Introducere

Termenul de stiinte auxiliare a fost introdus in a II-a jumatate a sec XIX de un paleograf Theodor
Sickel (vienez).
Pentru acest termen se mai folosesc si alte notiuni :
Stiinte speciale ale istoriei (-Damian Bogdan)
Disciplinele speciale ale istoriei
Stiinte istorice de baza
Prin acest termen de stiinte auxiliare includem tot acele stiinte care pun in valoare informatia istorica si
pe care specialistul le foloseste in demersul sau istoric pentru a afla adevarul.
Dupa opinia lui Aurel Sacerdoteanu, stiintele auxiliare se impart in 2 mari categorii :
A. Stiinte auxiliare majore sunt acele stiinte care au deja un aparat conceptual definit si care ofera
istoricului date deja definite. Acestea sunt : geografia, arheologia, geologia, filologia, antropologia,
sociologia, dreptul, filosofia.
B. Stiinte auxiliare minore sunt acele stiinte care servesc istoricului in descoperirea si folosirea
informatiei care se gaseste in documente. Acestea sunt : arhivistica, paleografia (germana, chirilica
etc), diplomatica (analiza documentelor intern si extern), grafologia, cronologia (probleme
privind datarea documentelor), sigilografia, heraldica, numismatica, medialistica, miniaturistica,
genealogia, epigrafia (scrierea pe lemn si piatra), bibliografia, papilologia, criptologia, onomastica,
muzeistica.
La randul lor, stiintele auxiliare minore au fost clasificate in 3 categorii :
1. Cele ca se ocupa cu analiza marturiilor figurative : arheologia, numismatica, sigilografia.
2. Cele care se ocupa cu analiza marturiilor scrise : epigrafia, papilologia, paleografia,
diplomatica, onomastica, genealogia, heraldica, criptologia.
3. Cele care se ocupa cu conservarea marturiilor documentelor : arhivistica, muzeistica,
bibliologia, codicologia.
Stiintele auxiliare limitrofe sunt : climatologia, geografia istorica, demografia istorica, cinematografia,
fotografia etc.

DIPLOMATICA
-Aspecte introductiveEste stiinta care se ocupa cu cercetarea si identificarea regulilor si principiilor care au stat la
elaborarea documentelor; este stiinta care ofera istoricului instrumentele pentru cercetarea partii
externe a documentelor. (lat. diploma = pasaport eliberat curierilor imperiali; livrete acordate
militarilor in Imperiul Roman in timpul lasarii serviciului militar si retragerea la vatra).
Diplomatica a luat nastere in Europa Occidentala din nevoia stabilirii autenticitatii
documentelor Epoca Papei Inocentiu III.
Piatra de temelie a acestei stiinte a fost pusa in secolul XVII cand au fost elaborate mai multe
lucrari cu privire la Principate si criteriile care stau la baza acestei stiinte : lucrarea lui Benedict J
Mabillion De Re Diplomatica , Libi sex.

Diplomatica in spatiul romanesc

Prima analiza critica o gasim intr-un act a lui Stefan cel Mare din 25 ian 1472 (D.R.H.A) prin care li
se intareau boierului Tatareanu si sotiei sale mai multe mosii in urma unei judecati.
Prima cercetare sistematica o datoram lui Gheorghe Ghibanescu care a publicat Documentul studiat
d.p.d.v. istoric, arheologic si paleografic in revista URICARIUL de Th. Codescu in vol 23, privind actele
moldovenesti din sec. XVI-XVII.
Ioan Bogdan care face o analiza in introducerea volumului sau Documente si regeste privitoare la
relatiile Tarii Romanesti cu Brasovul si Ungaria in sec XV-XVI 1902.
De diplomatica romaneasca s-a ocupat si I.A.Iatimirski care a facut cercetari si la Muntele Athos.
Acesta a analizat in 1905 documente slave din T.R., iar in 1906 le-a analizat pe cele din Moldova.
A urmat N.Iorga cu Notes de diplomatique romaine 1930.
Istoricul grec Michel Laskaris analizeaza influentele biantine ale diplomaticii bizantine in spatiul
bulgar, sarb si romanesc intr-o revista din anul 1931.
Damian Bogdan a contribuit cu 2 scrieri importante : Contributiuni la stadiul diplomaticii vechi
moldovenesti publicata in RIR 1934 si Diplomatica slavo-romana din secolele XIV-XV 1938.
Cel mai reprezentativ nume al diplomaticii romanesti este cel al lui Demestene Russo (grec). Acesta a
scris Critica textelor si tehnica editiilor publicata in Buletinul Comisiunii Istoricie Romane, a prezentat pe
larg tehnica intocmirii editiilor critice de manuscrise, motivele intocmirii de falsuri si principalele categorii de
falsuri.
Cele mai vechi documente slavo-romane dateaza de la 1388, februarie si se numeste Scrisoarea lui
Petru Musat adresata regelui polon Vladislav Iagello. Actul s-a pastrat in arhivele din Varsovia. Documentul
se gaseste in volumele de paleografie moldoveneasca publicat de Ioan Bogdan.

In T.R., primul act care s-a pastrat este cel al lui Vladislav Vlaicu in favoare Manastirii Vodita, care nu
are data (sl.voda = apa).

Discutiile despre rolul specialistului in diplomatica

Putem vorbi de o diplomatica generala care se ocupa de analiza actelor in partile lor pur formale,
precum si de o diplomatie speciala care analizeaza documentele atat din perspectiva locului in care a luat
nastere, cat si a locului in care a fost pastrat.
Pentru o analiza serioasa a unui document trebuie sa avem in vedere cateva aspecte importante:

Epoca din care dateaza

Cine l-a emis
Modul de redactare al documentului
Destinatarul si motivatia emiterii documentului
Modul de functionare al cancelariilor domnesti
Sa cunoastem scribii

Clasificarea documentelor:
Documentele pot fi clasificate pornind de la mai multe criterii :
1. Provenienta : documente publice (institutionale), documente private (particulare)
2. Scopul / Motivul emiterii : documente probatorii (=acte redactate dupa ce actiunea juridica s-a
savarsit; Ex: actele domnesti de confirmare ale unei mosteniri in urma unei judecati), documente
dispozitive (=toate acele acte ce contribuiau la savarsirea actiunii juridice; Ex: anafora catre domn,
cartile de hotarnicie si judecata, cartile de blestem)
3. Forma de adresare : obiectiva ; subiectiva
4. Tehnice : acte propriu-zise redactate intr-o forma determinata care se schimba doar cand e vorba de
loc, epoca sau acte de cancelarie; scrisorile se refera la corespondenta de orice fel, inclusiv faimosul
act al lui Mircea cel Batran catre Manastirea Tismana; scripturae se refera la toate documetele care nu
poti fi incadrate in primele 2 categorii.
5. Cuprinsul : privilegiile domnesti acordate manastirilor si marilor dregatori ; testamentele/diate ; acte
de vanzare; acte de schimb; actele de zalogire; anaforale catre domn; catagrafii (liste de bunuri); acte
care privesc organizarea institutiilor bisericesti.
6. Forma sub care documentele au ajuns la noi : ORIGINALE = forma finala a documentelor care
respecta formularul diplomat si contine toate semnele de validare valabile (sigilii, semnaturile
martorilor)