Poezia Venere i Madon prezint dou tipuri de atitudine: prima de repro, de acuzare la adresa

femeii iubite, iar a doua de iubire puternica care regret cuvintele anterioare.
Eminescu a adoptat in aceasta poezie romantismul,dovedindu-si calitatile de romancier. De
exemplu, timpul si spatiul sunt infinite intrucat toata poezia te duce cu gandul un timp
indepartat ,ci nu unul binefixat pe axa timpului. Specific romantismului mai este si prezenta
e x t r e m e l o r ; i u b i t a e s t e d i v i n i z a t a l a i n c e p u t c a apoi sa fie vazuta ca un demon
crud, ca mai apoi iubitul sa isi d e a s e a m a c a a s a c u m e s t e e a , c u a f i n i t a t i s i
d e f e c t e , e l o iubeste
Prima strof conine o adresare direct ctre fiinta iubita care a reprezentat pentru eul liric un ideal,
pierdut acum definitiv. n perioada acelei iubiri ideale, lumea ndrgostitului gndea n basme i
vorbea n poezii, aceast exprimare semnificnd ruptura sa de realitate i idealizarea nejustificat a
dragostei. Poziia actual a eului liric este una mai realist, mai echilibrat, el gsindu-se ntr-un cer
cu alte stele, cu alte raiuri, cu ali zei. Structura ,,cu alte stele, cu alte raiuri sugereaza valorile,
reperele i ateptrile fostului ndrgostit. Poetul elogiaza in note de oda chipul angelic al femeii si
talentul pictorului Rafael: ,,Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.In aceasta secventa
predomina imagini artistice plastice,create cu ajutorul comparatilor(,,Brat molatic ca gandirea unui
imparat poet),inversiunuilor(,,eterne primaveri) si epitetelor duble (,,tanara si dulce veste).
In a doua secventa, el adopt un ton vehement, acuznd-o pe femeie (stearp, fr suflet,fara foc).
Pierdut n noaptea unei viei de poezie, adic pierdut n idealul su sentimental, el i-a vzut doar
masca exterioar, considernd-o un nger, blnd ca ziua de magie. Iubita are caracterul unui
demon, fiind lipsit de nflcrarea dragostei adevrate. Peste toate aceste defecte eul liric trecuse
fr s le vad, fcnd din respectiva tnr un ideal sentimental.Daca in prima secventa vocabularul
poetic este elevat,in acesta secventa cuvintele sunt dure,din zona uzuala a limbii: ,,betie,
,,crudo,pentru a sugera ideea femeii sterpe.
ns,vlul minciunii cade, fcnd adevrul vizibil. ngerul de dinainte are acum nfiarea unui
demon. Atitudinea eului liric nu mai este una de duioie ,ci de dispre. Iubita apare ca o bacant ce-a
luat cu-nelciune / De pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir.
Ultima secventa a poeziei aduce o schimbare surprinztoare a atitudinii eului liric. Ca un adolescent
schimbtor, el ii cere iertare iubitei si renun la nvinuirile sale anterioare, considerndu-le crude i
nedrepte.