Din spulberul iubirii att doar mai pot

strnge, S-mi fac un streang, eu singur,

cu fragedele-ti rochii... M-ndeamn alte
gnduri s iert si s-nchid ochii,
Privighetoarea oarb cu mult mai dulce
plnge. nduplec-te, dar, durerea meantr-att, S preaslvim fugara, si-n loc
de rzbunare S stoarcem nemuririi si
artei lacrimi, ct S stea podoab lumii
hidoasa ei trdare. Dar cine viers si
suflet acum s-mi mprumute Dac-mi
lipsesti tu, nssi esenta a minunii ? Ah,
inima si coarde-mi snt deopotriv mute,
Cnd limpede vd astzi prpastia
minciunii: Cci orb eram atuncea cnd te
aveam in fat, Splendoarea-ti, lundu-mi
ochii, da cintecului viata !