Includerea in familie a unui noi membru si integrarea acestuia in noul camin implica

insa responsabilitati si probe dificile, carora familiile care adopta le fac fata cu mai
multa sau mai putina usurinta.
Studiile arata ca aproximativ 82% dintre parintii adoptivi se confrunta cu teama de
a-i spune copilului ca nu sunt parintii lui naturali. Ei cauta in mod constant
informatii despre cum sa abordeze aceasta problema si planuiesc cu atentie locul,
momentul si modul in care sa le spuna micutilor adevarul.
Un sfat sigur si universal vine din partea specialistilor, care le propun parintilor
adoptivi sa nu amane momentul si sa clarifice lucrurile de indata ce micutul are o
varsta care ii permite sa inteleaga anumite lucruri.
Specialistii considera ca discutia trebuie purtata
cat
mai repede. Sigur ca un copil de doi ani nu va intelege toate implicatiile procesului
de adoptie, insa el poate fi familiarizat cu termenul si cu diferentele dintre un copil
adoptat si unul natural.
Mai mult, cu cat incerci sa amani momentul, cu atat risti sa ti se reproseze ca l-ai
crescut in minciuna. A spune adevarul la timp inseamna a evita intrebarea Si ce alta
minciuni mi-ai mai zis pana acum?.
Estimativ, varsta de patru ani este ideala pentru a incepe sa deschizi subiectul
adoptiei. In aceasta perioada, copilul incepe sa inteleaga lucrurile care il inconjoara
si poate sa constientizeze ca situatia lui este putin diferita de cea a colegilor sau
prietenilor de la gradinita.
Cum sa-i spui copilului tau ca este adoptat?
Mizeaza pe sinceritate. Nu exista un mod corect de a-i explica micutului ca
este adoptat, insa in mod sigur adevarul si sinceritatea sunt cele mai bune arme pe
care le poti folosi in aceasta situatie.

Adapteaza modul de a explica la varsta copilului tau. Daca ii spui ca ai

indeplinit nenumarate formalitati nu va intelege mare lucru. Daca ii arati, in schimb,
o femeie insarcinata pe strada si ii explici ca el nu a stat in burtica ta, asa cum face
bebelusul ei, va intelege mai bine.
Explica-i ca, desi in cazul lui lucrurile au stat diferit, il iubesti la fel de mult cum
femeia insarcinata pe care a vazut-o il va iubi pe bebelusul ei.

In plus, mentine o atitudine deschisa in permanenta fata de acest subiect si

pregateste-te pentru posibilele reactii negative pe care le-ar putea avea micutul.
Trateaza cu delicatete intrebarile dificile precum De ce nu m-a vrut mama mea
naurala? si nu incerca sa fii perfect. Un parinte adoptiv poate face si el greseli, ca
oricare altul.
Nu in ultimul rand, tine minte ca important este ca fiecare parte a
familiei, fie ca este formata din parinti, fie ca este vorba despre copil,
trebuie sa se accepte si sa se iubeasca exact asa cum este. O familie
armonioasa este o familie care se accepta.
Oprah Winfrey spunea ca biologia este ultimul lucru care te transforma intr-o mama.
Mamele si tatii adoptivi stiu acest lucru cel mai bine. Pentru copii insa, acest aspect poate fi
mai greu de inteles, iar aflarea faptului ca parintii care ii cresc nu sunt parintii naturali poate
duce la probleme in relatia cu acestia, daca discutia despre adoptie nu decurge bine.
Cand ii spui copilului ca a fost adoptat?
Cea mai frecventa abordare a parintilor este de a amana momentul discutiei pana cand
copilul va fi pregatit sa inteleaga, de teama ca aceasta informatie il va determina pe copil
sa ii respinga, sa fuga in cautarea parintilor adevarati, sa ii acuze de minciuna, sa le puna la
indoiala autoritatea si iubirea etc.
Majoritatea specialistilor recomanda insa ca discutia sa aiba loc

cat
mai devreme. O parte dintre ei recomanda ca cel mic sa auda cuvintele adoptie si adoptat
inca de la varsta de 3-4 ani, altii recomanda parintilor sa astepte pana la varsta de 5-6 ani, cand
conceptul de adoptie incepe sa fie inteles.
Cel mai nefericit scenariu este cand copilul afla din greseala sau pe cont propriu despre
adoptie, cand este deja adolescent.
Cum vorbesti copilului despre adoptie?
O atmosfera deschisa si disponibilitatea ta ca parinte adoptiv de a vorbi despre acest subiect
il va ajuta sa se dezvolte armonios nu doar fizic, ci si mental. Desigur ca, o data cu trecerea
anilor, capacitatea copilului de a intelege acest lucru se schimba pe masura ce se
maturizeaza si vor aparea noi si noi intrebari.

Este bine sa ai in vedere urmatoarele recomandari:

Nu il bombardati cu informatii, explicati-i pentru inceput ca el a stat in burta la alta mamica,
ea este cea care l-a nascut, si apoi, pentru ca ei parintii l-au dorit foarte mult, l-au luat ei
sa il creasca. Atribuiti acestui gest o valoare pozitiva pentru ca micutul sa se bucure de

statutul pe care il are. Oferiti informatii gradat, sub forma de explicatii scurte, fara a face
adevarate discursuri pe aceasta tema, dar de fiecare data reasigurati copilul de dragostea
voastra si de faptul ca totul este bine.

Spune-i ca prima lui mamica, cea care l-a nascut, nu a mai putut sa aiba grija de el si din
acest motiv a trebuit sa il dea spre adoptie.

Descrie-i care au fost motivele tale pentru a face adoptia.

Vorbeste-i despre cat de mult ti-ai dorit impreuna cu partenerul tau sa ai un copil si cat de
fericiti ati fost dupa ce l-ati luat acasa.

Vorbeste-i despre ambii parinti biologici.

Spune-i ca adoptia inseamna ca va fi pentru totdeauna copilul vostru si ca il iubiti foarte

mult.
Ce este bine sa NU spui:

Ca parintii biologici au renuntat la el din dragoste. (Si tu il iubesti, asa ca cel mic poate
crede ca il vei parasi si tu la un moment dat).

Ca parintii biologici nu l-au meritat sau ca sunt persoane care nu merita respect etc.

Cel mai important este ca ambii parinti sa se raporteze la adoptia copilului ca la un lucru pe
care si-l asuma, sa nu simta nevoia sa il ascunda sau sa se simta rusinati sau inconfortabil
cu propria alegere. Uneori parintii care au adoptat un copil pot simti furie si chiar vinovatie
pentru ca nu au fost capabili sa aiba propriii lor copii si au fost nevoiti sa recurga la adoptie.
Asadar, daca simti ca ai dificultati in acest sens, este bine sa stai de vorba cu un psiholog
care te poate ajuta sa le depasesti.

Iata cateva modalitati prin care poti lasa portita comunicarii deschisa intre tine si copilul tau
pe tema adoptiei:
Foloseste in mod firesc cuvantul adoptie. Cuvantul nu ar trebui folosit in mod fortat, insa atunci

cand iti vine sa il spui, nu te feri ca si cum ar fi ceva interzis sau un subiect tabu.
Ajuta-l sa inteleaga ce inseamna adoptia. Citeste-i copilului carti despre adoptii, uitati-va la filme

impreuna sau vorbeste-i despre cazuri reale in care copiii au fost adoptati, care au fost
motivele si cum s-a derulat viata lor ulterior, in noua familie.
Construieste amintiri. Copiilor le place ca peste ani sa se uite in albumele foto pentru a se

vedea in ipostaza de bebelusi sau copii mici, le place sa asculte povesti despre ce nazbatii
sau fapte eroice au facut, de aceea e bine sa pastrezi fotografii si obiecte cu incarcatura
emotionala pentru a-i ajuta sa-si construiasca propria lor istorie/poveste de viata.
Manifesta rabdare. Unii copii, la varste prea mici s-ar putea sa nu fie interesati si sa nu
inteleaga prea bine ce inseamna de fapt adoptia. Vor deveni interesati de ciclul de viata al
unui om si vor dori sa stie cum au ajuns pe lume. Povesteste-i si raspunde-i doar la

intrebarile pe care le are fara a-l coplesi cu prea multe informatii. Asteapta sa vina de la el
initiativa de a afla mai multe despre intregul proces al adoptiei.
Permite copilului sa vorbeasca despre viata sa anterioara daca adoptia a avut loc la o varsta mai
mare. Vechile amintiri nu trebuie sterse cu buretele, ci trebuie discutate fiindca o parte din
personalitatea lui este reflectata de cine a fost inainte. Mai mult, daca ai informatii
suplimentare despre parintii lui, le poti impartasi treptat copilului.

Incurajeaza-ti copilul sa puna intrebari despre adoptie si sa isi manifeste emotiile pe care le
traieste in legatura cu informatiile primite. Incearca sa oferi o explicatie cu reduse conotatii
negative despre familia sa naturala, fara a-ti fie teama ca la un moment dat va dori sa isi
cunoasca parintii adevarati. Pentru a-l afecta cat mai putin pe copil aceasta discutie, este
important sa ii arati zi de zi ca il iubesti si ca iti doresti sa fie in viata ta.