Sunteți pe pagina 1din 3

Daniel Defoe (1660 - 24 aprile 1731), nascut Daniel Foe a fost un scriitor,

jurnalist si pamfletar englez, cea mai cunoscuta opera a sa fiind Robinson


Crusoe. Un scriitor prolific, acesta a reusit sa scrie de-alungul vietii peste 500
de carti, pamflete si editoriale, cele din urma incluzand o gama variata de
subiecte ca politica, religia, psihologia si supranaturalul.
Robinson Crusoe a fost publicata pe 25 aprilie 1719. Prima editie publicata a
cartii l-a listat pe Robinson Crusoe ca fiind autorul, facandu-i pe multi sa
creada ca acesta a fost o persoana reala si ca evenimentele prezentate in
carte sunt reale. Cartea este o autobiografie fictiva, titlul fiind chiar numele
caracterului prinicipal. Numele de nastere al lui Robinson Crusoe este
Robinson Kreutznaer. Acesta este un naufragiat care isi petrece ani de zile pe
o insula izolata, undeva langa Trinidad, intalnind canibali, prizonieri si alti
nativi ai insulei inainte sa fie salvat. In ciuda faptului ca este destul de simplu
scrisa, Robinson Crusoe s-a bucurat de un enorm succes la scara mondiala.
Jonathan Swift (30 noiembrie 1667 - 19 octombrie 1745) a fost un scriitor,
poet, satirist si pamfletar, fiind cunoscut mai ales pentru Calatoriile lui
Gulliver, opera satirica. Un mare reprezentat al realismului acesta era
caracterizat printr-o gandire domnianta de o puternica mizantropie. Swift a
inceput prin a-si publica operele sub pseudonime ca Lemuel Gulliver, Isaac
Bickerstaff sau ca anonim.
Calatoriile lui Gulliver a fost publicata in 1726 cu modificari aduse textului
original, editorul temandu-se de faptul ca unii cititori ar putea fi ofensati de
unele pasaje. Versiunea integrala si originala este publicata in 1735 si
reprezinta o puternica satira la adresa omului si a naturii umane. Este cea
mai cunoscuta opera a sa, din pacate fiind inca de multi considerata doar
literatura pentru copii. In aceasta opera sunt prezentate calatoriile lui Lemuel
Gulliver, un naiv medic si capitan de corabie, in diverse tari imaginare.
Desi Gulliver este un aventurier curajos, care viziteaza o serie de locuri cel
putin ciudate, acesta nu poate fi catalogat ca fiind cu adevarat un erou din
simplul motiv ca nu ne arata nici o caracteristica a unui erou adevarat.
Izolarea pe care a suportat-o 16 ani, izolare fata de umanitate, nu de alte
fiinte, poate fi un factor definitoriu in incercarea de a-l descifra, acesta
dandu-ne impresia ca determinarea este ceea ce-i lipseste cel mai mult lui
Gulliver. Cu toate ca nici Robinson Crusoe nu reprezinta eroismul intruchipat,
acesta da dovada de diverse aptitudini si trasaturi de caracter care-i castiga
simpatia cititorilor. Perseveranta de care da dovada, spre deosebire de
Gulliver care lasa lucrurile sa se intample de la sine, ambitia si faptul ca a
reusit sa construiasca incepand de la zero il fac pe Robinson Crusoe sa se
apropie de eroul clasic al literaturii. Crusoe nu se lauda niciodata si nu se

refera la el insusi ca fiind un erou, de multe ori recunoscandu-si defectele si


sentimentele anti-eroice ca frica sau panica. Gulliver, pe de alta parte,
reprezinta un personaj tacut, inchis in sine, acestuia lipsindu-i in mod
categoric determinarea. Gulliver n-are nici un scop anume fixat, motivul
calatoriilor lui pe mare fiind nedeterminat. El insusi spune la inceputul operei
ca are nevoie de bani dupa esecul afacerii sale, dar mai departe in opera nu
mentioneaza absolut nimic legat de avere si aproape nicioadata nu
mentioneaza despre casa lui. Introvertismul de care da dovada este
exemplificat mai departe de lipsa gandurilor sale despre sotia sau casa lui,
rareori fiind mentionate acestea. Dupa cum si numele lui o spune, Gulliver
este un tip destul de credul, lasand sansa sa se ocupe de el si soarta lui, fara
ca acesta sa incerce vreo clipa sa-si croiasca propriul drum. De exemplu,
Gulliver nu-si da seama de felul in care cei din Liliput il exploateaza si se
folosesc de el decat atunci cand este prea tarziu. La sfarsit ajunge mizantrop
si autoproclamat yahui dar pana si lucrul asta e greu de acceptat ca o
concluzie.
Calatoriile lui Gulliver este considerata ca fiind o puternica satira la adresa
civilizatiei si a omului in general, satira explicata prin cele 4 calatorii.
In prima calatorie, micutii Liliputi reprezinta tradarea si rautatea, aratand cat
de mic este omul in dorinta lui pentru putere.
In a doua calatorie, proportiile sunt inversate si Gulliver reuseste sa vada
toate imperfectiile fizice ale omului, dar cu toate astea isi da seama de
intelepciunea si bunatatea acestora.
A treia calatorie, cea din Laputa, reprezinta o satira directa la adresa omenirii.
Swift satirizeaza filozofia si stiinta si ataca modul in care omul pretinde ca ar
avea raspunsul tuturor problemelor.
In ultima sa calatorie Gulliver da peste degradarea umanitatii reprezentata
prin yahuni, cu care ajunge sa se si identifice, dar in acelasi timp cu
superioritatea si inteligenta cailor. Gulliver este prins la mijloc si mizantropia
la care ajunge este rezultatul direct al acestei experiente.
Oarecum asemanator lui Gulliver, Crusoe pare incapabil de sentimente
profunde. Acesta isi paraseste cu usurinta si chiar cu o oarecare raceala
familia, ingrijorandu-se asupra consecintelor neascultarii tatalui sau. Desi
este generos cu multi, Crusoe nu ne arata foarte multa afectiune sincera
pentru cineva anume. Un alt factor determinant in reaceala de care da
dovada este faptul ca ne spune ca s-a insurat si sotia sa a murit in aceeasi
propozitie, demonstrant lipsa totala a unui regret sau parere de rau.
Desi Crusoe nu se lauda niciodata cu aptitudinile sale, acesta este foarte
interesat de putere, avere si prestigiu. Acesta se autoproclama regele insulei
si il invata pe Vineri sa-i spuna stapan. Viciile de care da dovada sunt doar
imperfectiunile sociale care si-au pus amprenta asupra lui, adevarata sa
natura existand insa doar in el, nefiind impartasita in totalitate cu nimeni.

Opera lui Daniel Defoe poate fi vazuta ca o alegorie spirituala. Daca il privim
pe Crusoe dintr-un punct de vedere religios, aflam ca aspiratiile exagerate ale
omului sunt cauza pacatului. Exact cum Adam si Eva au fost alungati din
gradina raiului, asa si Crusoe este aruncat pe o insula pustie din cauza
neascultarii si razvratirii impotriva tatalui sau.
Crusoe este averitzat si de tatal sau si de capitanul navei de pericolul ce il
asteapta, dar acesta ii ignora, negandu-l pe Dumnezeu. Conversatia lui
Crusoe cu tatal sau poate fi interpretata ca fiind pacatul original al acestuia,
asociindu-si tatal cu puterea divina. Cand naufragiaza, Crusoe considera ca
aceasta este implinirea amenintarilor tatalui sau. Daca este citita ca o
alegorie religioasa, opera Robinson Crusoe urmareste schema urmatoare:
Pacat-Pedeapsa-Realizare-Cainta-Salvare.
In timp ce si Robinson Crusoe si Gulliver provin din clasa de mijloc si amandoi
pleaca pentru bani si avere materiala, unul are parte de o aventura
verosimila iar altul ajunge pe taramuri fantastice. Asta nu-l impiedica pe cel
din urma sa ne arate lumea cu toate defectele sale, fiind o puternica satira la
adresa umanitatii. Robinson reactioneaza oarcum pozitiv la situatiile in care
se afla in timp ce Gulliver ramane intr-o stare continua de aparenta nepasare,
lasand sansa pe primul loc, negasindu-si locul nicaieri unde ar ajunge.
Atat Gulliver cat si Robinson sunt caractere schimbatoare. La inceput acestia
nu puteau sa vada detaliile ascune ale vietii dar in urma singuratatii, a
traumelor, a succeselor si esecurilor traite acestia reusesc sa isi dea seama
de greseala si de natura regresiva a umanitatii.

S-ar putea să vă placă și