Incerc sa scriu dar fara tine nimic nu are sens..

nimic nu
are culoare.Totul capata contur cand esti langa mine,cand
ma faci sa zambesc.Acum e trist..cu cat plang mai mult
pentru a ma descarca,cu atat gasesc mai multe motive care
ma fac sa ma pierd in lumea ta,ma afund intrun gol fara
speranta,unde fiecare clipa fara tine ma face trista.De ce
insemni mai mult tu pentru mine decat propria'mi persoana?
Cum de am ajuns sa te iubesc asa?De ce gasesc scuza
oricarei greseli si te iert ca si cum nu s'a intamplat nimic si
totul a fost doar un moment umbrit pe care tu l'ai inseninat
doar cu simpla ta prezenta?De ce nu am curajul sa te
descopar..mi'e doar frica sa nu te pierd..
Sunetul gratios al vantului se imbina cu profunda tacere a
noptii..e intuneric si totu'n jur mi'e trist..Sunt singura..ma
invart intr-un cerc vicios, ma invart dupa cum se misca
el...ma iau dupa el, are pasul grabit, puhav se misca gratios,
innebunesc..
Mai bine acceptam lucrurile asa cum erau de prima
oara,fara a incerca sa mai schimb ceva..sunt prea naiva..am
crezut ca va fi altfel.Totu' s'a rupt din momentul in care el a
incetat sa vrea din nou sa avem o relatie..trebuia sa ma
resemnez,sa zic ca asta a fost sa fie..si sa incep viata de la
zero.
Acum e si mai greu..e indiferent,orgolios..e in zadar pt ca
doar cu un un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui
mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte..
fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce
ma alina mereu... ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam
k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia
sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc
uratul existent in lumea mea.... trecutul nu se sterge cu buretele,
amintirile raman si influenteaza prezentul.
Tot ce spui acum sunt cuvinte fara rost.N-am uitat si nam sa pot uita ce-a fost.Nonsens..Sunt doar o pasare
calatoare,un vesnic sens de intrebare.In mine incolteste
nepasare,sau asta tin sa cred.Formez un scut de
aparare,astfel nu inteleg ce se-ntampla cu mine.Ma doare
fizic,dar porneste din mental.Nu sunt decat un copil
emotional,afectat de ce e in jur..te urasc pentru tot raul ce

mi-ai facut,pentru tot ce m-a durut si inca ma doare.Oare

..tind sa intreb lucruri fara folos,acum sunt intoarsa pe dos
intr-o lume fara noima.Vars lacrimi mult prea roz,culoare ce
curge din adancul sufletului meu decolorat..
Candva m-ai pictat in nuantele iubirii..visam calare pe
curcubeul nemuririi,al iubirii eterne..
Merg prin noapte cu lanterne aprinse in cautarea inimii ce-ai
frant.Acum sunt doar vorbe-n vant,tot ce rostesc imi pare
prostesc de firesc,si tot ce faci..sau mi se pare atunci cand
te zaresc.
Aberez incredibil! E bizar modul in care te am in gand
chiar si atunci cand nu gandesc,cand mintea imi e invadata
de vid.Nici nu mai stiu ce scriu.Irosesc cerneala,tocesc
penelul suferintei,impartasind hartiei nimic mai mult decat
ramasite,fragmente de dorinta.Nimic nu are noima,zambesc
numai de forma.E doar o forma in care tacit te blestem la
fericire..
Mi-ai facut rau,dar iti doresc doar bine..eu sa plang,tu sa
razi.Eu sa tac..tu sa canti.Eu sa mor,tu sa zbori...
Te ador!
Fericire coplesitoare,nu-ti doresc nimic mai mult..

Te iubesc nefiresc de prostesc..