Capitolul 1

CALCUL MATRICEAL
1.1
1.1.1

Structuri algebrice
Grupuri

Definitia 1.1 Fie X o multime nevida. O functie f definita pe X X si cu valori n X se

numeste lege de compozitie intern
a n X.
Notam, pentru (x, y) X2 , f (x, y) = x y si se citeste x compus cu y dupa legea .
Legile de compozitie interne pot avea urmatoarele proprietati:
Definitia 1.1 O lege de compozitie interna n X se numeste lege asociativ
a daca
3
(x, y, z) X avem:
(x y) z = x (y z).
Definitia 1.2 O lege de compozitie interna n X se numeste lege cu element neutru
daca e X astfel ncat x X avem: x e = e x = x. Elementul e se numeste element
neutru a legii .
Teorema 1.1 (de unicitate a elementului neutru) Fie X o multime si o lege de
compozitie interna n X. Daca admite un element neutru atunci acesta este unic.
Demonstratie.
Presupunem prin absurd ca legea are doua elemente neutre e si e0 , e 6= e0 deci
x X : x e = e x = x,

(1.1)

x X : x e0 = e0 x = x.

(1.2)

Pentru x = e0 n (1.1) si x = e n (1.2) obtinem: e0 e = e e0 = e0 si e e0 = e0 e = e, de

unde rezulta e = e0 .
1

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

Definitia 1.3 Daca o lege de compozitie interna n X admite un element neutru e

atunci spunem ca unui element x X i corespunde un element numit element simetric
n raport cu legea daca exista x X astfel ncat
x x = x x = e.

(1.3)

Teorema 1.2 (de unicitate a elementului simetric) Fie X o multime si o lege

de compozitie interna n X asociativa cu elementul neutru e. Daca un element x X are
un element simetric n raport cu legea , atunci acest element simetric este unic.
Demonstratie.
Presupunem prin absurd ca elementul x X are doua element simetrice x si x0 , x 6= x0 ,
n raport cu legea . Deoarece
x x = x x = e, x x0 = x0 x = e
deducem ca x = x e = x (x x0 ) = (x x) x0 = e x0 = x0 .
Definitia 1.4 O lege de compozitie interna n X se numeste lege comutativ
a daca
2
(x, y) X avem x y = y x.
Definitia 1.5 Fie X o multime si o lege de compozitie interna n X. Perechea ordonata
(X, ) se numeste semigrup daca legea este asociativa.
Definitia 1.6 Semigrupul (X, ) se numeste monoid daca legea are si element neutru.
Definitia 1.7 Monoidul (X, ) se numeste grup daca legea daca orice element din X
are simetric n raport cu legea . Un grup (X, ) se numeste grup comutativ (abelian)
daca legea este comutativa.
Observatia 1.1 Daca (X, ) este un grup si notam legea cu simbolul + , atunci
grupul (X, +) se numeste grup aditiv, legea + se numeste adunarea elementelor
din X, elementul s
au neutru se numeste zero si se noteaza 0, iar simetricul unui
element x X, se numeste opusul elementului x n raport cu adunarea n X, si se
noteaza (x). n grupul aditiv (X, +) notam x y n loc de x + (y).
Observatia 1.2 Daca (X, ) este un grup si notam legea cu simbolul , atunci grupul
(X, ) se numeste grup multiplicativ, legea se numeste nmultire a elementelor din
X, elementul s
au neutru se numeste unitate si se noteaza 1, iar simetricul unui
element x X, se numeste inversul elementului x n raport cu nmultirea n X, si se
noteaza x1 .

1.1. STRUCTURI ALGEBRICE

1.1.2

Morfisme de grupuri

Definitia 1.8 Fie (X,) si (Y, ) doua grupuri. Aplicatia f : X Y se numeste morfism
de grupuri daca satisface conditia:
x, y X : f (x y) = f (x) f (y).
Daca morfismul f este injectiv (respectiv surjectiv) atunci el se numeste monomorfism
(respectiv epimorfism) de grupuri. Daca morfismul f este bijectie atunci grupurile (X,)
si (Y, ) se numesc izomorfe iar f : X Y este un izomorfism. Daca X Y si
atunci orice izomorfism f se numeste automorfism.
Observatia 1.3 Izomorfismul a doua grupuri identifica un grup cu altul si astfel din punct
de vedere algebric este suficient sa se studieze unul din ele. Un morfism nu are aceasta
proprietate.
Definitia 1.9 Fie (X,) un grup, f : X Y o aplicatie si X0 o submultime a lui X. Imaginea lui X0 prin aplicatia f se noteaza f (X0 ) se defineste astfel:
f (X0 ) = {y Y :x X0si f (x) = y} .
Principalele proprietati ale morfismelor sunt date de urmatoarele teoreme:
Teorema 1.3 Fie (X,) si (Y, ) doua grupuri si morfismul f : X Y. Atunci:
a) imaginea elementului neutru al lui (X,) prin morfismul f este elementul neutru din
(Y, );
b) imaginea simetricului unui element printr-un morfism este simetricul imaginii lui
prin f .
Demonstatie.
a) Notam cu e respectiv e elementul neutru al lui (X,) respectiv (Y, ) si avem f (x) =
f (x e) = f (x e) = f (x) f (e) = f (e) f (x), deci f (e) = e.
b) Folosim rezultatul de la punctul a): e = f (e) = f (x x0 ) = f (x) f (x0 ), deci f (x0 )
este elementul simetic al lui f (x), f (x0 ) = (f (x))0 . Afirmatia teoremei rezulta din unicitatea
elementului simetric.

1.1.3

Inele si corpuri

Definitia 1.10 Daca si sunt doua legi de compozitie interne n X, spunem ca

legea este distributiv
a la st
anga (respectiv la dreapta) n raport cu lugea daca
3
(x, y, z) X avem x (y z) = (x y) (x z) (respectiv (x y) z = (x z) (y z)).
In cazul n care legea este distributiva la stanga si la dreapta n raport cu legea
spunem ca legea este dublu distributiv
a n raport cu legea .

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

Definitia 1.11 Fie (X,+, ) o terna ordonata unde X este o multime, + este operatia de
adunare n X, iar este operatia de nmultire n X. Terna ordonata (X,+, ) se numeste
inel daca (X,+) este grup comutativ aditiv, iar nmultirea este asociativ
a ((X,)
este semigrup) si dublu distributiv
a n raport cu adunarea.
Definitia 1.12 Un inel (X,+, ) se numeste inel cu unitate daca nmultirea are unitate.
Un inel (X,+, ) se numeste inel cu comutativ daca nmultirea este comutativa.
Exemplul 1.1 Multimea Z a numerelor ntregi nzestrata cu operatiile de adunare si
nmultire este un inel comutativ cu element unitate.
Intr-un inel (X,+, ) elementul neutru fata de legea + se noteaza cu 0X sau, cand nu sunt
posibile confuzii, se noteaza cu 0. De asemenea elementul neutru fata de legea multiplicativa
se noteaza cu 1X sau, cand nu sunt posibile confuzii, se noteaza cu 1.
Este usor de demonstrat ca n orice inel . (X,+, ),
a = 0 a b = 0, b X
b = 0 a b = 0, a X,
dar nu ntotdeauna
a
b =0 a =
0 sau b = 0. De exemplu n inelul (M2 (Z), +, ) avem:

0 0
0 0
1 0
.
=
0 0
1 2
0 0
Definitia 1.13 Daca ntr-un inel exista a 6= 0, b 6= 0, astfel ncat ab = 0 se spune ca a
si b sunt divizori ai lui zero si ca inelul admite divizori ai lui zero. Orice inel care nu
admite divizori ai lui zero se numeste inel integru. Daca un inel integru este comutativ
si cu element unitate, el se numeste domeniu de integritate.
Definitia 1.14 Un inel (X,+, ) se numeste corp daca (X,+, ) este inel cu unitate si orice
element din X, diferit de zeroul adunarii, are invers.
Definitia 1.15 Un corp (X,+, ) se numeste corp comutativ sau c
amp daca nmultirea
este comutativa.
x
Observatia 1.4 Daca (X,+, ) este un corp, notam xy 1 = , x X, y X, y 6= 0.
y
Teorema 1.4 Corpurile nu au divizori ai lui zero. Orice corp comutativ este un domeniu
de integritate.
Demonstratie. Fie (X,+, ) un corp. Deoarece (X,+, ) este un inel, egaliatatea xy = 0X
este verificata pentru x = 0X , y X si pentru y = 0X , x X. Acestea sunt singurele
cazuri deoarece x 6= 0X x1 X cu proprietatea ca x1 x = 1X , si din egalitatea de
mai sus , datorita asociativitatii, deducem
y = (x1 x) y = x1 0X = 0X .
Analog, daca y 6= 0X x = 0X . Deci corpul nu admite divizori ai lui zero.
Observatia 1.5 Orice corp este inel cu element unitate. Daca este comutativ, cum nu
admite divizori ai lui zero, este domeniu de integritate.

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I

1.1.4

Morfisme de corpuri

Definitia 1.16 Fie (X,+, ) si (Y,, ) doua corpuri. Aplicatia f : X Y se numeste

morfism de corpuri daca satisface relatiile:
f (x + y) = f (x) f (y)x, y X,
f (x y) = f (x) f (y)x, y X.
Daca n plus, f este bijectie, corpurile se numesc izomorfe iar f este un izomorfism.

1.2
1.2.1

Matrice si determinanti
Definitii si notatii

Definitia 1.17 Daca f : I X este o functie definita pe o multime de indici I si cu

valori ntr-o multime X si daca f (i) = xi , i I, atunci notam f prin (xi )iI pe care-l
numim sistem de elemente din X.
Definitia 1.18 Se numeste matrice cu m linii si n coloane si cu elemente din K, corp
comutativ (R sau C), sistemul de elemente (aij )i=1,m,j=1,n . Acest sistem este o functie
f : {1, 2, . . . , m} {1, 2, . . . , n} K, f (i, j) = aij .
Notam matricea cu elementele (aij )i=1,m,j=1,n cu A = (aij )i=1,m,j=1,n si cu Mmn (K)
multimea acestor matrice.
Daca A Mmn (K), vom nota matricea A sub forma

A=

a11
a21
..
.

a12
a22
..
.

...
...
..
.

a1n
a2n
..
.

am1 am2 . . . amn

adica printr-un tablou cu m linii si n coloane care contine valorile functiei f.

n cazul m = n, se obtine multimea matricelor patratice de ordinul n, notata Mn (K).
Doua matrice A = (aij )i=1,m,j=1,n , B = (bij )i=1,m,j=1,n Mmn (K), sunt egale daca
aij = bij , pentru toti i = 1, m, j = 1, n.
Daca m = 1 Atunci A se numeste matrice linie si se noteaza A = (a1
, ..., an
).
a1
..
Daca n = 1 Atunci A se numeste matrice coloana si se noteaza A = . .
an

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

1.2.2

Operatii cu matrice

Definitia 1.19 Pentru orice A = (aij )i=1,m,j=1,n , B = (bij )i=1,m,j=1,n Mmn (K) definim
legea de compozitie interna
A + B = (aij + bij )i=1,m,j=1,n

(1.4)

numita suma matricei A cu matricea B.

Teorema 1.5 Multimea (Mmn (K), +) formeaza n raport cu operatia de adunare un grup
aditiv abelian.
Demonstratie. Adunarea este
- asociativa, adica oricare ar fi matricele A, B, C Mmn (K) : (A + B) + C = A +
(B + C),
- admite element neutru care este matricea ale carei elemente sunt toate egale cu 0,
notata 0Mmn (K) si se numeste matricea nula. Pentru orice A Mmn (K) avem A +
0Mmn (K) = 0Mmn (K) + A = A
- orice element din Mmn (K) are un simetric, adica oricare ar fi A Mmn (K), exista
o matrice notata A, numita opusa matricei A, A + (A) = (A) + A = 0Mmn (K) .
- comutativa, adica oricare ar fi matricele A, B Mmn (K) avem A + B = B + A.
Fie A Mmn (K) si B Mnp (K).
Definitia 1.20 Numim produs al matricei A cu matricea B matricea
!
n
X
AB =
aij bjk
Mmp (K).
j=1

(1.5)

i=1,m,k=1,p

Teorema 1.6 (Mn (K), ) are structura de monoid.

Demonstratie.
Produsul astfel definit are proprietatile:
-este o lege de compozitie intern
a asociativ
a:
A, B,C Mn (K) (A B) C = A (B C).
Folosind relat
ia (1.5)
avem: ! !
!

n
n
n
n P
P P
P
aij bjk ckh
=
aij bjk ckh
(A B) C =
j=1

k=1

A (B C) =
=

n
n P
P

j=1 k=1

n
P

aij

j=1

aij bjk ckh

n
P

bjk ckh

k=1

i=1,n,h=1,n

i=1,n,h=1,n
!

i=1,n,h=1,n

n
n P
P

k=1 j=1

aij bjk ckh

k=1 j=1

n
P

j=1

aij

n
P

bjk ckh

k=1

i=1,n,h=1,n

!i=1,n,h=1,n

i=1,n,h=1,n

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I

de unde rezulta asociativitatea deoarece ordinea de nsumare n sume duble finite poate fi
schimbata.
-admite element neutru si anume matricea

1
0 ... 0
0
1 ... 0

In =
... ... ... ... ,
0
0 ... 1

sau In = (ij )i=1,n,j=1,n , unde

ij =

1, daca i = j
0, daca i 6= j

sunt simbolurile lui Kronecker. Matricea In are proprietatea ca oricare ar fi A Mn (K),

A In = In A = A.
In se numeste matricea unitate de ordinul n.
Sa mai observam ca daca A Mn (K) si B Mn (K), desi au sens produsele A B si
B A, n general, A B 6= B A, adica nmultirea matricelor nu este comutativ
a.
Teorema 1.7 Inmultirea matricelor este distributiva n raport cu adunarea lor, adica
A, B, C Mn (K) : A (B + C) = A B + A C,
A, B, C Mn (K) : (B + C) A = B A + C A.
Demonstratie.
Demonstram distributivitatea la stanga:
Fie A,B,C Mn (K) A (B + C) = A B + A C.
Folosim relatiile
inem:
!

(1.4) si (1.5) obt!

n
n
n
P
P
P
aij (bjk + cjk )
=
aij bjk +
aij cjk
A (B + C) =
=

n
P

j=1

aij bjk

j=1

i=1,n,k=1,n

n
P

j=1

i=1,n,k=1,n
!

aij cjk

i=1,n,k=1,n

j=1

j=1

= A B + A C

Teorema 1.8 Multimea (Mn (K), +, ) este inel cu element unitate.

Demonstratie.
Demonstratia afirmatiei rezulta din Teoremele 1.5, 1.6 si 1.7.
Fie A = (aij )i=1,m,j=1,n Mmn (K) si K.
Definitia 1.21 Numim produs al matricei A cu scalarul matricea
A = (aij )i=1,m,j=1,n Mmn (K).

i=1,n,k=1,n

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

Inmultirea cu scalari are urmatoarele proprietati:
1. (A + B) = A + B, K, A, B Mmn (K);
2. ( + )A = A + A, , K, A Mmn (K);
3. ()A = (A), , K, A Mmn (K);
4. 1A = A, A Mmn (K).
Fie A = (aij )i=1,m,j=1,n Mmn (K).

Definitia 1.22 Numim transpus

a a matricei A Mmn (K) matricea notata
T
A = (aji )j=1,m,i=1,n Mnm (K), care are drept linii, respectiv coloane, coloanele, respectiv
liniile matricei A.
Operatia de transpunere a unei matrice are urmatoarele proprietati:
1. (A + B)T = AT + B T , A, B Mmn (K);
2. (AB)T = B T AT , A Mmn (K), B Mnp (K);
3. (A)T = AT , K, A Mmn (K).

1.2.3

Determinantul unei matrice

Fie A = (aij )i=1,n,j=1,n Mn (K) o matrice patratica.

Definitia 1.23 1. Fie M = {1, 2, ..., n} . Orice bijectie : M M se numeste permutare. Multimea tuturor permutarilor lui M formeaza un grup notat prin Sn .
2. Spunem ca permutarea are o inversiune daca exista i < j pentru care avem
(i) > (j).
3. O permutare se numeste par
a (respectiv impar
a) daca are un numar par (respectiv
impar) de inversiuni.

1
daca este para
, se numeste sig4. Aplicatia : Sn {1, 1} , () =
1 daca este impara
natur
a, iar () este signatura permutarii .
Definitia 1.24 Numim determinant al matricei A Mn (K) elementul det(A) K dat
de
X
()a1(1) a2(2) . . . an(n) ,
det(A) =
Sn

unde Sn este multimea permutarilor multimii {1, 2, . . . , n}, iar () este signatura permutarii .

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I
Determinantul matricei A se noteaza

a11

a21

det A = ..
.

an1

a12
a22
..
.

...
...
..
.

a1n
a2n
..
.

an2 . . . ann

Propriet
atile determinantilor
1.

Determinantul transpusei unei matrice este egal cu determinantul acelei matrice:

det(t A) = det(A).

Rezulta ca orice proprietate referitoare la liniile unui determinant este adevarata si

pentru coloane.
2. Daca elementele unei linii i sunt sume de cate doi termeni, aij = a0ij + a00ij , j = 1, n si
A0 (respectiv A00 ) este matricea care se obtine din A nlocuind elementele liniei i cu
a0ij (respectiv a00ij ), atunci det(A) = det(A0 ) + det(A00 ).
3. Daca elementele unei linii se nmultesc cu un scalar , atunci determinantul se nmulteste cu .
4. Daca ntr-un determinant se schimba ntre ele doua linii, atunci se schimba semnul
determinantului.
Consecinte:
(i) Un determinant este nul daca:
- toate elementele unei linii sunt nule, sau
- are doua linii proportionale (deci si daca aredoua linii egale), sau
- una dintre linii este o combinatie liniara de alte linii.
(ii) Valoarea unui determinant nu se schimb
a daca la elementele unei linii adaugam
combinatii liniare formate cu elementele altor doua sau mai multe linii.
Calculul determinantilor
In cazul determinantilor de ordin doi calculul se face conform relatiei:

a11 a12

a21 a22 = a11 a22 a12 a21 .

In cazul determinantilor de ordin trei calculul se face conform relatiei:

10

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

a11 a12 a13

a21 a22 a23 = a11 a22 a33 + a12 a23 a31 + a13 a21 a32 a13 a22 a31 a12 a21 a33 a11 a32 a23 .

a31 a32 a33

Pentru determinanti de ordin mai mare sau egal cu patru aceste reguli nu sunt valabile
si se aplica pentru calculul lor regula lui Laplace.
Fie A = (aij )i=1,n,j=1,n Mn (K) o matrice patratica si p n, un numar natural.
Definitia 1.25 Numim minor de ordinul p al matricei A determinantul matricei de
ordinul p format cu elementele situate la intersectia a p linii si p coloane ale matricei A.
Daca i1 < i2 < . . . < ip si j1 < j2 < . . . < jp
matricei A, atunci minorul corespunzator este

ai1 j1 ai1 j2 . . .

a
a
...
M = i2 j1 i2 j2
... ... ...
aip j1 aip j2 . . .

sunt p linii si respectiv p coloane ale

ai1 jp
ai2 jp
...
aip jp

Definitia 1.26 Numim minor complementar al minorului M de ordin p al matricei A

determinantul Mc de ordinul n p al matricei extrase din A prin prin suprimarea celor p
linii si p coloane corespunzatoare lui M.
Minorii de ordinul 1 ai matricii A sunt elementele sale, aij . Minorii complementari ai
acestora sunt determinanti de ordinul n 1.
Definitia 1.27 Numim complement algebric al minorului M al matricei A elementul
din K definit de C = (1)s Mc , unde s = (i1 + i2 + . . . + ip ) + ( j1 + j2 + . . . + jp ), adica
suma indicilor liniilor si coloanelor matricei A utilizate n M.
Determinantul matricei patratice de ordinul n 1 care se obtine din A prin suprimarea
liniei i si coloanei j se numeste minorul complementar al elementului aij si se noteaza
cu Mij . Numarul Cij = (1)i+j Mij se numeste complementul algebric al elementului
aij .
Teorema 1.9 (Teorema lui Laplace) Determinantul matricei A este egal cu suma produselor minorilor de ordinul p ce se pot construi cu elementele a p linii (coloane) fixate ale
matricei A prin complementii lor algebrici.
In particular, pentru p = 1, rezulta ca oricare ar fi i {1, 2, . . . , n} fixat, are loc
egalitatea
det(A) = ai1 Ci1 + ai2 Ci2 + + ain Cin ,

(1.6)

numita regula de dezvoltare a determinantului matricei A dup

a linia i. In mod
asemanator, pentru orice j {1, 2, . . . , n} fixat, are loc egalitatea
det(A) = a1j C1j + a2j C2j + + anj Cnj ,
numita regula de dezvoltare a determinantului matricei A dup
a coloana j.

(1.7)

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I

11

Exemplul
valoarea determinantului

1.2 Sa se calculeze

1
1
2 3

1
1
3 4
.
D =
5
1 1
2
1 2 2 4
folosind regula lui Laplace si dezvoltandu-l dupa primele doua linii.

D =

1
+
1
1
+
1

1
1
3
4
3
4

1
1+2+1+2 1

(1)
2
1

(1)1+1+2+4 5

(1)2+1+2+4 2

1
+
4

1 1
+
2 1
1 2
+
2 3

1
1
2
3
3
4

2
5
1
1+3+1+2

(1)
2 4
3

2
1
1+2+2+3
(1)

1 4

5
(1)1+2+3+4 2

1 2 = 5

Determinantul produsului a dou

a matrice

Teorema 1.10 Determinantul produsului a doua matrice A si B este egal cu produsul determinantilor celor doua matrice, adica det(AB) = det(A) det(B).
Demonstratie.
Fie A = (aij )i=1,n,j=1,n , B = (bij )i=1,n,j=1,n , C = AB = (cij )i=1,n,j=1,n Mn (K), cu
cik =

n
X

aij bjk , i, k = 1, n.

(1.8)

j=1

Construim matricea patratica de

a11 a12
a21 a22

... ...

an1 an2
P =
1 0

0 1

... ...
0
0

ordinul 2n
. . . a1n
. . . a2n
... ...
. . . ann
... 0
... 0
... ...
. . . 1

0
0
...
0
b11
b21
...
bn1

0
0
...
0
b12
b22
...
bn2

... 0
... 0
... ...
... 0
. . . b1n
. . . b2n
... ...
. . . bnn

Dezvoltand determinantul matricei P , folosind Teorema lui Laplace, dupa primele n linii,
obtinem det(P ) = det(A) det(B).
Pe de alta parte, matricea P poate fi transformata, fara a modifica valoarea determinantului ei, folosind proprietatile determinantilor, ncat la intersectia ultimelor n linii si n
coloane sa obtinem zerouri. Pentru aceasta este suficient ca la elementele coloanei n + k sa
adunam elementele corespunzatoare ale primelor n coloane nmultite respectiv cu b1k , b2k ,

12

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

. . . , bnk , pentru k = 1, n. T
inand seama de (1.8), matricea P devine

a11 a12 . . . a1n c11 c12 . . . c1n

a21 a22 . . . a2n c21 c22 . . . c2n

... ... ... ... ... ... ... ...

an1 an2 . . . ann cn1 cn2 . . . cnn

.
Q=

1 0 . . . 0
0
0
.
.
.
0

0 1 . . . 0
0
0 ... 0

... ... ... ... ... ... ... ...

0
0 . . . 1 0
0 ... 0

Dezvoltand determinantul matricei Q, folosind Teorema lui Laplace, dupa ultimele n linii,
obtinem det(Q) = (1)2n(n+1) det(C) = det(C). Cum det(P ) = det(Q), deducem ca
det(AB) = det(A) det(B).

1.2.4

Tipuri speciale de matrice.

Orice
de tipul
matrice patratica
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0

..
..
..
.
.
... .
0 0 . . . n
se numeste matrice diagonal
a.
Fie A = (aij )i=1,n,j=1,n Mn (K).
a daca AT = A si antisiDefinitia 1.28 Spunem ca matricea patratica A este simetric
metric
a daca AT = A.
a daca AT A = A AT =
Definitia 1.29 Spunem ca matricea patratica A este ortogonal
In .
Matrice inversabila
Definitia 1.30 O matrice patratica A al carei determinant este diferit de zero se numeste
nesingular
a, iar daca det(A) = 0 matricea se numeste singular
a.
a daca exista o matrice
Definitia 1.31 Spunem ca matricea A Mn (K) este inversabil
notata A1 Mn (K) astfel ncat
A A1 = A1 A = In .

(1.9)

Observatia 1.6 Matricea A Mn (K) este inversabila daca si numai daca este nesingulara, adica det(A) 6= 0.

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I

13

Definitia 1.32 Matricea A1 se numeste inversa matricei A.

Pentru calculul inversei matricei A se obtine mai ntai matricea A numita adjuncta
sau reciproca matricei
A,nlocuind fiecare element al matricei t A prin complementul sau

algebric. Adica, A = aij i=1,n,j=1,n , cu aij = Cji . Atunci

A1 =

1
A .
det(A)

Faptul ca matricea A1 astfel obtinuta verifica (1.9) rezulta imediat din (??). Operatia de
inversare a matricelor are urmatoarele proprietati
(AT )1 = (A1 )T , (A1 )1 = A,
(A)1 =

1 1
A , 6= 0, (AB)1 = B 1 A1 .

Rangul unei matrice

Definitia 1.33 Matricea A are rangul r daca exista n A cel putin un minor de ordinul r
diferit de zero si toti minorii de ordin mai mare decat r, daca exista, sunt egali cu zero.
Transform
ari elementare ale liniilor unei matrice
Orice matrice
A Mmn (K) se poate scrie n una din formele:

L1

..
A = . , cu ajutorul liniilor Li = ai1 . . . ain , i = 1, m sau
Lm

a1j

A = C1 . . . Cn , cu ajutorul coloanelor, unde Cj = ...

, j = 1, n.
amj

Definitia 1.34 Numim transform

ari elementare asupra liniilor matricei A:
(1) T1 transformarea prin care se nmulteste o linie cu un scalar nenul;
(2) T2 transformarea prin care se schimba doua linii ntre ele;
(3) T3 transformarea prin care se aduna la elementele unei linii elementele corespunzatoare
altei linii nmultite cu un scalar.
Flosind scrierea matricei cu ajutorul liniilor, cele trei transformari elementare se reprezinta
prin schemele:

14

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

L1
..
.

A = Li
.
..
L
m
L1
..
.

Li
.

A=
..
L
j
.
..
L
m
L1
..
.

Li
.

A=
..
L
j
.
..
Lm

L1
..

L
T
i , 6= 0,

1
.

..

L
m
L1
..
.

Lj
.
.. ,
T
2

L
i
.
..
L

m
L1

..

Li + Lj

.
.
..
T
3

..
Lm

Definitia 1.35 Doua matrice de acelasi tip se numesc echivalente pe linii daca una se
obtine din cealalta printr-un numar finit de transformari elementare ale liniilor.
Definitia 1.36 O matrice A Mmn (K) se numeste matrice esalon daca ndeplineste
urmatoarele conditii:
a) primul element diferit de zero din fiecare linie cu elemente diferite de zero este 1,
b) coloana care contine numarul 1 al unei linii este situata la dreapta coloanelor care
contin 1 de pe liniile precedente,
c) numarul 1 din conditia a) este singurul element diferit de zero din coloana n care
acest numar se afla,
d) liniile cu elementele diferite de zero sunt naintea liniilor care au toate elementele
egale cu zero.
Teorema 1.11 Orice matrice este echivalenta pe linii cu o matrice esalon.
Demonstratie.
Presupunem ca A Mmn (K) si ca prima coloana a lui A care contine un element
diferit de zero este coloana de ordin j. Daca elementul de pe linia i si coloana j este diferit
de zero, atunci facem transformarea Li a1ij Li urmata de L1 Li si astfel matricea A se
transforma n

1.2. MATRICE SI DETERMINANT

I

15

0
0
1
b1,j+1 b1n
0
0
b2j b2,j+1 b2n
.
B=


0
0
bmj bm+1,j bmn
n continuare se aplica matricei B transformarile Li Li bij L1 , i = 2, m si se obtine
matricea

0
0
1
c1,j+1 c1n
0
0
0
c2,j+1 c2n
.
C=


0
0
0
cm+1,j cmn
Daca dupa aceste trnsformari se obtin linii formate numai din elemente egale cu zero
atunci ele vor ocupa ultimele locuri n matricea C. Procedeul se repeta acum pentru submatricea formata din liniile 2, 3, ..., m si coloanele j + 1, ..., n.
In acest fel dupa un numar finit de asemenea transformari elementare se obtine o matrice
esalon cu care matricea A de la care am plecat este echivalenta pe linii.
Urmatoarea observatie este utila pentru realizarea unui program pe calculator care sa
realizeze aceste transformari.

Observatia 1.7 Transformarile elementare asupra liniilor se realizeaza nmultind la stanga

matricea A cu una din matricele:
T1. Transformarea prin care se nmulteste o linie a unei matrice cu un scalar diferit
de zero se realizeaza nmultind la stanga matricea A cu matricea

1 0 . . 0 . 0
. . . . . . .

0
0
.
.

.
0
Mi () = i

. . . . . . .
0 0 . . 0 . 1
det(Mi ()) = 6= 0
T2. Transformarea prin care se schimba ntre ele doua linii se realizeaza nmultind la
stanga matricea A cu matricea

1 . 0 . 0 . 0
. . . . . . .

0 . 0 . 1 . 0

.
.
.
.
.
.
.
Mij =

0 . 1 . 0 . 0

. . . . . . .
0 . 0 . 0 . 1
det(Mij ) = 1 6= 0
T3. Transformarea prin care se aduna la o linie o alta linie (coloana) nmultita cu un
scalar 6= 0 se realizeaza nmultind la stanga matricea A cu matricea

16

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

1 . 0 .
. . . .

0 . 1 .

Mij () =
. . . .
0 . 0 .

. . . .
0 . 0 .
det(Mij ()) = 1 6= 0.

0
.

.
1
.
0

.
.
.
.
.
.
.

0
.
0
.
0
.
1

Matricele obtinute din matricea A prin transformari elementare au acelasi rang ca si

matricea A.
Matricele introduse mai sus Mi (), Mij , Mij () poarta denumirea de matrice elementare.
Teorema 1.12 Daca matricea B se obtine prin aplicarea a k transformari elementare liniilor lui A, atunci exista k matrici elementare E1 , E2 , ..., Ek astfel ncat sa avem
B = E1 E2 ...Ek A.

(1.10)

Observatia 1.8 Daca matricea A este inversabila si consideram n (1.10) B = In atunci

A1 = E1 E2 ...Ek .
Ca o aplicatie a acestei observatii prezentam de a calcula inversa unei matrice.

2
1 3
Exemplul 1.3 Sa se calculeze inversa matricei A = 2 3 4 .
5
1 1

Deoarece det(A) = 31, matricea este inversabila.

Scriem matricea A si alaturi matricea unitate si aplicam transformarile elementare pana
ce obtinem n locul matricei A matricea unitate iar n locul matricei unitate vom obtine
inversa
matricei A.

1
2 1 3 1 0 0
0 0
1 12 32
2
2 3 4 0 1 0 1 L1 L1 2 3 4 0 1 0
2

5 1 1 0 0 1
5 1 1 0 0 1
1
3
1
0 0
1 2
2
2
2L1 + L2 L2
1
1 0
0 4
7
5L1 + L3 L3
3
13
5

0 2 2
0 1

1
1
3
0 0
1 2
1
2
2
7
1
1
1
32 L2 + L1 L1

0
1
0
L

L
2
2
4
4
4
4
L +L L

3
13
5

0
1 2233
2
2
2

3
18 0
1 0 58
8
1
1
0 1 7
0 31
L3 L3
4
4
4
8
31
17
3
8 8
0 0 8
1

1.3. SISTEME DE ECUAT

II ALGEBRICE LINIARE

1 0 58
0 1 7
4
0
0
1

1 0 0
0 1 0
0 0 1
Rezultaca
A1 =

3
8
1
4
17
31
1
31

18
1
4

22
31

1
31
22
31
17
31

17
31

3
31
2
31
13
31

3
31

2
31
13
31
3
31

0
5
87 L3 + L1 L1
0
4 L3 + L2 L2
8
31

5
8
14
31

8
31

5
31
14
31
8
31

Verificare:

1
2
5

2
31
31
31
14
22 13
2
31
31
31
3
8
17
5
31 31 31 1
2
31
2
1 3
31
22
13
2 3 4
31
31
17
3
31
5
1 1
31

1.3
1.3.1

17

1 3
1 0 0
3 4 = 0 1 0 ,
1 1 0 0 1
5
1 0 0
31
14

0 1 0
=
31
8
31
0 0 1

Sisteme de ecuatii algebrice liniare

Sisteme de m ecuatii cu n necunoscute

Definitia 1.37 Prin sistem algebric liniar de m ecuatii cu n necunoscute ntelegem un

ansamblu de m relatii de forma

a11 x1 + a12 x2 + + a1n xn = b1 ,

a21 x1 + a22 x2 + + a2n xn = b2 ,

(1.11)

am1 x1 + am2 x2 + + amn xn = bm ,

sau

n
X

aij xj = bi , i = 1, m

j=1

n care aij , bi K, i = 1, m, j = 1, n, sunt date, iar xj , i = 1, n sunt necunoscutele

sistemului.
Definitia 1.38 Matricea A = (aij )i=1,m,j=1,n Mmn (K) se numeste matricea coeficientilor,
iar

b1
b2
m

B=
... K
bm
matricea coloan
a a termenilor liberi.

18

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

Fie X = t (x1 , x2 , . . . , xn ) Kn matricea coloana a necunoscutelor, atunci sistemul se

scrie sub forma matriceala
AX = B.

(1.12)

Matricea (A, B) se numeste matricea extins

a a sistemului.
Definitia 1.39 Prin solutie a sistemului (1.11) ntelegem orice n-uplu (1 , 2 , . . . , n )T
Kn care verifica toate cele m ecuatii ale sistemului, deci pentru care avem
n
X

aij j = bi , i = 1, m.

j=1

Sistemul (1.11) se numeste compatibil daca are cel putin o solutie si incompatibil n
caz contrar. Daca sistemul, compatibil fiind, are o singura solutie se numeste compatibil
determinat, iar daca are mai multe solutii se numeste compatibil nedeterminat.
Doua sisteme care au aceleasi solutii se numesc echivalente.
Teorema 1.13 Daca aplicam transformari elementare liniilor matricei extinse a sistemului
(1.11), se obtin matrice extinse ale unor sisteme echivalente cu sistemul (1.11).
Demonstratie.
Aratam ca daca se aplica pe rand o transformare elementara Ti , i = 1, 2, 3 liniilor lui
(A, B) , orice solutie a lui (1.11) este si solutie a sistemului transformat.
Prin transformarea T1 se nmulteste o linie a matricei (A, B) cu K, 6= 0. Deci noul
sistem
este de forma
a11 x1 + a12 x2 + + a1n xn = b1

ai1 x1 + ai2 x2 + + ain xn = bi

am1 x1 + am2 x2 + + amn xn = bm

care este evident verificat de o solutie (1 , 2 , . . . , n ) a sistemului (1.11).
Prin transformarea T2 nu se face altceva decat se schimba doua ecuatii ntre ele, deci
solutiile celor doua sisteme coincid.
Daca aplicam transformarea T3 matricei (A, B) , obtinem sistemul

a11 x1 + a12 x2 + + a1n xn = b1

(ai1 + aj1 )x1 + (ai2 + aj2 )x2 + + (ain + ajm )xn = bi + bj .

(1.13)

am1 x1 + am2 x2 + + amn xn = bm

Este usor de vazut ca orice solutie a lui (1.11) este si solutie a sistemului (1.13).

1.3. SISTEME DE ECUAT

II ALGEBRICE LINIARE

19

Fie r = rg A. Presupunem ca det (aij )i,j=1,r 6= 0. Prin transformari elementare asupra

liniilor, matricea (A, B) poate fi adusa la forma

(P, Q) =

1
0
...
0
0
...
0

0
1
...
0
0
...
0

...
...
...
...
...
...
...

0
0
...
1
0
...
0

p1,r+1
p2,r+1
...
pr,r+1
0
...
0

...
...
...
...
...
...
...

p1,n
p2,n
...
pr,n
0
...
0

|
|
|
|
|
|
|

q1
q2
...
qr
qr+1
...
qm

(1.14)

Sistemul care are drept matrice extinsa matricea (P, Q) este echivalent cu sistemul (1.11).
Daca r = m sistemul este compatibil. Pentru r < m din (1.14) deducem urmatoarea
teorema de compatibilitate.
Teorema 1.14 Sistemul (1.11) este compatibil daca si numai daca toti
qr+1 = qr+2 = . . . = qm = 0.
Daca sistemul este compatibil si r = n el are o singura solutie, adica este compatibil
determinat, iar daca r < n el admite nr solutii, adica este compatibil nedeterminat.
Teorema 1.15 (Teorema lui Kronecker-Cappelli) Sistemul (1.11) este compatibil daca
si numai daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse, adica
rg A = rg (A, B) .
Un minor nenul de ordinul r al matricei A se numeste minor principal. Ecuatiile
si necunoscutele ale caror coeficienti intra n formarea acestui minor se numesc principale. Minorii de ordinul r + 1 obtinuti prin bordarea minorului principal cu elementele
corespunzatoare ale coloanei termenilor liberi, precum si cu cele ale uneia dintre liniile corespunzatoare unei ecuatii secundare se numesc minori caracteristici. Pentru un sistem de
m ecuatii, cu rangul matricei sistemului egal cu r, exista minori caracteristici numai daca
m > r, iar numarul lor este m r. Putem atunci formula teorema precedenta si astfel:
Teorema 1.16 (Teorema lui Rouch
e-Frobenius) Sistemul (1.11), cu r < m, este compatibil daca si numai daca toti minorii caracteristici sunt egali cu zero.
In caz de compatibilitate, rezolvarea sistemului se face plecand de la matricea extinsa
sub forma (1.14). Metoda aceasta se numeste metoda elimin
arii (Gauss-Jordan).

20

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

1.3.2

Sisteme Cramer

Definitia 1.40 Un sistem liniar n care r = m = n se numeste sistem Cramer. Un

astfel de sistem se scrie:
n
X
aij xj = bi , i = 1, n,
j=1

cu det(A) 6= 0.
Un sistem Cramer este totdeauna compatibil determinat. Solutia sa se poate obtine cu
formulele lui Cramer:
det(Aj )
xj =
, j = 1, n,
det(A)
n care matricea Aj se obtine din matricea A prin nlocuirea coloanei j cu coloana termenilor
liberi.
Intr-adevar, deoarece det A 6= 0, matricea A este inversabila. Din (??), nmultind la
stanga cu A1 , gasim
1
A B.
X = A1 B =
det(A)
De unde, cu (1.7) pentru Aj , rezulta:
xj =

1
1
(b1 C1j + b2 C2j + + bn Cnj ) =
det(Aj ), j = 1, n.
det(A)
det(A)

Exercit
iul 1.1 Sa se discute si, n caz de compatibilitate, sa se rezolve sistemul:
mx + y + z = 1
x + my + z = m , unde m R.

x + y + mz = m2

Folosind transform
ari elementare,
matricea
se transforma astfel:
extinsa a sistemului

1 m 1 m
m 1 1 1

m
1 1 1

L
(A | B) = 1 m 1 m L
1
2

2
1 1 m m2
1 1 m m

1 m
1
m
L2 L2 mL1
0 1 m2 1 m 1 m2 .
L3 L3 L1
0 1 m m 1 m2 m
Consideram doua cazuri:
1.
m = 1 n acest
caz obtinem:
1 1 1 1
0 0 0 0 ,
0 0 0 0
adica sistemul este compatibil nedeterminat. Solutiile sistemului sunt:

1.3. SISTEME DE ECUAT

II ALGEBRICE LINIARE

x=1
y=
, , R.

z=

21

(1.15)

2.
m 6= 1 n acest caz avem:

1 m
1
1 m
1
m
m
1
L2
0 1 m2 1 m 1 m2 L2 1m
0 1+m 1
1+m
1
L3 1m L3
2
1 m
0 1m m1 m m
0 1

1 m
1
m
L1 mL2 L1

1 m

L
2

L
3 0 1
L3 (1 + m)L2 L3
0 1+m 1
1+m

1 0 1 + m m + m2
0 1 1

m
2
0 0 2 + m (m + 1)
Avem doua posibilitati:
2 ) m = 2, deci

1 0 1 + m m + m2
1 0 1 2
0 1 1 2
0 1 1
m
2
0 0 2 + m (m + 1)
0 0 0
1
n acest caz sistemul este incompatibil.
2b ) m 6= 2 n acest caz continuam aplicarea transformarilor elementare si obtinem:

1 0 1 + m m + m2
1 0 1 + m m + m2
L3 1 L3 0 1 1

0 1 1
m
m
2+m

(m+1)2
2
0 0 1
0 0 2 + m (m + 1)
m+2

m+1
1 0 0
m+2
L1 L1 (m + 1)L3
1
0 1 1 m+2
L2 L2 + L3
(m+1)2
0 0 1
m+2
adica sisteml este compatibil determinat a carui solutie este:

m+1
x = m+2
1
y = m+2
.

(m+1)2
z = m+2

(1.16)

n concluzie pentru sistemul dat avem urmatoarea discutie:

a) daca m R \ {2, 1} sistemul are solutie unica data de (1.16),
b) daca m = 2 sistemul este incompatibil,
c) daca m = 1 sistemul este compatibil nedeterminat cu solutiile date de (1.15).

22

CAPITOLUL 1. CALCUL MATRICEAL

Sisteme omogene
Definitia 1.41 Un sistem liniar cu toti bi = 0, i = 1, m, se numeste omogen. El are deci
forma
n
X
aij xj = 0, i = 1, m.
j=1

Un sistem omogen este totdeauna compatibil. El admite cel putin solutia banala:
x1 = x2 = . . . = xn = 0.
Un sistem omogen cu n necunoscute si rangul r admite si solutii diferite de solutia
banala daca si numai daca r < n.
Un sistem omogen de n ecuatii cu n necunoscute admite si solutii diferite de solutia
banala daca si numai daca det(A) = 0.
Exercitiul 1.2 Sa se stabileasca daca sistemul de ecuatii de mai jos admite solutii diferite
de solut
ia banala si n caz afirmativ sa se afle aceste solutii:
x + y 2z = 0
2x y z 3u = 0 .

x + 2y 3z + u = 0
Calculam matricea e
salon a matricei sistemului.
Obtinem:

1 1
2 0
1 1
2 0
2 1 1 3 L2 2L1 L2 0 3 3
3 13 L2 L2
L3 L1 L3

3 1
1 1

0 1
1 2
1 0 1 1
1 1 2 0
0 1 1 1 L1 L2 L1 0 1 1 1
L3 L2 L3
0
0 1 1 1
0 0 0
Sistemul
admite solutii diferite de solutia banala si anume

x=z+u
.
y =zu