Absorbia la nivelul cavitai bucale

La animale si om, digestia proteinelor exogene este realizat de ctre enzimele

proteolitice numite si proteinaze, localizate la nivelul tractului digestiv. Spre deosebire de
glucide, unde digestia debuteaz chiar in cavitatea bucal sub actiunea amilazei salivare,
digestia proteinelor incepe in stomac deoarece saliva nu contine enzime proteolitice. In
stomac actioneaz; pepsina care rezulta prin activarea pepsinogenului si care, la pH = 1,5
2,5 hidrolizeaz proteinele alimentare pana la proteoze si peptone care sunt polipeptide
cu masa moleculara relativ mare, solubile in ap.

Fig 1. Pepsina gastric

La animalele tinere,
in primele luni de viat, n
sucul gastric este elaborat
o enzim proteolitic
specific numit
labferment (renina sau
chimozina) care are o
aciune particular asupra
laptelui. Pe de o parte ea
provoac o coagulare a
laptelui prin conversia
cazeinogenului in cazeina
in prezenta ionilor de calciu, iar pe de alt parte renina exercit si o actiune proteolitic
asupra cazeinei formate. Dupa perioada de lactatie prezent acestei enzime in sucul
gastric este neinsemnat.
Dup degradarea partial din stomac sub actiunea pepsinei gastrice ( fig 1 ) , bolul
alimentar trece in duoden unde, datorit aciditaii capatate n stomac, determin secreia
de catre mucoasa duodenala a unui hormon specific numit secretin. In acelasi timp, sub
actiunea proteozelor si a aminoacizilor liberi din bolul alimentar mai este secretat si un alt
hormon numit pancreozimin. Aceti hormoni stimuleaz secreia pancreatica: secretina
determina eliberarea de apa si saruri minerale, iar pancreozimina stimuleaza secretia
enzimelor pancreatice. Sucul pancreatic conine ioni de sodiu, clor si bicarbonat si are un
pH cuprins intre 7,0 8,0. Bolul alimentar vine din stomac cu un pH de 4,0 4,5 care in
duoden este alcalinizat paral de sucul pancreatic la pH 6,0 6,5. In intestinul subtire pHul acestuia devine slab alcalin (pH = 8,0).
Sucul pancreatic ( fig 2 ) mai contine si zimogenii unor proteinaze: tripsinogen,
chimotripsinogen, procarboxipeptidaza si proelastaza. Tripsinogenul este convertit n
tripsina activ mai ntai sub aciunea enterokinazei dup care procesul decurge
autocatalitic. Ceilali precursori sunt activai de ctre tripsina astfel format.

Fig 2. Sucul pancreatic

Tripsina si chimotripsina hidrolizeaz proteozele si peptonele cu formare de
oligopeptide (cu cate 8 9 resturi de aminoacizi in molecula), dipeptide si, intr-o masur
mai mic, aminoacizi liberi. Carboxipeptidaz hidrolizeaz legaturile peptidice din
oligopeptide de la capatul C-terminal cu formare de aminoacizi liberi.
Dup actiunea sucului pancreatic in duoden, degradarea produsilor de hidroliza
este continuat n intestinul subtire sub actiunea enzimelor pe care le contine sucul
intestinal: aminopeptidaze, dipeptidaze si polipeptidaze. Acestea din urma hidrolizeaz
oligopeptidele, aminopeptidazele scindeaz hidrolitic legaturile peptidice de la capatul Nterminal, iar dipeptidazele hidrolizeaz dipeptidele astfel ncat, rezultatul final al digestiei
proteinelor la nivelul tractului digestiv il reprezint aminoacizii liberi.
In cursul procesului de digestie, unele proteine nu sunt degradate enzimatic din cauza
conformatiei lor structurale. Astfel, fibroina si keratina sunt foarte rezistente la actiunea
proteinazelor tractului gastro-intestinal.
La nivelul intestinului subire, aminoacizii rezultai prin hidroliza proteinelor
alimentare sunt absorbii, traversarea peretelui intestinal nefiind o difuziune ci un
transport activ al carui mecanism difer de la un aminoacid la altul. Peptidele cu masa
molecular mic pot fi absorbite la nivel intestinal dar n limite extrem de mici. O
excepie o constituie absorbia la nivelul intestinului subire a globulinelor din colostrum
n primele cateva zile dup nastere, ceea ce d posibilitatea crearii imunitatii noului
nascut fat de diferiti ageni patogeni din mediul nconjurator.
Aminoacizii absorbii la nivel intestinal sunt apoi transportai de ctre snge spre
esuturi. n primele ore dupa digestie, concentraia aminoacizilor n sange, ficat, intestin si
rinichi este foarte crescut. La nivel tisular, aminoacizii sunt, fie degradai n continuare,
fie c sunt utilizai la biosinteza noilor proteine aa cum sunt evidentiai i n figura 3 .

Fig 3. Absoria aminoacizilor

Pentru desfasurarea fenomenelor vieii, organismul animal relizeaz materiale i

energetice cu mediul nconjurator .Din mediul extern organismul isi procur,in tot cursul
vietii,diferite substante, pe care le supune unor transformari in interiorul sau, iar produii
n 555h72f efolositori care rezult sunt eliminai la exterior. In esena, necesitaile
permanente de substante si energie ale organismelor animale sunt satifacute prin
procesele de nutritie
Denumirea de procese de nutritie include:procurarea hranei, digestia, absorbtia,
circulatia sangelui, respiratia, excretia. Dupa modul cum se realizez aceste procese ,
nutriia poate fii autotrof, heterotrof, si mixotrof. Nutritia heterotrof reprezint modul
de hranire al majoritatii animalelor care consum, drept hrana ,organisme vegetale si
animale sau diferite substante organice existente in mediu.Ele pot lua hrana din mediul
nconjurator prin osmoza fagocitoz sau prin ingerarea alimentelor pe cale bucal.
Nutriia mixotrof se ntalneste la organismele care se hranesc atat autotrof ct si
heterotrof. Aa este cazul ntalnit la Euglena viridis.
Majoritatea animalelor ingereaza hrana pe cale bucal.La ele se diferentiaz organe
speciale al cror ansamblu constituie un sistem digestiv, la nivelul caruia au loc procese
de digestie.
Formaiuni intestinale adaptate pentru absorbie:
Valvulele conivente: reprezint pliuri de form semilunar, ocupnd 1/2 sau 2/3 din
lumenul intestinal. Ele apar n duodenul descendent, au densitate maxim n jejun,
diminueaz spre ileonul terminal. Se gsesc n numr de aproximativ 800 i tripleaz
suprafaa mucoasei intestinale.

Fig 4. Valvule conivente

Vilozitile intestinale: de-a lungul intestinului subire, membrana mucoasei este
acoperit vilozitile intestinale - formaiuni n deget de mnu, cu lungimea de 0,5 1mm, acoperite de un singur strat de epiteliu i coninnd o reea de capilare i vase
limfatice. Vilozitile dein funciile de baz ale intestinului: digestia i absorbia.
Prezena lor mrete suprafaa intestinal de 30 de ori fig 5.

Fig 5. Vilozitti intestinale

Microvilozitile enterocitare: se gsesc n zona apical a enterocitului sub forma
unor prelungiri ale citoplasmei i membranei, constituind marginea n "perie" sau
platoul striat. Se gsesc n numr de 650 - 3000 pe celul, avnd o lungime de 1m i
contribuie la mrirea suprafeei intestinale de 70 - 600 ori. ntre microviloziti i
deasupra lor se afl glicocalix - filamente de glicoproteine generate de enterocit,
implicate n digestia unor constitueni alimentari.
Celulele epiteliului mucoasei, n special de la nivelul vilozitilor, conin enzime
digestive:
- peptidaze care diger peptidele pn la aminoacizi;
- dizaharidaze: maltaza, izomaltaza, lactaza, zaharaza hidrolizeaz dizaharidele n
monozaharide;
- lipaza intestinal hidrolizeaz grsimile neutre n acizi grai i glicerol. Majoritatea
acestor enzime se afl la nivelul marginii n perie a celulei epiteliale intestinale.
Digestia i absorbia glucidelor
-

ntr-o alimentaie obinuit, glucidele reprezint principala surs de calorii. Sursa

major de glucide este amidonul vegetal, amilopectina, care are o molecul ramificat
de monomeri de glucoz i o greutate molecular mai mare de 106.
Zaharoza i lactoza sunt principalele dizaharide alimentare, iar glucoza i fructoza
principalele monozaharide.
Celuloza nu poate fi hidrolizat n tractul digestiv al omului. Prezena ei este necesar
deoarece stimuleaz peristaltismul intestinal. Deoarece singura form absorbit este
cea de monozaharid, este necesar ca n procesul de digestie polizaharidele i
dizaharidele s fie hidrolizate la monozaharide.
DIGESTIA GLUCIDELOR.
Amidonul este un polimer al glucozei alctuit din dou componente:
- amiloza, n care resturile glicozil se leag prin legturi -1,4 glicozidice
terminale;

amilopectina, n care resturile de glicozil se leag nu numai prin legturi -1,4

glicozidice, ci i prin legturi -1,6, conferind moleculei de amidon o structur
foarte ramificat.
I. Digestia amidonului ncepe n gur sub aciunea amilazei salivare (ptialina), care
catalizeaz hidroliza legturilor 1,4 glicozidice.
-

Aciunea amilazei salivare continu n stomac pn ce pH-ul scade la 4 prin amestecul

bolului alimentar cu sucul gastric acid.
II. n duoden digestia glucidelor este reluat prin aciunea amilazei pancreatice.
Ambele tipuri de amilaz i ncep aciunea de la periferia moleculei spre centru,
desfcnd exclusiv legturi 1,4 glicozidice. Cum legturile 1,6 i cele 1,4 din
vecintatea ramificaiilor nu pot fi desfcute de ctre amilaz, produii de digestie ai
amidonului vor fi maltoza i fragmente oligozaharidice de dimensiuni variabile
dextrine. Dextrinele sunt hidrolizate ulterior, sub aciunea unei hidrolaze, amilo-1,6glucozidaza, la maltoz.
Amilaza pancreatic este foarte activ. Aproximativ la 10 minute dup ce ajunge n
duoden, amidonul e transformat n maltoz, maltrioz i -dextrine ce conin de la 5 la
9 monomeri de glucoz.
III. n continuare digestia oligozaharidelor este realizat de oligozaharidaze care se
gsesc la nivelul microvililor enterocitelor..
Oligozaharidazele (dizaharidaze):
- Lactaza scindeaz lactoza n glucoz i galactoz;
- Zaharaza (sucraza) scindeaz zaharoza (sucroza) n glucoz i fructoz;
- Maltaza (-dextrinaza) cliveaz legturile 1,6 ale -dextrinelor;
- Glucoamilaza scindeaz malto-oligozaharidele n glucoz.
Activitatea acestor patru oligozaharidaze este mai intens n duoden i jejunul superior
i scade gradat n restul intestinluli subire.
ABSORBIA GLUCIDELOR
Absorbia monozaharidelor, respectiv a glucozei, galactozei i fructozei precum i a
unor pentoze implic dou mecanisme: transportul activ contragradient i transportul
facilitat.
Duodenul i jejunul superior au cea mai mare capacite de absorbie. Aceasta scade
progresiv n jejunul inferior i ileon.
Glucoza i galactoza sunt transportate activ prin celula epitelial cu microvili de o
protein transportoare numit SGLT1.
SGLT1 folosete energia gradientului de Na+ la transportul activ al glucozei i
galactozei. SGLT1 transport 2 Na+ i o molecul de glucoz sau galactoz ce sunt
competitoare la traversarea marginii n perie. Diferena de potenial a ionilor de Na
este reglat de pompa de Na+/K+/ATP-dependent prezent n membrana bazolateral a
celulelor epiteliului intestinal.
Glucoza i galactoza prsesc enterocitele la nivelul membranei bazolaterale prin
transport facilitat. Proteina transportoare responsabil pentru efluxul glucozei i

galactozei este GLUT2. aceasta este prezent de asemenea n ficat, rinichi i celulele
pancreatice fig 6.

Fig 6. Absortia glucidelor

Transportul fructozei este facilitat de o protein transportoare numit GLUT5, care

este specific pentru fructoz i nu este inhibat de glucoz, galactoz sau alte
zaharuri. Fructoza traverseaz membrana bazolateral a celulelor epiteliale
intestinale cu ajutorul aceluiai transportor GLUT2 folosit de glucoz i galactoz.
Aceste proteine trasportoare se gsesc n celulele epiteliale intestinale
mature aproape de vrful cililor, dar nu sunt prezente n celulele intestinale imature,
n criptele Lieberkuhn. Dup traversarea barierei intestinale, monozaharidele sunt
preluate de sngele venei porte i transportate n ficat, unde sunt depozitate sub
form de polizaharide (glicogen). Aceast cantitate echivalent cu aproximativ 150
g glucoz constituie o mas metabolic relativ constant a ficatului. Att
depozitarea ct i eliberarea sunt dependente de hormoni (insulin, glucagon,
adrenalin), spre deosebire de absorbie, digestie sau reabsorbia renal, care se
realizeaz independent de aciunea hormonilor.
Monozaharidele i dizaharidele din alimente sunt complet absorbite n
intestin. n schimb, aproximativ 10% din amidonul ingerat ajunge n colon, unde
devine o surs de carbonai pentru bacterii. Malabsorbia glucidelor are drept cauz
deficiena unei oligozaharide de la nivelul microvilozitilor enterocitare. Sindromul
de malabsorbie al lactozei este cea mai comun tulburare de acest tip i se
datoreaz absenei lactazei la nivelul duodenului i jejunului

Digestia si absorbtia proteinelor

I. Digestia proteinelor ncepe n stomac sub aciunea pepsinei. pepsina este
secretat ntr-o form inactiv, de proenzim, este activat de acidul clorhidric i are o

aciune optim la un pH cuprins ntre 1,6 i 3,2. Proteinele sunt iniial degradate de
acidul clorhidric la acid proteine, dup care sunt supuse aciunii pepsinei, care
cliveaz o parte din legturile peptidice, ducnd la formarea de polipeptide de diverse
mrimi. Aciunea enzimei este stopat n duoden i jejun datorit alcalinitii sucului
pancreatic i duodenal.
II. Pentru a-i putea exercita aciunea, enzimele pancreatice secretate sub form
inactiv trebuie activate n duoden. Activarea lor este indus de enterokinaza
intestinal (enteropeptidaza). n plus, tripsina pancreatic odat activat poate activa
toate celelalte enzime proteolitice pancreatice, i are i o aciune autocatalitic de
activare a tripsinogenului. Deficitul congenital de enterokinaz duce la imposibilitatea
digestiei proteice i la instalarea malnutriiei proteice. Enzimele proteolitice
pancreatice acioneaz la un pH alcalin i determin hidroliza proteinelor la
polipeptide i aminoacizi(AA).
Tripsina i chimotripsina sunt endopeptidaze care determin hidroliza proteinelor la
polipeptidaze
Elastaza este o endopeptidaz ca determin hidroliza elastinei
Carbopeptidaza este o exopeptidaz care determin hidroliza AA dela capetele
carboxi i amino ale polipeptidelor, iniiind eliberarea primilor aminoacizi, ca forme
finale ale digestiei proteinelor
Digestia proteinelor este finalizat de peptidazele sucului intestinal, prezente la
nivelul marginii n perie (microvililor) a enetrocitelor. Sub aciunea lor, peptidele
sunt hidrolizate la aminoacizi, forma final i absorbabil a digestiei proteinelor.
O parte dintre di- i tripeptidaze pot fi transportate activ n enterocite, unde sunt
supuse aciunii hidrolitice a peptidazelor intracelulare.
Se poate considera c formarea produilor finali de digestie a proteinelor are loc la trei
niveluri:

n lumenul intestinal, sub aciunea carboxipeptidazei pancreatice;

La nivelul microvililor, sub aciunea peptidazelor din sucul intestinal;
n enterocite, sub aciunea peptidazelor intracelulare.
O cantitate mic de proteine nedigerate ajung n colon, unde sunt supuse digestiei
enzimatice a florei microbiene. Proteinele din materiile fecale nu sunt de origine
aliimentar, ci rezult din resturile bacteriene i celulare.
Absorbia aminoacizilor
Absorbia aminoacizilor din lumenul intestinal n enterocit se realizeaz prin cel puin
7 sisteme de transport diferite.
Absorbia di- i tripeptidelor
Transportul acestora din lumen n enterocit se face printr-un sistem H + dependent, spe
deosebire de mecanismele de transport ale AA, care sunt Na + dependente. n enterocit,
prin hidroliz enzimatic, rezult aminoacizi, care sunt transportai n sngele portal
alturi de AA absorbii din lumenul intestinal.
Absorbia proteinelor

Mici cantiti de proteine nedigerate pot dfi absorbite n enterocit printr-un proces de
endocitoz i trecute apoi n snge prin exocitoz evidentiate n fig 1. Astfel se explica
absorbtia anticorpilor din laptele matern. Dezavantajul acestui mecanism const n
posibilitatea apariiei alergiei alimentare, deoarece trecerea n circulaia sanguin a
proteinelor strine duce la formarea de anticorpi specifici fa de acestea.

Fig 7.Absortia proteinelor

Digestia i absorbia lipidelor
Digestia trigliceridelor este realizat de lipaze.
Cea mai mare parte a digestiei trigliceridelor are loc n duoden, sub aciunea lipazei
pancreatice. Lipidele emulsifiate n prealabil de ctre srurile biliare sunt hidrolizate
de ctre lipaz la acizi grai liberi i monogliceride. Activitatea lipazei pancreatice se
desfoar la un pH alcalin (asigurat de HCO3).
n afara lipazelor pancreatice, exist o lipaz gastric, mai puin important (la sugar),
si lipaza intestinala.

Colesterolul alimentar este n cea mai mare parte esterificat. El este hidrolizat de
sterol-ester hidrolaza pancreatic la colesterol liber.
Fosfolipidele alimentare sunt digerate de fosfolipaza A2 pancreatic la acizi grai
i lizo-fosfolipide.
n lumenul intestinal, produii de digestie ai lipidelor formeaz mpreun cu srurile
biliare (micele fig 2). Micelele sunt agregate cilindrice cu un coninut lipidic diferit:
n zona central hidrofob conin n general acizi grai, monogliceride i
colesterol.

In zona periferica contin srurile biliare.

Rolul miceliilor este de a solubiliza lipidele i de a asigura transportul lor n enterocite.

Fig 8. Micelele
La nivelul microvililor enterocitelor, lipidele se desfac din structura micelelor i
trec n enterocit cu ajutorul unor carrier-i specifici. Srurile biliare se desfac din
structura micelelor i rmn n lumenul intestinal pentru a forma noi micele. n
prezena lor se absorb 97% din lipide, pe cnd n absena lor, se atinge un procent de
numai 50 60%.
n enterocit:
-

acizii grai i monogliceridele refac rapid trigliceridele, meninnd un gradient de

concentraie ntre lumenul intestinal i celul favorabil absorbiei. O parte din
trigliceride sunt formate din glicerofosfatul rezultat din catabolismul glucozei.
- colesterolul liber absorbit n enterocit este convertit la colesterol esterificat.
Colesterolul se absoarbe lent n limf.
Trigliceridele i cea mai mare parte a colesterolului esterificat formeaz mpreun cu
fosfolipidele i nite proteine hidrosolubile specifice (apo-proteine) complexe
denumite chilomicroni. Chilomicronii sunt eliberai pe la polul bazal enterocitelor
prin exocitoz i trec n limf. Datorit marii cantiti de de chilomicroni din
limfaticele intestinale, acestea se mai numesc i vase chilifere, iar limfa - chil. Din
limf, chilomicronii trec n snge, uinde persist aproximativ 6 ore.
Acizii grai cu lan scurt ca cei din lipidele din unt, sunt direct absorbii la capilarele
sanguine din viloziti, de unde trec n sngele portal, spre deosebire de acizii grai cu
lan lung, care sunt convertii n trigliceride n enterocit.
n lipsa enzimelor pancreatice, ca i n cazul lipsei srurilor biliare, digestia i
absorbia lipidelor este alterat i deficitar; lipidele se elimin n scaun, determinnd
aspectul steatoreic al acestuia. Apariia steatoreei se mai poate datora inhibiiai lipazei
pancreatice n prezena unui exces de secreie gastric acid, care reduce semnificativ
pH-ul intestinal (ca n cazul tumorilor secretante de gastrin).

Fig 9. Formarea chilomicronilor

5. Absorbia apei, mineralelor i vitaminelor fig 4.

Fig 10. Absorbia apei , mineralelor, si vitaminelor

ABSORBIA APEI
Turnoverul zilnic al apei n tractul gastrointestinal este reprezentat de aportul lichidian
de aproximativ 9l/zi (2l din lichidele ingerate i 7l din secreiile digestive) i
eliminarea a mai putin de 200ml/zi prin fecale. Deci, apa este absorbit n procent de
98%. Apa este transportat conform legilor osmozei, pentru a realiza izoosmolaritatea
chimului cu plasma. Se realizeaz prin porii paracelulari de la nivelul jonciunilor
intercelulare.
ABSORBIA SODIULUI
Sodiul trece din lumen n enterocit pe baza gradientului electrochimic, iar apoi este pompat

activ n spaiile n snge prin zona bazo-lateral a enterocitului.

Sodiul este absorbit i n alte procese de transport activ, asociat cu glucide, AA, ioni de
hidrogen. Aldosteronul stimuleaz absorbia intestinal a sodiului, mai ales la nivelul
colonului.
ABSORBIA CLORULUI
Clorul este absorbit pasiv, secundar absorbiei sodiului.

Fig 11. Absoria sodiului.

ABSORBIA CALCIULUI
Calciul este absorbit activ prin
intermediul unui carrier de la
nivelul polului apical CBP (proteina
fixatoare de calciu). Sinteza acestei
proteine se realizeaz n enterocit i
regleaz rata absorbiei intestinale
n funcie de controlul exercitat de
vitamina D i de parathormon.

Fig 12 . Absoria calciului

ABSORBIA VITAMINELOR
Vitaminele liposolubile (A, D, E, K) se absorb similar lipidelor
Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport pasiv, cu excepia:

Vitamina B1: transport activ Na+ dependent

Vitamina C: transport pasiv + transport activ Na+ dependent

Vitamina B12: Complex cu factorul intrinsec absorbie mediat de receptor n
ileonul terminal
La vertebrate ,se ajunge la o cretere considerabil a eficientelor i rapiditaii
proceselor de digestie cu ajutorul unor structuri secretorii i motorii, care permit
transportul mai rapid al hranei . Din punct de vedere morfologic, tubul digestiv al
animalelor superioare poate fi imparit in urmatoarele segmente :cavitate bucala, faringe,
esofag, stomac, intestine subire, intestin gros,anus(sau cloac).
Glandele salivare , ficatul si pancreasul sunt glandele anexe ale sistemului
digestive.Diferenierile de la diferite grupe de animale sunt legate de adaptarile specifice
n raport cu natura hranei.De asemenea , activitaile fiziologice difer considerabil de la
un segment la altul.
La pesti sistemul digestive variaz atat in ce priveste forma , cat si prezena sau
absenta unor segmente .Intre cavitatea bucala si faringe nu exist o delimitare neta , din
care cauza poarta denumirea de cavitate buco-faringian.Limba este o simpl ngrosare a
planseului bucal,ea avand diferite dimensiuni la diferite specii.Ca o adaptare la mediul de
viat , pestii nu au glande salivare deoarece apa umecteaz hrana .Esofagul este scurt la
pestii lipsii de stomac si se continu cu intestine ( fig 7).

Fig 13. Digestia si absoria la pesti.

Glandele gastrice secret un suc care contine pepsina si HCI,cu rol in digestia
proteinelor. Intestinul pestilor prezint lungimi diferite , n funcie de specie i de regimul
alimentar.Ca urmare a prezenei unui stomac mare , pestii rapitori au intestinal scurtiar
cei fitofagi au stomac mic, compensat de un intestin lung. La foarte multe specii de pesti,
intestinal prezint prelungiri tubulare-apendicipilorici- cu rol n producerea unor enzime
i n absorbia ducurilor nutritive.
Datorit unui mod de nutritie mai variat, sistemul digestive al amfibienilor este
mai dezvoltat ca la pesti .Cavitatea bucala este larga si cuprinde dinti marunti, iar la unele
specii sunt complet lipsite de dentitie. Cavitatea bucal pastreaz nca un rol important in
transportul aerului la plamani,n ea deschizandu-se fosele nazale.La unele anure , limba,
organul adaptat pentru prinderea prazii , este fixata anterior de planseul bucal si poate fi
proiectata in afara prin rasturnare .Mucoasa cavitatii bucale a amfibienilor contine numai

glande care elaboreaz mucusul.Faringele nu este diferentiat , iar esofagul este scurt la
formele serpentiforme, esofagul este lung.Stomacul are forma unui sac cu mai multe
regiuni, n pereii carora se afla glande care secreta mucus si pepsina Prima ansa a
intestinului subire corespunde regiunii duodenale de la mamifere si n ea se deschid
canalele celor doua glande voluminoase-ficatul si pancreasul.Rectul se deschide intr-o
cloac.
La reptile , sistemul digestive are segmentele mai bine diferentiate.Cavitatea bucal este bine delimitat iar mandibul este altfel articulat ncat ii permite
deschiderea larg .

Fig 14. Cavitatea bucal la reptile

Intestinul este diferentiat in intestin subire i gros . Intestinul subire prezint
ansa ,,duodenala"la nivelul careia se deschid canale hepatice si pancreatice Mucoasa
intestinala contine glande care secret sucul intestinal.Digestia este strans dependeta de
temperatura mediului ambient.
La pasari structura si functia sistemului digestive sunt adaptate mediului de viata
si regimului de hrana foarte variat .Lipsa dintilor prezenta gusii diferentierea stomacului
reducerea intestinului gros sunt numai cateva din adaptarile pasarilor. Sistemul digestive
al pasarilor prezinta unele particularitati. Astfel la pasarile granivore , in peretii cavitatii
bucale se intalnesc numeroase glande mucoase ,glandele salivare fiind reduse .La
speciile insectivore , glandele salivare sunt foarte dezvoltate .

Fig 15. Digestia la pasari

La pasri faringele lipseste iar esofagul se dilat formand o gusa voluminoas
care serveste la inmagazinarea si inmuierea alimentelor.Stomacul este difereniat n
stomac glandular care secreta sucul gastric bogat in HCI si enzime proteolice si stomac
musculos cu pereti grosi n care alimentele sunt sfaramate.Intestinul subtire incepe cu
,,ansa duodenala" uramata de alte numeroase anse .Mucoasa lui cutata poseda glande
care secreta sucuri bogate in enzime necesare digerarii proteinelor si glucidelor.Limita
dintre intestinul subtire si intestinal gros se afla o pereche de cecuri intestinale ; acestea
intervin atat in absorbtia apei cat si digestia celulozei din hrana , sub actiunea florei
bacteriene ( fig 8) .
La mamifere dentitia lungimea si structura sistemului digestiv sunt strans
legate cu nutritia carnivora erbivora sau omnivora .Cavitatea bucala atinge cel mai inalt
grad de organizare. Aceasta se distinge prin prezenta obrajilor buzelor si dintilor infipti in
alveolele dentare din macila si mandibula .Limba organ musculos mobil cu forme variate
intervine in perhensiune masticatie deglutitie si perceperea excitatiilor gustative fig 9 .
Glandele salivare sunt bine dezvoltate la rumegatoare si la mamifere fara dinti dar
lipsesc la cetacee .La nivelul cavitatii bucale se realizeaza prehensiunea alimentelor,
suptul, masticatia , formarea bolurilor alimentare si inceputul unor procese de digestie
chimica cu ajutorul enzimilor salivare. Dinti mamiferelor sunt diferentiati in:incisivi,
canini, premolari si molari.La unele mamifere exista doua dentitii successive dentitia de
lapte care este inlocuita cu dentitia definitiva .La unele cetacee si edentate dentitia
regreseaza iar la balena dispare.La nivelul faringelui are loc incrucisarea caii digestive
cu cea respiratorie; numai la cetacee si cabaline se intalneste completa separare a celor
doua cai.Intre faringe si stomac se interpune esofagul .Stomacul partea cea mai
voluminoasa a sistemului digestiv are dimensiuni si forme foarte variate in stransa
legatura cu natura hranei.

Fig 16. Cavitatea bucala la manifere.

Glandele tubuloase din mucoasa gastrica sunt mai diferentiate decat la amfibieni
reptile si pasari ;ele secreta sucul gastric bogat in mucus pepsinogensi HCI.Indiferent de
tipul de stomac acesta comunica cu esofagul prin orificiul cardia si cu intestinal subtire
prin orificiul pilor .Intestinul subtire are lungimi diferite. Mucoasa intestinala prezinta
cute pe care se afla vilozitati intestinale si glandele intestinale. La nivelul intestinului
subtire se desfasoara digestia chimica sub actiunea conjugata a sucului intestinal
pancreatic si bilei.Tot la nivel intestinal se realizeaza si o activitate motorize care are ca
effect amestecarea continutului alimentar cu sucurile respective absorbtia nutrimentelor
si propulsarea materialului nedigerat spre intestinal gros .
Intestinul gros este alcatuit din cecum , colossi rect.Cecumul lipseste la lilieci,urs
si unele rozatoare;la erbivore este foarte lung iar la maimute si om este atrofiat formand
apendicele vermiform .Deschiderea intestinului subtire in cel gros este marcata de
valvula ileocecala .Colonul prezinta o portiune ascendenta una traversa alta descendenta
si sigmoida continuandu-se cu rectul care prin anus se deschide la exterior.Monotremele
au defecatie. Mucoasa intestinului gros indeplineste o functie de absorbtie in special a
apei si a unor saruri minerale .

Absorbtia la nivelul mucoasei nazale

La nivelul cailor respiratorii : mucoasa nazala nu permite absorbtia majoritatii
medicamentelor. Exceptii: in diabetul inspid cind se administreza vasopresina
(analogi de sinteza ce se aplica prin prese endonazale, intra in circuit, ocoleste
ficatul.Unele droguri COCAINA se prizeaza, intra in circulatie prin mucoasa
nazala si act asupra SNC
La niv traheei - se actioneaza sub forma de aerosoli, act local: chimioterapice
(ATB). Se administreaza CORTIZONI pentru tratarea astmului (spasme ale
musculaturii bronsice, se insoteste cu dispnee, exista o componenta
inflamatorie) . La nivelul alveolelor - au o suprafata foarte mare, cu epiteliu prin
care intra gazele respiratorii si au contact intim cu capilarele. Se administreaza
anestezice generale utilizate prin inhalatie pentru a produce o stare necesara in
nterventiile chirurgicale. La fumatori se inhaleaza produsi de ardere +nicotina

care sunt cancerigeni. Nicotina absorbita produce spasme coronariene si

modificari ale tensiunii arteriale. Se inhaleaza si hasisul.
B)
prin conjunctiva se absorb:-in cataracta se aplica colir in sacul conjunctival in
glaucom creste presiunea
C)
din vagin, din vezica urinara: mucoasele inflamate cresc absorbtia
CAI ARTIFICIALE (prin injectii): IV, intramusculara=IM ,subcutanata=SC
CAI SPECIALE : intraarterial , intrarahidian
TRANSPORTUL SI DISTRIBUTIA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM
-medicamentul ajunge in snge, de aici actioneaza asupra organelor tinta
-transportul se poate face in urma dizolvarii sau legat de P plasmatice (albumine
,globuline)
-fixarea depinde de afinitatea pentru albumina
-de pe P se pune in libertate fractiunea libera, activa, care trece prin membrane si
determina un efect farmacologic
-intre fractiunea libera si cea legata exista un echilibru dinamic
-legarea de proteina reprezinta o rezerva in organism

Fig 17. Transportul medicamentelor cu ajutorul nanorachetelor cu snge

Intre 2 medicamente poate sa existe o competitie fata de proteinele plasmatice.
Exista posibilitatea dislocarii unui medicament:
A) de altul
B) de un compus endogen fixat pe proteine
A) daca X e fixat pe proteina si Y are afinitate mare acesta il va disloca
Cresterea fractiunii libere determina cresterea concentratiei formei active in singe.
Dislocarea medicamentelor in forma activa poate duce la intoxicatii. Ex: un bolnav
tratat pentru tromboza cu anticoagulante. Daca are dureri (si ia aspirina) sau ia
antiinflamatoare (fenil butazona) se disloca anticoagulantul si face hemoragii.
B) un medicament poate disloca un produs endogen-SULFAMIDELE pot disloca
bilirubina cu urmatoarele efecte:* la nou nascut -icter fiziologic ,daca i se dau sulfamide
hiperbilirubinemie, bilirub intra in SNC encefalopatie
Capacitatea de fixare este saturabila. Sunt stari fiziologice sau boli cind scade
capacitatea de fixare: hipoalbulinemie, stari de denutritie, la gravide.
DISTRIBUIA MEDICAMENTELOR
-se face in spatiile lichidine: singe, apa intracelulara, extracelulara
-medicamentele se pot distribui uniform: alcoolul
-medicamentele pot actiona si in spatiul extracelular
-unele medicamente au afinitate fata de organe. Ex: iodurile

-unele se fixeaza irevesibil: tetraciclinele in dinti unele medicamente in oase

REDISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR
-medicamentul fixat (TIOPENTAL in creier) anestezie generala. Are un efect scurt
pentru ca se redistribuie in alte tesuturi bogate in grasimi: tesutul grasos subcutanat.
ROLUL pH-ULUI IN DISTRIBUTIE
Ex: Barbituricele la pH-ul usor alcalin al singelui sunt slab disociate, trec lent in SN,
creier si individul adoarme. In doza mare intoxicatie, deprima centrul respirator
acidoza ce stimuleaza penetrarea pentru ca barbituricele in mediu acid nu sunt disociate.
- la glomerulul renal barbituricul este filtrat, la pH acid nu e disociat trece prin
membrana se absoarbe in loc sa se elimine creste conc in singe.
- daca alcalinizam mediul intern cu bicarbonat desodiu, creste fractiunea ionizata ,se
produce disociere masiva , NU patrunde in SN si se elimina prin filtrare.
Unele medicamente trec greu in creier pentru ca exista o bariera hematoencefalica
Medicamentele ce actioneaza pe SN se administreaza in forme care trec prin bariera:
- dam DOPA care trece in dopamina=DA Parkinson (DA nu patrunde prin
bariera)
- in umorile ochiului patrund greu unele medicamente
- in glaucon anticolinesteraze
ACUMULAREA MEDICAMENTELOR
Medicamentele cu afinitate mare fata de P, se fixeaza pe proteinele din tesuturi:
digitalicele.
METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR (biotransformarea)
Medicamentele sunt substante xenobiotice (straine organismului) iar organismul
cauta sa le inlature. Biotransformarea se face prin :
*enzime proprii metabolismului general
*enzime proprii metabolismului medicamentos
-apar trei procese : a) bioinactivare
b) bioactivare
c) transfomare in produsi toxici
a)
exista 2 tipuri de reactii: reactiile fazei 1: r.
reactiile fazei 2 :
reactiile fazei 1: r.oxidative
reactiile fazei 2: r. de conjugare cu ac
r. de reducere
r. de conjugare cu ac sulfuric = sulfoconjugare
r.de hidroliza
- prin conjugare, medicamentele devin liposolubile, pot fi eliminate prin rinichi
- metaboliti: activi
inactivi
- metabolizarea se face in ficat sau rinichi. In ficat exista un sistem oxidativ legat de
citocromul P450
- in singe exista colinesteraze care inactiveaza acetil CoA sau esteri asemanatori cu acetil
CoA
b) n cazul DOPA, ca precursor se transform n DA
- unele ATB se dau sub forma de esteri ce se bioactiveaz
- in depresie se da IMIPRAMINA care trece in DESIPRAMINA

c) sulfamida se acetileaza; va deveni mai toxica si va precipita in tubii renali

- unele medicamente pot deveni cancerigene. Ex: AMINOFENAZONA = PIRAMIDON
- pot aparea metaboliti mutageni
- fenomenele pot sa depinda de factori exogeni si endogeni; lipsesc enzimele de
biotransformare = deficit
enzimatic ce poate fi pasager: la nou nascut lipsesc unele enzime permanent
Ex: -la nou nascut lipseste enzima ce produce conjugarea CLORAMFENICOL; rezulta
metabolism toxic si Sd cenusiu
-la hepatici lipsesc unele enzime
-deficitul enzimatic poate fi determinat genetic. Ex: lipsa pseudocolinesteraza cind
se administreaza succinilcolina (miorelaxant), nu se conjuga
Biotransformarea medicamentelor poate fi blocata prin administrarea altor
medicamente sau substante. Cind se consuma alcool + tranchilizante se poate bloca
biotransformarea si rezulta intoxicatii.
Ex: tratamentul alcoolismului: se blocheaza enzima ce intervine in degradarea alcoolului;
acesta arde si se transforma in acetaldehida + acid acetic care intra in ciclul Krebs si
rezulta CO2 si H2O. Transformarea se face prin alcooldehidrogenaza si
aldehiddehidrogenaza. Se da DILSUFIRAM ce blocheaza aldehiddehidrogenaza.
Alcoolicul ingurgiteaza alcool, se acumuleaza aldehida acetica bolnavul se inroseste

nariseea +varsaturi cura de dezgustare.

Biotransformarea poate fi modificata datorita inductiei enzimatice. Ex:
fenobarbitalul produce somn. Dupa o saptamina aceeasi doza nu mai produce efectul
datorita inductiei enzimatice. In reticulul endoplasmatic din ficat s-au sintetizat enzime
care biosintetizeaza fenobarbitalul, care-l scindeaza
Medicamentele produc autoinductie sau heteroinductie: un medicament administrat
concomitent cu fenobarbitalul. Daca dam fenobarbital si concomitent anticoagulante
cumarinice acestea nu mai au nici un efect. Scaderea efectului unui medicament =
toleranta: bolnavul suporta doze mult mai mari decit cele necesare. Virsta poate scadea
biotransformarea. Pot aparea afectiuni cronice (boli hepatice )
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
Substantele xenobiotice sunt eliminate din organism prin caile naturale de
eliminare: renala, digestiva, respiratorie.
A) CALEA RENALA - diureza depinde de *filtrare glomerulara
*absorbtie
Se elimin substanele hidrosolubile; intensitatea eliminarilor depinde de
concentraia din snge, calea de administrare, pH.
Ex : barbituricele
Sulfamidele la pH acid pot precipita ; urina acid cristalizari n urina datorit
unui aport lichidian suficient. Precipit sufamidele care se acetileaz. Cind da-m
sulfamide crese cantitatea de lichide administrate. Altfel rezulta blocaj renal.
Medicamentele se pot elimina sub: f activa-utila pentru ca putem administra
medicamente la infectiile urinare: GENTAMICINA
SULFAMIDELE
Prin eliminare exista riscul acumularii. In insuficienta renala medicamentele nu se
elimina ci se acumuleaza in singe si produc intoxicatie. Unele medicamente pot fi toxice
pentru rinichi = nefrotoxice.

Ex: AMINOGLICOZIDELE
B)ELIMINARE PE CALE DIGESTIVA
prin secretia salivara: medicamentele pot fi dozate in saliva
prin mucoasa gastrica: morfina
prin mucoasa intestinal: puine
prin bil: medicamente ce sufer glucuronoconjugare. Imp se trateaz afectiuni ale cilor
biliare (AMPICILINA, TETRACICLINA.
Circuitul enterohepatic asigur concentraii n snge timp ndelungat (Ex
DIGITOXINNA)
C)
ELIMINARE PE CALE RESPIRATORIE
La alveole - CO2 in conditii fiziologice. Ex : anestezicele generale
alcoolul si produsii lui de metabolizare
- exist posibilitatea dozarii gazelor eliminate
- pe cale bronsic: medicamentele din snge: expectorante: bromurile
D)
ELIMINARE PE CALE CUTANATA
Este redus. Se face prin celulele epiteliale din glandele sudoripare, sebacee,
fanere. Importanta farmaceutic are o

eliminarea prin fanere: GRISEOFULVINA impiedica patrunderea unor ciuperci

patologice.
E)
ELIMINARE PRIN LAPTELE MATERN
Orice medicament luat pe cale orala de catre mama poate sa produca intoxicatii
(nicotina, morfina) sau alergie. Ex : PENICILINA se elimina usor prin lapte alergie.
EPURAREA MEDICAMENTELOR -dozarea creatininei ; se face clearence-ul
creatininei pt functia rinichiului V.N. = 160-180 ml/min

Absorbtia intestinala
Se realizeaz prin mai multe mecanisme, n funcie de substanta absorbit.
Glucidele. Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele - sucroza si lactoza - si
polizaharidul amidon, fie sub forma de amilopectina, fie sub forma de amiloza. Celuloza
un alt polizaharid vegetal, prezent n dieta n cantitati mari, nu poate fi digerat, deoarece
n tractul gastrointestinal uman nu exista enzime care sa o digere. Aportul de glucide este
de 250 - 800 g/zi, care reprezinta 50 - 60% din dieta. Pentru a fi absorbite din tractul
gastrointestinal, glucidele trebuie digerate pna la stadiul de monozaharide. Digestia
amidonului, nceputa n cavitatea bucala, sub actiunea a amilazei salivare, are loc n cea
mai mare parte n intestinul subtire, sub actiunea a amilazei pancreatice (care degradeaza
glucidele pna la stadiul de oligozaharide) si sub actiunea dizaharidazelor (maltaza,
sucraza, lactaza) de la nivelul marginii n perie a celulelor epiteliale intestinale (care
transforma oligozaharidele n monozaharide)
Produsii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza si galactoza. Glucoza
si galactoza se absorb printr-un mecanism comun, un sistem de transport activ Na-dependent (cotransport). Fructoza se absoarbe prin difuziune facilitata. Dupa ce au fost
absorbite n enterocite, monozaharidele sunt transportate prin membrana bazolaterala a
acestora prin difuziune facilitata; apoi, difuzeaza din interstitiul intestinal n capilarele din

vilozitatile intestinale. Absorbtia glucidelor nu este reglata. Intestinul poate absorbi peste
5 kg sucroza zilnic.
Proteinele. Dieta proteica zilnica necasara unui adult este de 0,5 - 0,7 g/kg corp.
Proteinele ajunse n intestin provin din doua surse: endogena (30 - 40 g/zi, sunt proteine
secretorii si componentele proteice ale celulelor descuamate) si exogena (proteinele din
dieta). Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate n polipeptide mici si
aminoacizi.
Practic, toata cantitatea de proteine din intestin este absorbita: orice proteina ce apare n
scaun provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.
Lipidele. Aportul zilnic de lipide variaza ntre 25 si 160 g. Spre deosebire de
glucide si de proteine, lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin difuziune
pasiva. Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie sa devina solubile n apa. Pentru
solubilizarea lipidelor sunt necesare sarurile biliare. nainte de a fi digerate, lipidele
trebuie emulsionate (transformate n picaturi cu diametru sub un micron) de catre acizii
biliari si lecitina.
Produsii digestiei lipidice (monogliceride, colesterol) trebuie sa formeze micelii
cu sarurile biliare pentru a putea fi absorbiti. Miceliile sunt agregate sferice mici, cu
diametrul de 5 nm, ce contin 20 - 30 molecule de saruri biliare si lipide. Sarurile biliare se
gasesc la exteriorul miceliilor, iar partile hidrofobe ale monogliceridelor si
lipofosfatidelor catre interior; n mijloc se gasesc colesterolul si vitaminele liposolubile.
Lipidele, colesterolul si vitaminele liposolubile sunt preluate rapid din micelii n
momentul n care acestea vin n contact cu microvilii. Factorul ce limiteaza absorbtia
lipidelor este migrarea miceliilor din continutul intestinal la suprafata microvililor.
Lipidele prezente n scaun provin din flora intestinala.
Aproape toate lipidele digerate sunt absorbite pna la nivelul portiunii mijlocii a jejunului,
cea mai mare parte a absorbtiei facndu-se n duoden.
Vitaminele si mineralele. Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intra n alcatuirea
miceliilor si se absorb mpreuna cu celelalte lipide n intestinul proximal. Vitaminele
hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ Nadependent, proximal, n intestinul subtire. Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor
leg: de membrana celulara si activat de vitamina D. Fierul se absoarbe n jejun si ileon.
Fe2+ se absoarbe mai usor dect Fe3+. Vitamina C stimuleaza absorbtia fierului,

Absortia la nivelul colonului.

Rolurile principale ale colonului sunt absorbtia apei si a electrolitilor (jumatateproximala) si depozitarea materiilor fecale pna la eliminarea lor (jumatatea distala).
Datoria acestor roluri, miscarile de la nivelul colonului sunt lente. Miscarile de la nivelul
colonul. sunt de doua tipuri: de amestec (haustratiile) si propulsive (n masa).
Miscarile de amestec (haustratiile). ntr-o maniera similara cu a miscarilor de
segmentare ale intestinului subtire, la nivelul colonului apar contractii circulare mar
Concomitent, musculatura longitudinala a colonului, agregata n trei benzi longitudini e
denumite tenii, se contracta si ea. Aceste contractii combinate ale musculaturii circulare si

longitudinale determina proiectia n afara a zonelor nestimulate ale peretelui colic, sub
forma unor saci, denumiti haustre.

Fig 16 . Miscarile colonului.

De obicei, aceste contractii, odata initiate, ating maximum de intensitate n
aproximativ 30 de secunde si dispar n urmatoarele 60 de secunde. De asemenea, cnd
apar, ele se deplaseaza lent n directie anala, n timpul perioadei lor de contractie
determinnd o propulsie minora a continutului colic. Dupa alte cteva minute, apar noi
contractii haustrale n arii nvecinate. n felul acesta, continutul colic este progresiv
mpins spre colonul sigmoid. n cursul acestei progresii, tot materialul fecal este expus
gradat la suprafata colonului, iar substantele dizolvate si apa sunt progresiv absorbite.
Astfel din cei 1500 ml de chim, doar 80 - 200 ml se pierd prin fecale.
Miscarile propulsive (miscarile n masa). Unde peristaltice identice cu cele
ntlnite n intestinul subtire pot fi cu greu observate n colon. n schimb, propulsia rezulta
n principal prin contractii haustrale n directie anala, deja discutate, si miscari n masa.
In colonul transvers si sigmoid, miscarile n masa au ndeosebi rol propulsiv. Aceste
miscari apar de obicei de cteva ori pe zi; cele mai numeroase dureaza aproximativ 15
minute n prima ora de la micul dejun. O miscare n masa este un tip de peristaltism
modificat, caracterizat prin urmatoarea secventa de evenimente: n primul rnd, apare un
inel constrictiv ntr-un punct destins sau iritat al colonului, de cele mai multe ori n
colonul transvers, apoi, rapid, 20 cm sau mai mult din colonul distal fata de acest punct se
contracta n bloc, asemanator unei mase unice, fortnd materiile fecale continute n acel
segment sa se deplaseze n josul colonului.
Forta acestor contractii se dezvolta progresiv timp de aproximativ 30 secunde, iar
relaxarea se produce n urmatoarele 2-3 minute, dupa care pot aparea alte contractii de
acest gen tot mai distal fata de cele precedente, deplasndu-se n continuare de-a lungul
colonului.
Toate aceste serii de miscari n masa dureaza ntre 10 minute si o jumatate de ora.
Daca defecatia nu apare n acest timp, un nou set de miscari n masa nu apare dect dupa
o jumatate de zi sau chiar n ziua urmatoare.
Iritatia colonului poate, de asemenea, initia miscari intense n masa. De exemplu, cnd o
persoana prezinta o stare ulceroasa a colonului (colita ulceroasa), aceasta are frecvent
miscari n masa ce persista aproape tot timpul. De asemenea, miscarile n masa pot fi
initiate si prin stimularea intensa a sistemului nervos parasimpatic.

Colonul nu poate absorbi mai mult de 2 - 3 1 de apa pe zi. Colonul absoarbe cea mai
mare parte a sodiului si clorului care nu au fost absorbite n intestinul subtire. Potasiul
este secretat de catre colon. Aceste procese sunt controlate de catre aldosteron.
Exista trei surse de gaz intestinal: nghitit, format sub actiunea bacteriilor n ileon
si colon si difuzat din torentul sangvin. La nivelul colonului se produc zilnic 7-10 1 de
gaze, mai ales prin degradarea produsilor de digestie ce au ajuns la acest nivel.
Componentele principale sunt: CO2, CH4, H2, N2 . Cu exceptia N2 , celelalte pot difuza
prin mucoasa colonului, astfel nct volumul eliminat este de 600 ml/zi.
Defecatia ( fig 17) reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din
intestin. Unele miscari n masa propulseaza fecalele n rect, initiind dorinta de defecatie.
Ulterior se produce contractia musculaturii netede a colonului distal si a rectului,
propulsnd fecalele n canalul anal. Urmeaza relaxarea sfincterelor anale intern si extern
(ultimul continnd fibre musculare striate aflate sub control voluntar).

Fig 17. Defecatia

Evacuarea fecalelor este favorizata suplimentar de cresterea presiunii
intraabdomi-nale prin contractia diafragmului si a muschilor abdominali. Defecatia
implica deci activitate reflexa, dar si voluntara. n mod normal, defecatia este initata de
reflexe de defecatie. unul dintre aceste reflexe este un reflex intrinsec, mediat prin
sistemul nervos local, enteric. Cnd materiile fecale dilata rectul se declanseaza reflexul
rectosfincterian (realizat de plexul mienteric) prin care se relaxeaza sfincterul anal intern,
se contracta sfincterul anal extern si este declansata senzatia iminenta de defecatie.
Totusi, reflexul intrinsec al defecatiei este foarte slab; pentru a fi eficient, el trebuie ntarit
printr-un reflex parasimpatic de defecatie ce implica segmentele sacrale ale maduvei
spinarii.

Absortia la nivelul stomacului.

Stomacul este un organ cavitar, glandular i musculos, n care alimentele,
reinute un timp mai ndelungat, sunt nmuiate i transformate chimic prin secreia
glandelor gastrice i sfrmate prin contracia peretelui muscular. Din aceste transformri
rezult chimul gastric. Stomacul are o form de cimpoi i prezint anatomic i
histofiziologic trei regiuni: regiunea cardiei, n continuare cu esofagul, rudimentar la
om, regiunea piloric la trecerea n intestin i regiunea fundic sau a corpului stomacului
aa cum este i in fig 18; stomacul are dou margini: una concav, cu traiect scurt, mica
curbur, i alta lung, convex, marea curbur. Suprafaa intern a stomacului este

brzdat de numeroase cute orientate de la cardia la pilor, anastomozate ntre ele, de

grosimi variabile care constituie marele relief al stomacului. Examenul cu lupa permite
observarea unui mare numr de anuri circulare care delimiteaz ariile mamelonare sau
gastrice, ce constituie relieful mic al stomacului. Pe suprafaa ridicturilor mamelonare se
deschid numeroase orificii care reprezint deschiderea criptelor gastrice.

Fig 18. Absortia la nivelul stomacului

Mucoasa mucoasa stomacului contribuie alturi de submucoas la formarea
reliefului gastric. De grosime variabil, fiind mai groas n regiunea fundic (5 mm)
mucoasa este constituit dintr-un epiteliu i un corion glandular fig 19.
Epiteliul, monostratificat nalt, n regiunea cardiei continu brusc epiteliul
esofagian, fiind nlocuit n regiunea piloric cu cel intestinal. Din loc n loc epiteliul se
nfund n corion, fomnd criptele gastrice, mai mici la nivelul corpului stomacului mai
adnci la cardia i foarte adnci la pilor; n fundul criptelor se deschid glandele gastrice
care sunt de 3 feluri: glandele principale sau fundice, cardiale i pilorice; la trecerea de la
pilor la duoden se gsesc i glande tubuloacinoase Brnner. Cele mai numerose i mai
bine dezvoltate sunt glandele principale cuprinse n corionul mucoasei corpului
stomacului care sunt glande tubulare simple sau ramificate, lungi ajungnd pn la
musculara mucoasei i se deschid cte 3 4 n fundul unei cripte gastrice. Peretele
glandei, este constituit din 4 feluri de celule:
Celulele principale (adelomorfe, zimogene sau bazofile) sunt situate
pe membrana bazal, mrginind lumenul glandei, mai numerose n
poriunea terminal. Produsul de secreie se acumuleaz la polul apical
sub form de granule de pepsinogen care se elibereaz din celul prin
dializ i se transform n pepsin la nivelul criptelor;
Celulele parietale (marginale, acidofile sau delomorfe), sunt situate
din loc n loc printre cele parietale fiind mai numeroase n corpul
glandei; produsul lor de secreie precursorii HCl se acumuleaz n
celul sub forma unor plaje, transformarea lor n HCl avnd loc la
nivelul criptelor;
Celule auxiliare (mucopeptice) situate n gtul glandei sunt mici,
secret fermeni cu aciune asupra dipeptidelor i mucus i elaboreaz
factorul intrinsec Castle;

Celulele cromoargentafine situate mai ales n fundul glandei conin

granulaii ce se evideniaz cu sruri de crom sau argint i prezint
reacia pozitiv pentru fosfataza acid i polizaharide; sunt celule
simpatice, migrate dint crestele ganglionare, cu rol n elaborarea unei
substane speciale ce se rspndete n organism pe calea nervilor.
Corionul dintre glande este subire, bogat n celule conjunctive, vase i nervi;
el conine sub stratul de glande mici noduli limfatici.Musculara mucoasei subire la
cardia i corpul stomacului este dezvoltat la pilor unde contribuie la formarea
sfincterului piloric.

Fig 19. Mucoasa stomacului

Submucoasa esut conjunctiv lax; leag mucoas de tunica muscular.
Aceasta are capacitatea de a se contracta sau destinde adaptndu-se coninutului
stomacului i contribuind la evacuarea lui. La nivelul pilorului, fibrele musculare se
intric, formnd sfincterul piloric ce controleaz evacuarea stomacului. Acest proces este
determinat de gradul de contracie al tunicii musculare i de factorii chimici locali.Tunica
extern este constituit din foia peritoneal visceral.
Suprafaa interioar a stomacului este foarte neregulat din cauza numeroaselor
plice ale mucoasei. Dintre acestea, unele merg de-a lungul axului mare al organului,
altele sunt transversale sau oblice. n felul acesta suprafaa interioar a stomacului este
mprit n foarte multe mici depresiuni. De-a lungul curburii mici se afl un an numit
canalul gastric sau drumul gastric (Canalis ventriculi), delimitat de dou plice
longitudinale care nu sunt anastomozate ntre ele. Pe aici sunt conduse lichidele, saliva,
spre duoden fr s staioneze n stomac.
Plicele mucoasei sunt mai accentuate pe stomacul gol; ele se terg pe msur
ce stomacul se umple. Reprezint un material de rezerv care permite distensia
stomacului.
Examinnd cu atenie mucoasa, chiar cu ochiul liber se vede c ea prezint o
serie de anuri mult mai fine, care delimiteaz nite cmpuri de form poligonal sau
circular cu un diametru de 24 mm numite arii gastrice (Areae gastricae). Cu lupa se
vd la suprafaa acestor arii nite ridicturi sau plice viloase (Plicae villosae), separate
prin anuri fine. n aceste anuri se deschid glandele gastrice prin intermediul unor
invaginaii nguste, infundibuliforme, numite foveole gastrice sau cripte (Foveolae
gastricae).

Orificiul cardic este puin oblic, privind n jos i spre stng. El nu are nici
valvul, nici sfincter anatomic. Exist ns o plic a mucoasei rspunznd incizurii
cardice. De la orificiul cardic pleac numeroase plice ale mucoasei.Separaia ntre
mucoasa esofagian i cea gastric este foarte net (alb la nivelul esofagului, roiatic la
nivelul stomacului).
n duoden vom intlni plice circulare Kerkring fig 20 i viloziti intestinale,
ambele caracteristice pentru ntreg intestinul subire. Plicele circulare lipsesc n partea
superioar a duodenului

Fig. 20. Plice circulare Kerkring

La extremitatea inferioar a plicei se afl o proeminen papila duodenal
mare (Papilla duodeni major) pe care se deschid mpreun ductul coledoc i ductul
pancreatic. Aproximativ cu 3 cm mai sus pe plic longitudinal, se gsete aproape
constant, papila duodenal mic (Papilla duodeni minor). Pe ea se deschide ductul
pancreatic accesor. n structura duodenului intr cele patru tunici caracteristice ale
organelor tubului digestiv abdominal: tunica seroas, tunica muscular, stratul
submucos, tunica mucoas fig 21 .
Tunica seroas sau peritoneul duodenului:
Prima jumtate a poriunii superioare este nvelit n ntregime de
peritoneu; n rest, duodenul este extraperitoneal, fiind acoperit de seroas numai pe faa
anterioar,
Rdcina mezocolonului transvers ntretaie poriunea descendent, iar
rdcina mezenterului poriunea orizontal ale duodenului,
Peritoneul din vecintatea duodenului formeaz un numr de recesuri
sau fosete: recesul duodenal superior, duodenal inferior, paraduodenal, retroduodenal.
Ca i n celelalte segmente ale canalului alimentar abdominal, peritoneul este
dublat pe faa sa profund de o ptur de esut conjunctiv lax care constituie stratul
subseros (Tela subserosa)

Fig 21. Tunicile duodenului

BIBLIOGRAFIE:
1.Harrison Bolile nutritionale si metabolice ale sistemului nervos, in "Boli datorate
carentelor nutritive, ediia 14, pag. 2703-2705.
2. Curs de neurologie-H. Marcovici,A. Zolog, L. Matcau, D. Scutelnicu
3.Semiologie neurologica- Gh. Pendefunda, E. Nemteanu, F. Stefanache, Ed. Med. 1978
4.Neurologie clinica- Al. Sofletea, Ed. Med. 1967
5.Neurologia clinica vol. II si III, E. Cimpeanu, M. Serban, Ed. Dacia 1980
www.absortia proteinelor .ro
student . Laesi Florina