Sunteți pe pagina 1din 8

FILOZOFIA RENASTERII

In secolul XV incepe o cotitura in istoria Europei occidentale,epoca asa-numitei


Renasteri..In Italia , unde primele inceputuri ale productiei capitaliste tin de sec.
XIV-XV(Marx) suflul ei se simte inca in sec. XIV.Continutul de clasa al epocii
Renasterii se caracterizeaza prin descompunerea feudalismului si consolidarea
burgheziei,care ia pozitie impotriva feudalismului,atat in domeniul economic si
politic,cat si in sfera ideologiei.Pentru aceasta epoca sunt caracteristice miscarile
populare massive,care se produc de obicei sub steagul ciocnirilor religioase.Cele mai
mari din aceste miscari au fost razboaiele taranesti din Cehia(miscarea husita si
taborita) si marele razboi taranesc din Germania din 1525. Lupta impotriva
feudalismului a dus la o rasturnare hotaratoare a obstacolelor feudale in toate
domeniile activitatii umane.Engels caracterizeaza epoca sec. XV-XVI in felul urmator:
Aceasta a fost cea mai mare revolutie progresista,cand limitele vechiului orbis
terrarium au fost sfaramate,cand a fost descoperit pamantul si s-au pus bazele
viitorului comert mondial si ale transformarii mestesugului in manufactura, cand
puterea regala,sprijinindu-se pe oraseni,a sfaramat puterea nobilimii feudale si a
intemeiat regate mari,nationale,in care s-au dezvoltat natiunile Europei
contemporane si societatea burgheza moderna. Burghezia in ascensiunea sa avea
nevoie,pentreu dezvoltarea industriei si a comertului,de progresul tehnicii si al
stiintei eliberata de catusele bisericii,de aceea descoperiri si inventii mari se succed
repede.In anii 50 ai sec XV , ies din masina lui Guttenberg din Maienta primele carti
tiparite.Armele de foc ajung la o mare raspandire.Ele ajuta infateriei orasenesti sa
sfarme cavaleria ferecata in zale a cavalerilor.Tunurile distrug castelele feudale,care
fusesera mult timp inaccesibile. Lumea isi largeste granitele cu repeziciune ca in
basme.In 1492,Columb descopera America.In 1498,Vasco da Gama,inconjurand
Africa,descopera drumul maritime spre India.In anii 1519-1521 forma sferica a
pamantului a fost dovedita experimental prin calatoria lui Magellan in jurul lumii.
Geografia si cartografia se nasc ca disciplina stiintifice.Stiintele fizico-matematice,
mai ales mecanica face un pas mare inainte.Apar anatomia si fiziologia. Trasaturile
hotaratoare ale filozofiei epocii Renasterii sunt negarea intelepciunii carturaresti si
a disputelor verbale scolastice,nazuinta de a iesi din chilia monahala in largul

naturii,si de a se sprijini pe experienta simturilor si libera cercetare. In filozofia


Renasterii trebuie sa distingem 2 perioade principale.In sec XV, burghezia,incapabila
sa-si creeze o filozofie proprie,a restaurant si adaptat nevoilor sale o filozofie
antica.Dar aceasta filozofie se deosebeste essential de scolastica,care utiliza si ea
operele lui Platon si Aristotel. Filozofii Renasterii vor folosi filozofia antica in scopuri
principal deosebite de ale clericilor-scolastici.Asa de plida, comentatorii paduani ai
lui Aristotel,bazati pe lucrarile lui de stiinte naturale,negau de-a dreptul sufletului
nemurirea scornita de legistatori pentru a tine in frau poporul,respingeau crearea
lumii de Dumnezeu,etc Dar inca de atunci,filozofia antica restaurata,creata in cu
totul alte conditii,in conditiile societatii sclavagiste nu a putut satisface pe ideologii
clasei noi,care se nastea. In perioada a doua a Renasterii(sec XVI),in baza marilor
descoperiri stiintifice si a progresului tehnic,se cristalizeaza o filozofie noua si
originala.Curentul principal a fost filozofia italiana a naturii.Tocmai ea s-a aratat a fi
premergatorul direct al stiintelor naturii si al materialismului epocii moderne.
Socotind ca natura este principiul pacatului,scolasticii o blestemau si nu o studiau.
Renasterea a pus studiul naturii in fruntea studiului filozofiei. Mult timp rudimentele
de stiinta s-au impletit in filozofia naturala cu ideile cele mai fantastice despre
natura,cu astrologia,magia cu misticismul.Pentru aceasta epoca sunt caracteristice
incercarile de a patrunde in tainele naturii prin simbolica numerica, prin stabilirea
legaturii dintre viata pamanteasca si planete,prin cunosterea a tot felul de
suflete universale si a spiritelor elementare.Dar treptat,filozofia naturala se
elibereaza de acest balast pseudo-stiintific si se apropie de materialism. Primul
aspect sub care a fost considerat in trecut da Vinci,a fost acela al artei.Dar chiar
creatia artistica a lui da Vinci a fost interpretata de catre unii istorici burghezi ca un
aport in reinnoirea artei religioase.Ei a conferit picturii lui da Vinci un sens care-dupa
cum se va vedea-este in flagranta contradictie cu intreaga opera,cu intregul continut
progresist al creatiei sale.Cei care au vrut sa vada in opera lui Leonardo numai
realizarile plastice-au rupt aceste realizari de gandirea artistului,de conditiile istorice
in care a trait,de activitatea stiintifica si mai ales de pozitia ideological progresista a
lui da Vinci. Aspectul teoretic al personalitatii lui Leonardo este insa atat de puternic
incat impregneaz conceptia lui artistica,stilul,metodele de lucru,etc.Chiar daca unii
teoreticieni burghezi au incercat valorificarea din punct de vedere istoric a
Tratatului despre pictura,iar unii istorici ai stiintei l-au mentionat pe Leonardo
printre precursorii metodei experimentale,ei n-au legat aceste aprecieri de

continutul de clasa, progresist pe care il are opera lui da Vinci,ci au ajuns la o


trunchiere a intelegerii personalitatii lui da Vinci,la ascunderea esentei operei lui.
Artistul si invatatul da Vinci s-a format la Florenta,care era pe atunci unul din
centrele culturii umaniste si ale artei realiste inaintate.Inca din tinerete,Leonardo s-a
simtit atras-in egala masura- atat de arta cat si de stiinta,invatand picture cu maestri
ca Verrocchio si initiindu-se in fizica pe langa invatatul Toscanelli. Desi avea toate
insusirile cerute pentru a deveni un curtean stralucit si un pictor bogat,Leonardo era
o personalitate prea profunda pentru a se multumi cu laudele printilor si parazitilor
lor.El era vesnic framantat de intrebari si probleme care depaseau cu mult orizontul
marginit al clasei dominante pe care trebuia sa o serveasca.Leonardo a cautat mereu
posibilitatile materiale pentru a traduce in viata planurile si proiectele sale tehnice si
stiintifice.Poate de aceea a pictat putin si de multe ori-cum se plangeau unii
contemporani-a neglijat panelul,preferand sa rataceasca pe munti pentru a descifra
istoria lor geologica.Spre sfarsitul vietii a trebuit sa plece in Franta,printre
straini,unde a si murit in anul 1519. Leonardo a fost dintre aceia care au luptat cu
pana-cu una dintre cele mai ascutite pene ale vremii-impotriva misticismului
feudal,dar si impotriva marginirii burgheze, impotriva lacomiei si brutalitatii pe care
a cunoscut-o si observat-o cu dubla perspicacitate a artistului si omului de stiinta.
Printre oamenii mari ai Renasterii-despre care Engels scria ca se poate spune orice
despre ei,dar ca au fost limitati nu-da Vinci este unul din cei mai apropiati culturii
progresiste de astazi.Pe fondul social al luptelor burgheziei,taranimii si maselor plebe
de la oras,s-a format o cultura noua care depasea,prin nazuintele ei
luminoase,interesele inguste de clasa exploatatoare ale burgheziei. Desi conditiile
istorice in care a trait Leonardo il silea pe un artist-oricat de mare- sa fie la discretia
principilor,condottierilor sau varfurilor bisericesti-da Vinci si-a organizat o viata
relative independenta.Acordand putina atentie solicitarilor unor principii,averii si
situatiei sociale,Leonardo si-a concentrate preocuparile in jurul variatelor si vastelor
probleme de stiinta si arta care il framantau,dand uneori prioritate preocuparilor
stiintifice.Departe de a fi un amator,un om care se ocupa de stiinta in orele libereparere gresita care mai circula si azi-Leonardo a intrunit toate trasaturile specifice
omului
de
stiinta:observator
excelent,perseverent
in
urmarirea
problemelor,experimentator ingenios condus de principii metodologice ferme si
consecvent aplicate.Cat de puternica este pasiunea pentru stiinta a lui Leonardo se
vede si din faptul ca el a fost unul din pictorii cei mai productivi.Daca acest lucru

poate provoca regrete,el ilustreaza totusi cat de arzatoare erau pentru Leonardo
preocuparile stiintifice.Miile de insemnari,note si schite pe care le-a lasat Leonardo
dovedesc exceptionala varietate a preocuparilor lui stiintifice:matematica,mecanica,
astronomia,geologia,botanica,anatomia si fiziologia,tehnica,estetica si filozofia.In
multe ramuri ale stiintelor naturii si tehnicii trebuie inscris numele lui Leonardo,desi
cum era si firesc,din miile de ganduri,intuitii si ipoteze,multe erau nave si
inutilizabile.Data fiind setea de cunoastere si informatie a lui Leonardo,dat fiind
orizontul extrem de larg de probleme pe care a vrut sa le cuprinda,precum si
conditiile istorice inca necoapte si caracterul modest al mijloacelor de cercetare din
sec al XV-lea,nu-i de mirare ca opera stiintifica a lui Leonardo are un caracter
embrionar si fragmentar.Aceasta opera este insa plina de viata si de indrazneala,este
o enciclopedie in devenire,in care esentialul il constituie nu atat definitiile si
concluziile,ci cautarea adevarului intr-un spirit nou,stiintific.Materialele sunt de
multe ori in stare bruta,neprelucrate,nesistematizate: multe din manuscrisele
ramase sunt constituite din extrasele pe care le facea Leonardo din carnetele de
insemnari de care nu se despartea niciodata.El isi propunea sa-si inchege gandurile
risipite fragmentar intr-o opera sistematica,dar curiozitatea nesecata a inginerului si
inventatorului,a geologului si naturalistului nu i-a ingaduit filozofului nici pana la
sfarsitul vietii acel popar necesar prelucrarii si sistematizarii cunostintelor
accumulate.Se poate spune ca Leonardo concepuse o astfel de opera sistematica sub
titlul semnificativ despre lucrarile naturala(delle cose naturali*1+) in care urmau sa
intre cele 120 de carti pe care afirma ca le scrisese intr-o redactare nedefinitiva.
Lucrarea aceasta n-a fost scrisa intr-o forma definitive,sistematizata.Dar in ciuda
caracterului embrionar,nedefinitiv al operelor stiintifice ale lui Leonardo,ceea ce
primeaza si trebuie pretuit in primul rand este unitatea metodei si conceptiei lui
filozofice,nouatatea si justetea pozitiei lui ideologice in opozitie cu gandirea
medievala imbibata de misticism si dogmatism. O serie de interpreti burghezi ai
gandirii lui Leonardo,falsificand insusi tabloul general ideologic al epocii,au mers atat
de departe incat au ajuns sa sustina de pilda ca pe atunci ateismul era o manifestare
de snobbism(Gonzague Truc:Lon X,1941, p.211).Astfel de afirmatii sunt desmintite
de realitatea faptelor.In secolul al XV lea, Pietro Pomponazzi neaga hotarat
nemurirea sufletului si se manifesta ca ateist; intreaga literatura si mentalitate a noii
clase burgheze s-au eliberat treptat de continutul realigios.Religia devine
formala,acceptata conventional,reprezentand o putere temuta,dar nemaifiind in

stare sa tina piept manifestarilor de necredinta si rationalism in


literature,stiinta,filozofie.Daca in secolele anterioare-la Dante-noul era tinut in
cumpana,daca la Francisc din Assisi sau un Savonarola,calugarul fanatic de la sfarsitul
secolului al XV lea,misticismul si opozitia impotriva culturii noi mai izbucnesc
inca,prin Leonardo si intreaga pleiada de artisti si ganditori din generatia sa, noul se
afirma ca o putere de nestavilit.In locul evlaviei,supunerii si pasivitatii medievale se
manifesta indrazneala in cunoastere si creatie artistica,setea de cercetare si
discutie,bucuria de viata impletita cu ironia adanca si satira muscatoare fata de
coruptia si ipocrizia clerului catholic. In cadrul acestei culturi noi,Leonardo se afirma
numai ca una din cele mai bogate personalitati,dar si ca unul din cei mai consecventi
reprezentanti ai liniei gandirii rationale,ostila misticismului si barbariei intelectuale a
scolasticii.Da Vinci afirma cu hotarare ca unicul izvor si sprijin al stiintei si filozofiei
trebuie sa fie experienta.Cu un veac inainte de Bacon si Galilei,Leonardo schiteaza
bazele metodologiei experimentale stiintifice,opunand-o speculatiilor sterile ale
scolasticilor.El patrunde cu ascutime zadarnicia silogisticii formale a scolasticilor,care
ramanea goala de continut din cauza ca era lipsita de seva experientei.Experienta
nu inseala niciodata,ci numai judecatile voastre,care fagaduiesc efecte ce nu-si pot
avea cauza in experientele noastre. Impotriva eruditiei sterpe-patima in care
cadeau cei mai multi dintre umanistii contemporani ca Leonardo-el indreapta o
critica izvorata din aceeasi pretuire a experientei ca izvor unic al
cunoasterii:Voi,observatori,nu va incredeti in acei autori,care au vrut sa se dea
drept interpreti intre natura si om,bazandu-se numai pe imaginatia
lor.Dispretuind sarcasmele prostesti ale pedantilor,care il acuzau ca nu stie destul
latineste si care-si inchipuiau ca stiinta se naste din citate latinesti,Leonardo le
raspundea:ei nu stiu ca lucrarile mele sunt mai curand subiecte luate din
experienta decat din cuvintele altora si experienta a fost invatatoarea celor care au
scris bine;eu de asemenea o iau drept invatatoare si ma voi bizui pe ea in toate
imprejurarile. Anticipand critica viguroasa pe care o vor face Bacon si Galilei
principiului autoritatii anticilor si Bibliei,Leonardo exprima siguranta gandirii
stiintifice in sine insusi,gandire care vrea sa se elibereze de stavilele traditiei si
dogmatismului:Cine discuta sprijinindu-se pe autoritate nu face opera de geniu,ci
mai curand de memorie. Prin critica ascutita a dogmatismului,prin inlaturarea ferma
a autoritatii antice sau teologice,ca si a speculatiei sterile a scolasticii,Leonardo apare
ca un stralucit premergator al lui Bacon si Galilei. Pornind de la experienta,de la

contactul nemijlocit cu natura,Leonardo isi incheaga o conceptie despre lume in


care,desi gasim ramasite de neoplatonism si intalnim notiuni de forta
spirituala,dumnezeu etc,pastrate formal-ceea ce predomina este intelegerea
materialista a lumii. Leonardo da Vinci a ajuns la o intelegere materialista a lumii pe
baza cercetarii atente a diverselor manifestari ale naturii,a studiilor lui de
mecanica,geologie, astronomie si anatomie Impotriva traditiei antice si teologice
care decreta pamantul ca inferior si care impartea universul in lumea superioara
a cerului si lumea inferioara pamanteasca,Leonardo afirma cu indrazneala:trebuie
sa ajungi la concluzia ca pamantul este o stea aproape asemanatoare cu luna si
astfel,vei dovedi nobletea lumii noastre.Teologii,care aveau tot interesul sa sustina
caracterul imperfect,pacatos al vietii pamantesti,nu puteau decat sa condamne o
astfel de parere,care anticipa conceptia coperniciana asupra universului si teza
unitatii materiale a lumii afirmata de catre Bruno. Ochiul de savant si artist al lui
Leonardo a privit cu nesat nesecata varietate a formelor naturii,varietate atat de
bogata incatprintre arborii unei aceleiasi specii nu se gaseste un arbore care sa
semene cu celalalt,si nu numai arborele,dar si ramurile, frunzele si fructele se
deosebesc intre ele prin ceva.Dar sub aceasta varietate de forme si aspecte,omul de
stiinta a recunoscut unitatea de nezdruncinat a legilor naturii,a necesitatii,a
determinismului.Natura nu-si desminte legea sa.Necesitatea este stapana si
tutorele naturii.Necesitatea este tema si inventatoarea naturii,frana si regula ei
vesnica. In timp ce fortele retrograde freudale infiltrau in constiinta maselor ideea
supunerii si credinta in minuni,in timp ce biserica romana storcea sume uriase din
diferite
tari
pentru
a-si
intretine
armata
de
propagatori
ai
obscurantismului,Leonardo si alti ganditori progresisti chemau la demascarea
sarlataniei pe baza cunoasterii legilor naturii:O,admirabila si surprinzatoare
necessitate,tu constrangi prin legea ta toate efectele sa fie legate de cauzele lor,pe
cea mai scurta cale.Acestea sunt adevaratele minuni.Discutand legenda
potopului,Leonardo o combate cu argumente stiintifice.Ca sa poate fi crezuta
aceasta legenda-spune da Vinci:explicatia naturala lipseste,e nevoie pentru a scapa
de aceasta indoiala,sa se proclame minunea drept argument. Leonardo considera
deci ca natura actioneaza conform necesitatii,conform unor legi proprii.Aceasta
inseamna un atac direct impotriva conceptiei teologice,care pretindea ca
fenomenele se desfasoara dupa bunul plac al divinitatii.In timp ce teologii cautau
adevarul in Biblie,Leonardo il cauta in experienta si rationament. Intemeindu-se pe

bogata sa experienta de cercetator si experimentator,Leonardo proclama principiul


descifrarii tainelor naturii cu ajutorul instrumentului matematic. Valoarea acestui
principiu pe care l-a ilustrat si confirmat intreaga dezvoltare a stiintelor moderne ale
naturii,este insistent sustinuta de catre da Vinci:Nici o cercetare umana nu se poate
denumi stiinta adevarata,daca nu trece prin demonstratie matematica.Nu exista nici
o certitudine in domeniul in care nu se poate aplica o ramura a stiintelor matematice
sau care nu-i legat de aceste stiinte. Miscarea-scrie Leonardo-este cauza oricarei
vieti.Prin viata,Leonardo intelegea insa nu numai totalitatea fenomenelor naturii
organice,ci intreg universul.El concepe,ca si alti cugetatori din acea vreme,intregul
univers ca un organism insufletit de o forta semimateriala,semispirituala.Forta-scrie
Leonardo-se naste ca fiica a miscarii materiale dar si ca nepoata a miscarii spirituale.
In ceea ce priveste cauzele fenomenelor,Leoonardo are o conceptie materialista clar
exprimata:orice actiune naturala este facuta de catre natura insusi Aceasta
formulare premerge tezei spinoziene despre natura causa sui,anuntand celebra
definitie pe care a dat-o Engels explicarii materialiste a fenomenelor: Conceptia
materialista despre lume insemneaza pur si simplu intelegerea naturii asa cum este
ea,fara nici un adaos strain. Leonardo este cel care va accentua si va urmari cu
persistenta legatura dintre teorie si practica,aplicarea imediata a intuitiilor si
descoperirile sale. Da Vinci a combatut repede rolul teoriei,combatand atat
empirismul marginit,cat si speculatiile rupte de practica.Stiinta-spune el-este
capitanul,iar practica soldatii.Abordand o deosebita pretuire cercetarii amanuntite
a fenomenelor,Leonardo a stiut sa gaseasca echilibrul intre observatie si
generalizare,intre experiment si lege.El s-a opus cu hotarare metodei de gandire a
scolasticilor,si anume,aceea de a pleca de la idei abstracte si de a se invarti in cercul
argumentelor,fara a le verifica prin practica.Nu se poate spune ca sunt adevarate
stiintele care incep si sfarsesc in spirit;aceasta din mai multe motive si,mai intai
pentru ca in astfel de discursuri spirituale,nu intervine experienta si fara experienta
nu exista nici o certitudine. Fragmentele din manuscrisele lui Leonardo care se
refera la problema izvoarelor cunoasterii ilustreaza si intregesc conceptia lui
materialista.El considera ca nu poate fi numita stiinta aceea care nu trece printr-unul
din cele 5 simturi.Leonardo subliniaza importanta perceptiilor senzoriale:toate
cunoastintele noastre ne vin prin simturi.Elementele gandirii care nu au trecut prin
simturi sunt goale si nu pot da nastere nici unui adevar,ci numai unor fictiuni.Dar neam pierde in marea faptelor daca nu ne-am calauzi de un compas,acesta este

cunoasterea legilor. Impartirea dintre teorie si practica in opera stiintifica si artistica


a lui da Vinci este izbitoare:inventitatea lui egaleaza indrazneala conceptiilor si
esteticianul il dubleaza pe artist. Asa cum arta lui e inzestrata cu puterea de a
comunica viata,putere pe care aproape arta nimanui n-o mai are,la fel contemplarea
personalitatii sale inspira,ca nici o alta,un sentiment de intensitate vitala.*2+
*1+ Un biograf al sau ,Giorgio Vasari,scrie despre Leonardo ca a ajuns la o conceptie
atat de erotica incat nu se mai apropia de nici o religie,pretuind mai mult faptul de a
fi filozof decat crestin

*2+ Bernard Berenson:Pictori


Meridiane,Bucuresti,1971

italieni

ai

renasterii,pag

109,r:4-8,editura