedere toate aceste aspecte, se poate afirma că managementul
riscului se impune ca o necesitate şi trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia
riscurile bancare, de a le controla, elimina sau evita şi finanţa. Pentru aceasta, venim cu
următoarele soluţii de optimizare:
1. Deşi riscul de solvabilitate este catalogat de analişti drept un risc secundar, este
analizat, deoarece se consideră extrem de important pentru funcţionarea unei bănci, caracterizată
prin generalizarea fenomenului de subcapitalizare a operatorilor de piaţă.
Teoretic, solvabilitatea poate fi menţinută fără nici un capital, dacă pierderile sau
cheltuielile sunt resorbite din profitul nedistribuit şi provizioane. Evident că o bancă în această
situaţie s-ar afla permanent în pericolul de faliment brusc, risc inacceptabil pentru deponenţi.
Existenţa fondurilor bancare proprii, ca şi dimensionarea lor adecvată conferă băncii securitatea
finală, fiind a treia linie de apărare după profituri şi provizioane. În practică, băncile îşi stabilesc
mărimea capitalului potrivit reglementărilor în vigoare pe plan intern şi internaţional şi în
conformitate cu cerinţele lor de eficienţă economică, primordialitatea celor două repere făcând
obiectul unor lungi dispute în rândul specialiştilor. Se poate considera că viciul de fond al
standardelor de reglementare constă în tendinţa promovării unor măsuri “procustiene”,
limitative, care intră în dezacord cu nevoile efective de capitalizare specifice mediilor de afaceri
conjuncturale.
Pentru băncile care operează în ţările cu economii în tranziţie, imaginea publică şi
încrederea clienţilor dictează menţinerea lor pe piaţă, percepţia solidităţii instituţionale
prevalând asupra culturii financiare, fapt care impune acordarea unei atenţii manageriale speciale
politicilor de dezvoltare a bazei de capital.
Problema care derivă firesc se referă la mărimea fondurilor proprii necesare unei bănci.
Potrivit principiului economic că acestea trebuie să absoarbă pierderile neanticipate prin
minimizarea riscului de insolvabilitate, în măsura în care profitul curent nu mai este suficient, o
încercare de răspuns o oferă modelarea scenariilor, în scopul prognozării ratei rentabilităţii
activelor.
2. Riscul de creditare reprezintă cea mai periculoasă categorie de riscuri bancare,
întrucât se infiltrează la nivelul unei game largi de servicii şi expuneri. În ultimii ani s-a
intensificat impactul negativ al acestui risc pe plan internaţional, în timp ce, potenţialul său de
apariţie a devenit supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale societăţilor comerciale
şi de gradul înalt de îndatorare a acestora.
Prima cerinţă pentru gestionarea cu succes a riscului de creditare constă în existenţa unei
culturi solide în acest domeniu, ce presupune menţinerea echilibrului între dezvoltarea afacerii şi

137
controlul calităţii ei. O instituţie bancară care îşi impune standarde înalte de conduită contează pe
un comportament similar din partea clienţilor.
3. Una dintre disciplinele de bază ale gestionării riscurilor bancare o constituie
managementul portofoliului, deşi demonstrată practic, abia acum începe să câştige teren în
planul elaborărilor teoretice.
Opţiunea de a deţine un portofoliu de active, şi nu un singur activ, are ca motivaţie
reducerea riscurilor prin diversificare, fără a determina o reducere similară a profitului. Un
portofoliu eficient asigură o anumită rată de profit cu risc minim posibil.
Principiul funcţional al managementului portofoliului constă în diversificarea riscului,
realizată printr-o serie de tehnici analitice, ca analiza sectorială, clasificarea şi scoringul
creditelor, ratingul de ţară. Utilitatea diversificării pentru reducerea riscului este larg acceptată.
Experienţa bancară recunoaşte pericolul concentrării sectoriale excesive şi al supraexpunerilor în
raport cu un singur client.
În ultima perioadă se observă tot mai mult tendinţa băncilor de a încerca să realizeze
diversificarea riscului prin dispersie sectorială, optând pentru portofolii granulare în defavoarea
celor monolitice.
Dispunând de un sistem informaţional cuprinzător şi operativ, băncile îşi pot gestiona
expunerile în funcţie de: optimizarea relaţiei risc-compensaţie, evitarea unei concentrări
nejustificate a riscului, neutralizarea naturală a riscului prin corelaţii negative. Este recomandabil
ca un compartiment specializat al băncii să cerceteze trendurile macro şi microeconomice pentru
identificarea factorilor de risc şi testarea prin scenarii a factorilor de presiune.
În ultimă instanţă, gestionarea riscului de creditare are ca principiu de bază
performantizarea analizei interne a clienţilor, potrivit axiomei medicale: ,, este mai uşor să previi
o boală decât să o vindeci ”. Selectarea prudentă şi monitorizarea permanentă a creditelor
acordate, solicitarea de garanţii, obţinerea de asigurări externe pentru credite, constituirea din
timp a provizioanelor destinate acoperirii pierderilor sunt în mod cert elemente esenţiale de
susţinere a politicilor de reducere a riscului de creditare şi a efectelor sale.
Managementul portofoliului nu oferă în sine soluţii miraculoase, dar promovează o
puternică baterie de instrumente analitice.
4. Managementul lichidităţii presupune echilibrarea fluxurilor de fonduri de-a lungul
unor intervale de timp, pentru ca în condiţii normale, banca să aibă o poziţie confortabilă în
onorarea obligaţiilor scadente. Interesul imediat se focalizează asupra fluxurilor angajate pe
termen scurt. Tratarea riscului de lichiditate presupune utilizarea unor instrumente diferite,
dintre care cîteva sunt mai importante şi cu aplicabilitate în contextul actual. Menţinerea unui

138
stoc de active lichide de calitate reprezintă o opţiune generală a managerilor, eventualele
controverse vizând mărimea recomandabilă a unui asemenea portofoliu de urgenţă. Ca o
alternativă raţională, aceasta ar putea fi aproximată prin fluxul de numerar net potenţial pentru o
perioadă aleasă.
După exemplul băncilor occidentale, costurile de oportunitate generate se pot transfera
asupra clienţilor persoane juridice care beneficiază de credite, prin calcularea ratei dobânzii
percepute ca un adaos de puncte procentuale la rata LIBOR.
La estimarea ieşirilor de fonduri este prudent să se considere că toate obligaţiile privind
agenţii economici trebuie acoperite integral, deoarece se presupune că la scadenţă, aceşti clienţi
îşi retrag mai degrabă depozitele decât le prelungesc. În ceea ce priveşte persoanele fizice, se
recomandă ca estimările să opereze unele ajustări comportamentale. Totodată este de dorit să se
procedeze şi la aplicaţii econometrice pentru identificarea trendului în mişcările nete ale
depozitelor populaţiei aflate sub influenţa sezonalităţii. Trebuie în acelaşi timp aplicat principiul
diversificării sistemului de depozite din perspectiva numărului de clienţi, a distribuţiei
geografice, a tipurilor de conturi şi instrumente, a spectrului de scadenţe, asigurându-se o mai
bună stabilitate comportamentală şi evitându-se concentrarea ieşirilor de fonduri într-o anumită
perioadă.
Este obligatoriu însă ca fiecare bancă să-şi stabilească limitele de expunere, în funcţie de
deficitul fluxului de numerar. Băncile trebuie să întreţină în permanenţă o gamă largă de
contrapartide în scopul diversificării dependenţelor.
Un aspect legat de riscul de lichiditate se referă la constituirea de către băncile
comerciale a rezervelor minime obligatorii. Obiectivul vizat prin regimul rezervelor minime este
stăvilirea pe termen lung a excesului de lichiditate din sistemul bancar, care tinde să devină
cronic, mărindu-se gradul de dependenţă a băncilor comerciale faţă de autoritatea monetară. Cu
toate că, declarativ, unul dintre efectele constituirii rezervelor constă în asigurarea lichidităţii
minime a băncilor, practic această funcţie se realizează tardiv. În condiţiile de funcţionare
normală a băncilor, rezervele minime obligatorii au statutul unor imobilizări, costurile aferente
transferându-se în creşterea marjei dobânzilor. Influenţând substanţial costurile, rezervele
obligatorii acţionează atît asupra ofertei de credite, cît şi, prin efectul preţului, asupra cererii de
creditare.
Experienţa internaţională a demonstrat că menţinerea în timp îndelungat şi la cote înalte a
rezervelor determină dezvoltarea de instituţii nesupuse acestui regim. Pe măsură ce se amplifică
procesele de globalizare, tendinţa de restrângere a utilizării acestui instrument de politică
monetară se accentuează.

139
În Republica Moldova băncile au făcut faţă tuturor factorilor de instabilitate financiară
într-un context de instabilitate generală. În aceste condiţii, pentru conducerea băncilor,
implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca şi asimilarea
de către salariaţi a unor noi tehnici şi instrumente de gestiune a riscurilor.
În condiţiile unui management corect, creşterea operaţiunilor în cele două arii mari –
servicii tradiţionale şi servicii noi – ar trebui sa aibă un efect sinergetic. Însă pierderile suportate
de unii acţionari şi volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piaţă a băncilor, ceea ce
face extrem de scumpă procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protecţia generală a
instituţiei în condiţii de creştere). Deoarece comunicarea băncilor naţionale cu publicul şi chiar
cu acţionarii, în ceea ce priveşte gestiunea riscurilor bancare, este deficientă piaţa tinde sa
trateze toate băncile la fel. Proasta gestiune a câtorva bănci poate influenţa negativ şi imaginea
publică a celorlalte.
În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea
lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi
timp, consolidarea valorii acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu
pieţele financiare şi implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
Toate băncile şi instituţiile financiare trebuie sa-şi îmbunătăţească înţelegerea şi practica
gestiunii riscurilor bancare pentru a-şi putea gestiona cu succes diferite game de produse. Dacă
procesul de gestiune a riscurilor bancare şi sistemul global de management sunt efective, atunci
banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare, dacă recunosc rolul
strategic al riscurilor, dacă folosesc paradigma de analiza şi gestiune în vederea creşterii
eficienţei.
3.4. Concluzii la capitolul 3

Una din modalităţile de reducere a riscurilor pentru sistemul bancar naţional este
implementarea sistemului scoring FICO. Odată cu implementarea acestui sistemul, el va permite
accesarea mai rapidă a unor credite, dar şi accesul pe piaţa de profil europeană pentru
consumatorii autohtoni. Totodată, fiecare solicitant de credit va beneficia de un calificativ
individual care va arăta capacitatea de a plăti la timp ratele.
Totodată, ideal ar fi să se acorde credite doar persoanelor ce vor aduce profit companiei.
Deoarece procesul luării deciziilor în astfel de condiţii nu poate fi automatizat, el este un proces
lent si nu poate fi aplicat miilor si chiar milioanelor de tranzacţii zilnice. Viteza luării deciziilor
este foarte importantă deoarece întârzierea cu o zi a luării deciziei finale îl poate face pe
solicitantul creditului să se orienteze spre alte bănci.

140
Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului îl constituie
cunoaşterea evoluţiei clientului din perioadele trecute şi prognozarea performanţelor viitoare ale
acestuia, în vederea unei previzionări a viabilităţii lui. O preocupare permanentă pentru
asigurarea unui control eficient al riscului de credit va fi monitorizarea volumului creditelor, a
structurii şi calităţii acestuia, evidenţiindu-se în dinamică şi cauzalitatea creditelor restante.
După părerea autorului, cei mai mulţi creditori ar lua în considerare, ca potenţiali clienţi,
pe cei cu un grad de risc scăzut, şi anume pe cei care au un grad de risc de 5%, 2% şi respectiv
1% (asemeni Republica Moldova, creditele cu gradul de risc standard şi supravegheat)
Stadiul actual al pieţei bancare demonstrează că există o verigă lipsă şi această verigă este
managementul relaţiei de credit bancă-client. Sursa informaţională a băncilor constă în masa
fragmentată a interacţiunilor cu clienţii, care sunt surprinse în diferite sisteme operaţionale.
Noile reglementari, diversificarea şi specializarea activităţii bancare, concurenţa din ce în
ce mai prezentă, noile aplicaţii informatice de gestiune a afacerii, sunt factori ce determină
băncile din Republica Moldova să abordeze cu seriozitate o etapă necesară pentru supravieţuirea
acestora – implementarea unui sistem modern de management al relaţiilor de credit cu clienţii.
În scopul gestiunii riscului în băncile comerciala autohtone, recomandăm aplicarea unui
sistem de control eficient, specificul acestui sistem este de a revizui şi de a acorda o importanţă
sporită obiectivului privind modalităţile de promovare a eficacităţii şi calităţii serviciilor.
Calitatea serviciilor oferite clientelei bancare este un subiect de preocupare permanentă a
controlului intern. Scopul băncii este de a oferi clienţilor săi servicii care să corespundă cît mai
bine cerinţelor formulate de către aceştia. Într-un mediu cu o concurenţă din ce în ce mai
agresivă, în care toate băncile vând produse standardizate, diferenţa dintre ele va fi făcută din ce
în ce mai mult în funcţie de calitatea produselor şi serviciilor adaptate nevoilor clientelei. Modul
de a asculta, de a primi, rapiditatea, fiabilitatea, simplitatea procedurilor şi claritatea cerinţelor
formulate de bancă în vederea executării unei operaţiuni solicitate de client sunt factori decisivi.
În Republica Moldova aproape toate băncile au făcut faţă tuturor factorilor de instabilitate
financiară într-un context de criza financiară. Totuşi, considerăm în urma analizei efectuate că
toate băncile şi instituţiile financiare trebuie sa-şi îmbunătăţească înţelegerea şi practica gestiunii
riscurilor bancare pentru a-şi putea gestiona cu succes diferite game de produse.

141
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Necesitatea cercetării multiplelor probleme de gestionare şi organizare a relaţiilor de credit a
băncilor comerciale cu clienţii, având ca scop minimizarea riscurilor bancare, găsirea căilor de
perfecţionare, precum şi de elaborare a unor metode şi strategii ştiinţifice manageriale ce vor fi
utilizate în soluţionarea problemelor aferente acestora, confirmă actualitatea prezentei lucrări atât
sub aspect teoretic cît şi practic. Astfel, studierea şi analiza problemelor relaţiilor de credit în
cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova cu scopul minimizării riscurilor bancare, în
condiţiile actuale, au condus la obţinerea unor rezultate relevante si elaborarea unor propuneri
privind perfecţionarea funcţionării acestor relaţii.
În urma cercetării aspectelor teoretice, metodologice şi practice ale managementului
relaţiilor de credit dintre bancă şi client, precum şi a managementului riscurilor bancare putem
concluziona următoarele:
1. Actuala etapă pe care o parcurge economia naţională are un caracter complex,
implicând reconsiderarea ansamblului, întregului sistem economic, cît şi a părţilor sale
componente. Având în vedere, că economia de piaţă presupune, în mod implicit, existenţa
economiei băneşti, acţiunea categoriilor valorice, autorul tezei consideră că un rol important
trebuie acordat relaţiilor de credit bancă-client. Şi în acest sens, opinia noastră personală este că
mecanismul de creditare a agenţilor economici este indisolubil legat de relaţiile de credit ,,bancă-
client” şi ,,rentabilitate-risc”.
2. Astfel, în Republica Moldova modelul prezent de reglementare a procesului de
creditare şi a controlului clienţilor băncii corespunde noilor reglementări, şi include
principalele din acestea, cum ar fi: Reglementări privind luarea deciziei de creditare la diferite
niveluri, care presupune limitele de luare a deciziei privind creditarea, Reglementări privind
lucrul băncii cu clienţii, Reglementări privind întocmirea contractelor, precum si asigurarea
rambursării creditelor contractate etc.
3. Totuşi, autorul consideră că în prezent în sistemul bancar naţional nu se ţine cont
de faptul că managementul clientelei este o categorie distinctă de management de o
importanţă deosebită în zilele noastre. Afirmăm această opinie, deoarece în momentul actual
clientela este barometrul cel mai evident al evoluţiei unei bănci comerciale. Prezenţa unui număr
din ce în ce mai mare de societăţi comerciale sau persoane fizice la bănci, confirmă calitatea
serviciilor băncii, în timp ce migrarea aceloraşi clienţi către alte bănci este o dovadă a slabelor
performanţe ale băncii.
4. Putem identifica în practica curentă două strategii de afaceri relaţionale cu
privire la poziţionarea în funcţie de tipul de strategie de afaceri referitor la relaţia bancă-

142
client. 1) Cu orientare asupra vânzării produselor şi serviciilor bancare (strategia cel mai des
întâlnită în cadrul sistemului bancar naţional) si 2) orientare asupra relaţiei bancă-client.
5. Băncile comerciale nu au implementat un sistem SMRC, sistem ce reprezintă o
nouă tendinţă în abordarea unui management de succes a relaţiei cu clientul, deoarece băncile
comerciale deţin aplicaţii de calcul a profitabilităţii pe client, Centru de contact cu clienţii etc.
dar toate aceste aplicaţii nu funcţionează integrat şi nu sunt utilizate efectiv în sistemul
decizional de management al clientelei. Totodată, băncile comerciale nu deţin sisteme de
recompensare a clienţilor tradiţionali ai băncii si nu deţin sisteme de recompensare a salariaţilor
implicaţi în vânzarea de produse şi servicii bancare din cauza lipsei unui sistem de gestiune a
oportunităţilor de vânzare. Sistemul actual de gestiune a clientelei nu permite măsurarea ratei de
menţinere a clienţilor obiectiv măsurabil stabilit pentru atingerea obiectivelor strategice.
6. Evoluţiile macroeconomice interne ce pot afecta stabilitatea financiară, arată
faptul că riscurile s-au majorat, dar rămân la un nivel moderat. Companiile şi populaţia cu
îndatorare ridicată resimt întărirea politicii monetare. Evoluţia cursului de schimb al monedei
naţionale a indus noi incertitudini şi influenţe financiare împrumutaţilor cu repercusiuni asupra
capacităţii de rambursare a creditelor. În contextul crizei financiare, băncile trebuie să evite
asumarea de riscuri excesive, înregistrarea de pierderi sau apariţia unor dificultăţi de lichiditate,
prin menţinerea unui nivel corespunzător al capitalizării, implementarea unui sistem eficient de
control intern şi un management adecvat al riscurilor specifice.
7. În literatura de specialitate există mai multe abordări cu privire la procesul de
gestiune a riscurilor bancare. Unii consideră că riscurile ar trebui gestionate de o manieră
separată, independentă, iar compartimentele aferente — ar trebui organizate şi ele în mod
independent. Totalitatea acestor acţiuni poate fi diferită, însă ele sunt interconexate şi îndeplinirea
unei acţiuni deseori este imposibilă fără evidenţierea alteia. Noi, în această lucrare venim cu o
tratare mai deosebită şi complexă când identificăm managementul eficient al riscurilor cu
managementul eficient al relaţiilor de credit al instituţiei. Şi anume, susţinem faptul ca
elaborarea planului de afaceri şi a unei strategii de afaceri ar trebui structurate într-o astfel de
manieră, care să permită identificarea şi analiza riscurilor potenţiale, precum şi crearea de
soluţii viabile la impactul potenţial al expunerilor la risc.
8. Alegerea metodelor de evaluare a riscurilor bancare, în special al riscului de
credit este o sarcină dificilă, deoarece o metodă totalmente universală nu există. De aceea,
este optimă alegerea metodelor de evaluare pentru fiecare caz concret, pornind de la situaţia reală şi
în funcţie de următorii factori: caracterul situaţiei riscante, scopul evaluării, cantitatea şi calitatea
informaţiei disponibile, dimensiunile activităţii clientului, existenţa resurselor necesare pentru un

143
anumit tip de analiză etc. Totuşi, băncile trebuie să îşi adapteze în permanenţă managementul
riscului în conformitate cu cerinţele prevăzute de Comitetul de la Basel, respectiv Basel II. Basel
II aduce o schimbare de paradigmă promovată la nivel internaţional în managementul riscului
bancar, producând schimbări ample în cadrul de reglementare, supraveghere prudenţială şi de
cooperare internaţională între autorităţi. Un factor important de protecţie împotriva riscurilor
sunt şi garanţiile din partea beneficiarilor. Garanţiile trebuie adoptate în funcţie de natura
creditului, ele nu trebuie să constituie un obstacol în mobilizarea acestuia sau în circulaţia
creanţelor; de asemenea, garanţiile nu trebuie să fie un element secundar în aprecierea
posibilităţilor de acordare a unui credit.
9. Pentru acoperirea riscurilor bancare, băncile pot apela atît la un program formal
de finanţare elaborat pe baza prognozelor asupra pierderilor anticipate, cît şi la prelevări
pentru fondurile de rezervă constituite pentru pierderi din creditare. În plus, banca poate
acoperi riscurile în afara unor programe formale de finanţare, dacă trec pierderile pe cheltuieli
sau le acoperă din capital. Aceste programe generează în mod inevitabil un anumit grad de
incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. Pe de altă parte, existent a
programelor formale autofinanţate reprezintă un mesaj pentru pieţele financiare, întrucât
presupune identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi reducerea gradului de incertitudine
privind veniturile viitoare.
10. Autorul consideră, că dezvoltarea birourilor istoriilor de creditare şi
implementarea unui model scoring (FICO score) ar prezenta o condiţie prioritară în
promovarea creditării în masă. De aceea, la etapa iniţială, băncile ar putea minimiza riscurile
creditării în masă doar prin aplicarea în creditare a unor modele statistico-matematice calitative
şi eficiente. În majoritatea ţărilor lumii creditorii fac schimb de informaţie privind solvabilitatea
clienţilor săi prin intermediul birourilor istoriilor de credit.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în teză a constat în identificarea
punctelor vulnerabile în gestionarea de către bănci a clientelei sale, în special în cadrul relaţiilor
creditare, şi perfecţionarea unor strategii manageriale noi aplicate în managementul clientelei
bancare care au favorizat creşterea performanţelor bancare prin reducerea riscurilor generate de
operaţiunile de creditare.
Rezolvarea problemei ştiinţifice importante impune următoarele recomandări:
1. În scopul perfecţionării managementului relaţiilor de credit dintre bancă şi client, la
nivel macro, prima recomandare ar fi elaborarea strategiei unice de dezvoltare durabilă a
întregului sistem de credit, bazată pe obiectivele şi necesităţile reale ale economiei
naţionale. Această strategie trebuie să fie elaborată în concordanţă cu obiectivele majore ale

144
altor documente existente ori în curs de elaborare (de exemplu, Strategia de redresare a
economiei şi combatere a sărăciei în Republica Moldova etc.). Elaborarea acesteia ar trebui să se
bazeze pe colaborarea organelor statale, instituţiilor de credit (bancare şi nebancare), instituţiilor
donatoare, alte organizaţii ce au tangenţă cu activitatea de credit, precum şi a celor de cercetare
ştiinţifica.
2. În scopul perfecţionării managementului relaţiilor cu clienţii privind organizarea
activităţii de creditare la nivel de banca, recomandăm:
→ implementarea unui sistem ce trebuie să conducă la obţinerea de performanţă pe termen
lung şi nu pe termen scurt. Un astfel de sistem se poate realiza numai într-o organizaţie orientată
pe realizarea de parteneriate cu clienţii, pe înţelegerea corectă a nevoilor lor şi a evoluţiei în timp
a acestora;
→ schimbarea filozofiei de abordare a băncilor de la orientarea pe produs la orientarea
către client care ar conduce la schimbări strategice ce necesită o gestiune eficientă a relaţiei
bancă-client pentru înţelegerea nevoilor clientului;
→ noile reglementari bancare amplifică necesitatea monitorizării îndeaproape a
performanţei clientului, a riscului asociat produselor şi serviciilor vândute ceea ce conduce la
cerinţe suplimentare de date şi informaţii complexe şi detaliate despre clienţi;
→ automatizarea proceselor bancare şi diversificarea canalelor de distribuţie generează
necesitaţi suplimentare de gestiune şi integrare a informaţiilor şi datelor despre clienţi;
→ menţinerea clienţilor în sistem este un factor important pentru profitabilitatea băncilor.
→ pregătirea şi experienţa ofiţerilor de credit şi de caracterul de bănci universale al
băncilor comerciale. În opinia autorului personalul implicat în activitatea de creditare trebuie să
aibă o experienţă corespunzătoare, lucru dificil de realizat la nivelul reţelelor bancare în
permanentă dezvoltare. Aceasta face ca în zone mai îndepărtate să nu poată fi găsit personal cu
experienţă chiar dacă prin intermediul competenţelor reduse acordate unor subunităţi, băncile au
încercat să prevină şi să reducă riscul de credit, experienţa ne arată că este mai oportună
specializarea agenţilor şi filialelor mici în atragerea resurselor şi acordarea de credite retail,
lăsând filialelor mari acordarea de credite pentru persoane juridice. Chiar dacă această propunere
ar putea însemna o îndepărtare de client ea ar fi benefică pentru bancă, iar clientul ar avea
avantajul că ar colabora cu personal cu experienţă care i-ar dimensiona mai bine necesităţile
financiare.
3. În scopul perfecţionării metodelor existente de evaluare a credibilităţii clienţilor
bancari atît din punct de vedere al raportării financiare, cît şi din punct de vedere al istoriilor de
credit se propune implementarea metodelor performante, cum ar fi: metodele-scoring (FICO

145
score); metodele bazate pe rating; metoda analizei verbale a indicatorilor financiari şi
nefinanciari. In mod special, recomandam modelul Fico Score. Acesta este un model statistic
internaţional si reprezintă un calificativ prin care se evaluează probabilitatea ca o persoana să îşi
achite ratele la timp în viitor. Cu ajutorul sau, se acorda fiecărui client un punctaj intre 300 (slab)
si 850 (foarte bun). Implementarea scorului FICO, ar permite băncilor comerciale să
diversifice gama de produse, cu aplicarea condiţiilor, restricţiilor şi fluxurilor specifice de
aprobare a creditelor. Desigur, la moment, utilizarea largă a credit scoring-ului este specifică
creditării în masă a persoanelor fizice, însă unele bănci practică această soluţie şi la creditarea
întreprinderilor micro şi a persoanelor fizice ce practică activitate de antreprenoriat. Utilizarea
modelului scoring (scorul FICO) în luarea deciziei de creditare ar oferi băncilor şi clienţilor săi
un şir avantaje:
■ accelerarea procesului de prelucrare a cererilor şi de acordare a creditelor;
■ reducerea personalului bancar;
■ economia de cheltuieli ca urmare a utilizării personalului cu un nivel de calificare mai
redus şi a cheltuielilor administrative ca urmare a reducerii locurilor de muncă;
■ analizele rapide şi deciziile obiective în procesul de creditare, neţinându-se cont de
prejudecăţile creditorului (rasă, gen, convingere religioasă, naţionalitate sau stare civilă).
4. In vederea asigurării unei funcţionări mai eficiente a întregului proces de gestiune
a unui management adecvat al riscului de credit recomandăm băncilor comerciale să utilizeze
unul din modelele de măsurare a riscului adaptat nevoilor sale. Modele de măsurare a riscului
utilizate în managementul riscului de credit bancar sunt următoarele: CreditMetrics, KMV
Portfolio Manager, Credit Portfolio View (CPV) şi CreditRisk+.
În condiţii de concurenţă dură, în scopul perfecţionării mecanismului de creditare, unele
bănci iniţiază proiecte de cercetare a experienţei mondiale în acest domeniu, astfel, propunem
crearea unor programe individuale de creditare a clienţilor (tehnologie, mecanism) mai
avansată de conlucrare cu debitorul, ceea ce ar duce la o îmbunătăţire esenţială a calităţii
portofoliului de credite şi la dezvoltarea tehnico-ştiinţifică a relaţiilor dintre sectorul
bancar şi cel real al economiei (relaţia bancă-client).
5. O propunere de îmbunătăţire a conceptului de risc bancar poate fi completată cu
următoarea definiţie, elaborată de autor: riscul bancar este un fenomen prezent în ansamblul
sferei de activitate a societăţilor bancare şi reprezintă incertitudinea realizării unui anumit nivel
de încasare a unor câştiguri viitoare sau chiar probabilitatea apariţiei unei pierderi. Totodată
riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere; acesta poate fi definit ca un eveniment incert,
dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine. Riscul este păgubitor, efectele lui o dată

146
produse nu mai pot fi înlăturate; apare în procesul activităţii umane, sociale, economice, politice
şi în raportul dintre om şi natură.
6. În scopul minimizării riscurilor aferente operaţiunilor de creditare considerăm
oportună dezvoltarea birourilor de credit, care va avea ca funcţie principală colectarea
informaţiilor referitoare la beneficiarii de credite, datoriile acestora fata de bănci, precum şi a
altor informaţii aferente procesului de creditare. Implementarea în practica bancară naţională a
sistemului de colectare a informaţiilor despre beneficiarii de credit (în mod electronic, similar şi
altor state cazul SUA, sau crearea birourilor informative) la care vor avea accesul toate instituţiile
bancare va contribui la minimizarea riscului de credit suportat de băncile comerciale şi respectiv
la protejarea în complex a sistemului bancar.
7. În scopul reducerii costurilor împrumuturilor o primă măsură care ar trebui luată este
reducerea nivelului rezervelor minime obligatorii atît în lei cît şi în valută. Nivelul actual
influenţează negativ dobânda activă, menţinând-o la un nivel mult prea ridicat, respectiv
influenţează costurile creditelor, ducând la preţuri mari.
8. În scopul perfecţionării reglementării bancare şi a recomandărilor Basel I şi Basel
II, în domeniul gestiunii managementului riscului bancar ar fi binevenite următoarele
recomandări: considerăm că ar fi bine venit implementarea pilonului 4 al acordului Basel II,
respectiv: Pilonul 4 – impactul standardelor internaţionale de Raportare Financiară, ca urmare
a aplicării a acestui acord. Impactul major va fi evaluarea la valoarea corectă a activelor şi
pasivelor netrazacţionate, cum ar fi instrumentele financiare derivate. Noile standarde de
raportare ar putea produce îngrijorare cu privire la asumarea riscurilor.
Noul acord lasă la latitudinea băncilor posibilitatea de a alege dintre agenţiile de rating
agreate de autoritatea de supraveghere pe cele cu care vor să lucreze. Această libertate a stârnit
sau va stârni unele îngrijorări pe piaţă şi chiar în rândul agenţiilor de rating. În opinia noastră,
este necesară utilizarea cel puţin a două ratinguri pentru asigurarea unui grad ridicat de
transparenţă şi a reduce posibilitatea ca o bancă să se bazeze pe o singură evaluare, posibil mai
favorabilă. Pe lângă generarea de diferenţe de capital, deosebirile semnificative pentru rating-
urile internationale-naţionale pot să afecteze destul de serios şi politica de creditare a băncilor.

Realizarea concluziilor şi recomandărilor specificate pe parcursul lucrării, îndeosebi


perfecţionarea şi gestionarea relaţiilor de credit dintre bancă şi client, având ca scop reducerea
riscurilor bancare, va duce la obţinerea unor rezultate bune şi favorabile privind dezvoltarea
activităţii întregii economii naţionale.

147
BIBLIOGRAFIE

1. Badruş, Gh., Globalitate şi management, Bucureşti: All Beck, 1999.


2. Balu, F. Managementul riscului valutar în tranzacţiile internaţionale, Economie
teoretică şi aplicată, Bucureşti, 2007.
3. Basno C, Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci. – Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1997.
4. Băcanu, B., Practici de management strategic: metode şi studii de caz, Iaşi, Polirom,
2006.
5. Băncilă, N., Evaluarea financiară a întreprinderii în scopuri bancare: (monografie),
Acad. de Studii Economice din Moldova. cat. "Finanţe şi Asigurări". Chişinău, ASEM, 2006.
6. Bejenaru, A. Cerinţe privind perfecţionarea managementului riscului în bănci, Finanţe.
Bănci. Asigurări. Bucureşti, 2006. Nr.8, p. 34-40
7. Bilaş, L, Aspecte de comportament ale managementului riscurilor bancare,
Economica, Chisinau, 2004, nr. 5, pag. 33-38
8. Bistriceanu Gh., Lexicon de finanţe, bănci, asigurări, vol. III., Bucureşti, Editura
Economică, 2001.
9. Blythe, Jim. Managementul vânzărilor şi al clienţilor cheie, Bucureşti: Codecs, 2005.
10. Breban, L. Managementul riscului în societăţile bancare., rev. Finanţe Publice şi
Contabilitate. Bucureşti, 2006, nr. 2, p.23-25.
11. Bunescu, Gh., Managementul riscurilor în băncile comerciale: autoref. tz. dr. în
economie: 08.00.10, Universitatea de Stat din Moldova. Chişinău, 2008.
12. Burduş, E. Management comparat internaţional, Bucureşti: Ed. Economica, 2004.
13. Burlacu, N., Conceptul managementului contemporan şi adaptarea lui în corporaţiile
din Republica Moldova, Economica, Chişinău, 2002. Nr. 6., p.6-10
14. Căluşaru, L. Managementul riscului în întreprinderile germane, Controlul economic
financiar. Bucureşti, 2009., nr. 9, p.41-46
15. Ceocea, C. Managementul riscului, Tribuna economica. Bucureşti, 2009. Nr. 15.,
pag.34-39
16. Chitu, E, Analiza sistemului de management integrat efectuat de managementul de la
cel mai înalt nivel al organizaţiei, Calitate şi management, Bucureşti, 2007. Nr. 12., p. 31-39
17. Ciobu, S. Managementul riscurilor în cadrul asociaţiilor de economii şi împrumut,
Chişinău "Foxtrot" SRL, 2009.
18. Clichici, D. Promovarea securităţii financiare a sistemului bancar prin intermediul
implementării Acordului Basel II/ Promoting Financial Security of the Banking System through
the Implementation of Basel II agrument, Economica., Chişinău, 2011., Nr. 3., p. 77-84.
19. Cociug V., Cinic L, Gestiunea riscurilor bancare, Chişinău, Editura ASEM, 2008
20. Cociug V., Cinic L., Management bancar, Chişinău, Editura ASEM, 2008.
21. Cornescu, V. Managementul organizaţiei , Bucureşti: All Beck, 2003.
22. Csorba, L, .Managementul european de supraveghere a pieţei, Revista de comerţ.
Bucureşti, 2006. - Nr. 7., p. 8-11
23. Daniels, A.Cum putem realmente câştiga cu sisteme de management, Calitate şi
management. Bucureşti, 2007. Nr. 3, pag. 23-31
24. Daniels, A. Managementul performanţei: strategii de obţinere a rezultatelor maxime de
la angajaţi, Iaşi: POLIROM, 2007.
25. Danilă, N., Managementul lichidităţii bancare, Bucureşti, Ed. Economica, 2002.
26. Dănilă N, Berea A, Management bancar, fundamente şi orientări, Editura Economică,
Bucureşti 2000.

148
27. Dănilă N, Managementul relaţiilor bancă-client, Revista Economistul nr.115, 1998, p.
325-328
28. Dicţionar Macmilian de Economie Modernă, ed. Codecs, Bucureşti, 1999,
29. Dimitrov, L. Managementul riscurilor de credit din instituţiile financiare ale
Republicii Moldova în creditarea consumului, Economica., Chişinău, 2005., Nr.4., p. 116-121
30. Dimitrov, L. Managementul riscurilor investiţionale ale persoanelor fizice şi
perfecţionarea ulterioară a sistemului bancar al Republicii Moldova, Economica, Chişinău,
2004. Nr.2., p. 40-42
31. Dimitrov, L. Probleme şi factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar:
autoref. tz. de doctorat: 08.00.05, Acad. de Studii Economice din Moldova. Chişinău, 2004.
32. Dobre, E, Managementul riscului de lichiditate în instituţiile de credit, Drept,
economie şi informatică, Chişinău-Constanţa, 2009. Nr. 1., p.12-27
33. Drucker, P. Despre profesia de manager, Bucureşti: Meteor Press, 1998.
34. Drucker, P. Managementul viitorului, Bucureşti, ASAB, 2004.
35. Enicov I. Dezvoltarea managementului bancar în condiţiile economiei de piaţă:
Autoref. tezei de doctor: 08.00.05, Chişinău, 1996.
36. Fordos, G. Managementul strategic: analiza SWOT, Tribuna economică., Bucureşti,
2005. Nr.10. , p. 23
37. Friedman M.,Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
38. Ganea M., Hadumac, C., Introducere în managementul bancar. Bucureşti: A.S.E.,
2002.
39. Gîrlea M, Perciun R., The management of banking risks in the globalization context /
Managementul riscurilor bancare în contextul globalizării, Conferinţă Ştiinţifică Internaţională
Ediţia a VIII-a Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale.
exemplu: euroregiunea Siret-Prut-Nistru Iaşi, 2012, p.48-56.
40. Gîrlea M., Analiza sistemului de management bancar în cadrul băncilor comerciale
În: Creşterea economică – prioritate naţională în contextul integrării în Uniunea Europeană:
conferinţa ştiinifică internaţională din 29-30 octombrie 2008. USM, Chişinău. pag. 123-125
41. Gîrlea M., Bonitatea clientului creditat - obiectiv central în managementul riscului de
creditare / The client’s creditworthiness – the central objective in credit risk management În:
Economie şi Sociologie nr.1 2012, IEFS, Chişinău, pag. 92-97.
42. Gîrlea M., Implementarea şi exigenţele impuse de către Basel II Băncilor din Europa
Centrală şi de Est, Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători. Volumul I Ediţia V-a din
19-20 aprilie 2007. ASEM, Chişinău. pag. 234-236
43. Gîrlea M., Categoriile de clientelă în cadrul băncilor comerciale la nivel internaţional
şi naţional, International Conference of Young Researches: scientific abstracts, 9 noiembrie,
2007. IV-th Edition. Moldova. Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova,
Academia de Ştiinţe din Moldova, Asociaţia Tinerilor Cercetători din Moldova „Pro-science”.
Chişinău, 2007, p. 173
44. Gîrlea M., Factorul inovaţional în sistemul creditar vizînd relaţia bancă-client,
Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale: Comunicări prezentate la
ediţia a VI a Conferinţei internaţionale ştiinţifico- practice, 22-23 noiembrie, 2007. Chişinău:
AGEPI, 2007 pag. 196 -198
45. Gîrlea M., Oganizarea sistemelor bancare internaţionale şi naţionale: evoluţie şi
tendinţe, Creşterea economică în condiţiile internaţionalizarii: conferinţa ştiinifică internaţională.
6-7 septembrie, 2007. Ediţia a II-a IEFS, Chişinău. pag.267- 271

149
46. Gîrlea M., Particularităţile financiare şi nefinanciare a relaţiilor de credit client-bancă,
Modalităţi de eficientizare a managementului în condiţiile economiei concurenţiale: conferinţa
ştiinţifică internaţională. 5-6 octombrie, 2007. USM şi Institutul muncii al sindicatelor din
R.Moldova, Chişinău. pag.252-254
47. Gîrlea M., Relaţia bancă-client – abordări diferite în funcţie de categoriile de clienţi
În: Creşterea economică – prioritate naţională în contextul integrării în Uniunea Europeană:
conferinţa ştiintifică internaţională din 29 -30 octombrie 2008. USM, Chişinău. pag. 126-128
48. Hinescu, A. Managementul riscului financiar, Revista de comerţ., Bucureşti, 2006.
Nr. 6, p.58
49. Iliadi Gh. “Abordări teoretice şi practice privind evaluarea şi modelarea echilibrului
financiar în economia naţională”, revista Economie şi sociologie, nr. 2 ediţie suplimentară, IEFS,
Chişinău, 2011
50. Ionescu L, Băncile şi operaţiunile bancare, Bucureşti: Ed. Economică, 1996.
51. Keynes J.M., Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor,
editura Publica, Bucureşti, 2009
52. Kiriţescu C. Dobrescu E., Moneda, Mica enciclopedie. Colecţia Bibliotecii Băncii
Naţionale, nr.24, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.
53. Legea Republicii Moldova cu privire la gaj, nr. 449 din 30.07.2001
54. Legea Republicii Moldova privind birourile istoriilor de credit. nr.122-XVI din
29.05.2008, MO nr. 138-139 din 29.07.2008
55. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din
21.07.95
56. Legea Republicii Moldova instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95
57. Legea Republicii Moldova privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21 martie
2008 Mârzac, V. Managementul riscurilor financiare, Chişinău, Bons Offices, 2004.
58. Mogoş, C. Managementul riscului bancar, Finanţe. Bănci. Asigurări., Bucureşti, 2006.
- Nr. 5, p.23.
59. Niţu I. Managementul riscului bancar, Bucureşti, Expert, 2000.
60. Opriţescu M. Optimizarea managementului bancar, Tribuna economica. 1998. Nr. 22,
p.14.
61. Opriţescu M., Spulbăr C., Consideraţii privind reforma sistemului monetar şi
restructurarea sectorului bancar", Analele Universităţii din Craiova, Seria Ştiinţe Economice,
Editura Universitaria, Craiova, 1996, p. 36
62. Raport asupra lucrării de cercetări ştiinţifice „Elaborarea politicilor anticriză pentru
asigurarea securităţii financiare a statului în conformitate cu standardele UE”, IEFS, Chişinău,
2011
63. Raportul FMI Republica Moldova. Evaluarea Stabilităţii Sistemului Financiar,
aprobat de Stefan Ingves şi Michael Deppler, 14 ianuarie, 2005
64. Regulamentul cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale,
aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.231 din 27
octombrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.216 - 221 din 09.12.2011, art.2007
(în vigoare din 01.01.2012)
65. Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din Republica Moldova,
aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 143 din

150
02.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.65-67/230 (cu modificările şi
completările ulterioare)
66. Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica
Moldova a informaţiei despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 392 din 21.12.2000, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu modificările şi completările ulterioare)
67. Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.109-111/192 (cu modificările şi completările ulterioare)
68. Regulamentul cu privire la investiţiile băncilor în imobilizări corporale, aprobat prin
Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.384 din 23 decembrie
1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2000 (cu modificările şi
completările ulterioare)
69. Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, aprobat de Consiliul de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei, proces - verbal nr. 28 din 8 august 1997, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1997, nr.64-65, art. 105 din 02.10.1997
70. Regulamentul cu privire la modul de întocmire şi prezentare a rezultatelor auditului,
aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.28 din
08.08.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64-65 din 02.10.1997 (cu modificările
ulterioare)
71. Regulamentul cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 126 din 28.11.1997, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 112-114/198 din 14.10.1999, (cu modificările şi completările
ulterioare)
72. Regulamentul cu privire la sistemele de control intern în bănci, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.96 din 30.04.2010,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.98-99/368 din 15.06.2010
73. Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.269 din 26.10.2001,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.130/310 din 14.12.2001 (cu modificările şi
completările ulterioare)
74. Regulamentul nr. 42/09-01 cu privire la deţinerea cotei substanţiale în capitalul
băncii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.53
din 29.11.1996, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.80/104 (cu modificările şi
completările ulterioare)
75. Regulamentul nr.23/09-01 cu privire la licenţierea băncilor, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.37 din 15.08.1996, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.59-60/74 din 12.09.1996 (cu modificările şi completările
ulterioare
76. Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari", aprobat de Consiliul de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.37 din 01.12.1995, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din 14.12.1995 (cu modificările şi completările
ulterioare)
77. Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci
funcţionarilor săi, aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-

151
verbal nr.43 din 18.09.1996, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996 (cu
modificările ulterioare)
78. Regulamentul nr.34/09-01 cu privire la eliberarea certificatului de calificare al
auditorului instituţiilor financiare, aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei, proces-verbal nr.46 din 11.10.1996, în vigoare din 24.10.1996, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.69 din 24.10.1996.
79. Regulamentul privind externalizarea activităţilor şi operaţiunilor băncii, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 241 din 3 noiembrie
2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.227-232 din 23.12.2011, art. 2099
80. Regulamentul privind tranzacţiile băncii cu persoanele sale afiliate, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 297 din 30.12.2009,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.27-28, art. 102 din 19.02.2010 (cu modificările şi
completările ulterioare)
81. Rotaru, C. Managementul performantei bancare: monografie, Bucureşti, Expert, 2001.
82. Roxin L, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1997
83. Stoica, M. Management bancar, Bucureşti: Ed. Economica, 1999.
84. Ulian G. Finanţe: note de curs şi aplicaţii pentru seminar, Suport de curs, Universitatea
de Stat din Moldova, Chişinău 2009

85. Arnone M.,Darbar S.,Gambini A. Banking Supervision: Quality and Governance. IMF
Working Paper, WP/07/82, april 2007
86. Bank for International Settlements, Basel Committee, Enhancing Bank Transparency.
Public Disclosure and Supervisoy Information that Promote Safety and Soundness in Banking
Systems. September 1998
87. Directive 2006/49/CE of the European Parliament and of the Council on the capital
adequacy of investment firms and credit institutions (recast), Official Journal of the European Union L
177/30.06.2006
88. EU Directive ( 93/6/EEC ) on the Capital Adequacy of Investment Firms and Credit
Institutions (CAD I), Directives The 98/31/Ec And 98/33/Ec, On The Capital Adequacy Of
Investment Firms And Credit Institutions (Cad Ii)
89. Basel III: A global regulatory framework for more resilient banks and banking
systems December 2010 (rev June 2011)
90. Kamgna, Severin Yves, Macro-Prudential Monitoring Indicators for CEMAC Banking
System, Munich Personal RePEc Archive, Paper No. 17095, September 2009
91. Global Financial Stability Report Navigating the Financial Challenges Ahead.-
International Monetary Fund.- October 2009
92. Halpern, J.F. Weston, E.F. Brigham "Canadian Managerial Finance", Harcont
Brace&Company, Canada, 1994
93. Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic, Analyzing and Managing Banking
Risk", Casa de Editură Irecsson, Bucureşti, 2004.
94. Miller R., VanHoose D. Modern Money and Banking. – Singapure, McGraw-Hill
International Editions, 1993
95. Mishkin F. The economics of money, banking, and financial markets, 5th Edition,
Columbia University. – USA, Addison-Wesley, 1999.

152
96. Owen Evans, Alfredo M. Leone, Macroprudential Indicators of Financial System
Soundness. Occasional Paper, 192, IMF, Washington DC April 2000.

97. Абчук, В. Риски в бизнесе, менеджменте и маркетинге, Санкт-Петербург, Изд-во


Михайлова В. А., 2006.
98. Азрилиян А. Большой экономический словарь. Москва: Институт Новой
Экономики, 1999.
99. Акмаева, Р.Стратегическое планирование и стратегический менеджмент:
учебное пособие, Москва, Финансы и статистика, 2006.
100.Алтунян А. Г. Монетарная политика как инструмент обеспечения
экономической безопасности России// Автореферат дис. на соискание уч. ст. д э н, Санкт-
Петербург, 2009.
101.Антонов Г., Банковский портфель-2. Москва: Соминтек, 1994.
102.Арикова, З., Современная модель управления предприятием: (учеб. пособие);
Комрат. гос. ун-т., 2001
103.Байгереев, М., Основы стратегического менеджмента, Человек и труд, Москва,
2007., N 6.
104.Богданов И., Экономическая безопасность России., Теория и практика., Москва,
ИСПИ РАН, 2001.
105.Белозеров, С., Современный механизм секьюритизации активов: экономическое
содержание исходных критерий, Финансы и кредит., Москва, 2010.
106.Бурцев В.В. Факторы финансовой безопасности России., Менеджмент в России
и за рубежом., Москва, 2001., №1
107.Гитман Л. Дж., Джонк М.Д. Основы инвестирования., Москва, Дело, 1997.
108.Гребиньяк, Лоуренс Дж. Как заставить работать вашу стратегию: эффективная
реализация стратегии и внедрение перемен, Днепропетровск, Баланс Бизнес Букс, 2006.
109.Дериг, Х. Универсальный банк – банк будущего. Финансовая стратегия на
рубеже века. Перевод с немецкого Л. Консебовской; редакция А. Бельчук. Москва,
Международные Отношения, 1999.
110.Дробышевский С.М. (рук. авт. коллектива) и др, Некоторые подходы к
разработке системы индикаторов мониторинга финансовой стабильности, Москва, ИЭПП,
2006, (Научные труды / Ин-т экономики переходного периода; № 103P).
111.Жуков Е.Ф., Эриашвили Н.Д. Банковское дело. – Москва, ЮНИТИ, 2007.
112.Караталов О.К. Антикризисные меры финансово-экономической безопасности
Кыргызстана, Финансы и кредит, 2009., N7.
113.Киселев, В. Управление банковским капиталом. Москва, Экономика, 1997.
114.Кобзарь, Л., Дикова И. Банковский менеджмент. Кишинэу: Международный
Институт Менеджмента, 1998.
115.Козловский, А., Эффективность банковской деятельности в системе обеспечения
экономической безопасности России./ АВТОРЕФЕРАТ диссертации на соискание ученой
степени кандидата экономических наук., Москва, 2011.
116.Котлер, Ф. Маркетинг менеджмент : [пер. с англ.], 12-е изд., СПб., Питер, 2006.

153
117.Макконнелл К.Р., Брю С.Л., Экономикс: принципы, проблемы и политика. В 2-х
т. Москва, Республика, 1992.
118.Масленников, А., Экономическая безопасность России, Банковское дело.,
Москва, 2007., N 12.
119.Наука и безопасность России., Москва., Наука, 2001; 2002. Разд. 1. Гл. 1.
120.Некоторые подходы к разработке системы индикаторов мониторинга
финансовой стабильности, [Дробышевский С.М. рук. авт. коллектива], Москва, ИЭПП,
2006.
121.Нельсон, Б., Библия менеджмента : [руководство] : [пер. с англ.], Москва.,
Диалектика, 2006.
122.Новиков Г. В. Финансовая безопасность экономики (методология и практика,
Москва, ИЭ РАН, 2001 г
123.Обзор Центра макроэкономических исследований Сбербанка России.
Антикризисные программы поддержки экономики: систематизация и предложения для
России., Февраль 2010
124.Ответные политические меры в связи с экономическим кризисом: подход к
обеспечению достойного труда в Европе и Центральной Азии., Лиссабон, февраль 2009г
125.Оценка показателей-индикаторов финансовой безопасности России,
Финансовый бизнес, 2011, № 1.
126.Параховский, А.. Вектор экономического развития, Москва, ТЕИС, 2002.
127.Пилин, Н. Системный анализ как инструмент менеджмента, Консультант
директора, Москва, 2007.
128.Плисецкий Д. Система мониторинга финансового сектора экономики,
Банковское дело, 2004, № 9.
129.Проблемы выбора индикаторов экономической безопасности государства и
определение их пороговых значений, Вестник Санкт-Петербургского Университета ГПС
МЧС России., 2009.№4.
130.Разработка методики построения и ежеквартального мониторинга индикаторов
финансовой нестабильности на развивающихся рынках, Институт экономики переходного
периода. Дробышевский С.М. (руководитель проекта), Москва, 2006.
131.Сакс Дж., Ларрен Ф. Макроэкономика. Глобальный подход, Москва, Дело, 1996.
132.Семенюга, О.Г, и др. Деньги, кредит, банки в РФ., Москва, Контур, 1998
133.Сенчагов В.К. Экономическая безопасность России, Москва Дело, 2005.
134.Сенчагов В.К. Экономическая безопасность: геополитика, глобализация,
самосохранение и развитие / Институт экономики РАН., Москва, Финстатинформ, 2002.
135.Сенчагова В.К., Экономическая безопасность России: Общий курс: Учебник / 2-
е изд., Москва, Дело, 2005.
136.Соколов Ю.А. Индикаторы финансовой безопасности экономических систем,
Наука и экономика, 2010, N2.
137.Соколов Ю.А. Индикаторы финансовой безопасности экономических систем //
Наука и экономика, 2010, N2.
138.Таран И. Финансовая политика и экономическая безопасность страны: Учебное
пособие, Молд. гос. ун-т. – Кишинев: СЕР USM, 2005.

154
139.Трунин П. В. Мониторинг финансовой стабильности в развивающихся
экономиках (на примере России), Москва, ИЭПП, 2007.
140.Трунин П.В. (руководитель проекта), Палий А.А. Кнобель А.Ю, Разработка
методики построения и ежеквартального мониторинга индикаторов финансовой
нестабильности на развивающихся рынках, Институт экономики переходного периода.
Москва, 2006
141.Улюкаев А.В., Трунин П.В., Применение сигнального подхода к разработке
индикаторов – предвестников финансовой нестабильности в РФ, Институт экономики
переходного периода. Москва, 2006
142.Федорова Е.А., Назарова Ю.Н., Использование эконометрического
моделирования для прогнозирования финансовых кризисов,Аудит и финансовый анализ,
Москва, 2006, №6
143.Финансовая система Евросоюза: испытание кризисом.,Современная Европа.,
Москва, 2011, №1.
144.Хорн Дж. К. Ван, Основы управления финансами, Москва, Финансы и
статистика, 1996.
145.Центральные банки и мониторинг финансовой стабильности / Аналитическая
серия ИКСИ., Выпуск 14(31), 07.05.2008
146.Экономическая безопасность России: Общий курс: Учебник / Под ред.В.К.
Сенчагова. 2-е изд. – Москва, Дело, 2005.
147.http:www.bri.org/about/history.htm Banca Reglementelor Internaţionale - "Risk
Management Guidelines For Derivates" Basel Committee on Banking Supervision, Basel, 1994.,
vizitat 23.03.2012
148.www.ilo.org/public/english/region/eurpro/geneva/download/events/lisbon2009/policy
Basel Committee International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards
(Revised Framework) November2005., vizitat 12.02.2012
149.http://www.conso.ro/ghiduri/14/47/192/Cum-calculeaza-scoringul-Biroul-de credit,
Vizitat la 09.12.2009
150.http://www.bnm.md/Banca Naţională a Moldovei vizitat 3.04.2012
151.http://www.bns.md/ Biroul Naţional de Statistică vizitat14.04.2012
152.http://www.eurostat.com/ Datele EUROSTAT vizitat 13.04.2012
153. http://www.iefs.md/ro/activitatea-iefs/publicacii/met/106-relansarea-publicaiei-
imoldovan-economic-trends.html, Moldovan Economic Trends /Tendinţe Economice în
Republica Moldova,
154.www.bankrate.com/calculators/credit-score-fico-
calculator.aspx&prev=/search%3Fq%3Dfico%2Bscore%2Bmodel%26hl%3Dro%26lr%3D&rurl
=translate.google.com&usg=ALkJrhht1wog52arWiE53HF1H8kHhC8E0A, Scoringul-Biroul-de
credit, vizitat la 11.12.2009,21.26
155.www.bankrate.com/calculators/credit-score-fico-
calculator.aspx&prev=/search%3Fq%3Dfico%2Bscore%2Bmodel%26hl%3Dro%26lr%3D&rurl
=translate.google.com&usg=ALkJrhht1wog52arWiE53HF1H8kHhC8E0A, Credit score FICO
11.12.2009,21.26

155
ANEXE

156
Anexa 1

Clasificarea riscurilor bancare

RISCURILE BANCARE

ECONOMICE POLITICE

EXTERNE INTERNE

De ţară De valută De calamităţi Componenţa Caracterul opera Tipul băncii


(valutar) naturale clientelei -ţiunilor bancare comerciale

De comercial După apartenenţa la Operaţiuni


convertibilitate ramura economică bilanţiere

De transfer De retransmitere După mărime Operaţiuni


extrabilanţiere

De moratorii După aptitudinea După caracterul


plăţi faţă de proprietate operaţiunilor active

Industrial 1) Barter Tipul operaţiunii După caracterul


operaţiunilor pasive

De reglementare şi 2) Clearing De credit De diversificare


livrări

De circumstanţe 3) Creditare De portofoliu De inflaţie


de forţă mojoră

De resurse 4) Leasing financiar


De lichiditate

5) Factoring sistematic nesistematic

Fig. A.1.1. Schema desfăşurată a riscurilor bancare conform modelului Sevruk V.

Sursa: elaborat de autor in baza [125]

157
Riscuri

Fig. A.1.2. Structura riscului în tranzacţiile creditare


caraczteristice
activităţii Riscul ratei Riscul valutar Riscul Riscul „intenţiilor Riscul de business Riscul neonorării
împrumutatului dobînzii managenentului şi premeditate” obligaţiilor
a altui personal al
împrumutatului

Obiectiv
Riscul de conflict a Riscul furnizării Riscul Riscul dispersiei
intereselor materiei prime părţilor legate capitalului acţionar
Subiectiv

Juridic
Riscul
Riscuri
în caracteristice
activităţii Riscul Riscul Riscul Riscul evaluării Riscul asigurării
Sursa: elaborat de autor

tranzacţiile băncii managementului informaţional nerespectării necalitative a


şi a personalului limitelor împrumutatului
creditare
Juridic Lichidităţii De conjunctură
Riscul Riscul Riscul
gajului garantului asiguratorului

Alte riscuri
Riscul de ţară (politic, Riscul
economic şi social) circumstanţelor for s-
majore

Anexa 1(continuare)
158
Riscurile bancare

Riscuri după sursa de Riscuri de prestaţie Riscuri după aspectul Riscuri din punct de
apariţie financiar vedere matematic

Riscuri externe Riscuri interne R. organizaţional Riscuri Riscuri Riscuri

Fig. A.1.3.Clasificarea riscurilor in viziunea autorului


financiare pure nefinanciare nediversificabile
Riscul de ţară Riscul reglementar R. de nefuncţionare
Riscul de credit Riscul
Riscul legislativ R de insolvabilitate R. de strategie Riscuri care nu
tehnologic pot fi calculate
Riscul valutar şi anticipate
Riscul fiscal Rislul de lichiditate R. de contrapartidă
Riscul
Riscul de informaţional
Riscul de fraudă Riscul de credit R. operaţional lichiditate Riscuri

Anexa 1(continuare)
deversificabile
Riscul de mediu Riscul de insuficienţă Riscul de
funcţională Riscul de transfer Riscul de de fraudă
dobîndă Riscuri care pot
Riscul concurenţial fi calculate şi
Riscul resurselor prognozate
umane R. de pierdere a Riscul
controlului Riscul de organizaţional
Riscul de piaţă variaţie a
cursului Metode statistice
Riscul comunicare Riscul de fraudă hîrtiilor de
valoare Alte riscuri
Riscul valutar legate de Metodede scoring
Riscul controlului Riscul de lichiditate
bancă
intern
Riscul de de rată Metoda analitică
R. utilizării de modele
a dobînzii necorespunzătoare
Riscul de credit Metode de raiting

R. utilizării de sisteme
neperformante Metode în baza anumitor
criterii şi inticatori

159
Anexa 2

Lista actelor normative care reglementeaza domeniul bancar din RM


Legi

Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din
21.07.95
Legea Republicii Moldova instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95
Legea Republicii Moldova privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21 martie 2008
Regulamente
1. Reglementare şi supraveghere bancară
- Regulamentul privind externalizarea activităţilor şi operaţiunilor băncii, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 241 din 3 noiembrie 2011, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.227-232 din 23.12.2011, art. 2099
- Regulamentul cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.231 din 27 octombrie 2011, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.216 - 221 din 09.12.2011, art.2007 (în vigoare din 01.01.2012)
- Regulamentul privind activitatea băncilor în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi
finanţării terorismului
- Regulamentul cu privire la exigenţele faţă de administratorii băncii, aprobat prin Hotărârea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.134 din 01 iulie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.91-94/619 din 03.06.2011
- Regulamentul cu privire la sistemele de control intern în bănci, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.96 din 30.04.2010, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.98-
99/368 din 15.06.2010
- Regulament cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea reducerilor
pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 224 din 30.08.2007, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2007, nr. 149-152, art.560
- Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.269 din 26.10.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.130/310 din 14.12.2001 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica Moldova a informaţiei
despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr. 392 din 21.12.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu
modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din Republica Moldova, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 143 din 02.06.2000, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2000, nr.65-67/230 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la investiţiile băncilor în imobilizări corporale, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.384 din 23 decembrie 1999, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2000 (cu modificările şi completările ulterioare)

160
Anexa 2 (continuare)

- Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999,
nr.109-111/192 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor economice,
Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.81 din 09.04.1998, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1998, nr.49 , art. 151 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 126 din 28.11.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
112-114/198 din 14.10.1999, (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la modul de întocmire şi prezentare a rezultatelor auditului, aprobat de
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.28 din 08.08.1997, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.64-65 din 02.10.1997 (cu modificările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei, proces - verbal nr. 28 din 8 august 1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.64-65, art.
105 din 02.10.1997
- Regulamentul nr. 42/09-01 cu privire la deţinerea cotei substanţiale în capitalul băncii, aprobat prin
Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.53 din 29.11.1996, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1996, nr.80/104 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul privind filialele, reprezentanţele şi oficiile secundare ale băncilor, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.84 din 28 aprilie 2011, (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.110-112 din 08.07.2011, art. 874)
- Regulamentul nr.34/09-01 cu privire la eliberarea certificatului de calificare al auditorului instituţiilor
financiare, aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.46 din
11.10.1996, în vigoare din 24.10.1996, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.69 din 24.10.1996.
- Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcţionarilor săi, aprobat
de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.43 din 18.09.1996, Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996 (cu modificările ulterioare)
- Regulamentul nr.23/09-01 cu privire la licenţierea băncilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.37 din 15.08.1996, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-
60/74 din 12.09.1996 (cu modificările şi completările ulterioare
- Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari", aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.37 din 01.12.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din
14.12.1995 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul privind tranzacţiile băncii cu persoanele sale afiliate, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 297 din 30.12.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.27-28, art. 102 din 19.02.2010 (cu modificarile si completarile ulterioare)
2. Operaţiuni valutare şi relaţii externe
- Regulamentul cu privire la tranzacţiile swap valutar dintre Banca Naţională a Moldovei şi bănci,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.231-234, art.899

161
Anexa 2 (continuare)

- Regulamentul cu privire la modul de eliberare de către Banca Naţională a Moldovei a acordului pentru
comercializarea mărfurilor contra valută străină liber convertibilă în magazinele duty-free, Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, nr.41-43/180 din 26.03.2010
- Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare”, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.41-43/177 din 26.03.2010
- Regulament cu privire la unităţile de schimb valutar, aprobat prin HCA al BNM nr.53 din 05.03.2009,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62-64/269 din 27.03.2009
- Regulamentul privind condiţiile de acordare rezidenţilor a creditelor în valută străină de către băncile
licenţiate, aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 16 din 22.01.2009,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/180 din 03.03.2009
- Regulamentul privind eliberarea de către Banca Naţională a Moldovei a autorizaţiilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova, aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei nr.14 din 22.01.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.57-58/249
- Regulamentul privind autorizarea unor operaţiuni valutare de către Banca Naţională a Moldovei,
aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.51 din 05.03.2009, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 57-58/251 din 20.03.2009 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul privind modul de eliberare de către bănci a permisiunilor pentru scoaterea mijloacelor
bănesti din Republica Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/179 din 03.03.2009
- Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine, aprobat
prin HCA al BNM nr.3 din 15.01.2009, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.27-29/100
3. Operaţiuni de piaţă
- Regulament privind emiterea, circulaţia şi răscumpărarea Certificatelor Băncii Naţionale a Moldovei,
aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al BNM nr.200 din 12.08.2004 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2004, nr.163-167, art.325), cu modificările şi completările ulterioare
- Regulament cu privire la depozitele overnight acceptate de Banca Naţională a Moldovei de la bănci,
aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 65 din 27.03.2003, în vigoare
din 01.09.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 84-86/ 121 din 16.05.2003), cu modificările şi
completările ulterioare
- Regulament privind modul de efectuare de către Banca Naţională a Moldovei a operaţiunilor de
depozit în lei moldoveneşti cu băncile licenţiate, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei nr.424 din 28.12.2000, în vigoare din 15.02.2001(Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.16-18/65 din 15.02.2001), cu modificările şi completările ulterioare
- Regulament privind facilităţile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca Nationala a
Moldovei, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.70 din 23.03.2006,
în vigoare din 21.04.2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.51-54/188 din 31.03.2006), cu modificările
şi completările ulterioare
- Regulament privind ratele de referinţă CHIBOR şi CHIBID, aprobat prin hotărîrea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 242 din 11.08.2005, în vigoare din 01.12.2005 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.110-112/386 din 19.08.2005), cu modificările şi completările ulterioare

162
Anexa 2 (continuare)

- Regulament cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor bancare de depozit


şi a cambiilor bancare, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.94 din
31.03.2005, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.67-68/248 din 06.05.2005), cu modificările şi completările
ulterioare
- Regulament cu privire la regimul rezervelor obligatorii, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
administraţie al BNM nr.85 din 15.04.2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.67-72, art.168), cu
modificările şi completările ulterioare
- Regulament privind modul de efectuare de către bănci a operaţiunilor cu cambii, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie nr.156 din 02.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldovei nr. 78-80 din
08.07.2000 (cu modificarile ulterioare)
- Regulament cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova,
aprobat la şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.45 din 25.12.1997
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 8, art.24) cu modificările şi completările ulterioare
- Regulament cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei cu valori
mobiliare de stat, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 33 din
11.09.1997, în vigoare din 18.09.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/103 din 18.09.1997), cu
modificările şi completările ulterioare
- Regulament cu privire la modul de garantare a creditelor acordate de Banca Naţională a Moldovei
băncilor, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.51 din 15.11.96, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.83/110 din 26.12.96 (cu modificările ulterioare)
- Regulament nr.9/08 cu privire la sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare, aprobat prin
hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.8 din 02.02.1996 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 26-27/29 din 02.05.1996), cu modificările şi completările ulterioare
- Regulament cu privire la facilitatea de lombard, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr.28 din 18.10.1995, în vigoare din 25.01.1996 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.5-6/1 din 25.01.1996), cu modificările şi completările ulterioare
4. Sistemul de plăţi
- Regulamentul cu privire la activitatea băncilor în sistemele de transfer internaţional de mijloace
băneşti, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 204 din 15.10.2010, în vigoare
din 01.06.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 231-234, art. 900
- Regulamentul cu privire la supravegherea sistemului automatizat de plăţi interbancare, Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.154 din 28.06.2007, în vigoare din 01.01.2008,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.131-135/514 din 24.08.2007 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de plăţi interbancare, aprobat prin Hotărîrea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.53 din 02.03.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.39-42/144 din 10.03.2006 (cu modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la transferul de credit, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr.373 din 15.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 176-181/643 din
30.12.2005 (cu modificările şi completările ulterioare).

163
Anexa 2 (continuare)
- Regulamentul privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a
mijloacelor băneşti din conturile bancare, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr.375 din 15.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/6 din 06.01.2006
- Regulamentul cu privire la debitarea directă, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr.374 din 15.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.176-181/644 din 30.12.2005 (cu
modificările şi completările ulterioare)
- Regulamentul cu privire la cardurile bancare, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei nr. 62 din 24.02.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36-38/124 din 04.03.2005)
5. Balanţa de plăţi
- Regulamentul cu privire la raportarea informaţiei aferente Balanţei de plăţi, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.61 din 11.09.1997, în vigoare din 01.01.1998,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.77-78/139 (cu modificările şi completările ulterioare)
6. Evidenţa contabilă
 Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova, Hotărîrea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.15 din 26.03.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.33-34/54 din 22.05.1997 (cu modificările şi completările ulterioare)
 Regulament privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova, Hotărîrea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 238 din 10.10.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
144-145/331 din 24.10.2002 (cu modificările şi completările ulterioare)
 Regulament privind cerinţele faţă de documentele contabile interne, Hotărîrea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 381 din 15.12.2005, în vigoare din 21.04.2006, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 1-4/10 din 06.01.2006 (cu modificările şi completările ulterioare)
 Regulamentul privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la băncile licenţiate din
Republica Moldova, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.297 din 25.11.2004,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.218-223/474 din 10.12.2004 (cu modificările şi completările ulterioare)
8. Operaţiuni cu numerar
- Regulament cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova, Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 200 din 27.07. 2006, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 120-123 din 4.08.2006 (cu modificările ulterioare)
- Regulament privind utilizarea carnetului de cecuri de numerar, Hotărîrea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr. 377 din 16.12.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10-11 din
27.01.2000
9. Tehnologii informaţionale
 Regulament privind utilizarea sistemelor de deservire bancară la distanţă, aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.376 din 15.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.1-4/6 din 06.01.2006 (cu modificările ulterioare)

164
Anexa 2 (continuare)
Instrucţiuni
1. Reglementare şi supraveghere bancara
■ Instrucţiunea privind situaţiile financiare FINREP la nivel individual, aplicabile băncilor, aprobată prin
Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.292 din 15 decembrie 2011, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.227-232 din 23.12.2011, art. 2104, cu modificările şi completările ulterioare (în
vigoare din 01.01.2012)

■ Instrucţiunea privind modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor în scopuri


prudenţiale, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.279 din 01
decembrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.216 - 221 din 09.12.2011, art. 2008 (în vigoare din
01.01.2012)
2. Operaţiuni valutare şi relaţii externe
■ Instrucţiunea cu privire la modul de prezentare la Banca Naţională a Moldovei de către casele de
schimb valutar şi hoteluri a rapoartelor în formă electronică, aprobată prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.232 din 27.10.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2011,
nr.227-232, art.2097
■ Instrucţiunea cu privire la raportarea unor operaţiuni valutare de către băncile licenţiate, aprobată prin
Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.11 din 22.01.2009, publicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48 din 03.03.2009, art. 178
■ Instrucţiunea cu privire la Raportul privind conturile corespondente şi alte plasări ale băncii licenţiate,
aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al BNM nr.251 din 18.12.08, publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.3-6/7
■ Instrucţiunea privind angajamentele externe, aprobată prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei nr.185 din 13.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.116-119, art. 427
(cu modificările şi completările ulterioare)
■ Instrucţiuni cu privire la efectuarea decontărilor valutare în urma tranzacţiilor încheiate la Bursa
Universală de Mărfuri a Moldovei cu participarea nerezidenţilor, aprobată prin hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 195 din 05.08.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2004, nr. 138–146, art. 287 (cu modificările şi completările ulterioare)
■ Instrucţiunea cu privire la deschiderea conturilor în străinătate, aprobată prin hotărârea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.279 din 13.11.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2003,
nr.229-233, art.323 (cu modificările si completările ulterioare)
■ Instrucţiuneа cu privire la introducerea /scoaterea numerarului în /din Republica Moldova de către
bănci, aprobată prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.340 din 18.11.1998,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.109-110, art.219 (cu modificările şi completările ulterioare)
Instrucţiunea privind mandatele poştale internaţionale, aprobată prin hotărârea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr.129 din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.76-78,
art.199 (cu modificările şi completările ulterioare)

165
Anexa 2 (continuare)
3. Operaţiuni de piaţă
■ Acord de agent fiscal
■ Instrucţiune privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi modul de
autorizare a lor de către Banca Naţională a Moldovei, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr.95 din 30.04.2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.98-99/367 din
15.06.2010)
■ Condiţiile de emisiune, circulaţie şi răscumpărare a Obligaţiunilor de stat plasate prin subscriere
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.78-79, art.318)
■ Condiţiile de plasare, circulaţie şi răscumpărare a obligaţiunilor de stat cu dobînda fixă (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.160-161, art.451)
■ Condiţiile de plasare, circulaţie şi răscumpărare a obligaţiunilor de stat cu dobînda flotantă (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.160-161, art.450)
■ Instrucţiune cu privire la plasarea, circulaţia şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de
înscrieri în conturi, aprobată prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 201 din
09.08.2007 şi de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova la 10.08.2007, nr.08/3-1/308 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.136-140/ 533 din 31.08.2007), cu modificările ulterioare
4. Politică monetară
■ Instrucţiunea privind raportarea ratelor dobînzilor aplicate de băncile din Republica Moldova,
aprobată prin HCA BNM nr. 304 din 22 decembrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.238-242 din
30.12.2011
■ Instrucţiunea cu privire la modul de întocmire şi prezentare a rapoartelor privind rata medie pe
credite şi depozite atrase de bănci, aprobată prin Hotărârea nr.156 din 25.06.2009, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.107-109 din 3.07.2009
■ Instrucţiune cu privire la modul de completare de către băncile licenţiate a Raportului privind
statistica monetară (HCA BNM nr. 255 din 17 noiembrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 206-
215 din 2 decembrie 2011)
■ Instrucţiunea cu privire la modul de întocmire de către bănci a Raportului privind volumul
operaţiunilor de casă (aprobat prin HCA BNM nr.256 din 17 noiembrie 2011, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 203-205 din 25 noiembrie 2011)
5. Raportări
■ Instrucţiune privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă electronică la Banca
Naţională a Moldovei, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.132
din 17 iulie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.157-159/447 din 19.08.2008 (cu modificările şi
completările ulterioare)
6. Recomandări
■ Recomandările cu privire la sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer de către băncile din
Republica Moldova, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.188 din 13.07.2006,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.116-119 din 28.07.2006
■ Recomandări cu privire la obiectivele de control şi măsurile de securitate ale Sistemului de
Management al Securităţii Informaţiei în bănci

166
Anexa 2 (continuare)
■ Recomandările cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor de către bănci în vederea prevenirii
şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului
7. Transparenţa decizională
■ Reglementări privind transparenţa decizională
■ Legea nr. 239-XVI din 13.11.2008 privind transparenţa în procesul decizional
■ Hotărârea Guvernului nr. 96 din 16.02.2010 cu privire la acţiunile de implementare a Legii nr.239-XVI
din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional
■ Regulamentul privind asigurarea transparenţei în procesul de elaborare si adoptare a deciziilor Băncii
Naţionale a Moldovei, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 230
din 18.11.2010
Hotărâri
1. Reglementare şi supraveghere bancara
 Hotărîrea Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 29 din 15 februarie 2012 Cu privire la
retragerea licenţei B.C. „Universalbank” S.A. de desfăşurare a activităţilor financiare şi iniţierea procesului de
lichidare silită
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.293 din 15 decembrie 2011 cu
privire la abrogarea unor acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.227-232 din 23 decembrie 2011, art. 2105
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.242 din 3 noiembrie 2011 cu privire
la modificarea şi completarea unor acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.227-232, din 23.12.2011, art. 2100
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.266 din 24 noiembrie 2011cu privire
la modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.206-215 din 02.12.2011, art. 1834
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.174 din 18 august cu privire la
modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la investiţiile băncilor în active materiale pe termen lung,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.160-163 din 30.09.2011, art. 1501
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 65 din 7 aprilie 2011cu privire la
modificarea şi completarea Instrucţiunii cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a unor rapoarte
referitoare la activitatea financiară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.83-85/526 din 20.05.2011)
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 47 din 11.03.2010 „Cu privire la
modificarea şi completarea Hotărârii Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 207 din 15
august 2007” Cu privire la unele particularităţi ale activităţii instituţiilor financiare aferente procesului de legalizare
a capitalului şi transferării /scoaterii din Republica Moldova de către persoane fizice a mijloacelor băneşti legalizate
””, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.41-43/179 din 26.03.2010
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.33 din 05.02.09 „Cu privire la
modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii”, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.30-33/114

167
Anexa 2 (continuare)

 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.59 din 03.04.2008 cu privire la
aprobarea formularului certificatului de calificare al auditorului instituţiilor financiare, precum şi înlocuirea
adeverinţelor de calificare a auditorului bancar cu certificate de calificare al auditorului instituţiilor financiare,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.81 din 25.04.2008
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 207 din 15.08.2007 cu privire la
unele particularităţi ale activităţii instituţiilor financiare aferente procesului de legalizare a capitalului şi
transferării/scoaterii din Republica Moldova de către persoanele fizice a mijloacelor băneşti legalizate, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.131-135/522 (cu modificările şi completările ulterioare).
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.208 din 07.07.2005 privind
notificarea Băncii Naţionale a Moldovei referitor la deschiderea de către băncile străine a reprezentanţelor pe
teritoriul Republicii Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.98-100 din 22.07.2005
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.15 din 26.03.1997 privind
autorizarea băncilor în domeniul acceptării depozitelor de la Trezoreria Statului şi de la alte organe ale statului,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.29/50 (cu modificările şi completările ulterioare)
2. Operaţiuni valutare şi relaţii externe
 Hotărârea Consiliului de administraţie al BNM nr.257 din 17 noiembrie 2011 „Cu privire la modificarea şi
completarea instrucţiunii cu privire la raportarea unor operaţiuni valutare de către băncile licenţiate”
 Hotărărea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei Nr.258 din 17 noiembrie 2011 „Cu
privire la modificarea şi completarea Instrucţiunii cu privire la Raportul privind conturile corespondente şi alte
plasări ale băncii licenţiate”
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.233 din 27 octombrie 2011 „Cu
privire la modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la unităţile de schimb valutar”
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.232 din 27 octombrie 2011 „Cu
privire la aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de prezentare la Banca Naţională a Moldovei de către casele de
schimb valutar şi hoteluri a rapoartelor în formă electronică”
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.196 din 30 septembrie 2010 „Cu
privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tranzacţiile swap valutar dintre Banca Naţională a Moldovei şi
bănci”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.231-234/899 din 2010
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 8 din 28.01.2010 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare”, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.41-43/177 din 26.03.2010
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 49 din 11.03.2010 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului cu privire la modul de eliberare de către Banca Naţională a Moldovei a acordului pentru
comercializarea mărfurilor contra valută străină liber convertibilă în magazinele duty-free”, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.41-43/180 din 26.03.2010
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.53 din 05.03.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului cu privire la unităţile de schimb valutar”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62-
64 din 27.03.2009, art. 269

168
Anexa 2 (continuare)

 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.14 din 22.01.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind eliberarea de către Banca Naţională a Moldovei a autorizaţiilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.57-58/249
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.251 din 18.12.08 „Cu privire la
aprobarea Instrucţiunii cu privire la Raportul privind conturile corespondente şi alte plasări ale băncii licenţiate”,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6/7
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.16 din 22.01.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind condiţiile de acordare rezidenţilor a creditelor în valută străină de către băncile
licenţiate”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/180 din 03.03.2009
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.51 din 05.03.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind autorizarea unor operaţiuni valutare de către Banca Naţională a Moldovei”,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.57-58/251
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.11 din 22.01.2009 „Cu privire la
aprobarea Instrucţiunii cu privire la raportarea unor operaţiuni valutare de către băncile licenţiate”, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/178 din 03.03.2009
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.15 din 22.01.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind modul de eliberare de către bănci a permisiunilor pentru scoaterea mijloacelor
bănesti din Republica Moldova”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/179 din 03.03.2009
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.3 din 15.01.2009 „Cu privire la
aprobarea Regulamentului privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine”,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.27-29/100
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 182 din 13 iulie 2006 „Cu privire la
modificarea şi completarea Regulamentului privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova”,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.112-115/398 din 21.07.2006
3. Operaţiuni de piaţă
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.294 din 15.12.2011 cu privire la
completarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2011, nr.227-232, art.2106
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.251 din 11 noiembrie 2011 "Cu
privire la modificarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii", Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.197-202/1776 din 18.11.2011
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.111 din 26.05.2011 cu privire la
modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2011, nr.91-94, art.621
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 109 din 26 mai 2011 cu privire la
nivelul ratelor dobânzilor Băncii Naţionale a Moldovei, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.91 - 94,
art. 620
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 10 din 27 ianuarie 2011 cu privire
la modificarea normei rezervelor obligatorii, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.18-21a, art.119

169
Anexa 2 (continuare)

 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 227 din 18.11.2010 "Cu privire la
modificarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii", Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.235-240/942 din 2010
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 14 din 25.01.2001 privind modul de
stabilire a ratei de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen lung, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.11-13/44 din 01.02.2001
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.28 din 11 februarie 2010 cu privire
la ratele aplicare la efectuarea plăţii pentru menţinerea rezervelor obligatorii Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 33/132 din 05.03.2010
4. Sistemul de plăţi
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 196 din 22.09.2011 cu privire la
aprobarea Conceptului privind optimizarea transferurilor internaţionale şi a cadrului de supraveghere aplicabil
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-163 din 30.09.2011, art.1503)
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 143 din 30 iunie 2011 cu privire la
aprobarea Politicii de supraveghere a sistemului de plăţi în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 110-112/877 din 08.07.2011)
5. Evidenţa contabilă
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.216 din 29 septembrie 2011 "Cu
privire la modificarea şi completarea unor acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei", Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.192-196/1760 din 11.11.2011.
6. Operaţiuni cu numerar
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 200 din 05.10.2010 cu privire la
modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247-251/978
 Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 133 din 4 iunie 2009, „Cu privire la
punerea în circulaţie ca mijloc de plată şi în scop numismatic a unor monede jubiliare şi comemorative”, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova , nr. 102(3435) / 447 din 12.06.2009
7. Raportări
 Hotarîrea Consiliului de administraţie al BNM cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului informatic de
raportare către Banca Naţională a Moldovei
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.267 din 17.12.2009 „Cu privire la
modificarea Instrucţiunii privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă electronică la Banca
Naţională a Moldovei”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.27-28/100 din 19.02.2010
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.132 din 17.07.2008 „Cu privire la
aprobarea Instrucţiunii privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă electronică la Banca
Naţională a Moldovei”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.157-159/447
 Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.83 din 02.04.2009 „Cu privire la
modificarea Instrucţiunii privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă electronică la Banca
Naţională a Moldovei”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.78-79/324

170
Anexa 3

Informaţie suplimentară aferendă diagnosticării activităţii bancare din RM

Tabelul A.3.1.Dinamica numarului angajatilor in sistemul bancar national

2006 2007 2008 2009 2010 2011


Numărul angajaţilor,
oameni 9020 9851 11319 10884 10933 11169
Total active/Nr.angajaţilor
(mil. lei) 2,52 3,25 3,45 3,67 3,87 4,27

Sursa: elaborat de autor in baza datelor BNM

171
Tab. A.3.2. Dinamica activelor totale a băncilor comerciale din RM în 2000-2007(mil.lei)

Denumirea %*(3/ %*(5/ %*(7/ %*(9/ %*(11/ %*(13/1 %*(15/1 200 %*(17/1 %*17/
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Băncii 2) 3) 5) 7) 9) 1) 3) 8 5) 2)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Banca de 436,04 595,7 36,6 1077, 80,6 1591,7 47,7 2343,9 47,3 3492,4 49,0 3484,0 -1 3049,0 -12,5 7 ori
Economii 5
Victoriabank 674,7 759,8 12,61 1153, 51,8 1487,2 28,9 1739,8 17,0 2085,3 19,9 2634,4 26,3 4107,0 55,9 6 ori
7
Banca Socială 543,5 664,5 22,3 841,0 26,6 989,5 17,7 1154,9 16,7 1352,8 17,1 1575,0 16,4 2117,3 34,4 3,9 ori
4
BCR 89,2 109,8 23,1 107,9 1,64 180,7 67,5 214,12 18,5 293,4 37,0 8151,1 27 ori 1445,4 17,7 16,2
sucur.Chişinau ori
Moldincombank 436,05 665,5 52,6 856,8 28,7 1071,8 25,1 1264,2 18,0 1787,6 41,4 2356,3 31,8 3647,9 54,8 8,3 ori
MoldovaAgroinb 919,7 1426, 55,1 1714, 20,2 2146,3 25,2 2873,4 33,9 3757,8 30,8 4712,8 25,5 6888,6 46,1 7,5 ori
ank 3 6
Mobiasbank 193,9 259,6 33,9 386,2 48,8 604,5 56,5 816,2 35,0 1412,3 73,0 1950,1 38,0 2606,7 33,6 13,4
ori
Investprivatbank 90,10 47,43 -47,4 171,4 261,4 203,8 18,9 228,7 12,2 314,6 37,6 648,1 2 ori 1100,9 69,8 12,2
ori
Energbank 166,4 183,6 10,3 239,4 30,4 274,6 14,7 360,62 31,2 527,3 46,2 680,3 29,0 1057,6 55,4 6,3 ori
Fincombank 121,8 172,1 41,3 302,5 75,8 457,7 51,3 628,6 37,3 904,2 43,9 1181,9 30,7 1689,7 43,0 13,8
ori
Comerţbank - 127,5 - 150,0 17,6 133,7 -10,9 2171,3 62,4 259,5 19,5 288,5 11,1 381,4 32,2 3 ori**
Eximbank 156,3 198,9 27,3 272,3 36,9 376,8 38,4 652,0 73,0 887,2 36,1 1376,2 55,1 2715,1 97,2 17,3
ori
Eurocreditbank - - - 60,53 - 96,0 58,6 120,4 25,4 160,8 33,6 180,3 12,1 198,0 9,8 3,3
ori***
Unibank 133,6 186,6 39,7 259,8 39,2 323,7 24,6 375,3 15,9 469,1 25,0 601,3 28,1 527,0 -12,4 3,9 ori
Universalbank 192,3 205,5 6,9 190,7 -7,2 197,0 3,3 200,10 1,57 256,8 28,3 292,1 13,7 322,7 10,5 1,7 ori
Businessbank 100,2 190,4 90,0 159,6 -16,2 156,3 -2,06 124,16 -20,6 - - - - - - -
Petrolbank 177,4 122,4 -31,0 - - - - - - - - - - - - -

Anexa 3(continuare)
Actve – Total 3938,7 5915, 50,2 7943, 34,3 10291, 29,5 11213, 8,89 17961, 39,4 22776, 26,5 31854, 40,0 8 ori
8 5 9 3 5 0 2 6
%* - ritmul creşterii (anul de gestuine / anul precedent), %** - ritmul creşterii (2007 / 2001), %*** - ritmul creşterii (2007 / 2002)
Sursa : elaborată de autor în baza informaţiei din revista „Profit” , nr. 5, 2001, p. 14, nr. 1-2, 2002, p.10, nr. 3, 2003, p.14, nr. 3, 2004, p. 14, nr. 3, 2005, p.16, nr. 12, 2004, p. 13, nr. 12, 2005, p.13, nr. 1-
2, 2006, p. 13 nr. 1-2, 2007, p. 24, nr. 1-2, 2008, p. 16

172
Tab. A.3.3. Depozitele* sectorului bancar al Republicii Moldova economiei naţionale în perioada 2002-2008 mln lei
Ponde

Ponde

Ponde

Ponde

Ponde

Ponde

Ponde
Ritm.

Ritm.

Ritm.

Ritm.

Ritm.

Ritm.

Ritm.
Creş.

Creş.

Creş.

Creş.

Creş.

Creş.

Creş.
rea

rea

rea

rea

rea

rea

rea
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
%

%
Depozite
total
4222.7 100 43.0 5767.8 100 36.6 8019.3 100 39.0 11255.5 100 40.3 14397.2 100 27.9 20662 100 43.5 24085.2 100 16.6

Depozite
persoane 1835.7 43.5 41.3 2438.4 42.3 32.8 3207.4 40 31.5 4255.6 37.8 32.6 5033.3 35 18.2 6447.9 31.2 28.1 6843.2 28.4 6,13
juridice
Inclusiv
în valută 716.6 17.0 29.6 975.2 16.9 36.0 1068.4 13.3 9.55 1296.6 11.5 21.3 1915.6 13.3 47.7 1992.1 9.6 4.0 2062.1 8.6 3,51
străină
Depozite
14214.
persoane 2387.0 56.5 44.3 3329.4 57.7 39.4 4811.9 60 44.5 6999.9 62.2 45.4 9363.9 65 33.7 68.8 62.4 17242.0 71.6 21,3
0
fizice
Inclusiv
31.0
în valută 1277.0 30.3 66.0 1912.0 33.2 49.7 2514.3 31.5 3404.7 30.2 35.4 5157.2 35.8 51.4 6955.3 33.7 34.8 7844.6 32.6 18,8
4
străină
*- Conform metodologiei FMI, din totalul depozitelor in sistemul bancar sunt excluse mijloacele băncilor comerciale şi ale altor
instituţii financiare, conturile bugetului de stat, mijloacele extrabugetare, depozitele persoanelor fizice şi juridice nerezidente
Sursa: elaborată de autor în baza buletinelor trimestriale ale Băncii Naţionale a Moldovei. nr.4. 2003. p.52. . nr.4. 2004. p.76. . nr.4. 2005. p.55. . nr.4. 2006. p.54. . nr.4. 2007. p.57,
nr. 2008 p.28

Anexa 3(continuare)
173
Anexa 3 (continuare)
Tabelul A.3.4. Dinamica structurii activelor bancare, mil.lei

2006 2007 2008 2009 2010 2011


Numerar 1154249,96 1683526,56 1872510,7 2179283 1994264,88 1990930,95
Mijloace
banesti
datorate de
banci net 1832383,33 1664570,24 2079253,7 3687352,5 2491284,87 2185996,41
Mijloace
datorate de
BNM 1737759,87 3735260,5 5851951,8 1943891,4 2384582,82 4390342,21
Mijloace
plasate si
credite
overnight net 1097594,72 674819,96 654744 1777854,4 1663888,52 1256277,59
Valori
mobiliare net 0 2266759,71 2462098,3 6052504,3 6651141,65 6416939,78
Credite si
leasing
financiar net 13830456,34 19880044,4 23524197,1 20264206,7 23318178,6 27747587,24
Mijloace fixe,
net 961193,94 1219622,75 1514539,1 1603177 1623196,83 1613623,51
Dobanda
sporita ce
urmeaza sa fie
primita 152751,23 225252,89 347322,1 409520,6 328841,04 379537,03
Alta avere
imobila, net 84873,31 51727,15 200574,1 652456,7 710209,54 614599,14
Alte active net 0 577079,78 561928,3 1344759,5 1103963,44 1112037,91
Total active 22748682,32 31978663,96 39067001 39915006 42269552,18 47707871,76

Sursa: BNM

Tab.A.3.5. Dinamica structurii creditelor noi acordate, mil. lei

2006 2007 2008 2009 2010 2011


credite moneda
nationala 10235,6 14515,2 17127,2 7828 11939,9 17174,5
credite in valuta straina 6354,7 11971,8 10684,6 6418,5 11489,9 13788,5
total credite noi 16590,3 26487 27811,8 14246,5 23429,8 30963
Sursa: BNM

Tab. A.3.6. Dinamica depozitelor, mil. lei

2007 2008 2009 2010 %2007 %2008 %2009 %2010


depozite persoane
juridice 6447,9 6843,2 7224,2 8477,4 31,21% 28,41% 30,31% 31,46%
depozite persoane
fizice 14214 17242 16609,9 18465 68,79% 71,59% 69,69% 68,54%
depozite total 20661,9 24085,2 23834,1 26942,4
Ponderea depozitelor
in valuta straina 8947,4 9906,7 11742,3 12280,4 43,3% 41,1% 49,3% 45,6%
depozite total 20661,9 24085,2 23834,1 26942,4 100 100 100 100

Sursa: BNM

174
Anexa 3(continuare)
Tabelul A.3.7. Analiza comparativa a principalilor indicatori bancari pe anii 2010-2011
Dinamica
31.12.11 31.12.10 comparativ cu
31.12.2010 ((3-
Nr. % din % din 5)/5*100)
15 bănci 15 bănci
d/o Descriere active active %
1 2 3 4 5 6 7
32 Depozite ale persoanelor fizice c/d 19,595,582.24 41.07 17,426,871.65 41.23 12.44
33 Depozite ale persoanelor juridice 7,435,137.09 15.58 7,086,131.62 16.76 4.93
c/d
34 Total depozite cu dobinda 28,447,462.12 59.63 25,269,864.76 59.78 12.57
35 Total depozite 32,632,097.17 68.40 28,718,524.99 67.94 13.63
36 Valori mobiliare vindute cu 0.00 0.00 0.00 0.00 -
rascumpararea ulterioara
37 Imprumuturi overnight 0.00 0.00 0.00 0.00 -
38 Alte imprumuturi 6,287,038.19 13.18 5,614,804.46 13.28 11.97
39 Dobinda sporita ce urmeaza sa fie 199,270.30 0.42 184,711.19 0.44 7.88
platita
40 Alte obligatiuni 406,406.32 0.85 341,166.44 0.81 19.12
41 Datorii subordonate 46,861.60 0.10 113,033.60 0.27 -58.54
42 Provizioane pentru pierderi la 41,870.40 0.09 38,640.85 0.09 8.36
angajamente conditionale
43 Total obligatiuni 39,613,543.97 83.03 35,010,881.54 82.83 13.15
44 CAPITAL
45 Actiuni ordinare plasate 3,504,848.87 7.35 2,878,146.57 6.81 21.77
46 Actiuni preferentiale plasate 302.98 0.00 302.98 0.00 0.00
47 Minus Actiuni de tezaur 15,223.16 0.03 15,223.16 0.04 0.00
48 Total actuini in circulatie 3,489,928.69 7.32 2,863,226.39 6.77 21.89
49 Surplus de capital 266,187.23 0.56 266,187.23 0.63 0.00
50 Capital de rezerva 344,966.25 0.72 319,515.45 0.76 7.97
51 Rezerve privind reevaluarea 270,082.05 0.57 281,601.47 0.67 -4.09
activelor
52 Alte rezerve 0.00 0.00 0.00 0.00 -
53 Profit nedistribuit 3,723,163.57 7.80 3,528,140.10 8.35 5.53
54 Total capital actionar 8,094,327.79 16.97 7,258,670.64 17.17 11.51
55 Total obligatiuni si capital actionar 47,707,871.76 100.00 42,269,552.18 100.00 12.87
56 Capitalul de gradul I 7,557,759.67 15.84 6,726,869.66 15.91 12.35
57 Capitalul Normativ Total (CNT) 7,604,253.99 15.94 6,839,535.99 16.18 11.18
58 Total active ponderate la risc 24,999,531.45 52.40 22,797,334.87 53.93 9.66
59 Active bilanţiere în valută străină 20,489,478.51 42.95 18,041,721.07 42.68 13.57
şi active ataşate la cursul valutar
Obligaţiuni bilanţiere în valută
60 străină şi obligaţiuni ataşate la 19,971,956.93 41.86 17,737,252.50 41.96 12.60
cursul valutar
Diferenta cumulativa pina la 1 an
dintre active si obligatiuni
61 2,374,045.09 4.98 -876,952.06 -2.07 -370.72
sensibile la rata dobinzii (ind.
trimestrial)
62 Total conturi conditionale de debit 4,143,145.06 8.68 2,894,176.94 6.85 43.15
(ind. trimestrial)
63 Total conturi conditionale de 6,022,807.21 12.62 3,824,737.26 9.05 57.47
credit (ind. trimestrial)
64 Active bilanţiere în valută străină 19,304,610.57 40.46 17,222,675.66 40.74 12.09
65 Obligaţiuni bilanţiere în valută 19,971,887.18 41.86 17,737,102.48 41.96 12.60
străină

Sursa: BNM

175
Criteriile de clasificare a creditelor bancare

Principiul Tipul de valută de Modul de Calitatea debitorului Termen(perioada)


instituţional al acordare a creditului şi a creditorului creditului
acordare
debitorului

Monedă naţională numerar Credit privat


La
termen La vedere
Persoane juridice
Valută străină virament Credit public

Criteriile de clasificare a creditelor bancare


Termen scurt
Persoane fizice
Destinaţia (scopul) Domeniul de activitate a Termen mediu
creditului debitorului
Periodicitatea de
rambursare a creditului Termen lung
sau/şi a dobînzii
Imobiliare, de consum, dezvoltare
curente Agric./industr.
lunară import/export aliment Indus. energ. şi combustibil
de producţie Industriei
trimestrială
investiţie comerţului Costrucţii drumuri şi transport
sezoniere De consum
simestrială

Nivelul de risc Modalităţi de acordare şi


anuală rambursare a creditelor Modalitate de calculare şi
achitare a dobînzii
la fine de termen Standart (2%)
revolving
Modul de asigurare Supravegheate (5%) ordinar fixă
a creditului în scont
Substandart (30%) linia de credit simplă flotantă
factoringul
asigurate Dubioase (60%) avansuri în cont simplă
forfaitingul
neasigurate Compromise (100%) overdraft compus
ă

Anexa 4
Sursa: Elaborat de autor
176
Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale
I ETAPĂ

Banca comercială CLIENTUL


Adresarea clientului la bancă
Expertul creditar

I. Analiza preliminară a clientului Interviul preliminar Verificarea istoriei de


(potenţialul debitor ) şi evaluarea creditare a clientului
corespunderii clientului cerinţelor

Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale


minime
Perfectarea
Evaluarea corespunderii pachetului de
clientului cerinţelor documente şi
minime Prezentarea clientului a listei documentelor completarea
necesare pentru examinarea cererii pentru credit şi cererii pentru
blancheta cererii pentru credit credit
II ETAPĂ Etapa următoare

Banca comercială Expertul creditar CLIENTUL


Prezentarea pachetului de documente şi cererii
pentru cradit la bancă
II. Primirea cererii pentru credit
Expertul creditar
Confruntarea copiilor documentelor prezentate cu
originalele, pe copiile confruntate de a efectua
notările corespunzătoare
Verificarea existenţei documentelor conform
listei de documente necesare pentru examinarea Primirea chitanţei de plată a taxei administrative
cererii pentru credit, completării depline a Compararea informaţiei, stipulate în cererea
documentelor, lipsei ştersăturilor, corectărilor, pentru credit cu documentele prezentate
Determinarea datei următoarei întălniri
existenţa semnăturilor ştampilelor.
Efectuarea notărilor corespunzătoare în lista de
Înregistrarea cererii în registrul unic de evidenţă a
control a documentelor Etapa următoare cererilor pentru credit

Anexa 5
177
Verificarea corespunderii documentelor de fondare a clientului (ţinînd
Evaluarea cont de toate completările şi modificările la ele) cu legislaţia R.Moldova
III ETAPĂ capacităţii
de exerciţiu
a clientului Verificarea existenţei la persoana, care acţionează din numele clientului,
a împuternicirilor corespunzătoare la încheierea tranzacţiei
III.
Evaluarea
capacităţii Calculul indicatorilor finaciari (cantitativi):
clientului - coificientul lichidităţii (de acoperire); coificientul rentabilităţii activelor (ROA); coificientul suficienţei capitalului;
- evaluarea situaţiei financiare în dinamică: ritmul de creştere a venitului din vînzări; ritmul de creştere a încasărilor din

Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale


Expertul vînzări; dinamica rotaţiei datoriei debitoare; dinamica rotaţiei datoriei creditoare; dinamica rotaţiei storurilor (SMM).
creditar Evaluarea
solvabilităţii
Calculul indicatorilor generali (subiectivi):
clientului în - proprietarii/managementul companiei; situaţia solicitantului în ramură şi locul ei pe piaţă; piaţa de desfacere; nivelul de dezvoltare a
bazei de materiei prime; transparenţa informaţiei despre client şi oportunitatea prezentării ei; cunoaşterea activităţii companiilor aflate
în interconexiune, cunoaşterea concurenţilor existenţi, calităţii produselor livrate;
IV ETAPĂ - relaţia clientului cu banca şi cu alte bănci, şi anume: băncile cu care a colaborat în tecut şi mai colaborează în prezent, modul de
onorare a obligaţiilor faţă de acestea, problemele existente privind rambursarea creditelor şi achitarea dobînzilor aferente. Etapa următoare

Determinarea tendinţei mijloacelor băneşti , efectiv încasate pe o perioadă de timp


Calculul şi analiza fluxului
IV. mijloacelor băneşti (efectiv Efectuarea prognozei pe viitor în corelaţie cu volumele de producere planificate şi
Structurarea şi prognozat) realizarea porucţiei, mărfurilor, serviciilor
creditului şi
perfectarea Evaluarea capacităţii clientului de a deservi datoria în termen în volumul total
deciziei de Analiza proiectului propus
credit spre creditare Asigurarea de contracte, licenţe, certificate de calitate, declaraţii vamale şi altele

Expertul Verificarea existenţei încăperilor, utilajelor, personalului calificat


creditar Evaluarea riscurilor
tranzacţiei de creditare Riscul dispersării capitalului acţionar, riscul părţilor legate, riscul materiei prime,
riscul pieţei de desfacere, riscul valutar, riscul informaţional, riscul asigurării ş.a.

Anexa 5 (continuare)
Perfectarea
concluziei Procesul de structurare a suma creditului; termenul; perioada de graţie; rata dobînzii; evaluarea asigurărilor
referitoare la creditului pentru credit; termenul de valabilitate a garanţiilor; alte condiţii. speciale.
cererea de credit
şi pachetului de
documente Verificarea veridicităţii dării de seamă financiare prezentate la bancă
Vizita la client
V ETAPĂ Familiarizarea cu activitatea clientului (întreprinderii)
Etapa următoare
Evaluarea bunurilor trimise băncii în gaj
178
V. Aprobarea Se efectuează de către administratorii şi organele băncii în conformitate cu împuternicirile
/respingerea privind autorizarea tranzacţiilor pentru produsele expuse riscurilor creditare
creditului
Informarea clientului despre respingerea cererii pentru credit (oral sau în scris)

VI ETAPĂ Informarea clientului despre aprobarea cererii pentru credit (oral sau în scris)
Etapa următoare

Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale


Pregătirea contractelor de credit şi a altor contracte aferente tranzacţiei creditare

În cazul existenţei De a obţine părerea separată a juristului,


abaterii de la formele-tip sau vizarea contractului juristul băncii
VI. Încheierea
contractelor şi Semnarea contractului de către persoanele împuternicite ale clientului şi ale băncii
verificarea
condiţiilor de
ridicare a Primirea de la client a documentelor referitoare la înregistrarea gajului (dacă creditul se acordă sub asigurare )
creditului
Verificarea existenţei tuturor documentelor aferente tranzacţiei creditare, perfectarea lor completă, existenţa atuturor
semnăturilor necesare şi ştampilelor, corespunderea contractelor formelor-standard şi introducerea în ele a condiţiilor
speciale, recomandate de specialistul administrare riscuri, persoanele împuternicite şi organele băncii, existenţa
VII. ETAPĂ documentelor care confirmă înregistrarea gajului, precum şi respectarea împuternicirilor la sacţionarea tranzacţiei. Etapa următoare

VII. Eliberarea Înregistrarea operaţiei în modulul „Perfectarea contactului la acordarea creditului”de către
administratorul de credite şi autorizarea ei de către persoanele împuternicite.
mijloacelor
băneşti
(ridicarea Prezentarea clientului (la necesitate) a notei de transfer, care confirmă transferul la contl curent
creditului) semnată de ofiţerul de cont (copia se anexează la dosar, iar dacă clientul nu acerut nota de transfer, în

Anexa 5(continuare)
dosar se anexează originalul).

VIII. ETAPĂ Primirea de la client „Confirmarea privind primirea mijloacelor băneşti”.


Etapa următoare

179
VIII. Rambursarea La existenţa mijloacelor băneşti în contul curent al clientului În lipsa mijloacelor băneşti în contul curent al clientului
(achitarea) creditului
Debitarea automată a contului curent al clientului în ziua, Înregistrarea dadoriei în „baza datoriilor restante”
stabilită după grafic a rambursării creditului şi a dobînzilor
La înreistrarea mijloacelor băneşti în contul curent al clientului-
debitarea automată a contului curent al clientului la finele zilei de lucru
Prezentarea „Extasului de cont” clientului (la necesitate)
Etapa următoare

În baza dispoziţiei de plată ale clientului


IX. ETAPĂ Controlul utilizării creditului

Mecanismul de creditare în cadrul băncilor comerciale


conform destinaţiei La faţa locului (credite în sume mai mare de 5 mii USD)

Primirea de la debitor a informaţiei trimestriale privind fluxul mijloacelor băneşti,


rapoartelor financiare şi analiza lor în dinamică şi în comparaţie cu prognoza
Controlul îndeplinirii de către client a
obligaţiilor din contractul de credit Respectarea graficului planificat a plăţilor la rambursarea creditului şi a dobînzilor,
achitarea în termen şi integrală a comisioanelor şi amenzilor

Controlul existenţei şi De a efectua verificarea gajului în termenul indicat în scrisoare. La necesitate a organiza efectuarea de către
IX. reevaluarea gajului specialistul în evaluarea bunurilor a centrului regional reevaluarea gajului
Monitorizarea
creditului La existenţa perspectivelor de rambursare În lipsa pierspectivelor de rambursare a datoriilor – dosarul de
în timpul apropiat de a continua controlul credit se transmite în în direcţia creditelor problematicede
Monitorizarea
activităţii
(dosarului de Revizuirea categoriei clientului:
Calcularea indicatorilor cantitativi şi subiectivi (indicatorilor la data gestionară, compararea lor cu indicatorii analogici la momentul
credit) debitorului aprobării creditului, analiza şi evaluarea modificărilor/devierilor; în cazul depistării înrăutăţirii indicatorilor financiari este necesar de a
efectua o vizită la client pentru a identifica problemele apărute şi a evalua riscul neonorării obligaţiilor faţă de bancă)

IX. ETAPĂ
Înoirea dosarului de credit, completarea lui cu corespondenţa privind afacerea, rapoarte privind vizitarea cclientului, Etapa următoare
convorbirile şi întîlnirile, întrebările discutate şi înţelegirile

Anexa 5(continuare)
Contactarea clientului contactează clientul (în termen de 2 zile prin telefon sau scrisoare), în scopul valorificării motivului reţinerii
IX. Încasarea plăţii şi/sau dobînzilor şi propune un termen pentru achitarea datoriei restante (nu mai mult de 5 zile)

Controlul rambursării vizualizează zilnică a raportului despre toate plăţile restante în scopul verificării ranbursării datoriilor restante

în cazul constatării că situaţia clientului este neviabilă şi lipsesc perspectivele de amiliorare a situaţiei sau ajul a
Costatarea neviabilă a fost irosit, dosarul de credit imediat se transmite pentru recuperarea datoriei în Direcţia credite problematice.
clientului
180
Anexa 6
Cei şase C ai creditului

Principiile Descrierea principiilor


■ Identitatea clientului şi a giranţilor
■ Copii ale statutului, convenţiilor, contractelor de societate şi ale altor documente care
atestă capacitatea legală a clientului de a lua credit
Capacitatea
■ Descrierea istoricului, a structurii legale, a proprietarilor, a obiectului de activitate, a
produselor şi a principalelor clienţi şi furnizori ai activităţii solicitantului de credit

■ Evidenţa istorică a vînzărilor, profiturilor şi dividendelor


■ Acurateţea fluxului prognozat de fonduri
■ Disponibilitatea rezervelor de lichidităţi
■ Viteza de rotaţie a stocurilor, clienţilor şi creditelor
Cash ■ Structura capitalului şi gradul de îndatorare
■ Controlul cheltuielilor
■ Evoluţia acţiunilor clientului (dacă sunt negociate pe piaţă)
■ Calitatea managementului
■ Raportul de audit
■ Proprietatea asupra activelor
■ Vechimea activelor
■ Vulnerabilitatea la uzura morală
■ Gradul de specializare a activelor
■ Gajul, ipoteci şi restricţii
Colateral ■ Active în leasing
■ Acoperirea cu asigurare
■ Garanţii şi waranturi emise
■ Poziţia băncii faţă de ceilalţi creditori
■ Situaţia obligaţiunilor faţă de risc şi a proceselor intentate clientului
■ Necesităţi viitoare probabile de finanţare
Principiile Descrierea principiilor
■ Istoricul clientului privind rambursarea creditului
■ Experienţa altor bănci cu acest client
Caracterul ■ Performanţele clientului în prognozarea rezultatelo activităţii sale
■ Raitingul de credit
■ Existenţa unor garantatori giranţi pentru credit
■ Poziţia clientului în cadrul ramurii şi segmentul său de piaţă
■ Performanţa clientului prin comparaţie cu firme similare
■ Climatul competitiv pentru produsele clientului
■ Expunerea clientului la ciclul de activitate şi la schimbarea tehnologiei
Condiţii
■ Condiţiile pieţei forţei de muncă
■ Impactul inflaţiei asupra situaţiei financiare
■ Perspectiva te termen lung a ramurii
■ Reglementările, factororii politici şi de mediu
■ Reglementările bancare aplicabile în ceea ce priveşte trăsăturile şi calitatea creditelor
acceptabile
■ documentaţie adecvată
■ documentaţie de credit întocmită corespunzător
Control
■ înscrierea cererii de credit în liniile politicii băncii privind activitatea de creditare
■ Informaţii din surse externe specializate, privind factorii externi care ar putea afecta
rambursarea creditului

Sursa: elaborată de autor în baza [V. Cosciug, L. Cinic ”Gestiunea riscurilor bancare”, Chişinău, Editura ASEM,
2008, p. 214, p. 69]

181
Anexa 7
Tehnici de modelare corelate cu modele de evaluare a portofoliilor

KMV Portofolio
Tehnici CreditRisK+ CreditMatrics CPV
Mnager
Evaluarea expunerii
Valoarea contabilă (engl. Book
X X X X
value)
Evaluarea economică X X X
Expuneri nesigure (derivative) Numai la echivalente de împrumut
Strategia soldului creditor
Probabilităţi risc nentral X
Ca imputuri pentru evaluare X X X
Corelaţia dintre evenimente
ale riscului de credit, neplată
şi migrări ale riscului
Corelaţii de la valorile
X
activului
Corelaţii de la valorile acţiunii X
Corelaţii de la modelare
econometrică a ratelor de X
neplată şi matrici de tranziţie
Corelaţii doar ca imputuri X
Recuperări
Recuperări nesigure X
Generare distribuţie de
pierdere
Simulare Monte Carle X X X
Distribuţie de pierdere
X
analitică proxy
Distribuţie de pierdere
X
analitică
Alocarea capitalului
Absolute Risck Contribution
X
(ARC)
Marginal Risck Contribution
X
(MRC)
MCR cu şi fără calcule X X X X
RAROC
Întreg şi pe categorie cu ARC X
Întreg şi pe categorie cu MCR X X
Optimizare portofoliu X
Elaborate de autor

182
Anexa 8
Indicatorii activităţii bancare

Tab.A.8.1. Idicatorii agregaţi microprudenţiali

Indicatori Conţinutul indicatorului


Adecvarea capitalului

Ratele agregate de adecvare a


capitalului Estimează vulnerabilitatea sectorului bancar privind
Kr insuficienţa capitalului în cazurile survenirii riscurilor
Ra   100%  8% nedorite şi pierderilor neaşteptate în baza ratelor de
Ap
adecvare a capitalului medii pe sector.
Kr – media capitalului reglementat
Ap – media activelor ponderate la risc
Calitatea activelor

1. Concentrarea sectorială a creditelor 1. O rată de concentrare înaltă a creditelor într-un anumit


C sector poate semnala o vulnerabilitate a sistemului bancar faţă
C s  i  100% de evoluţia situaţiei economice a acestui sector.
Pc
Ci - credite acordate sectorului i de
băncile comerciale
Pc – portofoliul de credite pe întreg
sistemul bancar

2. Rata creditelor neperformante


2. Un trend crescător al acestei rate reflectă o detriorare a
portofoliului creditar şi respectiv apariţia problemelor în
Cn privinţa fluxului de numerar, profit net şi solvabilitate în
RC n   100%
Pc cadrul sistemului bancar.
Cn - credite neperformante pe întreg
sistemul bancar
Pc – portofoliul de credite pe întreg
sistemul bancar

3. Gradul global de expunere la risc 3. Estimează nivelul stabilităţii portofoliului creditar. Cu


(Gg) a portofoliului: cît este mai mare acest indicator cu atît este mai mare
expunerea la riscul de credit a sistemului bancar, fiind
FR mare cota creditelor ce necesită acoperiri din rezerve la
Gg   100%  20% credite.
P

FR - fondul de risc pe întreg sistemul


bancar
P- portofoliul de credite pe întreg
sistemul bancar

4. Rata creditelor acordate 4. O rată înaltă a creditelor acordate întreprinderilor


întreprinderilor publice publice neperformante în portofoliul băncilor sporeşte
neperformante: vulnerabilitatea sectorului bancar faţă de evoluţia
situaţiei economice a sectorului public.

183
Cp
RC p   100%
Pc
Cp - credite acordate întreprinderilor
publice neperformante de băncile
comerciale
Pc – portofoliul de credite pe întreg
sistemul bancar
5. O rată înaltă a investiţiilor în valori mobiliare cu risc
5. Profilul de risc al activelor: scăzut în active totale, de obicei, indică o politică de
A investiţii conservatoare a instituţiilor financiare. De
RAi  i  100%
At asemenea, ar putea fi un semnal precum că unele
Ai – media activului i cu grad anumit instituţii investesc în titluri de valoare cu risc scăzut, din
de risc cauza problemelor de adecvare a capitalului.
At – media activelor pe întreg
sistemul bancar

6. Rata de levier (levierul financiar) 6. Indicatorul variază invers proporţional faţă de


A ponderea capitalului în pasivul total. Rata de levier creşte
L t atunci când activele bancare cresc, cu un ritm mai rapid
Kp decât capitalul. Indicatorul se exprimă în unităţi de
măsură absolute, luând în general valori mai mari decât
At – media activelor pe întreg 10.
sistemul bancar
Kp – media capitalului propriu pe
întreg sistemul bancar

Eficienţa managementului

1. Rata cheltuielilor (Expense Ratios) 1. Valori ridicate sau în creştere a acestui indicator indică
C faptul că instituţiile financiare posibil nu funcţionează
Rc  i  100% eficient.
Vt
Ci – media cheltuielilor operaţionale
Vt - media veniturilor

2. Rata profitului pe angajat


2. În mod similar, rata profitului pe angajat în scădere
poate reflecta ineficienţa politicii de cadre ca rezultat al
Pn numărului excesiv de cadre, cu repercusiuni similare
RPa   100%
Ns asupra rentabilităţii.
Pn – profit net mediu
Ns – numărul mediu de salariaţi pe
întreg sistemul bancar

3. Gradul de expansiune a 3. Unele expansiuni pot reflecta un nivel sănătos de


instituţiilor financiare concurenţă, însă o rată de expansiune prea înaltă poate
indica cerinţe prea permisive de acordare a licenţelor şi
Re deficienţe în capacităţile de supraveghere.
Ge 
Nb
Re – rata de expansiune
Nb – numărul total de instituţii bancare

184
Profitabilitatea

1. Rentabilitatea activelor: 1. Oferă informaţii cu privire la eficienţa cu care sunt


Pn administrate activele bancare. O valoare superioară pe
ROA   100% sectorul bancar a indicatorului poate sugera obţinerea
At
unor rezultate financiare satisfăcătoare, dar totodată,
Pn - profitul net mediu pe sectorul
poate fi rezultatul asumării unor riscuri excesive şi o
bancar
capitalizare scăzută.
At - active totale medii pe sectorul
bancar

2. Rentabilitatea capitalului:
2. Acest indicator reflectă profitul net generat de o
Pn unitate monetară de capital pe sistemul bancar, fiind cea
ROE   100%
Kp mai semnificativă expresie a profitului bancar din
Pn - profitul net mediu pe sectorul perspectiva acţionarilor.
bancar
Kp - capital acţionat mediu pe sectorul
bancar

3. Coeficientul de utilizare a 3. Indicatorul reflectă capacitatea băncilor de a genera


activelor: venit, capacitate strâns legată de structura activelor
bancare şi de randamentele obţinute în urma
Vt plasamentelor efectuate (achiziţii de acţiuni, obligaţiuni,
AU   100% titluri de stat, certificate de depozit).
At

Vo – media veniturilor totale


At - media activelor totale

4. Rata profitului (Net margin) 4. Arată ce procent din veniturile totale se transformă în
profit pentru instituţia de credit. Cu cît valoarea
Pn indicatorului este mai mare, cu atât banca este mai
NM   100%
Vt profitabilă.
Pn – media profitului net
Vt - media veniturilor totale

5. Marja netă din dobînzi (Net 5. Un nivel ridicat al indicatorului semnalează o


Interest margin): activitate profitabilă, şi deci un bun management al
activelor şi datoriilor. La o analiză mai atentă, valoarea
Vd  Cd ridicată a indicatorului poate fi rezultatul practicării unui
IM   100% spread de dobândă semnificativ între rata dobânzii
Ap bonificată pentru sursele de finanţare atrase şi cea
Vd- venituri medii din dobînzi percepută pentru creditele acordate, sau poate fi obţinută
Cd – cheltuieli medii aferente dobînzilor pe seama creşterii volumului activităţii de creditare, ce se
Ap – media activelor generatoare de va reflecta într-o pondere mai mare a veniturilor din
dobînzi dobânzi. În acest ultim caz există suspiciunea angajării
instituţiei în activităţi riscante sau o expansiune
necontrolată a activităţii de creditare. În consecinţă, se
impune completarea/extinderea analizei, prin
interpretarea informaţiilor de risc bancar desprinse din
indicatorii de prudenţialitate. Un nivel redus al

185
indicatorului poate reflecta cheltuieli mari aferente
dobânzilor (împrumuturi obţinute în condiţii
dezavantajoase de rată a dobânzii, dependenţa de pasive
volatile), sau o atitudine prudentă a băncii, ce conduce la
obţinerea de venituri din dobânzi mici.
Lichiditatea

1. Rata creditelor centralizate 1. Rata înaltă a creditelor centralizate acordate băncilor şi


altor instituţii financiare, reflectă adesea probleme severe
Cc de lichiditate (şi în mod frecvent, de asemenea, de
RCc   100% solvabilitate), în cadrul sistemului financiar.
Pt

Cc- credite centralizate


Pt – pasive bancare totale

2. Rata relaţională depozite bancare-


2. Un declin în raportul depozitelor la agregatul M2, de
agregate monetare:
exemplu, poate semnala o pierdere a încrederii şi
D probleme de lichiditate în cadrul sistemului bancar.
RDb  b  100%
AM
Db - depozite bancare totale
AM - agregat monetar

3. Rata relaţională credite bancare- 3. Acest indicator reflectă capacitatea sistemului bancar
depozite bancare: de a mobiliza depozitele pentru a satisface cererea de
C credite. Un aport ridicat poate indica stresul sistemului
RCb  b  100% bancar şi un nivel scăzut de lichiditate pentru a răspunde
Db
la şocuri.
Cb – credite bancare totale
Db - depozite bancare totale
4. Poate descoperi dezechilibre excesive privind scadenţa
4. Lichiditatea curentă
şi evidenţiată nevoia unui management mai atent privind
Activele lichide în total active
lichiditatea.
A
La  l  100%
At

Al – media activelor lichide


At - media activelor totale
Sensibilitatea la riscul de piaţă

1. Riscul valutar se determină prin 1. Banca este vulnerabilă faţă de riscul valutar în cazul
poziţia valutară deschisă a băncii, modificării cursului valutei naţionale. Iar poziţiile
adică prin diferenţa dintre valoarea valutare deschise şi o dependenţă mare faţă de
activelor şi a pasivelor într-o anumită împrumuturile externe (în special cele pe termen scurt)
valută, ţinând cont de poziţiile pot semnala de o vulnerabilitate ridicată a instituţiilor
extrabilanţiere. financiare faţă de fluctuaţiile ratei de schimb. Metoda de
bază în gestiunea riscului poziţiei valutare deschise
Pv = As - Ps constă în stabilirea limitelor poziţiei valutare.
As – active în valută străină
Ps – pasive în valută străină

186
2. Riscul ratei dobînzii care se 2. Vulnerabilitatea faţă de riscul ratei dobînzii apare ca
determină ca raport între activele urmare a fluctuaţiilor pe piaţă ale ratei dobânzii. În
productive şi pasivele purtătoare de analiza riscului ratei dobânzii o atenţie deosebită trebuie
dobânzi. acordată riscului care poate decurge din structura
financiară a băncii, în cazul în care apare un surplus de
Ap active sau pasive, în condiţiile unor dobânzi variabile de
rd  piaţă. În scopul minimizării vulnerabilităţii băncii faţă de
Pp
acest risc este de dorit ca rezultatul raportului între
activele şi pasivele purtătoare de dobânzi să fie cât mai
aproape de 1, fiind necesară elaborarea unor planuri şi
prognoze privind activele şi pasivele purtătoare de
dobânzi, care sa asigure nivelul optim de acoperire a
pasivelor purtătoare de dobânzi cu active purtătoare de
dobânzi.

Sursa: 62

Tab. A.8.2. Indicatorii financiari ai primelor 5 banci comerciale**

indicatori 2006 2007 2008 2009 2010 2011


Activele a 5 bănci care au cele mai mari
active / Total active 66,43 63,82 63,34 67,82 69,26 70,12
Total credite nefavorabile/Total credite * 4,39 3,7 5,86 16,3 13,33 10,66
Total credite nefavorabile/CNT * 15,99 14,69 21,95 55,51 49,68 41,79
Reduceri pentru pierderi la credite/Total
credite 5,15 4,21 5,04 9,65 8,55 6,93
Credite expirate şi credite expirate în
stare de neacumulare a dobînzii / Total
credite * 3,46 2,4 6,13 17,66 11,23 7,18
Credite expirate şi credite expirate în
stare de neacumulare a dobînzii / CNT * 12,6 9,53 22,97 60,15 41,88 28,15

Sursa: elaborat de autor in baza datelor BNM


** Moldova-Agroindbank, Victoriabank, Banca de Economii, Moldindconbank, Eximbank-
Gruppo Veneto Banca

187
Anexa 9
Formulare pentru Credit scoring şi Modelul scoring FICO

Tab. A.9.1. Credit scoring (pentru persoanele fizice la obţinerea creditului)


Numele, Prenumele
Adresa Locul de muncă /nr. telefon
Scopul creditului
Suma creditului, destinaţia
Alte credite contractate la moment

Factori de evaluare a riscului de credit Punctajul Puncatjul


estimativ
1. Informaţii generale Maximal 20
puncte
Vîrsta:
a) bărbaţi: 20-45ani, femei 20-40 ani 4 puncte
b) bărbaţi: 45-55ani, femei 40-50 ani 2 puncte
c) bărbaţi: peste 55 ani, femei peste 50 ani 1 puncte
d) pînă la 20 0 puncte
Situaţia familiară:
a) căsătorit (ă), ambii lucrează 4 puncte
b) necăsătorit (ă), divorţat(ă) 2 puncte
c) căsătorit(ă), un membru al familiei lucrează 1 puncte
Numărul membrilor familiei în întreţinere:
a) mai mult de 2 persoane 6 puncte
b) mai mult de 3 persoane 2 puncte
c) mai mult de 4 persoane 1 puncte
d) peste 4 persoane 0 puncte
Pregătirea profesională:
a) manager profesional, lucrător calificat, 3 puncte
funcţionar (studii: superioare)
b) manager profesional, lucrător calificat, 2 puncte
funcţionar (studii: medii, colegiu)
c) lucrător necalificat 1 puncte
d) student 0 puncte
Ocupaţia actuală şi perspectivele
a) contractul/acordul de muncă este încheiat 3 puncte
pe termen ce depăşeşte termenul
creditului, acordul de muncă colectiv
b) afacere proprie 2 puncte
c) angajat ce lucrează fără contract de 1 puncte
muncă
d) neangajat 0 puncte
2. Referinţe oficiale
Venitul mediu lunar al împrumutatului minus impozitele şi alte reţineri
a) peste 3000 lei 25puncte
b) de la 2000 lei pînă la 3000 lei 20 puncte
c) de la 1000 lei pînă la 2000 lei 15puncte
d) mai puţin de 1000 lei 5 puncte
Venitul mediu lunar la un membru al familiei (inclusiv cei de întreţinere)
a) peste 1500 lei 25 puncte
b) de la 1000 lei pînă la 1500 lei 20 puncte
c) de la 500 lei pînă la 1000 lei 15puncte
d) mai puţin de 500 lei 5 puncte

188
Existenţa datoriilor la întreţinerea locuinţei

a) nu există 10 puncte
b) există 0 puncte
Conturi personale la bănci
a) depozit la termen în valută străină 25 puncte
b) depozit la termen în naţională 15 puncte
c) depozit la vedere indiferent în ce valută 10 puncte
d) nu are depozite 0 puncte
Ponderea plăţii în achitarea creditului şi dobînzilor în suma venitului mediu al
împrumutatului minus impozetele în alte plăţi
a) nu mai mult de 30% 100 puncte
b) nu mai mult de 50% 50 puncte
c) nu mai mult de 70% 10 puncte
d) mai mult de 70% 0 puncte
3. Bunuri pentru asigurarea creditului
Bunuri imobile în proprietate:
a) lot de pămînt, casă de locuit 60 puncte
b) apartament 50 puncte
c) alt imobil 20 puncte
Alte bunuri:
a) mijloace de transport 40 puncte
b) bunuri casnice 30 puncte
c) nu are proprietate 0 puncte
4. Asigurarea creditului cu fidejusiuni:
a) este asigurată suma integrală a 30 puncte
creditului şi suma anuală planificată a
dobînzilor aferente
b) este asigurată doar suma creditului 20 puncte
1
c) este asigurat /2 din suma creditului 10 puncte
d) este asiguratmai puţin de 1/2 din 5 puncte
suma creditului
e) nu dispune de asigurare 0 puncte
5. Istoria de credit:
a) anterior a beneficiat de credite, le-a 20 puncte
rambursat integral în timp util
b) nu a beneficiat de credite de la bancă 15 puncte
c) anterior a avut dificultăţi la 0 puncte
rambursarea creditului
6. Participarea clientului la finanţarea tranzacţiei cu mijloace proprii
a) peste 50% din suma tranzacţiei 20 puncte
b) de la 30% pînă la 50% din suma 15 puncte
tranzacţiei
c) mai puţin de 30% din suma tranzacţiei 10 puncte
d) nu dispune
Sursa: dedemijloace
elaborată autor în baza Cociug V. „gestiunea 0 punctebancare ” p.214,p.84
riscurilor
Maximal 500
puncte
Punctajul total al împrumutului
Colaborarea cu clientul este
raţională
raţională cu condiţia
neraţională

189
Tab.A.9.2. Credit scoring (pentru persoanele juridice la obţinerea creditului)
a) Evaluarea criteriilor cuantificabile: b) Aprecierea criteriilor necuantificabile (corecţi de punctaj categoriilor de evaluare A-E. )
Indicatorul Încadrarea rezultatului Punctaj Criteriul Explicaţii Rezultatul
1. Lichiditatea curentă (LC) LC < 80% -2 aprecierii
LC e [81, 100] -1 1. Calitatea conducerii  Cunoştinţe tehnice de - Foarte bună
LC e [101, 120] 1
A  Sn  Ci specialitate;
LC  C LC e [121, 150] 2  Experienţa managerială; - Bună
D LC e [151, 170] 3  Prestigiul şi reputaţia în
LC < 170% 4 relaţiile cu furnizorii şi - Satisfăcătoare
2. Solvabilitatea (S) S < 80% 0 benefeciarii etc;
S e [81, 100] 1
A  Sn  Ci 2. Calitatea organizării  Organizarea fluxului - Bună
S C S e [101, 120] 2 tehnologic;
D  Cp S e [121, 140] 3  Capacitatea de adaptare la - Medie
S e [141, 160] 4 modificările structurale;
S e [161, 180] 5  Utilizarea bazei materiale şi a
S > 180% 6 resurselor umane etc. - Slabă
3. Gradul de îndatorare (GÎ) GÎ > 101% -1 3. Sectorul în care îşi desfăşoară activitatea  Se va analiza piaţa profitabilă a - Perspectivă bună
GÎ e [81, 100] 0
A agentului economic - Perspectivă slabă
GО  *100% GÎ e [61, 80] 1 - Sector neviabil
CPN GÎ e [41, 60] 2 4. Poziţia în ramura şi subramura de activitate  Gradul de cunoaştere a unităţii Capacitatea de
GÎ < 40% 3 în ceea ce priveşte nivelul influienţare a pieţei:
4. Viteza de rotaţie a activelor Vac < 5 1
Sursa: elaborată de autor [17]

preţurilor, concurenţa etc. Cu - Mare


circulante (Vac) Vac e [5.1, 10] 2 inplicaţii asupra capacităţii de - Medie
Vac > 10.1 4
CA influienţare a pieţei. - Redusă
Vac  5. Strategia de dezvoltare  Existenţa unei strategii pe - Foarte bună
AC următorii 3-5 ani;
5. Rata rentabilităţii financiare (Rrf) Rrf < 0 0  Modalitatea de realizare a
Rrf e [0, 10] 1 strategiei propuse; - Neconvingătoare
CN
Rrf  *100% Rrf e [10.1, 30] 3  Alternative şi implicaţii în
CPN Rrf e [30.1, 50] 4 cazul nerealizării strategiei
Rrf > 50% 2 propuse; - inexistentă
6. Acoperirea dobînzii (Ad) Ad [0, 20] 3  Existenţa sau nu a unui plan de
Ad [20.1, 40] 2 restructurare şi redresare
Ad [40.1, 60] 1 financiară.
Ad [60.1, 80] 0 6. Perspectiva de dezvoltare a agentului  Se vor analiza programele de - Activitate viabilă
Ad > 80 -1 economic restructurare şi retehnologizare; - Activitate cu slabe
7. Dependenţa de pieţele de At>50,1% şi De>50,1% 4  Se vor identifica etapele perspective
aprovizionare-desfacere Ai>50,1% şi De>50,1% 3 parcurse şi rezultatele obţinute
At>50,1% şi Dt>50,1 2
1 Notiţile utilizate au următoarea semnificaţie:
Ai>50,1% şi Dt>50,1%
Lc – lichiditatea curentă; Ac – active circulante; Sn – stocuri nefavorabile; Ci- clienţi interni; S- solvabilitate;
8. Garanţii  Garanţii bancare 4 d - datorii cu scadenţă mai mică de 1 an; CPN – capitalul propriu net; Cd – cheltuieli cu dobînzile;

Anexa 9 (continuare)
 Depozit bancar 4 Vac – viteze de rotaţie a activelor circulante; CA - cifra de afaceri; At - aprovizionări din ţară în raport cu
 Ipoteca 3 total aprovizionări Ai – aprovizionări din import în raport cu total aprovizionări Dt - desfaceri în ţară în raport
 Gajul cu deposedare 2 cu total desfaceri De – desgaceri la export în raport cu total desfaceri
 Gajul fără deposedare 1
 Cesiunea de creanţă 1
 Cauţiunea 1
 Alte garanţii 0
Total punctaj intemediar 0-5 6-10 11-16 17-25 >25
Categorii de agenţi economici E D C B A

190
Anexa 9 (continuare)

Tab. A.9.3. Modelul scoring FICO


Nr. Factori de evaluare Punctajul scorului FICO
Foarte Riscant Bun Excelent
riscant 500-599 600-699 700-850
< 499
1. Câte carduri de credit aveţi?
1.1
 Nu am avut vreodată un card de credit
1.2
 1
1.3
 2-4
1.4
 5 sau mai multe
Cînd aţi beneficiat de prima carte de credit
1.1.1
- mai puţin de 6 luni în urmă
1.1.2
- între 6 luni şi 2 ani în urmă
1.1.3
- 2 la 4 ani în urmă
1.1.4
- 4 la 5 ani în urmă
1.1.5
- 5 la 8 ani în urmă
1.1.6
- 8 la 10 ani în urmă
1.1.7
- 10 la 15 ani în urmă
1.1.8
- mai ,mult cu 20 ani în urmă
2 Cînd aţi beneficiat de primul împrumut? (de exemplu,
credit auto, credit ipotecar, credit pentru studii etc.)
2.1
 nu am avut vreodată un împrumut
2.2
 mai puţin de 6 luni în urmă
2.3
 între 6 luni şi 2 ani în urmă
2.4
 2 la 5 ani în urmă
2.5
 5 la 10 ani în urmă
2.6
 10 la 15 ani în urmă
2.7
 15 - 20 de ani în urmă
2.8
 mai mult de 20 de ani în urmă
În cazul în care se indică că potenţialul debitor nu a
avut nici odată deschis cont sau o carte de credit acest
model nu este aplicabil
3. De cîte ori aţi solicitat acordarea unui împrumut sau a
unui card de credit timp de ultimul an?
3.1
 niciodată
3.2
 o dată
3.3
 de două ori
3.4
 între 3 şi 5 ori
Tab. A.9.3. Modelul scoring FICO (continuare)
3.5
 de 6 sau mai multe ori
4. Cu cît timp în urmă aţi luat un nou împrumut sau un nou
card de credit ?
4.1
 mai puţin de 3 luni
4.2
 între 3 şi 6 luni
4.3
 mai mult de 6 luni
5. Cîte împrumuturi nerabursate aveţi la moment?
5.1
 între 0 şi 4
5.2
 între 5 şi 6
5.3
 între 7 şi 8
5.4
 9 sau mai multe
Care este suma totală a datoriei Dvs în prezent, în afară
6. de creditul ipotecar?
De exemplu, Dvs aveţi două împrumuturi : un credit auto în
valoare de 7000 ; un card de credit în valoare de 1500 ;
Suma totală este 8500$
6.1
 beneficiez doar de credit ipotecar
6.2
 mai puţin de 500$
6.3
 între 500$ şi 999$
6.4
 între 1000$ şi 4999$
6.5
 între 5000$ şi 9999$
6.6
 între 10000$ şi 19999$
6.7
 de la 20000$
7.
Cînd aţi avut ultima restanţă la achitarea datoriei?
7.1
 nu am avut restanţe
7.2
 timp de ultimele 3 luni
7.3
 între 3 şi 6 luni în urmă
7.4
 între 6 luni şi un an în urmă
7.5
 între 1 şi 2 ani în urmă
7.6
 între 2 şi 3 ani în urmă
7.7
 între 3 şi 4 ani în urmă
7.8
 mai mult de 4 ani în urmă
Care este cea mai gravă încălcare comisă vreodată referitor
la rambursarea datoriei?
(inclusiv sechestre, deposedări şi transmiteri datoriilor
agenţiilor de colectare )
7.1.1
- întîrzierea cu 30 de zile
7.1.2
- întîrzierea cu 60 de zile

192
Tab. A.9.3. Modelul scoring FICO (continuare)
7.1.
3 - întîrzierea cu 90 de zile
7.1.
4 - întîrzierea cu mai mult de 90 de zile
8. Cîte datorii expirate aveţi?
8.1
 niciuna
8.2
 1
8.3
 2 sau mai multe
Care este suma totală a datoriilor expirate?
8.1.
1 - mai puţi de 250$
8.1.
2 - între 250$ şi 499$
8.1.
3 - între 500$ şi 4999$
8.1.
4 - de la 5000$
9. Care este ponderea datoriei curente la cardurile de credit în
limita maximă a lor?
De exeplu: să presupunem că aveţi două cărţi de credit: o carte de
creit cu soldul de 273$ şi limitamaximă de îndatorae este de 1000$,
şi alta cu soldul de 737$ şi limita maximă de îndatorareeste de
4000$. Soldul total la cardurile de credit constotuie 1010$ (737$
+273$ ) ,iar limita maximă a lor constituie 5000$ (1000$+4000$)
şi ponderea datoriei curente la cardurile de credit în limita
maximă :1,000$ / 5,000$*100% sau 20%.
9.1
 nu am avut vreodată un card de credit
9.2
 între 0% şi 9%
9.3
 între 10% şi 19%
9.4
 între 20% şi 29%
9.5
 între 30% şi 39%
9.6
 între 40% şi 49%
9.7
 între 50% şi 69%
9.8
 între 70% şi 89%
9.9
 între 90% şi 99%
9.10
 100% sau mai mult
10. Indicaţi dacă aţi trecut prin procedură de insolvabilite,
sechestru, deposedare sau datoria Dvs a fost tran misă unor
agenţii de colectare timp de ultimii 10 ani.
10.1
 Da
10.2
 Nu
Dacă da, cînd a avut loc cazul cel mai recent?
10.1
.1 - mai puţin de un an în urmă
10.1
.2 - între 1şi 3 ani în urmă
10.1
.3 - mai mult de 3 ani în urmă
Punctajul scorului FICO (exemplu) În urma analizei situaţiei
împrumutatului Scorul FICO se incadreză în limitele (diagrama 445-495 545-595 635- 685 765-815
2.4.x)

193
Anexa 10

194
Anexa 11

195
Anexa 12

196
Anexa 13

197
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, Mihail Gîrlea, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de


doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez că, în caz contrar,
urmează să suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Girlea Mihail

_____________________
Semnătura
___________________

Data

198
CV-ul AUTORULUI

Numele şi prenumele Gîrlea Mihail

Data şi locul naşterii


29.10.1982, Republica Moldova, raionul Teleneşti, satul
Negureni.

Studii – superioare, doctorat, postdoctorat (instituţie, perioada, specialitatea, calificarea)


2000 – 2005 Academia de Studii Economice a Moldovei, specialitatea căpătată “Bănci şi Burse de valori”
2005 – 2006 Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea căpătată, magistru în economie
2006 Universitatea de Stat din Moldova, Certificat de Formare Continuă, cursurile “Problemele
didactice ale învăţămîntului universitar”, certificat nr. 184
2006 – 2007 Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea căpătată, magistru în drept
2006 – 2009 Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (AŞM) – studii la doctorat

Activitatea profesională
2011 – prezent USM, Facultatea “Ştiinţe Economice”, Catedra “Finanţe şi Bănci”, lector superior
2005 – 2011 USM, Facultatea “Ştiinţe Economice”, Catedra “Finanţe şi Bănci”, lector universitar

Participări în proiecte ştiinţifice naţionale


2007 – 2008 Proiectul de cercetare ştiinţifică “Bazele metodologice ale reglementării stării de echilibru a
economiei naţionale ca premise ale creşterii ei durabile”

Participări la foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale


1. Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători. Volumul I Ediţia V-a din 19-20 aprilie 2007. ASEM,
Chişinău.
2. Creşterea economică în condiţiile internaţionalizarii: conferinţa ştiinifică internaţională. 6-7 septembrie,
2007. Ediţia a II-a IEFS, Chişinău.
3. Modalităţi de eficientizare a managementului în condiţiile economiei concurenţiale: conferinţa ştiinţifică
internaţională. 5-6 octombrie, 2007. USM şi Institutul Muncii al Sindicatelor din R.Moldova, Chişinău.
4. International Conference of Young Researches: scientific abstracts, 9 noiembrie, 2007. IV-th Edition.
Moldova. Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova, Academia de Ştiinţe din Moldova,
Asociaţia Tinerilor Cercetători din Moldova „Pro-science”. Chişinău, 2007.
5. Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale: Comunicări prezentate la ediţia a VI a
Conferinţei internaţionale ştiinţifico- practice, 22-23 noiembrie, 2007. Chişinău: AGEPI, 2007.
6. Creşterea economică – prioritate naţională în contextul integrării în Uniunea Europeană: conferinţa
ştiinifică internaţională din 29 -30 octombrie 2008. USM, Chişinău.
7. Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale. exemplu: euroregiunea Siret-
Prut-Nistru, România, Iaşi, 2012.

Lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-metodice publicate


Articole – 11

Cunoaşterea limbilor
Română, Rusă – fluent
Engleză, franceză – mediu

Date de contact
Adresa 23, Socoleni, Chişinău
Telefon 069899900
Email girleamih@mail.ru

199