SISTEMUL SANITAR IN ROMANIA

1.1.1. Acte legislative si reglementare generale in domeniul sanitar

Cadrul normativ care reglementeaza activitatile in domeniul asistentei medicale, farmaceutice si
veterinare in retaua M.Ap.N. este asigurat de urmatoarele acte:

Legea nr. 60/1974, legea sanitara modificata, abrogata, modificata prin Legea nr. 75/1991, republicata
in Monitorul Oficial nr. 626/2 septembrie 2003;

Ordonanta Guvernului nr. 22/1992 privind finantarea ocrotirii sanatatii, cu modificarile si completarile
ulterioare, aprobata prin Legea nr. 114/1992, publicata in Monitorul Oficial nr. 213/28 august 1992;

Legea nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate
publica, completata prin Legea nr. 170/2004,aprobata prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2004 pentru
completarea art. 41 din Legea nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele
legale de igiena si sanatate publica;

Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea spitalelor, republicata in

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 568/1 august 2002, cu completarile ulterioare;

Hotararea de Guvern nr. 443/1998 privind reorganizarea si finantarea unor unitati sanitare, publicata
in Monitorul Oficial nr. 290/7 august 1998, modificata prin H.G. nr.1.289/2002;

Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sanatate publica, publicata in Monitorul Oficial nr. 204/01 iunie
1998;

Legea nr. 146/1999 privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor, publicata in Monitorul Oficial
nr. 370/3 august 1999, modificata prin O.G. nr.94/2003;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, in mod gratuit, a asistentei
medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi
speciale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 541/5 noiembrie 1999, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 783/2001;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman,

publicata in Monitorul Oficial nr. 508/20 octombrie 1999, abrobata cu modificari prin Legea nr. 336/2002;

Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, publicata in Monitorul Oficial nr. 544/02 noiembrie
2000;

Ordonanta Guvernului nr. 54/2000 privind finantarea din bugetul de stat, din bugetul fondului de
asigurari sociale de sanatate si din bugetele locale a unor activitati si programe in domeniul sanatatii
publice, desfasurate de organizatii neguvernamentale, publicata in Monitorul Oficial nr. 41/31 ianuarie
2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 423/2002;

Ordonanta Guvernului nr. 53/2000 privind obligativitatea raportarii bolilor si efectuarii vaccinarilor,
publicata in Monitorul Oficial nr. 42/31 ianuarie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 649/2001;

Ordonanta de Ugenta a Guvernului nr. 85/2000 privind finantarea drepturilor de personal cuvenite
medicilor si farmacistilor stagiari sau rezidenti si personalului de cercetare din unitatile sanitare, publicata
in Monitorul Oficial nr. 291/27 iunie 2000, aprobata prin Legea nr. 47/2001

Hotararea Guvernului nr. 400/2001 pentru aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic clinic, diagnostic
functional si de evaluare a capacitatii de munca in baza carora se face incadrarea in gradele I, II si III de
invaliditate, publicata in Monitorul Oficial nr. 251/ 16 mai 2001;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului si

stagiaturii si activitatii de cercetare medicala in sectorul sanitar;

Hotararea Guvernului nr. 927/2001 privind drepturile acordate donatorilor de sange, publicata
in Monitorul Oficial nr. 613/28 septembrie 2001, abrogata prin H.G. nr.1.352/2004;

Ordinul nr. 863/28.11.2001 al Ministerului Sanatatii si Familiei privind aprobarea Regulilor de buna
practica de distributie angro a produselor medicamentoase, publicata in Monitorul Oficial nr. 46/23
ianuarie 2002;

Ordinul nr. 923/18.12.2001 al Ministerului Sanatatii si Familiei privind aprobarea Nomenclatorului de

specialitati medicale si farmaceutice, supraspecializari si competente pentru reteaua de asistenta
medicala si a Normelor metodologice de aplicare a acestuia, publicat in Monitorul Oficial 117/13
februarie 2002, abrogate prin Ordonanta nr. 197/2004;

Legea nr. 498/11.07.2002 privind modificarea si completarea Legii nr.81/1997 privind exercitarea
profesiunii de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania,
publicata in Monitorul Oficial nr. 524/18 iulie 2002, abrogata prin Legea nr. 305/2004;

Hotararea nr. 529/23.05.2002 a Ministerului Sanatatii si Familiei Hotarare privind finantarea unitatilor
sanitare si a institutiilor din reteaua MSF, publicata in Monitorul Oficial nr. 381/05 iunie 2002;

Legea nr. 270/18.06.2003, privind Legea spitalelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 438/20 iunie 2003;

Ordinul nr. 858/17.09.2003 al ministrului sanatatii privind aprobarea modelului Raportului standard de
evaluare a calitatii produselor medicamentoase publicat in Monitorul Oficial nr. 708/10 octombie 2003

Legea nr. 121/19.04.2004 privind aprobarea OG nr. 30/2004 pentru modificarea OUG nr. 170/1999
privind acordarea, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele
categorii de persoane prevazute in legi speciale publicata in Monitorul Oficial nr. 357/23 aprilie 2004.

1.1.2.Acte legislative si reglementare privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii

Hotararea Guvernului nr.1.332/14.12.2000 privind

organizarea

si

functionarea

Ministerului

Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr. 490/27 decembie 2000, abrogata prin H.G. nr.22/2001;

Hotararea Guvernului nr.743/3.07.2003 privind

organizarea

si

functionarea

Ministerului

Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr. 698/8 iulie 2008, abrogata prin H.G. nr.168/2005;

Regulament 15 februarie 2005, de organizare si functionare a comisiilor de specialitate ale Ministerului

Sanatatii, publicat in Monitorul Oficial nr.164/24 februarie 2005;

Hotararea

Guvernului

nr. 168/9.03.2005 privind

organizarea

si

functionarea

Ministerului

Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr. 249/25 martie 2005;

Hotararea Guvernului nr.319/14.04.2005 pentru modificarea art. 15 din Hotararea Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr.
346/25 aprilie 2005;

Hotararea Guvernului nr.697/12.07.2005, pentru completarea Hotararea Guvernului nr. 168/2005

privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr. 643/ 20 iulie
2005.
1.1.3.Acte legislative si reglementare privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii
Nationale

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 74/15.07.2000, privind organizarea si functionarea Ministerului

Apararii Nationale, publicata in Monitorul Oficial nr. 271/15 iunie 2000, abrogata prin O.U.G. nr.
14/2001, respinsa prin Legea nr. 235/2001;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 14/26.01.2001, privind organizarea si functionarea Ministerului

Apararii Nationale, publicata in Monitorul Oficial nr. 65/7 februarie 2001, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 239/2001, modificata prin Legea nr. 379/2003;

LEGE nr.389/10.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.14/2001 privind

organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, publicat in Monitorul Oficial nr. 400/20 iulie
2001.

1.1.4.Acte legislative si reglementare in sistemul sanitar din structura Ministerului Apararii Nationale

Legea nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de
razboi, publicata in Monitorul Oficial nr. 172/7 iulie 1994, modificata prin Legile nr. 132/2000, 135/2000,
167/2002, republicata in Monitorul Oficial nr. 783/28 octombrie 2002, modificata prin O.U.G. nr.12/2004, si
Legea nr. 596/2004;

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicata in Monitorul Oficial nr. 155/20 iulie 1995, cu
modificarile ulterioare;

Hotararea Guvernului nr. 270/1999 privind stabilirea conditiilor de acordare a asistentei medicale,
medicamentelor, concediilor medicale si scutirilor medicale cadrelor militare in activitate, publicata in
Monitorul Oficial nr. 163/19 aprilie 1999, modificata prin H.G. nr. 283/2005;

Legea nr. 458/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea Casei Asigurarilor de Sanatate a
Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial nr.
418/27 iulie 2001;

Ordinul nr.M.62/8.05.2001, emis de M.Ap.N. privind aplicarea Nomenclatorului produselor destinate

asigurarii cererii unitatilor militare prin planul de mobilizare a garnizoanei, care se constituie in stocuri
intangibile, publicata in Monitorul Oficial nr. 310/11 iunie 2001;

1.1.5.Cadrul legislativ si de reglemetare privind

Asigurarile Sociale de Sanatate

Legea nr.145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate, publicata in Monitorul Oficial nr. 178/31 iunie
1997, abrogata prin O.U.G. nr. 150/2002;

Statutul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate din 21 martie 2001, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei nr. 154 /29 martie 2001, in temeiul dispozitiilor Legii asigurarilor sociale de sanatate nr.
145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr. 458/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea Casei Asigurarilor de Sanatate a
Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial nr.
418/27 iulie 2001;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului

nr. 150/31.01.2002 privind organizarea si functionarea

sistemului de asigurari sociale de sanatate, publicata in Monitorul Oficial nr.838/20 noiembrie

2002, intra in vigoare la data publicarii cu exceptia prevederilor art. 6 alin. (1) lit. e) si h), art. 50 alin.
(2) si (3), art. 51 alin. (2) si (3), art. 53 alin. (2) si (3), art. 54 alin. (2) si (3), art. 56 si art. 59 alin. (1),
referitoare la reducerea contributiei de asigurari sociale de sanatate si scutirea de la obligatia platii
acesteia de catre unele categorii de persoane, care intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2003, cu
modificarile ulterioare;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 107/14.07.2005 pentru modificarea si completarea

Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de
asigurari sociale de sanatate, publicata in Monitorul Oficial nr. 645/21 iulie 2005;

Hotararea Guvernului nr. 627/29.06.2005 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr.
235/2005 privind aprobarea pentru anul 2005 a listei cuprinzand denumirile comune internationale ale
medicamentelor din Nomenclatorul medicamen-telor de uz uman, de care beneficiaza asiguratii in
tratamentul ambulatoriu, cu sau fara contributie personala, pe baza de prescriptie medicala, publicata in
Monitorul Oficial nr. 621/18 iulie 2005;

Ordinul nr. 216/17.06.2005 - privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii si al

presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr.56/45/2005 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul
sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2005, cu modificarile si completarile
ulterioare, publicata in Monitorul Oficial nr. 556/29 iunie 2005;

Referat pentru aprobarea Ordinului ministrului sanatatii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari
de Sanatate privind modificarea Ordinului ministrului sanatatii si al presedintelui Casei Nationale de
Asigurari de Sanatate nr.56/45/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale
de sanatate pentru anul 2005, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 38/19.05.2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei

de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privindorganizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale
de sanatate, publicata in Monitorul Oficial nr. 425/19 mai 2005;

Hotararea Guvernului nr. 235/31.03.2005, privind aprobarea pentru anul 2005 a listei cuprinzand
denumirile comune internationale ale medicamentelor din Nomenclatorul medicamentelor de uz uman,
de care beneficiaza asiguratii in tratamentul ambulatoriu, cu sau fara contributie personala, pe baza de
prescriptie medicala, publicata in Monitorul Oficial nr. 278/4 aprilie 2005;

Ordinul nr. 56.45/3.02.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru

privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate
pentru anul 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 134/14 februarie 2005;

Hotararea Guvernului nr. 52/13.01.2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile

acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2005,
publicata in Monitorul Oficial nr. 71/20 ianuarie 2005.
1.2. RETEAUA SANITARA PUBLICA IN SUBORDINEA MINISTERULUI SANATATII

Potrivit Hotararii Guvernului nr. 168 din 9 martie 2005 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sanatatii, publicata in Monitorul Oficial nr. 249/25 martie 2005, Ministerul Sanatatii este un
organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului.
In cadrul functiilor exercitate de Ministerul Sanatatii amintim:

elaborarea politicii generale sanitare;

elaborarea si gestionarea programelor de sanatate;

asigurarea controlului calitatii serviciilor medicale prin directiile de sanatate publica;

elaborarea reglementarilor specifice domeniului sanitar;

asigurarea asistentei medicale de urgenta;

dotarea cu aparatura in profil teritorial;

colectarea si difuzarea informatiei;

coordonarea negocierilor si promovarea contractului-cadru al acordarii ingrijirilor medicale

in sistemul asigurarilor sociale de sanatate;

aprobarea tarifelor minime si a celor recomandabile ce pot fi practicate in sistemul social

de ingrijiri de sanatate;

sprijinirea cercetarii medicale si a educatiei medicale;

finantarea cheltuielilor neprevazute, determinate de situatii precum dezastre naturale,

epidemii etc.

Ministerul Sanatatii este abilitat sa solicite si sa primeasca, in conditiile legii, informatii de la

autoritatile administratiei publice, institutiile publice si persoanele juridice de drept privat cu activitate in
domeniul sau de competenta.

Schema nr. 1. Structura organizatorica a Ministerului Sanatatii [2005, HGR nr. 168/09.03]

Dupa cum se observa din schema nr.1, conducerea Ministerului Sanatatii este exercitata de catre
ministrul sanatatii, acesta reprezentandu-l in raporturile cu alte ministere, autoritati si organizatii, precum si
cu persoane fizice sau juridice din tara ori din strainatate. In indeplinirea atributiilor sale ministrul
sanatatii este ajutat de 4 secretari de stat, de un secretar general si de un secretar general adjunct. Ca
organ consultativ este infiintat Colegiul ministerului, al carui presedinte este deasemenea ministrul sanatatii,
Colegiu ce se intruneste pentru dezbatera unor probleme privind activitatea Ministerului Sanatatii.
Prin ordin al ministrului sanatatii se pot organiza si alte servicii, birouri, compartimente sau
colective temporare, stabilindu-se numarul posturilor de conducere, in conditiile legii.
In subordinea Ministerului Sanatatii se afla unitati finantate integral de la bugetul de stat, unitati
finantate integral din venituri proprii din contractele incheiate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate,
unitati finantate din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat, unitati finantate integral din venituri
proprii.

Un sistem general de conducere, este format din trei subsisteme (decizional, operational si
informational). Delimitarea acestor subsisteme este mai mult teoretica.
Structura organizatorica a Ministerului Sanatatii, ca element component al structurii de conducere se
compune din directii de specialitate coordonate de catre ministru si ministrii secretari de stat.
Sistemul de conducere (Schema nr.2) cuprinde o componenta constructiva - structura de conducere
si o componenta functionala - procesul de conducere[3]. Structura de conducere a sistemului asigura cadrul
de exercitare a procesului de conducere.

Schema nr.2. Componentele sistemului de conducere [3]

1.3. MINISTERE SI DEPARTAMENTE CU RETEA SANITARA PROPRIE IN SECTORUL PUBLIC

In tara noastra, asistenta sanitara a polulatiei este asigurata de Ministerul Sanatatii, alte
ministere si departamente cu retea sanitara proprie, publice sau private.

Ministerele si departamentele cu retea sanitara proprie elaboreaza norme specifice de

aplicare a legislatiei si acordarea asistentei sanitare pentru categoriile de populatie ce apartin
acestor institutii.
Intreaga activitate sanitara in cadrul acestor retele este coordonata de Ministerul Sanatatii.
Astfel, avem Ordine (de ex. Ordinul nr.129/509/50/274/369/5186/10/ 940/400 din 2002) ale
presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, al presedintelui Casei Asigurarilor de Sanatate a
Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, al ministrului apararii nationale, al
ministrului de interne, al ministrului justitiei, al directorului Serviciului Roman de Informatii, al directorului
Serviciului de Telecomunicatii Speciale, al directorului Serviciului de Informatii Externe si al directorului
Serviciului de Protectie si Paza pentru aprobarea Normelor proprii de aplicare a Contractului-cadru privind
conditiile acordarii asistentei medicale in sistemul asigurarilor sociale de sanatate, adaptate la specificul
organizarii asistentei medicale in reteaua sanitara a ministerelor si institutiilor din domeniul apararii, ordinii
publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti, iar dupa 2002, aplicabile in relatiile contractuale
dintre Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii
Judecatoresti si furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care apartin acestei retele
Ministerele si departamentele cu retea sanitara proprie elaboreaza norme specifice de
aplicare a legislatiei si acordarea asistentei sanitare pentru categoriile de populatie ce apartin
acestor institutii.
Intreaga activitate sanitara in cadrul acestor retele este coordonata de Ministerul Sanatatii.
Ministerele si departamentele din sectorul public, cu retea sanitara proprie sunt:
- Ministerul Apararii Nationale, conform Legii
functionarea M.Ap.N., publicata in MO nr.400/20 iulie2001

nr.389/2001 privind

organizarea

si

- Ministerul Administratiei si Internelor, conform Legii 604/2003 privind organizarea si

functionarea M.A.I., publicata in MO nr.6/6 ianuarie 2004
- Ministerul Justitiei, conform HG 736/2003 privind organizarea si functionarea M.J.,
publicata in MO nr. 582/7 iulie 2003, abrogata prin H.G. nr.83/2005, privind organizarea si functionarea
M.J
- Serviciul Roman de Informatii, conform Legii 14/1992 privind organizarea si functionarea,
publicata in MO nr. 33/3 martie 1992
- Serviciul de Telecomunicatii Speciale, conform Legii 92/1996 privind organizarea si
functionarea, publicata in MO nr. 169/30 iulie 1996
- Serviciul de Informatii Externe, conform Legii 1/1998 privind organizarea si functionarea,
publicata in MO nr7/12 ianuarie 1998
- Serviciul de Protectie si Paza, conform Legii 191/1998 privind organizarea si functionarea,
publicata in MO nr. 402/22 octombrie 1998

Dintre acestea, cel mai bine reprezentat la nivel national este Ministerul Apararii Nationale,
cu o retea sanitara completa, care include spitale, farmacii, depozite farmaceutice, sanatorii.
1.4. SISTEME DE ASIGURARI DE SANATATE SI FINANTAREA SERVICIILOR
Progresul nelimitat al stiintelor si tehnologiei medicale, schimbarile in starea de sanatate si
conditiile de viata vor pune noi probleme si vor cere noi solutii. Din ce in ce mai multe tari incearca sa
dezvolte si sa realizeze obiective nationale de sanatate in spiritul strategiei O.M.S. 'Sanatate pentru
toti'. Reorientarea politicilor de sanatate din fostele tari socialiste catre asigurarea de noi programe de
sanatate publica si de pachete minime de servicii de asistenta sanitara, gratuita si echitabila, va
necesita noi proiecte. Noile programe de sanatate nu vor mai trebui sa fie desfasurate ca in trecut, prin
institutii noi, concret separate si coordonate pe verticala. In primul rand programele trebuie oferite
centrelor de ingrijiri primare de sanatate. Cei care platesc pentru aceste programe, fie ca sunt
guvernele sau casele de asigurari, companii industriale si comerciale, donatorii straini, nu trebuie sa
opereze direct in cadrul programelor.
Exista aproape un consens al institutiilor sanitare in ceea ce priveste necesitatea schimbarii
sistemului ingrijirilor de sanatate. In acest scop este necesara examinarea atenta a variantelor, cu
avantajele si dezavantajele lor, asa cum rezulta din practica internationala [25].
Teoretic, exista putine optiuni in ceea ce priveste sistemele sanitare. Astfel sunt descrise in
literatura trei mari sisteme:
- sistemul asigurarilor private de sanatate (modelul 'de piata'), bazat pe asigurari voluntare
(SUA);
- sistemul national de sanatate (modelul Beveridge-Anglia), bazat pe impozite generale;
- sistemul asigurarilor sociale de sanatate (modelul Bismark-Germania), bazat pe asigurari de
sanatate obligatorii.
Principalele criterii in functie de care pot fi evaluate diferitele sisteme de finantare a serviciilor de
sanatate sunt: echitatea in finantare, gama serviciilor pe care le acopera, gradul de acoperire a
populatiei, eficienta, transparenta, libertatea in alegere, macroeficienta, acceptabilitatea politica,
stabilitatea finantarii.
Sistemul asigurarilor private reprezinta exceptia in tarile vestice, exponentul cel mai marcant al
acestui model fiind SUA. Principalele neajunsuri ale acestui model sunt accesibilitatea scazuta la
asistenta sanitara si costurile ridicate pe care le implica. De exemplu, desi se cheltuieste circa 14% din
PIB pentru asistenta medicala, aproximativ 15 % din populatie nu are acces la servicii, fapt ce a
determinat includerea reformei sistemului de asistenta sanitara intre temele majore ale dezbaterilor
politice pre-si post-electorale.
Principalele avantaje ale asigurarilor private sunt: alegerea furnizorului si a gamei de servicii,
transparenta in costurile si beneficiile oferite de sistem si faptul ca finantarea nu depinde de obiectivele
politice stabilite pe termen scurt.

Principalele dezavantaje se refera la: lipsa echitatii in contributie, slaba si nereglementata

acoperire cu servicii fata de alte sisteme si uneori dificultatea de a controla cheltuielile.
Tinand cont de aceste aspecte, ramaneau ca optiuni reale pentru Romania sistemul
asigurarilor sociale de sanatate si sistemul serviciului national de sanatate bazat pe impozite generale;
Sistemul de sanatate tip Beveridge (Anglia, Portugalia, Italia s.a.) are atat o dimensiune
economica, cat si una sociala. Astfel, fondurile necesare sanatatii sunt usor de colectat, avand in
vedere ca acest lucru se face prin intermediul sistemului fiscal deja existent. In acelasi timp, acoperirea
populatiei este generala, pentru accesul la asistenta medicala utilizandu-se alte criterii decat
capacitatea de plata. In primul rand este vorba de libera alegere a medicului de medicina generala de
catre pacient, cu inscrierea sa pe lista clientilor sai.
Gradul de echitate depinde de modalitatea de impozitare aleasa. Atunci cand impozitele sunt
progresive cu cresterea veniturilor, se asigura o redistribuire a finantarii serviciilor sanitare, grupurile
cele mai bogate finantand pe cele cu venituri mai scazute.
Sumele alocate asistentei sanitare in asemenea sisteme sunt stabilite de Parlament, fapt ce se
considera ca ofera o legitimitate democratica asupra cheltuielilor, facand posibila o distributie a lor in
conformitate cu valorile sociale si cu resursele financiare ale societatii la un moment dat.
Trebuie mentionat faptul ca finantarea prin impozite generale nu semnifica existenta doar a
unui sistem sanitar public. Din respectivele fonduri pot sa fie finantati atat furnizori publici (de stat), cat
si furnizori privati. Un exemplu elocvent in acest sens este reprezentat de Canada unde opereaza un
sistem public cu furnizori privati', marea majoritate a medicilor functionand in cabinete private, dar fiind
platiti din fondurile publice, pe baze contractuale [11].
De asemenea, finantarea prin impozite nu inseamna neaparat rationalizare. Canada sau
Suedia cheltuiesc 9% din PIB pentru sanatate, ca si Germania sau Franta, in care functioneaza
sistemele de asigurari sociale. Nivelul cheltuielilor se stabileste prin decizie politica si acceptabilitatea
sociala in concordanta cu valoarea acordata de societate sanatatii si asistentei sanitare.
Plata medicilor in sistemele de tip Beveridge are la baza, in general, fie capitatia (numarul
persoanelor inscrise), corijata in functie de realizarea unor servicii preponderent preventive pentru
medicul de medicina generala, fie salariul (pentru medicii din spital).
Avantajele principale ale sistemului de finantare centrala (tip Beveridge) sunt echitatea in
finantare, acoperirea larga si reglementata, controlul posibil al cheltuielilor totale.
Dezavantajele principale se refera la: lipsa participarii individuale la deciziile de finantare,
lipsa de transparenta in finantarea aditionala a unor costuri si beneficii si in fine, afectarea facila a
finantarii de catre deciziile politice pe termen scurt.
Sistemele de asigurari sociale de sanatate (modelul Bismarck, Germania), au ca principala
sursa de finantare contributiile obligatorii platite de firme sau angajati. Resursele mobilizate prin
aceasta metoda sunt dependente de numarul celor care muncesc si cotizeaza, rezultatele fiind legate
de echilibrul intre numarul celor ce subscriu si numarul celor ce beneficiaza. Acest aspect face ca

asemenea sisteme sa intampine dificultati in perioadele cu rate inalte ale somajului, cand numarul
celor care cotizeaza este redus, necesitand interventia de la bugetul statului spre a nu creste prea mult
prima de asigurare. Trebuie mentionat ca asistenta sanitara pentru categoriile neincluse in piata muncii
(someri, pensionari, copii , elevi, etc.) este suportata din bugetul statului.
Diferenta intre acest sistem si cel bazat pe taxe si impozite generale consta in faptul ca
fondurile obtinute prin asigurari nu sunt hotarate de Parlament. Sumele incasate de fondurile de
asigurari se stabilesc in functie de capacitatea financiara a cetatenilor si nu in functie de starea lor de
sanatate, toti trebuind sa aiba acces la ingrijiri de sanatate in functie de necesitati. Se observa si aici
principiul solidaritatii intalnit si in sistemele de tip Beveridge, conform caruia la plata serviciilor sanitare
contribuie toti indivizii, atat cei bolnavi, cat si cei sanatosi.
Si in acest tip de sistem, practica publica poate coexista cu cea privata. De remarcat ca in
ambele sisteme mentionate, practica privata este o activitate nonprofit, spre deosebire de sistemul
asigurarilor private in care activitatea pentru profit este cea mai frecventa.
In sistemele bazate pe asigurarile de sanatate plata se face in principiu dupa numarul de
prestatii acordate (consultatii, tratamente, etc.). Cum volumul total al cheltuielilor rezulta din produsul
numarului de prestatii (variabil si greu controlabil) cu tariful unitar al acestora ( specific si fix), exista
riscul real al 'consumului indus' si al 'inflatiei de servicii'.
Avantajele principale ale sistemelor de asigurari sociale de sanatate privesc: transparenta
mai mare a contributiilor si beneficiilor, gradul inalt de acoperire, finantarea legata de nivelul venitului si
independenta finantarii fata de schimbarile in prioritatile politice.
Dezavantajele se refera la: reducerea bazei de contributii, finantarea puternic legata de gradul
de ocupare sau somaj si impune costuri mai mari pentru agentii economici (patroni) si costurile
administrarii sistemului adesea ridicate.
Indiferent de modul de colectare a fondurilor, se constata o convergenta a sistemelor
serviciilor de sanatate in ceea ce priveste modalitatile de plata a furnizorilor de servicii. In prim plan
sunt mecanismele concurentiale', prin acestea incercandu-se atingerea a cel putin doua obiective:
cresterea calitatii actelor medicale si scaderea preturilor acestor prestatii. Un alt aspect implicat in
aceasta abordare este cresterea posibilitatilor de alegere din partea pacientului.
In acest context are loc si dezbaterea distinctiei intre sectorul public si cel privat in practica
medicala. Abordarea cea mai raspandita este aceea care nu mai face diferentieri intre aceste sectoare,
accentul cazand pe calitatea asistentei si pe costurile asociate acesteia. Alegerea medicului ramane la
latitudinea pacientului, iar plata se face pe principiul banii urmeaza pacientul'. Acest principiu permite
oamenilor sa-si aleaga medicul si actioneaza ca un stimulent pentru practicile eficiente, permitand
dezvoltarea unitatilor de asistenta medicala performante si disparitia sau adaptarea celor
necompetitive[35].
Alegerea modului de finantare a sistemului sanitar este considerata de majoritatea
specialistilor o optiune politica, insa modalitatea de colectare a resurselor nu conditioneaza, in
principiu, modul cum vor fi alocati si utilizati acesti bani. Mai mult, numeroase studii au aratat ca modul
in care sunt finantate cheltuielile sanitare nu are nici o influenta asupra cuantumului cheltuielilor totale

sau per capita pe termen lung, atata timp cat contributiile sunt obligatorii. Unicul factor care pana
acum a influentat nivelul global al cheltuielilor pentru sanatate este nivelul avutiei nationale.
1.4.1. Asigurarile de sanatate in sistemul privat
Sistemul asigurarilor private reprezinta exceptia in tarile vestice, exemplu marcant al acestui model
fiind SUA.
Principalele neajunsuri ale acestui model sunt accesibilitatea scazuta la asistenta sanitara si
costurile ridicate pe care le implica. In SUA, de exemplu, desi se cheltuieste circa 14% din PIB pentru
asistensa medicala, aproximativ 15% din populatie nu are acces la servicii, fapt ce a determinat includerea
reformarii sistemului de asistenta sanitara intre temele majore ale dezbaterilor politice pre- si post- electorale.
Principalele avantaje ale asigurarilor private sunt: alegerea furnizorului si a gamei de servicii,
transparenta in costurile si beneficiile oferite de sistem, si faptul ca finantarea nu depinde de obiectivele politice
stabilite pe termen scurt.
Principalele dezavantaje se refera la: lipsa echitatii in contributie, slaba si nereglementata acoperire
cu servicii fata de alte sisteme si uneori dificultatea de a controla total cheltuielile.
Tinind cont de aceste aspecte, ramaneau pentru Romania sistemul asigurarilor sociale de sanatate si
sistemul serviciului national de sanatate bazat pe impozite generale.
Recent a fost adoptata si in Romania Legea asigurarilor private de sanatate nr. 212/2004, un pas
inainte atat in dezvoltarea pietei asigurarilor, cat si in dezvoltarea sistemului sanitar privat, foarte putin
reprezentat pana in prezent.