E dureros sa ai limba si sa nu poti vorbi.

Sa ai prieteni dar sa nu poti sa-ti deschizi inima in fata lor

Inima imi este plina de dragoste,
Dar cea pe care o iubesc nu ma invredniceste nici cu o privire.
Pentru ca eu am ranit-o
Mi-as da toata averea ca sa-i sterg din memorie acea noapte neagra.
Tu ai devenit obsesia sufletului meu.
De cum ti-am zarit frumusetea,dragostea mi-a patruns in inima
Si mi-a colorat-o in rosul cel mai durabil si cel mai aprins
Iar focul iubirii mi-a parjolit cu salbaticie inima.
As vrea sa-ti dau averea si inima mea,
Iar de m-ai intreba:
Ai renunta la odihna de dragul meu?
Ti-as raspunde:
Da,negresit.
As renunta si la lumina ochilor pentru tine!
In fiecare dimineata ii cer vesti despre tine soarelui care rasare.
Si in fiecare noapte fulgerului care scanteiaza.
Inima mi-e sfasiata de durerea absentei tale.
Ce zi poate fi la fel de unica precum ziua care ne-a unit?
Inteleptul care a spus ca cel iubit e ca o flacara are dreptate.
Inteleptul care a spus ca dorul este vantul care inteteste focul iubirii
Mi-a luat foc inima,arde cu putere.
Si dorul pe care ti-l port,inteteste focul inimii mele ca un vant de desert.
Chipul tau frumos face ca zorile sa paleasca,
Uluieste lumina stralucitoare a lunii.
Chipul tau este raiul meu.
Orice rana as avea,tu ii esti leac.
Orice suferinta as avea,tu imi este remediu.
Orice ar vrea inima ta,da-mi mie leacul.
Cat vei trai,tu vei fi sultana mea.
Dragostea exista pe cand nimic altceva nu era.
Si cand nimic nu va mai ramane,
Tot dragostea va fi cea care va dainui.
Dragostea este primul si ultimul lucru existent.
Ea este mai presus de tot ce poate fi rostit.
Tu,cea care intelegi foarte bine semnele dragostei
Si stii calea adevarata ce duce de la o inima la alta
Spinii patului meu se transforma in trandafiri impreuna cu tine.
Dragostea ta nimiceste limitele inimii mele.
Ma face sa surad
Sa stii ca tu esti motivul existentei mele.
A iubi e o dorinta dureroasa

Cei care iubesc nu sunt iubiti

Ochii mei plansi nici nu au suras,nici nu vor surade.
Ce pot face daca am ajuns in prapastie din cauza dragostei?
Chiar daca accept in tacere si rabd fuga iubitei,
Suferinta ma va arunca imediat in ghearele mortii.
Suferinta!
Mie nu imi mai raman decat doliul si lacrimile ce mi se revarsa pe obraji.
Iubito!Te-ai indepartat de privirea mea,dar spune-mi
Nu a ramas nici o urma din iubirea noastra?
Fulgerul fericirii a stralucit pentru o clipa.
Dar dupa fulger,noaptea a continuat mai intunecata ca niciodata.
Astfel,s-a schimbat bautura dulce pe care iubita mi-a dat-o s-o beau.
Linistea inimii mele a ramas in departare.
Sufletul meu a murit inaintea intalnirii asteptate cu iubita.
Sufletul meu a murit.
Dragostea mea,care m-a surghiunit din ochii ei,
Care mi-a inchis toate usile.
Am inteles,rabdarea este cel mai greu chin.
Dar numar zilele.
In curand,voi iesi inaintea ta cu fata curata.
Faptul ca stiu asta ma face sa suport durerea absentei tale.
Astept cu rabdare sa vina ziua cand vei intelege ca sunt nevinovat.
Cand va veni ziua aceea,nu-ti voi reprosa nicidecum.
Nu-ti voi spune:
De ce nu m-ai crezut?
Te voi saruta pe ochii frumosi si iti voi promite fericire vesnica.
Dar,in clipa asta,sufar de dorul tau.
Cum a spus poetul:
In tara ta,unde candva stapaneai prin ospete
Acum domneste singuratatea cu cioc mare.
Sunt singur.
Si te iubesc mai mult decat poti sa banuiesti.
Nu pleca urechea la povetele celor invidiosi.
Caci cuvintele spuse din invidie nu sunt de folos iubirii.
Gandeste-te
Dumnezeu a creat vreo imagine mai frumoasa decat cea a doi iubiti ce dorm unul in bratele
celuilat?
Uita-te la ei!
S-au invelit fericiti unul in bratele celuilat.
Dar nu uita,invidiosii asteapta la capataiul dragostei.
Cand vad ca doua inimi s-au legat una de cealalta cu o pasiune arzatoare,
Vor incerca sa le zdrobeasca cu un drug rece de fier.
Chiar daca mi-as feri chipul si as sta timid,
Chiar de-as deschide tinuturi largi intre noi,
Chiar daca mi te-ai impotrivi cu totul,

Ochii tai nu pot ascunde iubirea noastra.

Chiar de-as fugi de tine,cu temerile mele,
Chiar de-as ramane in acea noapte neagra,
Atata timp cat voi fi in viata,
Vom trai aceasta dragoste,iubirea
O viata intreaga tu vei fi iubirea mea
De e vreun om mai pretios decat viata,tu esti acela
Tu i-ai fost pereche inimii mele,
Si vei fi mereu in sufletul meu iubite
Tu imi vei aduce alinare mereu,
Tu esti leacul oricarei dureri
Da-mi leacul dupa care tanjeste inima.
O viata intreaga vei fi sultanul meu!
Iubit-o,da-mi si mie din vinul placut pe care-l bei.
Vocea ta sa vorbeasca despre lucruri pasionale.
Privighetorile invidioase sa ramana mute.
Dar mai intai beat tu.
Apoi,da-mi paharul pe care buzele tale si-au lasat mirosul.
Nu vei mai auzi decat sunetul trandafirilor ce se deschid si vocea inimii mele.
Cei ce ma condamna,ma cririca din cauza dragostei mele inepuizabile.
Dar daca inima mea respinge toate consolarile,eu ce pot face?
Pot sa condamn de unul singur?
Pot sa-i spun inimii mele sa taca?
Inima mea,poti sa suporti?
Poti sa suporti absenta acelor ochi din privirile carora ai sorbit vinul dragostei?
Intunericul imi impresoara sufletul din toate partile.
Durerea despartirii se adanceste in mine ca o prapastie.
Lacrimile mi-au cazut de pe gene.
Insomnia imi intavaraseste doliul.
Tu,norocule!
Ai jurat sa-mi fii mereu dusman?
Cum sa ascund secretul sufletului meu,cand sunt in starea asta?
Eu,care nu cunosc arta de a ascunde durerea din inima mea.
Tu,noapte!
O cunosti bine pe iubita mea.Du-te la ea.
In tacerea orelor care trec fara ea,du-te si spune-i:
Trezeste-te!Trandafirul fericirii nu se deschide in somn.
De acum,vom dormi in camera asta.
In fiecare noapte,iti voi spune:Te iubesc.
Voi adormi privindu-ti chipul.
Si eu te voi trezi in fiecare dimineata spunandu-ti:
Te iubesc.
Se povesteste ca,in vremurile vechi in una dintre tarile de basm,
Traia un suveran.Sahul Sehriyar.
Din cauza tradarilor,aceste suveran foarte puternic,

Care stapanea tot pamantul,ajunsese sa nu mai aiba incredere in femei.

La sfarsitul fiecarei zile,privea in intunericul adanc si invaluitor.
Si soptea:,,Prietene,sa nu ai incredere in femei.
Razi de primisiunile lor si treci mai departe.
Sahul Sehriyar,care se indoia de fidelitatea femeilor,
In fiecare noapte lua o fata in patul lui.
Cand se facea dimineata,punea sa-i fie taiat capul.
Intr-una din zile,a ales-o pe preafrumoasa fata a vizirului,
Pe Sehrazat,cea cu inima buna si a luat-o in patul lui.
Urma sa porunceasca sa-i fie taiat capul cand se facea dimineata.
Dar,cand Sehrazat a inceput sa-i depene povestea celor 1001 de nopti,
Sahul,care stapanea tot pamantul,s-a pierdut in cuvintele mai dulci decat mierea ale lui
Sehrazat,
In ochii ei mai negri decat noaptea.
Din gura lui Sehrazat se revarsau perle.
Sahul se gandea ce vorba dulce are si ce lucruri fermacatoare povesteste.
La sfarsitul celor 1001 de nopti petrecute cu povestile lui Sehrazat,
Sahul Sehriyar a spus..:
Sehrazat,te iubesc din prima clipa in care te-am vazut.
Vrei sa te casatoretsi cu mine?
Sehrazat a acceptat si s-au casatorit
Au facut nunta timp de 40 de zile si de 40 de nopti.
Apoi au avut trei copii.
Au trait fericiti pentru totdeauna.
Un copil dulce si delicat,
Al carui par se revarsa intunecat,
Atat de negru,incat formeaza noaptea.
Fruntea lui este atat de luminoasa,
Incat sufoca noaptea in lumina.
Sa-i contempli gratia e o bucurie pe care ochii nu au vazut-o niciodata.
Poate ca te afli in fiecare sunet al unui cantec,
Poate ca esti intr-o carciuma de pe malul marii
Poate ca esti fumul tigarii pe care o fumez.
Cand pica o stea cazatoare de pe cer,
Cand merg singur pe un drum pustiu,
Cand ma gandesc la altceva,esti in mintea mea.
Nu faci parte din trecut,
Te simt si azi,
Esti mereu langa mine.
Imi apari ziua si noaptea,
Te cant,te murmur,
Tu reprezinti cantecele mele.
Esti langa mine,de parca nu ai fi plecat niciodata,
De parca ai fi un secret ascuns de toata lumea.
De parca te-ai cuibari in liniste si ai plange.
Esti in mintea mea,de parca m-ai ierta.
Ca o floare pe care o miros fara sa o rup,
Ca o interdictie pe care nu am incalcat-o niciodata.

Nu faci parte din trecut,

Te simt si azi,
Esti mereu langa mine.
Imi apari ziua si noaptea,
Te cant,te murmur,
Tu reprezinti cantecele mele.
Fara tine,sa nu se mai invarta pamantul,
Focul din inima sa nu se mai stinga,
Acesta sa fie cantecul nostru.
Dragostea noastra sa fie eterna,
Fii caprioara ce se adapa din izvorul sufletului meu.
Am fost intrebat intr-o zi ce este dragostea.
Am spus:
Dragostea este o prajitura.
Este o prajitura speciala,cu un sirop gustos si cu un aluat acru.
Daca mi-as fi pierdut speranta ca cei care se despart se vor puta impaca intr-o buna zi,mi-as fi
pierdut dorinta de a trai dupa ce m-am despartit de tine.
Insa eu am jurat ca nu-mi voi mai pune inima in joc in alta dragoste.
Pamantul este martorul juramantului meu.
Pamantul,cerul, toate stelele si toata lumea stau marturie ca te iubesc.
Iubito,incearca sa profiti de foloasele lumii si ale vietii.
Caci lumea ramane,dar viata se termina.
Iubeste viata,profita de ea.
Fericirea nu dureaza mult,grabeste-te.
Si gandeste-te ca in viata nimic,in afara de dragoste,nu are valoare.
In afara de dragoste,nu exista nimic pe lume decat goliciune si singuratate.
Exista oare o incantare mai mare decat bucuria si suferinta din dragoste?
O iubesc atat de mult
Daca a ei camasa ii strange trupul frumos,sunt gelos pana si pe camasa.
Ce trist si nefericit sunt la acest ceas,cand mantia neagra a noptii ii inveseleste pe indragostiti
ca o patura moale!
Sunt bolnav.Sangele nu vrea sa-mi curga prin vene.
Nimic.Nimic,in afara de venirea iubitei mele,nu ma poate insanatosi.
Ea este perla nobila,ce vesteste zorii argintii.
Ea este steaua de aur a constelatiilor.
Este picatura de apa cu spuma argintie.
Este trandafirul din obrajii plini de viata.
Ea este un rubin stralucitor,
Este alchimia aurului.
Ochii ei au culoarea viorelelor noptii.
Ochii ei frumosi conturati cu fard negru
Exista doua laturi in viata unui om:una limpede,cealalta tulbure.
Timpul contine doua timpuri de zile:zile singure si zile periculoase.
Tu,calatorule,esti o marioneta a zilelor tulburi!
Nut e supara nici pet imp,nici pe viata.

Pentru ca dupa zilele cele mai intunecate si mai tulburi,

Urmeaza zilele cele mai limpezi si mai luminoase.
Pe cand eram o crenguta verde,pasarile poposeau la mine si imi cantau trilurile lor.
Spuneau ca bobocul proaspat de trandafir poarta sunetul fermecat al dragostei pana la sah.
In orele cand noaptea isi coboara incet mantia intunecata,limba mi se infiora cand ii cantam
sahului meu cantece de dragoste.
Un om necajit si singur doarme in fiecare dimineata la umbra unui palat zamislit de himere.
Iar eu ma trezesc in fiecare dimineata si mai sarman,si mai nefericit decat cu o zi inainte.
Mainile imi sunt goale,iar inima mea se zbate ca o pasare in ghearele mortii.
Tu,destinule intunecat,care m-ai transformat intr-o creanga uscata!
Bobocul proaspat de trandafir al dragostei s-a ofilit.
Acum,pasarile prevestitoare de rele,ce vor poposi la mine,imi vor canta cantecul intunecat al
despartirii.
Tu,destinule!
Destinule intunecat,ce m-ai facut sa inot in marea de foc a despartirii si m-ai facut sa cad pe
strazile sarace,acoperite cu umbre tulburi!
Totul s-a terminat.
Singurul lucru frumos pe care il vor mai vedea ochii mei vor fi noptile mai negre decat parul
lui Sehrazat.