Cum ii incurajam pe copii sa spuna adevarul

Copiii mint adesea, din diverse motive. Daca ne referim la copilul mic, de 3-5
ani, putem spune ca de cele mai multe ori poate fi vorba despre o intelegere
particulara a realitatii, ceea ce se numeste minciuna nevinovata, cauzata de lipsa
de experienta a copilului. Insa copiii mint si pentru a ascunde un adevar ce le-ar
putea cauza o neplacere. Daca se ajunge aici, atunci ceva din experienta copilului a
dus la asta. Copilul a constatat ca atunci cand el sau altcineva face ceva ce ceilalti
nu ar dori, anturajul pedepseste acel comportament. Deci totul pleaca de la
comportamentul celor din jur, iar cand vorbim despre un copil, comportamentul
membrilor familiei fata de micile sau marile greseli si esecuri, este definitoriu pentru
educatia in spiritul adevarului.
Sunt autori care sustin ca puii de om se nasc cu dorinta de a le face pe plac
parintilor, altii considerand ca de fapt copiii se identifica cu unul dintre parinti, sau cu
amandoi. Oricare ar fi abordarea, de multe ori, in cultura populara se discuta despre
cu cine seamana copilul, deci copilul imprumuta si-si insuseste din caracteristicile
si atitudinile parintilor, sub directa lor influenta.
Atunci cand copilul spune ca a facut un lucru indezirabil, iata ce putem face:
-

Nu-l certam! Exista ideea ca e bine sa certi sau sa pedepsesti copilul daca a
facut o prostie, dupa ce-l lauzi ca ti-a spus. Ce credeti ca va retine copilul
din toate acestea? Sa nu va mai spuna alta data cand greseste, pentru ca va
mai gresi, cu siguranta!
Daca un copil spune cand greseste, el stie deja ca a facut ceva ce nu este
dezirabil. Daca va fi pedepsit pentru fapta sa, chiar daca il laudam ca ne-a
spus, el se va considera rau si chiar neiubit, va crede ca a esuat in a-ti face pe
plac si atentia sa se va orienta catre propriul suflet, nu catre rezolvarea
situatiei.
Am discutat cu parintii despre atitudinea lor fata de copii atunci cand acestia
din urma gresesc si majoritatea mi-au spus ca-i cearta, ii pedepsesc, sa tina
minte sa nu mai faca. Dupa care i-am intrebat daca copiii au mai facut acea
greseala. Ce credeti ca mi-au raspuns? Sigur ca da, dar stiau ca este o
greseala!! Si atunci, de ce sa pedepsim? De ce sa nu incercam si o alta
varianta, daca dorinta noastra este de a le arata copiilor ce e bine si ce e rau?

Aratati-i copilului ca apreciati faptul ca el a recunoscut, iar daca sunteti

nelinistiti ca nu va pricepe ca a gresit, descrieti exact faptele si care sunt
consecintele, nu judecati copilul, nu-l etichetati!
De exeplu, copilul a varsat un pahar cu apa si vine sa va spuna. Cand ajungeti
la locul faptei, doar descrieti ce ati vazut:este multa apa pe podea si ne udam

daca calcam acolo sau se va umfla parchetul, fara a eticheta copilul drept
bleg, neatent etc, apoi intrebati-l ce s-ar putea face pentru a repara greseala
si ajutati copilul sa stearga apa de pe podea. In acest fel copilul va intelege
exact ceea ce trebuie sa inteleaga si anume ca atunci cand intampini o
greutate, cineva este langa tine si poti gasi solutii sa indrepti lucrurile, sa
depasesti situatia.
De cele mai multe ori, cand gresim, stim ca am gresit. Ceea ce nu stim este
felul in care sa actionam pentru a nu mai gresi.
-

Copiii pot fi neindemanatici, pot face lucruri din curiozitate, pot intra chiar in
situatii periculoase, sau doar vor sa atraga atentia. E bine sa analizezi cu
rabdare care este conjunctura, pentru ca ea poate face diferenta si iti poate
indica felul in care sa actionezi.

Rasplatim comportamentul pozitiv. Ii multumim copilului pentru ca ne-a

spus adevarul si astfel l-am putut ajuta (pentru ca este copil, se afla in grija
noastra si este deci datoria noastra sa-i fim alaturi). Uneori este de ajuns sa
facem asta, fara a mai tine lectii de morala, care oricum nu acopera toata plaja
de situatii in care copilul poate fi implicat.

Daca vrem neaparat sa tinem o lectie, putem atrage atentia copilului cu o

poveste in care personajele trec prin aceeasi situatie. Copilul va fi atras de
ideea de a asculta o poveste si va putea analiza situatia din exterior. Povestea
ne ajuta sa gasim idei, sa oferim modele de comportament, dar mai ales, ea
poate imbunatati intelegerea.
Este foarte important sa ne respectam cuvantul dat si sa dam exemplu
copilului prin propriul comportament.
Cuvinte cheie: comportament, educatie, poveste, pedeapsa, minciuna
Bibliografie:
Faber Adele & Mazlish Elaine, 2008, Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne
asculte si cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca, Editura Teora,
Bucuresti
Fraiberg Selma H., 2009, Anii magici, Cum sa intelegem si sa rezolvam
problemele copiilor, Editura Trei, Bucuresti
Burns George W.,2011, 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti.
Folosire metaforelor in terapie, Editura Trei, Bucuresti