Sunteți pe pagina 1din 13

Lista ntrebrilor pentru testare la Filosofie i istoria filosofiei

Testul nr.2 (T 4, 5, 6, 7)
Numii meritul filosofilor milesieni n elaborarea problemelor ontologice . Un merit aparte n
elaborarea problemelor ontologice o au filosofii milesieni Thales, Anaximene, Anaximandru. Acetia caut temeiul ultim
pentru toate lucrurile, arhe, pe care l interpreteaz ca pe materie, substan iniial, stihie a naturii, din care totul este
alctuit i n care totul se duce. Deci, ei vd baza lumii ntr-un anumit principiu material, intuitiv interpretau lumea ca fiind
material. Principala idee a acestor filosofi este unitatea existenei. Aceast idee apare sub forma de temei ultim al tuturor
lucrurilor. Iar Anaximandru consider c lucrurile i capt existena i componene pe un anumit timp, pe datorie, iar
dup aceea, dup lege, ntr-un anumit termen ntorc datoria temeiurilor, care le-au nscut.

Numii i caracterizai succint coala filozofic din Grecia Antic care prima a
determinat i a elaborat nvtura despre existen.coala de la Elea (reprezentanii Xenofan,
Parmenide, Zenon) pune problema existenei cognoscibilitii lumii, desvolt aparatul categorial al filozofiei (mai ales
dialectica gndirii), s-a pronunat contra ideelor lui Heraclit despre venica micare i schimbare.Acestora le aprtine
meritul cercetarii rationale si descrierii conceptului de existenta. Existenta in conceptia lor e unitara, imobila,
continua si neschimbatoare . Ea poate fi cunoascuta doar de ratiune. Ceaa ce se schimba si ce e cunoscut cu
ajutorul organelor de simt , de fapt nu are existenta, e contradictoriu si schimbator.

Numii concluziile cu valoare ontologic deosebit pe care le face Parmenide din


imposibilitatea de a gndi inexisten, cum Parmenide ntemeiaz concepia metafizic de
existen? Parmenide se ntreab cum este cu putin s gndim existentul sau non-existentul i evideniaz legtura
dintre gndire i existent. Gndirea este identic cu obiectul gndirii. Ceea ce nu exist nu poate fi gndit pentru c gndirea
are ca obiect ceva care exist. Parmenide a ncercat s argumenteze, c exist doar existena, iar non-existena nu exist. El
considera c existena este unic, venic i neschimbtoare. Existena este, non-existenta nu este: nu exista devenire.
Multiplicitatea i schimbarea este o prere i neant. Pentru Parmenide existena este de natura material, cci eleatul zice:
"Totul este plin de existen. De aceea tine totul laolalt. Cci existent se lovete de existent". Parmenide absolutizeaz
"faptul de a fiina", lumea adevrat, adic cea inteligibil (de fapt esena ei), susinnd c ea reprezint un singur bloc, o
entitate ce exclude prile, golurile, vidul, neantul, non-existentul, deci non-inteligibilul. Parmenide este influenat in
concepia sa ontologic despre existenta de Xenophon i - n sens negativ - de Heraclit, pe care l combate, declarnd,
mpotriva acestuia, c un proces n devenire nu poate exista, din pricina c acesta nu poate fi gndit. Existenta este, nonexistenta nu este: Nu exista devenire. Multiplicitatea i schimbarea este o prere i neant.Existena este nedevenit, cci ea
n-a putut s se nasc nici dintr-o existen, nici dintr-un neexistent; din existen nu putea s se nasc, cci atunci ar fi
nsemnat ca acesteia i-a premers o alt existen, dar nici din neexisten, din simplul motiv c aceasta nu poate fi prezent.
Fiind nedevenit, ea nu are nici nceput i nici sfrit: ea este etern i venic identic cu sine. n afar de existen nu mai
e nimic, aadar nu este dect o existen, care umple totul, cci ea este un ntreg i o unitate, ce nu poate fi mprita. Iar
acest ntreg e, in chip necesar, mrginit, cci "puternica necesitate ine existena n lanurile granielor ce o nchid. De aceea
existena nu poate fi nesfrit, cci ei nu-i lipsete nimic. Dac i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi totul". "Dar fiindc exist o
grani ultim, ea este desvrita n toate prile, asemenea unei sfere desvrite".

Numii principiul pe care-i ntemeiaz Zenon cele patru argumente i cele patru
aporii cunoscute i ce tinde el s demonstreze? Argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de
demonstraie denumit Reductio ad absurdum (Reducerea la absurd), cunoscut i ca "demonstraia prin contradicie".
Zenon, prin metoda reducerii la absurd intenioneaz s dovedeasc tezele parmenidiene i i folosete dialectica
mpotriva celor care explic faptul c dac ar exista un singur existent, ar rezulta din aceasta multe consecine ridicole.
Negnd realitatea pluritii, Zenon arat c ea este contradictorie. Importana ideilor lui Zenon const n aceea c el nu
neag micarea fizic real, ci doar arat c exist anumite dificulti n explicarea teoretic a procesului de micare.
Zenon ncearc s demonstreze c pluralitate este strin fiinei, folosindu-se de metoda terului exclus. Dac am admite
pluralitatea, de vreme ce o pluralitate este alctuit din mai multe uniti,urmeaz n chip necesar c trebuie s existe mai

multe uniti din care s-a ivit pluralitatea. E cu neputin s existe mai multe uniti, deci e cu neputin s existe
pluralitate.

Ce sens i atribuie existenialitii noiunii de existen?Adeptii existentialismului pronesc de


la ceea ce se numeste experienta existentiala cae isi gaseste expresie : la Jaspers in coonstiinta fragilitatii fiintei, la
Heidegger in experienta propulsarii catre moarte iar la Sartre in greata generala . Existentilistii accepta asanumita existenta ca oiect suprem al cercetarii , dar semnificatia pe care o acorda acestui cuvint este foarte greu de
determinat. Evident in fiecare caz, el inseamna un mod uman particular al fiintarii. Omul- un termen utilizat destul
de rar- este, in genere, sustituit prin sint existenta ego fiinta pentru sine , mai precis omul nu poseda, ci el
este existenta sa.

Ce este ontologia? Numii problemele principale ale ontologiei. Ontologia este teoria
existenei ca existen, adic a fiinei (esenei) existenei. Ontologia analizeaz "existena" unei infiniti de
obiecte, fenomene, relaii, procese, prin intermediul unor categorii ca: materie, micare, substan, devenire,
spaiu, timp etc. sau a unor perechi de categorii precum: unitate diversitate, finit infinit etc.

Ce este existena? Numii tipurile principale ale existenei. Existenta - orientare n filosofia
contemporan care se ocup de problema existenei conceput ca fondul luntric ascuns, autentic fiinrii umane.
Exista mai multe tipuri de existenta : autentica (comportarea religioasa ) si neautentica. (comportarea estetica si etica )
, materiala, ideala, sociala, generala, fizica, metafizica, biologica.

Numii i caracterizai succint noiunile filosofice de baz, Atributele existenei sunt:

spaiul, timpul, energia, informaia, materia.ateria (lat. materia = stof, substan) este un termen general pentru
toate elementele care ne nconjoar i din care suntem alctuii i noi. Din punctul de vedere al fizicii, materia
este sub form de substan sau cmp, energie. Din punct de vedere filozofic materia este realitatea obiectiv
nconjurtoare pe care o percepem cu ajutorul organelor de sim. Trsturile caracteristice care definesc materia
sunt: masa, necesarul de spaiu, structura intern i energia termic intern a materiei.Materia exist ca
substan i cmp. Materia ca substan este realitatea obiectiv corporal, tot ce are mas de repaos. Cmpul este
o varietate a materiei, care n-are mas de repaos i depinde de diferite interaciuni i relaii a corpurilor materiale.
Materia ca substan exist ca diferite tipuri de sisteme materiale cu anumite niveluri structurale: particulele
elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea uman, sistemele
geologice, Pmntul i alte planete, atrii, galaxia, sistemul de galaxii, metagalaxia .a. Materia ca realitate
obiectiv este caracterizat prin diferite forme de existen, nsuiri i legturi universale: timp, spaiu, micare,
cauzalitate, legitate, structuralitate .a.Noiunea care caracterizeaz cel mai elocvent modul de existen a materiei
este micarea. Din punctul de vedere al fizicii, materia este sub form de substan sau cmp
(electromagnetic, gravitaional).Materia este compus din particule nedivizibile ca atomi, care se grupeaz
formnd molecule. Atomii la rndul lor sunt alctuii din protoni, neutroni i electroni numite i particule
elementare care sunt frecvent numite materie.

Ce reprezint monismul, dualismul i pluralismul n nelegerea substanei?Monism

concepie care recunoate ca temelie a existentului o substan unic fie ea material ori spiritual. n istorie a
existat monism materialist i idealist.Dualism - concepie ce afirm dou substane egale (care nu se reduc una la
alta), dou nceputuri n explicarea lumii material i spiritual. Reprezentanii dualismului au fost Platon,
R.Descartes.Pluralism - teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de existen. Drept exemplu pot
servi concepiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora .a.

Numii
nivelurile de organizare ale
materiei elaborate de tiin
contemporan.Materialitii francezi considera ca materia n general este tot aceia ce corespunde realitii

obiective i afecteaz simurile noastre ntr-un mod oarecare.

Numii i caracterizai succint formele principale ale materiei n conformitate cu


rezultatele tiinei contemporane. Materia ca substan exist ca diferite tipuri de sisteme materiale cu
anumite niveluri structurale: particulele elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii,
biocenozele, societatea uman, sistemele geologice, Pmntul i alte planete, atrii, galaxia, sistemul de galaxii,
metagalaxia.Materia ca realitate obiectiv este caracterizat prin diferite forme de existen, nsuiri i legturi
universale: timp, spaiu, micare, cauzalitate, legitate, structuralitate .a.Materia ca temelie gndirea filosofic se
dezvolt n direcia abstractizrii de la nsuirile i calitile exterioare, neeseniale ale lucrurilor spre
evidenierea unui obiect comun pentru toat realitatea, ori unui substrat universal. Aa promaterie era apa, aerul,
focul .a

Ce este micarea ca noiune filosofic? Care este coraportul dintre micare i


dezvoltare? Micarea este o categorie filozofic care nglobeaz toate schimbrile i procesele care au loc n
Univers. Ca noiune filosofic, ea presupune examinarea diferitor schimbri de la deplasri mecanice pn la
procese de gndire. n literatura tiinific contemporan noiunea de micare este examinat din dou perspective.
ntr-o interpretare mai larg existena nseamn tot ce exist i coincide cu noiunile de Univers, de Lume n
general. Micarea este un mod fundamental de existen a materiei, atributul esenial al acesteia, constnd din
totalitatea schimbrilor, transformrilor, proceselor materiei, ale sistemelor materiale, care constituie Universul,
ncepnd cu procesele fizice i chimice elementare i terminnd cu gndirea. Micarea este absolut, iar repaosul
este relativ.n dependen de formele de organizare a materiei se evideniaz aa forme de micare ca:
mecanic,fizic, chimic, biologic i social. O specie aparte de micare este dezvoltarea, pentru c noiunea de
micare include n ea noiunea de dezvoltare. Dezvoltarea este modalitate a micrii care se realizeaz ca schimbare
orientat: trecerea de la vechi la nou, de la inferior la superior n dinamica sistemelor. Dezvoltarea nu este un
proces dinamic liniar i unilateral ci se manifest ca sintez contradictorie, ca unitate a progresului i regresului, a
laturii ascendente i a celei descendente, a evoluiei i involuiei i presupune unitatea repetabilitii i a
irepetabilitii, a reversibilitii i ireversibilitii n lumea obiectiv a obiectelor i fenomenelor.

Cum nelegei dezvoltarea, progresul i regresul. Dezvoltarea este modalitate a micrii care
se realizeaz ca schimbare orientat: trecerea de la vechi la nou, de la inferior la superior n dinamica sistemelor.
Dezvoltarea nu este un proces dinamic liniar i unilateral ci se manifest ca sintez contradictorie, ca unitate a
progresului i regresului, a laturii ascendente i a celei descendente, a evoluiei i involuiei i presupune unitatea
repetabilitii i a irepetabilitii, a reversibilitii i ireversibilitii n lumea obiectiv a obiectelor i fenomenelor.
Progresul este dezvoltarea ascendent. Este un proces de nnoire continu, succesiune de schimbri calitative de la
inferior spre superior. Categoria de progres se refer doar la acel aspect al dezvoltrii care se nscriu n micarea
general ca etape calitativ superioare. Aprecierea unui stadiu nou al unui proces ca etap de progres presupune
raportarea la anumite criterii, specifice domeniului de realitate cruia i aparine procesul respectiv. Prin progres se
nelege o mbuntire a condiiei, ocazional i o apropiere fa de obiectiv. Se poate vorbi despre progres n toate sferele
existenei. Regresul este sensul descendent al dezvoltrii sistemelor, al obiectelor i fenomenelor realitii. Regresul, ca fel
ca i progresul are un caracter relativ, fiind ntotdeauna raportat la anumite etape i la anumite criterii ale devenirii. Regresul
poate s apar ca o etap care ntrerupe temporar sensul ascendent al sistemelor sau irurilor succesive de sisteme. Aspectele
regresive, laturile descendente sunt proprii oricrui sistem aflat n procesul dezvoltrii.

Ce este dezvoltarea progresiv? Dai exemple din domeniul economiei i ale


culturii.Dezvoltarea Progresiva este dezvoltare de la simplu la compus, de la inferior la superior i care duce la
acumularea structurii i funciei, mrete independena relativ a sistemelor, posibilitile dezvoltrii n viitor. Ex:
trecerea de la economia naturala la cea de productie si schimb, trecerea de la comuna primitiva la forme mai dezvoltate
a gruparilor sociale ()familie, sat , oras, stat) , trecerea de la lucrul social la cel tehnologic

Ce este dezvoltarea regresiv? Dai exemple din domeniul economiei i al

culturii.Dezvoltarea regresiva este dezvoltarea de la superior la inferior, de la compus la mai simplu, cu limitarea
posibilitilor sistemelor.Ex: Utilizarea rationala a resurselor utilizarea irationala si incompetenta a resurselor
naturale, trecerea de la o biodiversitate bogata la una saraca prin poluarea mediului inconjurator, distrugerea
habitatelor, organismelor vii.

Numii i caracterizai succint proprietile spaiului ca form a existenei.

Spaiul
reprezint forme obiective i universale de existen a materiei n micare. El exprim ordinea, poziia, distana,
mrimea, forma i ntinderea obiectelor coexistente n lumea real. Dac timpul are o singur dimensiune, apoi spaiul are
trei. i timpul se scurge ntr-o singur direcie - numai nainte.

Numii i caracterizai succint proprietile timpului ca form a existenei.

Definiia
timpului este una dintre cele mai dificile, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar i fizic. Timpul este
una dintre dimensiunile Universului, diferit de dimensiunea spaial prin aceea c timpul ordoneaz evenimentele
ntr-o succesiune ireversibil. Timpul e o noiune primar (care nu se definete,ci se percepe prin simuri) si corelat
cu cea de eveniment. Percepia sesizeaz ordinea evenimentelor.Timpul este una dintre puinele mrimi fizice
fundamentale (apte n Sistemul Internaional), care conform cunotinelor actuale nu se pot defini prin
intermediul altor mrimi, la fel ca de exemplu lungimea i masa.O problem filozofic a timpului este cea a

trecerii. Este aproape inevitabil s gndim fie c timpul curge, fie c noi cltorim in el. Acest mod de a pune
problema pare s implice c el ar putea s curg mai repede sau mai ncet dar atunci, in raport cu ce? Aceasta
problema reclam o nelegere deplin a asimetriei dintre trecut i viitor, asimetrie numita uneori sgeata
timpului.

Numii concepiile principale i reprezentanii lor referitor la problema esenei


spaiului i a timpului i corelaiei cu materia. n filosofia Greciei antice, atomitii (Democrit, Epicur)
considerau spaiul ca un loc vid i infinit al atomilor materiali. Iar Aristotel considera c spaiul este suma locurilor pe
care le ocup corpurile i c att materia ct i spaiul ar fi finite.n filosofia modern, pentru Newton, spaiul i timpul
sunt absolute, obiective i universale, deci independente de materia n micare. Pentru Kant cele dou categorii sunt forme
apriorice ale sensibilitii umane. Iar Hegel consider spaiul i timpul ca fiind dou categorii ale ideii absolute Se
definete de asemenea i spaiul absolut spaiul privit ca o entitate n care se afl cuprinse corpurile i care are ea nsi
proprieti reale, precum forma i ntinderea. Aceasta concepie a fost susinuta de Newton, dar respins de Leibniz i de
majoritatea filozofilor de mai trziu.

n ce const specificul spaiului i timpului biologic?Spaiul i timpul biologic caracterizeaz

lumea vie. Spaiul biologic este totalitatea biocenozelor i biogeocenozelor, reflecta o anumita structuralitate si
densitate a relatiilor organismelor vii. Timpul biologic este intensivitatea proceselor i ritmurilor biologice, durata
schimbarilor biologice a organismelor vii . Orice organism viu are ceasul sau. Ritmurile sale care depind de
intensivitatea proceselor fizico-chimice si biologice.

Caracterizai particularitile spaiului economic.Spaiu economic este caracteristic pentru sfera


economic. Este spaiul n care interacioneaz oamenii n vederea produciei, schimbului, comerului i consumului
mrfurilor. El presupune asimilarea spaiului nconjurtor i includerea lui n sfera activitii umane.

Caracterizai particularitile timpului social.Timpul social caracterizeaz durata, succesiunea,


devenirea activitii umane i relaiilor sociale n dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o
epoc la alta, el are diferit intensivitate

Definii urmtoarele noiuni: element, structur, sistem.Element- componenta simpla ce

face parte dintr-o totalitate complexa / - partile prime si fundamentale a unui intreg la care se ajunge prin
proceduri analitice sau prin diviziuni.Structura- element ierarhic superior elementului primar reprezentind relatia
dintre elementele primare destincte care pot fi de diferite nivele. Structura reprzinta forme unitare stabile, deci
eoementele in cadrul structurii au un rol bine determinat, schimabrea rolurilor elementelor in structura poate duce
la schimbarea esenei structurii. Structura este totalitatea legturilor stabile a obiectului care asigur integritatea
i identitatea lui cu sine nsi, este stabilitatea trsturilor principale la diferite schimbri interne i
externe.Sistemul este un mod de organizare complexa a elementelor si structurilor care functioneaza in
dependenta de : raportul si interactiunea dintre structurile sale.

Definii legea ca categorie filosofic. Clasificai legile dup tipuri i forme: Legea este

reflectarea legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenial. Legea
exist ca noiune a tiinei, este rezultatul cunoaterii i exprim cunotine generalizate despre realitatea obiectiv. Dac
categoriile fiecrei tiine formeaz un sistem de noiuni care exprim coninutul ei, atunci legile tiinei exprim esen
ei.Toate legile se mpart n legi ale naturii, legi ale istoriei i legi ale gndirii. tiina devine adevrat tiin atunci cnd se
formuleaz legile ei. Dup forma sa legile prezint anumite judeci, enunuri, care constau din noiuni, deci ele sunt forme
logice ale gndirii, ca mod de existen a cunotinelor teoretice. n acelai timp legile au i un coninut obiectiv, reflect
realitatea obiectiv. n dialectic deosebim urmtoarele legi universale: legea trecerii schimbrilor cantitative i calitative,
legea unitii i luptei contrarilor i legea negrii negaiei. Toate aceste legi funcioneaz simultan i ne arat diferite
aspecte a dezvoltrii. Legile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltrii naturii, societii i gndirii umane. Legea
este reflectarea legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenial. Legile

difera dupa:1-gradul de generalitate si aplicabilitate, unele fiind universale sau particulare.2-Dupa sferele de
actiune avem legi a naturii, ale societatii sii ale gindirii3-Dupa caracterul actiunii avem legi dinamice si statice
. Dezvluii particularitile legilor statistice.Legile statice au aparut in sec al XX lea si erau
cele mai obisnuite legi ale stiintei pe masura ce intimplarea si hazardul au capatat drept de cetate in cunoaster
stiintifica. Legile statistice se afirma ca tendinta medie la nivelul unor fenomene de masa sau colectivitati statistice.
Legile statistice actioneaza in cadrul unor sisteme structurate aleatoriu precum comportamentul particulelor
elementare, moleculelor, fenomenelor meteorologice, enzimelor, indivizilor unor populatii biologice sau umane.

Artai sensul noiunii de contiin, evoluia istoric a acestei noiuni, produs n


cadrul filosofiei.Contiina - nsuire a materiei superior organizat, funcia superioar a creierului, specific
numai oamenilor i legat cu vorbirea; ). Contiina este capacitatea omului de a se evidenia pe sine nsi din
lumea nconjurtoare, de ai da seama despre lumea sa intern i atitudinii sale ctre ali oameni i societate, ea
este o reflectare conceput, neleas. . Contiina este esena personalitii, este o realitate specific - realitate
ideal, subiectiv.-Buchner, Voht , Moleschott au redus constiinta la o forma aparte de manifestare a materiei, au redus
psihologicul la fiziologic, au considerat gindirea ca simpla secretie a creierului, Hilozoist a inzestrat cu constiinta toate
obiectele din lumea organica, uneori si din cea anorganica.

Elucidai esena contiinei din perspectiva psihologic.Constiinta este capacitatea omului de


a se evidentia pe sine insusi din lumea inconjuratoare, de asi da seama despre lumea sa interna si atitudinii sale catre alti
oameni si societate, ea este o reflectare conceputa, inteleasa. Ea prezinta continutul lumii spirituale ale omului,
cunostintele, convingerile, dorintele lui, vointa, pasiunile, vointa, demnitatea, speranta, credinta, dragoste. Constiinta
este esenta personalitatii, este o realitate specifica-realitate ideala, subiectiva

Numii particularitile eseniale ale contiinei.Particuaritatile esentiale ale constiintei :


Idealitatea, cognoscibilitatea, subiectivitatea, creativitatea, comunicarea

Artai raportul dintre elementele social i biologic n contiin.Constiinta este un element

social si apare numai in societate, numai in activitatea in comun. Ea este sociala dupa izvorul, geneza, continutul si
functiile sale. Purtatorul constiintei este omul ca fiinta sociala, el devine constien incadrindu-se in sistemul relatiilor
sociale, asimilind cultura umana. Dintre toate fiintele, doar omul dispune de forma superioara de reflectare- constiinta.

Expunei esena raportului dintre creer i contiin.Coninutul contiinei sunt

cunotinele. Contiina, alt fel vorbind, este activitate cu cunotine. Cunostintele sunt produse adica culese si
prelucrate de catre creier, astfel se poate spune ca creierul elaboreaza constiinta prin productia cunostintelor.
Constiinta este functia superioara a creierului. Care este proprie doar omului, si se bazeaza pe gindire-

reproducerea legaturilor si relatiilor dintre fenomene si obiecte.

Cum explicai corelaia dintre material i ideal n contiin? Ideal este categoria filosofic
contrar dup semnificaia sa cu materialul i caracterizeaz produsele activitii psihice umane. Idealul nu-i altceva
dect materialul transpus i prelucrat n creerul uman, el are sens numai n aspectul gnoseologic i poate exista printr-un
purttor material.

Explicai esena problemei intelectului artificial. Intelectul artificial este tiina i tehnologia
crerii unor maini intelectuale, mai ales a programelor intelectuale pentru calculatoare. Intelectul artificial este
orientarea tiinific, n cadrul creia se pun i se soluioneaz probleme ale modelrii acelor tipuri de activitate
uman care se consider n mod tradiional intelectual. Intelectul artificial mai este neles ca o capacitatea a
sistemelor intelectuale de a ndeplini funcii care se consider prerogativ a omului. Una din preocuparile stiintei
moderne este crearea intelectului artificial, unui robot ce va contine o totalitate de principii, reguli, algoritmuri, cu
ajutorul carora se realizeaza multitudinea formelor de gindire. Aceste robot va putea concura cu creatorul sau, cu
omul.

Caracterizai succint corelaia dintre contiin i limbaj.Contiina e un fenomen ideal care


poate s existe i s se manifeste numai prin limbaj ca totalitate/sistem de simboluri i semne. Prin intermediul
limbajului se realizeaz cunoaterea lumii, n limbajse obiectiveaz contiina personalitii . Limbajul ndeplinete
funcia de cunoatere, comunicare i expresiv-afectiv.

Definii limbajul artificial i natural.Limbajul natural include sistemul de semne folosite in viata

cotidiana de membrii unei comunitati. Limbajul artificial este limbajul consituit in cadrul unei stiinte, un sistem de
semne deosebite. Esena acestuia const n aceea c putem opera cu simbolurile sale dup anumite reguli, fr a
fi obligat s inem cont de coninutul lor .

Elucidai esena psihicului i a contiinei. Marcai coraportul dintre ele.Dupa Freud Contiina reprezint dimensiunea cea mai evoluat a psihicului uman, el demonstreaz faptul c activitatea
psihic a omului nu se reduce la contiin.Psihicul defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata cu
perceptie. Intelectivitate si afectivitate. Caracteristica principala a psihicului este constiinta, cel mai complex
operant si cea mai grea de inteles functie. Constiinta este posibilitatea subiectului de a sa identifica modal pe sine
ca o entitate distincta de ambient si de a identifica toate identificarile de sine. Print constienta omul se poate
reprezenta si modela dinamic , intelectiv si efectiv, asdica isi poate construi descrieri lingvistice de stare. Psihicul
genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici informationale auto explicitante si auto
controlante intentional, unitar conectate, orientate permanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui subiect.

Expunei i caracterizai structura contiinei.Structura contiinei reprezint o totalitate de

procese psihice cognitive, afective, volutive. Nucleul contiinei este gndirea, intelectul. Ultimile sunt latura
gnoseologic a contiinei. Contiina este imposibil fr cunotine. Coninutul contiinei sunt
cunotinele.In structura constiintei evidentiem doua niveluri : constient si inconstient. Nivelul constient include
acele procese pshice de care noi ne dam seama, le intelegem, se gasesc in centrul atentiei noastre. Inconstient
domeniu al psihicului ce consta dintr-o totalitate de procese, operatii si stari ce nu sint reprezentate in constiinta
subiectului.

Ce este iraionalul i cum se coreleaz cu contiina?Irationalul postuleaza primatul intuitiei, al

instinctului, al trarilor, al inconstientului sau al altor facultati irationale, asupra ratiunii.

Analizai corelaia dintre sine, eu i supraeu din psihoanaliz freudist.Freud a


delimitat psihicul uman in trei nivele . Sine este nivelul intii, este inconstientul, Eu este nivelul doi, el
raspunde de fenomenele constiente, autoconstiinta. Supra-eu este nivelul trei, este morala. Aceste 3 niveluri ale
psihicului uman sunt intr-un continua debalansare, incearca a se inaduse una pe celalalt. Mai ales in privinta
primului nivel, inconstientul, acest nivel tinde spre realizarea dorintelor, nclinaiile incontiente formeaz
coninitul emoiilor i tririlor. Aici domina pasiuni, si aceste impulsuri inconstiente pot sa vina contra normelor

morale, si contra regulilor impuse de aceasta, de aceea impulsurile urmeaza a fi stopate de celelalte 2 niveluri, in
cazul cind acestea au un caracter imoral. Freudismul consta in absolutizarea rolului proceselor incontiente,
recunoaterea conflictului dintre contiin i incontient, dintre personalitate i societate, este concepie ce d
prioritate pasiunilor n motivarea i explicarea faptelor omului.

Cum credei: Eul este identic cu contiin?Mai bine zis Eul este un nivel de tranzitie dintre
partile constente si inconstiente ale constiintei umane, reprezentind instanta de adaptare la realitate.

Numii elementele psihicului uman formulate de S.Freud .S Freud afirma ca psihicul omului
este format din trei niveluri: Nivelul inferior Eul-ambigen (Id) este subsolul,aici este ntuneric, domin
misterul, pasiunile, aceasta este lumea incontientului unde totul dicteaz instinctele . Al doilea nivel este Eul
(Ego) sfera fenomenelor contiente, autocontiina individului., Al treilea nivel Super-Eul (super-ego)
cenzura, lumea normelor sociale i interdiciilor (tabu), morala.

Ce sens este atribuit noiunii de sublimare n psihologia nevrozelor a lui A. Adler i n


psihologia analitic a lui C.Iung?Prin sublimare activitatea creativa este implicata intr-o transformare
complexa a impulsurilor primare, intr-o deviere a impulsurilor sexuale de la tendintele lor sexuale si orientarea
asupra unor scopuri superioare, sociale.

Numii ideile de baz a scepticismului antic, modern i postmodern.1)Scepticismul antic-

pricipiul care sta la baza scepticismului este cel al isosteniei , ideea ca oricarei teme i i se opune un temei
deopotriva de convingator; eroare apare atunci cind noi trecem de la fenomen la esenta, cind noi formulam careva
judecati despre obiect. 2)Scepticismul modern- scepticismul lu Hume a fost cuprinzator. Sustinea ca singura cale care
ne poate duce dincolo de experienta imediata si anume cunoasterea de tip cauzal, nu se bazeaza pe nici un principiu
rational.3)Scepticismul postmodern- Scepticii spun ca orice judecata este indemonstrabila, pentru ca orice dovada
adusa in sprijinul enuntului ar avea nevoie ea insasi de dovada, care trebuie la rindul ei demonstrata,si asa mai departe
la infinit, intrind intr-un regressum ad infinitum (regres la infinit) fiecare pas cerind logic alt pas.

Descriei esena gnoseologiei i epistemologiei i raportul dintre ele. Epistemologia este

teoria cunoaterii tiinifice. Ea studiaz problemele care in de cunoaterea tiinific. Epistemologia este
domeniul filosofiei care se ocup cu originile, natura i scopurile, metodele i mijloacele cunoaterii de tip
tiinific. Epistemologia ncearc s rspund la ntrebrile: Ce este cunoaterea tiinific? i Cum este
posibil cunoaterea tiinific?. nsui termenul epistemologie deriv din dou cuvinte greceti: epistme,
care nseamn cunoatere i logos care nseamn studiu al sau teorie a. Este interesant c n antichitatea
greac epistme semnifica cunoatere/tiin i era contrariul cuvntului doxa care nsemna prere, opinie deci o
cunotin nesigur.Gnoseologia este un termen mai larg, desemnnd teoria cunoaterii n general. Din greac:
gnosis - cunoatere si logos-cuvnt, teorie. Ea constituie domeniul filosofiei care se ocup cu studiul procesului
de cunoatere. Obiectul gnoseologiei este cunoaterea uman n elementele sale eseniale i n mecanismul su
esenial. Din obiectul gnoseologiei fac parte: obiectul cunoaterii, subiectul cunoaterii, mecanismul cunoaterii,
condiiile cunoaterii, cauzele cunoaterii, legile cunoaterii, cile de cunoatere, genurile de cunoatere
uman.De obicei, gnoseologia i epistemologia se identific, dar gnoseologia studiaz cunoaterea n general, iar
epistemologia cunoaterea tiinific.Deci, gnoseologia este partea filosofiei, care cerceteaz condiiile
generale, izvoarele, structura, modul de desfurarea i validitatea procesului cunoaterii, privit ca proces de
producere a unor cunotine. Epistemologia este teoria cunoaterii tiinifice, cercetare a valorilor cunoaterii
tiinifice; cercetare a valorii cunoaterii tiinifice, a obiectivitii i adevrului rezultatelor tiinei.

Numii i caracterizai pe scurt esena concepiilor gnoseologice despre posibilitatea


cunoaterii lumii de ctre om: Probleme ale cunoaterii au fost puse nc de filosofia din India i China

antic. n filosofia Indiei antice manifestau interes pentru problemele gnoseologice colile Lokayata i Nyaya, ele
analizau facultatea de cunoatere n genere. n Grecia antic se pun probleme ale unei teorii a cunoaterii. Sofitii
afirmau c cunoaterea lumii este variabil i nu se pot obine cunotine, care s fie valabile pentru toi i
ntotdeauna. Deci, nu este posibil o tiin alctuit din adevruri universale i permanente. Platon nainteaz
teoria reminiscenei, el recurge la o cunotin dinainte dobndit pentru a explica actul de cunoatere.
Precunoaterea face posibil cunoaterea printr-o reamintire, anamnesis a sensurilor lucrurilor pe care le-am
cunoscut vre-o dat. Aristotel formuleaz teoria imprimrii formei lucrurilor fr materie acestor lucruri.
Scepticii antici Pyrron, Philon din Atena, Enesidem, Sextus Empiricus . a. puneau la ndoial posibilitatea
cunoaterii relitii obiective sau, n genere, a oricrei cunoateri certe. Din filosofia antic cunoatem noiunile
de opinie/doxa i tiin/episteme, ntre aportul i valoarea cognitiv a datelor sensibilitii i a produselor
intelectului sau raiunii. Pentru constituirea teoriei cunoaterii ca un domeniu aparte, un rol mare au avut-o Bacon.
Locke, Descartes, Leibniz, Kant. De exemplu, Bacon concepe un nou Organon, al micrii inductive a
cunoaterii i arat c tiina trebuie s serveasc oamenii. n perioada modern (sec. XVII-XVIII) se pun bazele
raionalismului i empirismului, adepii crora puneau problema originii cunoaterii, a modalitilor de evaluare
i confirmare a cunoaterii, a limitelor cunoaterii. I. Kant ncearc s depeasc unilateralitatea acestor curente
prin lucrarea Critica raiunii pure El pune problema cum este posibil tiina. El menioneaz c rolul activ n
cunoatere l joac subiectul. Hegel consider c n analiza cunoaterii nu trebuie s pornim de la premisa
nencrederii, ci de la certitudinea cunoaterii absolute. Actualmente, exist mai multe poziii n ceea ce privete
teoria cunoaterii. Dintre colile contemporane ale filosofiei cunoaterii pot fi menionate: empirismul logic,
filosofia analitic (R. Carnap, C. G. Hempel), raionalismul critic (K. Popper), fenomenologia (Ed. Husserl),
neoraionalismul dialectic (G. Bachelard, F. Goonseth), noua filosofie a tiinei (T. Kuhn, St. Toulmin).n ceea
ce privete sursele opiniilor adevrate, filosofii au avut preri uneori opuse. De exemplu, Fr. Bacon, J. Locke, D.
Hume considerau c cunoaterea noastr i are fundamentul n experien: dac o opinie nu poate fi extras din
experien, atunci ea nu poate fi justificat. Impresiile simurilor sunt adevratul temei al cunoaterii. n schimb,
filosofii raionaliti R. Descartes, B. Spinoza, G.W. Leibniz considerau c doar raiunea poate s ne ofere
cunotine adevrate, justificate. Doar raiunea este temeiul ultim al justificrii cunotinelor obinute

Explicai raportul dintre subiectul i obiectul cunoaterii. n procesul de cunoatere exist


dou pri una activ, cea care cunoate i alta pasiv care este cunoscut. Subiectul cunoaterii este omul
un individ aparte sau un colectiv, dar i societatea n ntregime, iar obiectul cunoaterii este lumea real n
ntregime, natura, societatea, omul i gndirea. Activitatea de cunoatere poate s aib succes doar n cazul unui
subiect cunosctor activ. Obiectul cunoaterii este ceea ce este contrapus subiectului, aceea ceea spre ce este
orientat activitatea practic i de cunoatere a subiectului. Obiecte ale cunoaterii pot fi entiti de natur
material, social, spiritual. Dar obiecte ale cunoaterii pot deveni i rezultatele cunoaterii (teoriile tiinifice,
rezultatele experimentelor, tiina n general).

Nivelele i formele procesului de cunoatere sunt urmtoarele: Cunoaterea de tip uman


presupune intenionalitate, raionalitate si evaluare. Intenionalitatea definete predeterminarea aciunii prin
construcia unui model de aciune in mintea subiectului. Raionalitatea definete cutarea, identificarea,
explicitarea cauzal i utilizarea tuturor formelor, proprietilor i relaiilor intre proprieti, care permit
subiectului s realizeze o anume transformare de stare n realitate, sau s explice cauzal o anume stare observat
ori construit experimental. Valorizarea este consecina evalurii utilitii rezultatelor dobndite printr-o
cunoatere.Exist mai multe tipuri de cunoatere: comun i sistematic, empiric i teoretic, tiinific,

artistic, etc. Cunoaterea comun, empiric, este cunoaterea pe care omul o realizeaz n limitele practicii
cotidiene. Prin intermediul ei omul obine cunotine elementare despre lume, exprimate prin limbaj natural. Acest
tip de cunoatere nu are un caracter sistematic, nu este strict i nu presupune criterii speciale de testare a
adevrului. Cunoaterea tiinific, teoretic este sistematic i strict, urmrete dezvluirea legilor i a
legturilor ce guverneaz realitatea. Rezultatele ei se prezint sub form de concepte, ipoteze, legi, teorii
tiinifice. n procesul de cunoatere exist dou pri una activ, cea care cunoate i alta pasiv care este
cunoscut

Caracterizai esena i formele nivelului sensorial al cunoaterii. Treapta senzorial a


cunoaterii este o cunoatere nemijlocit, ea ne ofer informaie primar despre fenomen, ea este momentul
iniial al cunoateri i se efectueaz n procesul interaciunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiv.
Senzaia este prima form de reflectare psihic a realitii. Ea reproduce n creier realitatea, reflect nsuirile
simple ale obiectului care acioneaz sub form de stimuli direct asupra organismului. Senzaia reflect n mod
izolat caracteristicile stimulului. Percepia constituie un nivel superior de prelucrare si integrare a informaiei
despre lumea extern i despre propriul nostru Eu. Ea realizeaz o imagine sintetic, n care obiectele i
fenomenele care acioneaz direct asupra organelor noastre de sim sunt reflectate ca totaliti integrale, n
individualitatea lor specific.Reprezentarea este imaginea perceptual-senzorial a obiectelor sau fenomenelor,
evocat mintal n absena acestora. Ea reflect obiecte care au acionat n trecut asupra simurilor. Ea este un pas
n direcia procesului de abstractizare.

Caracterizai esena i formele nivelului raional de cunoatere. Treapta raional este o


form superioar de reflectare a realitii, este o cunoatere mijlocit, ne d cunotine generalizate i
abstracte, n form de noiuni i legiti, ne red esena obiectelor i fenomenelor.Noiunea este forma logic,
ideea cea mai simpl, ce reflect obiectele cu nsuirile lor eseniale. Noiunea este o informaie
minimal, relativ la un obiect, aciune, proprietate, sau eveniment.Judecata este ideea apartenenei unei nsuiri la
un obiect sau ideea neapartenenei nsuirii respective la obiect. Este o form logic fundamental, caracterizat
prin afirmarea sau negarea a ceva despre ceva i prin nsuirea de a fi adevrat sau fals.Raionamentul este
forma logic ce const dintr-o nlnuire ordonat de judeci n vederea dobndirii adevrurilor noi. Este
alctuit din premis/premise i concluzie.

Dezvluii esena noiunii de adevr i formele lui. Scopul final al cunoaterii este adevrul.

Cuvntul adevr vine din limba greac i nsemna la origini, stare de neascundere, aletheia, adic de fapt este
vorba de ceea ce a fost desprins dintr-o stare de ascundere. Nu putem s purcedem n cutarea adevrului i s l
gsim undeva ascuns. Adevrul nu este un obiect, un fenomen, el nu este nici o proprietate a obiectelor sau
fenomenelor, ci este o proprietate a gndurilor noastre despre caracteristicile obiectelor, despre relaiile obiectelor
cu alte obiecte. Cele trei forme de adevar sunt:Adevarul generat: este informatia extrasa din realitatea expusa
publicului larg. Ceea ce trebuie sa percepem cu mai multe au mai putine umbre. Forma informatiei este modificata
in diferite scopuri fixe (indiferent de ce domeniu vorbim)Adevarul cautat: este informatia extrasa din nevoia
noastra de a intelege ce ne inconjoara , adica informatia ce ar trebui initial sa fie generata de cei ce o modifica in
diferite scopuri.Adevarul Absolut: care este de fapt acel adevar la care nu vom mai ajunge niciodata pentru ca
factorii ce influenteaza imaginea imaculata a acestuia sunt extrem de numerosi

Numii criteriile adevrului cunoaterii.Mijloacele de distingere intre adevarat si fals si de a


califica ceva ca fiind adevarat sunt: ratiunea (gindirea), intelegerea, legile logicii. In consecinta avem: adevarul
material, adevar forma, adevarul metafizic si cel al unei credinte sau a unei opinii.

Expunei principalele poziii filosofice asupra adevrului. Conceptul de adevr este analizat
deja n operele lui Platon i Aristotel. Aristotel a elaborat o concepie complex a adevrului, afirmnd c: A
enuna c ceea ce este nu este, sau c ceea ce nu este, este, constituie o propoziie fals, dimpotriv, o enunare
adevrat este aceea prin care spui c este ceea ce este i c nu este ceea ce nu este. Aceast viziune asupra
adevrului se numete teorie a adevrului-coresponden. Un enun este adevrat dac i numai dac ceea ce

este gndit n el, corespunde realitii. Adevrul este corespondena ntre gndire i realitate. Dac spunem c
ASEM nu este o instituie de nvmnt superior, or ea este, enunul nostru este fals. i dac afirmm c
Republica Moldova are 10 mln. de locuitori, or ea nu are, enunul nostru va fi iari unul fals. Despre propoziia
Ion este student spunem c este adevrat dac Ion ntr-adevr este student. O alt teorie a adevrului este
acea a coerenei. n cadrul acesteia se afirm c o propoziie este adevrat n cazul cnd ea este n concordan
cu toate celelalte propoziii acceptate. Deci, o propoziie este adevrat doar atunci cnd concord cu alte
propoziii, nu cu faptele. Iar opiniile noastre se compar nu cu realitatea, ci cu celelalte opinii ale noastre, de
adevrul crora suntem convini. Printre dificultile acestei teorii se numr faptul c ar trebui s privim
coerena mai degrab ca pe o condiie necesar a adevrului dect una suficient. O alt teorie a adevrului este
teoria pragmatist, susinut de Ch. Pierce, W. James i J. Dewey. Se consider c principala funcie a gndirii
este de a forma idei, care s aib valoare pragmatic. Adic o propoziie este adevrat doar dac ea util n
activitatea practic. Se consider,c doar activitatea practic ofer un criteriu pentru a stabili c unele propoziii
sunt adevrate, iar altele false. Dac utiliznd o idee tiinific am produs o stare de lucruri dorit, atunci
aceast idee este adevrat, pentru c este util. W. James afirm: sunt adevrate orice idei care aduc oamenilor
foloase vitale.Teoria deflaionist spune c nu exist nici o diferen n a zice c o propoziie p este
adevrat i a zice c p este falsa. Adevrul, din acest punct de vedere, nu are nici un aport n ceea ce afirmm. n
consecin, dac spunem c: cerul este albastru, aceasta implic: acesta este cazul n care cerul este albastru.

Expunei pe scurt esena de tiin.tiina este sfera activitii umane, scopul creia este

studierea obiectelor i proceselor naturii i societii. Ea include activitatea de obinere a cunotinelor noi i
rezultatul acestei activiti - suma cunotinelor tiinifice obinute la momentul dat ce formeaz tabloul tiinific
al lumii. tiina ca producere de cunotine prezint n sine o form specific de activitate. Dac n producia
material cunotinele se utilizeaz n calitate de mijloace de cretere a productivitii muncii, apoi n tiin
cunotinele se capt sub form de descrieri teoretice, rapoarte ale datelor expe-rimentale, formulele unui
preparat oarecare - toate acestea formeaz scopul implicital tiinei.

Dezvluii structura cunoaterii tiinifice.Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a

dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor, structurilor profunde ale obiectului sau. Este
specializaa si se utilizeaza un libaj specific, (caracteristic fiecarei discipline stiintifice in parte) ca si o aparatura
tehnica adecvata. Are un caracter sistematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice,
inchegate , autonome fata de obiect si avind continuuri cognitive desubiectivizate, cu o semnificatie precisa,
(caracter denotativ) . Detine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunindu-se unor
exigente logice si practic-experimentale de verificare. Creeaza obiece si modele aparte a caror studiu duce la
obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predicitva.Cunoasterea stiintifica este atinsa in baza
unei specializari cresicinde, a utilizarii unor mijloace , tehnice, metode eficiente. Rezultatele cunoasterii stintifice
sunt expuse sub forma de concepte, ipoteze, legi si terii stiintifice.

Caracterizai concis cunoaterea empiric i formele ei. In cunoasterea empirica, subiectulu,


bazindu-se pe datele observatiei, acumuleaza informatii legate nemijlocit de situatiile praxiologice, elaborind
notiuni si legitati (empirice) care depind dirct de datele experientei si au o puternica conditionare socioculturala.
Aceasta forma de cunoastere sesizeaza, de regula prin inductie amplificatoare, anumtie corelatii si legaturi, care
privesc starile actuale ale abiectului si descifreaza notele comune unei clase de obiecte. Inductia amplificatoare o
face probabila si nu necesara, permitind realizarea prin ea, doar a unei certitudini practice si nu logice. Cunoasterea
empirica este tipul de cunoastere cu un caracter narativ, descriptiv, si sunt formulate in baza observarii faptelor.Este
etapa iniial a cunoaterei, este legat cu contemplarea vie i experiena individual a subiectului. Ea reflect
realitatea la nivelul fenomenului i se bazeaz pe activitatea cotidian a omului. Formele ei sunt: observaia,
comparaia, msurarea, experimentul
Caracterizai formele cunoaterii teoretice: problema tiinific, ipoteza, teoria.
Artai rolul lor n cunoatere. Forme ale cunoaterii teoretice sunt: problema tiinific, ipoteza,
teoria.Problema tiinific este acea form particular a cunoaterii care const n contientizarea insuficienei

informaiilor tiinifice ale unei persoane sau colectiviti n raport cu necesitatea atingerii unui anumit scop
practic sau teoretic i a completrii acestor informaii n vederea realizrii scopului respectiv. Orice problem este
expresia teoretic a unei situaii problematice.Ipoteza este o form specific a gndirii care const n
formularea presupunerii despre cauza, coninutul, specificul unui fenomen. O ipotez, care s-a confirmat prin
experiment sau experien (ipotez "verificat"), respectiv care poate fi dovedit prin concluzii logice care se
bazeaz pe premise valide, poate deveni o teorie sau o parte a unei teorii. O ipotez care a fost falsificat
trebuie nlturat, modificat sau nlocuit.Teoria este o form a cunoaterii raionale, ansamblu de cunotine
conceptuale ordonate sistematic, decurgnd din unul sau mai multe principii generale i oferind o descriere i o
explicaie a unui domeniu al realitii (ex. teoria cuantic, teoria relativitii, teoria evoluiei
speciilor, etc).

Numii temeiurile de clasificare a cunotinelor. Clasificare : In baza temeiului (comuna,


stiintifica)In baza substantialitatii lumii (mteriale, ideale)Sub aspect calitativ (afirmative, negative) Sub aspect
cantitativ (singulare, particulare, universale)In baza metodei de obtinere (inductive, deductive)In baza
domeniului caruia apartin (mitice, artistice, stiintifice, filosofice)
Ce este paradigma i ce rol joac aceasta n metodologia tiinei contemporane.

paradigm reprezint un set de reguli, norme i metode de cercetare folosite de ctre o comunitate
tiinific n procesul de cercetare. Paradigma este caracterizat ca o construcie mental larg acceptat, care
ofer unei comuniti sau unei societi pe perioad ndelungat o baz pentru crearea unei identiti de sine
(a activitii de cercetare de exemplu) i astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini. Kuhn afirm c
folosind aceste paradigme, cercettorii contribuie la dezvoltarea tiinei normale, adic o perioad de cretere
cumulativ a tiinei. Dar se ntmpl s apar fenomene noi, necunoscute pn atunci, care nu mai pot fi
cercetate cu metodele paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi rspunsuri i explicaii mulumitoare,
palpabile, tiinifice ale fenomenului nou aprut. Atunci comunitatea academic i procesul de cercetare intr n
criz. n acest moment intervine schimbarea de paradigm, adic are loc o revoluie tiinific. Aadar,
revoluia tiinific nseamn nlocuirea unei paradigme cu o alta, care rstoarn principiile vechii paradigme.
Noua paradigm cuprinde astfel un nou set de reguli i metode care vor fi folosite de ctre cercettori n
procesul de cercetare pn cnd i aceasta la rndul ei va intra n criz i va fi nlocuit de o alt paradigm.

Ce este metoda i metodologia? Metoda tiinific (de la gr. methodos mijloc, cale) este un mod

de cercetare, sistem de regului sau principii ale cunoaterii i de transformare a realitii obiective. Metodologia
(din gr. methodos - cale, mijloc i logos - tiin) este totalitatea principiilor i metodelor de cercetare ce se
folosesc ntr-o tiin. Metodologia se ocup cu un ir de probleme care pot fi reduse la trei principale: 1) ce
prezint metoda; 2. cum trebuie s fie metoda; 3) cum trebuie folosit metoda. n dependen de gradul de
generalizare deosebim urmtoarele niveluri a metodologiei: 1) concret-tiinific - fiecare tiin are metodele
sale de cercetare i formuleaz anumite reguli i normative pentru folosirea lor; 2) general-tiinific - metode i
principii ce se folosesc ntr-un ir de tiine, sau o tiin cu metodele i principiile sale care poate servi
metodologie pentru alte tiine (spre exemplu, biologia pentru fiziologie i medicin, fiziopatologia pentru
disciplinele medicale .a.); 3)universal, filosofic - principiile i legile dialecticii servesc ca metodologie pentru
toate tiinele.

Caracterizai esena noiunii de societate. Numii elementele principale ale structurii


societii.Societatea este o totalitate de oameni, un ansamblu unitar, un sistem organizat bazat pe un anumit mod
de producere i pe un anumit tip de legturi i relaii sociale istoricete adecvat determinate. Societatea este o
form de existen i de interaciune colectiv a indivizilor.Elementele de baza sunt: purtatorii relatiilor sociale si
ansamblul relatiilor.

Numii poziiile filosofice principale cu privirea la problema apariiei i dezvoltrii


societii.Societatea constituie o treapta in dezvoltarea naurii , apare la o anumita etapa a dezvoltarii acesteia si
poseda un caracter specific. Societatea functioneaza si se dezvolta conform legilor proprii care se deosebesc de
cele ale naturii.In procesul distingerii si separarii ocietatii de natura un rol important au jucat factorii biologici, care
se refera:Instinctul gregar, Folosirea asa-numitelor unelte de munca,Reflexul de orientare si cautare,Populatia si
mediul geographic

Cum nelegei societatea civil, care sunt elementele principale?Societatea civila este o
notiune care descrie forme asociative de tip apolitic si care nu sunt parti ale unei institutii fundamentale ale statului
sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizatiile non-guvernamentale asociatii sau fundatii, sindicatele, uniunile
patronale sunt actori ai societatii civile, care intervin pe linga factorii de decizie, pe liga institutiile statului de drept
pentru a le influenta, in sensul apararii drepturilor si a intereselor grupurilor de cetateni pe care ii
reprezinta.Societatea se structureaza pe 3 elemente:Componenta economica,Componenta politica,Componenta
societatii civile, sectorul non-profit, care legitimeaza sau amendeaza celelalte doua componente

Ce nelegei prin noiunea de sistem politic al societii, numii elementele lui


principale.Sistemul politic al societatii prezinta in sine totalitatea institutiilor si organizatiilor, activitatea carora
poarta caracter politic, adica este directionata la realizarea intereselor politice ale claselor, altor grupuri sociale,
comunitati nationale. Interesele lor politice se manifeste sub forma de relatii politice existente in societate si sunt
canalizate spre rezolvarea problemei puterii politice, cuceririi si mentinerii ei, deasemenea realizarea drepturilor si
libertatilor politice. Interesele politice se realizeaza prin intermediul unor sau altor elemente ale sistemului politic.
La ele se refera : oranele legislative, judiciare ale puterii de stat, partidele si miscarile politice.

Ce nelegei prin sistemul economic al societii.Reprezina ansamblul de activitati desfasurate


de catre agentii economici. In legatura cu productia, distributia si consumul de bunuri materiale si servicii in
cadrul unui stat.

Caracterizai succint esena determinismului geographic.Exista o interdependenta intre


societate si mediul geografic. Mediul geografic este acea parte a biosferei, care se include in activitatea oamenilor,
societatii in intregime- lumea animala si vegetala, apele solurile, zacamintele subterane, atmosfera Terrei. El
influenteaza considerabil dezvoltarea productiei materiale, societatii in ansamblu. Conditiile naturale
nefavorabilesau lipsa unor materii primein anumite zone sau tari frinau si frineaza considerabil dezvoltarea sociala

Caracterizai succint esena concepiei materialiste despre

societi.Societatea

materialista este o societate in care valorile umane nu-si gasesc locul, (conteaza numai Eu , in detrimentul celor
din nur, al colectivitatii) . Astfel nu constiinta oamenilor le determina existenta, ci, cimpotriva, existenta lr sociala
le determina constiinta.

Numii problemele principale ale interaciunii societii i naturii la etapa actual:

Incalzirea globala, distrugerea mediului inconjurator, poluarea mediului.

Numii condiiile i factorii naturali i expunei rolul lor n dezvoltarea


societii.Mediul geografic este acea parte a biosferei, care se include in activitatea oamenilor, societatii in
intregime- lumea animala si vegetala, apela, solurile, zacamintele subterane, atmosfera Terrei.

Expunei problemele principale ecologice ale contemporanitii i cile de rezolvare


ale lor.1-Incalzirea globala este cresterea continua a temperaturii medii inregistrate ale atmosferei in imediata
apropiere a solului, precum si a apei oceanelor, constatata in ultimile decenii.Solutii: diminuarea emisiilor de gaze
care cauzeaza efectul de sera, oprirea defrisarilor irationale de padure etc. 2-Defrisari de padure la masa.Solutii:
Impadurirea versantilor, gasirea unor alterntive lemnului in diverse scopuri economice.

Elucidai aspectele crizei ecologice n Moldova.Poluarea apelor a izvoarelor de apa potabila /


fintinilor, a lacurilor, riurilor.Defrisarea padurilor .Alunecarile de teren ca urmare a eroziunii solului si defrisarii
arborilor de pe versantii abrupti.Poluarea aerului in special in centrele urbane industriale.Diminuarea habitatelor de
trei pentru animale si plante

Numii problemele sociale i economice pe care le nfrunt Republica Moldova n


perioada de tranziie.Somajul, rata ridicata a inflatiei, productivitatea scazuta, migratia masiva a opulatiei,
urbanizarea, criza politica.

Numii i caracterizai succint tendinele de baz, ce caracterizeaz epoca istoric


contemporan.Dezvoltarea economica pe baza progresului stiintific.Globalizarea proces multicauzal care are
drept rezultat faptul ca evenimente care au loc intr-o parrte a globului au repercursiuni din ce in ce mai ample
asupra societatilor si problemelor din alte parti ale globului.Creare statelor democratice.Cooperarea socioeconomica (formarea Uniunii Eropene, Blocului militar NATO,CSI etc) .Initial lupta pentru functia de Jandarm al
lumii (URSS, Germania Nazista, USA)

Care este esena i care sunt factorii progresului social?Procesul social este o legitate
obiectiva ce caracterizeaza dezvoltarea ascedenta a tuturor sferelor sociale. Continutul progresului social este
dezvoltarea multilaterale, calitativa si cantitativa a elementelor constitutive- fortelor de productie, tehnicii,
cunostintelor tehnice si naturaliste, culturii materiale si spirituale, morale, artei, structurilor sociale si politice s.a.
Izvorul progresului social sunt contradictiile modului de productie, rezolvarea carora duce la perfectionare,
dezvoltarea ascedenta a societatii. Fiindca contradictiile modului de productie se rezolva prin activitatea oamenilor,
fortele motrice si subiectul progresului social sunt masele populare, grupurile sociale, clasele si activitatea lor
materiala si social-politica. Dezvoltarea progresiva a societatii este de neconceput fara lupta cu fenomenele
regresive (conservatism, reactia, restauratia, contrrevolutia)