Sunteți pe pagina 1din 2

Cronicarii moldoveni

Grigore Ureche
Letopisetul lui Grigore Ureche nareaza fapte din istoria Moldovei (13591594), perioada de mari framantari care-l face pe cronicar sa vorbeasca despre
Moldova ca despre o tara miscatoare si neasezata. In aceste conditii, principala
atitudine a oamenilor era lupta, cronicarul urmarind sa trezeasca in contemporani
sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi inlaturat.
In centrul cronicii lui Grigore Ureche sta figura lui Stefan cel Mare caruia
cronicarul ii realizeaza un portret de tip medalion dupa rigorile clasicismului,
ilustrand mai intai o trasatura fizica pentru ca accentul sa cada pe portretul
moral.
Grigore Ureche a pribegit de mic impreuna cu tatal sau in Polonia si a
studiat la Lwow, intrand mai devreme in contact cu ideile umaniste care se
manifestau deja in acea tara. Intors in tara, incepe sa scrie Letopisetul motivat de
pretul pe care il pun umanistii pe cultura si pe scrierile vechi. Desemenea, efortul
lui de a recupera istoria ca sa nu se piarda in negura uitarii este un act de
patriotism justificat de conditiile social-istorice si politice in care traia cronicarul.
Cronica sa nu este o simpla insiruire de date reci, istorice, ci o opera in care se
regasesc si elemente de literatura intrucat cronicarul nareaza evenimente,
comenteaza si realizeaza portrete de domnitori sau boieri dupa modelul clasic.
Prin urmare, Grigore Ureche pune bazele limbii literare romanesti prin accent pe
portretul literar. Din punct de vedere istoric apar in cronica sa elemente de
etnogeneza, Ureche fiind printre primii care semnaleaza unitatea romanilor (toti
romanii de la Rau se trag). Apar si elemente de continuitate si latinitate a
poporului si a limbii romane.
Cronica lui Grigore Ureche nu s-a pastrat in original, ci intr-o copie
realizata de trei calugari care au si intervenit in text (Misail Calugarul, Simion
Dascalul, Eustatie Logofatul).