Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA `` LUCIAN BLAGA `` din SIBIU

FACULTATEA DE STIINTE
SPECIALIZARE EDUCATIE FIZICIA SPORTIVA
SCOLARA si ANTRENAMENT SI PERFORMANTA

Adaptarea aparatului respirator la efortul fizic

COORDONATOR: Prof. Univ. Dr. Ruicanescu Dan


MASTERAND: Marincean Elena Roxana

SIBIU
- 2014 -

Adaptarea aparatului respirator la efortul fizic


Aparatul respirator cuprinde cile respiratorii si plmnii. Cile respiratorii
sunt reprezentate de cavitatea nazal, faringe, laringe, trahee si bronhii.
La nivelul aparatului respirator se produc o serie de modificari anatomice si
functionale adaptive, pe masura ce persoana persevereaza sistematic in exercitiul
fizic. Orice tip de sport implica un consum mai mare de oxigen, deci aceste
adaptari se observa la toate categoriile de sportivi, dar evident ca ele vor fi mai
simple la cei care practica sporturi care implica activitate musculara predominant
aeroba.
Marirea dimensiunilor scheletului toracic
In primul rand se poate mentiona marirea de dimensiuni a cutiei toracice
prin remodelarea coastelor, sternului. Fenomenul este mai amplu la copii si
adolescenti, la care cresterea scheletului nu s-a definitivat, dar se manifesta totusi
si la adulti, deci intr-un grad mai redus, deoarece oasele sunt organe vii, in
continua remodelare. Osul adult raspunde la solicitari prin ingrosare, reorientarea
fibrelor de colagen care confera rezistenta substantei fundamentale pe directia
liniilor de forta la care este mai des supus osul.

Hipertrofia musculaturii repiratorii


Muschii repsiratori raspund la antrenament prin hipertrofie. Hipertrofia este
cu atat mai importanta, cu cat necesarul de oxigen este mai crescut. In cazul
adaptarii hipertrofice a musculaturii, amploarea fenomenului poate fi mult mai
mare la adulti fata de copii si adolescenti, contrar gradului de adaptare a
scheletului.

Schimbarea tipului de ventilatie


O modalitate de adaptare functionala consta in schimbarea tipului de
ventilatie. Barbatii antrenati au o respiratie de tip costal inferior, adica modificarea
diametrelor cutiei toracice se face mai ales prin executii mai ample ale coastelor
inferioare. Femeile neantrenate au o respiratie de tip costal superior, deci
modificarile mai importante de diametre se fac la nivelul jumatatii superioare a
toracelui. Aceasta reprezinta o premiza mai buna pentru conditia de sarcina, cand
mobilizarea diafragnului si a coastelor inferioare nu poate fi prea ampla. La
persoanele de ambele sexe, antrenamentul fizic modifica ventilatia in cea de tip
abdominal. Astfel, predomina mobilizarea mai ampla pe verticala a muschiului
diafragm in cursul inspiratiei si contractia muschilor peretelui abdominal in cursul
expiratiei. Amplitudinea acestui tip de ventilatie este mai mare.

Cresterea capacitatii ventilatorii maximale


Capacitatea ventilatorie maximala reprezinta debitul maxim de aer care
poate fi vehiculat prin plamani in timp de un minut. La persoanele neantrenate are
valori cuprinse intre 80-100 litri/min la femei si 100-120 litri/min la barbati. Prin
antrenamentul sistematic in activitatea fizica aceste valori cresc cu cateva zeci de
litri, de exemplu pentru barbati se poate gasi o cifra de 160 litri/min. Ca valoare de
exceptie, s-au masurat si 180 litri/min.

Bibliografie

1. Maria Grama, Fiziologie generala si Fiziologia efortului fizic, Editura


`` Alma Master ``, 2001.
2. http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_ca
rdio-vascular.html