Sunteți pe pagina 1din 32

CUPRINS

PARTEA I
1.1. Morfofiziologia aparatului genital mascul
1.1.1. Morfologia macroscopica........................
1.1.1.1. Testicule. Pungi testiculare
1.1.1.2. Caile spermatice.
1.1.1.3. Glandele anexe...
1.1.1.4. Organul copulator...
1.1.2. Morfologia microscopica
1.1.2.1. Gonadele..
1.1.2.2. Glandele anexe
1.1.3. Spermatogeneza...........................
1.1.3.1. Spermocitogeneza
1.1.3.2. Spermiogeneza.
1.1.3.3. Morfologia si functiile spermatozoidului.
1.1.4. Reglarea neuroendocrina a functiei sexuale
la mascul.
1.1.4.1. Hormonii hipotalamici...
1.1.4.2. Hormonii gonadotropi hipofizari..
1.1.4.3. Hormonii androgeni (gonadici)
1.1.4.4. Hormonii de tip sexual ai corticosuprarenalei...
1.1.4.5. Hormonii timici-timocrescina
1.1.5. Endocrinologia spermatogenezei

Morfofiziologia aparatului genital mascul


Aparatul genital masculin produce spermatozoizi,elaboreaza hormonii
androgeni,transporta si depune sperma in tractusul genital prin intermediul
penisului ca organ copulator.

Morfologia macroscopica

Aparatul reproducator mascul se compune din patru parti principale:


1.Testicule(+ pungi testiculare)
2.Cai spermatice
3.Glande anexe
4.Organ copulator

1.Testicule.Pungi testiculare

Testiculele au rol de a elabora gametii masculini(spermatozoizii).Ele sunt gonade


situate extraaabdominal si acoperite de invelitorile(pungile)testiculare.

Gonadele masculine se dezvlota in timpul vietii embrionare pe plafonul cavitatii


abdominale,in regiunea sublombara;la mamifere,si implicit la canide,ele sufera un
process de migratie-Descendentus testis-,in urma caruia starabat cavitatea
abdominala si canalul inghinal,pentru a se stabili de o parte si de alta a
penisului.Migratia testiculara este dirijata de factori genetici si hormonali si are ca
rezultat pozitionarea testiculelor extraabdominale pentru a se realize temperature
necesara spermatogenezei.

Initial,testiculele sunt acoperite doar de peritoneul parietal de pe plafonul cavitatii


abdominale,de care sunt suspendate prin mezoul peritoneal-mezorchium.
De la polul caudal al testiculului porneste un ligament testicular propriu catre
coada epididimului,iar de la acest nivel se continua prin ligamentul inghinal al
testiculului(ligamentul cozii epididimului ce are legatura cu tesutul conjunctiv al
inelului vaginal superior).Ambele ligamente amintite constituie ligamentul director
al testiculului-Gubernaculum testis.La locul de insertie al ligamentului
inghinal,peritoneul parietal de pe planseu si fascia transversa sufera un process de
evaginare in canalul inghinal,formand asa numitul proces
vaginal.Treptat,procesul vaginal ajunge sub nivelul inelului inghinal superior si
apoi la nivelul depozitului fibro-conjunctiv al pungilor
scrotale.Concomitentul,tractionate si conduse de Gubernaculum
testis,testiculele,epididum si canalul deferent se deplaseaza ventro-caudal,de pe
planseul cavitatii abdominale pana in fuldul procesului vaginal,prin peretele fibros
format de fascia transversa in peritoneul parietal.Prin migrarea testiculului este
antrenat si cordonul vasculo-nervos de pe plafonul cavitatii abdominale
care,impreuna cu testiculul, epididimul si canalul deferent, vor fi acoperite de
peritoneul parietal de pe plafonul cavitatii abdominale.
Dupa incheierea procesului de migratie, testiculele se gasesc in regiunea
sublombara, plasate in fundul pungilor testiculare, avand axul mare asezat oblic cu
extremitatea caudala orientate dorso-ventral.
Au aspect ovoidal, prezinta un pol cranial si unul caudal, 2 fete laterale, o margine
libera si o margine epididimara si au urmatoarele dimensiuni: 5-6/3=4 cm si 50-70100 g.
Polul cranial corespunde capului epididimului fiind orientat cranio-ventral; polul
caudal corespunde cozii epididimului si este orientat dorso-caudal.

Fetele testiculare sunt convexe si netede, prin transparenta observandu-se pe fata


laterala artera testicular mare usor flexata si situate oblic spre coada epididimului.
Marginea libera este convexa si orientate caudo-ventral; prin transparenta se
observa ramuri terminale ale arterei testiculare.
Marginea epididimara este mascata de epididim de care apare legata printr-un
redus mezou epidimo-testicular ligamentum testis proprium sau ligamentul
epididimar.
Pungile testiculare apar sferoidale, fiind evaginari ale tunicilor abdominale sau
modificari ale tegumentului si formatiunilor dependente de peretele abdominal
ventral; in componenta lor se delimiteaza 6 formatiuni impartite in doua categorii
in functie de origine:
-origine extraabdominala:scrotum, dartos, celuloasa
-origine intraabdominala: cremaster, fibroasa, si seroasa vaginala.

TUNICA EXTERNA

Scrotumul (Cutis scroti) si dartosul (Tunica dartos) sunt doua invelitori extreme de
aderente, provenite din continuarea directa a pielii si a tesutului hypodermic in
aceasta regiune si formeaza tunica externa.
Scrotumul formeaza o singura punga cutanata pentru ambele testicule, limita dintre
ele fiind data de rafeul median (Raphe scroti) =zona liniara, usor incretita care
marcheaza linia de aderenta a peretelui interdartoic. La exterior, scrotumul este o
piele relative fina, mai mult sau mai putin pigmentata si acoperita cu par destul de
redus cantitativ (depinde de rasa). Este bogata in glande sebacee si sudoripare.
Dartosul, derivat din tunica abdominala, formeaza cate o punga pentru fiecare
testicul; sunt aderente ventral una de alta printr-un perete interdartoic, care in
partea superioara se desface in doua lame delimitand un tunnel penian in care sa

gaseste plasat penisul. In partea caudala dartosul prezinta o zona de aderenta la


coada epididimului, formand ligamentul scrotal, ramasita din gubernaculul
testicular. Din punct de vedere structural, dartosul este constituit din tesut
conjunctiv, in care se gasesc numeroase fibre musculare netede si fibre elastice
care se continua si in dermul scrotal. Prin contractia lor se realizeaza reducerea in
volum a pungii scotale, contribuind astfel la termoreglarea atat de necesara
spermatogenezei.

TUNICA MIJLOCIE FASCIA SPERMATICA EXTERNA

Este formata din m. cremaster extern (detasat din oblicul intern) apare ca o
invelitoare caudo-laterala a fiecarei pungi testiculare, extremitatea proximala
inserandu-se fix pe fascia lombo-iliaca; extremitatea distala este latita ca un evantai
si se prinde pe fibroasa tecii vaginale.
Cele doua tunici (externa si interna) sunt separate intre ele de tesut conjunctiv lax
usor de disociat, care formeaza celuloasa (celuloasa inveleste m,cremaster).

TUNICA INTERNA
Seroasa si fibroasa adera intim formand tunica interna unitara denumita teaca
vaginala.
Teaca vaginala are aspect de amfora fiind formata din:
-un corp in care este adapostit testiculul, epididimul si portiunea vaginala
(testiculara) a canalului deferent;
-un gat =canal vaginal in care se gasesc cordonul vasculo-nervos, canalul
deferent (portiunea funiculara) si vase limfatice;

-un orificiu de comunicare dintre cavitatea vaginala si cavitatea


peritoneala=inel ingvinal.
Cordonul testicular este organul de suspensie al gonadei mascule si este format din
artera si vena testiculara, filete nervoase, muschiul cremaster si canalul deferent.
Este acoperit in totalitate de peritoneul visceral.
Mezorchiumul, care este cuta peritoneala ce suspenda testiculul fetal de peretele
cavitatii abdominale, se diferentiaza in urma migrarii testiculare in 3 portiuni:
mezoul comun (funicular), mezodeferentialul (plica canalului deferent), care
contine canalul deferent, detasat medial si mezovascularul, situate cranial, care
contine cordonul vascular si fibre musculare netede reprezentate de musciul
cremaster intern.
La caine, cordonul testicular si gatul tecii vaginale sunt foarte lungi si datorita
acestui fapt testiculele trec printer cele doua coapse in sens caudal pentru e se situa
perineal.

CAILE SPERMATICE
Caile spermatice sunt conducte organice prin care se elimina spermatozoizii. Se
impart in doua categorii: intratesticulare (tubii drepti,reteaua testiculara si canalele
eferente) si extratesticulare ( conurile eferente, canalul epididimar,canalul deferent
si canalul urogenital).
Conurile eferente sunt continuarea extratesticulara a canalelor eferente, fara
diferente de structura, cu extremitatea epididimala, flexuoasa ce se ruleaza pentru a
forma o structura conica avand baza orientate spre epididim si varful spre testicul;
lungimea unui con poate ajunge prin derulare si la 10-20 cm, diametrul fiecaruia
variind de la 0,5 mm-0,25 mm la nivelul deschiderii in canalul epididimar. Primul
con efferent se continua direct cu canalul epididimar, in timp ce restul se deschid
cuccesiv si izolat in canalul epididimar.

Epididimul este un organ alungit, legat de marginea epididimara a testiculului prin


ligamentul epididimar propriu. Epididimul apare strangulate in portiunea mijlocie,
putandu-se distinge un cap, corp si o coada; este inegal in grosime si are o lungime
de 5-10 cm.
Capul este voluminous, asezat pe extremitatea craniala a marginii fixe a
testiculului.
Corpul adera in partea laterala a marginii posterioare a testiculului, legat de el prin
ligamentul epididimar; intre fata testiculara a epididimului si testiculul seroasa
vaginala realizeaza un fund de sac cunoscut sub denumirea de foseta epididimara
testiculara.
Coada epididimului este turtita lateral, mai ingusta decat capul si se detaseaza de
testicul dand nastere, in unghi drept, canalului deferent.
Canalul epididimar apare ca un conduct foarte flexuos cu un calibru de 0,2-0,4 mm
si o lungime de 6-7 m dupa derulare. Pe masura ce se apropie de coada
epididimului, flexiunile canalului epididimar sunt mai putine, iar lumenul devine
mai larg (0.75-3 mm), astfel ca devine un adevarat depozit pentru spermatozoizi,
76% dintre acestia gasindu-se in coada epididimului.
Canalul deferent este un conduct cilindric cu diametru de 0,2-0,5 care face legatura
dintre coada epididimului si canalul ejaculator,prezinta trei portiuni;
-portiunea ingvino-vaginala(testiculara)legata de teaca vaginala prin mezoul
deferential
-portiunea funiculara asezata in pliul postero-medial al seroasei vaginale,pana
la inelul inghinal
-portiunea abdominala legata de peretele abdominal prin mezoul deferential
abdominal,care se incruciseaza oblic pe partea mediala ureterele si artera
ombilicala ,pelvina care recurbata caudal trece pe partea dorsala a vezicii unde se
deschide .

La canide,canalul deferent se deschide direct in uretra , glandele veziculare fiind


absente.In zona dorsala a vezicii urinare formeaza o dilatatie alungita fusiformaampula deferentiala-, redusa la canide.Portiunea abdominalo-pelvina se gaseste
intr-un pliu seros peritoneal (plica urogenitala), in care se gasesc ureterele si
utriculul prostatic.
Canalul ejaculator este portiunea terminala a cailor genitale propriu-zise si rezulta
din unirea extremitatii caudale a canalului deferent cu canalul glandei seminale;
cainele nu prezinta glande seminale.
Canalul urogenital(uretra)este o cale comuna aparatului genital si urinar.Uretra,la
mascul are doau segmente:uretra intrapelvuta si uretra extrapelvuta(spongioasa).
Portiunea intrapelvuta este delimitata anterior de gatul vezicii urinare si posterior
de arcada ischiatica.Se gaseste pe planseul bazinului.In vecinatatea gatului vezicii
urinare,canalul uretral este dilatat,formand ventricului uretral,pe al carui planseu
mucoasa formeaza o provenienta-verum

,care se continua cranial cu un fald.Pe

verun se deschid cele doua canele deferente.Inaintea acestora se gasesc doua siruri
de tuberculi fini,in varful carora se gasesc orificiile
Portinea extrapelvina a uretrei ocoleste caudal arcada ischiatica, trece printre
radacinile corpului penian si se localizeaza in santul uretral de pe partea ventrala a
corpului penian, pentru a se deschide varful penisului prin meatul urinar.

Glandele anexe
La caine singura glanda anexa a aparatului genital este prostata.
Prostata este un organ glnadular,impar situat la nivelul uretrei intrapelvine,imediat
inapoia gatului vezicii urinare,dezvoltata si formata din doi lobi uniti intre ei printrun lob median,are aspectul si dimensiunile unei castane.
Produsul glandei se varsa in uretra prin 15-25 canele scurte care se deschid de o
parte si de alta a crestei uretrale.

Organul copulator
Reprezinta acea formatiune care deserveste monta,facilitand insamantarea.
Penisul reprezinta organul copulator principal,iar preputul are rol de protectie.
Penisul
Penisul este o formatiune cilindrica,prinsa de arcada ischiatica,avand doua
portiuni:fixa si libera.Este lung de 15-20 cm,iar portiunea libera reprezinta
aproximativ jumatate din lungimea totala a penisului(8-11 cm).
Penisul este suspendat de peretele abdominal ventral prin fasciile superficiala si
profunda ale penisului.
Portiunea fiza se gaseste plasata in portiunea perineala,incepand din zona subanoperineala pana in zona preputiala,de unde se continua cu portiunea libera.Este
fixata prin doua radacini la arcada ischiatica si prin doua lame detasate din tunica
abdominala,ligamentul suspensor al penisului orientat in jos si catre inainte (spre
ombilic); trece printre cele doua pungi dartoice unde este mentinuta de bifurcarea
septului interdatoic si de fascia perineala superficiala si piele.
Portiunea libera este cilindrica si adapostita in interiorul tecii preputiale;este
deplasabila in timpul erectiei,iar la exterminarea libera prezinta o dilatatie numita
glandul penisului(capul penian).
La linia de continuitate dintre portiunea libera si cea fixa prezinta o ingrasare
numita bulbul glandului despartit de glandul propriu zis printr-o usoara
stangulatie.Bulbii glandului sunt foarte dezvoltati si intrarea lor in erectie,dupa
intromisiune,asigura prelungirea actului coital.Acest lucru se datoarea faptului
ca,la catele,in timpul montei,muschiul constrictor vestibular comprima venele care
dreneaza sangele din glandul penial,astfel incat bulbul glandular se dilata
evident,facand imposibila o decuplare rapida a partenerilor in timpul montei.
La nivelul penisului se observa 3 zone:

-fata dorsala usor excavata la nivelul portiunii fixe de un sant longitudinal redus
-o fata ventrala,uretrala,prezentand pe linia de simetrie o denivelare longitudinala
corespunzand proeminentei uretrale doua fete laterale netede si rotunjite.

Formatiuni erectile
1.Tesutul erectil al uretrei corpul spongios-formatiune cilindroida plasata pe linia
mediana intr-un sant superficial denumir sant uretral;intre radacinile corpului
cavernos formeaza glandul-capison al corpului cavernos.Tesutul spongios al
glandului este descarcat prin cele doua vene dorsale ale penisului care,dupa ce
patrund prin arcada ischiatica in cavitatea pelvina,trec printr-un inel fibros format
din tendonul intermediar al muschiului ischio-uretral.Prin urmare,erectia glandului
se produce brusc,prin comprimare avenelor dorsale in timpul actului copulator.
2.Corpul cavernos al penisului rezulta din contopirea,pe linia mediana,a doi corpi
cilindrici,simetrici,bine diferentiati la nivelul radacini penisului; la acest nivel se
inserta separat pe arcada ischiatica. In urma contopirii, rezulta un corp cavernos cu
sept penian complet.
In santul dorsal creat intre cei 2 corpi cavernosi(contopiti partial) se gasesc vasele
sanguine si nervii penisului, iar in cel ventral se gasesc uretra si tesutul spongios
periuretral.
La caine o parte din corpul cavernos suprauretal a portiunii libera a penisului se
osifica rezultand un os penian,lung de 9-10 cm,cu aspect conoid cu o escavatie pe
fata ventrala-santul uretal,in care se gaseste protejata uretra.
Corpul cavernos este suspendat de fata ventrala a simfizei ischio-pubiene,in
proprierea radacinii sale,prin ligamentul suspensor al penisului.

Invelitorul penisului-portiunea fixa


-strat cutanat
-strat elastic(fascia perineala superficiala)ce se continua la nivlul pungilor testiclare
cu dartosul
-strat conjunctiv(fascia perineala profunda)

c.Muschii penisului
1.Muschi comuni actioneaza in egala masura asupra penisului si a uretrei;sunt
reprezentati de m.bulbocavernos si de m.transvers al perineului
2.Muschii proprii ai penisului
-m.ischiocavernosi-scurti,grosi cu rol in erectie
-m.retractori ai penisului-2 fascii musculare netede,rol de suspensor si retractor
-m.compresor al venei dorsale a penisului-plasat la nivelul arcadei ischiatice
realizand un inel prin care trece vena de descarcare a penisului
-m.protractori penieni-doua fine fascicule musculare

d.Circulatai si inervatia peniala


Arterele provin din a.pudenda externa si a.pudenda interna distribuindu-se atat
invelitorilor peniene,cat si organelor erectile,in care capilarele au un aspect helicin.
Venele formeaza pe suprafata corpului cavernos un plex dorsal al penisului de
unde pleaca venele de descarcare a penisului spre v.pudenda accesoria si
v.pudenda interna.
Nervii sunt reprezentati de fire terminale din n.pudend si plexul hipogastric.

B.Preputul

Preputul este o formatiune de protectie a portiunii libere a penisului,fiind o


ivaginatie cutanata postombilicala si preingvinala.Cavitatea preputiala apare
adanca,distingandu-se:
-un orificiu de comunicare cu exteriorul ostiun preaputiale
-un fund de sac inelar-fornix praeputii.
Structura anatomica a preputului:

a.Tegument intern
Are caracter intermediar intre piele si mucoasa,nu are peri si este cutat
neregulata;prezinta doua portiuni:
-o portiune care captuseste furoul
-o portiune care prelungeste pe portiunea libera a penisului
Carionul tegumentului intern este redus in portiunea peniana si foarte abundent in
portiunea preputiala,incluzand o multime de glande sebacee modificate care secreta
un produs numit smecma preputiala-masa cu aspect cenusiu,urat mirositoare.

b.Mucoasa furoului-este reprezentata de m.Protactori preputiali si m.retractori


preputiali.
c.Tegumentul extern-este reprezentat de pielea zonala,cutata la nivelul orificiului
preputial,unde la majoritatea raselor prezinta o serie de peri lungi grupati in
smoc.In masa hipodermului exista unele aglomerari de fibre elastice in
fascicule,formand ligamentele suspensoare ale furoului.

d.Circulatia locala-este reprezentata de arterele provenite din a.pudenda


externa,vene satelite,iar interventia este data de nervii inghinali si pudenzi.

Morfologia microscopica
Aparatul genital mascular are in componeta:
-organe esentiale=gonade
-glandele anexe
-organ copulator

Gonadele
Sunt reprezentate de testicule,cai spermatice intratesticulare(tubii drepti,retea
testiculara,canale eferente),cai spermatice extratesticulare (conuri
eferente,epididim,canal efernt,canal ejaculator si uretra).Glandele anexe
sunt:prostate si glandele bulbourentrale.[4]

Testiculul
Este un organ hormonodependent,mixt(exo- si endocrin),ce produce atat
spermatozoizii cat si hormonii sexuali.
Testiculul este format dintr-un parenchim tubular,tubii seminiferi,si din tesut
conjunctiv,care intra in alcatuirea albugineei si stromei.
a.Albuginea
Albugineea apare ca o capsula fibroasa foarte rezistenta,dublata pe fata externa de
portiunea viscerala a peritoneului tecii vaginale.
Unul dintre rolurile albugineei este de a mentine a parenchimului sub
presiune,facilitand eliberarea spermatozoizilor.Albugineea este formata in cea mai
mare parte din fibre de colagen si putine fibre elastice;stratul vascular este format
din ramificatii A si V testiculare mari,acest strat fiind situat superficial la

canide.De pe fata profunda albugineea detaseaza o serie de septe conjunctive ce


converg spre mediatismul testicular si impart parenchimul in 250-300 lobuli
testiculari sau loji testiculari ce au aspect piramidal.
Lobulii testiculari au bza orietata spre periferie si varful spre mediastin;cuprind 2-5
tubi seminiferi si endocrinocitele interstitiale.Septele testiculare sunt formate din
fibre de colagen,vase si nervi.Ele se continua cu tesutul conjunctiv intralobular,ce
cuprinde multe fibre reticulare;septele sunt groase.[9]

b.Tubii seminiferi
Prezinta doua portiuni:
-o portiune flexoasa,lunga
-o portiune dreapta,foarte scurta comuna pentru mai multi tubi seminiferi dintr-un
lobul
Portiunea dreapta se deschide in reteaua testiculara,situata in mediastin;din reteau
testiculara se desprind canelele eferente,ce parasesc testiculul,se continua cu
conurile eferente ce se deschid in canalul epididimar,spermatozoizii ajungand
astfel in caile spermatice extratesticulare.
Structura tubului seminifer:
-membrana limitanta ce contine fibre elastice si conjunctive;
-epiteliul spermatogenetic(seminal)
Epiteliul seminal captuseste portiunea contorta a tuburilor seminifere.Este un
epiteliu monostratificat pana la pubertate,devenind pluristratificat la
climacterium;contine doua tipuri de celule de sustinere-Sertoli si celulele liniei
seminale.
Celulele de sustinere adulte sunt piramidale,contur neregulat,dispuse pe un an
singur rand;un tub seminifer poate contine 25-30 de celule se sustinere.Aceste
celule indeplinesc functii nutritive,de protectie,suport mecanic si mediaza actiunea

FSH-ului asupra celulelor spermatogenezei;pot fagocita spermatozoizi involuati


sau resturile celulare in timpul spermatogenezei.Celulele de sustinere sunt foarte
rezistente la actiunea bateriilor,toxinelor si razelor X.Portiunea terminala a tubilor
contorti este captusita cu celule de sustinere modificate,care proemina in lumenul
tubilor drepti realizand o valva ce previne refluxul fluidului din reteaua
testiculara.
Celulele spermatogenice sunt dispuse pe mai multe randuri pe membrana
bazata,aflandu-se intr-o continua evolutie.Exista patru tipuri de celule
spermatogenice:spermatogenii,spermatocite,spermatide si spermatozoizii.

B.Cai spermatice intratesticulare


Sunt reprezentate de tubii drepti,reteaua testiculara si canale eferente.

a.Tubii drepti-se formeaza prin confluarea tubilor seminiferi contorti din fiecare
lobul,facand legatura intre tubii contorti si reteaua testiculara.Acesti tubi sunt
captusiti cu un epiteliu monostratificat pavimentos,ce contine numeroase
macrofage si limfocite capabile sa fagociteze spermatozoizii.

b.Reteaua testiculara-se formeaza prin anastomozarea tubilor drepti avand aspectul


unei retele neregulate de canale.Canalele retelei sunt captusite cu un epiteliu
simplu columnar.In jurul canalelor retelei se dispun fibre de colagen,fibre elastice
si celule musculare netede din mediatismul testicular.Reteaua produce o secretie
lichida ce difera in compozitie fata de lichidul din tubii seminiferi,de limfa
testiculara si fata de plasma sanguina.

c.Canalele aferetente-sunt o serie de canale intratesticulare cu origine in reteaua


testiculara ce se continua cu conurile eferente(cai spermatice

extratesticulare).Canalele prezinta un epiteliu simplu columnar ce cuprinde celule


secretoare,ciliale si bazale.[9]

C.Cai spermatice extratesticulare


Sunt reprezentate de conuri eferente,canalul epididimar,canalul deferent,canalul
ejaculator sau uretra.
a.Conurile eferente-prezinta un epiteliu simplu columnar cu celule columnare
secretoare,ciliate si bazate.Celulele secretoare desfasoara activitati secretorii si
resorbite;contin corpi reziduali rezultati in urma resorbtiei si digestiei intracelulare
a lichidului din conducte.Conductele ciliate prezinta cili vibratili si creeaza un
curent ce ajuta spermatozoizii sa inainteze spre epididm.
b.Epididmul-este un organ atasat testiculului,in al carui alcatuire intra:
-o seroasa ce provine din seroasa viscerala a pungilor testiculare
-o albuginnee ce se continua cu ligamentul epididmo-testiculara si emite septe care
despart lobulii epididmului;
Canalul epididmar are peretele format dintr-un epiteliu pseudostratificat columnar
cu stereocili,sprijinit pe o membrana bazala sub care se gasetse o redusa cantitate
de tesut conjunctiv;spre coada epididmului se gaseste o tunica fibromusculara cu
celulele musculare netede.
In alcatuirea epiteliului exista trei tipuri de celule:epiteliocite cu stereocili,celule
holocrine si celule bazale.Epiteliocitele sunt cele mai numeroase cu cili inalti si
ramificati;contin granulatie de secretie,secretie ce contine glicoproteine si lipide ce
servesc la nutritia si maturarea spermatozoidului.
c.Canalul deferent
Continua canalul epididmar,avand lumenul ingust si peretele gros,format din
mucoasa,musculoasa si seroasa.Prezinta o portiune initiala localizata in cordonul

spermatic si o portiune abdomino-pelvina,situata intr-o plica peritoneala.La canide


canalul deferent se deschide direct in uretra,glandele veziculare fiind absente.
Mucoasa canalului prezinta un epiteliu pseudostaratificat columnal care poate
deveni simplu la extremitatea terminala;in portiunea initiala celulele prezinta
microvili scurti si ramificati.
Musculara contine fibre musculare netede si apare groasa avand doua straturi:unul
intern circular si altul extern longitudinal.
Portiunea terminala a canalului deferent contine glande
tulbuloalveolare,simple,ramificate,avand aspect de ampula.Glandele sunt
inconjurate de un tesut conjunctiv,lipsit de fibre musculare netede.Celulele
secretorii ale glandelor pot fi columnale sau cuboidale.
Musculara portiunii terminale apare mai subtire decat in restul canalului si
cuprinde celule musculare netede dispuse variat si inconjurate de tesut
conjunctiv,lax,inalt,vascularizat ce continua in tunica adventiceala.In lumenul
portiunii gladulare si in deschiderea glandelor sunt prezentati numerosi
spermatozoizi.

d.Canalul ejaculator
Prezinta o structura asemanatoare cu peretele ampulei canalului deferent.Epiteliul
apare pseudostratificat,cu celule columnare secretoare si celule bazale,devenind
epiteliul de tranzitie si continuanadu-se cu epiteliul uretrei.

e.Uretra
Are rol de conduct comun uro-genital,cu peretele format din mucoasa si
musculara.Prezinta o portiune prostatica,una membroanoasa si una
spongioasa(peniana).

Portiunea prostatica se extinde de la gatul veziceii urinare pana la extremitatea


caudala a prostatei;mucoasa apare cutata longitudinal,prezentand cute ce se sterg in
timpul erctiei si mictiunii.La acest nivel mucoasa formeaza o proeminenta dorsomediana care se termina caudal prin tuberculul seminal,aici deschizandu-se
canalele deferente si utriculul prostatic(uterul masculin),un vestigiu
embrionar,canalicular,rezultat prin fuzionarea conductelor
paramezonefroice.Epiteliul mucoasei poate fi simplu sau pseudostratificat
columnar sau cuboidal.Corionul are proprietati erectile datorita prezentei unui strat
vascular cu aspect areolat.
Portiunea spongioasa este constituita dintr-un bogat plex de vene
modificate.Venele sunt separate intre ele prin trabecule de tesut conjunctiv,bogate
in fibre musculare netede.
Tunica musculara a uretrei cuprinde fibre musculare netede in apropierea gatului
vezicii urinare si fibre musculare striate in restul urinei.Musculara este inconjurata
de o adventice cu tesut conjunctiv lax sau dens.
Portiunea peniana intra in alcatuirea organului copulator;are peretele format din
mucoasa,strat vascular si musculoasa.
Mucoasa prezinta un epiteliu pseudostratificat columnar ce devine stratificat
pavimentos la nivelul meatului urinar.
Stratul vascular este reprezentat de tesutul spongios, ce cuprinde ereole mici,
delimitate de trabecule conjunctive ce contin fibre elastice si rare fibre musculare
nedete. Acest strat e delimitat la exterior de o tunica fina, albugineea, formata din
tesut conjunctiv dens si fibre musculare netede, dispuse circular.

Glandele anexe

Glandele genitale accesorii sunt organe endocrino-dependente, influentate de


hormonii hipofizari si testiculari. La canide aceste glande sunt reprezentate doar de
prostata.
Glanda prostata cuprinde un numar variabil de glande tubo-alveolare, derivate din
epiteliul uretrei pelvine. Prezinta doua portiuni: una compacta sau externa si o
portiune diseminata sau interna..
Portiunea compacta apare foarte dezvoltata si formata din doi lobi distincti ce
inconjoara complet uretra; este alcatuita din capsula si parenchim. Capsula este de
natura musculo-fibrinoasa si cuprinde tesut conjunctiv si fibre musculare netede.
Capsula emite o serie de septe conjunctivo-musculare, ce formeaza stroma si
imparte parenchimul in lobuli, foarte bine circumscrisi.
Alveolele, canalele secretorii si conductele intralobulare sunt captusite de un
epiteliu simplu cubic sau columnar. Conductele prostatei si alveolele sunt
inconjurate de tesut conjunctiv lax, ce contine celule musculare netede, mai
abundente in portiunea compacta a prostatei.
Alveolele prostatei sunt cavitati ovoide, cu lumen mare, neregulat, datorita
prezentei a numerosi pinteni intralumenali. Epiteliul alveolar este format din celule
secretorii, ce prezinta microvili si celule bazale.
Portiunea diseminata a prostatei este inconjurata de fibrele musculare striate ale
muschiului uretral si cuprinde putini lobuli glandulari.
Participarea prostatei la volumul total al ejaculatului este de 10-30 ml. Secretia
prostatei neutralizeaza reactia plasmei seminale, care devine acida datorita
acumularii de dioxid de carbon si acidului lactic; totodata declanseaza miscarile
active ale spermatozoizilor din ejaculat. Celulele secretorii contin granulatii de
secretie ce contin glicoproteine, lipide, pigmenti, fosfataza alcalina si veziculara.
Secretia prostatei confera o mobilitate ridicata spermatozoizilor, continand
spermina, lecitina si corpi amiloizi.

ORGANUL COPULATOR
Penisul
Reprezinta organul copulator, cuprinzand in structura sa: uretra extrapelvina,
formatiuni erectile, musculare, vasculare si nervoase.
Corpii cavernosi, in numar de doi, separati intre ei printr-un sept si delimitati de un
tesut conjunctiv dens ce formeaza albugineea, sunt situati pe fata dorsala a uretrei
spongioase; septul penian se continua cranial cu osul penian prelungit cu o
formatiune fibro-cartilaginoasa.
Albugineea peniana cuprinde fibre de colagen si elastice dispuse pe doua straturi:
unul circular intern si altul longitudinal extern; sunt prezente si celule musculare
netede.
Tesutul erectil al corpului cavernos cuprinde o retea de lacune sangvine neregulate,
interpusa intre artere si vene. Peretii lacunelor sunt reprezentati de trabecule
conjunctive, formate din fibre groase de colagen, fibre elastice, fibroblaste,
fibrocite si fibre musculare netede; la canide fibrele musculare netede sunt mai
numeroase si sunt orientate in axul longitudinal al corpului penian, contractia lor
producand adesea micsorarea lumenului lacunelor. Relaxarea celulelor musculare
permite alungirea penisului, eliberarea lui din teaca preputiala, cum se intampla in
timpul mictiunii.
Penisul are un aspect intermediar intre cel de tip fibro-elastic si cel de tip vascular.
Corpul spongios inconjoara uretra peniana, fiind delimitat de o albuginee mai
subtire ce cuprinde pe fata interna fibre musculare netede, dispuse circular.
Lacunele sangvine au dimensiuni mai mici aproximativ egale , fiind despartite
intre ele de trabecule conjunctive fine , ce contine rare celule musculare netede si
rare fibre de colagen. La extremitatea libera a penisului corpul cavernos formeaza
glandul penian , foarte bogat inervat.

Glandul penian apare foarte dezvoltat la canide fiind delimitat de o albuginee


bogata in fibre elastice si acoperit de un epiteliu stratificat pavimentos , ce apartine
cutisului glandular. Glandul inveleste osul penian si prezinta:
o portiune mai dilatata, bulbul glandului,cu lacune venoase largi, delimitate de
trabecule bogate in fibre elastice;
o portiune cilindrica , dispusa cranial de bulb , cu aceeasi structura.
Preputul
Este format din tegumentul care acopera portiunea libera si glandul penian ,
prezentand o portiune externa , ce se continua la nivelul orificiului preputial cu
portiunea interna. Portiunea interna a tegumentului se rasfrange la nivelul
fornixului preputial , continuandu-se cu tegumentul penian ce se aplica strans pe
glandul penian.
Portiunea externa a tegumentului preputial are o structura tipica cutisului cu
numeroase glande sebacee.
La nivelul tegumentului intern si cutisul glandular se gasesc noduli limfatici
solitari.

Spermatogeneza
Spermatogeneza reprezinta un proces biologic complex prin care celulele
germinative primordiale sufera transformari marfofiziologice care se asigura
trecerea la celulele sexuale adulte,apte pentru fecundare.
Spermatogeneza se desfasoara la nivelul tubilor seminiferi,sub forma de unde
peristaltice.Se initiaza odata cu aparitia pubertatii si perpetua toata viata
masculului;este impartita in doua etape:spermatocitogeneza si
spermiogeneza.[4,30]

Spermatocitogeneza

Spermatocitogeneza cuprinde totalitatea proceselor pe care le parcurg


spermatogoniile(gonocite primordiale)pana devin spermatite.Procesul se
desfasoara la nivelul epiteliului seminal din tubii seminiferi ai testiculului si incepe
odata cu diferentierea glandelor si se continua postnatal in toata perioada de
adult,pana la incheierea activitatii sexuale.Spermatocitogeneza cuprinde 3
perioade:multiplicare,crestere si maturare.

A.Perioada germinativa[de multiplicare]


Este parcursa in timpul pubertatii,cand gonocitele primordiale se divid mitotic
genereand doua categorii de spermatogonii:
-unele mici identice cu gonocitele primare;(gonocitele sunt celule diploide)
-altele mai mari,spermatogonii prafoase de tip A care se vor divide mitotic
rezulatand o spermatogonie de tip A-stem si o spermatogonie intermediara care va
genera prin diviziune spermatogonii crustoase de tip B ce vor continua linia
seminala.
Spermatogoniile de tip A formeaza numarul cel mai mare de celule ale liniei
seminale.Spermatogoniile prafoase sunt celulele putin diferentiale,situate pe
membrana bazata a tubului seminifer,in zona bazala a celulelor Sertolii.Ele sunt
considerate celule cap de serie ale liniei seminale.
Spermatogoniile de tip A au forma sferica,nucleu mare,cromatina fin dispersata in
nucleu,cu un nucleol excentric.In citoplasma sunt prezenti poliribozomii si reticul
endoplastic neted.
Spermatogonia intermediara este situata tot in regiunea bazala a tubului
seminifer,in raport cu membrana bazala.Celula are o forma sferica,cu un nucleu
care contine cromatina condensata la periferia mambranei nucleare si 2

nucleoli.Durata de viata a spermatogoniei intermediare este scurta,deoarece se


transforma in spermatogonii tip B prin diviziune mitotica.
Sper,atogoniile de tip B sau scravamoase(crustoase)rezulta prin diviziunea mitotica
a spermatogoniilor intermediare.Celula are o talie mica (10-12 microni)si
reprezinta stadiul final al diviziunilor mitotice desfasurate de spermatogonii.Ele
sunt amplasate in imediata vecinatate a membranei bazale a tubului
seminifer,dispuse sub forma de ciorchine,dar nu formeaza un strat bazal.Celula are
forma sferica,nucleul usor oval,nucleolul central,iar cromatina condensata sub
forma de gramezi.Numarul spermatogoniilor scvamoase il depaseste pe cel al
spermatogoniilor prafoase sau intermediare.
Datorita pozitiei lor,spermatogoniile se afla sub influenta factorilor externi,unii
favorizanti,alti inhibitori ai spermatogenezei.Factorii externi
ca:temperatura,radiatiile ionizate,pot influenta spermatogeneza.Astfel,temperatura
de 37 grade Celsius stimuleaza procesul de diviziune celulara a
spermatogoniilor.Radiatiile ionizate incetinesc si chiar pot modifica structura
genetica a cromozomilor.

B.Perioada de crestere
Se declanseaza odata cu pubertatea si consta in cresterea spermatogoniilor Tip
B,care prin diviziune genereaza spermatocite primare(de ordinul I).
Celulele sufera modificari cantitative.Talia celulelor este putin marita,dar se
inregistreaza sinteza de ADN.Procesul echivaleaza cu perioada de intercineza,cand
are loc dublarea cantitatii de ADN,ARN,proteine,enzime implicate in replicarea
semiconservativa.

C.Perioada de maturare

Spermatocitele I se divid rezultand spermatide de oridinul II care se divid imediat


ajungand astfel la 4 spematide.
Spermatocitul de ordin I este o celula cu forma sferica,fiind situat in regiunea
bazala a tubului seminifer,adiacent membranei bazale.Talia celulei este de 12-14
microni,iar nucleul este sferic,cu cromatina condensata.
Procesul de maturare incepe prin parcurgerea profazei diviziunii meiotice(stadiile
de leptoten,zigoten,pachiten si diploten).Diviziunea mitotica a spermatocitelor de
ordinul I este oprita in faza de diakinesis.Celulele raman intr-o perioada de
liniste,pana cand sub influenta axului hipotalomo-hipofizo-testicular procesul este
reluat in perioada de pubertate.La fatare,tubii seminiferi cuprind spermatogonii si
spermatocite de ordinul I.
La pubertate,sub influenta factorilor de mediu favorizati si a factorilor neuroendocrini,procesul de multiplicare este reluat din etapa de diakinesis a profanei
I.Spermatocitele I parcurg etapele de metafaza I,anafaza I si telofaza I,incheind
prima diviziune meiotica.Spermatocitul de ordinul I se transforma intr-o celula
haploida,spermatocitul de ordinul II.In urma primei diviziuni reductionele,numarul
de cromozomi prezenti in spermatociti este redus la jumatate.Heterocromozomii se
impart intre doua celule fiice. Unele spermatocite de ordinal 1 vor avea
heterocromozomul X, iar altele, feterocromozomul Y. in profaza primei
diviziuni meiotice , intre cromozomi au avut loc schimburi de gene. Cantitatea de
AND din cele doua cellule-fiice continua sa fie nemodificata fata de celula-mama,
deoarece cromozomii, desi au numarul redus la jumatate, sunt bicromatidici. In
timpul diviziunii meiotice,spermatocitul de ordinal 1 se desprinde de zona bazala si
trece in zona apizala a tubului seminifer. Timpul necesar parcurgerii etapelor
primei diviziuni meiotice de la profaza 1 variaza de la specie la specie.

Spermatocitul de ordinal II este o celula cu talie usor mai redusa decat


spermatocitul de ordinal I, forma sferica, cu nucleul situate central, cromatina
condensate. Celula este situate in ona lumenala a epiteliului tubului seminifer.
Citodiereza intre spermatocitul de ordinal I sic el de ordinal II este incomplete.
Intre cele doua cellule se observa punti intercelulare.
Durata de viata a spermatocitelor de ordinal II este fosrte scurta(cateva ore). Fara
a parcurge o perioada de intercineza, celulele incep o a doua parte a diviziunii
reductionale (diviziunea ecvationala) prin care cantitatea de AND este injumatatita.
Spermatocitele de ordinal II se transforma in spermatide.
Spermatida este o celula aflata la sfarsitul perioadei de maturare a celulelor liniei
seminale. Ea rezulta din meioza unui spermatocit de ordinal II. O spermatogenie
tip B formeaza 4 spermatide, fiecare avand un numar haploid de cromozomi si
heterocromozomi X sau Y separate in cellule diferite.
Spermatidele sunt situate in zona lumenului epiteliului tubului seminifer, printer
faldurile celulelor Sertoli. Spermatida este o celula sferica cu un nucleu mare si cu
cromatina granulara dispusa dispersat.

Spermiogeneza
Spermatidele parcurg o metamorfoza celulara denumita spermiogeneza devenind
astfel spermatozoizi. Spermiogeneza are loc in caile genitale intratesticulare.
Spermatida apare ca o celula poliedrica, in citoplasma careia se gaseste in
nucleol situate central. Complexul Golgi si mitocondriile sun dezvoltate, iar centrul
cellular este reprezentat de doi centrioli. [8]
Transformarea spermatidei in spermatozoid se realizeaza in patru perioade
successive:

A. Perioada Golgi
-

nucleul spermatidei se deplaseaza in sens axial, catre un pol al celulei,

se alungeste si se aplatizeaza usor


-

complexul Golgi,cuprinzand in interiorul sau granule proacrozomice se

deplaseaza in cadrul citoplasmei spre polul anterior al celulei


-

centriolii se despart dispunandu-se unul langa polul caudal al nucleului

(centriolul proximal),iar celalalt la o distanta de 1- 2 mm de nucleu (centriolul


dixtal),de la el desprinzandu-se filamentul axial al viitoarei cozi.

B. Perioada cap

proacrozomul se detaseaza de complexul Golgi, se aplatizeaza si la forma

unui capison ce imbraca jumatatea anterioara a nucleului


-

complexul Golgi migreaza spre periferia citoplasmei.

C. Perioada acrozomica

nucleul spermatidei se alungeste, devenind ovoidal


cromozomul acopera jumatatea anterioara a nucleului
citoplasma se deplaseaza spre polul posterior al nucleului
centriolul distal se desparte intr-o jumatate proximala, cu aspect discoidal si o
jumatate distala,cu aspect inelar, ce inconjoara filamentul cozii
spermatida incepe sa migreze catre lumenul tubului seminifer, desprinzandu-se din
faldurile celulelor Sertoli.

D. Perioada de maturare

jumatatea inelara a centriolului distal (inelul Jensen) se indeparteaza

delimitand lungimea piesei intermediare


-

citoplasma spermatidei se reduce

mitoncondriile se dispun in helix in jurul filamentului axial cozii

se contureaza aspectul morphologic al spermatozoidului matur, care este

infundat in citoplasma celulelor de sustinere (Sertoli)


Pe masura ce se realizeaza naturarea spermatozoizii incep sa secrete

si

se desprind de celulele de sustinere, devenind liberi.


Spermatozoizii rezultati se reunesc in fascicule, avand capul implantat in faldurile
citoplasmei celulei Sertoli, iar coada catre lumenul tubului seminifer. Procesul
poarta numele de fosciculatie. In functie de unda spermatogenetica,
spermatozoizii se desprind de celulele Sertoli si trec in humenul tubului seminifer,
iar de aici, in reteaua testiculara, conurile eferente si epididim.
Durata spermatogenezei la caine este de 50-60 zile.
Celulele Sertoli intervin in spermatogenoza in mod direct in indirect. In mod
direct, prin secretia lichidului nutritive existent in humenul tubilor seminiferi,
precum si prin modularea vitezei de dezvoltare a spermatocitelor si spermatidelor
cu care iau contact, iar indirect, celulele Sertoli participa la controlul endocrine al
spermatogenozei prin secretia de inhibina ce are rol inhibitor asupra secretiei
hipofizare de FSH (feed-back negativ gonado-hipotalmic).

REGLAREA NEUROENDOCRINA A FUNCTIEI


SEXUALE LA MASCUL
Hormonii hipotalamici

Hipotalamusul este formatiunea de natura nervoasa care asigura jonctiunea


functional dintre sistemul nervos si cel endocrin. Neuronii nucleelor hipotalamice
secreta si sintetizeaza hormonii hipofizitropi de eliberare si de inhibare a
hormonilor adeno-hipofizari.
La mascul, singurul hormone hipotalamic cu rol in reproductie este gonadotropin
releasing hormone (GnRH), cu actiune asupra FSH si ICSH.
Hormonii gonadotropi hipofizari
Activitatea organelor de reproductie este controlata de adenohipofiza prin secretia
hormonilor: FSH- hormonal foliculostimulant si ICSH- hormonal de stimulare al
celulelor interstitiale Leyding. Acesti hormone sunt glicoproteine cu structura
chimica identical la mascul si femela.
Hormonal foliculostimulant
Secretia de FSH se declanseaza la pubertate, in jurul varstei de 6-8 luni, poate chiar
10 luni, depinde de individ si de rasa. Rolurile hormonului foliculostimulant sunt:
-cresterea in volum a testiculelor ca urmare a procesului de dezvoltare a tubilor
seminiferi;
-contribuie la mentinerea celulelor Sertolli;
-activeaza primele stadii ale procesului de spermatogeneza pana la stadiul care
nu implica participarea hormonilor androgeni;

-stimuleaza metamorfoza spermatidelor in spermatozoizi;


-stimuleazaproteina de legare a androgenilor (androgen binding protein- rol in
mentinerea unui nivel ridicat al androgenilor in fluidul tubular);
-participa la reglarea secretiei de androgeni in cadrul mecanismelor de feedback hipotalamo-hipofizo-gonadice.
Hormonal de stimulare a celulelor interstitiale
ICSH (LH la femela) este secretat de celulele gonadotrope adenohipofizare. Acest
hormone actioneaza stimuland si mentinand secretia endocrina a celulelor
interstitiale (Leyding) din testicul care secreta testosteronul. Rolul este determinat
de aceasta actiune a ICSH, prin controlarea indirecta (prin hormonii androgeni) a
dezvoltarii caracterelor sexuale si a comportamentului sexual la mascul.
Hormonal luteotrop
LTH este de natura polipeptidica. La mascul acest hormone stimuleaza formarea
receptorilor pentru ICSH pe membranele celulelor Leyding pregatind structurile
endocrine testiculare pentru actiunea ICSH.
Hormonii androgeni(gonadici)
Hormonii gonadici sunt reprezentati de testosterone si inhibina (secretata de
celulele Sertolli). Actiunile fiziologice ale acestor hormone se exercita
preponderant asupra organelor cu functii correlate cu activitatea sexuala si in mai
mica masura asupra metabolismului substantelor organice si minerale.
Testosteronul
Este un hormone androgen cu structura sterolica secretat de celulele interstitiale
Leyding, localizate printer canalele seminifere ale testiculului.
Actiuni fiziologice ale testosteronului asupra metabolismului:
-stimularea cresterii corporale in perioada prepubera (androgeni in cantitati
mici) prin intensificarea activitatii zonelor de conjugare a oaselor lungi;

-inhibarea cresterii corporale in perioada postpubera (androgeni in cantitati


mari) prin osificarea cartilajelor de conjugare epifizara;
-stimularea anabolismului protidic prin intensificarea sintezei proteinei in
special a celor musculare.
Actiuni fiziologice ale testosteronului axercitate asupra organelor cu functii
correlate cu activitatea sexuala:
-stimularea cresterii si diferentierii organelor sexuale accesorii (epididim,
prostate, penis, scrot) inducerea si mentinerea functiilor acestor organe;
-inducerea migrarii testiculelor in canalele ingvinale si coborarea lor in scrot;
-inducerea si mentinerea instinctului genezic si a comportamentului sexual al
masculului (erectie, ejaculare, agresivitate);
-inducerea si mentinerea caracterelor sexuale secundare masculine
(conformatia corporala, timbrul vocii);
-inducerea de feromoni (eliminate prin sebum, urina si saliva);
-stimularea spermatogenezei.
Inhibina
Actioneaza in parallel cu testosteronul; in cazul spermatogenezei testosteronul
stimuleaza diviziunea reductionala a spermatocitului si induce secretia de inhibina
in celulele Sertolli care la randul ei inhiba secretia de FSH.

Hormonii de tip sexual al corticosuprarenalei


Acesti hormoni sunt secretati de celulele zonei reticulare si au actinuni
asemanatoare cu cele ale hormonilor sexuali produsi de gonade.
La varsta pubertatii sunt secretati in cantitati mari simultand anabolismul
proteic,procesulde crestere somatica si entopoieza;totusi acesti hormoni androgeni
corticosuprarenalieri nu determina caracterele masculine.La mascul androgenii
corticosuprarenali reprezinta aproximativ 10% din totalul androgenilor sanguini.

Hormoni timici-timocrescina
Timocrescina este un hormon timic de tip peptidic,participa in mod indirect la
simultatea cresterii corporale si la dezvoltarea prepubera a orgabelor sexuale prin
simultatea secretiilor hipotalamice de STH-RH si Gn-RH.Dupa pubertatea
hormonilor sunt secretati in cantitati mai mari si determina involutia timusului.

Endocrinologia spermatogenezei
Controlul endocrine al spermatogenezei se realizeaza la nivelul hipotalamohipofizo-gonadal determinand modificari specifice.
Odata cu aparitia pubertatii hipotalamusul isi intensifica activitatea si stimuleaza
hipofiza anterioara; la randul ei hipofiza incepe si isi intensifica secretia de FSH si
LH, eliberarea lor fiind controlata de Gn-RH (se elibereazapulsatil la interval de
70-90 minute si are o viata scurta de numai 2-5 minute). Variatiile pulsatile sunt
responsabile de raportul de eliberare in cantitate mai mare a FSH sau LH de la
nivel hipofizar.
Interactiunile dintre hormonii hipofizari si celulele epiteluilui germinal determina o
serie de modificari specifice care asigura desfasurarea etapelor spermatogenezei.
FSH interactioneaza cu receptorii celulelor Sertolli si stimuleaza activitatea AMPciclic si proteinkinazei, ceea ce conduce la o sinteza crescuta de proteine. Impreuna
cu testosteronul stimuleaza celulele Sertolli in vederea secretiei de ABP (Androgen
Binding Protein). Tot la nivelul celulelor Sertolli sub actiunea FSH-ului,
testosteronul este transformat in dehidrotestosteron (DHT- mai activ) si estrogeni.
JH determina dezvoltarea si maturarea celulelor Leyding stimuland secretia de
testosterone; nivelurile crescute de androgeni, comparative cu circulatia sistemica,
sunt necesare prin migrarea spermatidelor. Androgenii manifesta un mecanism de

feed-back negative lung,atat la nivel hipotalamic cat si lanivel hipofizar, inhiband


eliminarea de LH.
ABP are rolul de a transporta progesteronul de la nivelul capului epididimar.
Estrogenii se formeaza la nivelul celulelor Sertolli in urma conversiei
testosteronului in dehidrotestosteron (DHT); au efect inhibitor asupra secretiei de
FSH si efect pozitiv asupra secretiei de LH.