Sunteți pe pagina 1din 8

Procesele (etapele) tehnologice din depozite

4.1 Recepţia mărfurilor în depozite

4.2 Tehnologia amplasării şi păstrării mărfurilor în depozite

4.3 Expedierea mărfurilor din depozite

4.4 Tendinţele de dezvoltare a comerţului cu ridicata

Operatiunile de depozitare se impart in trei grupe:

1. Operatiuni de receptie a marfurilor descarcarea mijloacelor de transport; deplasarea marfurilor la sectorul de receptie; desambalarea marfurilor; receptia marfurilor dupa cantitate si calitate.

2. Operatiuni de stocare deplasarea marfurilor spre sectorul de stocare; expunerea pe palete si rafturi; crearea conditiilor optime de pastrare a produselor in dependenta de specificul acestora.

3. Operatiuni de livrare (revinzare) selectarea marfurilor din sectorul de depozitare; deplasarea marfurilor spre sectorul de oformare a comenzilor; intocmirea comenzilor pentru detailisti; ambalarea si deplasarea marfurilor spre sectorul de livrare; incarcarea marfurilor in transport.

4.1. Recepţia mărfurilor în depozite

Etapa iniţială a tehnologiilor depozitare o constituie recepţia mărfurilor. Structura şi numărul operaţiunilor de primire a mărfurilor depinde de locul amplasării depozitului, tipul încărcăturii, tipul transportului, etc. Marfa poate fi livrată la deposit cu ajutorul vagoanelor sau containerelor pe cale ferată, precum şi cu transportul auto.

Operaţiunile primare de primire a mărfurilor în depozite:

- verificarea plombei şi deschiderea vagonului (containului, camionului);

- studierea vizuală a încărcăturii (ambalajul, felul încărcăturii);

- descărcarea vagonului sau camionului cu aşezarea mărfurilor pe paleţi sau descărcarea paleţilor şi amenajarea acestora pe platforma de primire;

- recepţia primară conform cantităţii (verificarea corespunderii numărului de locuri cu actele de însoţire);

- transportarea lotului de marfă în zona de primire calitativă:

- primirea calitativă a mărfurilor din partea merceologilor.

Recepţia mărfurilor în depozite este anticipată de etapa de pregătire a locurilor pentru depozitarea noului lot de marfă. În cazul primirii mărfurilor din transport defectat se întocmeşte un act comercial pe formular special, în care se descrie defectele transportului. Acest document serveşte ca argument pentru apelarea la o plîngere asupra organelor de transport. Pentru descărcarea produselor se utilizează motostivuitoare, electrostivuitoare, electrocare, diverse cranuri, etc. Personalul care descarcă şi transportă marfa trebuie să atragă atenţie la semnele convenţionale de pe ambalaj (sticlă, electrocasnice, radioelectronice, etc).

Recepţia mărfurilor se împarte în 2 etape: cantitativă şi calitativă.

Recepţia cantitativă presupune: deschiderea ambalajului de transport şi numărarea locurilor, verificarea greutăţii şi verificarea corespunderii cifrelor cu actele de însoţire a mărfurilor (factura de expediţie, foaia de trasură, etc). Recepţia calitativă a mărfurilor presupune: deschiderea ambalajului şi verificarea calităţii mărfurilor de către merceologi, studierea certificatelor de calitate eliberate de către producător/furnizor, certificatele igienice, de conformitate, etc. În cazul depistării neajunsurilor sau surplusurilor de marfă, precum şi necorespunderea calităţii se întocmeşte un act privind divergenţele în calitate sau cantitate. La acest act se anexează copiile actelor de însoţire a mărfurilor. Actul respectiv de asemenea serveşte ca bază pentru întocmirea pretenţiei către furnizorul de marfă. Mărfurile care nu corespund cantităţii sau calităţii indicate în actele de însoţire, se plasează în locuri speciale pentru păstrarea temporară. Un pas important – verificarea termenelor de valabilitate a mărfurilor (nu mai puţin de

1/3).

4.2.

Tehnologia amplasării şi păstrării mărfurilor în depozite

Mărfurile, recepţionate conform cantităţii şi calităţii sunt plasate în spaţiu de depozitare. Spaţiu de depozitare este condiţionată de:



numărul şi suprafaţa raioanelor de vânzare;

 



specificul

mărfurilor

în

funcţie

de

frecvenţa

şi

structura

aprovizionărilor. Organizarea interioară a depozitului trebuie să respecte o serie de reguli:

a)

menţinerea ordinei şi siguranţei de păstrare a mărfurilor;

b)

identificarea cu uşurinţă a fiecărui articol;

c)

accesul facil la fiecare articol fără a deplasa alte produse;

d)

preluarea mărfurilor din depozit după principiul “primul intrat, primul

ieşit”;

e)

respectarea normelor tehnice şi sanitare de păstrare a diferitor produse.

Important este faptul de a întări după fiecare produs, un grup de produse un loc

permanent de depozitare.

Stocarea în depozit se face în funcţie de viteza de circulaţie a produselor depozitate. Produsele depozitate pentru un timp scurt sunt stocate în apropierea culoarului principal de circulaţie, cele care sunt stocate pentru mult timp sunt aşezate în zonele mai îndepărtate. Zona I - se stochează mărfuri care au o viteză mare de circulaţie Zona II - se stochează mărfuri care au o circulaţie lentă Zona III - se păstrează stocurile de rezervă

Locurile de păstrare a mărfurilor sunt codificate prin întroducerea unei fişe de sortiment (dacă nu există calculator). Codul trebuie să fie format din minimum trei numere. Astfel pentru localizarea unui punct în spaţiu se impune numerotarea şirurilor de stelaje, numerotarea poziţiei celulei în lungul culoarului de circulaţie şi numerotarea nivelului la care se găseşte celula. În acest sistem de codificare, de exemplu, codul unei celule din al treilea şir de stelaj, al unsprezecelea rind şi al cincelea nivel este: 3.11.5.

Tipurile de stocare a mărfurilor

Stocarea în vrac sau fără ambalaj este specifică produselor granulate, lichidelor şi

gazelor lichefiate, care constituie ansambluri omogene şi în cantităţi mari (cereale,

cartofi, cărbuni, petrol etc.). Stocarea se face în grămezi, în fose (gropi), hangare, tremii, silozuri, rezervoare şi conteinere, folosindu-se pentru încărcarea şi evacuarea locurilor de depozitare transportoare, macarale, buldozere etc.

Stocarea în încărcături unitare este specifică produselor care se pot constitui în

grupuri din punctul de vedere al formei, îngrămădirii, greutăţii şi condiţiilor de ambalaj (de exemplu plăci de piatră pentru construcţii, ţevi pentru instalaţii, recipiente pentru transportul diverselor produse etc.). Sistemul de manipulare constă în stivuirea acestora, folosindu-se palete, conteinere şi navete, iar pentru vehiculare diverse maşini cum sunt electrocare, electrostivuitoare, macarale. Norme pentru depozitarea manuală: lăzi (pînă la 50 kg), saci (pînă la 70 kg), diverse butoae – înălţimea depozitării nu trebuie să fie mai mare de 2 m.; pentru depozitarea mecanică – pentru lăzi – nu mai înaltă de 3,6m., pentru saci – nu mai înaltă de 3,8 m., pentru butoae – nu mai înaltă de 3 m. • Stocarea în încărcături diverse se referă la acea parte a produselor care se prezintă sub formă de articole sau piese constitutive ale acestora (confecţii, articole electrocasnice, articole mecanice etc.), foarte variate ca dimensiuni şi greutate, de aceea necesitând mijloace specifice de depozitare. Forma de depozitare a acestora o constituie magazinajul, adică păstrarea mărfurilor în rafturi şi rastele, de dimensiuni şi înălţimi variabile, pentru a suporta paletele folosite la transportul mărfurilor în interiorul depozitelor. Mijloacele de manipulatie sunt asemănătoare celor privind încărcăturile unitare: cărucioare manuale, electrocare, translatoare, macarale pe şine sau pe roţi, porticuri şi poduri rulante. Pentru depozitarea confecţiilor deseori se utilizează cuere mecanizate.

În depozite este necesar de organizat regulat controale privind respectarea cerinţelor tehnice şi a normelor sanitare de păstrare a mărfurilor (temperatura, regimul de ventilaţie, umeditatea).

Tabel

Regimurile optimale de păstrare a mărfurilor în depozite

Denumirea mărfiii

 

Temperatura, grade C

Umeditatea, %

Mărfuri alimentare

     

Produse

de

panificaţie

şi

Nu mai mul de 18

60-70

 

cofetărie

   

Carne

şi

produse

din

carne

0 - 2

   

85

 

răcite

   

Peşte răcit

 

0

- 5

95

- 100

Peşte afumat

 

0

- 2

75

-

80

Fructe şi legume proaspete

 

0

- 3

80

- 90

 

Carne şi pproduse din carne înghegate

Nu mai mult de -9

90

- 100

Peşte îngheţat

 

Nu mai mult de - 18

90

- 95

 

Fructe şi legume îngheţate

 

Nu mai mult de - 18

90

- 95

 

Produse nealimentare

     

Ţesături,

confecţii,

articole

12

-

18

60

-

70

tricotate,

mărfuri

de

   

cancelarie,

cărţi,

mărfuri

radioelectronice, instrumente muzicale

jucării,

Încălţăminte, articole de galanteree, articole de cosmetică şi parfumerie

12

-

16

60

-

65

Articole pentru sport, articole din masă plastică, mărfuri electrice

9 - 15

 

55

-

60

În timpul depozitării mărfurilor apar pierderi de mărfuri în greutate, volum, număr,etc. – perisabilităţi naturale.

4.3. Expedierea mărfurilor din depozite

În unele depozite comerciale anticipat expedierii mărfurilor au loc procese de sortare a mărfurilor, completare, porţionare, inclusiv unele prestări de servicii materiale ce pregătesc consumul. Procesele de sortare pot fi îndeplinite manual sau cu ajutorul utilajelor. Acestea pot fi individuale (pentru un cumpărător) sau complexe (pentru mai mulţi cumpărători). Procesele de prestări servicii materiale: etichetarea produselor, pregătirea pentru vînzarea prin autoservire, protecţia unor produse, etc.

Etapa finală a proceselor tehnologice în depozite o constituie expedierea (livrarea) mărfurilor către comerţul cu amănuntul. Operaţiunile de expediere a mărfurilor:

- perfectarea actelor de însoţire a mărfurilor (întocmirea factirulor de expediţie şi a celor fiscale);

- plasarea produselor în zona de completare a comenzelor;

- completarea comenzelor şi amenajarea pe paleţi;

- plasarea (transportarea) paleţilor în zona de încărcare;

- încărcarea transportului pentru expedierea mărfurilor.

Întocmirea comenzilor către detailişti se desfăşoară în sala de mostre.

Indicii economici care caracterizează un depozit:

1. Cifra de afaceri (volumul vînzărilor cu ridicata) – care exprimă realizarea mărfurilor de

la depozit total, inclisiv pe grupe de mărfuri; 2. Suprafaţa de depozitare (m.p sau m.c.)

3. Eficacitatea utilizării spaţiului de depozit (Suprafaţa de depozitare : suprafaţa totală a

depozitului).

4.4. Tendinţe de dezvoltare a comerţului cu ridicata

A. Analiza situaţiei în domeniul comerţului cu ridicata

În prezent, în Moldova, comerţul cu ridicata există sub formă de relaţii comerciale între agenţii economici, scopul cărora este livrarea mărfurilor de la întreprinderile

producătoare pînă la întreprinderile sau firmele consumatoare, sau întreprinderile de comerţ cu amănuntul care, la rîndul său, vor livra aceste mărfuri la consumatorul individual. Deci rolul actual al comerţului cu ridicata constă în depozitarea mărfurilor atît de origine autohtonă cît şi cele provenite din import, care mai apoi sunt livrate unităţilor de comerţ cu amănuntul în baza comenzilor formate ca urmare a necesităţilor consumatorilor finali. Pentru prima dată în anul 2005 s-a realizat evidenţa statistică a circuitului de mărfuri cu ridicata.

Structura vînzărilor cu ridicata pe forme de proprietate (anul 2005)

(mil. lei)

 

mil.lei

publică

privată

mixtă

Mixtă cu participarea capitalului străin şi străină

Volumul de vînzări cu ridicata

14619,7

229,2

9364,6

94,5

4931,4

total

 

din care:

         

mun. Chişinău

13195,6

228,1

7969,4

93,9

4904,2

mun. Bălţi

471,5

1

470,6

-

-

restul raioanelor

952,6

0,1

924,6

0,6

27,2

   

Structura în %

 

Volumul de vînzări cu ridicata

100,0

100,0

100,0

100,0

100,0

total

 

din care:

         

mun. Chişinău

90,3

99,5

85,1

99

99,4

mun. Bălţi

3,2

0,4

5,0

-

-

restul raioanelor

6,5

0,1

9,9

1

0,6

(Sursa: Biroul Naţional de Statistică al Moldovei)

Datele statistice, care caracterizează starea actuală a comerţului cu ridicata reliefează o situaţie foarte bine conturată, astfel în anul 2005 volumul circulaţiei de mărfuri în unităţile de comerţ cu ridicata a constituit 14619,7 mil. lei. Ceea ce este însă alarmant, e faptul că 90,3 la sută din valoarea mărfurilor se realizează în mun. Chişinău, şi Bălţi – 3,2%, iar restul raioanelor concentrează – 6,5 %. Deci, se cere de menţionat că reţeaua de comerţ cu amănuntul în zonele rurale practic nu există. Totodată repartizarea volumului de vînzări cu ridicata după formele de proprietate de asemenea denotă că ponderea cea mai mare în cadrul comerţului îl ocupă întreprinderile private cu volumul vînzărilor de 7969,4 mil. lei Se cere de menţionat, că în toate raioanele republicii reţeaua de comerţ cu ridicata practic nu există, iar chiar dacă există nivelul ei de dezvoltare lasă de dorit. Unităţile de comerţ cu ridicata care sunt amplasate în mun. Chişinău, s-au specializat în comerţul cu ridicata a unor grupe de mărfuri. La periferia oraşului a fost inaugurat un complex de unităţi cu ridicata, unite printr-un teritoriu mic şi cu acces la căile feroviare care deservesc unităţile de comerţ cu amănuntul aproape cu tot sortimentul de mărfuri. Dacă e cazul atunci pot fi evidenţiate 2 direcţii principale de dezvoltare a comerţului cu ridicata:

Revigorarea comerţului cu ridicata în zonele urbane;

Dezvoltarea comerţului cu ridicata în zonele rurale;

Scopul strategiei dezvoltării comerţului cu ridicata constă în crearea condiţiilor optime pentru aprovizionarea reţelei legalizate a comerţului cu amănuntul cu mărfurile necesare, care fiind livrate prin contracte directe cu furnizorii şi dispunîn de toate documentele de însoţire necesare, privind provinienţa şi calitatea lor, ar permite eliminarea zi cu zi a producţiei de contrabandă şi contrafăcută, volumul căruia, conform aprecierii experţilor constituie nu mai puţin de 7 mlrd. lei anual. Esenţa concepţiei dezvoltării comerţului cu ridicata constă în soluţionarea unui şir de măsuri concrete şi anume:

revigorarea livrărilor cu ridicata a mărfurilor în loturi mari direct de la producătorii străini, fapt ce va permite real de a reduce pînă la 45% din costul mărfurilor (renunţul la intermediere);

crearea stimulentelor economice reale pentru atragerea investiţiilor străine în construcţia, reconstrucţia, precum şi dotarea actualelor unităţi cu ridicata, relansarea activităţii acestora în baza colaborării cu companiile străine, care practică activitatea de comerţ cu ridicata pe teritoriul Republicii Moldova, de tipul „Metro”;

asigurarea canalelor reale de desfacere a mărfurilor de producere locală prin formarea programelor de producere a întreprinderilor din industrie în baza comenzilor comerţului cu ridicata orientate la satisfacerea necesităţilor pieţei interne, precum şi majorarea exportului de mărfuri;

întreprinderile de comerţ angro ale Cooperaţiei de Consum să le fie acordat statutul de reprezentant sau distribuitor oficial al producătorilor autohtoni;

raţionalizarea procesului circulaţiei mărfurilor pe teritoriul republicii, întru diminuarea numărului excesiv de intermediari, în deosebi în mediul rural şi în acest scop elaborarea Schemei generale de amplasare a întreprinderilor de comerţ cu ridicata şi a pieţelor alimentare angro pe teritoriul Republicii Moldova.

Experienţa statelor cu o economie bine dezvoltată în organizarea comerţului angro ne demonstrează că comercializarea mărfurilor alimentare şi în procesul de achiziţionare a acestora, un rol important îl joacă pieţele angro. Acestea sunt create pentru unităţile de comerţ cu amănuntul şi unităţile de alimentaţie publică din fiecare localitate să fie aprovizionate cu cel mai larg asortiment de mărfuri. Deci, dezvoltarea unui sistem eficient de comerţ angro pe întreg teritoriul Republicii este un obiectiv de bază în realizarea Programului Naţional „Satul Moldovenesc”.

B. Tendinţe de dezvoltare

Unele tendinţe în construcţia, amenajarea şi dotarea depozitelor:

Construirea unor depozite de mare capacitate, acestea având posibilitatea de a utiliza mijloace mecanizate de transportare orizontală şi verticală a mărfurilor şi de a micşora timpul de efectuare a unei operaţiuni. Pentru depozitele construite în prezent, mărimea lor se exprimă atât prin suprafaţă (m2) şi capacitate de depozitare (m3), dar, mai ales, prin numărul de palete vehiculate. Se consideră astfel depozite mari cele cu suprafaţa medie de 25.000-30.000 de m2 şi cu capacitatea de cel puţin 12.000 de m3, capabile să vehiculeze 20.000 de palete. Tendinţei de concentrare şi integrare a comerţului cu ridicata îi corespunde şi tendinţa de concentrare a reţelei de depozitare în complexe mari (200.000-300.000 de m2 în SUA), acestea închiriind spaţii clienţilor angrosişti şi asigurând periodic târguri ale comerţului cu ridicata.

Organizarea depozitelor în principal pe un singur nivel, pentru a elimina circulaţia

pe verticală a produselor. Datorită utilajelor cu putere mare de ridicare, depozitele îşi sporesc capacitatea prin creşterea înălţimii stelajelor. Ca o ultimă inovaţie se remarcă folosirea în construcţia depozitelor a materialelor gonflabile (care îşi măresc volumul prin

insuflarea aerului cu ajutorul unor instalaţii speciale). Construirea unui asemenea depozit durează câteva zile, putând fi mutat dintr-un loc în altul în funcţie de necesităţi, iar costul construcţiei este redus. În aceste depozite se pot păstra orice fel de produse, în unităţi paletizate sau alte forme de depozitare.

Mecanizarea complexă a activităţii din depozite, constând din vehicularea mărfurilor

cu ajutorul paletelor sau conteinerelor în întregul circuit de primire, depozitare şi livrare a mărfurilor.

Folosirea pe scară largă în depozite a mijloacelor mecanizate de vehiculare a

mărfurilor (electrocare, benzi transportoare, monorai etc.)

Informatizarea preluării, executării şi evidenţei comenzilor de la beneficiari,

ajungându-se chiar la automatizarea depozitelor. Computerele ţin evidenţa analitică a zeci de mii de sortimente şi a mii de beneficiari şi furnizori. Graţie informatizării, de exemplu, un depozit din Kamen (Germania) aprovizionează 8.000 de magazine de două ori pe săptămână, efectuarea unei comenzi durând o jumătate de oră.

• Pentru uşurarea încărcării şi descărcării mărfurilor, vehiculele de transport sunt

dotate cu oblon hidraulic sau macara pliantă, iar produsele circulă la magazine în boxpalete sau rolpalete care sunt folosite ca utilaje de expunere a mărfurilor în magazine.

Depozitele beneficiază, la amplasarea şi construcţia lor, în zone denumite platforme de depozite sau în locuri individuale, de o infrastructură economică (şosele, căi ferate, amenajări edilitare etc.).

Tendinţele pot fi împărţite în trei mari categorii: o primă grupă cuprinde diferite aspecte prin care se încearcă consolidarea actualelor poziţii de intermediar ale comerţul cu ridicata; o a doua categorie are în vedere preocupările pentru căutarea unor noi soluţii cu privire la perfecţionarea circulaţiei mărfurilor cu ridicata şi asigurarea unei fluidităţi raţionale a fluxului de produse de la producător către consumator; o a treia tendinţă se referă la crearea unor mari întreprinderi de comerţul cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de amplele modificări ce vor interveni în economia mondială.

În legătură cu prima tendinţă, se impun totuşi două observaţii generale, potrivit cărora respectiva tendinţă va deosebi evoluţiile viitoare ale comerţul cu ridicata faţă de cele anterioare.

• În primul rând, se are în vedere că agenţii economici antrenaţi în activitatea de

intermediere, militând pentru menţinerea circuitului clasic de distribuţie, sunt preocupaţi, în acelaşi timp, de găsirea unor soluţii care să ducă la creşterea generală a capacităţii de

adaptare a acestuia la o serie de situaţii ce apar în diferitele localităţi, zone sau ţări ale lumii. Au apărut, în principal, noile forme de acţiune, legături de integrare sau de asociere, fluxuri de mărfuri şi informaţii etc.

• În al doilea rând, este vorba de preluarea, sub aspect juridic, a comerţului cu ridicata fie de către producători, fie de către comerţul cu amănuntul, activitatea în sine rămânând însă în continuare. În ambele cazuri, apar fie noi societăţi comerciale integrate, care răspund unor activităţi paralele (producţie - comerţul cu ridicata; comerţul cu ridicata - comerţ cu amănuntul), fie mari lanţuri comerciale de magazine care au integrate şi activităţi de

comerţ cu ridicata. Fenomenul, sub ambele forme de materializare, este întâlnit în majoritatea ţărilor lumii dezvoltate din punct de vedere economic. Amintim dintre acestea experienţa firmelor din Canada, SUA, Japonia, Anglia, Belgia, Franţa, Olanda, Suedia etc.

Referitor la cea de-a doua grupă de tendinţe ce se conturează în evoluţia comerţului cu ridicata în diferitele zone ale lumii, trebuie subliniat că fenomenele sunt mai complexe, evidenţiind o serie de probleme care prezintă un interes deosebit pentru ţările în curs de tranziţie la economia de piaţă, fiind vorba de soluţii care privesc atât perfecţionarea circulaţiei mărfurilor, cât şi o modernizare şi o fluidizare a procesului de aprovizionare. Deosebit de interesantă apare şi experienţa din unele ţări cu privire la organizarea unor forme specializate în crearea de magazine - depozite cu ridicata - care îşi desfăşoară activitatea în sistemul de autoservire. Este vorba de apariţia aşazisului “comerţ de gros cu autoservire ». Sistemul este larg practicat în SUA, Anglia, Franţa, Germania etc. O altă soluţie privind perfecţionarea comerţului cu ridicata are în vedere crearea unor firme de comerţ cu ridicata, prin organizarea comercianţilor cu amănuntul independenţi sub forma unor cooperative. Un exemplu în acest sens îl poate constitui firma “Certified Grocess” din California, SUA, care a devenit una din cele mai puternice societăţi comerciale din lume ce realizează comerţ cu ridicata. Tot în ceea ce priveşte perfecţionarea sistemelor de funcţionare a comerţul cu ridicata, o altă tendinţă, conturată în ultimele decenii şi care s-a dovedit deosebit de utilă, se referă la crearea unor firme specializate în organizarea unor depozite cu mica ridicată ce îşi desfăşoară activitatea pe baza a trei sisteme: cu autoservire, pe bază de mostre şi combinat. În cadrul unor asemenea depozite, reprezentanţii comerţului cu amănuntul sau micii detailişti îşi cumpără mărfurile necesare în limita numerarului disponibil şi a mijloacelor de transport pe care le pot folosi. Sub aspectul sortimentului, asemenea unităţi comercializează atât mărfuri alimentare - în jur de 10 000 de articole - cât şi mărfuri nealimentare - până la 25 000 de articole. Un exemplu în acest sens îl constituie firma olandeză “Marco”, care are organizate 42 de depozite- magazin şi “Dinko”, care dispune de 18 magazine depozit ce comercializează în medie peste 3 000 de articole fiecare. O importantă tendinţă care se conturează în actuala perioadă, constă în apariţia unor întreprinderi comerciale cu ridicata a căror activitate se bazează pe depozite complet automatizate. Principalele probleme pe care le ridică organizarea unor astfel de întreprinderi se referă la automatizarea gestiunii stocurilor, schematizarea şi reglementarea fluxului mişcării mărfurilor, automatizarea pregătirii comenzilor, îmbunătăţirea secvenţială a circulaţiei mărfurilor cu amănuntul, structurarea, schematizarea şi automatizarea sistemului de service propriu proceselor de aprovizionare cu mărfuri în general şi comerţului cu ridicata în special.

Cea de-a treia tendinţă, aşa cum s-a mai arătat, are în vedere antrenarea comerţului cu ridicata în marile prefaceri ce vor avea loc în economia europeană. Evoluţia evenimentelor contemporane lasă să se întrevadă faptul că în Europa se vor produce două tipuri de modificări, respectiv: mişcări intraeuropene, acceptate de către instanţele europene de control, şi expansiuni extraeuropene, către alte continente, în prelungirea orientărilor adoptate.