Sunteți pe pagina 1din 6

METODE ACTIV – PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN

GRĂDINIŢELE DE COPII

FĂNICA BUD
INSTITUTOR ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR
GR. NR. 17 – FOCŞANI, JUD VRANCEA

În plin secol al inovaţiilor, al numeroaselor descoperiri specifice


domeniului tehnic şi informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformare
din toate punctele de vedere. Mediul ambiant, mereu supus transformărilor,
influenţează copiii, care, martori la acest lucru, asimilează date, informaţii,
ca sprijin al dezvoltării propriei personalităţi.
Pentru a realiza acest lucru , se începe cu educarea copiilor astfel ca
să-şi poată stabili scopuri în viaţă conform posibilităţilor proprii . Toate
acţiunile umane vizează atingerea unor scopuri şi este firesc ca ele să tindă
spre cunoaşterea efectelor pe care le-au produs , a rezultatelor obţinute .
Mai întâi, organizarea activităţilor instructiv – educative trebuie să
urmărească formarea la copii a unor capacităţi, comportamente, menite să le
asigure succesul şi dezvoltarea personalităţii în conformitate cu mediul
social şi propriile interese.
Procesul instructiv – educativ este descris de specialişti ca fiind o
activitate complexă ce implică resurse umane şi materiale deosebite,
metodologia ocupând poziţia centrală.
Este cunoscut faptul că atât profesorii cât şi elevii acţionează prin
intermediul unor metode de predare şi învăţare iar calitatea muncii lor
depinde de aceste metode ce constituie sursa creşterii eficacităţii sistemului
de învăţământ.
Metoda – cuvânt ce provine din grecescul „methodos”( metha – spre,
către; odos – cale) este definită ca acea cale de urmat pentru îndeplinirea
obiectivelor stabilite, mai nou, metoda desemnează o cale pe care educatorul
o urmează pentru a ajuta copiii să găsească propria cale în vederea
redescoperirii lumii înconjurătoare.
Aici se impune sublinierea că ne referim la metode activ – participative
utilizate în activitatea instructiv – educativă din grădiniţe şi că în ultimele
decenii interesul faţă de acestea s –a situat pe o curbă ascendentă. Dacă ar
trebui să explicăm caracterul activ – participativ al acestor metode, putem
spune că se bazează pe stimularea atitudinii active, a activităţii din proprie
iniţiativă, a implicării proprii a copiilor.
Acest lucru este posibil datorită punerii accentului pe procesele de
cunoaştere şi nu pe produsele cunoaşterii; metodele ajută copiii să caute, să
descopere, să găsească singuri soluţii ale problemelor apărute, valorificând
tendinţa naturală a gândirii de a avansa prin organizarea şi reorganizarea
progresivă a cunoştinţelor.
Organizatorul unei acţiuni trebuie să cunoască măsura în care aceasta
şi-a atins scopul urmărit şi modul în care s-a derulat . Astfel, demersurile
educative pe care le întreprindem, necesită o măsurare corectă, care să
reflecte nivelul atins de copii.
Cunoscând faptul că întreaga activitate din grădiniţă se axează pe
comunicare orală, educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei
limbajului copiilor. Precum ştim, vorbirea este o activitate comunicativă ce
se însuşeşte prin acumulări treptate, se învaţă şi se sistematizează prin
numeroase exersări. Desigur, limbajul se dezvoltă în strânsă legătură cu
gândirea şi se interacţionează reciproc, deşi nu sunt fenomene identice.
Ca proces comunicaţional, limbajul transmite un conţinut informaţional
şi semantic, ştiut fiind că fiecare cuvânt are o semnificaţie principală şi
multe sensuri secundare atribuite de latura semantică a limbii .
Dar la un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbajului iar
vorbirea fără înţeles sau conţinut cognitiv nu are sens. Formulările verbale
sunt garanţia memoriei de durată prin semnificaţia pe care o capătă
percepţiile şi reprezentările datorită verbalizării. Tot prin verbalizare se face
departajarea dintre motive şi scopuri, voinţa apărând ca un proces de
autoreglaj verbal condiţionat de funcţiile limbajului.
Pe de altă parte, limbajul este cel care ajută la evaluarea majorităţii
activităţilor ce se desfăşoară la nivel preşcolar.
Având în vedere acest lucru, educatoarei îi revine sarcina de a contribui
la formarea, exersarea şi dezvoltarea limbajului copiilor preşcolari.
Verificarea performanţelor se poate face la începutul activităţii de
învăţare ( pentru a şti nivelul cunoştinţelor pe care le deţine copilul ), pe
parcursul activităţii de învăţare ( pentru a afla dacă s-au însuşit noţiunile la
nivelul aşteptărilor şi dacă este necesar să desfăşurăm şi alte activităţi în
acest sens ), la încheierea activităţii de învăţare ( pentru stabilirea
performanţelor pe care le-au atins copiii în urma învăţării ) .
Forma specifică a limbajului în perioada preşcolară este cea a
limbajului oral, prin care se realizează în primul rând comunicarea şi
cunoaşterea. Vorbirea ca activitate comunicativă se însuşeşte treptat, prin
numeroase exersări, experienţe ce au loc pe parcursul întregii vieţi, începând
din copilărie iar cunoaşterea se realizează din aproape în aproape, bazată pe
suportul intuitiv, prin intermediul participării active a copiilor.
În scopul cunoaşterii nivelului dezvoltării limbajului preşcolarilor, se
pot utiliza unele metode complementare. De exemplu, la sosirea copiilor în
grădiniţă, se impune o evaluare iniţială, pentru a cunoaşte dezvoltarea
limbajului la acest moment şi pentru a şti cum să proiectăm activitatea
didactică . Dintre metodele folosite de educatoare în verificarea,
dezvoltarea şi activizarea limbajului copiilor, putem considera ca activ -
participative:
- interviul (convorbire liberă în scopul verificării cunoştinţelor şi a
dezvoltării limbajului la sosirea în grădiniţă);
- verificarea orală (educatoarea discută individual cu fiecare copil şi
notează eventualele probleme în evoluţia limbajului şi cum ar putea fi
rezolvate);
- jocul prin care preşcolarii sunt atraşi să participe pentru a-şi
demonstra capacităţile (jocuri-exerciţiu pentru verificarea nivelului
dezvoltării limbajului, exersarea, dezvoltarea capacităţilor de
exprimare corectă);
- povestiri, repovestiri ale unor poveşti sau întâmplări (se verifică
vocabularul, capacitatea de a se exprima corect, de a face asociaţii
logice, de a respecta succesiunea evenimentelor);
- memorizări (educatoarea verifică capacitatea de memorare dar şi de
exprimare corectă, coerentă în momentul recitării poeziei memorate);
- problematizarea - prin fişe (cu suport intuitiv) pentru: verificarea
cunoştinţelor despre obiectele din mediul ambiant, utilitatea acestora,
formarea de propoziţii cu ajutorul grafismelor, rezolvarea de
probleme ilustrate.
Dezvoltarea limbajului în grădiniţă poate fi verificată mai ales în
cadrul activităţilor specifice dar şi în cadrul altor activităţi ( cunoaşterea
mediului, activitatea matematică, activităţi de educaţie estetică, activităţi
libere, concursuri, serbări ) .
În cadrul activităţii de educare a limbajului, am proiectat activităţi
specifice în scopul verificării capacităţilor de exprimare ale copiilor, având
în vedere în acelaşi timp şi utilizarea metodelor active în cadrul acestora :
- lecturi după imagini : „Primăvara în livadă” , „Toamna în grădină” –
unde am utilizat explorarea prin descoperire
- memorizări ( „Primăvara” , „Vara” , „Semaforul” „Gândăcelul” )
- povestiri după ilustraţii ( „Natura are haină nouă” )- explorarea prin
descoperire şi crearea unui text descriptiv pentru imaginile date
- povestiri cu început dat ( se dă începutul poveştii şi copilul trebuie să
construiască un final posibil )- care dezvoltă capacitatea de a crea o
poveste aşa cum şi-o imaginează;
- jocuri didactice - jocul ( „Formează o propoziţie” , „Câte cuvinte am
spus ?” , „Câte silabe are cuvântul ?” , „Cercurile” - cuvinte , silabe ,
sunete ).
Implicarea copiilor preşcolari în cadrul activităţilor din proprie
iniţiativă, datorită stimulării curiozităţii şi motivaţiei intrinsece, a condus la
o asimilare a conţinuturilor mai bună.
În scopul evaluării aspectelor cognitive şi a calităţilor limbajului
( pronunţia corectă ) am folosit ca material imagini intuitive şi noţiuni
cunoscute în conformitate cu tematica abordată . Lectura după imagini ne
edifică asupra bogăţiei vocabularului, a capacităţilor copilului de a exprima
cu propriile cuvinte ce percepe prin văz , de a descrie aspectul şi calităţile
materialelor intuitive . Prin poveşti , povestiri contribuim la dezvoltarea
sferei cognitive şi verificăm în acelaşi timp exprimarea copilului , modul în
care şi-a însuşit un limbaj constituit , expresiv , nuanţat . Jocul didactic
verifică , exersează , corijează , dezvoltă calităţile limbajului şi memoriei .
Învăţarea prin descoperire, explorarea, exerciţiul, jocul,
problematizarea, sunt o parte din metodele activ – participative utilizate în
grădiniţe, în scopul stimulării curiozităţii copiilor, a setei de cunoaştere.
Preşcolarii sunt la vârsta „de ce – u – lui” şi posedă o sete de cunoaştere
care trebuie satisfăcută prin sprijinirea lor în explorarea mediului ambiant şi
descoperirea răspunsurilor la numeroasele întrebări pe care le pun.
Desigur, atunci când vor ajunge să înţeleagă misterele care – i
înconjoară şi vor afla răspunsuri pe înţelesul lor prin eforturi proprii, vor fi
mai încântaţi decât atunci când le dăm răspunsuri fără suport intuitiv.
Sfera de cunoaştere se măreşte prin atragerea preşcolarilor în
explorarea mediului ambiant în scopul descoperirii răspunsurilor pe care şi
le pun în legătură cu evoluţia speciilor, cu circuitul în natură, succesiunea
anotimpurilor.
Pentru a – i atrage în lumea matematicii putem folosi problematizarea,
ca metodă activă ce presupune implicare şi efort mintal din partea copiilor.
În momentul găsirii soluţiilor la problemele propuse, ei sunt capabili să
rezolve şi alte probleme asemănătoare.
Jocul, activitatea predominantă a copilului preşcolar, poate fi o metodă
activ – participativă foarte eficientă în cadrul activităţilor din grădiniţă.
Pentru a exersa unele deprinderi dobândite ( de numărat, socotit, de selectat
obiectele după formă, mărime, culoare; de exprimare corectă, de formulare
de propoziţii, de comparare a unor cunoştinţe, etc.) se poate utiliza jocul, ca
metodă ce atrage preşcolarii şi – i convinge să participe la activităţi din
proprie iniţiativă.
Munca în echipă, colaborarea în realizarea activităţilor artistico –
plastice sau practic – aplicative sunt foarte importante în formarea de
comportamente la preşcolari, în dezvoltarea creativităţii, a simţului practic,
estetic, în stimularea motivaţiei şi dorinţei de a finaliza o lucrare.
Jocurile şi activităţile alese, în special jocul cu rol, dau posibilitatea de
manifestare şi exprimare liberă copiilor, contribuind în mare măsură la
formarea de comportamente, la sprijinirea acestora în propria dezvoltare.
Activităţile complementare din grădiniţă şi din afara acesteia ocupă
un rol foarte important în dezvoltarea de comportamente.
Serbările, şezătorile, teatrele de păpuşi, dramatizările, spectacolele,
televiziunea, excursiile, vizitele, drumeţiile, prin specificul lor, dau
posibilitatea educatoarei să ajute unii copii să se implice, să colaboreze cu
grupa, să se afirme în faţa colectivului prin efort propriu.
Totodată, serbările sunt un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în
propriile forţe, a ţinutei corecte şi a posibilităţii de a se transpune în locul
altuia (prin rolurile pe care le au copiii în unele scenete ). Dramatizările
educă mai ales capacitatea de a adopta roluri şi de a le interpreta, dar
contribuie şi la crearea de comportamente specifice socializării în cadrul
grupului din clasă .
Poeziile folosite la serbări, spectacole, şezători, educă unele capacităţi
de exprimare nuanţată, corectă, muzicalitatea, intonaţia, respectarea
pauzelor de exprimare. Astfel privită, poezia are rolul unei evaluări
complexe privind capacităţile limbajului şi memoria la vârsta preşcolară
dar şi a comportamentelor dobândite.
Teatrele de păpuşi , televiziunea , video , filmele pentru copii , ajută
pe copii să –şi verifice şi să – şi corecteze pronunţia , intonaţia , exprimarea
corectă , ţinuta , modul de transpunere în rolul personajului . Copiii privesc
jocul , acţiunea personajelor , participă la desfăşurare şi învaţă de la ele cum
să interpreteze un rol .
Excursiile, vizitele, drumeţiile, prin caracterul lor de activităţi libere ,
ajută educatoarea atunci când doreşte să observe comportamentul copiilor
şi totodată să – i ajute în explorarea noului. Ea poate urmări copiii atunci
când discută între ei despre ceea ce observă, le poate explica unele aspecte
ale celor observate, îşi poate da seama dacă sunt capabili de a face legături
între noutăţile studiate şi lucrurile cunoscute.
Cum am arătat , caracterul liber al acestor activităţi vine în sprijinul
educatoarelor care le utilizează ca sistem de metode complementare
pentru a sprijini preşcolarii în formarea de comportamente adecvate.
Una dinte cele mai atractive metode, în ton cu evoluţia informaticii, este
învăţarea cu ajutorul calculatorului. Copiii sunt entuziasmaţi de jocurile ce
propun probleme ilustrate, de exerciţiile ce solicită capacităţile de
recunoaştere a literelor, împărţirea cuvintelor în silabe, alegerea formelor
geometrice şi selectarea lor după culoare, mărime, formă.
Din acelaşi motiv, le plac poveştile care sunt prezentate pe calculator
sub forma filmelor de desene animate şi planşele cu personaje ce le propun
să aleagă ce se potriveşte, să coloreze îmbrăcămintea acestora după
preferinţe. Se mai pot folosi jocuri ce solicită capacitatea de concentrare,
căutarea şi găsirea soluţiilor potrivite, a drumului potrivit pentru personajul
preferat.
Prin opţiunea „Paint” putem lăsa copiii să – şi exerseze capacităţile
artistico – plastice, să creeze imagini şi să le coloreze aşa cum doresc ei.
Tot calculatorul poate contribui la exersarea şi dezvoltarea capacităţilor
de a face asociaţii logice, comparaţii între elementele lumii înconjurătoare.
El sprijină preşcolarii în rezolvarea unor imagini ( completează imaginea);
realizarea grupelor de obiecte după criterii date ( mărime, culoare, formă,
grosime, utilitate, domenii de activitate). În acelaşi timp, ajută copiii în
formarea imaginii de sine, dezvoltă încrederea în forţele proprii, dorinţa de
reuşită, voinţa, motivaţia.
Prin urmare, activităţile din grădiniţă, prin metodele activ –
participative utilizate, contribuie la dezvoltarea sferei de cunoaştere, a
capacităţilor de exprimare ale copilului, a semanticii şi nuanţării limbii prin
folosirea unor cuvinte, expresii, legate de aspectul, forma, culoarea
obiectelor cunoscute de copil dar şi la dezvoltarea de comportamente
adecvate vârstei şi formarea personalităţii (prin stimularea motivaţiei
intrinsece, a voinţei, a dorinţei de a obţine rezultate satisfăcătoare prin efort
propriu).

BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, I – Metode de învăţământ, 1976, E.D.P., Bucureşti
2. Cerghit, I., Radu,T.I., Popescu, E, Vlăsceanu, I., - Didactica, 1998,
E.D.P., Bucureşti
3.Tomşa, Gh., (coordonator) – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară,
2005, Bucureşti
4. Şchiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia vârstelor, 1991, E.D.P.,
Bucureşti

S-ar putea să vă placă și