Istoricul masurarii inteligentei

Mult vreme s-a crezut c testele pentru msurarea inteligentei

pot fi fcute numai n prezenta unui personal calificat. Firesc este ns
ca fiecare individ s aib posibilitatea s-si calculeze cu destul
exactitate propriul coeficient de inteligent. n acest scop, acest
program propune un set de teste pe care fiecare dintre dumneavoastr
le poate parcurge si rezolva asezat comod n fata calculatorului.
Singura conditie impus este ntelegerea si respectarea indicatiilor pe
care le veti citi n contiuare. nainte de a trece la indicatiile propriuzise, este bine s cunoasteti ce este, de fapt, coeficientul de
inteligent (IQ) si ce nsemntate are el. Binenteles, utilizatorul acestui
program nu devine un expert n teste de inteligent, asa cum
utilizatorul unui termometru pentru msurarea febrei nu devine medic.
Acest program este numai un instrument pentru msurarea
inteligentei, la ndemna tuturor. Primele teste de inteligent au fost
fcute n ultimul deceniu al secolului trecut, la scurt timp dup ce
Psihologia s-a constituit ca stiint de sine stttoare, copilul a doi
printi foarte diferiti: Filozofia care punea primele probleme si Fiziologia
care ncerca s pun la dispozitie metode de rezolvare a acestor
probleme.
Astfel, primii psihologi credeau c exist o strns legtur ntre
capacittile intelectuale diferite si vitezele diferite ale impulsului
nervos prin nervi. De aceea, se msura durata de declansare a
reflexului rotulian, adic timpul care trecea ntre momentul de lovire a
tendonului rotulian cu un ciocan de cauciuc si momentul de reactie estensia gambei. Au fost msurtori si experimente lipsite de succes,
pentru c nu s-au putut stabili diferente clare si semnificative ntre
reflexul rotulian al oamenilor inteligenti si cel al napoiatilor mintali de
exemplu.
Nici cntrirea ori sectionarea creierului provenit de la oameni
diferiti nu au scos la iveal diferente semnificative. n aceste conditii,
psihologul francez Binet a lansat ideea c functiile si capacittile legate
de psihicul uman pot fi msurate cu ajutorul unor teste.
Binet a dezvoltat prima lui "scal" la Paris n 1904 cnd
ministruI francez al nvtmntului a hotrt s dezvolte un sistem de
nvtmnt si educatie pentru copiii napoiati mintal. El a conceput o
serie de treizeci de ntrebri care msurau capacitatea de a ntelege,
rationa si gndi logic. ntrebrile erau de asa natur c rezolvrile lor
nu necesitau un bagaj de cunostinte. Un exemplu: copilul primea o
foaie de hrtie si un creion. Pe foaia de hrtie era desenat un cerc
deschis, iar copilului i se spunea c acea linie curb este gardul unei
grdini n care el si-a pierdut mingea si portiunea deschis este poarta
grdinii. Apoi i se cerea s deseneze cum ar porni el n cutarea

mingei. Erau acceptate ca fiind corecte toate solutiile care desemnau o

cutare sistematic. Gradul de dificultate al ntrebrilor lui Binet era
foarte variat. Urmrind s le aseze n serii de ntrebri care s se
ncheie cu cele mai grele, Binet lua ca msur a gradului de dificultate
procentul de copii de vrste diferite care au dat solutii corecte. Acest
mod de lucru l-a condus la notiunea de vrst mintal, Binet crend
nivele de testare. El a inclus n nivelul de trei ani toate acele teste care
erau dezvoltate n mod normal de copii de trei ani, n nivelul de patru
ani testele rezolvate de copii de patru ani s.a.m.d. Aceast scal ddea
posibilitatea de a stabili vrsta mintal a copiilor care erau supusi
testelor. De exemplu, unui copil de opt ani care rezolva cu bine testele
de nivel de opt ani si jumtate din testele de nivel de nou ani, i se
atribuia vrsta mintal de opt ani si jumtate.
Primii psihologi care au utilizat testele lui Binet defineau
inteligenta ca fiind diferenta ntre vrsta biologic si cea mintal.
Aceast definitie s-a devedit a fi inexact si oarecum grosier. Astfel,
un copil de zece ani care rezolva testele pn la nivelul de opt ani era
considerat napoiat mintal cu doi ani, iar unul de sase ani care rezolva
testele pn la nivelul de nou ani era considerat superdotat, cu trei
ani naintea vrstei lui. Existau ns cel putin dou argumente
mpotriva acestui mod de a diagnostica napoierea mintal ori opusul
ei: Cnd un copil de doi ani reuseste s rezolve testele adecvate
nivelului de vrst patru ani, se poate spune c acest copil este foarte
inteligent. Dar numai un copil din 50.000 reuseste acest lucru, ceea ce
face ca testul s devin nesemnificativ. Pe de alt parte se ntmpl
adesea ca la vrsta de paisprezece-cincisprezece ani copiii s
demonstreze o vrst mintal cu un an sau doi mai mare sau mai mic
dect cea biologic.
De aceea, acest mod de a msura inteligenta prin diferenta
ntre vrsta mintal si cea biologic s-a dovedit defectuos. Ceea ce
rmne cu adevrat constant este raportul ntre vrsta mintal si cea
biologic si nu diferenta dintre ele. Valoarea acestui raport nmultit cu
100 pentru a elimina zecimalele se numeste coeficient de inteligent si
se noteaz cu IQ (intelligence quotient). Conform acestei definitii, un
copil de sase ani cu o vrst mintal de opt ani va avea un IQ egal cu
133, iar un copil de doisprezece ani cu aceeasi vrst mintal de opt
ani va avea un IQ egal cu 67. Notiunea de coeficient de inteligent IQ a
cstigat repede popularitate si a devenit cel mai cunoscut concept
psihologic la profesori, psihiatri, lucrtori din domeniul asistentei
sociale si la toti cei care au, ntr-un fel sau altul, de-a face cu
psihologia..