Iubito vine toamna

de Adrian Punescu

Iubito vine toamna peste toate

Bacovia reintr n portrete
Cad frunze picurnd singurtate
i tu ai gesturi parc mai ncete.
i te iubesc la echinox si dup
Iubito vine toamna sa decline,
S macine, s nruie, s rup
A lumii apogee feminine.
Cum tu ramai la tarmure de mare
Eu plec s-astept si cravat si omaturi
Si sa ma-mbat la mese singular
Cu umbra lui Bacovia alaturi.
Iubito, vine toamna dinspre munte,
Cu ghilotine i anestezie,
Tot omul e un strop de amnunte
Care amenin esena vie.
Cu hachie i mofturi i-alte alea
mi eti pedeapsa, dar imi eti i Doamna,
De pomi sinucigai se umple valea
Iubito, te iubesc i vine toamna.
Natura se nchide ca un templu
Cu lacte de fosfor i rugin,
Eu morii mele te voi da exemplu
Ct eti de disperat i senin.
Iubito vine toamna pn-n oase
O simt n mna care i se-ntinde
Privete, ies fumuri, peste case
Iubito, dupa toamn vin colinde.