Sunteți pe pagina 1din 1

Tetrarhia

Tetrarhia (de la grecescul tetra, patru şi arhos, şef) este un


sistem de guvernare şi de administrare a Imperiului, conceput de
Diocleţian, în 293. Imperiul a fost condus de doi auguşti
(Diocleţian la Nicomedia, azi Izmit, Turcia, şi Maximian la
Milano) şi doi cezari (Galerius la Sirmium, în Panonia, şi
Constantin Chlorus, la Treviso). Însă, între ei, exista o ierarhie.
Diocleţian îi domina pe colegii săi, şi fiecare cezar trebuia să fie
succesorul augustului său. Diocleţian credea că rezolvă astfel
dificultăţile administrative şi judiciare, pe care le crea un
Imperiu devenit prea mare pentru un singur împărat şi o singură
administraţie: tetrarhia îi părea că trebuie să asigure permanenţa,
eficienţa şi unitatea puterii imperiale. Dar sistemul nu a
supravieţuit creatorului său: după abdicarea lui Diocleţian, în
305, el s-a deteriorat rapid, ducând la anarhie şi la războaie
civile, care nu vor înceta decât în 312, o dată cu victoria lui
Constantin asupra rivalilor săi.

Nicoara Timotei
Cls. a IX-a M.I