Sunteți pe pagina 1din 3

Comentar

iu

O scrisoare pierduta

Ion Luca Caragiale, dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al


societatii romanesti din vremea lui, un realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si
de viata. Caragiale foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul pentru a ilustra moravuri si a
contura personaje dominate de un defect reprezentativ.
Reprezentata pentru prima oara pe scena Teatrului National din Bucuresti in anul
1884, comedia O scrisoare pierduta, este cea de-a treia dintre cele patru scrise de autor; o
capodopera a genului dramatic inspirata din farsa electorala din 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea
unor moravuri, a unor tipuri umane sau situatii neasteptate. Intre personajele comediei se nasc
conflicte ce se sting intotdeauna cu un final fericit. Sunt prezente formele comicului: umorul,
irnonia, sarcasmul, satira, comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume.
O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri ce are ca tema
centrala viata politica: lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera, ce ilustreaza
setea de parvenire a burgheziei.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta
politica se realizeaza, de fapt, in culise, cu ajutorul instrumentului de santaj, o scrisoare
pierduta.
Fiind destinata reprezentarii scenice, la inceputul piesei este asezata lista de
personaje, iar timpul si spatiul sunt limitate: actiunea comediei este plasata in capitala unui
judet de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei
electorale, intr-un interval de trei zile.
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub
forma schimbului de replici dintre personaje.
Scena initiala din actul I constituie expozitiunea si prezinta personajele Stefan
Tipatescu, care citeste ziarul lui Nae Catavencu, Racnetul Carpatilor si Pristanda, care aproba
servil atitudinea de revolta a prefectului. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de
amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic, constituind intriga comediei.
Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea
afla sunt de un comic savuros.
Actul al II-lea prezinta evaluarea numarului de voturi, cu o zi inaintea alegerilor de
catre Farfuridi si Branzovenescu, care cerceteaza listele electorale. Cei doi declanseaza un
conflict secundar: temandu-se de tradarea lui Tipatescu, acestia trimit o telegrama la

Constantin Alexandru

Pagina 3

O scrisoare pierduta

Comentar
iu

Bucuresti pentru a informa despre prefectul tradator. In timp ce Tipatescu ii cere lui Pristanda
perchezitia locuintei si arestarea lui Catavencu, Zoe uzeaza de mijloacele de convingere feminine
pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul
scrisorii. Depesa sosita prin telegraf de la centru anunta insa alegerea pentru postul de deputat
a lui Agamemnon Dandanache.
In cel de-al treilea act, actiunea mutandu-se in sala mare a primariei, unde au loc
discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu. Intre timp, Trahanache gaseste o polita
falsificata de Catavencu pentru a-si insusi o suma de bani si intentioneaza sa o foloseasca
pentru contasantaj. Tot acesta anunta candidatura candidatului sustinut de comitet, care isca
un mare scandal in sala intre reprezentantii celor doua grupuri politice; acest moment
constituie punctul culminant al comediei. In incaierare, Catavecu pierde palaria in care se afla
scrisoarea, care este gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat si este returnata
adrisantei.
Ultimul act (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, obiectul santajului
revenind la Zoe, Catavencu fiind obligat sa se supuna conditiilor acesteia. Dandanache intrece
prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali, propulsarea lui politica fiind cauzata de un
caz asemanator: gasirea unei scrisori compromitatoare, insa acesta decide sa o pastreze.
Agamemnon Dandanache este ales in unanimitate si piesa se incheie cu festivitatea condusa de
Catavencu, unde adversarii se impaca.
Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor
temporala, nu misca nimic esential, ci se deruleaza concentric in jurul pretextului, pierderea
scrisorii. Atmosfera destinsa din final reface starea initiala a personajelor si nu aduce nicio
modificare esentiala.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua
forte opuse: partidul aflat la putere, format din prefectul Stefan Tipatescu, presedintele
partidului, Zaharia Trahanache si sotia acestuia, Zoe si gruparea independenta a lui Nae
Catavencu, un avocat ambitios si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea
prefectului.
Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului, procedee precum
modificarea raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie si introducerea de
elemente surpriza, mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat. In momentele de maxima
tensiune, doua personaje secundare intra in scena, avand interventii decisive in derularea

Constantin Alexandru

Pagina 3

Comentar
iu

O scrisoare pierduta

intrigii: Cetateanul turmentat, care returneaza in doua randuri scrisoarea si Dandanache,


elementul surpriza care determina deznodamantul.
Sursele comicului sunt diverse, iar prin intermediul acestora sunt satirizate defecte
omenesti puse in evidenta pe fundalul campaniei electorale.
Comicul de moravuri vizeaza atat viata politica (santajul, falsificarea si interesul
personal), cat si viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-Zaharia-Tipatescu).
Comicul de intentie reflecta diferenta dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce
personajele isi doresc sa para si ceea ce sunt cu adevarat. In functie de rolul lor politic, mai
mult sau mai putin important, personajele sunt satirizate: Pristanda si Cetateanul turmentat
pronunta gresit, Catavencu pronunta corect dar atribuie sensuri gresite neologismelor, iar
Dandanache nici macar nu este in stare sa pronunte.
Comicul de situatie realizat prin intamplarile neprevazute: scrisoarea pierduta si
gasita succesiv, rasturnarea de statut a lui Catavencu, teama exagerata a grupului FarfuridiBranzovenescu sau impacarea ridicola a fortelor adverse in final; toate sustin tensiunea
dramatica a comediei.
Comicul de caracter pune in evidenta defectele general-umane ale personajelor:
demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda sau senilitatea lui
Dandanache.
Prin comicul de nume sunt sugerate trasaturi dominante de caracter, cat si originea
si rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit din
cuvantul trahana, o coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este usor modelat de
enteres; Dandanache vine de la dandana (gafa), nume sugestiv pentru cel care creeaza
confuzii penibila; Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare, sugerand prostia;
pristandaua este un joc romanesc traditional in care se bate pasul pe loc, fapt ce reflecta
evolutia liniara a personajului.
Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza
dupa principiul Scopul scuza mijloacele, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii
politice si a unui statut social nemeritat.

Constantin Alexandru

Pagina 3