Mentorii Scolii Ardelene

Principalii mentori ai epocii de tranzitie din Transilvania au fost: Samuil Micu (Klein), Gheorghe Sincai,
Petru Maior si Ioan-Budai Deleanu.
Samuil Micu a fost istoric si filolog, primul profesor de etica si aritmetica. Este autorul a peste 60 de opere,
pe care nu si le-a vazut publicate. A scris lucrarea Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor pre scurt, de la
cucerirea romana pana la finele sec XVIII. Exagerand, el afirma ca romanii sunt latini puri, caci dacii ar fi fost
exterminati de catre romani si apreciaza, in mod eronat, ca limba romana a luat nastere din Latina clasica, nu cea
populara. In colaborare cu Gheorghe Sincai, a scris o gramatica. Preocupat de necesitatea educatiei morale prin
cultura a romanilor, a tradus si unele texte cu caracter religios. (Viata si pildele lui Esop)
Gheorghe Sincai a fost istoric, poliglot si filolog, bun prieten al lui Samuil Micu. A fost bibliotecar al
Colegiului din Roma, avand permisiunea de a cerceta orice fel de documente. In Italia, ca si Ungaria si Viena, a
cercetat bibliotecile, copiind si transcriind orice referire la istoria romanilor. A contribuit la infiintarea a mai mult de
300 de scoli, a tradus si a elaborat manuale fundamentale: abecedarul, gramatica, aritmetica.
Petru Maior a reprezentat mintea cea mai organizata a Scolii Ardelene. Opera lui sta sub semnul filosofiei
iluministe si al rationalismului, avand ca fundamente determinismul, dreptul natural si interpretarea libera a Bibliei si
a istoriei Bisericii.
In opera sa, Istoria pentru inceputurile romanilor in Dachia din 1812, autorul sustine originea romana a
poporului nostru, continuitatea sa neintrerupta pe teritoriul vechii Dacii, unitatea etnica a tuturor romanilor din care
deriva drepturile legitime ale populatiei majoritare din Transilvania. Il contrazice pe Samuil Micu, afirmand ca
limba materna s-a format pe baza latinei populare, a recunoscut importanta influentei slave asupra lexicului nostru,
dar a demonstrat ca limba slava nu a putut schimba structura gramaticala a limbii romane.
Un scriitor printer istorici si filologi Ioan-Budai Deleanu
Ioan-Budai Deleanu s-a afirmat ca filolog, istoric si scriitor. In timpul studiilor de la Viena, i-a cunoscut pe
Samuil Micu si pe Gheorghe Sincai, impartasind ideile iluministe.
Opera sa fundamentala, Tiganiada sau Tabara tiganilor este o epopee eroica, opera comica si satirica,
comparabila cu alte modele de prestigiu din literatura universala. Autorul ei, om de aleasa cultura umanista, face
referiri la Homer, Vergiliu, Cervantes, Voltaire. Actiunea se desfasoara in timpul lui Vlad Tepes, care, in lupta de
aparare a independentei Tarii Romanesti, incearca sa-i adune si sa-i inarmeze pe tigani, pentru a nu fi folositi de
dusmani drept iscoade. In tentativa pusa pe seama domnitorului de a-i reuni si organiza pe turbulentii, instabilii
si nu prea harnicii tigani, poetul a exploatat comic diversele conflicte generate de mentalitatile unei colectivitati
umane incompatibile cu organizarea sociala, putin doritoare de lupta, refractare a ideilor de devotement si sacrificiu
pentru o cauza straina de avantajele materiale imediate.
Acest poem este apreciat drept a doua opera literara ca importanta dupa Istoria ieroglifica a lui Dimitrie
Cantemir si unica epopee a perioadei in care a fost scrisa. Budai Deleanu a satirizat societatea feudala cu toate
institutiile si defectele ei morale: monarhia, biserica, justitia, clerul, magistratii, talharia negustorilor, falsa vitejie a
cavalerilor ratacitori.
Cel dintai poet roman de talie europeana a sintetizat artistic in Tiganiada ideile iluminste ale epocii sale,
realizand cea mai spectaculoasa demostratie pana la el despre virtutile poetice ale limbii romane, intr-o capodopera
ramasa, din pacate, mult timp necunoscuta si fara ecoul meritat.

Iluminismul romanesc este definit ca miscarea ideologica manifestata intre 1750-1840, care
promoveaza ca si iluminismul european raspandirea culturii rationale moderne si schimbarea mentalitatilor.
Acesta are o coloratura nationala fiind preocupat de felul in care s-a format poporul si limba romana. Sustine
totodata programul redesteptarii nationale in plan politic, economic si social si incearca recunoasterea
romanilor ca natie in Transilvania. In perioada iluminista se refac legaturile cu romanitatea occidentala,
impunand un model cultural vest-european.
Iluministii romani intemeiaza scoli, traduc manuale, creazaun limbaj stiintific, transforma vechea istoriografie
in stiinta istorica, elaboreaza dictionare, gramatici si istorii nationale, pentru a combate teoriile straine privind
etnogeneza romanilor si formarea limbii nationale a acestora. In contextul istoric, respectivii sustin in mod
exagerat puritatea limbii romane si puritatea limbii. Iluministii fac calatorii de cunoastere si de studiu in Apus,
fac acte filantropice, ridicand spitale, azile si scoli.
In Transilvania reprezentantii Scolii Ardelene au cerut stapanirii Imperiului Austriac egaliatea in drepturi cu
celelalte natiuni prinvilegiate, infiintarea de scoli in limba romana, egalitatea in ceea ce priveste accesul lor la
invatamant. Toti reprezentantii transilvaneni au fost carturari, preoti, poeti, lingvisti, moralisti sau istorici. Ei
au folosit informari din vechile cronici si au continuat tezele fundamentale cu privire la unitatea, omanitatea, si
continuitatea poporului roman, situandu-se pe linia traditiei umanistee.
Pe domeniul lingvistic, acestia au preluat ideea latinitatii limbii romane, considerand latinitatea ca motiv
esential pentru cultivarea limbii.

Ce sunt dogmele?
Se afla oameni printre cei pretinsi invatati, care sunt de parerea ca dogmele ar fi niste
invataturi invechite, niste frane care restrang libertatea de gandire, niste piedici in calea stiintelor,
niste forme reci si goale care trehuie inlaturate, deoarece intuneca mintea, impiedica progresul si,
astfel, in loc sa apropie departeaza pe om de fondul sau esenta adevarului. In felul acesta
judecate, dogmele in loc sa lumineze intuneca sufletul sau, in cazul cel mai bun, il impiedica sa se
lumineze. Astfel de pareri neintemeiate sunt cu atat mai triste si chiar dureroase, cu cat uneori se
aud si de pe buzele unor oameni care se pretind crestini.

coala Ardelean
Trasaturile:

Caracterul politic: n 1791, burghezia romn n formare trimite la Viena noului mprat Leopold al II-lea,
memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, n care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei
naiuni. n ciuda tonului panic al revendicrilor, Dieta transilvan, creia i este trimis memoriul de la Viena, l
respinge categoric;

Caracterul iluminist: izolat prin refuzul rezolvrii memorandumului, prea slab economic i politic pentru a
iniia o micare revoluionar, burghezia romn se concentreaz ntr-o micare de emancipare naional pe
plan cultural. Se nfiineaz numeroase coli cu predare n limba romn (Gheorghe incai nfiineaz 300 de
coli), se tipresc calendare, catehisme, manuale, cri de popularizare a tiinei, cri populare pentru
ptrunderea informaiei n masele populare largi;

Caracterul erudit: crturarii iluminiti au depus eforturi pentru trezirea contiinei naionale n urmtoarele
domenii:

Istoria: au ncercat s impun ideea originii pur latine a poporului romn, vehiculnd teoria exterminrii
dacilor:

-Samuil Micu, Istoria i lucrurile i ntmplrile romnilor cuprinde idei moderne, iluministe, dar relateaz sec
evenimentele sau copiaz pasaje ntregi din cronici;
-Gheorghe incai, Hronica romnilor i a mai multor neamuri dovedete mai mult spirit critic i o informaie mai
bogat, opera fiind plin de rvn n susinerea adevrului;
-Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia caracter polemic, fiind mai degrab un pamflet de idei
dect o cronic, dar fr talent literar.

Lingvistica: au susinut ideea originii pur latine a limbii romne, cernd scrierea cu alfabet latin i scrierea
etimologic:

-Samuil Micu i Gheorghe incai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae face o paralel ntre latin i
romn. Ei propun eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti;
-Lexiconul de la Buda este un dicionar colectiv cvadrilingv (Lexicon romnescu-latinescu-ungurescu-nemescu),
aprut n 1825 la Buda, care mbogete limba romn cu numeroase neologisme romanice, nlocuindu-le pe cele
de alte origini;
-Petru Maior, la sfritul Istoriei pentru nceputul romnilor n Dachia, include o Disertaie pentru nceputul limbii
romne, n care afirm c limba romn provine din latina popular.

Literatura: Ion Budai Deleanu, iganiada.

Cauzele aparitiei scolii Ardelene

I. Situatia dificila apasatoare a romanilor ardeleni (principala cauza)
In secolul al XVIII.-lea se prelungeste situatia din secolele anterioare. Intrarea Transilvaniei sub stapanire Austro-Unga
ra duce la o inrautatire a situatiei populatiei supuse.
Romanii sunt supusi unei duble exploatari sociale si nationale. Se aplica in continuare prevederile lui Unio Trium Natiorum,
adoptata dupa rascoala de la Bobalna (1437). Unio Trium Natiorum a reprezentat o intelegere intre nobilimea celor trei
natiuni: maghiara, secuiasca, saseasca, prin care se recunosteau in Ardeal trei nationalitati: maghairii, sasii si secuii si patru
religii: catolica, reformata, unitariana si kalvina. Romanii erau exclusi si din prima si din a doua categorie.
Ei erau socotiti venetici, tolerati si lipsiti de natio (de origine nobila). Nu erau recunoscuti ca o natiune in Ardeal, li se nega
statutul social, politic si national. Ca rezultat nu aveau dreptul de a practica meserii, nu aveau dreptul la studii in limba
romana, nu puteau ocupa functii publice, majoritatea populatiei romane era mentinuta in situatia de iobagi.
II. Unirea cu Biserica Romei
Imparatul dorea sa realizeze o unitate a imperiului prin religia catolica. Religia catolica era religia oficiala a imperiului AustroUngar. Se initiaza trecerea la catolicism a celorlalte popoare printre care si romanii ardeleni. Celor care treceau la religia
catolica li se promiteau drepturi: desfiintarea iobagiei, practicarea meseriilor, dreptul la studii, ocuparea functiilor publice.
Pentru romani ortodoxismul reprezinta o legatura cu romanii de peste munti. Foarte putini au trecut la religia catolica si de
aceea imparatul a gasit o solutie: unirea cu Biserica Romei, adica unirea religiei catolice cu religia ortodoxa si formarea
religiei greco-catolice.
Dupa multe tratative, unirea s-a realizat in 1700. Unirea religioasa nu a adus insa nici o schimbare esentiala in situatia
romanilor ardeleni. De pe urma unirii au profitat doar reprezentantii clerului. Episcopiile greco-catolice au primit pamant si
alte drepturi.
O consecinta a unirii a fost ca tinerii romani si-au urmat studiile la inaltele scoli teologice de la Roma.
Imparatul Iosif al II.-lea a initiat o serie de reforme, care au imbunatatit, dar nu au schimbat radical situatia romanilor.
Unirea religioasa nu este o cauza a scolii Ardelene, ci o circumstanta favorizanta.
III. Supplex Libellus Valachorum (1790)
Reprezentantii intelectualitatii ardelene alcatuiesc un memoriu in care cer pentru romanii ardeleni un tratament egal cu
celelalte natiuni din ardeal. Argumentele: se invoca faptul ca romanii, fiind majoritari, contribuiau in cel mai inalt grad la
realizarea veniturilor imperiului.
Supplexul este respins si in aceste conditii complexe, cand se pastreaza situatia apasatoare a romanilor ardeleni, cand unirea
religiilor nu a adus schimbarile dorite, se produce o schimbare, o deplasare din lupta politica, care nu a dat rezultate in lupta
culturala. Asa ia fiinta scoala Ardeleana.
Pentru ca lupta politica nu a dus la rezultatele dorite, intelectualii ardeleni se antreneaza intr-o ampla miscare de ridicare a
populatiei romane din Ardeal. si aceasta este sensul esential a scolii Ardelene; o activitate de luminare, de emancipare a
romanilor ardeleni.
Natiunea romana este mai veche decat toate natiunile, cu mult mai inaintea de aceste vremuri, din moment ce este sigur si
dovedit prin documente istorice, prin traditia neintrerupta, prin asemanarile de limba si obiceiuri, ca ea isi trage originea de
la coloniile romane aduse de imparatul Traian la inceputul secolului al II-lea, ca sa apare provincia Dacia cu un numar foarte
mare de veterani
Preocuparile scolii Ardelene in domeniul istoriei:
Reprezentantii scolii Ardelene au scris lucrari istorice in care si-au propus sa demonstreze adevarul cu privire la originea
romanilor. in 1791 Eder publica Supplexul si il argumenteaza, respingand pe rand toate solicitarile romanilor.