Conceptul de indice glicemic.

Forme de prezentare in faramcii pentru

fructoza si glucoza

Indicele glicemic este un indicator care arata cu cat creste nivelul zaharului din sange(glucoza) la
ingestia unei cantitati dintr-un aliment, comparativ cu o cantitate similara de glucoza in solutie sau cu
painea alba. Este un indicator al vitezei cu care un anumit tip de carbohidrat ajunge in sange sub
forma de glucoza. Cu cat se absoarbe mai usor cu atat indicele glicemic este cat este mai mare, si
invers.
Cu cat glucoza din sange creste mai mult si mai repede, cu atat corpul(pancreasul) este obligat sa
produca mai multa insulina. Acest lucru se intampla cu cel putin doua cosuturi: epuizarea
pancreasului si cresterea rezistentei la insulina a tesuturilor periferice. Pentru ca in sange avem doar
cateva grame de glucoza, excesul acestui nutrient esential este toxic, in special pentru sistemul
nervos. Exista si sisteme pentru depozitarea glucozei in exces, legand moleculele de glucoza intre
ele intr-o molecula mai mare: glicogenul, asemanator amidonului din plante. Glicogenul poate fi
depozitat in muschi si ficat in anumite cantitati. Insulina este un hormon asemuit cu cheia care
deschide portile celulelor pentru ca glucoza sa intre in ele si sa fie arsa sau transformata.
In timp, epuizarea pancreasului si rezistenta la insulina duc la sindromul metabolic(sindromul X sau
diabetul de grad II) si chiar la diabet de tip I. O serie de boli grave sunt puse in ziua de azi pe seama
consumului exagerat de carbohidrati cu indice glicemic mare: obezitate, diabet, ateroscleroza, atacul
vascular cerebral, bolile de inima si multe altele.
Practic, prin insulina corpul primeste un semnal ca este timpul sa depoziteze grasime. De aceea,
daca vreti sa mentineti depunerile de grasime la minim(sau sa slabiti) evitati carbohidratii in general
si cei cu indice glicemic mare in special.
Factori care influenteaza indicele glicemic(digestia carbohidratilor) si metabolismul
o

carbohidratii complecsi nepreparati termic au un IG mai mic, cu exceptia pastelor

alimentele integrale au un IG mai mic decat cele prelucrate

alimentele solide au un IG mai mic decat lichidele

carbohidratii reci au IG mai mic decat cei calzi

alimentele bogate in fibre au IG mai mic

grasimile saturate cresc IG in mancaruri

grasimile nesaturate scad IG

adaugarea de proteina mareste IG

Este adevarat ca o anumita cantitate de glucide eliberata mai rapid in sange

(deci glucidele respective provin de la un aliment cu IG ridicat) determina mai
multa energie pentru organism aproape instantaneu, dar acest fapt prezinta
inconvenientul ca surplusul de energie obtinut in mod rapid nu este de durata
(este contracarat destul de repede de catre insulina secretata de pancreas). Pe
langa faptul ca consumul unui aliment cu IG ridicat este urmat destul de curand
de senzatia de foame, mai atrage in timp si oboseala pancreasului datorita
suprasolicitarii acestuia. In mod similar, o cantitate echivalenta de glucide
continute de un aliment cu IG redus este eliberata lent in sange. Nu se obtine
un surplus semnificativ imediat de energie, ci o stare de energie moderata, dar
de durata, in timp ce senzatia de satietate dureaza mai mult iar pancreasul
functioneaza echilibrat.
Exist mai multe forme de comercializare i folosire a glucozei, dintre care
cele mai importante sunt:
sirop de glucoz conine glucoz n concentraie de 32,40%;
glucoza tehnic cu o concentraie de 75%;
glucoza cristalizat (tablete) concentraie de 99%.

n medicin este folosit mai ales sub form de soluii apoase perfuzabile.
n funcie de concentraiile lor, acestea au aciuni i indicaii diferite.
Soluiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru
hidratare sau ca substituent energetic. Soluia de glucoz 5 % este izoton
i are aceleai utilizri, fiind folosit cel mai adesea. Soluiile de
concentraii mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice i i
gsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizeaz deshidratare tisular,
foarte util n edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de
obicei oricrei perfuzii cu glucoz si se adaug insulin.
Fructoza, solutie injectabila
Compozitie :
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.
Actiune terapeutica
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la
metabolismul glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen,
reface rezervele energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.

Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.
Contraindicatii
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza,
hiperlactatemie, intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in
formaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza.
Reactii adverse
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta
poate provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale; tromboflebita locala.
Mod de administrare
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg
fructoza/kilocorp si ora)