Igien curs 2

FACTORII DE MEDIU N RELAIE CU

STAREA DE SNTATE
Principii:
1. Asigurarea unei caliti corespunztoare a aerului respirabil, prin scderea polurii.
2. Asigurarea unei cantiti de ap suficiente i de bun calitate
3. Asigurarea unor alimente cu o valoare nutritiv bun i necontaminate
4. Asigurarea unei locuine salubre, cu anumite condiii de confort i care s previn transmiterea bolilor.

Aerul
Cel mai important factor de mediu. Indispensabil vietii. Fara aer organismul uman nu poate supravietui mai
mult de cateva minute, in timp ce fara apa poate trai cateva zile, iar fara alimente chiar cateva saptamani.
Expunerea este dat n cea mai mare parte de calitatea aerului:Exista factori externi i interni care
influenteaza calitatea aerului:
Non-ocupaionali (60..70%)
Ocupaionali
Industrial
Non-industrial
Din mijloacele de transport
Calitatea aerului n relaie cu starea de sntate:
Modificarea componentei naturale a aerului respirator
Prezena unor compui strini
Compoziia chimic a aerului: 21% O2, 0,04%CO2, 79%N2 i gaze rare (Ar,Cripton, Xenon, O3),
vapori de ap, germeni naturali:
O2
CO2
N2

Atmosferic
21
0,04
79

Expirat
16
4,5
80

Alveolar
14,5
5,5
80

1.Variatia azotului
In conditiile cresterii presiunii sale partiale (la coborarea sub nivelul marii) azotul are anumite influente
asupra organismului. Astfel, o data cu cresterea presiunii atmosferice la coborarea sub nivelul marii creste si
presiunea partiala a gazelor din aer. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, Co2 intra in sistemele tampon ale
organismului, iar azotul areactiv se dizolva in sange si se fixeza pe lipidele din tesutul adipos si tesutul nervos
determinand NARCOZA HIPERBARA sau BETIA ADANCURILOR.
Tulburarea evolueaza in doua etape:
-de excitatie:hiperreflectivitate, hipercardie, hiperpnee, buna dispozitie.
-de inhibitie:hiporreflectivitate, hipocardie, hipopnee, adinamie, lipotimie, deces.
Actiunea nociva a azotului se manifesta si la ridicarea la suprafata apei. In acest caz are loc o scadere a
presiunii atmosferice, deci si a scaderii presiunii partiale a azotului, care trece din starea dizolvata in stare de
gaz eliminandu-se la nivelul plamanului. Daca viteza de reducere a presiunii partiale a azotului este mai mare
decat viteza sa de eliminare prin plamani, azotul gazos ramane in sange si poate produce embolii gazoase
grave, chiar mortale la nivelul creierului, cordului sau plamanilor. Pentru a evita aceste fenomene este necesar
ca revenirea la suprafata sa se faca lent cu pauze.
Simptomele emboliei gazoase: dureri articulare, dureri musculare, hiperestezie cutanata.
1

Igien curs 2

2.Variaia pO2
Oxigenul este gazul cel mai necesar organismului uman.

Scderea pO2
Cea mai mare parte a O2 se consum n procese de combustie (Ex. 1l benzin 2..3Kg O2). Se estimeaz c
dac n procesele de combustie s-ar arde tot combustibilul natural de pe glob, concentraia O 2 ar scdea cu
maxim 3%. Scderea pO2 se produce n spaii nchise i neventilate, prin respiraie, dar nu apare riscul de
hipoxie dect n ncperi nchise ermetic.
Scaderea presiunii partiale a O2 este datorata scaderii presiunii atmosferice de exemplu, in cazul ridicarii de
la suprafata solului. La fiecare 10m altitudine presiunea atmosferica scade cu 1 mmHg.
Datorita scaderii presiunii partiale a O2 are loc aparitia unei hipoxemii si a unei hipoxii cu tulburarile
respective.
In acest caz apar doua sindroame:
1.RAUL DE MUNTE-apare in cazul ascensiunii pe munte la persoanele neantrenate de la 2500-3000 m.
Simptome:
Oboseala prematura, cresterea frecventei pulsului, cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii, cefalee,
vertije si chiar lipotimie.
Daca aceeasi persoana se ridica cu un balon se constata a nu apare nici un simptom.
Explicatia - in cazul unei ascensiuni pe munte se produce si un consum crescut de oxigen datorita efortului
muscular.
De aceea este contraindicata ascensiunea pe munte a persoanelor cu insuficienta respiratorie, insuficienta
cardiaca, persoane cu un grad avansat de anemie si persoane neantrenate.
2.RAUL DE ALTITUDINE-apare in cazul ascensiunilor cu aparate de zbor la peste 6-7000 m altitudine.
Apar aceleasi simptome ca in cazul raului de munte la care se adauga cresterea tensiunii arteriale, aritmii,
dureri precordiale, infundarea timpanului, scaderea acuitatii auditive, senzatie de greata, voma, simptome care
apar datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului cu hipoxemie si hipoxie la care se adauga zgomotul si
vibratiile aparatului de zbor, golurile de aer.

Creterea pO2
Poate apare la oxigenoterapie (50..60%). Trebuie s existe i o cantitate mic de CO 2, care s stimuleze
respiraia. Trebuie umezit, deoarece O2 pur ar produce arsuri. Oxigenoterapia trebuie fcut cu intermitene,
pentru a nu modifica permeabilitatea alveolo-capilar, cu apariia edemului pulmonar acut.
Hiperoxia reprezint intoxicaia celulei nervoase cu O2.
Oxigenoterapia hiperbar: se administraz oxigen n concentraii i la presiune crescut (2..2,5atm). Se
folosete cnd se urmrete deblocarea rapid a hemoglobinei de un toxic.

3.Modificarea pCO2
E determinat de creterea concentraiei CO2, modificrile de presiune nemodificnd mult pCO2. Riscul
apare doar n spaii nchise: expunere profesional (ex. Industria berii), accidental din cauza acumulrii n
zonele declive (ex. Fntn).
Exist o tendin de cretere a concentraiei CO 2 n aerul atmosferic, datorit proceselor de combustie,
aprnd fenomenul de ser. CO2 formeaz un strat izolator, care mpiedic rcirea Pmntului. Exagerarea
acestui proces determin creterea temperaturii aerului i creterea umiditii. La nivelul ecosistemului, se
topesc ghearii, crete suprafaa de ap i apar modificri climatice (canicul).

Igien curs 2

Creterea concentraiei CO2 e tolerat pn la 4%, cnd se egaleaz presiunea CO2 din aerul expirat i din
spaiul alveolar. Apar fenomene compensatorii: Co2 actioneaza ca un excitant al centrului respirator cu
creterea frecvenei si amplitudinii respiratorii.
La concentraii de 6..8% CO2: dispnee, senzaie de lips de aer, creterea TA.
La o concentraie de 16%CO2 se produce paralizia centrilor respiratori, cu moarte prin stop cardiorespirator.