7 noiembrie 1917: Marea Revoluie Socialist e de fapt planul

secret Marburg. Explicaia pentru Nu-chiar-att-deSfntaAlian, coaliia bancherilor i Revoluia Bolevic

Numele Rockefeller nu implica termenul de revolutionar, iar modul meu de

viata a facilitat o atitudine atenta si prudenta care converge spre
conservatorism. Nu sunt omul cauzelor ratacite. (John D. Rockefeller
III)

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost ctui de puin

un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (Planul Marburg),
pregtit minuios n afara Rusiei, finantat generos de marii bancheri
internationali. In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P.
Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry
Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era
intermediata de banca suedeza NYA Banken, condusa de bancherul
promarxist Olof Aschberg.
Dolari pentru revolutii
La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care
guvernele statelor importante sa fie comunizate. Adica trecute, economic, la
forma monopolismului de stat. Controlat de bancherii internationali de pe
Wall Street, sistemul monopolismului de stat le-ar fi permis acestora sa
trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin
revolutii.

In 1905, acest sindicat al bancherilor internationali sindicat numit, la vremea

aceea, la New York, Trust of money (Trustul banilor) si Iacob Schiff au
finantat duminica sangeroasa de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un
agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un
esec. Trustul banilor mai ales Guaranty Trust al lui J.P. Morgan a
finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de
la Spania un vast teritoriu.
Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea bancherilor internationali
in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui
Westinghouse, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale
revolutiei chineze.
Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala Westinghouse din
Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 cand URSS si-a creat
prima banca internationala Ruskombank asociatul lui J.P. Morgan,
bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice. Iar
Max May, vicepresedinte la Guaranty Trust (J.P. Morgan), a preluat functia
de director al Ruskombank. Primul ambasador sovietic in SUA Ludwig
Martens a fost sustinut financiar de Guaranty Trust al lui J.P. Morgan.
Prin aceste manevre, bancherii internationali de pe Wall Street urmareau sa
instaureze in Rusia un guvern care sa practice monopolismul de stat. Astfel
ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze bancherilor
internationali exploatarea pe termen cat mai lung si cu garantii
guvernamentale a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. Bolsevismul a fost
prima forma de globalizare prin crearea unor structuri supranationale.
Cominternul nu este altceva decat bunicul Uniunii Europene.
Un cont pentru tovarasul Trotki

La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea

unui cont curent la NYA Banken pentru actiunile tovarasului Trotki. Iata
textul:

Stockholm, 21 septembrie 1917

Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarase,
Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului
Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului
Trotki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport,
impreuna cu banii, l-a organizat Si caruia i se va da suma ceruta de
tovarasul Trotki.
Tovarasul Trotki, cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba
Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad
(Krivoirog Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il
pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu
Iacob Schiff, presedintele bancii Kuhn, Loeb & Co. Iacob Henry Schiff,
nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in
America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea
Kuhn, Loeb & Co. Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din
America (Union Pacific), folosind mana de lucru ieftina, chineza.
In 1904-1905, firma Kuhn, Loeb & Co a finantat Japonia in razboiul contra
Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios
Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar
o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA),
il vor insoti pe tovarasul Trotki atunci cand acesta va reveni de la New York
in Rusia, in 1917, la bordul vasului Cristianja.

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a

bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in New York
Journal American (3 februarie 1949): Batranul a cheltuit circa 20.000.000

de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia. O suma imensa la

acea vreme.
Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita
de G. Buchanan ambasadorul Angliei la Petersburg si avusese un caracter
pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii
constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament).
Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe
istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul
provizoriu de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase a
propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.
Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor,
muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a
declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o
scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: Revolutia (din februarie n.n.) ne-a
surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie.
Adevarul este ca la data veritabilei revolutii cea din februarie 1917
corifeii revolutiei bolsevice din octombrie erau aproape toti bine mersi
in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin
refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce
istoricii numesc perioada de dvoevlastie (dualitate a puterii) dintre
Comitetul provizoriu al Dumei (proaspat constituit) si Comitetul executiv
provizoriu. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului
provizoriu.
Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au mirosit momentul favorabil.
Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de
bogatiile enorme ale Rusiei si din motive strict militare Germania sunt
cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere.
Consilierul lui Wilson
Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a
fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX:
colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea).
Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele
american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost
permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe
Wall Street, mai ales al bancii Kuhn, Loeb & Co. Presedintele Wilson insusi
recunostea: Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt
ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi.

House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, Philip Dru,
Administrator, in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze
in lume socialismul asa cum l-a visat Karl Marx.
Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de
Karl Marx in Manifestul Partidului Comunist, manifest inspirat de
programul Lojei Iluminatilor al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale
Manifestului Partidului Comunist, punctul al doilea prevedea un impozit
gradat pe venit, iar punctul al cincilea centralizarea creditului in mainile
statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol
exclusiv.
Inca inainte de intrarea SUA in razboi (provocata prin incidentul cu vasul
Lusitania, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti),
ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca Lusitania transporta 6
milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera,
oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia,
garantand participarea SUA la razboi.
In 1917, tot House a format la New York grupul The Inquiry, care a eleborat
planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au
insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre
acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al
Conferintei asociatia generala a natiunilor, din care s-a nascut Liga
Natiunilor a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul
lui F.D. Roosevelt.
In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii
Iacob Schiff si Paul Warburg il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de
oameni instruiti, la bordul vasului Cristianja in Rusia, cu misiunea de a-i
aduce la putere pe bolsevici.
Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile
canadiene ca anarhist (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la
interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul
Warburg, anume Max Warburg care era seful serviciului secret militar
german il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de
zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special (vagonul plumbuit), in scopul
de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi.
Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.
Pachetul Lenin pentru Rusia
Winston Churchill, in cartea The World Crisis (Criza mondiala), vol. IV, pag.
72-73 scrie urmatoarele: Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie
sinistra. Ludendorff isi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat,

trebuie tinut cont si de riscurile disperate pe care comandantii militari

germani si le asumasera. Ei se gaseau in aceeasi stare de spirit care ii
condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va
provoca intrarea in razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Totusi, nu fara
un sentiment de teroare, au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai
respingatoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elvetia in
Rusia, intr-un vagon plumbuit, ca pe un mort. Decizia germana de a sprijini
un puci bolsevic in Rusia era dictata, in martie (aprilie) 1917, de iminenta
intrare a SUA in razboi de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul
sa incheie urgent o pace separata in Est, cu Rusia.

Dupa revolutia din februarie si instituirea guvernului provizoriu, Lenin (stabilit de

ani de zile intr-un exil comod in Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit
prin marile biblioteci) intrase in legatura cu Max Warburg si serviciul secret
german, prin intermediul polonezului Ganetki (adica al lui Furstenberg) si
al socialistului elvetian Karl Platten.
Trocul propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa
preia puterea la Petersburg, in schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia
imediat o pace separata, in conditiile dictate de germani. Ceea ce s-a si
intamplat ulterior, la Brest Litovsk, in 1918.
Hotararea de a-l expedia pe Lenin cu bolsevicii sai in Rusia a fost supusa de Max
Warburg examinarii Statului Major german. La intrunire au participat, intre
altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne
Diego von Bergen si secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur
Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei,
organizate de Von Bergen, cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40
si 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finantarea
unor miscari subversive, produse de anarhisti, nationalisti si grupari
antitariste, dar fara succes.
La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a rostit o fraza care a hotarat soarta
secolului XX: Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand
despre intreaga problema. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat
participantilor drept purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine
plasate. In realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg in Rusia, de mult
timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales in anturajul tarinei (din

care facuse parte si celebrul Rasputin). Dar, in aceeasi masura, Parvus era la
fel de bine infiltrat si in cercurile bolsevice. Preocupat de ocultism si
fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era si membru important al
Lojei Marelui Orient.
Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin si a
bolsevicilor din Elvetia, cu un tren special, in Rusia. Parvus a solicitat pentru
toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max
Warburg si serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea
unei greve generale la Petersburg, care a adunat, in ianuarie 1916, vreo
55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata
de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul
Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc.
Bani pentru bolsevici
Trebuie sa mentionam ca, pana in 1918, Max Warburg le-a asigurat bolsevicilor lui
Lenin o finantare europeana (asadar diferita de ceea ce primea Trotki din
Wall Street) de 40.580.997 de marci. Ulterior, expediindu-le alte 15.000.000
de marci, sume considerabile la acea vreme. In plus, Max Warburg si
colonelul Nicolai din serviciul secret german au legendat cateva zeci de
ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti si i-au expediat la Petersburg, ca
principali experti in organizarea puciului.
Acesti ofiteri germani, legendati ca rusi de Max Warburg si colonelul Nicolai, au
ocupat, ulterior, pozitii de conducere in Armata Rosie, in tot cursul Razboiului
Civil. Ei au alcatuit, pana in 1921, corpul de garda al conducerii bolsevice,
asigurandu-i securitatea, fapt trecut, sistematic, sub tacere de istorici.
Din cauza acestor legaturi cu bolsevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins
de Hitler si, dupa al Doilea Razboi Mondial, s-a refugiat in URSS, al carei
spion devenise. Lenin si grupul sau de bolsevici a parasit Zrich-ul, cu un tren
special, pe 9 aprilie 1917, orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.
Despartirea bolsevicilor de ceilalti socialisti rusi, aflati in exilul elvetian, a fost
violenta, bolsevicii fiind catalogati drept canalii, tradatori si porci.
Voiajul de reintoarcere s-a facut pe linia Singen, Offenburg, Mannheim,
Frankfurt, Berlin, Bergen si Sassnitz. Ulterior, prin Telleborg, Malmo,
Stockholm si Bielo-Ostrov, Lenin si grupul sau au sosit la Petersburg, la 3/16
aprilie 1917, seara.
In total, prepararea politico-diplomatica si tehnica a expedierii lui Lenin cu grupul
sau in Rusia, de catre germani, n-a durat decat vreo trei saptamani. In timpul
calatoriei, Lenin si grupul sau de bolsevici n-au avut voie sa se angajeze in
discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta, inclusiv laptele
necesar copiilor mici. Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca serviciul secret

german a suportat, in tot cursul anului 1917, toate cheltuielile de propaganda

ale bolsevicilor. Printre altele, Max Warburg a finantat si Pravda.
7 august 1917: Crucea Rosie americana la Petersburg
In august 1917 cu doua luni inainte de revolutie la Petersburg isi face aparitia
o asa-zisa misiune a Crucii Rosii americane: 36 de persoane, toate
imbracate in halate albe, cu insemnele si simbolurile Crucii Rosii. Misiunea
afisa scopuri strict umanitare. In realitate, lucrurile stateau putin diferit.
Misiunea Crucii Rosii americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall
Street: 26 dintre misionari se numarau printre cei mai mari bancheri,
oameni de afaceri si industriasi americani, deghizati in medici, incadrati
fantezist in serviciul sanitar al armatei americane. Misiunea fusese
expediata in Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul
presedintelui Wilson. Acelasi care il expediase de la New York la Petersburg
si pe Trotki, cu grupul sau de mercenari, la bordul vasului Cristianja, ca sa
organizeze puciul bolsevic planuit.
In fruntea misiunii Crucii Rosii americane, medicul William Boyce Thompson,
nimeni altul decat directorul lui Federal Reserve a SUA. Alaturi de
Thompson, alti medici si infirmieri vestiti pe Wall Street, ca Robert Barr
(presedintele lui Chase National Bank), Corse (de la National City Bank),
Averell Harriman (de la firma Harriman, cu mari investitii in mine si petrol)
ori ca Thomas Thacher, Henry Davison, Alan Wardwell, Harold Swift.
Amestecati printre ei 10 medici (si cateva infirmiere) autentici.
Acestia din urma vor pleca, de altfel, o luna mai tarziu. Medicii de pe Wall Street
vor ramane insa la Petersburg pana in noiembrie 1917. Adica se mai aflau
acolo in timpul puciului bolsevic. Cine erau translatorii rusi ai grupului de
medici de pe Wall Street? Primul, capitanul Ilovaiski, se numea Boris
Reinstein (viitorul secretar al lui Lenin). Alt translator: Alexandr Grunberg
(nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrulcomisar al lui Lenin si va face apoi o lunga cariera in diplomatia sovietica).
Cei 26 de medici de pe Wall Street si translatorii rusi, condusi de Ilovaiski,
sunt primiti, in august 1917, in audienta de Lenin, la insistentele lui Trotki. Se
pun la cale fabuloase afaceri postrevolutionare, ca si sprijinul secret pe care
Wall Street-ul urma sa-l acorde bolsevicilor, dupa preluarea puterii de acestia,
prin puciul planificat.
Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci,
printr-o serie de mari contracte: General Electrics, de pilda, va obtine un
contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. La randul sau, Standard Oil
Company, imperiul lui Rockefeller, cumpara 50% din campurile de petrol de
la rusi, cu toate ca oficial se spunea ca au fost nationalizate. In 1927, Standard

Oil, prin partenerul su Vacuum Oil Company obine si dreptul exclusiv de

vnzare a petrolului rusesc n rile europene si construieste prima rafinarie
din Rusia.Iata alte cateva din firmele americane profitoare ale puciului
bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing
House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch,
Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze
Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile,
Montefiore. Multi dintre medicii de pe Wall Street vor face apoi, decenii la
rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer (miliardarul
rosu) ori Averell Harriman.
Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de
monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca,
foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte
de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni
trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA.
Sursa titlului: gandeste.org
Sursa articolului: timpul.md
Read more: http://www.rbnpress.info/wp/7-noiembrie-1917-marea-revolutie-socialista-e-de-faptplanul-secret-marburg-explicatia-pentru-nu-chiar-atat-de-sfantaalianta-coalitiabancheril/#ixzz2mh5EtPPh