Sunteți pe pagina 1din 57

i

Ia
s

E-

lea

rn
ing

UM

Celulele sexuale, fecundaia,


segmentarea i migrarea,
implantaia.
Dezvoltarea oului.

Ia
s

Filogenetic, forma cea mai evoluata de perpetuare a


speciei, este reproducerea sexuata. Ca necesitate a
cresterii vitalitatii descendentilor, celulele
reproducatoare (gametii) sunt produse de indivizi de
sex diferit.

E-

lea

rn
ing

UM

Diferentierea dintre sexe incepe din momentul


fecundatiei, se continua in perioada embrionara
si fetala, capata aspecte spectaculare la
pubertate pentru a se desavarsi la maturitatea
individului.
Caracterele specifice fiecarui sex in ordinea
aparitiei lor sunt: caracterele cromozomiale
(genotipul), apoi gonadale, gonoforice si ale
organelor genitale externe, ale gonadostatului si
ale stabilirii sexului psihic, pentru a se definitiva
prin cele corporale (fenotipul).
2

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Perioada care se ocupa cu dezvoltarea fiintei vii, de la


formarea celulelor sexuale si sfarsind cu nasterea, cand
se realizeaza un organism tanar, viabil, poarta numele
de perioada embrio-fetala.
perioada preembrionara cuprinde perioada de
formare a celulelor sexuale mature sau gametii
(gametogeneza);
etapa de ou (zigotogeneza) cuprinde inseminarea,
fecundarea, formarea oului sau zigotului si
segmentarea (stadiile de morula si blastula);
etapa embrionara (embriogeneza) cuprinde formarea
embrionului tridermic si inceputul organogenezei;
etapa fetala (organogeneza) cuprinde formarea
organelor si aparatelor si sfarseste cu realizarea
unui organism nou, capabil sa supravietuiasca dupa
nastere.
3

Ia
s

Gametogeneza

Gametii apartin unei linii celulare,


numita linie germinala, care incepe cu
gonocitele primordiale (celule germinale
primordiale), cu origine in aria
extraembrionara.

Aparitia crestelor genitale (gonade


primordiale).

Intre saptamanile VI-XII crestele


genitale se diferentiaza in gonade masculine
sau feminine sub influenta inductiei genetice.
Gonocitele se vor diferentia si ele in
spermatogonii sau ovogonii, celule susa din
care vor lua nastere dupa pubertate: gametii,
spermatozoidul si ovulul (ovocitul de gradul
II).
4

E-

lea

rn
ing

UM

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Procesul de formare a gametilor maturi,


capabili de fecundare poarta numele de
gametogeneza.
El presupune un proces de meioza si
citodiferentiere prin care celulele germinale
se transforma in gametii masculini sau
feminini maturi, cu un numar injumatatit de
cromozomi.
Gametogeneza evolueaza in trei faze: de
multiplicare, crestere si maturare.
Momentul cand au loc aceste faze este
diferit la cele doua sexe.
5

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

La sexul masculin, celulele germinale


primordiale stau in repaus din saptamana
a VI-a de viata embrionara pana la
pubertate cand la nivelul tubilor seminiferi,
prin
unde
succesive,
are
loc
spermatogeneza.
Prin procesul de mitoza si maturare
(meioza) spermatogoniile se diferentiaza
in spermatozoizi pe toata durata vietii
barbatului.
6

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

La sexul feminin, gonocitele se multiplica prin


mitoza, la nivelul cordoanelor sexuale si se
diferentiaza in ovogonii si ovocite de ordinul
I, cu inceputul meiozei din luna a V-a de viata
intrauterina.
Oprite in faza meiozei, celulele sexuale intra
intr-o perioada de repaus pana la pubertate,
dupa care, ciclic, lunar, sub influenta
hormonala, cateva celule reintra in procesul de
ovogeneza, dar numai una se transforma din
ovocit de ordinul I in ovocit de ordinul II.
Urmatoarea diviziune are loc numai daca
ovocitul este fecundat. Perioada de fertilitate a
femeii este limitata, de la pubertate pana in jurul
varstei de 45 - 50 ani (menopauza).
7

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Spermatogeneza este procesul prin care se


formeaza gametul masculin - spermatozoidul.
Spermatogeneza incepe odata cu pubertatea si
apoi este permanenta la barbat pana la moarte.
Are loc in tubii seminiferi al testiculilor sub
forma de unde spermatogenice cu o durata de
64 de zile. Elementele celulare in succesiune
care rezulta in acest proces formeaza linia
seminala (epiteliul seminifer). Epiteliul seminifer
impreuna cu celulele Sertoli, alcatuiesc epiteliul
tubilor seminiferi ai testiculului.
8

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

a) Spermatocitoza (faza de multiplicare).


La pubertate, spermatogoniile (care au luat
nastere din gonocite) sufera o succesiune de
diviziuni mitotice, trecand printr-o serie de
generatii intermediare si dau nastere
spermatocitilor primari (de ordinul I).
Aceasta etapa dureaza 16 zile.
Formula cromozomiala este diploida: 2n=46
cromozomi (44 autozomi si doi cromozomi
sexuali X si Y), atat la spermatogonii cat si
la spermatocitii I.
9

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

b) Diviziunea de maturatie (meioza) dureaza 24


zile si se petrece in doua faze:
I. diviziunea reductionala (meioza I), cu o durata
de 8 zile, reduce la jumatate numarul de cromozomi
din care rezulta spermatocitul secundar (ordinul
II) cu formula cromozomiala n - haploida (23+X si
23+Y).
II. diviziunea ecvationala, in urma careia rezulta
spermatide, (dureaza 16 zile).
In urma diviziunilor descrise, dintr-un spermatocit
de ordinul I cu formula cromozomiala 2n, 46
cromozomi (44 XY) rezulta patru spermatide cu
formula haploida, n cromozomi (23), din care doi cu
formula 22X si doi cu 22Y.
10

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

c) Spermiogeneza cu durata de 24 zile,


consta
in
totalitatea
modificarilor
morfologice prin care spermatida se
transforma in spermatozoid, fara a se mai
divide.
Principalele transformari constau in
condensarea
nucleului,
formarea
acrozomului si a aparatului cinetic;
reprezinta
adaptari
functionale
a
gametului
matur
masculin
pentru
deplasarea si functia sa fecundanta.
11

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Spermatozoizii elaborati in testicul nu au putere


fecundanta.
Ei sufera un proces de maturatie in timp, cand
trec prin caile genitale masculine si feminine.
Capacitatea fertila este perfectata in epididim si
canalul deferent, iar mobilitatea n momentul
contactului cu secretiile seminale.

12

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Modificrile fiziologice care i fac capabili s


participe la concepie sunt cunoscute sub
denumirea de capacitare.
Modificrile constau i dintr-o ndeprtare a
materialului de la suprafaa spermatozoizilor, n
special n regiunea acrozomului i expunerea
receptorilor la interaciunea specific.

13

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Timpul necesar spermatozoizilor pentru a ajunge din


mediul vaginal (milioane) n tromp variaz ntre 5 i 68
minute. In regiunea ampular, numrul nu depete
cteva sute n 2-34 ore de la contactul sexual.
Perioada maxima de mobilitate este de 85 ore iar limita
capacitii fertile nu este nc stabilit.
Fenomenul de capacitare este discutabil deoarece
fertilizarea se realizeaz i in vitro.
Dup capacitare se realizeaz contactul cu elementele
ovulare (cumulus si corona radiata) i o maturare
cunoscut sub numele de reactie acrozomial.
n timpul reactiei acrozomiale se elibereaz:
i) hialuronidaz - necesar penetrrii coroanei radiata;
ii) substane tripsinice - pentru lizarea zonei pellucide;
iii) acrosina - ajut spermatozoidul s strbat zona
pellucida.
14

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

II) Ovogeneza. Formarea gametului feminin


poart numele de ovogenez. Incepe n viata
embrionar a viitoarei fetite, dar maturaia va
avea loc dup pubertate, ciclic, lunar pn la
menopauz.
Ovogeneza cuprinde trei faze:
a) de multiplicare, care intereseaz ovogonia i
are loc numai n viata embrionar;
b) de cretere i vitelogenez, care privete
ovocitul de ordinul I;
c) de maturaie, care intereseaz ovocitele de
ordinul I si II.
15

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Celulele germinale evideniate n sptmnile III-IV de


via embrionar migreaz de-a lungul mezenterului
primitiv i colonizeaz n sptmna VI - VIII, creasta
genital, viitorul ovar. Aici ele devin ovogonii celule
diploide 2n cu formula cromozomiala 46XX (44 autozomi
si 2 gonozomi XX).
Acestea vor efectua un numar de diviziuni mitotice si la
sfarsitul lunii a III-a ele se dispun in insule, care vor fi
inconjurate de celulele provenite din epiteliul celomic
care au patruns in gonadele primitive.
Unele vor degenera iar altele intre lunile III si VI de viata
embrionara se diferentiaza in celule mai mari numite
ovocite de ordinul I.
Deci formarea de ovogonii si ovocite de ordinul I are loc
numai in viata embrionara. Ovocitul de ordinul I intra
in prima faza a diviziunii reductionale (meioza) si
ramane in profaza primei mitoze a meiozei (intr-o
perioada de repaus) pana la pubertate.
16

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Fiecare celula a liniei germinale impreuna cu


celulele foliculare (satelite) constituie o unitate
morfologica evolutiva, foliculul ovarian, cu
activitate gametogena si endocrina.
Ovocitele de ordinul I sunt inconjurate de un
strat de celule epiteliale (foliculare) turtite, cu
care impreuna alcatuiesc foliculul primordial.
Acesta este limitat la exterior printr-o membrana
vitroasa, membrana Slavjanski.
Ovocitul de ordinul I este o celula de forma
sferica in crestere, cu dimensiuni intre 30-45
microni.
Stadiile de dezvoltare ale foliculilor se
manifesta prin cresterea volumului acestora, pe
seama cresterii ovocitului si a multiplicarii
celulelor foliculare.
17

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Numarul foliculilor primordiali la nastere este intre


700.000 pana la 2 milioane, dar majoritatea
degenereaza in timpul copilariei, ajungand la
pubertate la 40.000 in ambele ovare, dispusi la
periferia gonadei.
Este important de retinut ca unele ovocite vor atinge
maturitatea tarziu, stand in perioada de repaus mult
timp, chiar peste 40 de ani, fapt ce creste riscul
malformatiilor.
Incepand cu pubertatea, foliculii primordiali se
maturizeaza.
Maturizarea foliculilor are loc cu fiecare ciclu
ovarian. Mai multi foliculi primordiali incep acest
proces, dar obisnuit numai unul ajunge la
maturitate.
Foliculii involutivi participa la activitatea endocrina
a ovarului, prin elaborarea de estrogeni. Maturizarea
consta in trecerea folicului primordial prin stadiile
de folicul primar, secundar si tertiar sau matur (de
Graaf).
18

19

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

20

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Foliculul secundar (cavitar) are un diametru


de 0,3 la 12 mm.
Celulele foliculare prolifereaza, se dispun pe
mai multe randuri alcatuind granuloasa. Intre
celulele foliculare apar spatii cu lichid,
secretat de aceste celule care conflueaza si
formeaza cavitatea foliculara sau antrum plin
cu lichidul folicular.
Prin formarea cavitatii foliculare, unele celule
ale granuloasei raman atasate zonei
pellucida si constituie cumulus oophorus
(cumulus proliger), iar altele membranei
Slavjanski.
Tesutul conjunctiv perifolicular, din afara
membranei Slavjanski se diferentiaza intr-o
teaca interna, celulara si vasculara si o teaca
externa fibroasa strabatuta de capilare.
21

Foliculul tertiar, matur (de Graaf). Diametrul

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

atinge 12 pana la 20 mm.


In mod obisnuit, in timpul vietii reproductive, la
femei, lunar se formeaza un singur folicul matur
pentru cele doua ovare. Foliculul are un aspect
chistic si bombeaza pe suprafata ovarului. Acest
aspect corespunde mijlocului ciclului menstrual,
deci in jurul zilei a 14-a. In jurul ovocitului celulele
granuloasei alcatuiesc o lama care inconjoara
regulat zona pellucida si o alta care se dispune
radiat, in ansamblu constituind corona radiata.
Teaca interna, glandulara este principala sursa de
estrogeni. Foliculul ajuns la maturitatea definitiva
produce o subtiere a albugineii si devine foarte
proeminent la suprafata ovarului.
Tecile foliculare la acest nivel sunt mult mai subtiri,
regiune numita stigma. Este locul unde se va
produce ruperea foliculului si eliminarea ovulului,
care poarta numele de ponta ovulara (ovulatie).
22

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Foliculul primordial (ovocit + un strat de


celule foliculare);
Folicul primar (ovocit + mai multe
straturi de celule foliculare);
Folicul cavitar (ovocit + cavitate
foliculara);
Folicului cavitar evolutiv (stadiu in care
se gaseste cu 48 de ore inainte de
ovulatie);
Foliculul matur sau preovulativ. Foliculul
creste in volum prin diviziunea celulelor
granulare si prin secretia lichidului
folicular.
23

24

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

Ovulatia are loc spontan, ciclic, din 28 in 28 de zile

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

si corespunde zilei a 14-a a ciclului ovarian. In


ultimul timp, numerosi autori sunt de parere ca
raportul sexual poate declansa si la femei ovulatia.
Cu fiecare ciclu ovarian se dezvolta mai multi foliculi
insa, doar unul atinge maturitatea. Ceilalti foliculi
degenereaza si devin atretici pe masura ce foliculul
devine matur, ovocitul primar isi termina prima sa
diviziune meiotica si se formeaza doua celule fiice
de dimensiuni inegale cu cate 23 cromozomi:
ovocitul secundar si primul globul polar. Ultimul
este localizat intre zona pellucida si membrana
celulara a ovocitului secundar.
Prin a doua diviziune de maturatie fara sinteza
replicativa de ADN din ovocitul secundar rezulta un
ovocit matur (23X) si al doilea globul polar. Ovocitul
II expulzat in cavitatea peritoneala va fi captat si
patrunde in trompa.
25

26

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

Mecanismul ovulatiei. La producerea

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

ovulatiei participa urmatorii factori: tensiunea


lichidului ovular, factorul vascular congestionat,
un proces diastazic local (diverse enzime). Sub
efectul lor peretele foliculului erupe si ovulul, cu
lichidul folicular, se elimina in cavitatea
peritoneala.
Ovulul se dezvolta sub influenta FSH. Meioza
este determinata de succesiunea FSH, LH, cat si
de raportul neouroendocrin ce exista intre acesti
hormoni.
O cantitate insuficienta de hormoni
gonadrotopi hipofizari poate determina
maturarea foliculului fara ovulatie consecutiva, iar
un exces de actiune a acestora poate produce
luteinizarea foliculului fara ovulatie.
27

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Dupa ovulatie, in cea de-a 14 zi a ciclului menstrual


(de 28 de zile), in absenta fertilizarii, foliculul ovulator
devine corp galben.
Formarea si functia corpului galben au loc sub
controlul LH-ului. Progesteronul este principalul
steroid produs de corpul galben.
Daca fertilizarea se produce, corpul galben se
dezvolte in continuare si devine corp galben de
sarcina.
Conditia pentru procrearea umana este ca sa fie pusi
in contact gametii celor doua sexe si prin procesul de
fecundatie sa se obtina oul sau zigotul cu numarul
diploid de cromozomi.
Fecundatia determina si sexul genetic al viitorului
produs de conceptie.
28

i
Ia
s

rn
ing

UM

Etapa initiale a embriogenezei poarta


numele de zigotogeneza si se deruleaza
in
primele
doua
septamani
de
dezvoltare embrionara.
Zigotogeneza cuprinde

E-

lea

inseminarea,
fecundatia si
segmentarea.

29

a)

Inseminarea

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

reprezinte punerea in
contact a celor doi gameti. Dupa ponta
ovulara, ovulul se dirijeaza spre ampula
tubara de aceeasi parte sau de partea opusa,
find antrenate de directia scurgerii secretiei
peritoneale, absorbtia tubara si participarea
activa a pavilionului trompei.
Prin miscarile cililor epiteliului tubar si
miscarile peristaltice a musculaturii tubare,
ajunge in cateva ore in portiunea ampulara
(1/3 externa) a trompei, unde se va intalni cu
spermatozoizii ajunsi in caile genitale
feminine.
Foarte multi spermatozoizi sunt distrusi la
nivelul tractului genital feminin si doar o mica
parte vor intalni ovocitul II.
30

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

b)
Fecundatia
reprezinta
unirea
gametului masculin cu cel feminin, cu
contopirea citoplasmei si a nucleilor din
care rezulta oul fecundat sau zigotul.
Mai multi spermatozoizi asalteaza
ovocitul, dar numai cel mai viguros si
"inzestrat" traverseaza zone radiata,
membrana pellucida si membrana
vitelina - monospermie fiziologica.
Mecanismul care impiedica petrunderea
mai multor spermatozoizi ramane inca
obscur.
31

32

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Spermatozoidul patrunde in intregime in ovocitul II si


patrunderea lui declanseaza fenomene citoplasmatice
si nucleare. Are loc o contractie citoplasmatica si
expulzarea unei cantitati de lichid albuminos (ce se
situeaza sub membrana pellucida), deci ovocitul se
dezlipeste de membrana pellucida si un spatiu
perivitelin devine vizibil intre acestea.
In citoplasma au loc transformari metabolice si o
mare sinteza de ARN.
La nivelul nucleului se termina diviziunea ovocitului
II, cu eliminarea celui de-al doilea globul polar.
Capul spermatozoidului decolat de membrana sa
citoplasmatica se separa de flagel.
Nucleul se imbiba cu lichid luat din citoplasma
ovulului, se umfla, devine veziculos si din acest
moment nucleul spermatozoidului devine pronucleu
masculin.
33

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

Concomitent cu formarea pronucleului


masculin, nucleul ovulului se mareste in
volum, devine veziculos, iar cromatina
se dispune intr-o retea fina si astfel ia
nastere pronucleul feminin. Cei doi
pronuclei se apropie si se lipesc, fara a
fuziona. Membranele nucleare se
resorb, cromozomii se dirijeaza catre
mijlocul fusului de diviziune pentru a
forma placa ecuatoriala, dand imaginea
metafazei
primei
diviziuni
de
segmentare a oului fecundat.
34

i
Ia
s

Rezultatele fertilizarii sunt:

E-

lea

rn
ing

UM

Restaurarea numarului diploid de


cromozomi.
Determinarea sexului cromozomial
genetic al embrionului.
Initiaza segmentarea.

35

Segmentarea este un tip de diviziune ce se

E-

lea

rn
ing

UM

Ia
s

caracterizeaza prin aceea ca celulele fiice


numite blastomere intra in diviziune inainte
de a atinge volumul celulei mame.
Oul, dupa fecundare, are o cantitate de
citoplasma mai mare in raport cu masa
nucleara, deci raportul nucleo-citoplasmatic
este perturbat.
Evolutia poate fi spre moartea celulei sau
diviziunea ei pentru restabilirea echilibrului
nucleo-citoplasmatic. In diviziunea de tip
segmentare, masa citoplasmatica a celuleifiice nu sporeste, pe cand masa de
cromatina creste. Cand raportul nucleocitoplasmatic se restabileste, segmentarea
inceteaza, marimea zigotului ramanand
aceeasi.
36

37

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

38

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman


In prima saptamana, dupa ovulatie are loc

E-

lea

rn
ing

UM

fecundatia in 1/3 externa a trompei, segmentarea,


migrarea zigotului in uter si inceputul implantarii (nidarii).
Oul fecundat ramane inconjurat de zona pellucida.
Prima diviziune are loc dupa 30 ore si determina doua
blastomere egale, iar prin diviziunile ulterioare, dupa 60
ore, se ajunge la 16 blastomere, la stadiul de morula.
Acest stadiu este atins la aproximativ trei zile dupa
fecundare, iar embrionul se localizeaza la jonctiunea
tubo-uterina.
Find o segmentare totala inegala, vom observa
blastomere mult mai mici (micromere), care
sunt dispuse la periferie din care se va dezvolta
trofoblastul si blastomere mai mari

(macromere), dispuse in centru, formand


butonul embrionar.
39

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Prin patrunderea de lichid intre spatiile celulare


ale morulei, aceasta devine blastula, cu un
perete (trofoblast) format din micromere si o
cavitate numita blastocel, ce contine un grup
de celule mai voluminoase situat la un pol pe
fata interna a trofoblastului numit buton
embrionar (embrioblast).
In a 4-5-a zi, blastocistul este liber in cavitatea
uterina, zona pellucida dispare si in a 6-a zi
blastocistul se acoleaza prin polul sau
embrionar la epiteliul uterin. In a 7-a zi celulele
trofoblastice ale polului embrionar incep sa se
insinueze intre celulele epiteliului uterin, ceea ce
marcheaza inceputul implantarii.
40

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

In timpul implantarii endometrul este in


stadiul secretor, faza indusa de progesteron.
Glandele isi cresc activitatea secretorie,
arterele devin mai sinuoase si formeaza un
pat dens de capilare.
Saptamana a II-a. Din ziua a 8-a trofoblastul
se diferentiaza in doua straturi: extern, fara
limite celulare distincte, sincitiotrofoblastul
(spre mucoasa uterina) si intern sau
citotrofoblastul (spre blastocist) format din
celule mononucleate.
41

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Aceasta diferentiere a trofoblastului incepe


la polul embrionar si se intinde apoi pe toata
circumferinta
trofoblastului.
Masa
sincitiotrofoblastica prolifereaza si se
infiltreaza intre celulele mucoasei uterine,
apoi le distruge formand o bresa, prin care
blastocistul se insinueaza si patrunde in
corionul mucoasei uterine.
Mucoasa uterina sufera modificari, celulele
conjunctive ale endometrului se multiplica,
devin globuloase si se incarca cu glicogen.
42

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Dupa 9 zile, blastocistul patrunde in intregime in


corionul endometrului si bresa este acoperita de un
dop fibrinos.
In acelasi timp sincitiotrofoblastul continua sa
prolifereze, apar in el vacuole care se maresc si
conflueaza formand lacune.
Dupa a 12-a zi, mucoasa uterina isi reface
continuitatea,
sincitiotrofoblastul
erodeaza
capilarele endometrului si sangele matern patrunde
in lacunele sincitiotrofoblastului, mai intai la polul
embrionar si mai tarziu in rest.
Dupa 13 zile apar vilozitatile primare prin
impingerea de coloane celulare ale citotrofoblastului
in zona sincitiotrofoblastului. La sfarsitul celei de-a
2-a saptamani un ax mezenchimatos (din
mezenchimul extraembrionar) patrunde in aceste
vilozitati, formand vilozitatile secundare.
43

44

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

45

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

46

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Normal, nidarea se face in 1/3 superioara sau


mijlocie a fetei posterioare sau anterioare a
uterului.
Nidarea in 1/3 inferioara determina placenta
praevia. Nidarea extrauterina: in trompa, pe
ovar sau abdomen este urmata de
intreruperea sarcinii mai mult sau mai putin
precoce si aparitia de complicatii.
Transformarea butonului embrionar in disc
embrionar didermic se face dupa ce s-a
diferentiat endoblastul, un strat de celule
cuboidale mici si ectoblastul un strat de
celule inalte.
47

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Formarea cavitatii amniotice - incepe cu a 8a zi, cand intre celulele ectoblastului primar
si trofoblast se creeaza spatii intercelulare si
apoi o cavitate.
Pe suprafata interna a trofoblastului si
provenind din el se individualizeaza un rand
de celule turtite numite amnioblaste.
Se formeaza cavitatea (vezicula) amniotica, a
carui
planseu
este
reprezentat
din
ectoblastul
primar,
iar
plafonul
din
amnioblaste.
48

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Saptamana a III-a se caracterizeaza prin:


evolutia discului embrionar didermic in
tridermic, evolutia anexelor embrionare cu
formarea placentei difuze si alantoidei,
izolarea celulelor sexuale si a insulelor
vasculo-sanghine.
Cel mai caracteristic fenomen este formarea
liniei primitive la suprafata ectodermului.
Celulele ectodermului migreaza spre linia
primitiva, se desprind de ectoderm si
patrund sub aceasta. Dupa ce celulele ajung
intre ectoderm si endoderm, ele formeaza un
strat
celular
intermediar:
mezoderm
intraembrionar, a treia foita embrionara.
49

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Saptamina IV - VIII - este cunoscuta ca


perioada embrionara. Fiecare din cele
trei foite embrionare vor edifica un
numar de tesuturi si organe specifice.
Forma embrionului se schimba mult si
la sfarsitul lunii a II-a majoritatea
caracteristicilor de forma exterioara ale
corpului pot fi identificate.

50

51

rn
ing

lea

EUM

Ia
s

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Vilozitatile coriale au devenit foarte ramificate si


ocupa inca toata suprafata oului. Ele vor suferi
ulterior inca modificari in repartitia si structura lor.
Cavitatea amniotica inconjura complet embrionul si
continua expansiunea sa in detrimentul celomului
extraembrionar, incat lama amniotica va veni sa se
aplice pe lama coriala. Aceasta cavitate contine un
lichid care este un transudat.
Lichidul amniotic protejeaza embrionul si apoi
fetusul de compresiuni si socuri si permite miscarile
fetale.
Discul embrionar s-a transformat intr-un organism
bine delimitat numit embrion, caruia i se pot
identifica diferite parti.
52

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

UM

Derivatele ectodermului sunt: 1. sistemul nervos


central si periferic; 2. epiteliile senzoriale - organul
Corti, retina, organulolfactiv; 3. epidermul, inclusiv
parul si unghiile. 4. glandele subcutanate, glandele
mamare; 5. hipofiza si smaltul dintilor.
Derivatele mezodermului sunt: 1. Tesuturile de
sustinere: conjunctiv, cartilaginos, osos; 2. Muschii
striati si netezi; 3. Sangele si celulele limfatice,
miocardul, vaselesanguine si limfatice; 4. Rinichii,
gonadele si ductele lor; 5. Portiunea corticala a
suprarenalei; 6. Splina; 7. Seroasele: peritoneu,
pleura, pericard:
Derivatele endodermale: 1. Epiteliul aparatului
respirator; 2. Parenchimul tiroidei, paratiroidei,
timusului, ficatului,pancreasului, amigdalelor; 3.
Epiteliul vezicii urinare si uretrei; 4. Epiteliul
conductului auditiv si a urechii interne.
53

UM

Ia
s

Dezvoltarea zigotului uman

E-

lea

rn
ing

Perioada de la inceputul lunii a III-a


pana la sfarsitul vietii intrauterine este
cunoscuta ca perioada fetala. Ea se
caracterizeaza
prin
maturarea
tesuturilor si organelor si cresterea
rapida a corpului.

54

Ia
s

Dezvoltarea aparatului genital

rn
ing

UM

Se studiaza formarea si evolutia gonadelor,


organelor genitale interne (ductele genitale),
organelor genitale externe. In cursul
dezvoltarii sistemului genital se disting doua
stadii:

1) Stadiul indiferent, care incepe de la

E-

lea

aparitia primelor schite ale sistemului genital


(saptamana a IV-a) si nu prezinta diferente
morfologice intre gonadele si organele
genitale, desi sexul genetic a fost stabilit
odata cu fecundatia.
55

Ia
s

Dezvoltarea aparatului genital


Stadiul de diferentiere, care incepe din

saptamana a VII-a, in care evolutia sistemului genital


parcurg cai proprii fiecarui sex.

UM

Stadiul de diferentiere. Sexul masculin.

E-

lea

rn
ing

Diferentierea organelor genitale interne se formeaza


pe seama mezonefrosului.
Din canalul Wolff se formeaza concomitent
canalul ependimar, canalul deferent si canalul
ejaculator care se deschide in uretra prostatica.
Portiunea terminala a canalul deferent se dilata si
formeaza ampula deferentiala din care se va forma
vezicula seminala.
Canalele paramezonefrotice Muller involueaza
din saptamana a VIII-a ramanand doar niste vestigii
embrionare.
56

Ia
s

Dezvoltarea aparatului genital


Stadiul de diferentiere. Sexul feminin.

E-

lea

rn
ing

UM

a) Diferentierea gonadelor. Cordoanele gonadale ale


ovarelor sunt invadate, ca si in cazul testiculelor de
celule germinative primordiale. Cordoanele sunt
fragmentate, iar celulele se transformA partial in
celule ale foliculilor ovarieni primordiali, care
inconjoara celulele germinative primordiale.
b) Diferentierea organelor genitale interne. Din
mezenchimul gonadei (epiteliu celomic) se formeaza
canalele Muller din care se vor forma trompele
uterine si uterul. Ovarele si trompele uterine descind
la sfarsitul lunii a III-a in pelvis, unde vor suferi ale
modificari de orientare si pozitie. Ovarul, trompele si
uterul sunt fixate in pelvis de catre mezouri care se
transforma in ligamentele largi. Ligamentele gonadei
vor determina aparitia ligamentului lombo-ovarian,
ligamentului utero-ovarian si rotund.
57