Prinderea ventuzelor pe piele

Ventuzele faceau candva parte din trusa terapeutica a doctorului sau a vraciului. Medicina
populara le folosea in tratarea racelilor, a durerilor musculare, in stari gripale, congestii
pulmonare, nevralgii intercostale si boli de sange. In epoca aparaturii medicale avansate,
ventuza a ramas, totusi, o metoda sigura de terapie, daca e aplicata la momentul si la locul
potrivit. Poate chiar sa inlocuiasca
tratamentul obisnuit, ventuzele fiind
eficiente si in virozele care se manifest imun
la antibiotice. Cum se procedeaza? E simplu,
dar, totusi, trebuie ceva experienta. Se tine
lumanarea in dreptul gurii ventuzei (in cazuri
daca sunt folosite ventuze din sticla), flacara
va arde consumand oxigenul, iar prin
aplicarea ventuzei, la suprafa a pielii se
produce un vid, vasele capilare se rup si
sangele iese in afara, prin piele, producand
pete de culori diferite. La inceput, petele
sant rosii sau albastru-verzui, apoi se coloreaza in galben. Pare a fi o metoa brutala, dar nu e
deloc si, in niciun caz, nu e daunatoare. Se spune ca in vidul din interiorul ventuzelor, se
acumuleaza si se descompune tot ce este rau in sange. Se produce un aflux al sangelui n
zonele bolnave, grabind resorbtia toxinelor, vindecarea i dispariia simptomelor bolii.
Cele mai bune locuri
Ventuzele sunt
din sticla groasa, ca niste pahare, cu marginea
rotunda si neteda. Se pot aplica 16-20 de ventuze in
acelasi timp. Bolnavul este culcat cu fata in jos, cu
mainile de-a lungul corpului. Se frectioneaza usor pielea
cateva minute si se unge cu un strat subtire de ulei
pentru a fixa bine ventuzele. Acestea se tin 10-15
minute, apoi se scot, apasind usor pielea la marginea
fiecarei ventuze, pentru ca aerul se intre in interior.
Dupa scoatere, pielea se frictioneaza cu alcool sanitar.
Ventuzele se aplica pe spate, in zonele dureroase, dar niciodata in dreptul inimii sau al
stomacului. Se mai pun in zona subclaviculara, pe fata anterioara si laterala a toracelui, pe
spate, deasupra omoplatului si la baza toracelui. Ventuzele sunt interzise gravidelor,
persoanelor cu boli dermatologice sau cu fragilitate vasculara, tulburare de coagulare si
alcoolism. Printre avantajele acestui tratament se enumera fortifierea sistemului nervos si
imunitar, imbunatatirea microcirculatiei, ameliorarea tensiunii acumulate n muschi.

Ventuze cu care pleci la plimbare

Exista doa metode de aplicare a ventuzelor, la rece si la cald, in functie de tipul acestora. La
cald se folosesc ventuzele din sticla, iar la rece, cele de cauciuc, din ce in ce mai populare.
Avantajul celor de cauciuc este si acela ca se poate regla forta suctiunii prin presarea ventuzei
sau prin dispozitive atasate in captul ventuzei. Medicina traditionala chineza folosete acest tip
de ventuza ca instrument pentru acupunctura. Adica, ventuzele snt puse exact n punctele
de acupunctura. Astfel se trateaza astmul, hipertensiunea, probleme stomacale, impotenta,
bolile prostatei, hemoroizii, reumatismul si durerile musculare. Infectiile, raceala se pot
remedia de asemenea cu ajutorul ventuzei acupuncturale din cauciuc. Mai poate fi folosite si n
nevralgie de trigemen, torticolis, probleme menstruale, anemie, probleme sexuale, cistite, stari
de oboseala, insomnii sau migrene, spondiloze cervicale si lombare. Ventuza din cauciuc se
poate folosi si la locul de munca, pe timpul conducerii, plimbarii, chiar si al pescuitului. Se
curata simplu, cu apa si sapun.
Dusmanul celulitei
Ventuza de cauciuc poate fi usor manevrata si chiar
autoadministrata, inclusiv pe spate. Efecte deosebite da in
masajul anticelulitic. Se unge suprafata tratata a corpului cu
crema sau cu ulei de masaj, se strange partea de sus a
ventuzei din cauciuc astfel inct sa iasa aerul din ea. Apoi,
tinand-o strans, se asaza pe piele. Sub ventuza se creeaza
un vid, care trage pielea in sus. Prin strngerea ventuzei
puteti sa reglati presiunea, slabind-o daca simtiti durere prea mare. Ventuza poate sta pe locul
unde ati lipit-o sau o puteti plimba pe corp, fa sa lasati sa intre aerul sub ea. Operatiunea se
repeta pana se inroseste pielea. Aceasta metoda actioneaza asupra tesuturilor, circulatiei
sanguine si ajuta la eliminarea toxinelor. Ventuza de cauciuc da rezultate bune in reducerea
aspectului de coaja de portocala a pielii si in eliminarea depozitelor de grasimi.
Reguli de baza
Ce mai trebuie sa stim despre terapia cu ventuze? Ustensilele trebuie sa fie bine spalate si
uscate, la fel si pielea pacientului. Dupa ce pielea se usuca, trebuie unsa cu crema sau ulei de
floarea-soarelui. Trebuie sa manevrati cu grija lumanarea sau vata cu spirt, ca sa nu dati foc
pacientului, uleiul fiind inflamabil.
Dupa ce se scot ventuzele, prin inclinarea lor, pielea se sterge cu un prosop uscat si pacientul e
impachetat intr-un pled, deoarece va incepe sa transpire puternic. Ventuzele lasa pe piele
usoare echimoze. Arata alarmant si sunt cu atat mai colorate cu cat afectiunea tratata a fost
mai grava, ele nu sunt dureroase si dispar n 3-7 zile.
Principiul terapiei cu ventuze e simplu: aducerea bolii din profunzime la suprafata, de unde
poate fi mai usor eliminata de organism. Chiar daca in prezent, ventuzele se gasesc la multe

magazine de specialitate, este mai bine ca terapia cu ventuze sa o aplice un specialist calificat,
in baza unui diagnostic diferential si a unui plan de tratament bine determinat.
Primele ventuze erau din corn de animal
Ventuzele au fost folosite nca din Egiptul antic, unde se pare ca s-a folosit prima data in
mod sistematic acest tip de terapie. Elbers Papyrus, cea mai veche carte de medicina, scrisa la
1550 .Hr, face o ampla descriere a acestei metode de tratament. Galen si Hipocrate le
foloseau extensiv si chiar si criticau discipolii care le neglijau ca tip de tratament. Herodot a
facut mentiuni in scrierile sale referitoare la folosirea ventuzelor pentru tratamentul unui
numar insemnat de afectiuni. Primele ventuze au fost cele din corn de animal. Apoi s-au folosit
cele din tulpina de bambus, ceramic, alam.
Ce ne spun semnele de sub ventuze?
Semne violet-nchise: alimentare sanguine insuficienta si circulatie redusa a sangelui, staze
sanguine.
Semne violete cu pete: raceala se raspndeste si staza sanguina.
Semne mici de culoare violeta de intensittii diferite: stagnare circulatorie.
Semn rosu aprins: insuficienta sanguina, temperatura, starea morbida.
Semn de culoare rosie inchisa: hiperlipidemie, temperature vatamatoare.
Semn de culoare alb-cenusie, rece la pipait: umezeala patogenica.
Pe partea interioara a ventuzei se formeaza picaturi de apa: aceasta portiune a trupului a
fost umeda.
Pe locul urmelor au apaut clabuc de apa, deci, in organism e umezeala ridicata. Daca in
clabuc e apa cu sange, aceasta indica existenta temperaturii, umezelii si toxinelor.
Daca pacientul are senzatia de febra, o caldura care se extinde si apoi confort, e senzatie
normala.
Daca pacientul simte o durere arzatoare, se simte bolnav, simte o senzatie de slabiciune,
inseamna ca sunt probleme in locurile unde au fost aplicate ventuzele. In acest caz, le scoatem
sau le mutam in alta zona.