19 august 14 d.Hr.), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deşi a păstrat înfăţişarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace, prosperitate şi măreţie imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de "Augustus", pe care l-a luat în 27 î.Hr.. În 27 î.Hr., a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei şi s-a oferit să renunţe la propria sa supremaţie militară peste Egipt. Nu numai că l-au refuzat, dar Senatul i-a dat control asupra Spaniei, Galiei şi Siriei. Puţin mai târziu, Senatul i-a dat titlul de Augustus (cel venerat). Augustus ştia că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcţia de Consul. În 23 î.Hr., a renunţat la această funcţie, în favoarea altor două mai puternice. În primul rând, i-a fost garantată funcţia de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voinţa sa şi să pună afacerile înaintea sa. De vreme ce funcţia de tribun era în mod tradiţional asociată cu plebeii, asta i-a consolidat poziţia pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competenţă sub forma unei puteri "imperiale", care îi conferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială. Se spune că în 23 î.Hr. Augustus şi-a asumat funcţia de Împărat al Romei. Totuşi, el folosea adesea un titlu civil, Princeps, sau "Primul Cetăţean." Ca Împărat, Augustus a organizat problemele publice ale imperiului cu îndrăzneală; datorită geniului său, a durat Imperiul Roman cât a durat. El a stabilit sisteme de monetărie şi impozite standardizate; a creat o structură pentru serviciul militar civil ce consista din cavaleri şi oameni liberi (foşti sclavi). S-a îngrijit şi de beneficiile de pensionare pentru soldaţi. Pe 19 august 14, a murit Augustus. Ceva mai târziu, senatul l-a votat în panteonul zeilor romani (sau l-a divinizat). Postumus Agrippa şi Tiberius au fost numiţi co-moştenitori. Pe de altă parte, Postumus a fost exilat şi menţionat ca mort în jurul aceleaşi date. Cine i-a ordonat moartea este necunoscut, dar drumul lui Tiberius era liber acum să-şi asume aceleaşi puteri ca şi tatăl său vitreg.