Crucea

Niciodat nu a fi putut crede n Dumnezeu dac nu ar fi fost

Crucea, mrturisea un scriitor cretin. n lumea real, n lumea suferinei, cum ne-am
putea nchina unui Dumnezeu nepstor n faa acesteia? n Antichitate, zeii Olimpului
stteau departe de lumea pmntean, sorbind n tihn nectarul care le conferea
nemurirea i doar cnd se plictiseau, se amestecau n destinul oamenilor, fie esnd
intrigi sau ajutndu-i n rzboaie.
n Asia, Buddha cu picioarele ncruciate, cu ochii nchii, cu umbra unui surs jucnd
n colul gurii, cu o expresie ndeprtat pe chip, e detaat de agonia lumii.
Gndul nostru se ntoarce la Hristos, la Iisus cel chinuit pe Cruce, cu minile
mbrind ntreaga lume, cu picioarele strpunse de cuie, cu spatele rnit de bici, cu
fruntea sngernd din cauza spinilor, cu gura uscat, suferind cumplit de sete, cufundat
n disperarea prsirii de Dumnezeu.
Acela este Dumnezeu pentru noi. El a renunat la imunitatea n faa suferinei, a intrat n
lumea noastr de trup i snge, de lacrimi i moarte. A suferit pentru noi. Suferinele
noastre devin mai suportabile acum n lumina durerilor rbdate de El.
Nu am crezut niciodat c un cretin trebuie s fie scutit de suferin, mrturisea odat
un scriitor. Cci Domnul nostru a suferit. i am ajuns s cred c El a ptimit nu pentru a
ne feri pe noi de suferin, ci pentru a ne nva cum s o suportm. Cci El tia c pe
pmntul acesta nu exist via fr suferin. (Augustin Punoiu)