Sunteți pe pagina 1din 9

Timpul mediu necesar pentru studiu: 100 minute

Obiective educationale
Modulul vizeaza insusirea de catre studenti a unor notiuni de baza privind tipurile de
comunicare existente, punand accentul pe intelegerea comunicarii verbale.

CUVINTE CHEIE: comunicare orala, stil personal de comunicare, ascultare


informativa si evaluativa

Cuprinsul Modulului:
1. Clasificarea comunicarii
2. Comunicarea directa. Comunicarea verbala
3. Ascultarea
Test de autoevaluare
Rezumat
Bibliografie

EXPUNEREA DETALIATA a temei


1. CLASIFICAREA COMUNICARII
Comunicarea poate fi clasificata dupa mai multe criterii dupa cum urmeaza1[1]:
1. In functie de directie:
1[1] Constantin Telespan, op. cit.

descendenta (in relatiile de tip ierarhic);

ascendenta (mesaje trimise de la niveluri ierarhice inferioare catre niveluri superioare,


mesaje pentru sefi);

orizontala (intre persoane situate la acelasi nivel ierarhic);

oblica sau pe diagonala (atunci cand nu se pot desfasura celelalte tipuri, de exemplu in
utilizarea managementului pentru proiecte; are uneori caracter neformal, dar se foloseste
si pentru realizarea problemelor urgente, oferind o cale de evitare a contactului pe scara
ierarhica2[2]).

2. In functie de modul de transmitere:


-

verbala (transferul informatiei prin intermediul cuvantului);

non-verbala (elementele care codifica, decodifica si transmit informatia se refera la


infatisarea participantilor, la procesul comunicarii, mimica, gesturi, postura, distante
personale);

scrisa (este considerata de unii autori tot o comunicare verbala, de data aceasta informatia
se transmite in forma scrisa prin intermediul cuvintelor pe canalul vizual).

3. In functie de modul de desfasurare:


-

reciproc directa (comunicarea fata in fata, atunci cand constituie un mare avantaj aparitia
feed-back-ului);

reciproc indirecta (comunicarea prin telefon, radio, televiziune interactiva);

unilateral directa (transmiterea de ordine, mesaje care nu cer raspuns);

2[2] Monica Voicu, Costache Rusu, ABC-ul comunicarii manageriale, Ed. Danubius, Braila,
1998

unilateral indirecta (scrisori, filme)

4. In functie de modul de oficializare:


-

formala (intalnita in cadrul organizatiilor)

informala (zvonuri, barfe, comunicarea unor informatii trunchiate).

2. COMUNICAREA DIRECTA. COMUNICAREA VERBALA


Comunicarea directa asigura un schimb permanent de idei, un dialog fara nici o
intermediere. Este o comunicare interpersonala, orala. Inca din trecutul indepartat comunicarea a
jucat un rol important in relatiile dintre indivizi. De atunci si pana acum comunicarea directa,
orala a supravietuit schimbarilor si s-a impus ca cea mai veche si completa forma de comunicare,
celelalte avand o importanta secundara.
Principalul mijloc al comunicarii umane este limba vorbita atat in sensul prioritatii
istorice cat si pentru ca este forma de comunicare cel mai frecvent utilizata si care ofera modelul
pentru alte forme de comunicare.
Stilul este o expresie a alegerii faptelor de limba, o expresie a insusirilor individuale ale
unui vorbitor. Unicitatea limbajului legata de fiecare persoana este denumita stil verbal. In
functie de raportul dintre dominanta (tendinta de a acapara timpul si spatiul) si sociabilitate
(stabilirea cu usurinta a relatiilor de comunicare), literatura de specialitate evidentiaza
urmatoarele stiluri de comunicare:
-

Emotiv (oameni expresivi, sensibili);

Direct (oameni dominanti, puternici, cu sociabilitate scazuta, cu atitudine serioasa, greu


de abordat);

Reflexiv (oameni cu un puternic control emotional, formuleaza frazele cu grija, prefera


ordinea);

Indatoritor (oameni sensibili, rabdatori, se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei);

Flexibil sau versatil (oameni instabili, schimbatori, versatili, adica reusesc sa-si schimbe
stilul in functie de situatie, duplicitari, oportunisti).

Usurinta in exprimare depinde de:

a) caracteristicile personalitatii
b) calitatile vocale ca enuntarea si pronuntarea.
Caracteristici ale personalitatii3[3]:
1. Claritatea (consta in formularea si exprimarea limpede a ideilor, sentimentelor astfel incat
acestea sa fie receptate cu usurinta).
Pentru un bun orator este nevoie de capacitate de exprimare clara a ideilor. Exprimarea
trebuie sa fie simpla, iar materialul organizat astfel incat sa poata fi usor de urmarit. Auditoriul
nu este impresionat intotdeauna de cuvinte lungi si complicate. Trebuie evitate ticurile.
2. Acuratetea
Expresiile si cuvintele utilizate trebuie sa exprime exact ceea ce se doreste sa se transmita. Este
necesara detinerea unui vocabular bogat pentru a alege cuvintele cu inteles precis in vederea
atingerii scopului propus.
Faptele la care se face referire trebuie sa fie corecte, informatiile citate trebuie sa fie de
incredere.
Trebuie sa se evite expresii de genul:
- toata lumea stie
- nici o persoana cu minte intreaga nu ar accepta acest lucru.
3. Empatia
Este vorba despre transpunere, despre identificarea afectiva. Intotdeauna trebuie sa incercam sa
fim prietenosi, calmi, oricat de suparati am fi. Trebuie sa ne punem in locul celeilalte persoane,
chiar daca nu trebuie sa fim mereu de acord cu ideile sale.
4. Sinceritatea
Trebuie sa fim foarte naturali. Pericolul de a deveni rigizi, stangaci sau de a simula apare atunci
cand se discuta cu persoane necunoscute, cu statut social mai inalt.
5. Emfaza
Reprezinta folosirea unor cuvinte pretioase cu scopul de a afecta pe receptor.
6. Armonia
Este acordul perfect al partilor intregului, in echilibru de cadenta si ritm.
3[3] Nicki Staton, op. cit.

7. Ironia
Se refera la evidentierea prin disimulare a aspectelor negative ale realitatii (persiflare, batjocura,
sarcasm).
8. Relaxarea
Cea mai buna metoda de a ne elibera de dificultatile de exprimare este relaxarea. Cand muschii
nu pot fi relaxati nu suntem naturali. Solutia: o respiratie mai profunda decat de obicei.
9. Contactul vizual
Schimbul de priviri este foarte important cand oamenii isi vorbesc unul altuia.
10. Aparenta, infatisarea
Felul in care esti privit arata cat de bine esti inteles de ce cei carora te adresezi. Infatisarea ta este
modul in care te privesti pe tine insuti. In cele mai multe situatii oamenii privesc vorbitorul si-l
judeca inainte de a vorbi. Trebuie sa avem o tinuta ingrijita si curata si o vestimentatie adecvata
locului in care ne desfasuram activitatea.
11. Postura
Pozitia corpului este foarte importanta in procesul de comunicare Da o impresie neplacuta
sprijinirea de un perete, atitudinea de oboseala prin aplecarea inainte pe scaun. Daca pozitia este
garbovita se afecteaza si claritatea vocii.
Calitatile vocale
Vocea poate fi in permanenta controlata. Este necesara constientizarea factorilor care
influenteaza sunetele vocii:
1. Mecanismele vocii
Vocea cere o manipulare corecta a diafragmei, plamanilor si muschilor pectorali, corzilor vocale,
gurii, limbii si buzelor.
2. Inaltimea si intensitatea vocii
Vocea unei persoane care vorbeste pe tonalitati inalte este ascutita, tipatoare sau stridenta. Vocea
unei persoane care vorbeste pe tonalitati joase va fi gatuita, aspra.
3. Volumul vocii
Acesta este mai usor de controlat decat tonalitatea vocii. Respiratia este un element foarte
important in controlul volumului. Volumul vocii depinde de spatiul in care se vorbeste, de
numarul de persoane carora li se vorbeste, de zgomotul de fond.

4. Dictia si accentul
Dictia este modul in care se spun sau se pronunta cuvintele. Aceasta poate fi influentata de
accent. Ea depinde de articulare (modul de pronuntare al consoanelor), enuntare (modul de
pronuntare al vocalelor).
5. Viteza
Mesajul pe care il transmiteti va fi influentat si de viteza sau ritmul cu care vorbiti. Daca acesta
este mare ascultatorul primeste mesajul ca pe o urgenta. O viteza mare in vorbire poate crea
dificultati prin lipsa de claritate. Un bun vorbitor isi schimba viteza in functie de importanta
mesajului.
6. Folosirea pauzei
Daca se utilizeaza pauze mari audienta poate sa se plictiseasca. Un bun vorbitor va face pauze
scurte doar atunci cand trebuie, pentru a le oferi ascultatorilor posibilitatea de a se implica
afectiv.
7. Timbrul vocii
Inflexiunea sau modificarile sus-jos ale vocii, timbrul, influenteaza modul in care mesajul este
receptionat. Tonul poate trada starea sufleteasca a celui care vorbeste.
3. ASCULTAREA
Confucius spunea: Omul are 2 urechi si o gura pentru a asculta de 2 ori mai mult decat
vorbeste. Ascultarea este cea mai subtila metoda de a convinge pe cineva. Ascultarea este o arta
dar si o disciplina. Ea se bazeaza pe perceperea si intelegerea lucrurilor pe care ceilalti ni le spun.
A auzi se transforma in ascultare atunci cand dam atentie celui care vorbeste si urmarim mesajul
transmis4[4]. Ascultarea eficace este o ascultare dinamica, auditoriul avand posibilitatea de a
interactiona cu vorbitorul.
Tipuri de ascultare:
-

informativa: predomina receptia si intelegerea, poate fi punctata de intrebari si repetitii;

4[4] Simona Iovanut, Comunicarea, Curs de specializare pentru lucratorii sociali in mediul rural,
Ed. Waldpress, 2001 si pe www.ngorural.org

evaluativa: e dominata de judecata critica, are rolul de a face judecati de valoare, se emit

propriile judecati ce au uneori rol sa irite, sa fragmenteze comunicarea. Nu e permisa


cercetatorilor, studentilor examinati, partenerului de negocieri aflat in faza de informare.
Intrebarile care pot fi puse in procesul de ascultare de catre emitator sunt focalizate
(utilizate pentru a directiona atentia cursantilor, pot trezi interesul acestora), motivante (ajuta
cursantii sa dea solutiile corecte), de sondaj (corecteaza raspunsul initial al cursantului)5[5].
Exista doua aspecte legate de eficienta procesului de comunicare si anume: rezultatul
evaluarii continutului unui curs este conditionat de capacitatea oamenilor de a transmite
informatii, dar si de capacitatea celor carora le este adresat mesajul de a receptiona informatia.
De asemenea, o persoana se dezobisnuieste sa asculte, avand mai mult tendinta de a vorbi.
S-a demonstrat ca o persoana obisnuita isi poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat
daca este chestionata imediat si 25 % dupa 2 luni. Un test in randul armatei americane a
demonstrat ca numai 10 % din mesajul original ramane in memorie dupa 3 zile.
Barierele care fac ineficienta ascultarea sunt zgomotele, problemele receptorilor,
oboseala, problemele emitatorului, criticarea persoanei care transmite mesajul, prejudecatile,
faptul ca sarim uneori direct la concluzii care pot fi gresite inainte ca emitatorul sa termine de
vorbit, categoria persoanelor care doar se fac ca asculta dar de fapt sunt cu gandurile in alta
parte (pseudoascultarea).
Obiective:
-

incurajarea interlocutorilor, astfel ca cel ascultat va trece mai usor peste eventualele tendinte
defensive;

obtinerea intregii informatii - pentru luarea unor decizii eficiente este nevoie de ascultarea
interlocutorului, ascultare ce permite obtinerea unei cantitati mari de informatii;

trebuie judecat continutul si nu modul de prezentare.


Sfaturi pentru o buna ascultare: fiti interesati, luati notite, fiti rabdatori, ajutati vorbitorul, nul intrerupeti, incercati sa fiti rezistenti la distrageri, sa va adaptati cat mai bine momentului.

5[5] Ioan Ovidiu Panisoara, Comunicarea eficienta, Ed. a-III-a, Editura Polirom, Bucuresti, 2008

Efectele ascultarii ineficiente:


EU
Ce doresti sa-mi comunici prin vorbire
Ce imi spui de fapt
Ce aud eu
Ce inteleg
Ce retin
Ce accept
TU
Dale Carnegie povesteste ca la un dineu a stat de vorba cu un renumit botanist in domeniu care
toata seara i-a vorbit despre plante. Chiar daca la masa mai erau si alte persoane el l-a ascultat
pe botanist. Dupa cateva ore a aflat ca acesta din urma l-a elogiat gazdei spunand despre el ca
este un minunat vorbitor cand de fapt fusese doar un excelent ascultator.

Test de autoevaluare:
1. Clasificati comunicarea in functie de modul de desfasurare.
2. Caracteristicile personalitatii de care depinde usurinta in exprimare
3. Tipuri de ascultare.

Rezumat

Comunicarea directa asigura un schimb permanent de idei, un dialog fara nici o


intermediere. Este o comunicare interpersonala, orala. Usurinta in exprimare depinde de:
caracteristicile personalitatii si calitatile vocale ca enuntarea si pronuntarea. Barierele care fac
ineficienta

ascultarea

sunt

zgomotele,

problemele

receptorilor,

oboseala,

problemele

emitatorului, criticarea persoanei care transmite mesajul, prejudecatile, faptul ca sarim uneori
direct la concluzii care pot fi gresite inainte ca emitatorul sa termine de vorbit, categoria
persoanelor care doar se fac ca asculta dar de fapt sunt cu gandurile in alta parte
(pseudoascultarea).

Bibliografie
1. O. Mihaila, Tehnici de comunicare, note de curs pentru studentii la forma de invatamant
ID, Editura Universitatii din Oradea, 2009
2. Telespan Constantin, Comunicare manageriala in organizatia militara, Ed. Academiei
Fortelor Terestre, Sibiu, 2000
3. Monica Voicu, Costache Rusu, ABC-ul comunicarii manageriale, Ed. Danubius, Braila,
1998
4. Ioan Ovidiu Panisoara, Comunicarea eficienta, Ed. a-III-a, Editura Polirom, Bucuresti,
2008