Sunteți pe pagina 1din 2

Radu Lucarda

Anul I

Parctica medicala in civilizatia timpurie


Mesopotamia

Regiunea numita Mesopotamia, sau leaganul civilizatiei umane s-a


format in urma cu peste 5000 de ani Orientul Apropiat, pe teritoriul actual al
Irakului, Siriei i vestul Turciei sau ntre fluviile Tigru i Eufrat.
Cel mai vechi text medical descoperit pn n prezent este o tbli de lut
cu scriere cuneiform ce dateaz de aproximativ 5000 de ani.
Textul descoperit printre ruinele oraului Nippur a fost tradus n anul 1953.
Aceasta tablita conine descrieri despre:
- substane medicamentoase de origine animal, vegetal i mineral,
- instruciuni de preparare a unguentelor, decocturilor sau suspensiilor.
Exceptia fata de alte culturi si popoare de la acea vreme rezulta din faptul
ca textul de pe tablita de lut nu face referire la magie i divinitate. Cu toate
acestea si mesopotamienii credeau c boala este doar o pedeaps de la zei in
fata carora se inchinau, pentru cei ce au greit.
In Mesopotamia, existau numeroase zeitati care, dupa cum spun scrierile,
aveau atat puteri benefice, cat si daunatoare pentru om, printre care:
- Zeul Ninib care avea puteri vindecatoare si
- Nabu, zeul stiintelor , inclusiv al medicinei.
- Zeul Nergal care producea febr,
- Zeul Ashakku care producea omului debilitate,
- Zeul Tiu care producea durere de cap,
- Zeul Namataru care producea dureri de gt.

Intrucat mesopotamiemii considerau ca boala este o pedeapsa a divinitatii


pentru oamenii care au pacatuit si ficatul ca fiind sediul vietii, avand cunostinte
anatomice destul de limitate, medicii urmareau simptomele bolii sau evolutia
acesteia ghicind pacatul bolnavului prin examinarea cu atentie a ficatului unui
animal sacrificat.

De asemeni, in aplicarea oricarui tratament necesar bolnavului,


intotdeauna erau consultate astrele, pozitia acestora fiind foarte importanta
pentru eficienta tratamentului pe care urmau sa il aplice.
Medicatia (s-au descoperit nenumarate tablite de lut care contineau
informatii despre plante, minerale si substante animale utilizate in tratamente)
era administrata in functie de pozitia astrelor si doar in anumite momente ale
zilei.
Un rol important il avea uleiul, acesta fiind folosit ca balsam pentru ranile
deschise, specialistii considerand ca utilizarea acestuia era pentru impiedicarea
lipirii pansamentului de plaga.
In Codul de legi al lui Hammurabi s-au descoperit cateva legi referitoare la
rezultatul unor operatii, ceea ce ne arata ca practica chirurgicala nu era chiar
necunoscuta pentru mesopotamieni, descoperindu-se totodata, de-a lungul
vremii, obiecte (in special cutite) folosite in actul chirurgical.
In cultura Mesopotamiei preotii erau si medici, acestia fiind instruiti in scoli
aflate langa temple, iar principalii pacieni ai medicului-preot erau persoanele cu
funcii sau din clasa superioar, pentru ceilali existau brbierii care executau
proceduri simple sau extracii dentare.
Medicii tratau un numr destul de mare de afeciuni pentru acea vreme. Se
practica o clasificare n funcie de localizarea simptomelor: cap, torace, membre.
Dac boala era foarte grav atunci medicului i era interzis s intervin, aceast
concluzie a reieit din descifrarea unor tblie de lut: dac cineva sufer foarte
grav - capul, faa, rdcina limbii i restul corpului fiind negre, atunci medicul s
nu se ating de el; bolnavul va muri, cci nu se mai poate vindeca, simptomele
descrise de tblia de lut pot fi comparate cu simptomele din ciroza hepatic apariia icterului, suferina grav i decesul pacientului.
Tbliele de lut din secolul VII .e.n descriu apariia unor epidemii i febr
de etiologie variat. Acestea erau favorizate de rzboi i invazii, chiar Alexandru
cel Mare s-a mbolnvit de malarie n timpul campaniei din Mesopotamia din
secolul IV .e.n.
Persoana bolnav, indiferent de rangul pe care l deinea, intra ntr-o
categorie special. Era scutit de munc i alte ndatoriri. Cauza bolii fiind un
duh ru, izola acea persoan pentru a nu se produce transferul duhurilor rele.
Dei era o msur bazat pe concepii magice i religioase, era util din punct de
vedere medical deoarece putea preveni rspndirea bolii.
Medicina mesopotamian a fost preluata si transmisa poparelor vecine si
i-a dobndit n Orientul Apropiat o faim bine justificat, datorit cunotinelor
pe care le-a acumulat.