Sunteți pe pagina 1din 6

Fitoterapia in bolile aparatului digestiv

Fitoterapia segmentului gastro-intestinal

Un numar mare de plante medicinale sau produsele farmaceutice obtinute din ele actioneaza nu
numai asupra glandelor intestinale si a secretiilor lor, dar si asupra mucoaselor, florei microbiene
patogene, a sintezei enzimatice si resorbtiei substantelor nutritive.
Sindroame dispeptice (anaciditate si hipoaciditate)
In cazul lipsei sau al unei concentrarii reduse de acid clorhidric in sucul gastric fenomen ce duce
la o activitate digestiva redusa, mai ales in metabolismul protidelor si in special in ceea ce
priveste scindarea moleculelor protidice, se recomanda specii medicinale cu continut ridicat in
substante amare. Lipsa sau insuficienta asigurare a unui mediu acid favorizeaza dezvoltarea si
inmultirea microbilor introdusi o data cu alimetele in segmentul gastro-intestinal. In acest caz se
recomanda asocierea speciilor amare cu plante care contin uleiuri esentiale, cu remarcabila
actiune bacteriostatica sau chiar bactericida.
Schinelul ( Cnicus benedisctus)
Se utilizeaza partile superioare nelignificate , recoltate in timpul infloririi (Herba Cardui
Benedicti sau Herba Cnici).
Planta contine substante amare: cnicina, care este esterul alfa-beta al acidului
dehidroximetilacrilic, format cu o lactona sesquiterpenica de tip guianolidic si benedictina, tot o
substanta amara. Planta mai contine un ulei esential, lignane, mucilagii, tanin, fitosterina, acizi
rezinici, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamina B1, o substanta cu actiune antibiotica
si antifungica, iar alta cu proprietati citotoxice.
In prezent se utilizeaza ca tonic amar-eupeptic, pe baza actiunii substantelor amare si aromatice
ce actioneaza asupra celulelor glandulare ale tubului digestiv, asupra sistemului hepato-biliar si
pancreatic. Toate aceste efecte se obtin la doze reduse. Dozele crescute produc arsuri
bucofaringiene, esofagiene, varsaturi si chiar diaree.
Preparatele pe baza de Schinel se recomanda in cazurile de sindroame dispeptice, anaciditate sau
hipoaciditate, in insuficienta secretorie hepato-biliara, iar in combinatie cu alte specii, in
insuficienta secretorie pancreatica.

Gastrite hiperacide.Ulcer gastric si duodenal

Aceste afectiuni ale aparatului digestiv sunt datorate hipersecretiei si hiperaciditatii sucului
gastric, iar cauzele sunt multiple: alimentatia neregulata si nerationala, abuzul de acool,tutun,de
condimente de ceai sau cafea. Dar in buna masura aceste tulburari apar si datorita starii de
agitatie , surmenajului fizic si psihic, stresului.
Cercetari recente au demonstrat insa ca la baza producerii bolii ulceroase si mai ales la
transformarea maligna ,din ulcer in cancer digestiv,un rol important revine unor bacterii numite
Helicobacter pylori dar si Campylobacter pylori.In aceasta lumina ,se pune problema tratarii
ulcerului duodenal sau gastric cu medicatia antiacida si hiposecreatorie gastrica, dar si cu un
antibiotic din familia ampicilinei sau prin alte fitoacide din plante.
In gastrita acuta se recomanda ca prim ajutor fitoterapeutic aplicarea de comprese calde cu
infuzie de Musetel pe regiunea epigastrica si instituirea unui regim hidric pentru 1-2 zile , timp in
care se bea numai infuzii de plante(musetel, sunatoare, flori de tei) neandulcite. Dupa doua zile i
se permite bolnavului supe de zarzavat, paine prajita, produse lactate.
In boala ulceroasa principalul factor terapeutic il constitue regimul igieno-dietetic,tratamentul
medicamentos avand un rol secundar. Asocierea acestor doua forme de tratament este inca
obligatorie pentru binele bolnavului.
Fitoterapia recomanda ca adjuvante specii de plante cu substante active care contribuie la
neutralizarea aciditatii,cu actiune antiinflamatorie, calmanta si cicatrizanta.Infuziile si decocturile
de plante se beau neandulcite sau numai usor indulcite de preferinta intre mesele principale.
In faza acuta a gastritelor hiperacide se recomanda preparate din urmatoarele plante:
*Flori de salcam(Flores Acaciae).Ele contin robinina,acacina si un glicozid de natura
flavonoidica,ulei esential,vitamine si saruri minerale.
*Coaja de salcam(Cortex Acaciae) Datorita prezentei toxalbuminei coaja de salcam trebuie
utilizata cu multa prudenta deoarece aceasta substanta este toxica in doze crescute. Infuzia
preparata din florile de salcam,datorita dozelor reduse nu prezinta fenomene adverse si nici
pericol de intoxicatie.Ea calmeaza senzatia de arsuri la stomac (asa numitul pirozis); poate fi
inlocuita in cura de lunga durata chiar si ca ceai alimentar.

*Frunzele de Zmeur (Folium Rubj Idael) contribuie la diminuare aciditatii gastrice.Infuzia se


prepara dintr-o lingura de frunze(se pot folosi si ramurele tinere)la o cana de apa.Se beau doua
cani pe zi intre mese.
*Flori de Galbenele( Flores Calendulae)au actiune calmanta si cicatrizeaza , fiind utile in
ulcerele gastrice sau duodenate.infuzia se prepara din 2 lingurite inflorescente(fara receplacul) la
o cana cu apa. Se beau 2 cani pe zi ; prima pe stomacul gol ,iar cea de-a doua intre mese.
*Rizomii de Obligeana(Rhizoma Calami). Din ei se obtine un foarte bun pansament gastric
care favorizeaza epitelizarea ulceratiilor gastrointestinale.Ei intra in compozitia unor numeroase
produse farmaceutice tipizate,recomandate in boala ulceroasa,dar se pot utiliza sub forma de
preparate si in farmacia caseila indemana oricarui bolnav:
-pulbere, cate o jumatate de lingurita de 2-3 ori pe zi inaintea meselor principale;
-decoct, preparat dintr-o lingurita rizomi la o cana cu apa;aceasta cantitate se bea in 2-3 reprize
,intre mese.
*Sunatoarea(Herba Hyperici), cunoscuta si sub numele de Pojarnita se foloseste pe scara
mare in medicina traditionala dar intra si in compozitia unor produse farmaceutice sau a unor
ceaiuri medicale. Se utilizeaza partile superioare ale plantei,recoltate in timpul infloririi.Partile
aeriene superioare inflorite ale plantei contin 0,05-0,10% ulei esential,iar florile pana la
maximum 1%. Principalele actiuni si utilizari recomandate sunt urmatoarele:antidepresiv si
sedativ,antiinflamator si antibacterian,antiseptic astringentsi cicatrizant.Actioneaza pozitiv in
procesele inflamatorii hepatice cronice ,in colite si in dischinezia cailor biliare. Pentru uzul extern
este recomandata,datorita efectelor cicatrizante ,pentru plagile greu vindecabile sau purulente si
in arsuri.
Dozele uzuale pentru tratamentul intern sunt 1-2 lingurite palnta la o cana de apa sub forma de
infuzie, maximum 2 cani pe zi in timpul mesei sau imediat dupa masa.Pentru a obtine efecte
optime in uzul intern tratamentul trebuie urmat cel putin patru saptamani.
Efecte secundare: tulburari gastro-intestinale,reactii alergice,ameteala,senzatii de oboseala si
insomnie.In cazul in care se observa aceste efecte secundare ,complet reversibile de altfel, se va
intrerupe tratamentul.
Alte contraindicatii: in starile depresive severe( psihotice, tendinta la sinucidere sausindromul
depresiv melancolic).
Interactiuni cu alte produse:preparatele pe baza de sunatoare nu se vor combina cu alte
produse antidepresive.

*Radacina de lemn dulce contine si derivati de natura flavonoidica:licvintina si izolicvintina,


un hormon estrogen de natura steroidica similar estradiolului,rezine,lipide,amidon,zaharuri
reducatoare ,asparagina, saruri minerale,vitamine in grupa B, acid benzoic,albumine,mucina etc.
Radacina de lemn dulce avand la baza o compozitie chimica atat de complexa, are actiuni
farmacodinamice multiple:
Datorita compusilor de natura triterpenica, are actiune fluidifianta a secretiilor brosnice si prin
aceasta usureaza expectoratia; actiunea antiinflamatorie de tip cortizonic,mai ales datorita
glicirizatului de amoniu, este foarte asemanatoare dezoxicorticosteronei.Actiunea antialgica si
antiinflamatoare a acizilor gliciretic si glabric.Datorita faptului ca produce o iritare locala a
mucoaselor se recomanda asocierea ei cu musetelul. Substantele active din Lemnul dulce au si
actiuni antibacteriana si antitoxica: inactiveaza prin mecanisme mai putin cunoscute toxina
tetenica si pot fi utilizate chiar ca antidot in intoxicatia cu stricnina.
Dar actiunea care ne intereseaza cu deosebire la acest capitol de patologie digestiva este cea
antispastica si diuretica datorata flavonoidelor, comparabila cu cea a papaverinei.Produsele pe
baza de Lemn dulce nu se recomanda in hipertensiunea arteriala si in alte afectiuni cardiace , iar
in timpul sarcinii se vor utiliza cat mai rar si pe o durata limitata.
In administrare interna , in ulcere gastrice sau duodenale se folosesc:
-macerat la rece (timp de 8 ore) preparat din lingurita de radacina la o cana cu apa;se bea in
cursul unei zile;
-infuzie,obtinuta dintr-o lingura amestec(parti egale din radacina de Lemn dulce si de
Musetel).Infuzia se bea treptat, in cursul unei zile.
*Frunzele de Patlagina(Folium plantaginis) cu actiune emolienta ,cicatrizanta.

Boli diareice: enterite, enterocolite

Toate acestea sunt afectiuni inflamatorii ale intestinului subtire si gros, cu evolutie acuta sau
cronica, caracterizate clinic prin prezenta scaunelor diareice, insotite sau nu si de alte simptome
ca febra, varsaturi, colici abdominale.Cauzele enterocolitelor sunt numeroase si in pricipal sunt
reprezentate de :
-

Cauze infectioase: bacteriene, micotice sau parazitare


Cauze alergice

Dintre speciile medicinale cunoscute , doua grupe importante de plante (dupa continutul in
substante active) sunt indicate in enterocolite, atat la adulti cat si la copii.
Din prima grupa fac parte cele care contin taninuri. Aceste substante au proprietatea de a
precipita structurile de natura proteica din bacterii si un efect usor astringent (constrictiv)
asupra mucoasei tubului digestiv.
A doua grupa de plante sunt cele care contin uleuri esentiale cu spectru larg antibacterian.
Acestea prezinta avantajul, fata de antibiotice si chimioterapice, ca actioneaza selectiv,
influentand foarte putin dezvoltarea florei normale a tractului digestiv, inhiband in schimb
dezvoltarea florei patogene.
Flori de Musetel ( Flores Chamomillae) cu efecte favorabile in enterocolite datorita
continutului ridicat in azulene, substante cu efect puternic antiseptic.
Flori de Coada soricelului (Flores Millefolii)- contin camazulene cu acelasi spectru
antibacterian ca si uleiul esential din musetel.
Cimbrul de cultura ( Herba Thymi) si Cimbrisorul ( Herba Serpylli) au actiune puternic
antimicrobiana. Uleiul esential din aceste specii care contine cantitati mari de timol, inhiba
puternic dezvoltarea bacteriilor E. Coli, Staphylococcus aureus, Bacillus cereus precum si
fungi din genurile Aspergillus, Penicillium.
Radacina de Cerentel ( Radix Gei)- contine taninuri si eugenol, ulei esential cu spectru larg
antibacterian.

Meteorismul si disconfortul abdominal

Meteorismul abdominal sau balonarea abdominala si flatulenta nu sunt afectiuni propriuzise, ci simptome ale caror cauze pot fi multiple: fermentatii intestinale, aerofafia, gastritele
hipoacide, enterocolitele, afectiuni ale colecistului sau pancreasului.
In fitoterapie, plantele medicinale care se folosesc pentru combaterea meteorismului
abdominal sunt cele denumite generic carminative. Acestea contin in principal uleiuri
esentiale si taninuri care impiedica procesele fermentative si favorizeaza eliminarea gazelor
din intestin.
Infuziile sau decocturile din aceste plante se beau de regula inainte de mesele principale,
intotdeauna caldute.

In combaterea meteorismului sunt utile fructele unor plante din fam. Umbeliferae: fructe de
Fenicul ( Fructus Foeniculi) care se prepara sub forma de infuzie. Se pot adauga flori de
Musetel sau flori de Coada soricelului pentru potentarea efectului carminativ.
Se mai recomanda pentru combaterea meteorismului si disconfortului abdominal:
Frunzele de Roinita (Folium Melissae); Frunzele de Salvie(Folium Salviae),
Busuioc(Herba Basilici), Maghiran (Herba Majoranae), Rizomi de Obligeana ( Rhizoma
Calami).