Sunteți pe pagina 1din 13

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

Implementarea PAC in Romania si


efectele acesteia

Cadru didactic coordonator :

Student:

DOBRE RAMONA

DOCHIU MARIANA MONICA


Grupa 1323

Bucuresti,2014

CUPRINS
I.Politica Agricola Comuna (PAC)...3
II.Politica Agricola in Romania.5
A.Probleme si ajustari necesare in sectorul agricol din Romania...6
B.Institutii nou create in scopul aplicarii PAC....8
C.Rezultate obtinute in cadrul negocierilor privind introducerea PAC in Romania...8
III.Pozitia Romaniei privind PAC dupa 201310
CONCLUZII.12
BIBLIOGRAFIE...........13

I.Politica Agricola Comuna(PAC)

Politica Agricola Comuna (PAC) este printre primele politici comune adoptate de Uniunea
Europeana pe atunci, Comunitatea Economica Europeana. Geneza ei a fost o reactie la
problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea razboi mondial. Trebuie precizat de la
bun inceput ca termenul de politica comuna reflecta in mod fidel una dintre trasaturile
definitorii ale PAC, si anume aceea ca, pentru circa 90% din produsele agricole, decizia nu mai
apartine statelor membre, ci Uniunii Europene. In linii mari, sunt doua motive care au condus la
aparitia acestei politici:
Primul, a fost nevoia unei fluidizari a comertului european cu produse agricole,si mai
ales dorinta tarilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor
lor.
Al doilea motiv, a fost o anumita temere fata de situatia in care forta de munca eliberata
din agricultura ca urmare a mecanizarii n-ar fi putut fi absorbita ina celasi ritm de
celelalte sectoare ale economiei, caz in care veniturile agricole ar fi scazut si mai mult
relativ la cele din industrie. Dezvoltarea unei viziuni comune,la nivel european, de
protejare a veniturilor fermierilor ar fi putut preveni o astfel de situatie.
Iata cum conjunctura economica, impreuna cu vointa politica, au dat nastere politici iagricole
comune. Prima reflectare a acesteia se regaseste in Tratatul de la Roma (1957).Reglementarile de
politica agricola sunt cuprinse in articolele 38-46 ale Tratatului dela Roma (in prezent, articolele
32-38, dupa modificarile aduse de Tratatul de la Amsterdam). Articolul 38 (acum, articolul 32)
stabileste ca: piata comuna se va extindesi asupra sectorului agricol si comertului cu produse
agricole si ca operarea si dezvoltarea pietei comune pentru produsele agricole vor fi insotite de
crearea unei politici agricole comune, iar articolul 39 (articolul 33 din varianta consolidata a
Tratatului) fixeaza obiectivele politicii agricole comune:

Cresterea productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea


dezvoltarii rationale a productiei agricole, si prin utilizarea optima afactorilor de
productie, in special a fortei de munca
Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, in special prin cresterea
veniturilor individuale ale lucratorilor agricoli
Stabilizarea pietelor
Asigurarea sigurantei aprovizionarilor
Asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori

In 1958, ministrii agriculturii din cele sase state semnatare ale Tratatului s-au intalnit la Stresa
(Italia) unde au stabilit trei principii care sa guverneze PAC:
1)Principiul pietei unice: in interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circula fara restrictii
(acest lucru este posibil numai prin utilizarea in toata Europa a acelorasi mecanisme)
3

2)Principiul preferintei comunitare: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea
Europeana. Produsele agricole din UE vor avea conditii mai avantajoase decat ale produselor
importate (pret, asigurarea in fata fluctuatiilor de pe piata mondiala). De asemenea, produsele UE
vor fi protejate in raport cu preturile mai mici din alte tari nemembre.
3)Principiul solidaritatii financiare: masurile comune sunt finantate dintr-un buget comun. Altfel
spus, bugetul Comunitatii va suporta toate cheltuielile rezultate din aplicarea PAC.In forma ei
actuala, politica agricola este construita in jurul a doi piloni: primul - sicel initial este cel al
organizatiilor comune de piata, iar al doilea, care a capatat amploare in deceniul trecut, este cel al
dezvoltarii rurale.
In cadrul pilonului 1 sustinerea pietei si a veniturilor masurile pentru sprijinirea pietei
acopera platile directe si subventiile legate de piata acordate organizatiilor comune de piata
precum achizitionarea de produse pentru depozitele publice, scheme de valorificare a surplusului
si subventiile pentru exporturi.Finantarea pentru pilonul 1 provine din sectiunea garantare a
Fondul European de Orientare si Garantii Agricole ( FEOGA ).
In pilonul 2 -dezvoltarea rurala masurile au in vedere incurajarea protectiei mediului,
ajutorarea zonelor defavorizate, promovarea calitatii alimentelor, a respectarii standardelor,
asigurarea bunastarii animalelor. Masurile din cadrul acestui pilon sunt cofinantate de UE si
statele membre.Aproximativ 90% din productia agricola din statele membre ale UE este
reglementata in organizatiile comune de piata. Treptat organizatiile comune de piata le-au
inlocuit pe cele nationale pentru sectoarele care cad sub incidenta PAC.
Sistemul PAC, avand ca si centru gravitational obiectivul asigurarii unui nivel de trai rezonabil
pentru fermieri, a dat nastere in timp la numeroase probleme: productia inexces, amplificarea
cheltuielilor agricole, exploatarea irationala a pamantului. Cu toate ca reformele succesive din
1992 si 1999 au reusit sa amelioreze unele rigiditati ale pietei agricole si sa reduca distanta dintre
producatori pe de o parte si piete pe de alta parte, in continuare PAC se confrunta cu o serie de
provocari:
a)Preturile interne raman ridicate fata de cele de pe piata mondiala, in special la cereale si
carne de vita.
b)Modalitatea de acordare a platilor directe pentru fermele de animale, proportional cu numarul
de capete, reprezinta un stimulant pentru cresterea productiei si perpetueaza riscul aparitiei
situatiilor de supraproductie.
c)Exista discrepante mari de venit intre fermele mari, care isi atrag cea mai mare parte a
sprijinului comunitar, si cele mici, in special cele care se confrunta cu probleme de restructurare
si aptabilitate.
d)Masurile comune nu tin pasul cu preocuparile consumatorilor pentru siguranta si calitatea
produselor alimentare pe de o parte si conditiile de productie- protectia mediului si sanatatea si
bunastarea animalelor - pe de alta parte.
4

II.Politica Agricola in Romania

Negocierile privind capitolul cel mai sensibil al negocierilor Romaniei cu UE,Capitolul 7


Agricultura, au fost deschise in noiembrie 2002. Puncte specifice deosebitde importante au fost
masura in care alocarile financiare ale PAC sub forma de plati desustinere direct vor fi extinse la
fermierii romani dupa aderare si cotele aferente pentru productie si sustinere,masuri de piata in
special pentru prelucrarea produselor agricole si masuri de dezvoltare rurala . Pentru Romania,
adoptarea politicilor agricole de tip PAC a reprezentat o modificare semnificativa a tipului de
sustinere agricola existenta(asa numitul pilon 1 al PAC) si a politicilor de dezvoltare rurala
(pilonul 2 al PAC).
In perioada 2001-2003, politica agricola a Romaniei a incercat, cu pasi repezi, sa se apropie de
coordonatele PAC. Accentul a fost pus, in tot acest interval, pe adoptarea acquis-ului comunitar,
precum si pe pregatirea structurilor institutionale ce vor fi necesare implementarii politicii
europene. Punctul central al masurilor de politica agricola l-a constituit lansarea demersurilor
pentru apropierea Romaniei de mecanismele comunitare. Printre masurile luate in acest sens
amintim:
a fost adoptata Legea privind organizarea si functionarea pietelor produselor agricole si
alimentare (Legea nr. 73 din 2002); ea stabileste cadrul general pentru introducerea
organizatiilor comune de piata. Totusi, nu sunt inca introduce mecanisme specifice
pentru fiecare produs sau categorie de produse, asa cum se intampla in UE;
au fost puse bazele pentru crearea Retelei de Informare Contabila Agricola (Farm
Accountancy Data Network);
au fost adoptate o serie de prevederi cu privire la agricultura ecologica,inregistrandu-se o
crestere a fermelor din Romania care recurg la practice specifice.
Si in ceea ce priveste dezvoltarea rurala, au fost adoptate unele masuri in spiritual acquis-ului
comunitar. Spre exemplu, in 2002, au fost implementate o serie de activitati pilot vizand
investitiile in exploatatiile agricole, imbunatatirea prelucrarii si comercializarii produselor
agricole, dezvoltarea infrastructurii rurale etc. Pe de alta parte, prin bugetul de stat au fost
prevazute si alte tipuri de masuri de dezvoltare rurala, precumcrearea de intreprinderi mici si
mijlocii in mediul rural. In ceea ce priveste dimensiunea ecologica a dezvoltarii rurale, in 2002 a
fost realizat un cod de bune practici agricole.
In domeniul sanitar si fitosanitar s-au facut progrese semnificative de transpunere aacquis-ului
comunitar in legislatia romaneasca. Exemple relevante sunt: adoptarea legislatiei in domeniul
sanatatii plantelor, al controlului reziduurilor de pesticide si al organismelor daunatoare, Legea
nr. 266 in 2002 privind producerea, prelucrarea,controlul si certificarea calitatii, comercializarea
semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante.

Unul dintre succesele perioadei analizate l-a constituit acreditarea, la 31 iulie 2002, a Agentiei
SAPARD, cererile de finantare putand fi depuse chiar de la 1 august.O incununare a pregatirii
Romaniei pentru adoptarea mecanismelor comunitare este datade finalizarea, in februarie 2003, a
Strategiei agricole si rurale pentru aderarea la Uniunea Europeana, elaborata de Ministerul
Agriculturii. In acest document sunt identificate problemele specifice legate de adoptarea PAC si
ajustarile care mai trebuie aduse legislatiei si institutiilor nationale.
A continuat procesul de liberalizare a comertului cu produse agricole dintre Romania si UE.
Incepand cu ianuarie 2003, au fost eliminate sau reduse taxele vamale la importurilede cereale,
produse lactate, carne de vita si carne de oaie din UE. De asemenea, pentru anumite produse
agricole, Romania si UE au convenit sa elimine subventiile la export.Se observa faptul ca o mare
parte a eforturilor Romaniei in domeniul agricol se fac in sensul adoptarii si transpunerii acquisului comunitar. Notiunea de Acquis comunitar in agricultura presupune respectarea si
indeplinirea obiectivelor generale ale PAC, stabilite prin Tratatul de la Roma.Obiectivele si
principiile PAC sunt cele prezentate in partea de inceput a acestei lucrari.
A.Probleme si ajustari necesare in sectorul agricol din Romania
Aspectele problematice necesitand actiuni concrete atat in perioada de pre-aderare,cat si dupa
aceea pot fi sintetizate dupa cum urmeaza mai jos. Problemele structurale ale agriculturii
romanesti sunt probabil cel mai dificil de rezolvat. Spre deosebire de majoritatea statelor care au
devenit membre in 2004, in Romania dezechilibrele structurale din sectorul agricol sunt mai
mari, facand corectiile mai complicate. Totodata,rezolvarea aspectelor structurale constituie o
conditie sine qua non pentru ca transpunerea agriculturii pe coordonatele europene sa devina
avantajoasa pentru Romania.Problemele si ajustarile necesare in sectorul agricol din Romania
sunt legate de:
1.Fragmentarea excesiva a proprietatii agricole este unul dintre neajunsurile cele mai
importante ale sectorului agricol national. UE nu are competente directe in aceasta problema,
putand actiona numai indirect, prin anumite masuri de dezvoltare rurala sau prin stabilirea
criteriilor de sustinere a veniturilor agricultorilor. In prezent Romania orienteaza fondurile
bugetare catre fermierii medii si mari, dar, in vederea PAC va finevoita sa modifice Legea
166/2002, astfel incat si fermele familiale sa fie eligibile pentru subventii. O astfel de reorientare
a interventiei vine in contradictie cu interesul national de consolidare a terenurilor.
2.O alta problema structurala importanta a agriculturii nationale o reprezinta numarul mare de
ferme de subzistenta si de semisubzistenta.Asa cum s-a stabilit inurma negocierilor de aderare ale
celor 10 state care au devenit membre in 2004, fermele de semisubzistenta vor primi un ajutor
financiar anual de maxim 1000 EUR/ferma, cuconditia ca fermierii sa prezinte un plan de
restructurare prin care sa arate in ce mod exploatatiile respective pot fi transformate in ferme
comerciale (adica pot devein viabile economic). Si autoritatile romane urmaresc sa realizeze o
schema de restructurarea fermelor de semi-subzistenta pe aceleasi principii.
6

3.O alta disfunctionalitate structurala majora a agriculturii romanesti o reprezinta ponderea mare
a agricultorilor in totalul populatiei ocupate, precum si numarul mare de fermieri varstnici .
Pentru acest al doilea aspect, prezent e adevarat, intr-o proportie mai mica - si in agricultura
comunitara, UE propune aplicarea unei scheme de pensionare anticipata(early retirement
scheme).La randul lor, autoritatile romane urmeaza sa aplice o astfel de schema, care va
presupune ca fermierii mai in varsta sa inceteze definitiv toate activitatile agricole comerciale, iar
utilizarea terenului agricol sa fie transferata altor fermieri mai tineri, care vor trebui sa
demonstreze ca vor putea imbunatati viabilitatea exploatatiilor.

4.In fine, un ultim aspect structural tine de industria alimentara, insuficient dezvoltata pentru a
asigura o piata de desfacere atragatoare pentru produsele agricole de baza.
Privind numarul mare de ferme, definirea lor este totusi destul de imprecisa. ComisiaEuropeana
a propus ca prin ferme de semi-subzistenta sa se inteleaga exploatatiile agricole cu suprafete
cuprinse intre 3 si 15 hectare, urmand ca fermele mai mici de 3hectare sa fie considerate ferme
de subzistenta. Dar, tot Comisia Europeana a considerat oportun ca stabilirea definitiilor si a
limitelor minime si maxime pentru cele doua tipuri de exploatatii sa fie diferentiate pentru
fiecare stat candidat in parte, in cursul negocierilor de aderare.
Respectarea standardelor de calitate, precum si a reglementarilor sanitare si fito-sanitare
constituie o alta directie de maxima importanta in procesul de adaptare a agriculturii romanesti la
structurile comunitare. Cunoasterea si aplicarea prevederilor de acest tip de catre fermieri sunt
vitale din cel putin doua motive. Pe de o parte, ele constituie o conditie pentru accesul la
mecanismele comunitare de sprijin (conform principiului conditionalitatii cross-compliance).
Pe de alta parte,nerespectarea standardelor de catre producatori atrage dupa sine imposibilitatea
comercializarii produselor agricole pe piata comunitara.
In ultimii ani, in Romania s-a inregistrat o transpunere accelerata a acquis-ului comunitar din
domeniul calitativ, sanitar si fito-sanitar. Totusi acest ritm ridica o serie de probleme atat pentru
fermierii si procesatorii romani care risca sa nu aiba capacitatea de a se informa cu privire la
modificarile survenite cat si pentru autoritati Comisia Europeana exprimandu-si indoielile cu
privire la capacitatea de implementare a noii legislatii din cauza resurselor umane insuficiente.
Totodata, transpunerea acquis-ului comunitar in legislatia nationala presupune, pe langa
problemele de informare, si costuri suplimentare de adaptare pentru agricultori si procesatori. Or,
aceste costuri se pot dovedi o piedica semnificativa in calea obtinerii avantajelor PAC de catre
fermieri.
Tot in acest context, stimularea activitatii in domeniul agriculturii ecologice ar trebuisa
constituie o prioritate, dat fiind ca Romania ar putea deveni competitiva in acest gen de produse.
Trebuie precizat ca un produs agricol, pentru a obtine eticheta de ecologic,trebuie sa
indeplineasca criteriile generale, aplicabile tuturor produselor agricole realizate si comercializate
7

in spatiul comunitar, la care se adauga si o serie de criterii specifice.Romania a facut in ultimii


ani progrese in adoptarea legislatiei in domeniul agriculturiiecologice. Asigurarea fondurilor de
co-finantare este o alta provocare cu care se confrunta autoritatile nationale. Cea mai mare parte
a masurilor vitale pentru restructurarea sectorului agricol romanesc se inscriu, in cadrul politicii
comunitare, inrandul componentei de dezvoltare rurala. Or, aceasta componenta presupune si o
contributie nationala, care sa suplimenteze fondurile de la bugetul comunitar. Initial aceasta
contributie nationala era de 50% din valoarea totala a proiectului de finantat.
B.Institutii nou create in scopul aplicarii PAC
In lipsa unui sistem adecvat de implementare a masurilor comunitare, accesul la bugetul
comunitar poate fi blocat. Sau, daca sistemul de implementare functioneaza defectuos,
verificarile ulterioare ale Comisiei Europene pot conduce la restituiri importante ale banilor
primiti in contul aplicarii PAC. Managementul aplicarii PAC este o ultima problema importanta
cu care se confrunta Romania, tara noastra trebuind sa finalizeze pregatirile pentru instituirea:
1.Agentiei de Plati prin intermediul ei, se realizeaza cel mai mare volum al activitatilor de
implementare a PAC (preluarea platilor directe catre fermieri, interventia pe piata, acordarea
restitutiilor la export, emiterea licentelor de import si export);Romania doreste ca Agentia de
Plati sa fuzioneze, dupa aderare, cu Agentia SAPARD,astfel incat la nivel national sa existe o
singura institutie care sa gestioneze atat fondurile agricole, cat si pe cele de dezvoltare rurala.
2.Sistemului Integrat de Control si Administratie (IACS) acesta este sistemul comunitar
utilizat pentru controlul acordarii corecte platilor directe in agricultura; dintre masurile care
trebuie adoptate de autoritatile nationale in acest sens, se remarca:realizarea unui registru
centralizat al tuturor exploatatiilor agricole din Romania,constituirea Sistemului de Identificare a
Parcelelor de Pamant (prin care sa devina posibila analizarea cererilor de sprijin ale fermierilor
pe baza teledetectiei deci pe bazaunor fotografii aeriene) etc.
3.Retelei de Informatii Contabile in Agricultura (RICA) pe baza acesteia vor fi centralizate
date tehnice si de performanta economica, necesare formularii politicii agricole; partea romana
va trebui, printre altele, sa: numeasca un comitet national pentru selectarea acelor exploatatii
agricole care vor furniza date, sa pregateasca un plan pentru selectarea acestor exploatatii
agricole, sa adopte cadrul legislativ care sa asigure confidentialitatea informatiilor oferite de
fiecare exploatatie din esantion in parte etc.
C.Rezultate obtinute in cadrul negocierilor privind introducerea PAC in Romania
Ca rezultat al negocierilor privind Capitolul 7 Agricultura intre UE si GuvernulRomaniei,
Romania a obtinut o alocare bugetara generala UE legata de PAC de peste 4 miliarde euro
pentru 2007-2009. Aceste fonduri vor fi impartite intre dezvoltare rurala,sustinerea pietei si plati
directe:

a) Suportul financiar propus pentru platile directe pentru Romania timp de trei ani se ridica la
881 milioane euro, suma care include sustinerea financiara pentru produse sau sectoare pentru
care sunt stabilite cote, suprafete de referinta sau plafoane nationale.Acest tip de sustinere
financiara nu necesita cofinantare de la bugetul national, dar implica costuri de implementare
nationale.
b) Suma de 732 milioane euro propusa pentru masurile de piata, care cuprinde interventia pe
piata si refinantarea la export, nu necesita cofinantare nationala. Aceasta sustinere financiara a
fost alocata incepand cu anul 2007. Interventia pe piata este instrumentul de stabilizare a
preturilor pietei, prin cumpararea productiei in surplus si stocarea ei in stocuri publice sau
private. Refinantarile la export reprezinta alocarea pentru anumite produse exportate (cum ar fi
laptele si produsele lactate, carnea de vita,cerealele, fructele si legumele, produsele din zahar,
produsele prelucrate etc.) a diferentei intre pretul la export si pretul international, avand in vedere
ca preturile la produsele agricole sunt in general mai mari in Uniunea Europeana in comparatie
cu cele de pe piata mondiala.
c) Sustinerea financiara pentru dezvoltarea rurala din bugetul UE reprezinta un angajament de
2.424 milioane euro pentru 2007-2009. Ponderea de cofinantare ceruta din bugetul national se
ridica la 25%. Conform metodologiei de alocare a acestor fonduri,volumul anual de bani angajat
in fiecare an trebuie cheltuit in anul n+2.Alocarile platilor directe si masurilor de piata au fost
determinate pe baza unui sistem de cantitati de referinta (ex.: productii medii regionale, cote,
suprafete de baza).
C.1 Perioadele de tranzitie obtinute pentru Romania
Romania a obtinut o perioada de tranzitie de 3 ani, pana la 31.12.2009, pentru:

Modernizarea si retehnologizarea a 26 de abatoare si unitati de procesare a carnii, precum


si a doua unitati de procesare a carnii de pasare, respectand cerintele UE.
Modernizarea si retehnologizarea unitatilor de procesare a laptelui (28 de unitati),ca si
pentru organizarea centrelor de colectare si standardizare a laptelui,respectand cerintele
UE.
Respectarea cerintelor structurale ale UE privind fermele de vaci de lapte sicalitatea
laptelui materie prima obtinut.
Utilizarea unei liste de produse pentru protectia plantelor cu substante active care nu
satisfac cerintele UE (2 ani pentru o substanta specifica).
O alta perioada de 8 ani, pana la 31.12.2014, a fost obtinuta pentru:
Eliminarea soiurilor hibride de vita de vie interzise de acquis-ul vitei de vie al
UE,cultivate pe o suprafata de aproximativ 30.000 ha, care urmeaza a fi replantate.
C.2 Introducerea treptata a platilor directe
In conformitate cu abordarea UE pentru cele 10 NSM, platile directe vor fi treptat introduse pe o
perioada de zece ani, cu un nivel initial de 25% din nivelul aplicabil al unor asemenea plati in
9

UE-15 la momentul respectiv; cresterile anuale vor alinia platile directela nivelul sprijinului
aplicabil in UE-15 pana in 2016. Punctele-cheie ale introducerii PAC in Romania vor include
detalii privind introducerea treptata a platilor PAC,aplicarea schemei platii unice pe suprafata
(SPUS) si posibilitatea pentru Romania de a spori platile UE cu fonduri suplimentare (ori din
alocarile UE pentru masurile de dezvoltare rurala din pilonul 2 PAC, ori din bugetul national).
Prevederile tranzitionale pentru introducerea PAC in Romania totusi sunt aliniate cu reforma
generala cea mai recenta care a fost implementata in statele membre ale UE-15. Pentru a intelege
impactul aderarii la PAC asupra stimularii fermierilor romani, este necesar sa intelegem cum vor
primi acestia noile plati si sume. Este si mai important sa intelegem ca rezultatele negocierilor
stabilesc cadrul alocarilor bugetare; Guvernul Romaniei mai ramane totusi sa decida asupra
multor optiuni (ex., specificarea criteriilor de eligibilitate, realocarea resurselor bugetare intre
pilonii PAC etc.).
In aceasta perioada,de zece ani, fermierii din Romania vor primi doar un procent din platile
directe aplicabile in UE-15. Platile directe au inceput de la 25% din nivelul UE in 2007, vor
creste cu 5% anual pana in 2009 si apoi vor creste cu 10% anual, pentru a atinge 100% din
nivelul UE aplicabil la momentul respectiv in 2016.
Doar platile directe acordate fermierilor vor fi introduse treptat. Platile pentru sustinerea pietei si
dezvoltarea rurala sunt efectuate la 100% din cele la nivelul UE inca din momentul aderarii
Romaniei la Uniunea Europeana.
C.3 Suplimentarea platilor directe
In cadrul unor limite definite cu atentie, Romania (la fel ca toate NSM) va avea optiunea de a
suplimenta platile directe ale UE prin asa-numitele plati directe nationale compensatorii
(PDNC);acestea sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de plati desuplimentare. PDNC sunt
parte a compromisului la care s-a ajuns cu NSM-10 pentru compensarea impactului perioadei de
10 ani de introducere treptata a platilor directe; incadrul principiului tratamentului egal, PDNC
vor fi, de asemenea, aplicabile in Romaniasi Bulgaria. Romania, ca nou stat membru, are
posibilitatea de a suplimenta platile directe acordate ori prin asa-numita formula 30%, ori prin
asa-numita formula de preaderare. In conditiile formulei de 30%,Romania ar putea sa
suplimenteze platile directe UE(pentru toate produsele agricole sau pentru un numar de produse)
cu pana la 30% peste nivelul de introducere treptata a platilor aplicabil pentru anul respectiv.
Acest lucru ar permite Romaniei sa atinga 100% din nivelul platilor in UE-15 pana in anul 2013
in loc de 2016.

III. Pozitia Romaniei privind PAC dupa 2013


Ministerul Agriculturii a prezentat intr-o dezbatere publica o prima pozitie a Guvernului
Romaniei fata de viitoarea Politica Agricola Comuna dupa 2013. Secretarul de stat Adrian
Radulescu a precizat ca este vorba despre un material de lucru. Oficialii asteapta puncte de
vedere scrise din partea persoanelor fizice sau juridice interesate.
10

Plati directe
Mentinerea in termeni reali a valorii sprijinului pentru agricultura in configuratia
celor 2 piloni complementari trebuie sa permita si valorificarea potentialului
noilor state membre, precum si atingerea obiectivelor de convergenta.
Sustinerea fermierilor activi va conduce la diminuarea disparitatilor dintre statele
membre si o alocare corecta a resurselor financiare. In acest sens, este deosebit de
importanta definirea fermierului ca "fermier activ".
Romania considera oportuna deschiderea aratata de Comisie pentru sustinerea
agriculturii la scara mica, prin introducerea unei scheme de sprijin dedicata
fermelor mici, aceasta contribuind la consolidarea competitivitatii si mentinerea
vitalitatii zonelor rurale. In acest sens, vom sustine definirea unor noi criterii de
eligibilitate mai simplu de gestionat si mai usor de implementat.
Impotriva plafonarii:
Romania nu considera oportuna propunerea Comisiei de introducere a unei limite
superioare (plafonare) a nivelului platilor directe alocate fermelor mari.
Comunicarea CE privind functionarea lantului alimentar, puterea de negociere a
producatorilor agricoli, relatiile contractuale, necesitatea restructurarii si
consolidarii sectorului de productie, transparenta si functionarea pietelor de
produse agricole, vine in intampinarea problemelor existente si in Romania.
Dezvoltare rurala
In ceea ce priveste actiunile de revizuire a PAC, Romania sustine importanta
mentinerii unui nivel consistent al bugetului alocat Pilonului II.
Pentru Romania sunt importante cresterea competitivitatii, managementul durabil
al resurselor naturale si dezvoltarea teritoriala echilibrata. Finantarea acestora
trebuie sa raspunda nevoilor specifice ale statelor membre, inclusiv prin acordarea
unei flexibilitati mai mari.
Romania saluta initiativa Comisiei de a crea pentru noua perioada de programare
pachete de masuri prin interconectarea celor existente deja, ca raspuns la nevoile
unor zone sau grupuri specifice.
Romania sustine includerea unui pachet destinat sprijinirii micilor fermieri in
vederea evitarii unor fenomene prezente in Romania, ca depopularea, abandonul
terenurilor agricole, si cresterea capacitatii economice a acestora in vederea
furnizarii de bunuri publice.
In ceea ce priveste pachetul de masuri privind gestionarea riscului, sustinem
continuarea si dezvoltarea masurilor de inginerii financiare, prin instrumente de
asigurare, accesul la credite, garantii, capital social s.a., acestea reprezentand
aspecte esentiale pentru cresterea competitivitatii sectorului agricol, avand in
vedere particularitatile acestui sector.
Bugetul PAC
Bugetul PAC (pilonii I + II) pentru perioada 2014 - 2020 trebuie sa fie consistent si sa ramana
cel putin la nivelul actual. Mai exact:
11

bugetul pilonului 1, responsabil de asigurarea venitului direct pentru agricultori,


de mentinerea productiei agricole pe teritoriul Uniunii Europene si de sprijin
pentru a face fata volatilitatii excesive a preturilor, trebuie sa prevada:
pentru componenta plati directe: marirea plafonului pentru Noile State Membre,
astfel incat platile directe sa reflecte o distribuire mai echitabila intre vechile si
noile state membre.
pentru componenta masuri de piata: mentinerea instrumentelor actuale de
interventie pe piata pentru a actiona ca plasa de siguranta in situatiile de criza,
precum si cautarea de noi instrumente care sa permita mentinerea agriculturii UE
la un nivel competitiv in raport cu tarile terte; continuarea, dupa 2013, a
programelor sectoriale (vin, apicultura, persoane defavorizate etc.) cu un impact
deosebit pentru Romania, precum si a ajutorului specific acordat conform art. 68
din Regulamentul nr. 73/2009.
bugetul pilonului 2, responsabil cu dezvoltarea rurala, trebuie sa prevada o alocare
similara celei actuale (cheia de alocare actuala pentru Romania este de 9,8%;
aceasta trebuie cel putin mentinuta).

CONCLUZII
Prin noua structura a platilor directe, dar si prin celelalte masuri de sprijin pentru
fermierii din tarile UE, Politica Agricola Comuna poate constitui, in perioada 2014 2020, o cale pentru sporirea potentialului economic al spatiului rural din UE, incurajand,
atat productia agricola de calitate si competitiva, cat si cresterea calitatii vietii in acest
sector.
Obiectivul P.A.C. de a sprijini fermierii din tarile UE este unul vital pentru
sustenabilitatea zonelor rurale in conditiile in care, desi in prezent tot mai multe dintre
acestea au ajuns sa fie sustinute si de factori din afara agriculturii, datorita diversificarii
structurii lor socio-economice, totusi, intr-o mare parte a spatiului comunitar, agricultura
ramane un element propulsor esential al dezvoltarii rurale. In aceste conditii, noul cadru
de finantare al P.A.C. isi propune sa sprijine vitalitatea si potentialul economic al zonelor
rurale din UE, prin incurajarea crearii unui sector agricol competitiv si dinamic, atractiv
pentru toti fermierii din tarile comunitare.
In momentul integrarii, impactul asupra preturilor agricole asupra consumatorilor din tara
noastra a fost mai mic decat impactul asupra producatorilor.Pierderile reale imediate de
venit vor fi resimtite indeosebi pentru 2 tipuri de familii:cele mai sarace si cele urbane,
care nu produc alimente pentru consum propriu.Pentru a beneficia din plin de avantajele
aplicarii principiilor Politici Agricole Comune, pentru agricultura tarii noastre se impun:
-

Reducerea numarului de locuitori ocupati in agricultura, asigurarea de alternative de


ocupare si surse de venit;
Crearea de exploatatii economice viabile, reducerea gradului de fragmentarea exploatarii
fondului funciar;
Dezvoltarea infrastructurii si a unor servicii specifice zonelor rurale;
Cresterea capacitatii administrative institutionale de atragere de surse si de valorificare
a resurselor locale.
12

BIBLIOGRAFIE

1. Leonte, J., Giurca, D., Campeanu, V., Piotet, Ph. :Politica Agricola Comuna Consecinte
asupra Romaniei, Institutul European din Romania, Bucuresti, 2003
2. Miron, D., Dragan, G., Paun, L., Ilie, F., Cibian, M. :Economia integrarii europene,
Editura ASE, Bucuresti, 2002

3. Nita I. :Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Ed. Independenta Economica,Pitesti,


2007
4. Pascariu, G. C. :Uniunea Europeana. Politici si preturi agricole. Editura Economica,
Bucuresti, 1999
5. www.bursaagricola.ro, www.agrinet.ro , www.ase.ro

13