Drept Penal

Curs II
10 octombrie 2014

Principiul prevenirii savarsirii faptelor prevazute de legea penala

Scopul activitatii de combatere a fenomenului infractional este prevenirea savarsirii faptelor
prevazute de legea penala. Exista o preventie generala care este realizata prin simpla edictare
a normei, fapt care determina abtinerea de la savarsirea faptelor prevazute de legea penala, si
preventia speciala care se realizeaza prin sanctionarea celui vinovat de savarsirea infractiunii
si care il inlatura din societate, pentru o perioada de timp, pe infractor. Procesul de executare a
pedepselor trebuie sa vizeze de asemenea prevenirea savarsirii de fapte antisociale.

Principiul infractiunii ca unic temei al raspunderii penale

Potrivit art.15 alin.2 din Codul Penal, infractiunea este unicul temei al raspunderii penale.
Aceasta inseamna ca cea mai grava forma de raspundere juridica intervine doar in cazul
savarsirii unei infractiuni. Acest principiu este o importanta garantie a libertatii persoanei.
Raspunderea penala nu intervine pentru contraventii si abateri, ci doar pentru infractiuni.

Principiul personalitatii raspunderii penale

Acest principiu spune ca raspunderea pentru savarsirea unei infractiuni revine exclusiv
persoanei care a savarsit-o, fara a fi transferata unei alte persoane.
Caracterul personal al raspunderii penale presupune si caracterul personal al sanctiunii de
drept penal.

Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal

Acest principiu este consacrat de art.74 din Codul Penal si presupune stabilirea si aplicarea
sanctiunilor de drept penal prin determinarea concreta a acestora in raport cu gravitatea faptei
savarsite, si cu infractorul, astfel incat sanctiunea sa isi atinga scopul. Sanctiunile trebuie
adaptate in raport cu individul, conduita, varsta, starea de sanatate si posibilitatile de integrare
ale persoanei condamnate. Numai printr-o pura individualizare se poate realiza scopul
aplicarii sanctiunii: educarea condamnatului, reinsertia sociala si prevenirea savarsirii de
infractiuni.
Izvoarele dreptului penal
Expresia izvor de drept are mai multe acceptiuni.
Prima dintre ele este aceea de izvor natural sau material, care se refera la conditiile materiale
de existenta care determina aparitia unei reglementari juridice.
A doua acceptiune este aceea de izvor constitutiv sau sursa politica care se refera la vointa
puterii publice de a institui o regula de conduita ca norma de drept penal.
A treia acceptiune este aceea de izvor formal. El cuprinde actul legislativ in baza caruia isi
gaseste puterea de exprimare vointa publica.
Izvoarele sunt organizate ierarhic sub forma unei piramide in varful careia se afla Constitutia,
urmata de izvoarele internationale si legea, iar in final se afla jurisprudenta si doctrina.

Specificul izvoarelor dreptului penal

In materia dreptului penal nu putem avea ca izvor de drept decat legea organica sau ordonanta
de urgenta. Legile ordinare, hotararile Parlamentului, ordonantele si hotararile Guvernului,
ordinele si instructiunile aprobate de ministri, actele administrative publice locale nu pot fi in
niciun caz izvor al dreptului penal.
-Constitutia ca izvor al dreptului penal
Constitutia, ca lege care sta la baza tuturor legilor, sta in varful ierarhiei izvoarelor dreptului
penal. Calitatea de izvor de drept penal a normei constitutionale rezulta, pe de o parte din
mentionarea valorilor sociale pe care dreptul trebuie sa le apere, iar, pe de alta parte, din
enuntatea unor principii si reguli care se refera la aplicarea dreptului penal. Totodata,
Constitutia reglementeaza imunitatea de jurisdictie a Presedintelui Romaniei, a senatorilor si
deputatilor, raspunderea membrilor Guvernului, acordarea amnistiei si gratierii.
-Deciziile Curtii Constitutionale
Potrivit art.142 alin.1 din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala este garantul
suprematiei Constitutiei, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii legilor inainte de
promulgare si hotarand asupra exceptiilor de neconstitutionalitate. Curtea Constitutionala are
capacitatea de a scoate din vigoare o norma penala sau de a reintroduce in vigoare o norma
penala ca urmare a declararii neconstitutionale a normei abrogatoare.
-Legea organica
Potrivit art.73 alin.3 litera b) din Constitutie, prin legea organica se reglementeaza
infractiunile, pedepsele si regimul execturarii acestora, precum si acordarea amnistiei sau
gratierii. Aceste dispozitii impun concluzia ca legea organica este principalul izvor al
dreptului penal. Prin lege penala, potrivit art.173 din Codul Penal, se intelege ca orice
dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte
normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege. Aceste dispozitii au asimilat legii
organice atat ordonantele de urgenta cat si legile si decretele adoptate inainte de 1990 si care
au ramas in vigoare. Potrivit art.115 alin.1 din Constitutia Romaniei, Parlamanetul putea
adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului in domenii care nu fac obiectul legilor
organice. Acest text a creat o disputa, deoarece multi autori au sustinut ca prin ordonante de
urgenta nu se pot condamna fapte. C.C. a avut un punct de vedere diferit care a devenit
majoritar, astfel in 2005 s-a prevazut in art.115 ca ordonantele de urgenta sa cuprinda norme
de naturi organice.
-Decizii pronuntate in recurs in interesul legii
Potrivit art.474 alin.4 din Codul de Procedura Penala, dezlegarea data in probleme de drept in
recurs in interesul legii este obligatorie pentru instante de la data publicarii in Monitorul
Oficial.
Dezlegarea data in probleme de drept cu privire la care Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost
sesizata in baza art.475 din Codul de Procedura Penala.
-Izvoarele internationale
>izvoare internationale directe (tratate si coventii internationale care, odata ratificate, creeaza
drepturi si obligatii in sarcina subiectelor de drept, fiind aplicate in mod nemijlocit de
instantele romane)

>izvoare internationale indirecte (tratatele si conventiile internationale care, odata ratificate,

creeaza in sarcina statului obligatia de a le introduce in legislatia penala interna.
Ex. Conventia impotriva torturii din 1984 care a impus modificarea legii penale prin
introducerea unui text incriminatoriu.
-Jurisprundenta
>deciziile Inaltei Curti de casatie si Justitie si ale Curtii Constitutionale
>reguli de drept enuntate sub o forma generala cu ocazia aplicarii la un caz particular.
Jurisprudenta, in acest caz, este sinonima cu regula pretoriana din dreptul roman.
Jurisprudenta este izvor de drept in Marea Britanie si SUA dar in rest ramane un subiect de
disputa academica.
Doctrina
-desemneaza conceptiile cele mai raspandite cu privire la o problema data.
Doctrina este invocata de cele mai multe ori pentru a prezenta o opinie susceptibila sa devina
o autoritate.
Raportul juridic penal
Raportul juridic penal este relatia de aparare sociala reglementata prin normele dreptului
penal.
Raporturile sociale devin raporturi juridice in urma reglementarii lor prin norma de drept.
Totalitatea normelor de drept penal in vigoare alcatuiesc ordinea de drept penal normativa sau
formala, exprimand modalitatea ideala in care trebuie sa se desfasoare relatiile sociale.
Totalitatea relatiilor de aparare sociala care se desfasoara efectiv in conformitate cu
reglementarea juridica penala formeaza ordinea de drept efectiva sau reala.
Premizele raportului juridic
-Prima premiza este existenta unei relatii sociale. Nu putem avea raport juridic fara ea.
- A doua premiza este existenta unei norme care sa reglementeze relatia sociala. Daca un
raport social nu este reglemetat prin norme de drept, nu devine raport juridic.
Raportul juridic are mai multe trasaturi:
1) Subiectele raportului juridic: raportul juridic se naste intre stat, ca reprezentant general al
societatii, pe de o parte, si persoana fizica sau juridica, in calitate de infaptuitor al infractiunii,
pe de alta parte.
2) Drepturile si obligatiile partilor: sunt specifice, adica nu mai pot fi intalnite la un alt raport
juridic si sunt netransmisibile.
3) Nu se cere acordul de vointa al partilor la stabilirea actului juridic generator al raportului
juridic penal.
1) In mod invariabil, unul din subiecte este statul, iar celalalt este persoana fizica sau juridica.
-Subiect al raportului juridic penal poate fi nu numai in cetatean roman sau o persoana
juridica romana ci si un cetatean strain sau o pers juridica straina.
-O persoana poate fi subiect al mai multor raporturi juridice penale.
2) Continutul raportului juridic penal - este format din drepturile si obligatiile corelative ale
participantilor si, de regula cuprinde un singur drept si o singura obligatie: dreptul statului de

a asigura tragerea la raspundere penala si, corelativ, obligatia persoanei care a savarsit
infractiunea de a suporta consecintele faptei penale savarsite
3)obiectul raportului juridic penal este conduita la care se refera raportul juridic penal, adica
pedeapsa si celelalte sanctiuni de drept penal prevazute de lege.
Cu privire la raportul juridic penal exista 2 conceptii. In prima conceptie exista numai raport
juridic penal de conflict care ia nastere odata cu savarsirea infractiunii. Alti autori sustin ca,
odata cu adoptarea normei penale, intre stat si cetateni si persoanele fara cetatenie care
locuiesc pe teritoriul tarii, sau straini aflati in trecere, se naste un raport juridic penal de
conformare.
Raportul juridic penal de conformare nu inceteaza prin nerespectarea de catre subiectul pasiv
a obligatiei de conformare, adica prin savarsirea infractiunii, dar odata cu aceasta se naste un
nou raport juridic penal de conflict.
Particularitati ale raportului juridic penal de conformare: Specific acestui tip de raport juridic
este faptul ca unul din subiecte este determinat (statul), in timp ce celalalt subiect, persoana
fizica sau juridica, este nedeterminat dar determinabil.
Continutul raportului juridic de conformare cuprinde obligatia destinatarilor legii de a se
conforma exigentei normelor penale.
Obiectul raportului juridc penal este conduita la care obliga norma penala.
Durata raportului juridic penal: raportul juridic penal se desfasoara intre 2 momente:
adoptarea normei penale (marcheaza nasterea raportului juridic penal) si iesirea din vigoare a
normei penale (marcheaza stingerea raportului juridic penal).
Raportul juridic de conflict:
-Durata: momentul initial este savarsirea infractiunii iar momentul final este situat mai
aproape sau mai departe in functie de mai multi factori sau evenimente.
In mod normal raportul juridic penal de conflict se incheie odata cu executarea pedepsei, dar
lipsa plangerii prealabile, intervenirea amnistiei ori a prescriptiei pot determina o alta data a
incetarii raportului juridic penal de conflict.
Raportul juridic penal de conflict se naste odata cu savarsirea infractiunii dar se definitiveaza
odata cu hotararea judecatoreasca definitiva de condamnarea si continua pana la executarea
pedepsei sau pana la intervenirea amnistiei, prescriptiei, gratierii totale. Din momentul
hotararii definitive de condamnare se naste un raport juridic subsecvent, raportul juridic
executional penal, care dureaza, de asemenea, pana la executarea pedespei. Acest raport
juridic este de asemenea subordonat raportului juridic penal.
Faptele juridice penale
Faptele juridice penale sunt acele fapte de care legea penala leaga nasterea, modificarea sau
stingerea raportului juridic penal.
In raport de efecte, faptele juridice se clasifica in: constitutive, modificatoare sau extinctive.
-Faptele juridice constitutive sunt cele care dau nastere raportului juridic de drept penal.
Infractiunea este cea care genereaza un raport juridic penal, fie ca se prezinta in forma tipica,
fie ca se prezinta in forme atipice. Raportul juridic penal se naste in cazul infractiunii
consumate, a tentativei ori a actelor pregatitoare carora legea le-a dat relevanta penala.
-Faptele modificatoare sunt cele care influenteaza durata raportului de drept penal.
*Fapt modificator poate fi o lege mai favorabila sau o lege de gratiere care determina o
reducere a raportului de drept penal.
-Faptele juridice extinctive sunt acele fapte care duc la stingerea raportului juridic penal.
Cel mai frecvent mod de stingere este executarea pedepsei.

Gratierea totala este un alt fapt extinctiv.

Prescriptia raspunderii penale stinge raportul juridic penal dupa trecerea unui interval de timp.
Prescriptia executarii pedepsei este de asemenea un fapt juridic extinctiv al raportului juridic
penal.
Lipsa plangerii prealabile, retragerea plangerii si impacarea partilor sunt manifestari de vointa
unilaterale care duc la stingerea raportului juridic penal.
Mai exista si cauzele generale de nepedepsire (art.34 din Codul Penal) sau cauzele speciale
[denuntarea faptei de catre infractor (art.290 alin.3)], care au ca efect stingerea raportului de
conflict.
Legea dezincriminatoare intrata in vigoare dupa savarsirea infranctiunii are ca efect stingerea
raportului juridic penal care a luat nastere sub legea veche.