PREFATA Se spune cd trdim intr-o lume de simboluri. Ar finimerit s4 spunem cd o lume de simboluri traieste in noi. Viitorul este semn gi orice semn este purtator de sensuri. Simbolul e singurul mod de a spune ceea ce nu poate fi exprimat prin alte mijloace. ‘Omul are nevoie de simboluri pentru a aduce incomprehensibilul in sfera tangibilu- lui. Simbolismul este cheia intelegerii universului spiritual. Simbolul (gr. ,symbolon” - serin de recunoastere) este o imagine bogata in semnificafii, un semn incarcat cu polivalenta inepuizabila a imaginii. Structura sim- bolului presupune doud componente: imaginea (obiectul, fiinta, fenomenul, eveni- mentul s.a.) si sensul acesteia, fird de care el, simbolul, nu poate exista. Daca meta- fora poate fi smulsa din context, simbolul poate fi conceput numai intr-un context ce dinamizeaz4 un anumit aspect al imaginii simbolice. Poefii simbolisti se aff in c4utarea unitatii lumii prin stabilirea analogiilor si corespondentelor” dintre lumea obiectiva si cea subiectiva. Folosind un sistem de simboluri enigmatice, ei patrund in adincurile emotionale ale sufletului uman, pentru a afirma ideile si adevarurile ,,ves- nice”, esenta existentei »transcendentale”. Simbolul e folosit pentru comunicarea unui mesaj general-uman important, fiind o modalitate de exprimare concentrata, sintetica gi plasticd a vietii. Specificul simbolului rezida in forta extraordinara de generare, relevare gi plasticizare, in expresivitatea emotiva pregnanta. Prin insasi natura lui, simbolul tin- de s& desfiinteze limitele stabilite gi s4 reuneascd punctele extreme in aceeasi viziune, asemanindu-se cu sigeata care zboara fara sd se clinteasca din loc. Descifrarea unui simbol presupune o reconstituire a evolutiei gindului care aspira, nadajduieste, se teme, sufera sau se bucurd imaginindu-si. I. Chevalier crede cA ,prima functie a simbolului este cea de a explora”. Semnificatia simbolului diferd adesea in functie de persoana, precum gi de situatia acesteia la momentul dat. Dictionarul reprezint& doar inceputul unei investigatii enciclopedice aflata, in momentul de fat, in contextul literaturii romane, in special a celeia din partea sting’ a Prutului, la inceput. S-a incercat 0 hermeneuticd la imbogafirea careia suntinvitati 4 participe tofi cititorii. Dictionarul sugereazi doar, nu impune. Nadajduim c& lectura lui va incita cititorii s4 cugete pe seama simbolurilor. Articolele dictiona- rului nu contin toate dimensiunile vreunui simbol, deoarece simbolul o ia la goan’ ssind gindesti c& |-ai prins; pe masurd ce se limpezeste igi ascunde fata, cici, aga cum spune Georges Gurvitch, ,simbolurile reveleaza voalind si voaleaza revelind”. Am selectionat interpretarile considerate capabile de a permite cititorului 8& descopere sau sa intuiasc el insusi semnificafii. Modelele oferite vor sugera, in special elevilor, perceperea personalizata a literaturii. Uneori, am expus gi unele in- terpretari care apartin acestora. Asadar fiecare paragraf ramine deschis cercului larg de cititori care cauti s& stie mai mult despre modul in care au fost traite imaginile -artistice si semnificatia transmisa. Cei dotati cu imaginatie vor gisi, la drept vorbind, mai degraba invitatiile la interpretare decit cunostin{e. Or, perceperea simbolurilor este, in primul rind, personala. Cititorul poate da curs liber intuitiei sale.5 Adam/ Cadere adamica Adam gi Eva sint ,,simbolul cuplului primordial, care marcheazi inceputul omenirii,in mitologia mai multor po- poare si culturi”’. In Biblie se pomeneste de cutezanta cuplului primordial care a nesocotit tabu-ul lui Dumnezeu gi a mincat fructul interzis din Pomul Cu- nogtinjei binelui si rdului, ispitifi fiind de. un sarpe. Din cauza picatuirii prin nesocotirea voii lui Dumnezeu, acest cu- plu avea nevoie de mintuire, Conform evangheliei lui Nicodim, dupa inmormintarea Mintuitorului, la coborirea acestuia in ,,imp&ratia mortii”, acesta a rupt gratiile temniteicelor inchi- si in Infern gi, la invierea Sa, i-a condus pe Adam gi Eva sus, afar’ din intunericul de mormint. Adam simbolizeaza primul om gi imaginea lui Dumnezeu. Primul inseamné aici mai mult decit intiietatea in plan temporal. Adam este primul in ordinea naturii, este culmea creatiei te- restre, fiinta supreméa intru umanitate. Sensul pierderii paradisului a preo- cupat in diverse epoci pe mai multi c&rturari romAni, iar in literatura apare concomitent ca tema si ca simbol. D. Cantemir, in .Metafizica”, afirma c& pa- catul originar are radacini in logica. Eva a incAlcat interdictia pentru ca nu cu- nostea porunca; ea a intrat pe calea mor- tii corporale si, imediat ce fructul inter- zis a fost cules, Adam a fost contaminat de coruptia simpurilor. Adam n-a voit sa fie Iisus, n-a voit s4 fie biruitor, dar, dupa cAdere, el primeste dreptul la pocdinta gi e predestinat si regenereze. In ,,Istoria Teroglifica” de acelasi autor, se face de citeva ori distinctia dintre ,,mincare” si »hrand”, ca ispita ce duce la pacat. I. He- liade-Radulescu pune picatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, isi face o pereche feminina: din capul lui se naste Pacdtuirea. $i la B1 nescu apare aceast4 motivatie a cad adamice. In nuvela .Sarmanul Dioni Zoroastru/ Dan/ Dionis nu-si descope- r limitele, doreste s4 fie Dumnezeu gi traieste de mai multe ori experienta ca- derii, deoarece el este initiat cu intentie de insusi Lucifer (Ruben/ Riven), inge- rul alungat din rai. In intruparea sa de cdlugar pe nume Dan, eroul repeti ex- perienta luciferica si destinul lui Adam, pierde paradisul gi este condamnat s-o ia de la capat. M. Eliade interpreteaz’ intilnirea pa- radiziac& dintre leronim si Cezara, din nuvela eminesciana ,,Cezara”, ca pe o eli- berare de sub timp, cdci starea adamicd de dinainte de cidere este lipsita de eveni- ment, durati gi istorie. In insula transcen- denté ajung doar fiintele care gi-au depasit conditia umana. Insula Jui Euthanasius este un simbol al eternitafii reflectata in moarte si iubire paradiziaca. Profesorul lui M. Eliade, Nae Io- nescu, afirma c4 omul a dorit si devin’ Dumnezeu, adic’ s creeze, ceea ce a si devenit, dar creatia sa se face prin con- sum de substanta, cu suferin{a si munca; ela devenit un Dumnezeu dupa puterile sale. Consecinta a caderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fun- damental al plismuirilor omenesti. In romanul Enigma Otiliei” de G. Cali- nescu, Felix si Otilia alc&tuiesc ,cuplul adamic” cazut intr-o lume care gi-a pierdut irecuperabil esenta paradiziaca. In aceast& lume, fluviul heraclitic antre-6 neaza doar noroaiele si murdaria, adu- cind, prin moartea lui Costache Giurgi- uveanu, sfirsitul iubirii celor doi tineri. In continuare, sintem martorii trecerii grabite a timpului profan, Felix impar- tasind destinul de inger czut. Nici ci- storia (reusitd doar pe plan social) nu-l va reincadra in armonia cosmic&. Dup& »izgonirea din paradis” a lui Felix, noua pereche se incadreaza intr-o terna pro- fanitate, incapabila fiind si participe la Facerea Lumii. Romanul ,,Maitreyi” de M. Eliade reia motivul c&derii adamice. Or, iubirea interzisi constituie un pacat de care Allan nu poate fi izbavit nici prin ritualul logodnei mistice, i izgonirea din timpul sacru fi provoaca tinarului senti- mentul prabusirii totale. Astfel, Allan va repeta destinul luciferic al ,cdderii” din rai: in noua lui casi tindrul inginer este terorizat de amintiri si traieste o suferin- {a hohotitoare. Alb/ Dalb »Intocmai culorii sale opuse, negrul, albul se poate situa la cele doua extremi- tati ale gamei cromatice”*. El semnificd fie absenta, fie suma culorilor. Pictorul Kandinsky s-a exprimat, in aceasta pri- vinta, mai bine decit oricine: ,,Albul, care adesea este considerat 0 non-cu- loare, constutuie un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evaporat. Este nimicul dinaintea inceputului Din acesta pricina, la inceput, albul a fost culoarea mortii si a doliului; alba’ e culoarea giulgiului, a strigoilor, naluci- lor. Astfel, primul om alb care s-a aratat negrilor a inspaimintat si a pus pe fugt toate populatiile. Condamnatul era obli- gat si poarte o cAmasa albi, care este o cdmasa a supunerii. La origini, albul nu reprezint& o culoare pozitiva, ci neutra, pasiva, aratind doar c& nimic incd nu a fost implinit. De aceea copiii, in cadrul ritualului crestin, sint condugi spre in- humare intr-un linfoliu alb, decorat cu flori albe. Din acelasi motiv, este alb ves- mintul celor care se indreapta spre im- partdsanie gi cel al logodnicei mergind la ceremonia cAsatoriei. Albul mai este cu- loarea candidatului, adic& a celui care igi va schimba conditia; candidatii la func- {iile publice se imbricau in alb. Considerata ast3zi culoare a luminii gi a stralucirii, albul este de bun augur. O virtute magica ii este atribuita lapte- lui, in bund parte datorit& culorii sale. La fara, la nunt&, mireasa este stropita cu lapte. Faina, lina, ouale albe sint semne bune. La fel gi albul argintului. Cind o persoana este bolnava gi i se citeste un descintec sau i se face o vraja, ea trebuie si-i dea medicului ceva alb. In poemul »Dan, cSpitan de plai” de V. Alecsandri, culoarea semnificd cAruntetea ca indiciu fizic al imbatrinirii, dar gi puritatea mo- rala, marefia lui Dan: Jar munfii, albi ca dinsul, se-nchind-n depdrtare”. Al- bul reprezinta crezul si modul de viata al personajului: .Alb am trait un secul pe plaiul stramosesc/ $i vreau cu fata albd senin sd mda sfirgesc,/ Ca dupa-o viata lungd, ferita de rusine,/ Mormintul meu sd fie curat si alb ca mine”. Motivul este reluat prin termenul ,,dalb”: ti placea sd-nfrunte cu dalba-i vitejic Pe cei care prin lume purtau bici de ur- gie”. Acest cuvint are rezonante arhaice gi nuanfé sacra, fiind folosit, frecvent, in colinde. Printr-o alaturare neobisnuita, autorul reuneste sensurile de vechime si7 puritate, vitejia lui Dan capatind aureola neprihanirii. Sadoveanu atribuie culorii albe sen- suri pozitive. Calul alb este simbolul puterii politice, iar bourul alb este pri- mordial, fiind 0 metaforé a vechimii, a timpului, Izvorul alb este o metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerind existenta universali. Izvorul Alb spre care calitoreste Stefan cel Mare, perso- najul romanului ,Fratii Jderi” de M. Sa- doveanu, poarti semnul contactului cu infelepciunea straveche, mitici, magica, or, $tefan cel Mare urmareste bourul alb nu pentru a-] ucide, ci pentru a descope- ri chilia unui vechi sihastru care preves- tea viitorul. Calificativul ,,Alb” atribuit perso- najului Harap-Alb din povestea lui I. Creanga face aluzie la nemurire, in une- le traditii, Insula Alba fiind un salag al nemuririi. Acest termen ar mai putea avea semnificatia de ,cel care raspindes- te lumina”. In gridina craiului, ea i se adreseazi tinarului, in mod repetat, cu apelativul ,luminate crdigor”. Idea e ac- centuata in momentul in care personajul aduce capul cerbului ucis: se parea ca Harap-Alb soarele cu el ducea”. In versu- tile ,Neguri albe, strélucite”, din poezia »Craiasa din povesti” de M. Eminescu, albul sugereaza feericul, conferind negu- rilor o stralucire de sidef. Acelasi motiv reluat in versul fi fosnea uscat pe frunze poala lungd-a albei rochii” face aluzie la candoarea miresei. In ,,Nunta Zamfirei” de G. Cosbue ,dalbul” iatac si briul de argint au acceasi semnificatie, Motivul »dalb” este prezent in pastelul ,larna” de V. Alecsandri, sugerind frumusetea patriei: ,Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,/ Raspindind fiori de gheaja pe ai tarii umeri dalbi”. Albul din nuvela ,Sania” de I. Druta face aluzie la inepuizabilul izvor al crear torului, filozofia vietii si a creatiei ne- implinite. Terminind sania, batrinul igi da seama ci ceea ce era atit de perfect in visurile sale nu s-a realizat pe deplin: iaragi fi apare in fata ochilor ,,ceva alb, sprinten si frumos, acea invdluire voini- ceasca”, motivul raminind si semnificé idealul neatins. »Chipul alb” al lui Christos-omul din poezia ,.In gridina Ghetsemani” de V. Voiculescu simbolizeazi puritatea, sa- crul ceresc, in antitezd cu singele ~ sim- bol al suferintei umane: ,,Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul”. »Alba vilvataie”, adici parul mamei din balada ,,Miorita” de N. Labis ne tri- mite cu gindul la pana albité a pasarii din poezia ,,Pasarea” de G. Vieru, care sem- nificd durata cAutarii fiului pierdut. In poezia ,,Ars poetica” de G. Vieru, culoa- rea denoti trecerea generatiilor: ,Merg eu dimineata, in frunte,/ Cu spicele albe in brate/ Ale parului mamei”. tnalbit de trecerea timpului, parul mamei ar putea semnifica curgerea timpului: a imbatri- nit mama, va imbatrini si fiul, iubita si toti ce vin din ei, intr-un neostoit ritual al omenirii. Dar nu este o simpla trecere: parul mamei devine struna pentru vioa- ra. Altadata, poetul atribuie albului 0 co- notatie de corolar al cunoasterii: , $i zic: lar ochii mamei,/ Copil, sd-i vezi oricind -/ In ram, in riu, in toate/ Ah, cine vede albeste/ $i eu ce alb mai sint”. In ,,Psalm” de T. Arghezi, motivul sugereaza privelistea sacrului, limpede gi eliberatoare, puritatea luminii divi- -_—ne purtate de inger: ,,Trimite, Doamne, semnul departarii,/ Din cind in cind, cite un pui de inger,/ Sa bata alb din aripa la lund,/ Sd-mi dea din nou povata Ta mai Buna”. Ingerul e proiectat intr-o feerie misticd prin contopirea suavitatii sele- nare cu albul angelic. La G. Bacovia, in poezia ,Decem- bre”, albul sugereaz indiferenfa, iar in textul ,,Decor” albul e culoarea zApezii ce ,cade rar”, ca si cind s-ar transforma in plumb, afundind parcul in pamintul- mormint. Albastru Dintre culori, albastral este cea mai adinc’: privirea patrunde intr-insa fara s4 intilneasca nici un obstacol gi se ra- tceste in nemarginire. Natura nu o in- fStigeaza decit alcdtuitt din transparen- 1% adic& un vid al aerului, al apei, vid al cristalului si al diamantului. Albastrul este cea mai rece dintre culori gi, in va- loarea ei absolut’, cea mai pura. Aceast culoare mai este un drum al infinitului, in care realul se transforma in imaginar. Albastrul ceresc reprezint& si pragul ce desparte pe om de lumea de dincolo gi de soarta sa. Blazonul de azur cu trei flori de crin de aur al casei regale fran- ceze proclama astfel originea teologic’, supraterestra a Regilor Preacrestini. Ochii albastri ai crdiesei din poezia »Craiasa din povesti” de M. Emines- cu sugereazi fantasticul:"Ea se uitd... Péru-i galben,/ Fata ei lucesc in lund,/ lar in ochii ei albastri/ Toate basmele s- aduna”. ,Florile albastre” din imaginea »flori albastre tremur ude in vdzduhul tdmtict”(,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu) amintesc de cunoscutul motiv literar al florii albastre, semnifi- cind dorul de dragoste si neuitarea. Pre- zenta florilor albastre in spatiul nungii incadreaza acest eveniment in timpul etern al basmelor. Acestui albastru al te- restrului fi corespunde alt albastru - al vazduhului (,,mii de fluturi mici albas- ti”), transpunind cadrul nuptial intr-o atmosfera de vis. Motivul este reluat in aceeasi opera in versul Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta”, semnificind dorul neméarginit, nostal- gia, iubirea care nu moare niciodata. In popor, unei flori de culoare albastri i s-a dat numele de ,,floarea de nu-ma- uita”. Astfel, persistenta iubirii dincolo de trecerea timpului reprezinté prima semnificatie a florilor albastre pe care le poarta mireasa. In alta acceptiune, mirii din poem reprezinta perechea eterna. Albina Moris Meterling, in celebrul sau eseu asupra viefii albinelor, vedea concentra- t& fn istoria unui stup de albini marea istorie a omenirii. Insufletitoare a intre- gului univers, sminta a intelepciunii gi materializare a spiritului, albina poart& mesajul divin, fiind deseori asociata cu- noasterii $i initierii. In mitologia roma- neasc&, ea ramine mesagerul investit cu puteri magice, cici ,Albina face miere/ Mierea se face ceara/ Ceara se face fa- clie/ Faclia se aprinde/ Raiul se deschi- de/ Maica Domnului in brate/ Pe tofi ne cuprinde”, dup4 cum se spune intr-un text popular. In multe legende, povesti sau colinde, albinele sint legate de crea- rea lumii, ele apar ca ajutoare constante ale Creatorului. Simbol solar, albina s-a nascut din lacrimile Maicii Domnului gi9 este ocrotita de Sinziene sau de alte fip- turi miraculoase, dar tot ea este conside- rata un semn nefast, cdci i-a fost sortit acul inveninat, aducator de moarte. In ,Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangi, dupa ce eroul face urdinig al- binelor, ca si in alte basme populare, cra- iasa lor fi di o arip’ miraculoasa, apoi il ajut& s& treacd ultima proba la care il supuse Imparatul Rog: s-o deosebedsci pe printesd de sora sa geamana. Aici al- bina devine un motiv literar frecvent in basmele populare, cel al animalelor be- nefice, salvatoare pentru erou. Sugerind atmosfera de belsug gi feri- cire bucolic&, motivul este reluat de M. Sadoveanu in romanul ,,Fratii Jderi”: al- binele fac miere densé, iar spicul de griu este mare ,cit degetul mijlociu al unui barbat plugar”. In poezia , Albina”, G. Vieru aseama- n& procesul creator cu lucrarile albinei, Poetul invata de la ea ,,viefuirea curata”: »».ntimeni, nimeni nu-i in stare/ Aripa a- ti incdtusa”, ,As vrea pe drumul cel din urma/ Sa ma petreaca roiul tau”. Amurg Moment intermediar intre zi gi noapte, urmind imediat dupa coborirea soarelui, amurgul reprezint& un timp situat inainte de infiptuirea unui mira- col $i anunfa marea calitorie, adeseori moartea. ,,Amurg” este un cuvint vechi, format pe terenul limbii romane din pre- pozitia latineasc& ad si adjectival murg considerat de origine tracica, desemnind © culoare intunecatd, cu reflexe rosieti- ce. Sensurile etimologice ale cuvintului sugereaza disparitia luminii singerinde a soarelui care moare tn negura noptii. Totodat&, aceastd moarte a unui timp si a unui spatiu vesteste alt timp si alt spa- fiu ce vor lua locul celor vechi. A merge spre vest inseamna a merge spre viitot, dar printr-o serie de transformari obs- cure. Dincolo de noapte se afli nadejdea in zorii noi, Amurgul mai simbolizeazi i frumusetea nostalgica a declinului si trecutului. El este imaginea gi ceasul me- lancoliei si nostalgiei. . Moartea pistorului din ,,Miorita” este fixata la asfintitul soarelui, ,./a apus de soare”, iar cerbul vrajit din ,,Poveste. lui Harap-Alb” de Ion Creanga igi pics de puterea magica in amurgul zilei. Scriitorul M. Sadoveanu reia sen- surile simbolice ale amurgului mioritic in romanul ,,Baltagul”. Vitoria viseaza c& Lipan se departeaza de casa, trecind apa neagra a mortii la apusul soarelui: »lncerca sd-l opreasca pe Lipan si sd-i in- toarcé spre ea obrazul, ca sd i-l ceteasca. El era insa tot mai in fund. Peste el se revarsau ape de primavara”. Obrazul in- tors catre apus sugereazi moartea. Cri- ma $i pedepsirea vinovafilor au loc in amurg. Ritualul praznicului, de aseme- nea, se desfasoara sub lumina soarelui in asfintit, incheind moartea mioritica si lungul drum al femeii. Determinarea temporala din titlul poeziei Sara pe deal” de M. Emines- cu semnificd oprirea clipei. Atunci se produce imperceptibila trecere spre miracolul noptii, blinda lunecare spre cer. Termenul ,,sara” este unul vag, dar Proiectat in eternitate, continind ideea prelungirii in timp. In poemul ,,Dan, c&pitan de plai” de V. Alecsandri, motivul sugereaza vi- gurozitatea personajului, in pofida vir-10 stei sale:"$i cine-I vede falnic, aprins, cu fruntea sus, Ii pare cé alt soare se-nalta din apus”. * Parintele Toil din romanul »Frafii Jderi” de M. Sadoveanu, spune, in spa- fiul binecuvintat al manistirii, povestea bourului alb si a schivnicului, poveste care pare o rostire de taind sub impresia amurgului: In umbra pictata de citeva Saclioare si candele, parea ca sta in tacere duhul lui Dumnezeu si al muntelui.” B. $. Delavrancea, in ,,Apus de soa- te”, atribuie simbolului conotatii n apusul sugereaz4 moartea domnitorului Moldovei. Imaginea amurgurilor ravasitoare de toamna din-poezia bacoviana se asocia- 2A dizolvarii universale. Amurgul apare ca simbol al mortii violente: insinge- rat, apusul face ca frunzele care cad s& para lacrimi mari de singe: , Amurg de toamnd pustiu, de huma,/ Pe cimp sini- stre soapte trec pe vint -/ Departe plopii s-apleacd la pamint/ In larg balans lene- vos, de guma”.(,,Amurg de toamna”). In textul blagian ,,Batrinul calugar imi sopteste din prag”, apusul comport sensul reintegrarii cosmice: ,, Tinere care mergi prin iarba schitului meu,/ mai este mult pin-apune soarele?/ Vrea sd-mi dau sufletul...”. Poezia lui Vasile Voiculescu. pro- pune, poate, cele mai plastice si variate imagini ale amurgului. Pentru poet, simbolul asfinfitului se rezuma la clipa declansatoare de reverii: deasupra stu- falui, amurgul pare ,de tutun” (,Toam- na la balta”), iar in peisajul de pe deal, »vast chihlimbar, amurgul a prins in el colina” (Elegie in amurg”). Momentul asfintitului intristeaz fiinta, fi creazi © predispozitie special de jale si nos- talgie, venita din sentimentul pierderii iremediabile. In sonetul ,In gridina Ghetsemani” de acelasi autor, lisarea seri anun{& noaptea cea mare a supli- ciului si morfii: fl aflim pe Tisus, pe om in general, cu desavirgire singur in fata cumplitelor chinuri prin care trebuie si treaca. Poetul alege clipa de singuratate oméneascd a lui lisus, clipa ivirii sudorii de singe in pustietatea gradinii. Acest efect al stingerii este inregistrat de Nichita Stanescu in imagini spectacu- lare: ,O secundé, 0 secunda/ eu |-am fost zarit in undd./ El avea roscata fundd./ Inima incet mi-afunda” (,,1n dulcele stil clasic”). Rastimpul de curgere a inserarii spre seara deplina (,dintr-o inserare-n seara”) genereazi durerea grea, evoca- toare a mortii, dar si o emotie de indra- gostit. De aceea clipa cea repede prinde imagini strani, care oglindesc fragmen- tar observatia lirica: timpul amurgului este ca un ,pas de domnisoara”, lin si cochet, coborit dintr-un zbor dureros si trist (,dintr-o pasdre amara”). Prezent in romanul ,,Morometii” de M. Preda prin crepusculul familiei de tip patriarhal, motivul semnificd declinul unui mod de existent. Acelasi motiv, pen- tru copilul Niculae, reprezintd integrarea in universul nemuritor: ,Simfeam ca soa- rele e al meu, pentru totdeauna...Dar nu numai soarele, ci tot, norii, care ndvdleau Pasnici din urmé si soarele parca le dadea ‘foc, cimpia care isi inchidea incet geana ei uriasd, odata cu stingerea apusului...”. Si- mina, sofia lui Niculae, asociaza sfirgitu-i, de asemenea, cu asfinitul: ,, Uitd-te la soa- re cind coboara si adu-ti aminte de mine... Voi asfinti si eu.”i In textul ,Padure, verde padure” de G. Vieru, ,amurgul greu de stinci” evocd greutatea apisdtoare a pietrei de mor- mint. Poezia ,.n dulcele stil clasic” de N. Stanescu red4 atmosfera de blind’ me- Jancolie a unui univers delicat crepuscu- lar, subfiat de retragerea imperceptibila a luminii: ,dintr-o inserare-n seara”. In creatia lui D. Matcovschi, moartea paringilor este un dezastru cosmic pen- tru copiii care ramin singuri: ,,Si rasdri- tul curge-n asfintit”. Apa/ Apa vie/ Apa moarta Semnificatiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante: origine a viefii, mijloc de purificare, centru de regenescen{a. Ea reprezinta infinitatea posibilitatilor, simbolul fertilit&tii, inge- lepciunii, harului gi virtufii. £ simbolill universal de fecunditate. Daca muntele indicd gindirea ascensionala, apoi apa semnificd gindirea orizontala. Ca mas nediferentiat’, ea confine saminta pri- mordiala, toate semnele unei dezvoltari viitoare, dar si toate amenintarile de re- sorbtie. Ca toate simbolurile, apa com- porta sensuri diametral opuse: ea este generatoare de viati si generatoare de moarte, creatoare si distrugatoare. In traditiile crestine, apa simbolizea- 24 originea creatiei, e generatoarea viefii gia morfii. Orientalii au considerat apa simbol al binecuvintarii. Apele linistite semnifica pacea gi ordinea. Apele amare reprezint& amardciunea vietii. Datorita functiilor ei germinative si purificatoa- re, apa sintetizeazd sensul inceputului. In basmul popular ,Greuceanu”, picdtu- ra de apa vie pe care i-o da corbul fi va darui viata vesnicd. In mitologia noastri se spune ca, inainte ca Dumnezeu sa fi creat lumea, nu era decit apa nesfirsita. Viziunea apare si la Eminescu, in ,Scri- soarea I”, Secventa ,noian intins de ape” si sfirgitul lumii se leaga de simbolistica apei, tema potopului apocaliptic aparind obsesiv in basmele ¢i religiile mai multor popoare. , Dupa Mircea Eliade, apele simbo-* lizeazi substanta primordiala, din care toate formele se nasc gi in care toate se reintorc. In nuvela ,La tiginci”, apele simbolizeazi cunoasterea vietii, care, in viziunea autorului, este un labirint din care se poate iesi doar prin moarte. M. Sadoveanu, fascinat de solemni- tatea apelor, subliniaza adeseori functia Jor de a inocula o stare contemplativa: »Apele acelea nesfirsite, care domneau pre- tutindeni, intr-un tinut intreg, alcdtuiau o stdpinire.a necunoscutului si a tainei” (,Taine”). In romanul ,,Baltagul” apa neagrA sugereazi moartea lui Nechifor Lipan: ,L-am visat rau, trecand calare o apa neagra”. Avind virtuti sacre, apa in- tinereste, vindeca miraculos, ilumineazi fiinfa. In folclor exist’ motivul apei ne- gre, hotar intre lumi, motiv reluat de Sa- doveanu in romanul ,Baltagul”. Ton Creanga reia ideea in ,Poves- tea lui Harap-Alb”, in care eroul titular moare gi este inviat printr-un ritual cu apa vie si apd moarta, cu trei smicele de mér” sugerind regenerarea. Identificim motivul si in ,Tigania- da” de Ion Budai-Deleanu: in padurea blestematd, in care se rataceste Parpan- gel, sint doua izvoare gemene, care curg in directii opuse; cel din dreapta este bi-12 necuvintat gi cine va bea din el se spiri- tualizeaza si devine un ,,viteaz neinvins si leu inimos”, cel din stinga ,face mintea timpa si ndtingd.” In nuvela ,Dincolo de nisipuri” de F. Neagu, apa, atit pentru sateni, cit si pen- tru Susteru, constituie idealul rivnit cu infrigurare; nici drumul anevoios nu-i opreste pe ciutatori, dar, de fiecare data cind par a se apropia de ideal, acesta se indeparteaz’. Susteru este singurul om caruia i se vesteste sosirea apelor gi tot elo aude sub pamint. In final, am putea crede c& la a treia incercare (ca in bas- me) el a descoperit-o simtind in fat ,r3- coarea apelor”. In poeinul Paradis in destrimare” de L. Blaga, descingi in fluviul heraclitic, wingerii” ,inseteaza” dup’ Adevarul ultim echivalent cu viata. Apa din fintini inst (simbol al eternitatii, ,muma”) ,,refuzd ‘gale lor” ca semmn al pierderii capacitatii genetice: este ,apa vie” umpluta de ,paian- jeni mulfi”, saturati de Raul universal. La Bacovia, apa reprezint’ o adevi- rat prezen{i obsedanta. Ea apare nu doar sub forma de ploaie, lacrimi, burni- {8.ci gi de gheaf gi ninsoare. Universul poetic al lui Bacovia st& sub semnul apei care cade vertical. Poetul aduce vizi nea inecului colectiv, ca proiectie a fricii existentiale. In poezia ,,Lacustra”, ploaia nesfirsit’ evoch dramatismul materiei care se descompune, iar in poezia ,Rar” ea determina alienarea fiintei:” Ploud, ploud, ploua,/ Vreme de betie-/ $i s-as- culfi pustiul,/ Ce melancolie”. Apocalipsa Apocalipsa este simbolul ultimelor zile ale lumii, ce vor fi marcate de feno- mene infricositoare (uriase involburari ale marilor, prabusiri de munti, despica- riale pamintului, aprinderea vazduhului sia cerului, confuzia anotimpurilor, coruptia oamenilor,decadenta claselor sociale, rautatea, deciderea_moravuri- lor...). M. Eliade, in ,Istoria credintelor ideilor religioase”, vorbeste de Sfirgitul Lumii ca mit universal, in care urma de viata dispare, intreg Pamintul este inghi- tit de ocean, Stingerea Universului din ,,Scrisoa- rea I” de M. Eminescu e sfirsitul lumii, apocalipsa, extinctia, escatologia — mo- tiv mitic fundamental ce apare la poet intr-o proiectare succesiva .fabuloast: mai intii ca o moarte termica a sistemu- lui solar (,soarele ce azi e mindru el il vede trist $i ros/ cum se-nchide ca 0 rand printre nori intunecosi”), urmat& de un colaps gravitational, de o prabusire a »planetilor” scipati din ,frinele luminii” si apoi de disparitia stelelor (,,ca si frun- zele de toamnd toate stelele-au pierit”), de intunecimea orizonturilor cosmice (iar catapeteasma lumii in adinc s-au innegrit”), de oprirea timpului ,mort” si de rec&derea celor ce au fost pind atun- ci in miscare, pentru a incepe ,eferna pace”, haosul primordial. In ,.Memento mori”, poetul prevesteste Apocalipsa: ,,E apus de Zeitate, s-asfintire de idei.” In »lmparat gi proletar”, viata e definita ca un vis ce se incheie in mormint, lumile dispar. $i in ,Egipetul” magul descifrea- 74 Apocalipsa care ineaca civilizatia in nisipuri: ,Si-atunci vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,/ Astupind cu el ora- se, ca gigantice sicriuri/ Unei gingi ce fara viafd-ngreuia pamintul stors”. La Arghezi, teama de moarte transfor-13 ma universul cunoscut in imagine apoca- liptica: ,Ce noapte groasa, ce noapte greal/ A batut in fundul lumii cineva.” In volumul Lauda somnului” de L. Blaga, imaginile confin sugestia unui »apocalips blind si rustic” (Calinescu), in care potecile se retrag in padure si in pesteri, bufnitele se asazi pe brazi, iar portarul raiului, despuiat de atribu- tii, tine in mina un cotor de spada fara de flacari”; noaptea, in lumina siderali a unui alt ey, ciobanii pun pamint peste »mieii ucisi de puterile codrului”, in timp ce ,fetele stinilor” trec pe sub lund; c&zuti intr-un ,,paradis in: destramare”, ingerii caut& pe pamint fintinile adevarului, dar acestea ,refuzd giiletile lor”. Poetul ex- prima spaima (de sorginte expresionis- t&) in fata disolutiei universale, a unor »catastrofice pustiiri” care vor distruge totul. Apostol Apostol e numele dat fiectrui din- tre cei doisprezece discipoli ai lu lisus Christos, misionar crestin, adept si pro- pagator al doctrinei cregtine In ,Padurea spinzuratilor” de L. Re- breanu, prenumele personajului releva esenta sa: discipol al lui lisus, care repet jertfa Mintuitorului, intru izbavirea ne- amului sau. El este simbol al dragostei de patrie si popor, de adevar si framos. lubirea protagonistului e un zbor frint, dar admirabil si inalt, de aceea erosul romanului e proiectat pind la spiritua- lizare. Apostol, in fata morfii, ramine doar esenta: discipol al lui lisus care re- peta jertfa Mintuitorului intru izbavirea neamului sau. $i in alt scene, precum in dimineata executiei, preotul fi cere lui Apostol si fie tare, ,precum a fost Dom- nul Mintuitorul nostru lisus Christos”. In ultimul episod, Apostol intelege ci Dumnezeu e iubire, simtindu-si sufle- tul napadit de acest sentiment: ,,Atunci Apostol fu impresurat de un val de iubire izvorita parca din rérunchii pamintului. Ridicé ochii spre cerul tintuit cu putinele stele intirziate...Privirile ti zburau spre strdlucirea cereascd, in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului: ~ Primeste, * Doamne, sufletul robului téu Apostol... Apostol... Apostol...” Arama Metal sacru, arama a fost folosita la fabricarea instrumentelor de cult, din antichitate si pind in crestinism. Din arami erau gi vasele al caror zAnginit se auzea in bataia vintului in padurile sa- cre ale lui Zeus. Acest metal era simbo- Tul nealterarii si al nemuririi, precum si al dreptatii neinduplecate. Dual, si deci ambivalent, este si simbolul cuprins in legenda cAprioarei cu picioare de ara- ma. El poate insemna atit despartirea de pamintul corupt, gratie acestui metal dur gi sacru, cit $i ingreunarea cAprioa- rei, ugoara gi pura de felul ei, sub povara dorintelor pamintesti. Altfel spus, arama sugereaza fuga disperata a cAprioarei ne- obosite, care incearcd si scape de urma- rirea vinatorilor: curs perpetua si sacri a fecioarei silbatice. Simbol asociat cu prima virstd a fiin- fei, arama sugereaza puterea, violenta si ribufnirea. Arama constituie materialul instrumentelor muzicale gi al obiectelor folosite in ritual. In literatura, in bas- me dezvolta sensul celei dintii rataciri a eroului, care trebuie s& treaca cele trei14 piduri (de arama, de argint si de aur). »Codrii de arama” din poemul ,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu (cel mai frumos pastel din literatura romana ce prezinta un spatiu mirific si fabulos) separa lumea real de spatiul in care fe- ricirea mirilor avea si devina realitate. Arama sugereaza nu doar coloritul su- perb al naturii, ci si fosnetul metalic al frunzelor ori lucirea stins a tranchiu- rilor. In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, motivul sugereaza forta distrugatoare a atacului, duritatea loviturilor de arme, ecourile acestor lovituri auzindu-se in vazduh, ca un urias gong cosmic:”$i ca nouri de arama, si ca ropotul de grinde- ni/ Orizontu-ntunecindu-l, vin sdgeti de pretutindeni,/ Vijtind ca vijelia si ca ples- netul de ploaie...” Arama mai simbolizeaza si schim- barea, recladirea lumii, asa ca in poezia lui O. Goga. Poetul patimirii nationale igi exprima dorinta de a deveni un lup- t&tor al cirui cint s4 devin’ ,glasul de arama” al muceniciei celor multi: fn suflet seamdnd-mi furtund,/ Sa-I sit in matca-i cum se zbate,/ Cum tot ama- rul se revarsd/ Pe strunele infiorate;/ $i cum sub bolta lui aprinsé,/ In smalt de fulgere albastre,/ Incheaga-si glasul de aramda:/ Cintarea pdatimirii noastre.” (,Rugaciune”). Argint In sistemul de corespondenta al me- talelor si al planetelor, argintul este ra- portat la Luna. Prin contrast cu aurul, care este principiul activ, masculin, solar, diurn, produs de foc, argintul este prin- cipiul pasiv, feminin, lunar, apos, rece. Alb si luminos, argintul simbolizeaza, de asemenea, puritatea. El este lumina pura, asa cum este ea primitd gi redata de transparenta cristalului, de limpezi- mea apei, de stralucirea diamantului. In simbolistica crestina, el reprezinta in- felepciunea divin’, asa cum aurul evo- ca intelepciunea divini pentru oameni. Eroul multor povesti traditionale stie c& éste amenintat cu moartea atunci cind cutia cu tutun, furculita sau vreun alt obiect familiar incepe si se innegreasca. Ins argintul, pe planul eticii, simboli- zeaza obiectul lacomiei, degradarea con- stiintei. Astfel, pervertirea valorii sale este aspectul sdu negativ. Pentru romani, argintul este un me- tal utilizat in ritualurile de purificare, invocat in descintece si purtat pentru functiile lui protectoare. Argintul lim- pezeste si desface soarta omului; intr-un descintec de alungare a spiritelor rele, alaturi de matasea rosie, pana de paun si busuioc, se leag gi o bucati de argint; obiectele se inmoaie in apa neinceput’, iar descintecul se rosteste in vatra focu- hi. In general, in poezia lui Eminescu, lumina de luna este argintie, aflata in starea ei pura, deoarece apare ca ele- ment definitoriu pentru universul feeric, epurat de orice influenta a lumii reale. Imaginea unei nopti feerice, strabatute de iriziri diamantine, ca intr-un vis, este redata in ,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu:,... prin mindrul intuneric al padurii de argint” . In ,Mistretul cu colfi de argint” de $t. A. Doinas, argin- tul simbolizeaza idealul superior al unui cAutator deosebit. Pentru gasirea lui, se purcede la vin&toarea ritualica.15 Aripi Aripile sint, in primul rind, simbo- lul avintului, adicd al despovararii, al dematerializarii, ‘al eliberarii sufletu- lui sau spiritului, al descdtus&rii de sub povara terestra. In orice traditie, aripile se cuceresc, cu pretul unei educatii ini- fiatice si purificatoare, adeseori lunga gi primejdioasa. Avintul in zbor se refera intotdeauna la aspiratia sufletului catre o stare supraindividualé. Aripile mai in- dicd si facultatea cunoasterii: acela care infelege are aripi (,Jnteligenta este cea mai iute pasdre”). In Biblie, ele sint un simbol constant al spiritualizarii faptu- rilor care le detin. Sufletul are aripi de porumbel. Daci Dumnezeu, ca athetip, are aripi, sufletul creat dupa chipul sfu are propriile sale aripi, Daci omul se indeparteaz’ de Dumnezeu, isi pierde aripile; daca se apropie, le recapata. Ase- meni rofii, aripa este simbolul deplasarii, al eliberarii de conditia de loc si spati In general, aripile vor exprima elevatia pentru sublim, elanul de a depisi con- ditia umana. Aripa, amplificata prin detaliul cres- teri intr-un peisaj halucinant, semn al inalfarii, imprima semnificatii magice si evoca, in poemul eminescian ,,Povestea magului calator in stele”, imaginea in- gerilor care plutesc in univers: $i rds- {firati in spatiu ingerii duceau in poale/ A luminilor adince si blinde rugdciuni”. Magul ,zboara ca gindul” spre viitor, dus de o stea inaripat&: Se suie-n virf de munte, o stea din cer coboard -/ O stea, vultur de aur, cu aripe de foc/ In infi- nit el zboard,/ Stelele sclipeau sfinte si-n cale-i faceau loc”. In poezia ,Albatrosul” de Charles Baudelaire, motivul sugereaza situatia apasatoare a artistului in lumea vulga- ra, meschina si plictisitoare: ,,Si-aripile lor albe si mari le lasd:blegi,/ Ca niste! visle grele s-atirne caraghioase”. In poe- zia ,.Emoftie de toamna” de N. Stinescu, »aripile ascutite pand la nori” semnificd durerea profunda, de care poetul vrea si se elibereze prin zbor. La N. Labis, ari- pa simbolizeaza spiritul launtric. dornic’ s& se afirme: ,Aripa mea se izbeste me- reu de zabrelele namarginirii”. In poe- zia ,Plumb” de G. Bacovia, ,aripele de plumb” sugereaza disperarea, sentimen- tul apasator de izolare si singuratate: »Stam singur Tinga mort...si era frig.../ Si-i atirnau aripele de plumb”. Artist/ Creator Fiinté duala, sfigiaté intre desti- nul istoric gi cel etern, artistul cap3ta numeroase sensuri in literatura. Intre arte, poezia ocupi un loc privilegiat, este un reflex al indumnezeirii. Pentru romantici, poetul e un damnat, ,trasnit de soarta”, zice Macedonski, traieste cu dramatism nebunia-i. In poemul sati- ric ,Icoana si privaz”, Eminescu scrie despre firea poetului, care nu este decit un ,nduc”. Aceeasi viziune propune si poezia argheziana ,Nehotarire”, in care poetul traieste doua vieti, una de cum- plite umilinte in planul realitatii sociale, gialta de inaltare sublima, prin interme- diul creatiei. O. Goga identifica destinul poetului cu cel al preotului, dator si de- vind un ,apostol” al neamului. Manole din ,Mesterul Manole” de L. Blaga reprezinté Creatorul de pre- tutindeni si dintotdeauna. Zidarul gi-a iubit, mai presus de toate, tinara sotie16 frumoasi ca 0 floare, ins4 destinul lui de Creator a preficut-o in bisericd la care s4 se inchine toti muritorii. Numai prin moartea Mirei, soarta Creatorului se va implini. Destinul ti Manole este cel al tuturor creatorilor: de a-si realiza opera prin zbucium gi suferint& si de a fi ucis chiar de acest ideal. $i $tefan Gheorghidiu, personaj cen- tral al romanului ,,Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi” de C. Petrescu, traieste drama creatorului. El reface mitul lui Pigmalion, sculptorul care s-a indragostit de statuia Galateei, pe care el insusi 0 facuse. Ceea ce iubeste tindrul nu este femeia real, ci propria sa fictiune. De aici incepe drama: mai tirziu, pe masura ce iubirea se spulber, tinarul va trai suferin{a creatorului cdruia ii este negat’ capacitatea de a zAmisli. Ideea ar fi c4 omul cu constiinya, fiind creatorul lumii ca reprezentare, are libertatea de a alege o alt constiint& pe care 0 conside- r& egal cu a lui; or, de data aceasta, ale- gerea fiind gresita, libertatea interioara fi este contrazisa. In conceptia omului de creatie, arta inseamna generozitate si daruire dusi pina la sacrificiu, inseamna dorinja de a face bine oamenilor prin inseninarea sufletului lor. Ea mai consta intr-o per- manenta nazuin{& spre perfectiune, in vegnica sete de ideal, La tipul creatorului se refera si mog Mihail din nuvela ,,Sa- nia” de I. Drutd,cu spiritu-i blind si vis&- tor: ,Pentru cd iar ti apare in fata ochilor ceva alb, sprinten si frumos”, ,,acea inva- luire voiniceasca”, ,iar vine acel fior ce-i scuturd umerii”. La G. Meniuc, conditia creatorului- poet, intr-o societate neprielnicd lui, este una ingrata: ,Hei, nimeni nu ghices- te cind string pumnii mei,/ Razvratirea ma-ndbusd sau tremur de frg./ In fara asta eu umblu pribeag si strain,/ Tovards cimpurilor $i celor fra caimin./ Ce-i daca mi-i sufletul din foc $i azur?/ Ce-nseam- na azi o viata de trubadur?”. Ascet/ Eremit Fiinta iluminata, ascetul este cel care a parasit lumea si desarticiunile ei pen- tru rugaciune si comunicarea cu Dum- nezeu. Prin izolarea sa ascetic& de cele lumesti, poate dobindi harul vizionar si pe cel al binecuvintarii celor ce cauté un sfat. Desprins de lume si de patimile ei, el este filozoful ermetic prin excelenta. Temeiurile ascetului sint renuntarea la comunicare si nizuinfa de a fi singur cu Domnul”. Refuzind s&-si accepte conditia uman, cel ce a ales calea izola- rii igi refuz4 propriile limite, chutindu-si mintuirea dincolo de ordinea profana. Ca forma a vietii monastice (gr. ,mo- nos”- singur), sihdstria a fost practicaté mai intii de egiptenii cregtini, care isi duceau viata in desert, in grote sapate in stinca, in timp ce in Europa eremitii igi construiau chiliile in padure. Un asemenea personaj este schiv- nicul din povestea lui Ioil din romanul »Frafii Jderi” de M. Sadoveanu: ,up om schilav $i batrin”, care avea ,,canon sin- guratatea si mufenia”; acesta isi para- seste pestera doar in dimineata de dupa Inviere, la rasdritul soarelui, pentru a asculta ,,glasul pamintului”. La acest om sfint vine voievodul Stefan cel Mare, ca s& primeasca prin el un semn divin, o dezlegare, pentru a porni razboi impo- triva turcilor.7 Simbolul apare ¢i in lirica lui Mace- donski. Emirul din poezia ,,Noapte de decemvrie”, se indreapta spre cetatea sfint’ Mekka, supunindu-se probei ca- pitale de ascezi ce consti in traversarea pustiei: $i foamea se face mai mare-mai mare,/ $i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare.../ Bat.timplele...- ochii sint demoni cumplifi.../ Cutremur e setea, $-a foamei simtirel E sarpe, ducindu-si a ei zvirco- lire/ In pintec, in singe, in nervii-ndirji- fi.” $i hagiul Tudose, personajul lui De- lavrancea, savirsegte un act ascetic prin pelerinajul la Sfintul Munte; duce o via- {A absistenta gi tsi capt’ numele de om sfint, dar renuntirile lui sint 0 consecin- {8a zgirceniei maladive. Asteptare Asteptarea se impune, in special, prin poezia lui G. Bacovia. Agteptarea anihileaza libertatea, degradeaza fiinja, distruge sensul realitafii, genereazi un sentiment de nesiguranta si de teama. In poezia ,Plumb”, asteptarea se asociazi cu un priveghi: ,Dormea intors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, si-am inceput sd-l strig -/ Stam singur lingd mort... $i era frig../ $i-i atirnau aripele de plumb”. Viziunea din poezia ,Lacu- stra” asaz4 asteptarea in contextul unui univers labil, amenintat de potopul apo- caliptic. Tot tresarind si asteptind, izolat intr-o cas& lacustr, poetul resimte te- roarea timpului si a lumii. Pentru personajul lui Caragiale din nuvela ,,In vreme de razboi”, asteptarea se transforma intr-un cogmar, care il sta- Pineste si il distruge. Pentru Stavrache, momentul asteptat, in loc s& elibereze, devasteaza: ambele personaje innebu- nesc. Tema viefii ca asteptare si pregati- re pentru Marea Trecere apare la Bla- ga: »Astept in prag racoarea sfirsitului./ Mai este mult? Vino, tinere,/ ia tarnd in pumn/ si mi-o presara pe cap in loc de apa si vin./ Boteaza-md cu pamint” (,CAlugarul batrin imi sopteste din prag”). In poezia ,Gorunul”, poetul afir- mi cd fiecare clipa trecdtoare scurteaz’ asteptarea sfirgitului: ,O simt cum frun- za ta mi-o picurd in suflet/ si mut/ ascult cum creste-n trupul tau sicriul/ sicriul meu,/ cu fiecare clipa care trece,/ goru- nule de margine de codru” In poezia eminesciand, asteptarea accentueaza sentimentul solitudinii si amplificd sensul contemplatiei (,,Sara pe deal”), iar uneori intristeaza (,Lacul”). $i in poezia lui I. Pilat momentul as- teptirii, situat intre zi si noapte, declan- geaza reverii si meditatii profunde (,,Aici sosi pe vremuri”). In povestirea lui Fanus Neagu ,Din- colo de nisipuri”, oamenii asteapta ve- nirea apei pe vreme de secet4 cumplita. Epuizati de asteptare, se pornesc in in- timpinarea apei, in susul albiei uscate, dar speranfele nu le sint confirmate si, prada nebuniei generale, ei incearcd si sfideze asteptarea prin calatoria care nu duce nicaieri. Aur Considerat prin traditie cel mai pre- tios dintre metale, aurul este metalul perfect. El are stralucirea luminii. Este definit ca un produs al focului solar, re- gal, ba chiar divin. Simbol al perfectiu- nii, Luminii, cunoasterii, imortalitdtii. E18 considerat de alchimisti secret al pamin- tului. In traditia greacd, e simbol solar ce evoca fecunditatea, cildura, bogitia, iubirea. Element al vietii depline, semn al absolutului, aurul este asociat soare- lui, ratiunii gi cunoasterii. Este definit ca un produs al focului solar, regal, ba chiar divin. Imaginile lui Buddha sint aurite = semn al perfectiunii absolute. Fun- dalul icoanelor bizantine, de asemenea, e aurit. In Extremul Orient se crede c& aurul se naste din pamint, fiind copilul dorintelor pe care le are natura. Metal pretios prin excelent&, reprezinta taina cea mai adinc& a pimintului, gasindu- se sub unsprezece straturi de pamint si de minerale diferite. Aurul nu putre- Zeste, nu rugineste; este singurul metal care devine bumbac, fara sa inceteze sa fie fier. Cu un gram de aur se poate face un fir subtire ca firul de par, care s& in- conjoare tot satul. Metal ambiguu, aurul prezinti dualismul originar: este o cheie ce poate deschide multe usi, dar si po- vara putind sa-ti fringd oasele si gitul. E tot atit de greu sa-l utilizezi cum tre- buie, pe cit este de dificil s& ti-] procu- ri, Find simbolul bogatiei materiale, e si principiu simbolic al bogitiei spirituale. Numai ca aurul este 0 comoar& ambiva- lenta. Daca aurul-culoare si aurul-metal pur sint simboluri solare, aurul — mone- da reprezinti un simbol al pervertirii gi exaltdrii impure a dorinjelor. ,,Trebuie s§ ne amintim, in legitura cu aceasta, de caracterul primar al virstei de aur, cici virstele ce urmeazi (de argint, de bronz, de fier) marcheaza etapele descendente ale ciclului”.’ Aurul-lumina reprezinta simbolul cunoasterii. {n literatura, apare mai ales ca deno- tativ simbolic; ca gi folclorul, creatia ro- mantica il investeste cu functii absoluti- zatoare; fiinta angelicd are »par de aur’, paradisul este poleit, soarele devine ,co- pilul de aur” al marii, iar trecerile fericite se petrec peste un pod de aur. In ,Rondelul rozelor de aur” de A. Macedonski, aurul simbolizeaza piinea, gtinele, bogatia, iubirea si cildura: , Cal- dura de aur topit/ $i pulbere de aur pe grine,/ Ciobani si oi de aur la stine,/ $i aur pe flori risipit”. In contextul poemului ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski, motivul aurului, impreuna cu cel al argintului, intregeste tabloul stralucitor al bogatii- lor emirului (,$i el e emirul, si are-n te- zaur/ Movile inalte de argint si de aur/ $i jaruri de pietre cu flacari de sori”), in opozitie cu neinduplecata sete de ideal. Balaur/ Dragon Balaurul este strajerul comorilor as- cunse gsi reprezinta, in aceasta calitate, adversarul care trebuie infrint pentru a le poseda. In Occident, el pazeste Lina de Aur, iar in China - Perla. Dragonul din Legenda lui Siegfried supraveghea- 24 si el 0 comoara care nu este altceva decit nemurirea. Sfintul Gheorghe sau Arhanghelul Mihail si dragonul, a ciror lupta a fost adesea reprezentata de artis- ti, ilustreaza nesfirsita infruntare dintre bine si rau. Balaurul este si un simbol al timpului distructiv, el anunta prabusirea lumii inapoi, in tenebrele inceputului. In traditiile populare, balaurul e pus in legatura cu furtunile pe care are puterea s& le declangeze. In povestirea ,Balau- rul” de M. Sadoveanu, monstrul aduce o furtuna care invaluie trasura celor doi19 fugari. Uneori, balaurii ti pedepsesc pe diavoli, alteori chinuie sufletul omului. De asemenea, balaurul se strecoara in case gi fi pedepseste pe cei indragostiti. De aici provine si imaginea creata de I. H. Radulescu, in poemul ,Zburatorul”, in care balaurul e fiinta misterioasd, por- tretizata in linii nebttoase, ce torturea- z4 tinara fata, simbolizind astfel erotica pubertatii: ,Balaur de lumind cu coada- nflacdrata,/ $i pietre nestemate lucea pe el ca foc./ Spun, soro, c-ar fi june cu dra- goste curatd;/ Dar lipsd d-a lui dragosti? departe de ast loc”. In romanul ,,Frafii Jderi” de M. Sa- doveanu, imaginea ostirii otomane este substituita de imaginea unui balaur cu multe capete si labe, atras in mlastind de trimbitele moldovenilor, ca intr-un tablou apocaliptic: Asa de tari au fost acele lovituri si atit de neinduplecate, cu mare pieire si jertfa din partea rizdsimii, incit trupul balaurului a fost curmat in doud. Jder si Nicoard au prins a bate sia mina inapoi coada, pravalind-o spre ca- rufele si sdivanele hadimbului...” In plan fabulos, metafora ,,trupul balaurului”, desemnind oastea otomand, sugereazd Raul. Baltag/ Secure Baltagul este un topor cu tdisurile plasate simetric, de-o parte si de alta a cozii, E deopotriva distrugator si obli- duitor. Interpretarile cu privire la cele doua tisuri fac din baltag un simbol binar cu trimitere la cele doua taisuri” ale oricdrei puteri. Simbolismul acestuia tine de dualitatea moarte — viata, repre- zentind, posibil, si cele dou naturi ale lui Christos, reunite in aceeagi persoana. Baltagul loveste si taie, iute ca fulgerul, zgomotos si stirnind scintei. In multe le- gende, el reprezinta o emblema a fortei. El crap scoarta copacului, fiind un sim- bol al patrunderii spirituale, precum si un instrument de eliberare. Intiia arma a omului, baltagul e un centru de integra- Te, expresia unei permanente, un fulger acumulat. Infipt in virful unei piramide sau al unei pietre cubice, ar putea fi in- feles ca act suprem de initiere, act ce se confunda cu iluminarea. Mortivul este reluat de M. Sadovea- nu. In ultima parte a romanului cu ace- lagi titlu, Gheorghita il loveste pe Bogza cu baltagul sau devenit ,,creanga de aur”, pentru a prelua ceea ce ucigasul luase de la Nechifor, folosind un alt baltag, cu aceeasi functie. Fiul isi recupereazi nu doar oile, ci $i locul pe care Nechifor il avusese in lume gi pe care i- Iuase uci- gasul. In context, motivul comporta mai multe semnificatii. El este unealta hota- ritoare in destinul munteanului caruia i-a fost hirizit ,sd-si cistige piinea cea de toate zilele cu toporul si cu cata”. De asemenea, baltagul poate fi considerat arméa a crimei si instrument al sortii lui Nechifor: ,,Oase risipite albeau farina... Cépajina era sparta de baltag”. In ter- menii mitului crengii de aur, baltagul inlocuieste arma prin care conducatorul tribului este ucis, pentru ca invingatorul sa-iia locul. In roman, baltagul este tot 0 »creanga de aur”: momentul in care fiul mortului il loveste pe Bogza cu baltagul in frunte simbolizeaza preluarea de citre tinarul inifiat a locului pe care tatal sau il ocupase in lume. In esenti, baltagul simbolizeaza viata, moartea si neistovita curgere a generatiilor.20 Ban Moneda rotunda, metalica, zimtata adeseori, dincolo de valoarea ei econo- mic, este investit& si cu functii magice; utilizat in vraji, ca sugestie a cercului, sau in ritualuri pentru dobindirea puterii, banul inchide in el o forta diabolica; cu un ban de argint se reteaza capul sarpe- Tui gasit in ziua de Sf. Gheorghe. In vri- jile de dezlegare, banul sugereazi aura protectoare a celui pardsit de noroc. In multe povesti vechi, se vorbeste despre un ban-spiridus, nascut dintr-un ou mic; el este vrajit si aduca celui care il detine alti bani, necurati. Replica diabolizata a soarelui, banul mai sugereaz si durata, in special prin sugestiile acelui galben care este siminta oului. Daca soarele este considerat ochiul lui Dumnezeu, »banul este ochiul dracului”; acest afo- rism popular rezumi semnificatiile do- minante ale banului. Banul e prezent in majoritatea ope- relor care trateazi tema avaritiei si ra- portul distructiv dintre om si ban. I. Slavici dezvolta aceast tez4 in mai mul- te opere. In nuvela ,,Moara cu noroc”, drama personajului Ghiti descinde, in principal, din neputinta de-a rezista is- pitei banului: ,Se gindea la cistigul pe care l-ar putea face in tovdrdsie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa i i se impdinjeneau parct ochii: de dragul acestui cistig ar fi fost gata sd-si pund pe un an, doi capul in primejdie”. Persona- jul Mara din romanu! omonim traieste fascinatia banilor pastrati in cei trei cio- rapi; zgircenia {i altereaz4 simtul moral, dar ii d& un sentiment de atotputernicie. Banul domina sufletul Marei, ea spune: »Banul, dragii mamei, e mare putere, el deschide toate usile si stricit toate legile”. Ultimile cuvinte ale lui Costache Giur- giuveanu din romanul ,Enigma Otiliei” de G. Calinescu se refer’, de asemenea, la ban si trideaza avaritia proprietarului: Bani, ba-nii, pu-pungasule!”. Biserica Lacag al reculegerii si rugiciunii, al comunicarii cu Dumnezeu, biserica se afl asezata in centrul lumii, ascunzind in sine taina capitala, ceea ce face ca fiinga s{ dobindeasca intuitia sacrului, in atmosfera sa de stranie liniste. Ca orice centru, confine semnificatia Ge- nezei si valoarea inceputului. Biserica mai este simbolizata si de o vif de vie, o carabie sau un turn. Adesea compara- t& cu Fecioara Maria, Biserica mai este numita Mireasa lui Christos ori mama cregtinilor. Din acest punct de vedere, i se potriveste intreg simbolismul mamei. Arhitectura bisericii, aceasta fiind chipul gilocul lui Christos, reproduce o sintezi de simboluri: ,Eu sint calea, adevarul si viafa...", spune Christos, Simbolul se regiseste in balada po- pularé ,Monastirea Argesului”. Cind Manole se pregiteste si se arunce in vazduh, glasul Anei il face si cada mort, pentru c4 numai astfel Manole se conto- peste cu biserica si reface, in eternitate, cdsnicia cu Ana. Simbolul este reluat de Blaga in drama ,,Mesterul Manole”, in care zidirea Mirei nu mai reprezint& o jertfA sacramentala, ci o insufletire a li- casului, o legatura intre creatorul lumesc gi cel divin: ,lacasul e ceea ce unuia sin- gur ii e dat sd infaptuiascd patruns de cea mai inaltd taind cereasca”, Biserica devine simbol al valorii estetice eterne,al vocatiei creatoare. Or, biserica si Mira sint cele doua jumatati ale personalitatii lui Manole. Acesta dobindeste dreptul la taind pentru a inchide in zidurile biseri- cii semnul etern gi fertilizator al lumii. Desi Manole vrea sa-i distrug’ zidurile pentru a-si elibera sotia, este impiedicat de mesteri, fiindcd biserica nu mai apar- tine unui individ, ci eternitatii. Biserica indlfat de el din pamint si apa, din lu- mina si vint constituie 0 copie micsorata a Cosmosului sacralizat prin jertfa. Biserica reprezinta si un spatiu pe- depsitor. Alexandru Lapusneanu din nuvela lui Negruzzi, venit cu ginduri criminale in biserica, se ingalbeneste si face s& se cutremure'sfintele moaste. In nuvela lui Slavici ,Moara cu no- roc”, biserica inoculeaz& in mintea sa- maddului germenii cdintei; Lica, urmarit de poter’, se refugiaz4 intr-o biseric’, ceea ce ti declanseaz4 acestuia o teama nelamurita: , Fulgerele luminau intr-una chipurile sfintilor, ce priveau finta cu ochii lor nemiscati la omul abatut din cale, care venise sa tulbure linistea sfin- tului ldicas. Licd nu auzea si nu vedea nimic”, Profanarea bisericii (Lica rupea perdeaua altarului) fi d4 un sentiment de adinc& vinovatie: ,fnspaimintat, el singur nu stia de ce, facu un pas inapoi... Ti venea sd-si scoatd inima din piept, ti venea sd se repeada cu capul in zid, ca sd ramiie sférdmat la treptele altarului”. Motivul este prezent aproape in toa- te povestirile din ,Hanul Ancutei” de M. Sadoveanu: c&pitanul Nicolae Isac asculta ,,clopotele de la Tupilati”, Nasta- se Bolomir ,s-a cununat chiar la Sfinta Mitropolie”, comisul Ionita trage la han, linga biserica lui Lozonschi, Toderica 21 Catana este inchis in turn la Golia, jupin Damian are un dar pentru ,Sfinta noa- stra Maica Parascovia”. Reluat de O. Goga in poezia ,Biseri- cuta din Albac”, motivul sugereaza ideea de suferint&: ,Bisericufa din Albac/ Tu esti al vremurilor semn,/ Tot bietul no- stru plins sdrac/ E-nchis in trupul tau de lemn.” In finalul nuvelei ,Sultinica” de B. $t. Delavrancea, motivul bisericii e evocat in scena finala, ca o revenire la cele sfin- te: ,Sultdnica ajunsese in virful dealului... Privi lung la turla bisericii din sat...” Brad Considerat pomul vietii, bradul are functii in ritualele legate de toate cele trei evenimente ale vietii: nastere, nunta i moarte. Insusi cuvintul care defineste acest copac pare si fie foarte vechi, mos- tenit din fondul prelatin. Bradul apare in literatura populara, in special, pentru desemnarea falniciei si a vitalitatii. Vegsnic verde pe culmile muntilor, prin simetria exceptionali, el inoculeaza sensul perfectiunii si adeseori in poezia cult apare ca element al peisajului so- lemn sau ca reper in lumea trectoare. In poezia ,Bradul” de B. P. Hasdeu, po- mul sugereaz4 statornicia, rezisten{a si frumusetea, forta si vitalitatea poporu- lui:,,Cind arde soarele de mai,/ Cind vin- tul iernii geme,/ Mareful brad pe-naltul plai/ Sti verde-n orice vreme!” Aceeasi semnificatie o identificam gi in pastelul »Bradul” de V. Alecsandri: ,.n zddar tu, vrdjitoare,/ Aduci viforul pe-aice,/ In zadar imi pui povara/ De zapada si de gheafa./ Fie iarnd, fie vard,/ Eu pastrez a mea verdea{a”.22 Blaga il considera o legatura eterna intre cer gi pamint: Std intre zodii si fara gi un brad (,,Cintecul bradului”), iar Sa- doveanu ii confera valoare de emblema a spiritualitatii noastre, caci oamenii din »Baltagul” sint oameni ,,de sub brad”. Busuioc Planta protectoare, cu atribute puri- ficatoare si simbol al iubirii statornice, busuiocul se afla in strinsa legatura cu semnificatiile botezului si ale apei sfin- tite. Frunzele de busuioc sint utilizate la prepararea apei rosii de leac, despre care se crede c& detine puteri magice. Florile de busuioc raspindesc un miros pitrun- zator. In Congo, frunzele de busuioc sint utilizate pentru dezlegarea farmecelor si pentru alungarea duhurilor rele. Ele sint bune pentru vindecarea ranilor si a contuziilor. Alituri de un ou luat de la o gaind neagra, busuiocul este folosit si in descintecele de indepartare a stri- goiului. Literatura a facut din el un simbol al iubirii impatimite si un element de- finitoriu pentru atmosfera tihnita si cuprins’ de o vraja solara a satului ro- manesc. La Goga, este un fel de recipient al emotiilor lumii: in poezia ,,Reintors”, »trei fire de busuioc” devin martore ale juramintului sdu, iar in ,,Singur”, busu- iocul piere otravit de nefericirea poetu- lui: ,Bolnavit de doruri multe,/ Moare-n geam azi busuiocul/ Ni s-a dus in alta fara/ Amindurora norocul”. Busuiocul sfintit fi inoculeazi un sentiment de si- guranta: ,,Adormitor m-alind busuiocul/ Ingélbenit sub candela de paza” (.,Lacas strabun”). Floare a dragostei, busuiocul e aso- ciat albului servetelor sau paretarelor. El readuce, in plan simbolic, preaplinul verii, care, impreund cu focul din vatra si culorile somptuoase ale covoarelor, prelungeste frumusetea si intensitatea solara a verii. Motivul e prezent in poe- zia ,Harta” de G. Vieru cu semnificatia de valoare spirituala: ,,latd ca la rdsdrit/ pamintul nostru/ se margineste/ cu por- tretul marelui Eminescu, la asfintit ~ cu cel al marelui Creangé, la miazd-noapte ~ cu smicele vechi de busuioc, la miaza- zi — cu patucul baiatului meu”. In poezia ,Busuioc” de V. Roman- ciuc, planta tine de ritualul cregtin, are puterea magica de ocrotire: ,.Busuioc la nastere,/ Busuioc [a moarte,/ Floare de tristefe,/ Floare de noroc,/ Viata noastra toaté,/ Doamne, cum incape/ Intre doud firel Mici de busuioc!”. Cal Este o traditie, se pare, potrivit c4- reia, la origine, calul fisneste, galopind ca singele in vine, din bezna adincuri- lor, fie din maruntaiele pamintului, fie din adincurile mari. Acest cal arhetipal este purtitorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atit de focul ce nimi- ceste si triumf&, cit si de apa ce hraneste gi ineaca, Multi considera calul simbol al inconstientului, al dorintei nestavilite. Dar dupa noapte vine ziua si se intimpla calul s&-si pardseasca aripile intunecate, inalfindu-se la ceruri, in plina lumina. Atunci el apare intr-un alb vesmint de slava, reprezentind instinctul stavilit, sublimat. Intre om si cal intervine o dialectica specific§: sub soarele amiezii, purtat de navalnica-i goana, calul galo- peaza orbeste, iar claretul, cu ochii mari23 deschisi, ti alunga spaimele si il indreap- ta spre finta pe care si-a propus-o; dar noaptea, cind, la rindu-i, cdirequl este orb, calul devine calauza clarvazatoare. Desi este erou, stapinul trebuie si renun- fe intrucitva la propria-i personalitate gi si se lase pe seama puterilor supranatu- rale ale calului: ,Calare pe Vizir si im- presurat de curteni, Maria sa a facut in pas ocolitl batdliei; apoi s-a oprit in locul unde mértii moldoveni fusesera aduna- ti. Se opbea ici colo cautind cu privirile, pind ce deodata a simtit la harmasarul sdu o neliniste. Maria sa a descélecat si a cunoscut la citiva pasi-pe comisii sdi, $i mai incolo pe batrinul Céliman, staroste- le” (,,Pratii Jderi” de M. Sadoveanu). In m&sura in care calaretul il con- duce spre o cale gresiti, el descopera umbrele, fantomele. Dar calul poate fi oricind un aliat al demonului. Insotito- rul gi sfatuitorul eroului, este totusi, de cele mai multe ori, animalul benefic. In timpuri indepartate, e posibil ca el sd fi fost animal de cult. Emblema a eroicu- lui, sporeste prestigiul rézboinicului si de aceea calaretul apare ca erou initiat in cultul Cavalerului prin cele trei trepte: jertfa, lupta si izbind’. Din acest punct de vedere, calul supus, adicd invins $i imblinzit reprezinta un simbol al trium- fului. Caii inaripati, stralucitori si bene- fici, sint adeseori mesagerii divini si pro- tectori ai luptatorilor. In spatiul Daciei fericite, ,caii albi ai zinei Dochii” devin simbol al armoniei generale. Ca fina inaripata, in basme, el poate patrunde pe celalalt tartm, zboara ca gindul, se Tevitalizeaz’. periodic, hrinindu-se cu JAratic, si cunoaste toate vicleniile lumii. In ritualurile funerare, conduce sufletul mortului, ciliuzindu-I spre lumea de dincolo. Caul alb, dar de un alb straluci- tor, este solar, luminos si reprezinta ma- retia; calul negru este, de obicei, bidiviul mortii, desi in unele texte rusesti acesta devine simbol al tineretii gi al vietii tri- umfatoare, In balada ,,Toma Alimos”, ca gi pas- torul harazit mortii din ,,Miorita”, hai- ducul ii cere animalului-prieten si-i oficieze ritualul intoarcerii in natura: groapa si-i fie sipat in codru, florile de pe mormint sa-i aminteasc ,,mindrei” de cel disparut, finul asternut in noul »pat” si-i inmiresmeze somnul. Manea apare pe un cal negru - simbol al des- tinului malefic. Calul poate fi si un depozit de ne- multumire, un perfid si un narivas pe care doar eroul il poate imblinzi, Nesu- pus omului, el este un pericol, dar si un animal care impune teamé gi, sub acest aspect, poate intrupa ameninjarea. Ca animal invins de erou, calul se trans- forma in aliat si calauzitor. In basmul »Tinerefe fara batrinete si viata fara de moarte”, calul se vitalizeaza, pentru ca apoi s& poat fi ciluza spirituala si re- flex al constiintei eroului; in final, calul face ,tocmeala” cu printul pentru a-1 insoti pe ultimul drum gi, odata intrati in timpul profan, nu-i mai cere acestuia sa-gi respecte promisiunea, ci ,,fi sdrutd mina’ si pleaca. Este vorba, asadar, de ca- lul insofitor al mortilor si de aceea este, in primul rind, cAlauzitor. In ,,Povestea lui Harap-Alb”, calul il ucide pe Spin, in momentul in care toate probele sint de- pagite; gestul stu pregateste intoarcerea lui Harap-Alb din moarte.24 Carte Cartea este simbolul universului. Cartea vietii din ,Apocalipsa” se afla in centrul Paradisului si se identifica cu Pomul vietii: frunzele pomului, intocmai caracterelor cirfii, reprezinta totalitatea fiinfelor, dar gi totalitatea legilor divine. Cartile sublime erau consultate de ro- mani in imprejurari iegite din comun; ei credeau ca, prin rispunsurile divine ce le aflau intr-insele, isi pot izbavi nelinistile. In Egipt, Cartea mortilor era o culege- re de formule sacre, inchise in mormint impreuna cu cel disparat, menite si ple- deze in favoarea lor la judecata final si si-i implore pe zei sa le inlesneasca stra- baterea infernului si accesul la lumina soarelui vesnic. Cartea apare ca simbol i divine, care nu este dezvaluita itiatului. Daca este inchisa, car- tea isi pastreaz4 taina. Odata deschisa, igi las& infeles continutul de citre cel care 0 priveste. In textul ,,Minunea cartii” de N. Da- bija, cartea semnific’ puntea de legiturd intre generafii, oameni, popoare, depo- zit al experientei umane. Autorul scrie: »Cartea, cu ajutorul cuvintelor, fixeazd Sgindirea, ideile, intimplarile lumii. Ca acestea sd nu se uite.” Semnificatiile motivului in poe- zia Testament” de T. Arghezi ar fi de treapté in marea ,,trecere” universala; vhrisov” al innobilarii prin munca; ,cu- vinte potrivite’; rezultat al sublimarii uritului $i al transforméarii lui in frumos: (,Facui din zdrenfe, muguri si coroane”); convertirea ,,durerii” adunate in ,,vecii” in creatie artistic’ ce izbaveste si puri- ficd. In versurile ,Cartea mea-i, fiule, 0 treapta”, motivul exprim&’ mostenirea spirituali transmisd urmasilor. Moste- nirea pe care o lasi eul liric este, aparent neinsemnata, e doar ,un nume adunai pe-o carte”. Ideea continuta aici este cd procesul de realizare a unei opere (cArti) este unul anevoios si indelungat (nue adunat”), la capatul c&ruia poetul isi va aduce partea lui de contributie la curge- Tea ascensionala a generafiilor. In poezia »Ex-libris” de acelasi autor, motivul car- tii comport semnificatia unei trepte in evolutia spiritual’, unui depozit de valo- ri si spatiu al cunoasterii rationale: ,,Car- te frumoasé, cinste cui te-a scris,/ Incet, ginditd, gingas cumpanitd;”, iar in Rug’ de seari”, cartea face parte din vegnicul mit al universului: ,Si-nghite-ma intreg, in haos,/ Umil, senin si mulfumit/ Ca las in urma mea repaos,/ $i-0 foaie noud de adaos/ La cartea Vesnicului mit/ fn care visul mi-e strivit/ Ca un vldstar de mar- garit”. Simbolul apare si in nuvela ,Sarma- nul Dionis” de M. Eminescu. In ambele ipostaze (Dan/ Dionis), personajul des- coper in cartea lui Zaroastru un mijloc de anulare a timpului gi o cale spre Para- dis. In aceastd opera, cartea apare ca un obiect magic: ,Pe 0 pagind gasi o mulfi- me de cercuri ce se tdiau, atit de multe, incit pdrea un ghem de fire ros sau un Paienjinis zugravit cu singe”. Pentru omul fara cultura, cartea este spafiul iluminat, in care acesta se simte opresat si pierdut, Astfel, reprezentantii dictaturii comuniste din romanul lui M. Preda Cel mai iubit dintre paminteni” ingeleg s& lupte cu lumina c&rtilor prin arderea lor: ,Auzisem indata dupa nafi- onalizare ca niste comisii de inventariere a bunurilor mosierilor de prin conace25 socotisera de pilda cartile acestora drept ceva daundtor, din moment ce le gdsisera intr-un conac mosieresc, le aruncasera in curte si seara faranii faceau cu ele un foc pasnic, taifasuind la lumina lor fizicd, in timp ce straémosii lor culturali le scrisese- ra pentru lumina lor spirituala”. Cartea (scrisoarea) pe care o trimite iubitei unul dintre fii falnicului domn. la sfirsitul luptei din ’,Scrisoarea III"de M. Eminescu prezint’, de fapt, 0 doina de catanie ce sintetizeaza, in simplitatea pura a termenilor, frumusefea sufleteas- c& (,ochii cu sprincenele”) si spatiul sil- vestru (,codrul cu poienile”). In poezia ,,Legamint” de G. Vieru, eroul liric intretine un adevarat cult al c&rtii lui Eminescu, sub constelatia spi- ritual a cdruia {si recunoaste statutul plenipotentiar de poet: ,.Stiu: cindva, la miez de noapte/ Ori la rdsdrit de Soare/ Stnge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra carfii Sale”. Casa Ca gi cetatea, templul, casa se afla in centrul lumii, este imaginea universului. Ea este un simbol feminin, cu sensul de refugiu, de mama, de protectie, de sin matern. Primul nostru colt de lume, pri- mul univers, casa semnifica permanenta unei spiritualitati, este un punct de ple- care, dar si un punct de convergenta a tuturor drumurilor-intoarceri. In lite- raturd, casa nu e doar pereti de piatra si fatada, ci catedrala a sufletului. Ea este 0 axa intre cer $i pamint, e Licagul familiei sial dragostei. Casa parinteasca din ,Amintiri din copilarie” de I. Creangi semnificd un Centru al lumii niciodat& uitat ,cdtre care sufletul de copil al autorului se in- toarce spre a-si mentine tinerefea aido- ma anticului Anteu” (C. Miu). Purtind in mina ,,creanga de aur” a nemuririi sale viitoare, Nic& isi incepe ,drumul” in viata in casa parinteascd ce simboli- zeaza Casa natala universal’. Spatiu al jocului (in care Nica si ceilalti copii se aflau mereu in petrecere) si loc protejat de prezenta pirintilor, modesta locuin- {a devine spatiu cosmicizat prin soarele chemat de copilul cu par balai. In opera lui I. Drut&, motivul casei se asociazi cu destinul personajelor: casa mare a Vasilutei, casa dornici de co- costirci a Rutei, casa-stind a pastorului, casa-clopotnit’ a lui Horia, casa-bise- ricd a Ecaterinei, casa-pamint a lui Gh. Doinaru. La acest autor, casa are cer, are pimint-temelie, are ferestrele des- chise cu licomie spre lume. Pe Onache Cardbus din ,,Povara bunatafii noastre” dorul de casa il face s& infrunte riscuri- le unui riu in primavara. Ciobanul din »Toiagul pastoriei” revine din fundul lumii, durindu-si de fiecare data casa, adic& destin. Pentru el, casa e un spatiu al statorniciei si puritatii, al sigurantei si retragerii in intimitate. Construit pe virf de deal, are asemanare cu stina, este © continuare a casei din vis: ,,Si-a ridi- cat deci o cAsutd acolo, in virful dealu- lui, pe un petec de pamint mostenit de la réposata sa maicé... numai cd prea semana ograda ceea a ocol; portifa prin ceva amintea de strunga prin care trec dimineafa oile cind le vine vremea mul- sului.,.” Bunelul lui Isai, personaj din roma- nul ,,Zbor frint” de V. Besleaga, se in- toarce pe jos acasi tocmai din Galitia.26 In rizboiul anterior, trecuse prin multe primejdii, dar ,numai dorul de casa |-a ajutat”, afirma I. Ciocanu. Motiv prezent in ,,Hronicul gi cinte- cul virstelor” de L. Blaga, casa si locurile dimprejurul ei se prezinta ca loc sacru, magic, legendar si mitic: ,Aceasta era lumea mea: casa, sura, stogul de paie de dupa sura, in care imi faceam, in fiecare vara, un labirint...” Ulterior, aflindu-se departe de casa parinteasca, autorul va scrie: ,Aveam doud umbre, 0 umbra de zi si-o umbra de noapte. Umbra de noapte era a doru- lui. Md chinuia dorul de casa,” Casa de la fara din poezia argheziana devine un spatiu sacralizat: ,Seara stau cu Dumnezeu/ De vorba-n_ pridvorul meu” (,,Denie”) In poezia Casa parinteasca” de G. Vieru, motivul asigura o centrare cosmi- ca: ferestrele deschise in univers, fintini- le ~ sonde adinci in istorie, vintul curat gi mirosul de brazi — oglinda sufletului si chipului, ploaia ~ ritual, floarea-soarelui ~ faguri de miere: ,Acasd Patria mai li- nistitd este/ $i mai a mea”. Castan In stravechea China, castanul cores- pundea vestului gi toamnei. Era sidit pe altarul Pamintului indreptat spre acest punct cardinal. Traditia a facut din cas- tan un simbol al prevederii, fructul siu servind drept hrana pentru iarna. Uriagul castan din ,Hronicul si cin- tecul virstelor” de L. Blaga copleseste cu coroana lui toata casa, simbolizind inge- rul ocrotitor. Legat printr-un duh ascuns de destinul casei si al familiei, acesta se stinge odata cu moartea st4pinului. Castel Castelul este, de obicei, situat pe in- altimi sau in luminiguri de paduri: este © constructie solida gi la care se ajunge greu. Castelul da o senzatie de siguranta, ca gi casa, in general, dar in cazul sdu este vorba despre un grad sporit de securita- te. Este un simbol al protectiei. Po: lui insd fl izoleaza intrucitva de mijlocul cimpiilor, padurilor sau colinelor. Ceea ce se afla induntrul siu este despartit de restul lumii, capita un aspect inde- partat, pe cit de greu de capatat, pe atit de rivnit. Ceea ce ocroteste castelul este transcendenta spiritualului. Este consi- derat adapostul unei puteri misterioase si imperceptibile. Castelele apar in pa- durile si in muntii vrajiti, avind faima unor locuri sacre. Tot in castele se afl preafrumoasele tinere adormite, ce as- teapta si fie trezite de drumetul indra- gostit, sau feti-frumosi sfirsiti de dor, ce aleargi s-o intimpine pe frumoasa cala- toare, Castelul simbolizeaza conjugarea dorintelor. Castelul negru este castelul pe veci pierdut, dorinta condamnata s& nu fie vreodata implinita; este imaginea infernului, a destinului incremenit, fara speran{a de intoarcere sau schimbare; este castelul fira punte si de-a pururi pustiu, in care salasluieste doar sufletul singuratic. Castelul alb este, dimpotri- va, un simbol al implinirii, al unui des- tin desavirgit, al perfectiunii spirituale. Castelul cu luminile stinse, care nu este neaparat castelul negru, simbolizeazi inconstientul, memoria confuza, dorinta nedefinita; castelul luminat, care nici el nu este castelul alb sau de lumina, sim- bolizeaza constiinja, dorinta aprinsa, proiectul realizat.27 Castelul din poemul ,,Luceafirul” de M. Eminescu, in care traieste fata de imparat, simbolizeaz& inconstientul, dorinta imprecisi, condamnat a nu se realiza vreodat’, ba chiar pamintescul din firea eroinei, in opozitie cu lumea strilucitoare a Luceafarului nemuritor: oi cit de viu s-aprinde el/ In fiecare sea- ra,/ Spre umbra negrului castel, Cind ea o sd-i apara”, Cavou Cavoul, in contextul poeziei bacovie- he, este un spatiu al somnului vecin cu moartea, o anticamera a Neantului, caci intregul sens al poeziei bacoviene este prabusirea lentd in moarte, sub apasarea plumbului, Motivul este dominant in poezia simbolista, care cultiva echivocul si vagul, si comporta diverse acceptii. Cavoul ar putea fi camera poetului ,cu briie negre zugravita” (,,Singur”) — cel mai mic cerc al solitudinii sale. Cavoul ar mai putea sa reprezinte oragul care, intr-o zi de ninsoare urias4, devine un intins cimitir: .$i ninge ca intr-un cimi- tir (,,Nevroza”) — al doilea cerc al singu- ratagii bacoviene. Prin extensie, ,cavoul” ar mai putea simboliza planeta: ,,fntreg pamintul pare un mormint” sau chiar intreg Universul: .Pe zdri argintii, in imensul cavou”- ultimul cerc spatial al solitudinii $i agoniei bacoviene. Prins intre aceste cercuri concen- trice ale Nefiintei, poetul devine prizo- nier al unui spatiu intunecat, apasator si rece; singuratatea viului in aceasta lume a mortii ar putea sugera implacabila lu- necare in Neant, prin includerea tuturor in acelasi destin. In poezia ,,Plumb” de G, Bacovia, ca- voul simbolizeaz’ imposibilitatea iegirii din spatiul unei lumi, in care ti se refuzd implinirea aspiratiilor: ,Stam singur in cavou...si era vint.../ $i scirfiiau coroane- le de plumb”. Verbele la imperfect pre- lungesc aceasta stare, plasind eroul liric intr-o nemigcare incremenitd parca pen- tru vecie: ,dormeau”, stam”, ,scirtiiau”. Calatorie Simbolismul calitoriei, extrem de bogat, se rezuma totugi la ciutarea ade- varului, a pacii, a nemuririi, la descope- rirea unui centru spiritual. Cautarea lor a dat nastere aventurilor nenumarate. Calitoria mai inseamna seria de incer- cari pregatitoare ale initierii, ca progres spiritual. In masura in care cdutarea muntelui central, de exemplu, este o inaltare spre axa lumii, urcarea lui este egalé cu inalfarea la cer. Acelagi lucru se poate afirma gi despre trecerea poduri- Jor. Mersul spre centru se mai explicd prin cSutarea Pamintului Fagaduintei. Calatoria exprima o dorinfa profunda de schimbare interioar’, 0 nevoie de noi experiente; ea este marturia unor nemulfumiri ce imping la cAutarea si descoperirea de noi orizonturi. De fapt, calatoria nu se implineste decit indun- trul fiinfei (.Calatoreste in tine insufi. $i acolo, in tine insufi, vei ajunge la Marea Pace”). Calatoria ca fuga in sine nu-si va atinge niciodata scopul. In toate literaturile, calatoria simbo- lizeaz4 o aventura gi o cercetare, fie cd este vorba de o comoara sau de o sim- pl& dorinta de cunoastere, concreta ori spirituala. Mereu nemultumiti, calitorii viseaza la un necunoscut mai mult sau mai putin accesibil. Dar nu gisesc ni-28 ciodati lucrul de care au vrut si fag’: pe ei insigi. Astfel cAlatoria devine semnul unui perpetuu refuz de sine. In basmul popular ,,Greuceanu”, Junga calitorie a personajului este un drum al destinului, el fiind un ales. Calatoria realizata de Nica din »Amintiri din copilirie” de I. Creangi e cea de la Humulesti la Iasi si reprezintd © ,coborire” din universul pur al copils- riei; Nica pierde insula de nemurire, care era Humulestiul si calatoria il va condu- ce lao adevarata drama a instrainarii. Pentru Dionis/ Dan, personajul cen- tral al nuvelei ,Sarmanul Dionis” de M. Eminescu, care traverseaza timpul prin intoarcerea in vremea si spatiul apus prin ascensiunea ficutd in lund, calato- ria se dovedeste o cdere adamica. In naratiunea ,,Descoperind riul” de F. Neagu, cilitoria (reali, imaginari?) copilului incepe accidental, sdrind in al- bia bunicii Paraschiva, ce ,,se rotea goala alaturi de mal”. Pentru Banica clatoria semnificd cunoagterea primara a lumii, a naturii inconjuratoare, cu toate splen- dorile ei. Calatoria lui Ionut Jder din romanul »Fratii Jderi” de M. Sadoveanu semni- ficd initierea si invatatura personajului. La fel ca gi in basme, drumul si aventuri- le reprezinta probe si incerc&ri, prin care Ionut dobindeste experiensa gi intelep- ciunea vietii. Motivul calatoriei in ,,Ultima lund de toamna” de I. Drug devine proba a valo- rilor eterne. Copiii n-au venit la izvorul vietii si pe batrin il chinuie gindul: au nu cumva gi-au pierdut esentele culturale adunate de veacuri de catre neam? Imaginea ,,Ratdcitor, cu ochii tulbu- ri/ Cu trupul istovit de cale” din poemul »Rugiciune” de O. Goga sugereazA mo- mentul de cumpana pe care il traieste tinarul autor aflat la inceput de drum; el este un cAlator, un cdutator care vrea s4-gi gaseasc& rostul sau in mijlocul po- porului caruia ii apartine. Motivul calitoriei in romanul ,,Bal- tagul” de M. Sadoveanu presupune lungul drum al Vitoriei in cdutarea ose- mintelor lui Nechifor, acesta fiind o re- plicd le ,marea calatorie” in care a plecat »dalbul-de pribeag”; si pentru ca sufletul lui s8-gi gaseasca odihna, femeia si fecio- rul ei cutreier& muntii, spre a implini da- tina: Sa nu ramiie intre lupi; sd-l aduc intre crestini”. Camasa In tradifia celtic, de un trup imbra- cat in cdmasa nu se atinge nici o boala, c4masa fiind insemnul ocrotirii. Faptul de a nu avea nici cimasa este semn nu numai de deplina siracie materiala, ci gi de total singuratate morala si de renun- fare la lume: nici uh loc material, nici un om gi nici o iubire nu-ti mai oferd ocro- tire. Faptul de a-ti da si cAmaga de pe tine este, dimpotriva, un gest de nefar- murita generozitate. In masura in care cAmaga este o a doua piele, esti dispus si te daruiesti pe tine insufi, sa-ti impar- tdsesti intimitatea. Simbolismul cAméasii este nuantat de materialul din care este facutd gi care se afl in contact direct cu trupul: cinepa grosolana pentru [4ran si ascet, in fin pentru oamenii de lume, miatase de pret pentru cei bogati, orna- mente bogate pentru cimaga purtata la diferite ceremonii. In poezia ,,Camasile” de G. Vieru,29 motivul reprezint& esenta vietii mamei, © parte din fiinja celui dus, camagile constituie obiecte aproape magice, ca si cum, prin spalarea lor, feciorul ar putea fi adus acasd. In context, cimagile mai sugereaza viata pasnica: ,$i nu le-a im- bracat de mult feciorul”. Caprioara C&prioara este in esenté un simbol feminin. Pentru copiii nevinovati ea poate deveni o mami-doici. Asemeni mielului, ea este simbolul impotrivelii: ea se opune agresivitatii dominatoare. Frumusejea sa se datoreaza stralucirii extraordinare a ochilor: privirea fi este adeseori comparatd cu cea a unei fete ti- nere. Caprioara cu picioare de bronz, pe care Heracles vrea s4 0 captureze dupa o urmirire indelungat’, simbolizeazi infelepciunea. In acest punct, simbo- lul metalului sacru gi cel al cprioarei fugare se intilnesc. In traditia celtilor, vindtoarea de caprioare simbolizeaza si cutarea infelepciunii care nu se afli decit sub un mar, pom al cunoasterii. In multe mituri, este simbolul nimfelor si poate avea caracter demonic, cu toate cA ciuta ni se pare o faptura blajina. In unele basme, fetele erau transformate in ciprioare. O veche legenda chinezi relateaza despre o cAprioara care a nas- cut o fetita. La moarte insa cadavrul ei a disparut, dezvaluindu-si astfel originea supranaturala. In poezia ,Moartea cAprioarei”de N. Labis, simbolul poarté valoarea copila- riei cu care are loc o rupere foarte dure- roasi, ciprioara constituind o pierdere esentiala. Din perspectiva unei herme- neutici a simbolurilor, despre ,,Moartea caprioarei” s-a spus cd ea ar reprezentao figurare a patrunderii intr-o noua treap- ta de virstd insofita de pierderea purittii gi inocentei originare a copilariei. Ceas/ Ceasornic Constient ca .ceasul care loveste” a venit, Toma Alimos din balada populari cu acelagi titlu las4 murgului nazdrivan sarcina ingroparii. Ideea este ci omul e muritor, ci vine o vreme cind ii soseste »ceasul” implinirii destinului omenesc (.dar si ceasul mi-a sosit”). In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, ceasornicul care urmeazA singur ,lunga- a timpului carare” simbolizeaz’ nu doar timpul marelui Univers: lumina, impe- rioasd gi palida, este potriviti pentru a domina o lume van gi absurda, nascuta dintr-un vis al neantului. Cenusa Simbolismul cenusii e determinat, mai inti, de sensul pe care-] comporta acest cuvint: ceea ce rimine dupa stin- gerea focului. Mai presupune cadavrul, reziduu al trupului, dupa ce s-a stins in . In orice viziune, cenuga va simboliza lipsa de valoare, nulita- tea legati de viata omeneasca, datorita precaritatii acesteia. Ascetii crestini isi amesteci hrana cu cenus&, ca semn al renunfirii la orice vanitate paminteasca. Dar acest simbol nu este lipsit de nuante si extinderi. La chinezi, viziunea cenusi- lor umede era o prevestire a mortii. Ce- nusa de trestii era folosita pentru a opri apele potopului, Cenuga stinsa, cu care comparat capul unui intelept, semni- ficd oprirea activitatii mentale. Dar tot30 ceea ce este legat de moarte tine de sim- bolismul eternei reintoarceri. Astfel, in manistirile crestine, s-a pastrat obiceiul de a-i culca pe muribunzi pe pamintul acoperit de o cenusa agezat in forma de cruce, aceasta fiind un simbol universal alalternantei viaja/moarte. Cenuga bine- cuvintata este utilizata in cadrul sfintirii unei noi biserici. La unele triburi, preo- tii invocau ploaia, raspindind cenusa pe creasta unui munte. In poezia ,Intoarcere in ,rina” de T. Arghezi, motivul comport semnificatia de ideal national pistrat cu sfintenie: »cenusa morfilor din vatra”. In finalul nuvelei ,Moara cu noroc” de I. Slavici, la intoarcere, batrina nu gi- seste decit zidurile innegrite de fum ale hanului, gramezile de praf si cenusa din care se vedeau oasele celor care fusesera Ghit& si Ana. Repetarea termenului ,,ce- nusa” si imaginea celor cinci cruci care se proiecteazA simbolic, peste intreg ca- drul, capata accente tragice. La. Pillat, motivul sugereaza aspec- tul rezidual al zilei care a fost: ,Pe sesul peste care seara cade/ Cenusa si pustiul se intind” (,,Cocorii”). In poezia ,,Noi si pimintul” de L. Blaga, motivul exprim’ dorinja de re- structurare, de sublimare: ,in zori de zi as vrea sd fiu si eu cenusa”. Cer Este un simbol universal prin care se exprima credinta intr-o fiiny’ cereascd divina, creatoare a universului. Cerul e o manifestare directa a transcendentei, a puterii, a perenitatii, a sacralitatii, cea ce nici o fiinté de pe pamint nu poate atinge. Transcendenta crestina se rea- lizeaz4 in inaccesibilitatea, infinitatea, eternitatea si forta creatoare a cerului (ploaia). Cerul a fost considerat tatal re- gilor si al stapinilor de pe pamint. Cerul mai este simbolul complex al ordinii sa- cre din univers, invizibile, superioare lu- mii fizice. Adeseori cerul este reprezen- tat printr-un clopot, o cupa rasturnata, © cupola, El este silasul Divinitagilor gi Preafericitilor. Cerul mai este considerat jumitatea a doua a Oului lumii. Se spune c& cerul se afl induntrul sufletului si nu invers. Acesta este motivul pentru care omul citeste in cer lucrurile folositoare. Cuvintul este adeseori folosit pentru a semnifica absolutul aspiratiilor omului, ca plenitudine a cdutirii, ca loc posibil al perfectiunii spiritului su, ca si cum cerul ar fi spiritul lumii. In contextul poemului ,Luceafarul” de M. Eminescu, motivul sugereazi principiul pater: ,lar cerul este tatdl meu/ $i muma-mea e marea”. In altd parte, cerul semnificd spatiul sacru, su- perior lumii fizice: ,O, vin,’ in parul tau balai/ S-anini cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri si rasai/ Mai mindra decit ele”. Cerb Cerbul a fost adeseori asemuit ar- borelui vietii din cauza coarnelor lui ramuroase, care se reinnoiesc periodic. Este simbolul riturilor cresterii, al renas- terilor. In mai multe cosmologii, cerbul lopatar, prin mugetele lui, trezeste viata creatd; in arta indiana, arborele este ade- seori reprezentat rasarind din coarnele ramificate ale animalului. De asemenea, cerbul este vestitorul luminii si arata drumul spre lumina zilei. In alte civili- zatii, cerbul este conceput ca mediator31 intre cer gi pamint, ca simbol al soarelui ce rasare si urcd spre zenit. Alteori, re- prezentat cu o cruce intre coarne, cerbul devine imaginea lui Christos, simbolul harului mistic, al revelatiei mintuitoa- re. Origene percepe cerbul ca pe un ur- miritor al sarpelui, adica al raului. Ca si vulturul ce devoreaza serpii, cerbul este un semn prin excelenta favorabil, dar bipolar, caci el distruge prin foc se- ceta, inibusind tot ceea ce traieste cu apa. Cerbul lopatar mai are o trasitura cu totul specifica: calcd cu copitele din spate exact pe urma copitelor din fafa, astfel_ simbolizind modul in care tre- buie urmatd calea stramosilor. Nichifor Caliman, personajul romanului Prati Jderi” de M. Sadoveanu, asociaza chipul marelui domnitor cu cel al unui cerb, in sensul cd acesta era pentru moldoveni, asemeni cerbului, vestitorul luminii, al bucuri ..acolo sede Voda ca un cerb frumos cu stea in frunte, iar imprejurul cerbului numai jivine” In ,Povestea lui Harap-Alb” de I. Creanga, uciderea cerbului constituie una din probele initiatice la care e su- pus personajul, iar semnificatia moti- vului este una profunda: ucigind cerbul, Harap-Alb omoara o ipostazd a Raului etern, instaurind pacea in lume. La L. Blaga, simbolul reprezinta o lume ,,curata”, fara constiinta impovara- (4 a omului: ,Cerbi cu ochii uriasi si blin- intra-vor in bisericile vechi/ cu portile deschise,/ uitindu- se mirafi in jur”. Ace- cagi semnificatie a simbolului o regisim in rindurile eminesciene: ,$i prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea’naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi in taina/ Mersul cirdului de cerbi” (,,Semne”). . Cere Cercul este figura ciclurilor ceresti, a revolutiilor planetare, a ciclului anual din zodiac. Mai degraba decit cercul, forma primordiala este sfera care figu- reaz4 oul lumii, cercul fiind o proiectie sau o sectiune a sferei. Paradisul tere- stru era circular. In iconografia crestina, motivul cercului sugereazA eternitatea; trei cercuri sudate evocd Treimea Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Tot ce este rotund are un sens universal pe care il simbo- lizeaz& globul. Sfericitatea universului si a capului omului sint indici de perfec- tiune. Inchis, fara inceput gi fara sfirgit, complet desavirsit, cercul este semnul absolutului. Cercul mai simbolizeaza diversele semnificatii ale cuvintului: un prim cerc simbolizeazi sensul literal; un al doilea sens — sensul alegoric; un al treilea sens — sensul mistic. Atunci cind este destinat si protejeze un in- divid, cercul devine inel, bratara, colic briu, coroana. Inclul ce se poartd pe de- get are functia si-1 protejeze pe purtitor in punctele cele mai sensibile — degetele miinii, instrumentele naturale de emisie si receptie a fluidului magic. Cercurile aveau menirea de a mentine coeziunea dintre suflet gi corp. Tata de ce in anti- chitate razboinicii purtau atit de multe bratari yi Je ce inclele gi bratirile nu pu- teau rimine asupra celor, al cdror suflet trebuia s& poata evada, precum mortii Inclui nai inseamina o fegatura sau 0 da- ruire Voits gi irevocabila, de aceea calu- Biritele poartd verighete. romaneasca, cercul este asocial soareiui, cerului, lumii gi lui Dumnezeu. Cercul include sensurile ar- moniei prin comunicare, iar cunoasterea In congtiings _32 este raportati la posibilitatile limitate ale fiintei, prin sensurile mostenite din latina ale verbului ,,a incerca”. In poezia romantic’, apare imaginea cercurilor acvatice, oglind’ a cercului gi migcare magica a lumii: ,Ca sa vada-un chip se uitd/ Cum alearga apa-n cercuri,/ Caci vrajit de mult e lacul/ De-un cuvint al Sfintei Miercuri"(,,Craiasa din povesti”, 'M. Eminescu). Lacul, element care nu lipseste din cadrul ideilor romantice, simbolizeaza perfectiunea: in el se ri- sfringe imaginea cercului, a eternitatii coborite in lume. La Eminescu ,,cercul strimt” (,,.Lu- ceafirul”) se asociazi cu universul profan, supus norocului si intimplarii, adic& doar posibilitatii de a incerca fara certitudinea biruintei. Viata se consti- tuie in ciclu minimal, este ca o alerga- re in cerc sub prigonirea sortii. Lucian Blaga defineste universul lumesc ca pe 0 corold de minuni”, metafora releva- toare, construita pe asocierea imagini unei flori (simbol al regenerarii conti- me) cu viziunea crestina asupra vietii (moarte gi inviere). In acest cerc, exist& posibilitati infinite pentru fiinja care evolueaza o dati cu el, acceptind cu- noasterea lui dinduntru, prin partici- pare la misterul viefii (,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”). Cosbuc transpune simbolul in bala- da ,Nunta Zamfirei”: ,,S-adund cerc si iar se-ntind/ $i bat pamintul tropotind/ In tact usor”. Cercul, in acest context, este o aluzie la minunatele calitati fizice si morale ale oamenilor din popor, e expresie a capacititii acestora de a trai cu intensitate, e un moment de intens& bucurie a fardnimii. Cetate Cetatea este, aproape in mod univer- sal, simbolul refugiului interior al omu- Jui, al adincului inimii, simbolul locului unde se produce comunicarea privilegi- ata intre sufletul omului si Divinitate sau Absolut. In ,,Psalmi”, Dumnezeu insusi este comparat cu un turn de tdrie”, iar in alt text religios citim rindurile: , Incer- cafi a intra in cetatea cea mai din adin- cul inimii, in casa lui Christos”,”O cetate puternica este Domnul nostru”, ,Domnul este Sprijinitorul si Cetatea mea”. Uneo- ti, si ,dumnezeiescul Ierusalim” era des- cris ca prototipul cetatii, care incd de pe atunci fi proteja pe credinciogi. Imaginea Cetatii Neamtului des- chide si incheie-nuvela ,,Sobieski si romanii” de C. Negruzzi. Aparitia acesteia provoaca orgoliul lui Sobies- ki: ,zari pe sprinceana dealului, inal- tindu-se trufasa dinaintea lui, cetdtuia Neamtu”. Ap&arata de ziduri groase si stind neclintita in fata timpului, ce- tatea constituie o imagine micsora- ti a pamintului stramosesc etern, un simbol al demnitatii neamului: ,Sa nu zicd leahul c-au intrat intr-o cetate romdneascé ca intr-o tard pustie”. La sfirsitul textului, cetatea devine per- sonaj de mit: ,iar cetatea, cu portile deschise, purtind pe zidurile ei urmele boambelor dusmanesti, rdmase singura pe culmea inverzita, ca un mare schelet de urias”. Cetatea Hotinului, in care s-a retras Lapugneanu din nuvela cu acelasi titlu de C. Negruzzi, ,este mutd si pustie, ca un mormint de urias”, bituta de valuri in coastele ei stincpase si sure. Imaginea apartine, dupa conceptia Ini Durand,33 structurilor mistice ale regimului noc- turn al imaginarului; in final, Lapugnea- nu-Demonul se intoarce in spatiul sim- bolic al cetatii, dupa ce, intreaga viata, spatiul sau sufletesc a stat sub semnul tenebrelor. Ciocan Ciocanul, din multe privinte, este o unealta a raului,a forteibrutale. Este, tot- odata, creator i distrugator, instrument de viata si de moarte. Instrument al lui Hefaistos, ciocanul reprezint& activita- tea formatoare sau demiurgic’. Cind loveste nicovala, el este metoda, vointa spirituald de cunoastere. Faurit.in mod ritual, ciocanul este eficace impotriva adversarilor, hotilor, joaca un rol de pro- tectie activa si magica. La unele civiliza- (ii, un ciocan greu din piatra sau bila de piatra era asezat pe fruntea muribunzilor pentru a le usura trecerea in nefiinta. De altfel, traditia romana cere ca Decanul Sfintului Colegiu sa-I loveasca in frunte cu un coican din metal pretios sau din fildes pe Papa, indat& dupa ce s-a stins din viata, inainte de a-i proclama dece- sul. In Lituania, au fost descoperite ves- tigiile unui cult inchinat unui ciocan din fier de 0 m&rime extraordinar’. Acest cult igi are radacinile intr-o legenda ve- che, care spune c& pe vremuri un rege a inchis soarele intr-un turn de necucerit Acesta a fost eliberat de semnele Zodia- cului care au distrus turnul cu un ciocan mare. Buzduganul din basmul romanesc »Fat-Frumos gi soarele” este gi el simbol al fortei si izbavirii. In contextul poemului ,Imparat gi proletar” de M. Eminescu, ciocanul se asociaz cu puterea care are menirea s& loveasca pe cei supusi: ,Jstoria umana in veci se desfasoard,/ Povestea-i a ciocanu- lui ce cade pe iléu”. Ciocirlie Datorita felului sau de a se inalta cao sigeata spre cer sau, dimpotriva, de a se lisa brusc s& cada, ciocirlia simbolizeaza evolutia sau involutia Manifestarii. Ea este un fel de mediatoare: zborul ei de la pamint spre cer si de la cer spre pamint leagi cei doi poli ai existentei. Asfel, cio- cirlia reprezint& unirea dintre terestru gi ceresc. Ba zboard sus si-gi face cuibul pe pamint, din fire de iarba uscata. Cind isi ia zborul in lumina zorilor, ea evoc ar- doarea unui elan juvenil, expresia bucu- riei de viata. Cintecul ei, spre deosebire de cel al privighetorii, este un cintec de bucurie: ,Sus, sus, tot mai sus/ Din pa- mint fisnesti,/ Ca un nor de foc;/ Rasco- lind adincul albastru,/ Te inalfi cintind si cintind te inalfi” (Shelley). Pentru teo- logi, cintecul ciocirliei inseamna rug rispicata gi veseld inaintea tronului lui Dumnezeu. Din cauza vitezei cu care zboara, a inaltimilor pe care le cucereste, dar si din cauza dimensiunilor ei mo- deste, ciocirlia nu poate fi vazuta. Tata de ce ea devine un simbol al transparentei, al materiei dure, al strigatului. Pasare sa- cra pentru gali, in folclor si in credinte populare, ciocirlia este o pasire de bun augur. Gherufele unei ciocirlii adevarate sau simbolice pot fi purtate ca talisman. Acesta poate feri de persecutii, asigura victoria. Zborul ciocirliei este asociat, in poe- zia lui B. P. Hasdeu, cu ascensiunea spre eternitate a creatorului: ,Se duce ciocir- lia sd-i cinte-n departare,/ Acolo unde34 vara mai poate straluci.../ Ce mai astepfi, poete? E ziua de plecare/ Vei mai cinta o datd...dar numai nu aci! (,,Ciocirlia”). In Legenda ciocirliei” de V. Alecsan- dri este evocata originea acestei pasari: o fata de imparat indragostita de soare este blestemata de mama soarelui s4 nu ajung’ niciodata la acesta: ,,Jar sufletu-i Jferice luat-au formd viel De-o mica, drat- ‘gilasd, duioasa cioctrlie/ Ce vesnic catra ‘soare se-nalfa-n adorare/ Chemindu-l, primavara, cu dulcea ei cintare!” In piesa ,,Pasdrile tineretii noastre” de I. Drufa, ciocirliile intruchipeaza se- tea de zbor, visurile si aspiratiile spre inalfimile spiritului: ,...mie mai dragi mi sint ciocirliile. Ce mai pasare,’sfin- ste Dumnezeule! Cimp arat, semanaturi Proaspete, zare largd, cer senin, atita-i trebuie ciocirliei. Se suie, tovardsi, sus pind se topeste mai cu totul si, de acolo, de sus, o zi intreaga cinta, seamand, ara si prdseste impreund cu faranul.” Cires Inflorirea ciresilor este unul dintre cele mai atragitoare spectacole ale na- turii. Floarea de cireg este un simbol al puritatii. La ceremoniile de nunta din Japonia, ceaiul este inlocuit printr-o in- fuzie de flori de cires, care reprezinta, in acest caz, un simbol al fericirii. In- florirea varietatii celei mai cunoscute de cireg coincide cu solstitiul de primavara si prefigureaza, de fapt, inflorirea grine- lor, fiind un indiciu al recoltelor viitoa- re. Floarea ciresului, efemera si fragila, curind luata de vint, mai simbolizeaza 0 moarte ideala, detasata de bunurile i precaritatea acestei lumi. In poezia eminesciana ,,Atit de fra- geda”, motivul evoca candoarea femeii iubite: ,Atit de fragedd, te-asemeni/ Cu floarea alba de cires,/ Si ca un inger din- tre oameni/ In calea viefii mele iesi”. Ciuleandra Dans (din Muntenia) si nume de cintec, ciuleandra a constituit motivul romanului cu acelasi nume, scris de Li- viu Rebreanu. Caracterul straniu al dan- sului gi ritmul sacadat al melodiei redau idea sacrificiului sacramental. Pentru personajul lui Rebreanu, ciuleandra devine o imagine'a armoniei, iar cind Madialina este luata din acest univers, ea inceteaza si mai existe, fiind jertfa aleasa gi ucisd dintr-un imbold de identificare cu victima; in final, Puiu Faranga intr’ in cercul magic al ciuleandrei. Ciine Prima functie miticd a ciinelui este aceea de caliuza a omului ‘in tntuneri- cul mortii, dupa ce fi va fi fost tovaras in lumina vietii. Vechii mexicani cresteau ciini anume pentru a-i insofi pe morti in lumea de dincolo. In multe traditii, impreund cu cadavrul, este ingropat un ‘cline sau cite unul in fiecare cele patru colturi ale mormintului. La un popor de calareti, calul mortului e sacrificat si car- nea lui este impartita ciinilor si pasarilor care-l vor calduzi pe raposat spre impa- ratiile cerului si infernului. In Persia, mortii, batrinii si bolnavii erau aruncati la clini, Persii asaz& ling’ muribund un ciine astfel incit omul si animalul s& se poata privi in ochi. Cind o femee moare la nastere, este nevoie de doi clini, deoa- rece trebuie asiguratd calatoria a doudsuflete. Uneori, avind virtuti medicinale, ctinele este un erou civilizator, stramos mitic, simbol al vitalitaqii. Se spune ca, daca un om nu are frati, frafii lui sint cti- nii. Inima unui cfine este inima stapinu- lui su. Latratul cfinilor ling’ o casi este un semn prevestitor de moarte. Totoda- t&, el este simbolul aviditatii, al Licomiei. Inradit cu lupul si sacalul, ciinele apare ca un animal malefic si impur. Profetul ar fi declarat c& vasul din care a baut un cline trebuie spalat de sapte ori, prima data cu pamint. Cine omoara un ciine devine necurat; este tot atit de rau si ucizi un cline, cit si omori gapte oameni: despre cline se crede cd are sapte vieti. Simbol al fidelitatii- fata de om, in credintele populare romanesti, este adu- c&tor de noroc, dac& se pripaseste pe la casa omului, venit din necunoscut. Cu semnificatia din ,Miorifa”, de paznic de taina si apardtor al omului, ctinele apa- re in multe legende si balade populare. Sfinta Vineri are o catelusé cu ,dinfii de ofel”. In vinatoarea sa ritualic’, Dragos este insotit de un cfine indrumator, care reprezint& viafa pus& in slujba omului, adeseori nerecunoscator si tradator, ca intr-o poveste din [storia ieroglifica” a lui D. Cantemir: un ctine, care pazea © gospodirie siract, simte apropierea lupului gi isi cheama st4pinul; acesta ig- nora chemarea paznicului sau fidel, cAci »omul, tictlosul, somnului s-au ldsat”. Ciinele este ucis de fiara salbatica, este asociat mizeriei si abandonului in ex- Presi de felul celei care explicd ultimul gind al personajului Ion din romanul lui Rebreanu: ,mor ca un cline”. In fabula ,Doi clini” de A. Donici, in baza alegoriei, motivul sugereaz servi- 35 lismul omenesc, prin intermediul cite- lului ,,tarcat/ Ce din ograda an in curte s-au luat” si fidelitatea in cazul dulaului ce rabda ,ploaie, foame, ger”. In romanul ,,Baltagul” de M. Sado- veanu, ciinele Lupu rimine in preajma osemintelor lui Nechifor pina este gasit de Vitoria gi fiul Gheorghita. Cind aces- tia se apropie de ramisitele stapinului, ciinele este nelinistit, incearca si opreas- cA caii, fuge spre o ripa. Ulterior, ciine- Te il recunoaste pe Bogza ca ucigas: ndpusti la beregata, mestecind mormairi sdilbatice cu singe”. Cimpie Cimpia este simbolul spatiului, al ne- sfirsitului terestru. Ea poate s4 reprezin- te spatiul ideal in care pot locui oameni, in opozitie cu muntele destinat perso- najelor divine. Una din muncile impuse unor personaje, in schimbul unui servi- ciu sau a unei prestatii oarecare, const uneori in a defriga una sau mai multe cimpii. Cimpia Bucuriei era, de aseme- nea, un pamint al tineretii: reprezenta gederea intr-un loc elizean, unde secolele trec ca minutele, unde locuitorii nu mai imbatrinesc, unde pajigtile sint acoperite de flori vegnice. In mitologia greco-ro- mana, mortii a caror psihostazie a fost prielnicd merg in Cimpiile Elizee, pen- tru a gusta bucuriile divine ale vesniciei. Antiteza a Infernului, cimpiile sint sim- bolul Paradisului in care intra cei drepti dupa moarte. »Cimpiile asire” din meditatia ,Floa- re albastra” de M. Eminescu sint simbo- Jul universului lumii antice babiloniene, edenul pamintesc gi sugereaza ideea ci, aga cum aceasta lume infloritoare a de-36 venit pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viata sd-i para pustie ¢i lipsita de sens. In pastelul ,,Miezul iernei” de V. Alecsandri, cimpia apare ca spatiu al terorii hibernalului, in care ceva din oroarea italic a lui Ovid a trecut si la poetul roman” (G. Calinescu). Intinsa cimpie incremenita capata o solemnita- te de inceput de lume. Cimpia ,pustie si alba” din poemul »Noapte de decemvrie” de A. Mace- donski fuzioneaza cu odaia alba, antre- nind frigul cosmic. Acest cadru exterior dusmianos (cu viscol albastru si lupi care urla) constituie proiectii ale sentimentu- lui de frustrare pe care il traieste poetul, simbolizeazi lumea contemporana, in interiorul careia Macedonski s-a simtit mereu nedreptatit: , Dar luna cea rece, $- acea dusminie/ De lupi care urla, s-acea sdracie/ Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta,/ Sint toate pustia din calea cea dreaptd...” Cint/ Cintec Cintul este suflul fiintei care raspun- de actului creator. In raport cu muzica, cintul este primordial: muzica, chiar si cea sacra, nu este decit o tehnicd ce avea s& vind mai tirziu. In poezia ,,Dorinta” de M. Emines- cu, clipa iubirii, insopita de cintec de ape side susuri ale vintului, se integreaza in marele cint eminescian al lumii. Faptul este sugerat prin prezenta unuia din cele mai muzicale versuri din creatia marelui poet: ,Adormind de armonia”. Cintecul buciumului (alituri de ace- la al cornului) constituie, de asemenea, unul din motivele poeziei eminesciene. In poezia ,,Fiind biiet...” de M. Emines- cu, sunetul de bucium red misterul si farmecul padurii, sugereaz4 melancolia, nostalgia vaga a fericirii trecute, dorul: »Un bucium cinta tainic cu dulceatd,/ Sunind din ce in ce tot mai aproape”. In nuvela ,,Toiagul pastoriei” de I. Druti, cintecul pastorului, care adeseo- ri ia nastere in préajma focului, se vrea auzit de lume, dar lumea nu-I auzea, nu putea s& auda cintecul acela trist, care transmitea “ bunavoint’, blagoslovire: »Avea fluierul cela darul de-a mingiia, de-a imbarbata, de-a face sufletul sd se rupa de pamint, sa zboare, si sittenii, osin- diti de-a se fi tot tirit ca rimele, tmpreund cit fluierul cela se rupeau si ei pe-o clipa- doua de la pamint, sa mai vada lumea din jur”.Motivul cintecului popular este atestat in nuvela ,,Zilele dupa Oreste” de Vitalie Ciobanu. Acesta dadea batrinei o stare de gratie si de regasire a ecourilor unei existente demult apuse. Chiar dupa arderea gheretei, postul de radio local a continuat s& transmit, la aceleasi ore, concerte de muzica populara. Plingea de fiecare data suferinda mami, cind le as- culta, Astfel, cintecul popular reprezint’ marile valori ale poporului. In poezia ,Azi sint indragostit”, cintul devine expresie a sentimentului inaltator al dragostei: ,,£u curg intreg in acest cintec sfint;/ Eu nu mai sint, e-un cintec tot ce sint”. Clavir/Vioara Clavirul din poezia ,,Mars funebru” de G. Bacovia, este expresia tristetii, de- primarii, melancoliei: ,Ningea bogat, si trist ningea; era tirziu/ Cind m-a oprit, in drum, la geam clavirul;/ $i-am plins37 la geam, si m-a cuprins delirul--/Amar, prin noapte vantul fluiera intre pustiu”. In piesa ,,Pasarile tineretii noastre” de I. Druf&, vioara semnifica amintire, inalfare in lumea frumosului, lirism ris- colitor si duiosie. Cintecul ei patrunde in toate colfisoarele sufletului omenesc, declansind melodii tainice. Clepsidra Clepsidra simbolizeaz4 curgerea im- placabil-« vietii. Dar ea mai inseamna si o posibititate de rasturnare a timpu- lui, o intoarcere la origini. Forma clep- sidrei, cu cele douad compartimente ale sale, evocd raportul dintre entitatile sus-jos. Chiar dac& trecerea dintre com- partimente e doar un git ingust, rapor: tul totusi se poate stabili intr-o miscare continua. Vidul si plinul trebuie si se succeada, astfel exist o trecere de la re- gistrul superior la cel inferior, adica de la ceresc la terestru i apoi, prin rasturnare, de la terestru la ceresc. Aceasta pentru c&, cele doua rezervoare ale clepsidrei co- respund Cerului si Pamintului, iar firul de nisip care curge invers, atunci cind © rastorni, intruchipeaza schimburile dintre aceste doua tarimuri, manifesta- rea posibilitatilor ceresti, reintegrarea manifestarii in izvorul divin. Gituitura mediand este usa cea ingusta prin care au loc schimbarile. V. Romanciuc, in poezia ,Clepsidra”, extinde semnificatia acestui motiv: ,Cea mai veche clepsidra/ formata/ din cele ipiente:/ lumea asta, ceea lume/ Ni-nisipull — curgem/ dintr-un vas in altul/ exact intr-un veac de om”. In poezia omonima, N. Dabija suge- reaza ideea cA sfirgitul vietii pamintesti a omului prezinta in sine nu altceva decit inceputul viefii sale celeste: »Vroiam sa dobor secunda cu o siigeata, Vroiam sé masor cu o iubire vecia. Mult prea multa-mi parea Poezia. $i-a mea imi era lumea toata... larba crestea sub ochii mei, teii scoteau flori pe ram de md gindeam la ei atunci cind iubeam, ce tinar eram o! eram ce tindr atunci cind iubeam: de ma gindeam la ci, teii scoteau flori pe ram; iarba crestea sub ochii mei, si-a mea imi era lumea toata... Mult prea multa-mi parea Poezia. Vroiam sé masor cu o iubire vecia. Vroiam sa dobor secunda cu o sdgeata.. Clopot Simbol al vestirilor solemne, clopotul bisericii reprezinta o masura a timpului, instituie o legaturd emotionala cu sacra- litatea, consfinteste iesirea din durata, preceda un eveniment de interes gene- ral. Prin sunetul su grav si amplu, se impune in viati ca un semn al legiturii dintre un individ si lume gi inoculeazi © stare meditativa, adeseori de reviz re a pozitiei pe care omul 0 are in ut vers. Simbolismul clopotului este legat, mai degraba, de perceperea sunetului. In India, clopotul simbolizeaza reflec- tarea vibratiei primordiale, rasfringerea Puterii divine in existenta: perceperea dangatului clopotului risipeste limitarile38 conditiei temporale. Muzica produsa de clopote este inalfatoare $i, totodata, pre- zinta un criteriu al armoniei universale. Clinchetul clopotelor sau al clopoteilor are ins pretudindeni putere de puri- ficare; alungi duhurile rele sau micar avertizeaza de apropierea acestora. Ast- fel, clopotul devine simbolul chemarii divine, supunerii fai de cuvintul lui Dumnezeu, in orice caz, 0 comunicare intre cer si pamint. Prin pozitia limbii ce loveste peretii lui, clopotul evoca lo- cul a tot ce este ,suspendat” intre cer gi pamint, stabilind astfel o relatie intre lu- cruri. Dar el define si puterea de a intra in legatura cu lumea subteran’. In literatura, clopotul se consideri ‘simbol prolific, mai cu seamé in poezie. In ,Sara pe deal”, Eminescu face din el elementul central al pastelului. Clopotul armonizeazA migcarea sonor’: ,Clopo- tul vechi tmple cu glasul lui sara,/ Sufle- tul meu arde-n iubire ca para”. Apogeu al vietii, sunetul clopotului stimuleazi exaltarea erotic& si genereazA o ,,sfinfe- nie simpla” . In poemul ,,Imparat $i pro- letar”, motivul este utilizat pentru a des- crie viata de apoi, cind fiinta se va arita impiacata: ,,Chiar clopotul n-a plinge cu limba lui de spija/ Pentru acel de care norocul avu grija;/ Nimeni de-a plinge n-are, el traiul si-a trait”. Goga asociaza freamatul poeziei sale cu simbolul clopotului ce exprimi glasul durerii colective, intrupata in ,rugd” si »chemare”; de asemenea, glasul sau este cao binecuvintare si constituie o legatu- racu stramogii: ,E clopotul...Copilaria-si plinge/ Comoara ei pierduta-n pribegie,/ cu limba lui de ruga si chemare/ Stramo- sii tofi igi spun mustrarea mie”. Ion Pilat investeste clopotul cu atri- bute biblice si ritualice: ,O,clopot trist, profetizind cu glas de Christ”. In drama ,,Mesteral Manole” de L. Blaga, motival clopotului sugereaza ide- ea ci Manole, prin opera sa, rivalizeazi cu Dumnezeu, caci cei veniti si admire biserica nu aduc laude lui, ci mesterului care s-a intrecut pe sine: ,,Auzifi-I cum trage clopotul, cumplit si fard smerenie, parcé s-ar certa cu cerul”, Multimea observa adevarata dimensiune a zidirii, acceptind ideea c& autorul ei se ridicase, prin propria jertf&, deasupra cerului sia semenilor, apreciindu-I ca pe 0 valoare absolutd, in jurul cAreia se tese un mit. La inceputul romanului ,,Clopotni- fa” de 1. Druga fll aflam pe Horia ,,stind cu fata la soare, cu ochii inchisi, astep- tind sd bata clopotul din Piata Biruin- fei’; clopotul a oftat incet, domol, o singurd dat&”; vibreazA incet peste oras dangitul lui, masurindu-i clipele, orele, viata... Dar mai exista clopote altundeva, intr-acolo il poart& amintirea si gindul. Clopotnita reprezinta locul care trebuie jinut minte gi cinstit, relicva ce pastreazd aura de miretie: A trecut prin viltoarea multor secole si aceasta lung, anevoioa- sd cale dainuia deasupra ca o aureold sfinta”. Dangatul clopotului vibreazi a chemare si indemn, a luare-aminte si durere. In romanul ,,Biserica Alba” de acelasi autor, clopotul de la biserica sfintului loan Bogoslovul avea ceva cu- tremurator in dangatul sau si de aceea toate bisericile intrau gi ieseau din slujba Ja auzul lui. Se vorbea chiar despre pre- vestirile facute de acest clopot: ,, Tocmai atunci cind intorcea in jale, se mai aba- tea cite o ndpasta peste oras; alteori urca39 in slavi plin de viata, plin de lumina, si chiar ca vremurile se inseninau...” In poezia ,,Parintii” de D. Matcovs- chi, motivul sugereazd curgerea vremii a generatiilor: in curgerea vremii, copii devin oameni maturi, in timp ce batrinii urca in ceruri, repetind acelasi ritual al generatiilor de sute de ani: ,$i clopotele bat din vesnicii”. Cocor In simbolismul oriental, cocorul evo- c4 longevitate, dar, mai ales, fidelitatea exemplara. ,,In China antica, dansul co- corilor evoc& puterea de a zbura si, prin urmare, de a ajunge in Insulele Nemuri- torilor”*. Ca simbol al longevitatii, este asociat cu broasca festoasa, fiind, toto- data, si un simbol al nemuririi. Japonezii cred c& cocorii trdiesc mii de ani. Astfel batrinilor li se daruiesc adesea picturi sau gravuri cu cocori, broaste testoase si pini, toate fiind simboluri ale longe- vitatii. De aceea nemuritorii zboara, de obicei, clare pe un cocor. Ouale de co- cor servesc la prepararea bauturilor ce confera nemurirea. Intoarcerea ci cocorului este simbolul regenerarii. Este motivul pentru care, asociat cu prunul, constituie o emblema a primaverii. O legends antic& spune ca cocorul igi hra- neste tatal foarte batrin, fapt care face din el un simbol al dragostei copiilor fata de parinti. Pozitia sa, cind sta linis- tit intr-un picior, sugereaza demnitatea, meditatia si vigilenta, ceea ce a facut ca el s4 devina prototipul meditatiei si con- templarii. Mai este considerat aducdtor de daruri si averi sau dat&tor de viatd. In piesa ,Pasarile tineretii noastre” de I. Drusa, cocostircii constituie un ele- ment poetic al vietii, semnifica viata ru- ral& pagnic& si cuminte, legatura omului cu pamintul ce I-a nascut si crescut. Fara cocostirci, satul e mai sarac si mai banal, mai lipsit de poezie sau, cum zice Ruta, mai ,fard suflet”: ,.Doamne, macar un pui de cocostirc sa vad in valea satului, sd inchid ochii $i sé mor!”, Nu intimpli- tor satul in care tsi duc viata personajele dramei se numeste Valea Cucoarelor. 6 Cocos Simbol solar, pe care traditia folclo- rica il investeste cu virtuti protectoare, izgoneste demonii noptii, cheama soa- rele, El este, deopotriva, semnul luminii paradiziace gi al intunericului infernal; in credintele populare, cocosul negru identific’ mormintul strigoiului, iar cel alb daruieste lumina sufletelor condam- nate s4 raticeasca in intunericul mortii; in noaptea de Inviere sint dugi in tinda bisericii cocogi albi, in numele unui om care a murit fird luminare, iar daca in zorii zilei cint& cocogul, sufletul osin- dit primeste dreptul la lumina sfinta. In basme gi povesti populare, cocogul anuntf zorile, salvind lumea de primej- dia duhurilor rele. Precum Mesia, coco- gul anunta ziua care urmeazi noptii, de aceea figureaza pe flesele bisericilor si turnurile catedralelor. Pozitia aceasta in virful licagelor de cult si a caselor poa- te evoca suprematia spiritului in viata omeneasca, originea divina a iluminarii izbavitoare. Pind in secolul trecut, era zidit in temelia caselor pentru a proteja locuinta de diavol. In alte traditii, coco- gul este luat drept imagine a miniei, a dorinfei nestavilite. Alturi de ciine si de cal, cocosul figureaza printre psiho-40 pompii sacrificafi mortilor. Cocosul mai este simbolul veghei militare: el scrutea- 2A zarile de pe cele mai inalte crengi. In le romanesti, cintatul cocosului prevesteste venirea oaspetilor. In ,UIti- ma luna de toamna” de I. Drufa, acest cintec este mai mult o dorinta, un dor al parintilor batrini de copiii imprastiati prin lume: ,In pragul casei sté un cucos obraznic cu creasta singerind a batalie proaspata. Saltd putin din labe si cinta biblic de trei o1 Ca simbol solar, apare gi in povestea »Punguta cu doi bani” de Ion Creang’s la un moment dat, pentru a-] convinge pe boier si-i inapoieze punguta, ,intinde aripile in dreptul soarelui, de intunecd de tot casa boierului”. Simbolul apare gi in ,Istoria ieroglifica” de D. Cantemir: Inorogul, scApat din inchisoarea croco- dilului, se refugiaza in casele Cocosului Evropei, pe care il prefera pentru ci nu era implicat in intrigi si adunéri; inoro- gul se simte legat de el prin simpatie gi il considera o intrupare a iubirii protec- toare. In Poem” de G. Vieru, cocogul din creasta casei face o aliant& spiritual cu pisirile c&litoare, ficindu-le semne de implinire duioasa, si este un simbot cos- mic. De la el, ca gi de Ja briul albastru al casei cu care s-a incins poetul plecind in lume, incepe cerul: ,,N-as putea spune, cum spun alfii acum/ cé toaté viata mea, de mic,/ Am visat numai la stele/ Dar mi-au ardtat cerul/ Cocosul din creasta casei noastre,/ Cocorii care vin la’ noi primavara,/ nucii, stejarii,/ si-atunci am prins dragoste de ele”. La L. Blaga, motivul cocogilor ex- primi intunericul infernal: ,,Cocosi apocaliptici tot strigd/ tot strigd din sate romanesti/ Fintinile nopfii deschid ochi si-asculta/ intunecatele _ vesti"(Peisaj transcendent). Codru/ Padure Spatiu misterios, labirint, padurea reprezinta un loc al incercarilor; trezeg- te spaima prin faptul c& este un peisaj inchis si stapinit de umbre. Romanti- cii fi acorda sensuri simbolice; pentru ei, padurea este locul fericirii absolu- te, paradisul terestru in care evadeaza fiinta romantic&. Pidurea verde este un simbol al eternitatii, un spatiu dobin- dit dincolo de moarte. Eliade afirma ci padurea este un sanctuar si un centru, un spatiu originar in care fiinta igi re- giseste natura primordiala si patrunde in miezul lumii. Spatiu mitic, padurea simbolizeaza dainuirea eterna a naturii. Padurea constituie un adevarat sanctuar in stare naturala. In India, ascetii se re- trag in padure. Acoperemintul sau parul muntelui reprezint& gi puterea acestuia, ingaduindu-i si aducd ploaia, adica bi- nefacerile cerului. Padurile sint genera- toare deopotriva a stirilor de spaima si de calm, de apasare si de simpatie. Sene- ca scria: ,Cind ajungi intr-o padure, cu copaci peste masurd de inalfi, ale caror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, iti rapesc vederea cerului, atunci indltimea copacilor, taina locului, umbra deasd si nepdtrunsd, de care te minunezi, te fac sd crezi intr-o putere divind”, Codrul sau padurea sacra este un centru de viata, 0 rezerva de racoare, de apa si de caldura, asociate intre ele ca un soi de matrice. De aceea padurea este si un simbol matern. Ea intervine adesea in visele oamenilor,4l vadind o doringa de securitate gi de in- noire. Padurea poartd simbolismul unui imens $i inepuizabil rezervor de viata si de cunoastere misterioas’. In literatura populara, padurea re- prezinta un spatiu amenintitor, Muma- Padurii fiind personificarea spiritului ei. Padurea e simbol-labirint in multe basme: Harap-Alb isi incepe calatoria intrind intr-o p&dure din care nu poate iesi fara ajutorul Spinului (,,Povestea lui Harap-Alb”); Parpangel, personajul din »Tiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, ri- taceste prin padurea cu naluci si zine, in care copacii glasuiesc, din ramurile frin- te picura singe, iar el trebuie s& se lupte cu ,nebunele schime”. Univers al ideilor sial riticirilor inocente, spatiu al visarii si al purificarii, padurea rimine pentru Eminescu un simbol esential. Sub lumi- na lunii, ling& izvorul tainic, in mijlocul padurii se declangeaz4 reveriile subli- me: ,Adormind de armonia/ Codrului batut de ginduri/ Flori de tei deasupra noastra/ Or s&é cada rinduri-rinduri” (,Dorinta”). In poezia ,O, rami” de M. Eminescu, padurea apare drept spatiu al copilariei, de mit si legenda, ale cdrui re- pere sint lacul, luna, iarba, cerbii. Poetul Se va intoarce mereu spre acest spatiu- timp definitiv pierdut, padurea mirificd simbolizind timpul magic al copilariei, in antiteza cu cimpul gol gi sarac simbo- lizind maturitatea, Chemarea in codru din poezia »Dorinja” de M. Eminescu echivaleazi cu izolarea intr-un spatiu fermecat, sub ocrotirea cdruia omul se sustrage destinului. In acest sens, ima- ginea crengilor ,plecate”, care ascund »prispa cea de brazde”, izoleaz& spatiul real aflat sub semnul timpului trecdtor de spatiul iubirii ce devine insula de ne- murire. ,,Codrul cu verdeata” este locul privilegiat pentru implinirea erotica riv- niti in ,Floare albastra” de M. Emines- cu, Imaginea ,Cu crengile la pdmint”, cu referire la codru, din poezia ,Ce te lege- ni...” sugereaza tristetea, ca si cind min- drul codru ar fi atins de ,,boala” cosmica a toamnei. Analogia om-pom din textul »Revedere” de M. Eminescu, prin extin- dere, transfigureaza simbolul codrului, dindu-i valoarea de neam, fiint& natio- nala. Aici codrul este un element mistic, investit cu atributele vegniciei, pentru cA are putinta de a auzi necontenitul cint al rotatiei anotimpurilor: ,larna visco- Jul ascult”, , Vara doina mi-o ascult”. In »Scrisoarea III”, comparat cu imaginea corturilor (simbol al vietii nomade), co- drul semnificd statornicia, forta si viata vegnici a poporului roman, In plus, din fiecare ghinda va creste un alt stejar, sim- bolizind viata fara de moarte a pamintu- Jui strabun. Ostenii lui Mircea se inscriu in ordinea cosmica ¢i in unitatea a, tot ce misca-n fara asta, riul, ramul”, ultimul termen simbolizind codrul clocotitor din care ies mile de ,capete pletoase”,ca sicind s-ar fi impartasit din puterea lui. »Ochiul de padure” din poezia ,Floare albastra” devine spatiu al iubirii si spa- tiu - timp scos in afara riului heraclitic; codrul este numen kantian, care pune efemerul sub protectia eternului. Textul ,In pidurea Petrigorului” de M. Sadoveanu prezinta batrina pidure a Petrisorului ca fiind monumentala prin boltile ei de frunziguri, ca niste bolti de catedrala. Expresia ,codrii in zbucium” din poezia ,,Legimint” de G. Vieru semni-42 fica clocotul national, pe care Eminescu 1-a surprins excelent in opera sa. In con- textul poeziei ,,Padure, verde padure” de acelasi autor, padurea constituie un sim- bol al feminitatii percepute ca neprimi- toare de citre tindrul barbat, care trebuie mai intii s8 o exploreze. In romanul ,,Pidurea spinzuratilor” de L. Rebreanu, motivul sugereaz viata, iar spinzuratoarea - moartea. Comuniunea om-natura In balada populara ,,.Monastirea Ar- gesului”, Manole de dows ori se roagi lui Dumnezeu sa dezlantuie natura, de doua ori ruga ii este ascultata, dar nici potopul si nici vintul n-o abat pe Ana in drum. Balada popular’ ,,Toma Alimos” prezint& armonia desavirsit dintre su- fletul viteazului haiduc si codrul-frate: »Codrul se cutremura,/ ulmi $i brazi se clatina,/ fagi si paltini se pleca,/ fruntea de i-o struta/ si cu freamat il plingea”. $i moartea ciobanului moldovean din ,,Miorita” poate fi privita ca o jert- f§ ritual , prin care omul se intoarce in Universul din care s-a rupt prin naste- re, reconstituind astfel superba lui inte- gritate; de aici, feeria nuptiala din final — imagine a unui Cosmos riscumparat prin jertfa. Insotit de sunetele sacre ale liturghiei cosmice, sufletul ciobanului se intoarce in lumea celesta, completindu-i fiinya eterna. In ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, natura, ca simbol al dainuirii vesnice a poporului, devine personaj de mit: gla- sul i se aude prevestitor al nimicirii, iar »poala” codrului ascunde, ca un spatiu protector, miile de ,,capete pletoase”, care formau oastea roman’. Motivul naturii solidare cu romanul capita in aceastA operi o memorabil formulare, devenita reper al firescului in exprima- rea sentimentului patriotic: ,$i de-ace- ea tot ce miscd-n fara asta, riul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iard tie dusman este”. Sentimentul comuniunii cu natura, fiorul topirii omului, prin moarte, in pamintul incalzit de soare se contine in poezia ,Vara” de G. Cosbuc: ,Priveam Sara de finta-n ‘sus/ Intr-o sdlbaticd splendoare,/ Vedeam Ceahlaul la apus,/ Departe-n zari albastre dus”. _In sonetul ,,In gradina Ghetsemani” de V. Voiculescu, sint alese numai citeve migcari ale verticalitatii $i comuniunii cosmice: furtuna, zbuciumul mislinilor, pasarile. Tintuirea trupului in neputin- fa de a bea paharul sub furtuna dezlin- quita in clarobscurul sumbru al inserarii transfera intr-un cadru natural stihia Iauntricd inchisi in trupul care asuda singe, fiind reflectaté in dezlantuirea vintului, in vraistea gridinii. Agezarea cosmic e clatinata de suferinta celui ne- vinovat. Interferenja umanului cu natura e reliefaté sugestiv in versurile blagiene: »Tristefi nedeslusite-mi vin, dar toata/ durerea,/ ce-o simt, n-o simt in mine,/ in inima,/ in piept, ci-n picurii de ploaie care curg/ $i altoita pe fiinfa imensa lume/ cu toamna gi cu seara ei/ ma doare ca o rand” (,,Melancolie”, L. Blaga). Motivul e prezent in poezia ,Goru- nul” de L, Blaga prin analogii ca ,trun- chiul tau”. ,sicriul meu”, ,frunza”-“su- filet”: ,,O simt cum frunza ta mi-o picura in suflet”. Lumea mortii se face simtit&43 de pe acum, incit ,.stropi de liniste imi curg prin vine, nu de singe”. Textul ema- nd o tristete metafizica. Copac/ Pom Ca simbol al vietii, copacul poate fi considerat o legaturi, un intermediar intre pamintul in care igi infige ridaci- nile si bolta cereasc4 pe care o atinge cu crestetul. Simbol al viefii in continua evolutie, in ascensiune, arborele evoca verticali- tatea. El tnlesneste comunicarea intre cele trei niveluri ale cosmosului: cel sub- teran, prin rédacinile ce riscolesc adin- curile in care se implint; suprafata. pa- mintului, prin trunchi si crengile de jos; inaltul, prin ramurile dinspre virf, atrase de lumina cerului. Avindu-si radacinile infipte in pamint gi crengile inaltate spre cer, arborele este considerat un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pa- mint gi cer. In acest sens, el are caracte- rul unui centru, ceea ce face ca Arborele lumii sd fie sinonim cu Axa lumii. Aga se intimpla in China cu copacul Qianmou, ce se inalta din centrul lumii - dovada este faptul cd la picioarele lui nu afli nici umbra, nici ecou: cele noua ramuri i cele noua radacini ale sale ajung la cele noua ceruri gi la cele noua izvoare, silas al mortilor. M. Eliade noteaza ca ,arbo- rele este incarcat cu forte sacre, deoarece este vertical, creste, igi pierde si-si reca- pata frunzele, si deci se regenereazé: el moare si renaste de nenumiarate ori.” Exista o analogie intre arborele-pomul Vietii si arborele crucii. Crucea, inaltata Pe un munte, in centrul lumii, reia in totalitate stravechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii. Astfel in iconografia crestind apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a Arborelui-Cruce. In Biblie, copacul simbolizeaz’ ade- sea o persoana evlavioas4, care urmeaza #84 creasc&”, ,s4 infloreasc&” gi ,s8 deie rod”. Se spune despre Orfeu c& atunci cind se aseza sa cinte, in jurul lui se in- ghesuiau o multime de copaci: plopul, stejarul, fagul, artarul, bradul, salcia. In literatura, simbolismul copaci- lor e cu totul specific. Motivul apare in primul episod al poemului ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu: proiectind istoria pe marele ecran al timpului, poetul se intoarce la vremea cind turcii erau incd nomazi. Un tinar sultan (probabil Os- man), adormind sub fereastra iubitej, viseaza c& luna coboara pe pimint, lund’ chipul unei fecioare; in acel moment, din inima sultanului risare un copac ale cdrui ramuri vor umbri intreg pamintul. Copacul sugereaza cresterea prin vreme a Imperiului Otoman, toti sultanii care i-au urmat lui Osman, inclusiv Baiazid, realizind visul de marire al celui dintii. Imaginea argheziana ce contine mo- tivul aminteste de izgonirea din paradis - 0 cimpie pustie atit de proprie sud- ului romanesc, pe intinsul careia cite un copac singuratic se pietrificd in uitare si salbiticire: ,,Tare sint singur, Doamne, si piezis!/ Copac pribeag uitat in cimpie, Cu fruct amar $i cu frunzis/ Tepos $i aspru, cu indirjire vie” (,,Psalm”). Motivul ,co- pac pribeag” sugereazi dezradacinarea rostului pe pamint, neodihna, existenta ca paradox. In partea a doua a poeziei, »copacul pribeag” devine ,nalt cande- labru”, ,strajé la hotarele” dintre cer si pamint, cdci un slujitor al cerului se afla intre doua lumi. Versul fn ramurile-44 ntinse pe altare” suprapune cele doud viziuni alegorice: om — copac, om - can- delabru. La G. Vieru, acest motiv e mijloci- torul ideal dintre cer si pamint, rod al ciclurilor cosmice, al comuniunii dintre cele trei regnuri, axa a lumiii; el este su- perior omului:,,A fi vazut pom sé nu aiba raddcini?/ Pom care sé nu infloreasca?/ Pentru cd, vezi bine, Are alte griji, mai de seama?/ Afi vazut pom sd racneasca, sa lehdie din frunze? Sa-si sune alifel foi- le, cind vintul isi schimba directia? Afi vazut pom sé zgirie cu gheara/ Icoana soarelui de sus?/ Pom sit nu-i singere frunza/ Cind vine toamna si inghetul?” In nuvela ,Copacul care ne uneste” de N. Esinencu, pomul de pere din fintirimul satului e cel care nu lasa ca 0 vita de sin- ge si rimind prin striini; este veghea ce-i aduce pe tofi acasi. La moartea lui Volo- ghitd,un frate de al s4u spune:,,Simt cd ma inddus, dar in acelasi timp se lumineazd ceva in mine. Sa fie oare copacul care ne uneste, nu ne lasd sit ne pierdem de tot in timp?...Aici sint ingropate foarte multe ne- amuri ale noastre....” Copilarie Copiliria este simbolul inocentei, este starea anterioara cAderii in greseala, deci starea edenica, simbolizata in di- verse tradifii prin intoarcerea la starea embrionara de care copilaria este apro- piaté. Copilaria este simbolul simplitatii naturale, al spontaneitafii, or, copilul e spontan, linistit, fara premeditare gi gin- duri ascunse. {n tradifia crestina, ingerii sint adesea reprezentati sub infatisarea unui copil, ca simbol al nevinovatiei i curati »Nu stiu alfii cum sint, dar eu, cind mA gindesc la locul nasterii mele, la casa parinteascd din Humulesti... si la alte jo- curi i jucarii pline de hazuri si farmecul copiliresc, parci-mi salt si acum inima de bucurie!” (“Amintiri din copilarie”, Ion Creangs) Corabie Corabia evoca ideea de forta si secu- ritate de-a lungul unei traversari dificile. Ea este ca un astru rotitor in jurul unui centru (pamintul) si dirijat de om. E 0 imagine a vietii, cireia omul trebuie sa-i aleaga centrul si si-i asigure directia. In Egipt si in Roma, exista o srbatoare a corabiei lui Isis, care avea loc in martie: 0 navi noul, acoperita de inscriptii sacre, purificat& cu ajutorul flacdrii unei torte, cu pinze albe, plin’ de coguri si parfu- muri, era lansata in mare gi Kisata in voia vinturilor. Corabia lui Isis era simbolul sacrificiului oferit zeilor, pentru a obti- ne salvarea si protectia tuturor celorlalte corabii. Corabia-Fantoma simbolizea- 24 cdutarea credin{ei eterne in iubire si naufragiul acestui ideal (care se arati a nu fi decit o fantoma), visele nobile, dar irealizabile, vise legate de idealul impo- sibil. Mai mult decit atit: dacd centrul unei biserici este o nav, lucrul acesta nu se datoreazi doar formei lui de coca rasturnata, ci pentru ca ea simbolizeaza circulatia vietii spirituale si invitatia lao calitorie, cea mare. Corabia lansaté pe mare semnificd insdgi viata, ameningata de valuri si pe- ricole. Biserica cregtina de asemenea se identificd cu o corabie. Astfel, incipe- rea centrala a unei catedrale gotice este numita ,navis” (corabie). Arca lui Noe45 reprezinta ,,modelul” Bisericii, in afara cdreia nu exist& mintuire. In poezia ,,Dintre sute de catarge” de Mihai Eminescu, simbolul corabiei sugereaza diverse aspecte ale existentei umane supuse vicisitudinilor sortii. In poemul ,,Imparat si proletar”, corabia e simbolul perisabilitatii lumii: , Pe undele incete isi misca legdnate/ Cordbii inve- chite scheletele de lemn”. Simbolul corabiilor din meditatia »Romanta celor trei corabii” de I. Minu- lescu sugereaza trei tipuri fundamentale de existen{a. Primul e destinul trait in sfera valorilor materiale: ,Grdémezi de aut, chihlimbare/ Smaralde vezi si-opale blonde”. Al doilea model de viata este cel al cdutarii, al evadarii, al culorilor (in- ceputul, geneza, albul, puritatea, violetul inserarii), atunci cind viata are ca sens conceptul cunoasterii: ,In golul zdrilor patate de violetul inserdrii/ lar albul pin- zelor intinse iau cenusiul departarii”. Cel de-al treilea model este cel al cunoasterii de sine, sacrificiul de sine sugerat de mi- tul crestin. In poezia ,Padure, verde padure” de G. Vieru, corabia semnifica viata gi dragostea perpetua, care nu moare gi nu Poate fi strivita in nici un mod:”$i-0 co- rabie-si cioplise,/ $i-n amurgul greu, de stinci,/ A plecat pe mari s-o uite,/ Clati- nat de ape-adinci”. Corb Corbul este pasarea neagra a roman- ticilor, planind peste cimpiile de lupti pentru a se imbuiba cu hoituri. Aparitia corbului in vise este interpretat’ ca o ne- norocire, In ,,Mahabharata”, corbii sint comparati cu mesagerii mortii. Se consi- der ca apa ce a fost spurcatd de corbi nu mai poate fi folosita in ritual. In China, faptul ca pasarea corbul igi hraneste tatal $i mama este interpretat ca o restabilire a ordinii sociale. In Japonia, corbul este de bun augur: un corb cu trei gheare figu- reazi in sinul soarelui. El ar fi principiul care anim astrul ceresc, cele trei gheare corespund unui simbolism al soarelui: rasarit, zenit, crepuscul. In pastelul ,,Sfirsit de toamna” de V. Alecsandri, lipsa soarelui gi prezenta cor- bilor (pasari funerare) dau sentimentul "Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori/ Trece-un cird de corbi iernatici prin vitzduh croncénitori”. Coroana Coroana esre fagiduinta de viata nemuritoare, precum cea a zeilor. Ea simbolizeazi o demnitate, 0 domnie, accesul la un rang gi la nigte forte supe- rioare. Atunci cind se termina in chip de cupola, ea afirmi o suveranitate absolu- ti. Coroana a fost odinioara acoperita cu virfuri care intruchipau, ca si coarnele, raze de lumina. Acesta poate fi si sensul simbolic al coroanei cristice. In Yoga, coroana de pe cap este punctul prin care sufletul scap din granitele corporale, spre a se inalta la starile supraomenesti. Din cea mai veche antichitate, coroanei i s-a atribuit o functie protectoare. Ea detinea aceasta valoare de la materia din care era facuta (flori, frunze, metale pre- tioase) si de la forma sa circulara, care © apropia de simbolismul cerului. In Grecia si Roma, mortii erau impodobiti cu 0 coroani, ca gi fiintele vii in impre- jurarile importante ale vietii, pentru a atrage protectia divina (cununia cregti-46 a. Coroana de aur a indienilor, aureola zinta o incercare de identificare cu divinitatea solara si o exceptional pre- luare a puterii. In mod firesc, coroana semnific’ onoarea, méaretia, bucuria, victoria. In poezia ,,Plugarii” de O. Goga,ima- ginea franilor, pe fruntea carora Dum- nezeu pune ,cununa razelor lui sfinte”, este una aureolata. Crin wLegenda spune c& crinul ar fi rfsSrit din laptele Herei picurat pe pamint, in acelasi timp luind nastere si Calea Lacte- e”6. In-crestinism, crinul era simbolul iu- birii pure, feciorelnice. Se mai spune c& sint flori regale, indeosebi fiindca aspec- tul crinilor seamana cu un sceptru. C1 nul este sinonimul albului, al puritatii, inocentei si fecioriei. In traditia biblica, crinul este simbolul alegerii, al opririi la flinta iubita: ,Cum este crinul intre spini » asa e draga mea intre fete” (,,Cintarea cintarilor”). Crinul mai simbolizeaza ui- tarea de sine in seama vointei lui Dum- nezeu, adica in seama Providentei, care are grija de nevoile alesilor sai: ,Luafi seama la crinii cimpului cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc” (,Evanghelia dupa Matei”). Sugestie a potirului sacru si a soarelui (crinul cu sase petale), imagine a rofii cerului, simbol al puritatii, dar si al iubi erzise, crinul este floarea gloriei, dar sia morfii. In simbolistica popular, crinul nu este numai simbolul puritatii, ci si al pa- liditatii mortuare. In poezia simbolista, trei crini plantati pe mormint fac aluzie Ja moarte. El reprezinta abandonul, ui- tarea de sine pentru cei alesi de Dumne- zeu, dar si beatitudinea si extazul divin. In literatura, cu precidere in cea ro- manticd, crinul sugereazA fragilitatea: Pe brafele rotunde si umerii ei plini/ O primdvar-ntreaga ninsese flori de crini... (,Conrad”, D. Bolintineanu ). La Emi- nescu, , potirele crinilor” chiar devin ele- mentele unui decor sacru - sint ca ,urne de argint”, in universul artificial al zinei Dochii (.Memento mori”). Simbolistii il transfigureazi ‘tn imagini olfactive, subliniindu-i puterea narcoticd, caci ,[n crin e betia cea rard” (Macedonski). In cultura romana, ,,Crinul alb” reprezint& noua generatie, al c4rui patron nedecla- rat era insusi Eliade, si exprima suferin- fade a face parte dintr-o culturi mica, lipsita de prestigiu european. Mesajul general al nuvelei ,,La umbra unui crin” de M. Eliade se refera la posibilitatea unui paradis, catre care exist. un drum secret si camuflat, accesibil doar pentru cei pregatifi, initiati. Acest rai este desti- nat tuturor oamenilor, intr-un viitor in- departat; atunci ,exilul” general al lumii (pedeapsa Caderii) se va sfirsi. In creagia lui N. Labis, crinul semni- fica abisul ca drum firesc al purificarii: »mpleticit cu alge de lene si de vin/ Neo- stoit de nimeni pe neguroasa cale/ Am descifrat misterul otravelor de crin”. La T. Arghezi, in poezia ,Nehotarire”, motivul comporta semnificatia de tinerete: ,, Dar ziua care trece si md rdneste-n treacat,/ Imi umileste cirja si-mi incovoaie crinii,/ $i inima urmeaza s-atirne ca un lacat/ Cu cheile pierdute, la portile luminii”. Cruce Crucea are, pentru crestini, sensul de »axis mundi”, pentru cd ea este reazemullumii gi scara spre Dumnezeu. Asociata cu ,pomul vietii” (considerat crucea cu sapte trepte), simbolul propune o ima- gine stilizata a lumii, cdci cuprinde su- gestia celor trei dimensiuni — lungime, latime si inalime. Conform traditiei, locul in care s-a inaltat crucea lui lisus, acelasi cu cel in care a fost creat Adam, reprezint& centrul lumii, marcat de un mister arhetipal si, prin aceasta, punct de intersectie a nivelurilor cosmice. Or, mintuirea este obtinut4 prin legea iubi- rii, la ortodocsi aceasta find exprimata prin cruce, care are patru dimensiuni: dragoste fata de Dumnezeu (,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau”), dragoste fata de’ neam (,Sd va iubiti unii pe al- tii”), dragoste fata de cei cazuti (,Sd iu- besti pe aproapele tau ca pe tine insuti”), dragoste fata de dusmani (,Sa iubifi pe dusmanii vostri”).. In ,Scrisoarea III” de M. Eminescu, motivul desemneaza crestinatatea aflata sub semnul crucii, a carei ,,umbra” re- prezinta un spatiu protector. Simbolul a fost asezat in contexte care vorbesc despre suferinta si elibe- rare. Romanul ,lon” de L. Rebreanu se deschide si se inchide cu o descriere am&nuntité a drumului care leaga Pri- pasul de lume, insistind pe amanuntul ca in marginea satului se afl 0 cruce strimba cu un Christos rdstignit”. Sub egida acestui semn se desfasoar4 patima Personajului, deznadejdea, indirjirea si iubirea mistuitoare, intr-un univers in care nu se schimba nimic. Alt personaj al lui Rebreanu, Apostol Bologa, des- copera eliberarea prin moarte, sugerata prin indentificarea personajului cu pa- timile Mintuitorului; semnul crucii fi aprinde in suflet lumina increderi red& nadejdea in Dumnezeu (,,Padurea spinzuratilor”). La Blaga, crucea devine un simbol al acceptirii sensului lumii, cici rugi- ciunea presupune pentru el suferinta si crucificare firi nidejdea in risplata: »Ingenunchez in vint. Mine oasele/ au sd-mi cada de pe cruce/ Inapoi nici un drum nu mai duce/ Ingenunchez in vint/ linga steaua cea mai trista” (,,Epilog”). In romanul ,,Baltagul” de M. Sado- veanu, Crucea Talienilor ¢ locul unde a fost omorit Nechifor. Aici se opreste Vi- toria ca ,sd vada daca Lipan s-a indltat Ia soare ori a curs pe 0 apa”. Motivul crucii, in poezia-,,Parintii” de D. Matcovschi, sugereaz4 ideea dei curgere a vietii $i permanenta mortii: »Si gurd de izvor cu apa vie/ La radacina unei cruci de lemn”. In context, motivul poate fi interpretat ca o imagine a extre- melor (moartea si eternitatea vietii), ca © sinteza, in care se interpatrund cerul gi pamintul, timpul si spatiul, memoria anilor si a oamenilor. Culoare Cel dintii caracter al simbolismu- lui culorilor este universalitatea sa, la toate nivelele fiintei umane gi ale cu- noasterii: cosmologic, psihologic, mistic etc. Cele sapte culori ale curcubeului, in care ochiul poate distinge peste 700 de nuanfe, au drept corespondent cele sapte note muzicale, cele gapte ceru- ri, cele sapte planete, cele sapte zile ale sdptiminii. Unele culori simbolizeazi elementele naturii: rogul si portocaliul — focul; galbenul sau albul — aerul; verdele — apa; negrul sau cafeniul — pamintul.43 De asemenea, ele simbolizeaza si spatiul: albastrul — dimensiunea verticala; rosul ~ dimensiunea orizontala, mai deschis la rasarit $i mai inchis la asfingit. Negrul simbolizeaza timpul, albul - atempora- lul. De culori e legat tot ce insoteste tim- pul: alternanta de intuneric si lumina, slabiciune si fort’, somn gi veghe. Cu- lorile contrarii, precum albul si negrul, simbolizeaza dualismul intrinsec al fiin- fei umane, conflicte ale unor forte care sé manifesta la toate nivelele existentei. Limbajul popular si-a creat propria sa modalitate de percepere a simbolisticii culorilor: verdele inseamna speranti, albastrul — fidelitate, galbenul — gelozie, rogul - iubire, albul - inocenfa si negrul ‘= moarte. Culoarea insufleteste materialitatea lumii, ii da o strilucire aparte, sensibi- lizind extraordinar privirea si celelalte simfiri. In ,Muzicufe” de G. Vieru, cu- loarea e din ce in ce mai frecvent invoca- t cu titlu deziderativ: ,, Vreau sa ploaie rosu/ Vreau sit ploaie galben,/ Vreau sa ploaie-albastru,/ Vreau sa ploaie verde”. Eo dorinta a eului liric de a urca in cu- lori. Cupa Simbolismul cel mai general al cupei vizeaza Graalul, vasul in care se stringe singele lui Christos si care contine atit traditia pentru moment pierduti, cit gi bautura nemuririi. Cind lisus vorbeste despre paharul pe care trebuie si-l bea yi atunci cind il roaga pe parintele sau sA treacd de la el acest pahar, nu se refe- 14 numai la moartea lui, ci, in general, la destinul pe care Dumnezeu i l-a hardzit gi pe care il accepta in cunostinta de cau- 4. Cupa contine singele - principiul vi- etii - ea corespunde deci inimii. Schim- barea de cupe simbolizeaza fidelitatea gi se practicd la cununii. In Biblie, omul primeste destinul din mina lui Dumne- zeu ca pe o cup. »Grozava cupa”, care este intinsd lui lisus de ,o mind ne-ndurata”, in contex- tul poemului ,.In grédina Ghetsemani” de V. Voiculescu, este simbolul picate- lor omenesti, pe care si le asuma fiul lui Dumnezeu, pentru a le ispagi: ,O mind ne-ndurata, tinind grozava cupd,/ Se co- bora-mbiindu-l $i i-o ducea la gura”, ,Ii- sus lupta cu soarta si nu primea paharul/ Cézut pe brinci in iarbd, se-mpotrivea intr-una”. “In poemul lui V. Alecsandri ,,Dan, capitan de plai”, ,cupa mult plind de amaruri” semnificd tridarea, rusinea, lasitatea: ,Nu-mi trebuie-a ta mild, nu vreau a tale daruri,/ Tu imi intinzi o cupa mult plind de amaruri,/ Departe ea de mine...” Dascal Trezeste interes ipostaza de dascal in care apare Satana in nuvela emines- ciana ,S&rmanul Dionis”, Invayitor al cAlugarului si furnizor de carti diabolice pentru tinarul visdtor, diavolul capata atributele simbolice de model, pentru ca omul ii repeta destinul. In_,,Scrisoa- rea 1” de M. Eminescu, batrinul dascal simbolizeaza filozoful (modelul acestuia a fost filozoful german Kant), a c&rui minte preia functia ,ochiului” selenar, devenind obiectivul panoramei trecutu- lui si viitorului, al inceputului gi sfirsitu- lui vietii. Infitigarea hilara a dascalului (,haina roasd in coate”, ,halatul vechi”,49 »bumbacul in urechi”, ,girbovit”, ,uscd- tiv’, ,de nimic”) se afld in antitezi cu atotputernicia spiritului su, care spri- jind lumea gi vecia, precum micul Atlas Cerul. Surd la ,,cintecul de sirena” al lu- mii, el este ochiul creat ,spre a cunoaste”, spre a ajunge la lumea Adevarului ab- solut gi etern, dincolo de uman, cu aju- torul numéarului sacru: Asa el sprijind lumea si vecia intr-un numdar”. In partea a treia a ,Scrisorii”, mintea dascalului »vede” ,trecutul”, adica Geneza, Per- sonaj faustian, insetat de cunoastere, el trdieste tragedia mintii uriase, zagazuite de trecatorul si neinsemnatul invelis de ut. Stipinind Universul prin detinerea numiralui sacru, batrinul dascal se in- toarce (asemeni lui Hiperion) la timpul originar, cind Nefiinfa visa, in adincul repaosului etern, sa-si descopere sensul. Octavian’ Goga asaz simbolul in spatiul mitologizat al satului romanesc. Pentru Goga, invafatorul intrupeazi »seninatatea slovei din scriptura” (,Das- c&lita”), este c4rturarul care lumineaza lumea condamnaté la sclavie, inteleptul care asculta si alina durerile oropsitilor de soarta. Motivul este utilizat de M. Sado- veanu in nuvela ,,Domnul Trandafir”, Chipul dascalului prezinta o figura em- blematica, ale carei insusiri ii conferd atributele unui Creator: ,,bdiefii invafau dupa puterile lor; dar sint niste lucruri asa de neinsemnate cind le pui in fafa cu invafatura cealaltd, sufleteascd, pe care ne-o da Domnul”. Chipul dascalului se afla sub semnul iubirii si sub semnul mortii: cel care le daruise copiilor o par- te din sufletul su, nu s-a mutat peste Si- ret cum se zvonise, cia rdmas acolo pe pamintul nostru; si in pamintul cela l-au si ingropat”. A plecat cu dragoste asupra elevilor sai, care ficeau parte din ,corola de minuni a lumii”, bunul invafator si-a cistigat dreptul la partea de eternitate. Caragiale demitizeaz tipul literar, dar fi pastreaz& si el intrucitva sensul simbolic; pentru Caragiale, dascilul re- prezinta rutina ilustrata prin sabloane tiranice: ,Profesorul: — No!...vazt-ati numaice iaste lucrul acela carele se chea- ma respectul datorintii (cu elevatiune) carele este fundamintul acelui lucru, ma rog, carele se cheamd adevaratul romda- nism?... Cd-z eu ce va spun in toate zile- le, magarilor! Si va mustruluiesc (foarte emotional) cu acea dragoste, cu acel de- votamint ca un adevitrat parinte pentru copiii lui, ma rog! Ca sd scot si din voi oameni... si voi (foarte amarit) n-ascul- tafi!”(,,Emulatiune”). Demon In mitologia greaci, demonii sint fiinfe divine sau asemanatoare zeilor prin puterea pe care o detin. Apoi cu- vintul a ajuns s4 desemneze zeii interiori si, in sfirgit, duhurile rele. Conform unei traditii, demonii erau sufletele mortilor, genii tutelare sau temute, intermediare intre zeii nemuritori si oamenii vii, dar muritori. Demonul simbolizeazi o ilu- minare superioara, care iese din ordinea normala a lucrurilor, permitind sa se vadi mai departe yi mai sigur. Pentru crestinism, demonii sint ingerii care au tradat natura, dar care nu sint rai nici prin origine, nici prin natura. Caracter demonic, prin faradelegile gi cruzimea ce o dovedeste, este Alexan- dru Lapugneanul din nuvela cu acelasi50 titlu de C. Negruzzi. Ca arhetip istoric, acesta este un tiran alcdtuit din contraste puternice, iar pe plan uman - un demon romantic gi un damnat ce se refugiaz’ in postura distrugatorului: ,,Lapusneanul este un damnat osindit de Providenta si verse singe gi s4 nazuie dupa mintuire” (G. C&linescu). Lapusneanul-demonul are nevoie de o punere in scena gran- dioas& pentru a-si realiza razbunarea ca o uniforméa a erorii sale existentiale, dar, refuzindu-i-se mintuirea prin pocdint3, sfirsitul lui atinge valorile tragicului. Jn nuvela ,,Sarmanul Dionis” de M. Eminescu, rabinul Ruben devine, prin metamorfoza, demon $i il indeamna pe Dan sa rasfoiasca o carte magica. Luceafarul din poemul eminescian cu acelasi titlu este comparat cu un de- mon, respectindu-se astfel sistemul anti- tetic pe care se sprijind opera: demonul, nemuritor ca si ingerul, semnificd aici prabusirea vinovata intr-un abis al se- ductiei. Chiar indragostita fata (care in primul vis il vizuse ca pe .un inger”), ulterior il percepe ca pe un demon, re- fuzind cununile de stele promise de cel etern: ,,O, esti frumos cum numa-n vis/ Un demon se aratd,/ Dard pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodata”. In drama ,Mesterul Manole” de L. Blaga motivul fine locul poruncii ce- resti de inaltare a bisericii: ,Launtric, un demon imi stigd: Cladeste! Pamintul se-mpotriveste si-mi striga: Jertfeste!”. Doctrina personajului Bogumil cu pri- vire la demon este ilustrata prin ideea cA echilibrul gi eternitatea Universului sint determinate de cele dou forte la fel de puternice care-] compun: binele si riul : Si daca intru vesnicie bunul Dumnezeu $i Satanail sint frafi?...Poate ca untul slu- jeste celuilalt”. In ,Noapte de decemvrie” de A. Ma- cedonski, motivul sugereaza demonia chi- nurilor prin care trece emirul in drumul spre ,,Mekka cereascd”. Termenii ,sarpe”, »demon”, ca 0 emanatie a desertului-iad, surprind faptura devorata de ,,pustie”: .$i foamea se face mai mare-mai mare, $i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare../ Bat timplele... — ochii sint demoni cumpliti/ Cutremur e setea, s-a foamei simtire/ E sarpe, ductndu-si a ei zvircolire/ In pintec, in singe, in nervii-ndirjifi..- Bat timple- le. ochii sint demoni cumpliti” In balada ,,Mistretul cu colti de ar- gint” de St. A. Doinas, mistretul sugerea- 7 demonul: are loc atacul fortelor ostile eliberarii sufletului. Lic& din ,Moara cu noroc” de I. Sla- vici e un soi de demon dostoievskian, care, dupa ce a ucis primul om, I-a ucis si pe al doilea. Antrenindu-1 si pe Ghita in acest blestem, il determina sa incalce ordinea si legea nescrisd a lumii: ,Dar ce sd fac dact Dumnezeu nu mi-a dat gin- dul cel bun in ceasul potrivit?” Motivul este reluat de M. Sadoveanu in ,Hanul Ancutei”: sufletul personificat al hanului, care poate fi simtit la orele tir- zii ale noptii, tresalta si se infioar4 atunci cind prin vazduh trece demonul, in inte- riorul hanului auzindu-se usi trintite de o mina nevazuta. In povestirea ,lapa lui Voda” de acelasi autor, calul, inainte dea minca tipsia cu jar, tipd atunci cind sim- te prezenta demonului. Desertaciune Motiv biblic, (,,Desertaciunea deger- tdciunii,/ toate sint desertdciune”, ,Ecle-SI ziast”), este reluat de M. Eminescu in poemul ,,Memento mori”. Astfel, poetul sugereaza zAdarnicia, norocul schimba- tor (,,fortuna labillis”), proiecteaz4 un spectacol grandios al nasterii si surparii, sub nisipul timpului, a unor mari mo- mente din istoria umanitatii Perspectiva degertaciunii, motivul dominant din partea a cincea a ,,Scri- sorii I” de M. Eminescu, este ilustrata de soarta batrinului dasc&l: mintea ce-a cuprins Inceputul si Sfirsitul Intimplarii numita Viafa se supune zadarniciei ei. Motivul desertaciunii se gaseste in argu- mentatia: Mina care-au dorit sceptrul universului si ginduri/ Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scinduri...”. Nici in ipostazele ei supreme, cunoaste- rea nu deschide vreo cale de a te sustra- ge mortii. Desertaciunea desertaciunii e laitmotivul meditatiei din aceasta epis- toli, mai aproape de izvorul stravechi al filozofiei decit ne-am putea inchipui: »Caci tofi au aceeasi soarta: cel drept si cel pacéitos, cel bun ca si cel rau, cel curat ca si cel necurat”, ,,...peste toate o lopa- ta de tarind se depune”. Alt argument al degertaciunii, in aceeasi opera, e tirania vanitatii, care surpa orice valoare, un rau secund, impletit cu cel dintti, al mortii. Marea opera a geniului va ajunge trib na micilor vanitati: ,, Toate micile mizeri unui suflet chinuit/ Mult mai mult il vor atrage decit tot ce ai gindit”. ZAdarnicia creatiei exceptionale infitiseaza pesi- mismul eminescian cel mai intunecat. Mintea obosita de cugetare, la stingerea luminarii, igi vede, in imperiul Gindirii, Propria capcana existentiala ironica in ipostaza batrinului dascal. Motiv de ins- Piratie schopenhaueriana, desartaciunea apare gi in textul ,,Glossa” de M. Emi- nescu. Poetul scoate din contemplare spectacolul pe care-I oferi evolutia so- cietatii umane. El face concluzia sceptica a zAdarniciei oricdrui efort activ de ame- liorare a unei lumi prinse iremediabil in jocul tragic al voingei de a trai si al do- rinfei de mérire si putere: ,,Tot ce-a fost ori o sd fie/ In prezent le-avem pe toate,/ Dar de-a lor zadarnicie/ Te intreaba si socoate.” In romanul Jon” de L. Rebreanu, in ultimele clipe de viata, personajul face © retrospectie a existentei sale, enume- rarea tragic a momentelor din viata sa incheindu-se cu ,glasul pamintului”: ,si- i paru ca toate au fost degeaba si ca pa- minturile lui au sd ramiie ale nimanui”. La Blaga, ingerii din ,,Paradis in des- tramare” vor putrezi sub glie”, lasind loc Nimicului; despuiata de fiorul sfin- feniei, prin pierderea miturilor, lumea se va intoarce in degartaciunea tarinii. Fumul de tutun, mobilele vechi, im- bricate in huse cafenii, imaginea ciudata a lui Simion care broda - toate alcdtuiesc tabloul unei lumi in degradare, al unui »bilci_ al desertdciunilor” in romanul »Enigma Otiliei” de G.Calinescu. In drama ,lona” de M. Sorescu, ‘im meditatia amari pe tema impului fiintei in nimicul Ne- fiintei: ,Un sfert din viafa ni-l pierdem ‘facind legatturi (...) intre lucruri si praf”. Dimineata Dimineata simbolizeaza intervalul de timp in care lumina este inci nepri- hanita, momentul obirsiei, cind nimic nu este inca viciat, corupt sau compro- mis. Dimineata este un simbol al puri-52 tatii si, totodata, al fagdduintei: e ora vie- tii paradiziace, dar si cea a increderii in sine, in ceilalti, in existenta. In pastelul ,,Dimineata” de V. Alec- sandri, motivul sugereaza bucuria vietii atunci cind , Zori de ziud se revarsd peste vesela naturd,/ Prevestind un soare dulce cu lumind si calduré...” Doi Simbol al opozitiei, al rasfringerii, acest numar semnificd echilibrul. Este cifra ambivalentelor si dedublarilor: creatorul si creatura, albul si negrul, masculinul si femininul, materia gi spiri- tu... Numarul doi simbolizeaza dualis- mul pe care se sprijina orice dialectica, orice efort, orice lupta, orice migcare, orice progres; exprima un antagonism, 0 rivalitate, o opozitie. Or, exist inom viata si moarte, bine gi rau. Exist& riva- litate intre stinga si dreapta, intre sus si jos, intre inferior si superior, in orisice fiinta gi in relatiile acesteia cu orice fiin- {4, dintre punctele cardinale opuse doua cite doua, dintre zi si noapte, dintre sexe. In simbolistic’, 0 imagine dublé ~ doi lei, doi vulturi etc. ~ mareste, prin mul plicare, valoarea simbolica a imaginii. Doina £ cintecul cel mai expresiv al fiintei romanesti. Pentru Lucian Blaga, sufletul romanului exprima ,,ritmul unei eterne si cosmice doine, de care ascultd orice mers”. Melodie duioasa $i unduitoare, doina transfigureazd destinul romanu- lui de a se afla ,calator sub zodii dulci- amare”. Cosbuc personifica acest cintec, creind un prototip feminin care sinte- tizeaza ipostazele majore ale existentei. Cintecul mortii devine 0 doina absolu- U4 in viziunea lui N. Beldiceanu: , Vindt bulgdras de humd,/ Rogu-te, durere, du- maf In puterea zborului/ Deasupra pri- porului/ Ca sé vad urzita floare,/ Cum de-abia-nzilité. moare.../ $-apoi frunza de mohor,/ De ai suflete vreun dor,/ Plea- va fa-l si da-l pe vint,/ Ca eu viu daca mai sint/ Intr-al linistii mormint/ Stiu cu amorfit cuvint/ Doina doinelor s-o cint (,,.Doina doinélor”). Dor Sentiment profund gi ravasitor, dorul constituie simbolul dominant al celor mai multe doine populare. Principalele atribute sint jalea, dorinta umbrita de teama neimplinirii. Dorul este inrobitor, dugman al libertatii, inrudit cu moartea, stimulent al fanteziei. !n literatura culta, dorul capata valori simbolice, in special, in poezia lirica, in care devine termen de comparatie pentru stari profunde, ade- seori de nedefinit. In pastelul ,,Sfirsit de toamna” de V. Alecsandri, motivul dorului sugereazi nelinistea si nostalgia eroului liric: ,,Cir- durile de cocoare, insirindu-se-n lung zbor/ Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor”. In poezia eminesciani, dorul defines- te trdirea creatorului, ca in poezia ,,Peste virfuri”: ,Melancolic cornul sund/... Su- fletu-mi nemingiiat/ Indulcind cu dor de moarte”. Emotia declansata de sunetul cornului este asociata unui sentiment de melancolie, evocator al mortii, in sensul de risipire si inaltare. Blanca pleacd in codru minata de un dor fird de nume” (,Povestea teiului”), iar Catalina, sub53 imperiul luminii siderale, este invadata de dorinta de a rupe ,cercul strimt” al lumii ei: ,,Cum ea pe coate-si rezema/ Vi- sind ale ei timple,/ De dorul lui si inima,/ Si sufletu-i se umple” (,Luceafarul”). »Dorul de moarte” presupune o revelatie indelung asteptata, o intilnire cu spiritul universal risipit in lume. In elegia Mai am un singur dor”, Eminescu transcrie aceasta traire paradoxala ca pe 0 con- secinfé a fiint&rii, cdci universul insusi este propulsat in devenirea lui continu’ de ,un dor nemarginit” (,,Scrisoarea I”). In poezia ,Ce te legeni...” de M. Emines- cu, ,dorul” codrului sugereaz4 ,puterea latenta de germinajie” (G. Calinescu), necontenita lui renastere in fiecare pri- miavara, . Lucian Blaga isi intituleaza un volum_ de versuri ,La curtile dorului”; aici lacul reflecta cerul, iar inmarmurirea lui so- lemni il face s4 semene cu un ochi care viseaza cuprins de dor: ,Cata lung Ochi- ul spre Nord si spre virste,/ si molcom apoi spre vindtul cer./ Viseaza-n amiza- zi despre rodii de aur,/ care se coc, seni- ne in ger” (,lezerul”). Emotia poetica se converteste in dor general si in sirbatoa- re arhaica. In drama ,,Megsterul Manole” de L. Blaga, motivul dorului se impletes- te cu motivul destinului gi cel al jertfei. Sortit sa se chinuiasca de dorul creatiei, Manole nu se poate mintui decit prin jertfi, Dorul de biserica prezent in sufle- tul eroului e porunca eternei reintoarce- ri spre arehetipul inceputurilor. Manole incearca sa le insufle gi celorlalti mesteri dorul de biserica si este magnifica scena in care, agezati in jurul lui, ei vad umbra turiclor gi aud clopotele in inchipuire. El Teconstituie destinul Zamislitorului care a pierit ucis de propria opera, dar a con- tinuat sa traiasca prin ea. In contextul poeziei ,,Rugaciune” de O. Goga, ,dorurile” si, mai ales, , ispitele” desemneaza tentatia unei poezii a pro- priilor framintari, capaté rezonante de pacat biblic: ,Jn pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapa,/ Cum vor sa-mi tulbure izvorul/ Din care sufle- tu-mi s-adapa./ Din valul lumii lor ma smulge...”Aceluiagi sens i se subsumeazi gi metafora ,valul lumii lor”. Drum Motivul este prezent in toate bas- mele. In ,,Aleodor-Imparat”, dramul constituie un prilej de initiere a tinira- lui: cele trei incercri, Ja care este supus tinarul, sint tot atitea probe iniiatice pe care el le trece cu bine. fn basmul ,,Pri- slea cel voinic si merele de aur”, intreaga desfasurare a actiunii constituie drumul initierii unui tinar, al pregétirii pentru a deveni imparat. Drumul pe celilalt ti- rim constituie a doua treapta a initierii personajului. In basmul lui I. Creanga ,,Povestea lui Harap-Alb”, cea dintii_semnifica- {ie a motivului drumului este aceea de emblema a Haosului: ,drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foar- te incurcate”. Referirea la drumurile pe ape aminteste de epopeea ,,Odiseea” de Homer, fiul craiului fiind Ulysse. Dru- murile lui Harap-Alb comporta diverse semnificatii: mai intii de incursiune in fabulos si mitic, apoi de labirint si, in sfirsit, drumul are semnificatia revelarii adevarului, Harap-Alb revenind la ade- varata sa esenja. Cele doua cilatorii ale tindrului sint drumuri ale destinului; ele54 ti confera lui Harap-Alb dimensiunea de erou civilizator prometeic. Cu referire la ,,Amintiri din copili- rie” de I. Creangi, criticul C. Noica af ma c& ,drumul” lui Nicd este o ,deveni- re intru fiinta”, incluzind , desigur, si alt reper care este satul. La modul simbolic, drumul lui Nici de la Humulesti la lagi reprezint& o ,coborire” din universul pur al copiliriei intr-o alta lume: aici, in fata portilor Socolei, intunericul si mul- timea candidatilor creaza impresia de carnaval al mastilor. Acum Nica pierde insula de nemurire care era Humules- tiul, fapt care va conduce la o adevarat& drami a instrainarii. In basmul ,,Fat-Frumos din lacrima” de M, Eminescu, personajul central, de asemenea, parcurge un drum initiatic: acesta trebuie si treaci probele necesa- re unei experiente de viafa, pentru a-si putea intemeia o familie si conduce o imparatie. Furnica din poezia ,O furnica” de T. Arghezi nu este supusa celor trei incer- cari: o surprindem in momentul intoar- cerii la musuroi. E impacatd cu ceea ce a agonisit si cauta sa ajungi cit mai repede Ja cei dragi, desi drumul e anevoios. »Povestea lui Harap Alb” de I. Crean- gi sugereazi ideea ci lumea, in terme- nii mitului, este un Haos, iar drumul e o emblema a Haosului. Cel harazit si-1 invinga va instaura ordinea gi unitatea lumii. Pentru Harap-Alb, drumul e un adevarat labirint, dar e si marca desti- nului personajului care, pind la urm§, fi confera dimensiunea de erou civilizator, Prometeic. Drumul il ajuté pe Harap- Alb sa revina la adevarata sa esenta. In contextul poemului ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski, drumul drept sau cotit, istovitor sau ugor, re- prezinta, alegoric, etica superioara sau comuna. Drumul emirului prin ,pustia” »Stearpa”, in planul lumii vizibile, se va constitui ca o ,,continua pierdere”. Ins& »pustia” se dovedeste ,,roditoare” in plan spiritual. Spiritul se elibereaza, intr-un mod dureros, de ,,stralucirea convoiu- lui”, de iluziile puterii si reminiscentele puterii de altadata: ,Camile, cai, oameni cad, pier, se rdresc...”. ,Dematerializat” progresiv de arsit4, sete, foame, istovire, trupul chinuit va muri, Poetul eliberin- du-se de huma. Astfel drumul emirului simbolizeaza calea grea spre ideal sfirsi- t&.cu moarte. Drumul serpuit sub pomii umbrogi si intovarasit de susurul vesel al izvoarelor, al omului pocit devine sim- bolul eticii inferioare a omului comun, dispus in orice moment la compromi- suri, aga cum traversarea pustiei bintuite de soarele dogoritor reprezint& condui- ta omului superior, inflexibil in hotari- rea lui de a nu face concesii asprimilor vietii. Eticul bifurcd drumurile; cel bun mergind, de fapt, in sus, nu poate fi decit »drept”; cel umbros si ,,cotit”, atingind proiectia omeneasca a adevarului divin, e Mekka terestra. * Imaginea initial si finala a romanu- lui lon” de L. Rebreanu prezinta drumul spre Pripas. Daca in prima parte soseaua nvine”, sugerind astfel o introducere in actiune, in ultima ,se pierde” odati cu plecarea invafatorului Herdelea, lisind loc altei generatii. De altfel, drumul mai e un adevarat personaj cu valoare sim- bolica, ce sugereaza viata pierduta a lui Ton: ,,Drumul trece prin Jidovita, pe po- dul de lemn acoperit de peste Somes, si pe55 urmd se pierde in soseaua cea mare fara inceput”. Este drumul ,celor multi umi- Iii”, cArora autorul le inchin& romanul. In romanul ,,Clopotnita” de I. Druta, drumul e un simbol al vietii si al cduti- ii, In romanul ,,Baltagul” de M. Sado- veanu, exista trei drumuri. Unul este cel facut de Nechifor gi care se fringe sub Crucea Talienilor; de aici calatoria pi- minteascd se transforma intr-o ,mare calatorie” cosmica. Cel de-al doileadrum este cel al Vitoriei: purificata prin post gi rugaciune, ea va realiza un drum al des- tinului, pentru ca tn final si ingroape ea ins&si osemintele lui Nechifor. Simbolic, drumul Vitoriei reprezinta o traversare ritualicd a celor trei mari momente ale existentei, intru dezlegarea tainei. Dru- mul Vitoriei este o replica paminteana la marea cAlatorie de dincolo de moarte a lui Nechifor. Cel de-al treilea drum este facut de Gheorghita si este o calatorie initiatica, la capatul cdreia el va prelua atributele tatalui, cdci viata va continua, dar cu o alta generatie; mama gi fiul par- curg un drum intortocheat, cu popasuri »poruncite” de schimbarea vremii si cu amintirile despre Nechifor ale celor care il vazusera. In nuvela ,,Dincolo de nisipuri” de F. Neagu e prezent drumul - viata care avea si hotdrasca destinul celor mul- ti, uscati de secet& gi bintuiti de foame. Imaginea drumului din finalul nuvelei, drum care ,,se ispravea in luna” (adi- cA nicdieri), sugereaza ca nici la a treia moard apa nu ajunsese. In primul enunt din nuvela Sobieski si romanii” de C. Negruzzi - ,Pe drumul ce duce catra cetatea Neamtu...” - nu este vorba doar despre un toponim, ci si despre o introducere a cititorului care »intra” in actiune pe acelagi drum. In ,Moara cu noroc” de I. Slavici motivul semnificd calea Ini Ghitd de la cinste la avaritie gi apoi la crima. Drumul prin codru din ,,Mistretul cu colti de argint” de $t. A. Doinas simbo- lizeaza calea spinoasa spre ideal. Hatigu- rile si inima neagr& a codrului sugereazi dificultatea drumului incheiat, in final, prin moartea mioritica ,sub luceferii pa- lizi ai bolfii”. Motivul drumului in poezia ,Mio- rita” de N. Labis poarta semnificatia cSutarii, a muncii de Sisif, de la care n- © poate opri nimeni pe maica bitrin’: »Pasilor sa-l cate pentru veci li-i dat/ In padurea lunga de balada”. Drumurile lui Ionut Jder din ro- manul ,,Fratii Jderi” de M. Sadoveanu constituie calea tindrului de la adoles- cent la maturitate, calea devenirii fiin- fei umane, care cere de la el sacrificii si probe de foc. Dumbrava Dumbrava, limitata spatial, un loc ce poate fi cuprins cu privirea, formata doar din citiva arbori, este un loc de popas si de confruntare calm cu fortele si fiinte- le supraomenesti. Dumbrava oraculard din Epiros era un loc de venerare a lui Zeus care, in fosnetul stejarilor sacri, isi facea cunoscuta vointa sub forma unui oracol, Ea este locul sacru in care zeii se dezvaluie. Dumbravile ofereau adeseori adapost fugarilor. In ,Dumbrava Rosie” de V. Alecsandri, motivul semnificd re- innoirea perpetud a neamului romanesc, prin faptele sale de vitejie.56 Durere LaT. Arghezi,in poezia ,Testament”, durerea este singurul sentiment prezent care sub influenfa benefica a poeziei se converteste in cintec pur: ,,Durerea noa- stra surdd si amara”, ,Rodul durerii de vecii intregi”. Motivul este prezent in poezia »Rana” de V. Romanciuc, reprezentind expresia suferingei totale, expresie nuan- tata si de ,singeriul” florii, fara de care aceasta din urmé ar fi lipsita de lumina: »Sd nu se vada rana,/ mi-am pus pe ea 0 floare,/ dar rana si sub floare/ ramine randa-doare.” In poezia ,Rugiciune” de O. Goga, termenii ,durerea”, ,jalea”, ,,sd plin- ga” definesc caracterul elegiac al operei »poetului patimirii noastre”. Eden/ Paradis Edenul este imaginea proiectati in timpurile primordiale a unei gra- dini lipsite de primejdii, care a fost destinat’ oamenilor fara de pacat. Constructiile ce se fac in jurul unei curti patrate, in al cdrei centru se afld o fintind sint imaginea Paradisului terestru. Vechiul obicei de a amplasa morminte in gradini sau de a le plan- ta cu flori a fost asociat simbolisticii gradinii Paradisului, dar si efemeri- tafii tuturor frumusetilor pamintes- ti, care pot fi eterne doar in gradinile Cerului. Ca un tarim edenic este vazut Bag- dadul din ,,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski. Aici culorile, parfumuri- le si sunetele ,,se-ngina si-si rispund”, cum scria Baudelaire: ,Prin aer, petale de roze plutesc.../ Matasea-nflorita ma- rita cu firul/ Nuante, ce-n umbra, incet, Havuzele cintd...voci limpezi Emir Emirul din Bagdad din poemul »Noapte de decemvrie” de A. Mace- donski simbolizeaza omul superior che- mat de idee. El este un pelerin spre Ab- solut, maret prin statornicia credintei in ideal. Depasind obstacolele iesite in cale, emirul alege drumul cel drept al adeva- rului si al cinstei, singurul capabil si-i asigure purificarea inainte de a ajunge la ideal. Emirul este simbolul credin- fei neastimparate in ideal, al capacitatii omului superior de a ramine ferm pe drumul ales, de a face fat, depasindu-le, tuturor obstacolelor ce se ivesc in cale, este simbolul constiintei de sine. El poa- te fi comparat cu printul din Levant din balada ,,Mistretul cu colti de argint” de $t. A. Doinas, care de asemenea traieste drama cautarii absolutului si moare ucis de ideal. Fasole In Japonia, fasolea are virtutea de a proteja si de a exorciza. Ea alunga de- monii, inlitura toate relele si apari de fulger. Chiar inainte de venirea prima- verii, in seara de trei februarie, japonezii raspindesc prin casele lor fasole, ca sa in- departeze de cimin demonii gi spiritele malefice. Ei igi insofesc gesturile cu stri- gitele: ,Afard cu demonii, bundstarea si vind induntru!”. Pythagoras a interzis consumul de fasole, intrucit se spunea ca ele ar adaposti sufletele celor morti.57 In expresiile idiomatice europene, faso- lea are sensul de ,,foarte pugin”, ceva care nu valoreaza nici cit un bob de fasole”. Fasolea e $i simbol al norocului, de aceea cel care gasea un bob de fasole pus intr-o prajitura se presupunea ca se va logodi primal. In piesa ,,Doina” de I. Dru, aces- tea capata valoare simbolicd, scofand Ja iveald laturile ascunse ale sufletului Vetei care le alege la nesfirsit, in mod sizific, f&rd nici o trebuinta. Fasole- le semnificé dramatismul destinului eroinei, sentinta nemiloasa din partea sotului gi a copiilor care caut sa se de- baraseze de bolnava. Fat-Frumos Eroul pozitiv din basmele populare simbolizeaz’ perfectiunea, adici fru- musetea si eroismul. Vesnic victorios si tindr, el apare in ipostaza de stapin al calului nézdravan, pentru c& intruchi- peaza biruinta. Rolul sau este de a invin- ge monstruozitatile, fiintele care stricd echilibrul lumii - balauri, zmei, mume ‘ingrozitoare. Pentru a reusi, trebuie s& treac& prin trei incercari, si dobindeas- 4 darurile sacre, in special, armele stra- mosesti si si gaseascd un cal calduzitor. Ca intrupare a absolutulai, Fat-Frumos atinge limanul, ajunge la capatul lumii (peste noua mari si fAri), pe celalalt ta- rim, in afundul pamintului sau in gra- dina interzisa si, de pretutindeni, se in- toarce victorios. Calatoria sa este una de consfintire a statutului de erou, de mire, caci toate basmele se tncheie cu nunta apologetic’. Th basmul ,.Fat-Frumos din lacrima” de Mhai Eminescu, eroul trece prin in- cerciri initiatice: elibereazi o imparatie de sub teroarea Mumii-Padurii, moare si igi recapata dreptul la viat’, slujeste o vrajitoare, isi alege calul nazdravan. Ton Luca Caragiale creazi un perso- naj mai putin conventional in ,,Fat-Fru- mos cu Mot in frunte”: acesta este slut, dar, prin puterea intelepciunii, isi schim- ba destinul. El ii da duh fetei proaste si-i rapeste frumusetea. Fecioara Starea de feciorie inseamn4 ceea ce nu s-a aratat, cea ce nu s-a relevat. Sufletul omului, se spune, devine vir- gin cind e gata si primeasci siminta divina: ,Sufletul care nu stie nimic, nu vrea nimce...trebuie sd devind chiar azi mireasa Mirelui vesnic”. Cind darul di- vin se dezvolt& in om si atinge plenitu- dinea, sufletul este ridicat pe o treapta supremé, ce desemneazi starea Maicii Domnului. Simbolul Fecioarei, Mama divina, Nascatoare de Dumnezeu, des- emneaza sufletul in care Dumnezeu se primeste pe sine. Fecioara Maria reprezinté sufletul perfect unificat. Copilul divin se naste, far ca omul si intervina in misterul crestin. Fecioara, Mama lui Dumnezeu, simbolizeazi pamintul orientat cu fata spre cer. De unde rolul si importanfa ei in gindirea crestina, ca model si punte intre pa- mintesc gi ceresc, intre sus si jos. In contextul poeziei ,,Atit de frage- da” de M. Eminescu, motivul e o remi- niscentia trairilor reale:,,$-o sd-mi rasai ca 0 icoand/ Apururi verginei Maii,/ Pe fruntea ta purtind coroana -/ Unde te duci?Cind 0 sa vii?”58 Fereastra Ca deschidere spre aer si lumina, fereastra simbolizeazd _receptivitatea; daca ea este rotunda, este vorba des- pre o receptivitate asemanatoare celei a ochiului si a constiintei; daca este patra- ti, se refera la receptivitatea terestra, in opozitie cu cerul. Lumina care patrunde din afara, respectiv de sus, este, de fapt, spiritul divin, in timp ce fereastra in sine este considerati simbolul Fecioarei Ma- ria. Compunerea vitraliilor era alctuita adesea potrivit principiilor simbolisticii numerelor. De exemplu, impartirea in trei exprima trinitatea, iar in patru ~ evanghelistii. Sub aspectul simbolisticii culorilor, se distinge albastrul straluci- tor. “ Simbol al evadarii si al meditatiei, fereastra apare, in literatura romantica, pentru a defini aspiratiile fiinfei tinere. In poemul ,,Luceafirul” de Mihai Emi- nescu, simbolul anunfa aventura Catali- nei si susfine, in plan estetic, mitul zbu- ritorului: Din umbra falnicilor bolti/ Ea pasul si-l indreapte/ Linga fereastra, unde-n colt/ Luceafarul asteapta.”, sem- nificatia lui de baza fiind totusi cea de hotar care desparte ,negrul castel” de libertatea nestiut. In poezia ,,Pe lingd plopii fard soy”, fereastra sugereaza sepa- rarea celui indragostit de lumea iubitei: »La geamul tau ce stralucea/ Privii atit de des,/ O lume toata-njelegea,/ Tu - nu m-ai infeles”. Persida, personajul din romanul “Mara” de Ioan Slavici, hotaragte s4 pa- raseasca sihastria: ea il vede intimplator pe Nalt Hubiar de la fereastra manastirii si il identifica dorintei de libertate. Fier Fierul e considerat simbol al robus- tejii, al indixjirii, al rigorii excesive gi inflexibilitatii. In traditia biblicd, fierul este opus aramei ca un metal vulgar fata de unul nobil. Insa, la multe popoare, fi- erul a avut o valoare sacri, fie ca, avind o origine meteoritica, era considerat cézut din cer, fie c&, in cazul originii lui tere- stre, el confirma datele embrionologiei traditionale. Fierul protejaz4 impotriva influentelor rele, dar este si cel care le produce, e un instrument satanic al raz- boiului si al mortii, e stipinul umbrei si al noptii, dupa cum arama este, in mod esenfial, simbolul luminii gial viefii. Fie- rul este un metal profan, ce nu trebuie pus in relatie cu viata. Dupa Platon, locu- itorii Atlantidei vinau fard arme de fier, cu fepuge din lemn gi plase. Nici druizii nu puteau folosi instrumentele de fier; ei tdiau viscul sfint cu o secera de aur. Fie- rul simbolizeaza, in primul rind, o fort’ aspra, sumbr, impura, diabolica. Dar fierul pare s& aibi si 0 actiu- ne benefica. La samani, este considerat simbol al fertilitatii sau protector al roa- delor. De pe urma lui omul s-a invatat s& tragi foloase. La popoarele bantu, femeile poarta coliere gi bragari din fier, care ajuti la procreare si la vindecarea copiilor bolnavi. In basmul ,Greuceanu”, destinul eroului este pus sub semnul acestui me- tal: chipul lui, faurit din fier si investit cu taria focului, ti salveaz viata, iar palogul ii daruieste putere. Ultima parte a misi- unii sale (drumul spre [mparatul Rogu) se implinegte tot cu ajutorul acestui ele- ment magic: caii diruiti de Faurul Pa- mintului erau fauriti din fier, iar pentru59 uciderea diavolului, Greuceanu ,isi facu un buzdugan cu totul si cu totul de ofel”. Puterea, vigoarea, taria eroului provin de la metal. In ,Scrisoarea III” de M. Eminescu, motivul semnificd puterea cApeteniei otomane: ,Ce-i mina pe ei in luptd, ce-au voit acel Apus?/ Lauri voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,/ A credingii bi- ruinja cata orice cavaler”. Fiu Ca semn al dedublarii si ca mod de repetare $i de prelungire a fiintei, mo- tival sugereaz’ metamorfoza continua a timpului care moare si raneste la infi- nit. Simbol al intermedierii, al legaturii, punte si cale de reinoire, fiul are meni+ rea de a continua destinul tatalui sau de a refuza categoric acest destin, ca in pa- rabola fiului risipitor. Nasterea unui fiu reprezint& o promisiune a dainuirii. In balada populard Constantin Brancoveanu’”, clipele in care batrinul tata asista la uciderea copiilor sai sint de un tragism zguduitor. Cu toate cd voie- vodul crestin rosteste: ,Doamne! Fie-n voia ta”, suferinga tatalui care depageste limitele umanului, or fiii erau viata lui. Prin destinul etnic, Gheorghita din romanul sadovenian ,Baltagul” urmea- 2A soarta tatalui, de purtator de baltag, chiar dac& nu este incd pregatit pentru acest rol. Fiul reprezintd astfel ,calea”, in sens biblic, reinvierea prin moarte; »mersul” fiului este deja hotarit. Gheor- ghitd reprezint3 noua generatie care va asigura continuitatea vietii. Batrinul Hubar din romanul Mara de 1. Slavici, din cauza picatului comis, simte nevoia s4-si afirme tiranic autori- tatea, ceea ce determina revolta lui Nalt sicrima bastardului abandonat Bandi. In poezia ,Moartea caprioarei” de N. Labis, motivul semnificd copilaria, in opozitie cu maturitatea (tatal), or, apro- Pierea dintre aceste antinomii are loc prin intermediul ritualului la care a fost martor copilul. Fiii lui Iie Moromete din romanul »Moromefii” de M. Preda, Paraschiv, Nil& si Achim, nu indreptatesc astepta- rile tatalui, batjocoresc casa parinteasca, devastind-o. Pe de alta parte, fecorul Ni- colae reprezint& o noui religie, a binelui: cfstigat de ideile socialismului, el devine apostolul lor. ‘Fintina In functie de diferitele terminologii, fintina inseamné viata, nemurire, tinere- fe vegnicd sau invafatur’. Prin apele ei mereu schimbatoare, ea simbolizeazi nu atit nemurirea, cit o perpetua intinerire. Bauturile divine sint fintini ale tineretii vegnice. Cel ce bea din ele se elibereaz’ de conditia temporala si, printr-o tine- rete mereu reinnoit’, obfine longevitate. Fintina vietii este asociati cu singele si apa ce au fignit din rana lui lisus si pe care losif le-ar fi strins in sfintul Graal. Constructiile ce se fac in jurul unei curti patrate, in al cdrei centru se afli o fin- tina, sint imaginea Paradisului terestru. Simbolismul fintinii mai este cel al rege- nerarii si purificarii. La germani, fintina lui Mimir continea apa cunoasterii: apa ei era atit de pretioasa, incit, pentru a do- bindi dreptul de a bea din ea, zeul Odin a acceptat si renunte la un ochi. Spatiu de captare a izvorului, fintina intruneste sensurile cSutarii, ale victori-60 ei, Sapatul fintinii are sensul cunoasterii generat de tema scormonirii in adincu- ri, pentru a ajunge la izvorul datator de viatd. In acest sens, Blaga scrie: ,,Sapd, frate, sapa, sapa,/ Pind cind vei da de ‘apé./ Ctitor fii fintinilor, ce gura, inima ne-adapa”. In povestile populare, fintina este locul vrajit, in care se scalda ielele, iar uneori se ascund duhurile rele; atun- ci apa isi pierde valentele vitalizatoare, devine grea si blestemati, iar fintina tre- buie sfintita. Exist un ritual frecvent in traditiile romanegti: in apele fintinii lu- minate de o luminare care a fost aprins’. la Paste se poate materializa chipul pe- rechii sortite. O fintina vrajita se afla si in raiut din ,,Tiganiada”, unde Parpangel vede o sceni alegorica despre libertatea viitoare. In traditiile romanesti, cel care sap& o fintina dobindeste mintuirea sufletu- lui, Motivul apare si in balada populara »Monastirea Argesului”; in locul in care se prabuseste trupul lui Manole se iveste 90 fintind lind,/ Cu apa pufina,/ Cu apa sdrata,/ Cu lacrimi udata”. Fintina lind” Sugereazi nasterea continua (asemeni unui izvor) a creatorilor de frumos. Pe planul istoriei poporului roman, finti- na lui Manole ar putea simboliza jertfa perpetud, dar si continuitatea neamului. Simbolul sintetizeazi sensurile cunoas- terii, pe care o implicd actul creatiei, si pe cele ale eliberarii mesterului de sub teroarea crimei sAvirsite. Motivul finti- nii subliniaz& inc o data personalitatea marelui mester, fintina putind fi inter- pretat& ca simbol al creatiei eterne, in- epuizabile. La M. Eminescu, in ,Sara pe deal”, fi sugereazA conceptul de con- stiinta: ,Scirfiie-n vint cumpana de la (fintind”, Expresia ,apa plinge in fintini” subliniazi emotia declansata de solem- nitatea naturii. In ,Povestea lui Harap-Alb” de Jon Creanga, printul inocent, ispitit de Spin, coboara in fintina, de unde nu poate iegi fara de ajutor. Intrarea in fintin’ reprezinta una din primele probe ale personajului, aflat in-dru- mul s4u deinitiere. Find ofintina fara roat& si fir’ cumpand, semAnind cu o grota, aceasta. simbolizeaza locul re- nasterii, al schimbarii. Fintina din ,Hanul Ancutei” de M. Sadoveanu devine ,neagra fintind a tre- cutului”, locul devenit ,fintina dintre plopi” sau fintina din poiana lui Vladic& Sas. Se stabileste astfel o corelatie subti- 14 a drumului prin fintina constiintei de sine a eroilor sadovenieni de la Nicolae Isac sau Cozma Racoare la Zaharia Fin- tinarul si Kesarion Breb din ,Creanga de aur”, La A. Lupan, fintina e simbol al ciutirilor in profunzime gi al legaturii omului cu societatea, Dintr-un om sarac si vagabond, Pahoma devine un cdutitor de sensuri vesnice. E semnificativ fap- tul ca fintinarul e ancorat in pamintul strabun: Eu nu-l mai cunose nici din auzite,/ Dar vorbesc despre el omeneste/ Ca despre dealul acesta cu grine aurite,/ Ca despre ploaia de vara ce le rodeste” (,Fintina lui Pahoma”) Reper mitic al identificdrii destinu- lui propriu, loc al cunoasterii de sine, in ,Noapte de decemvrie” de A. Mace- donski, fintina se afla la frontiera dintre cele doui teritorii simbolice; despartind61 viata iluzorie de moartea initiaticd, ea permite reflectarea propriului chip ca © recapitulare a acestuia (eroul se vede copil, isi retrdieste trecutul). In poezia ,Inviere de toate zilele” de L. Blaga, motivul sugereaz4 constiinta de sine: ,,Ochii mi se deschid umezi $i sint im- pécat/ ca fintinile din imperiul lutului”. Floare Sfintul Ioan al Crucii face din floare imaginea virtugilor sufletului, buchetul care le adun fiind cel al perfectiunii spi- bolul dragostei si armo: fic cu simbolismul copilariei si, intr-un fel, cu starea edenica. In arta japoneza a florilor (ikebana), aranjamentul se efec- tueazi dupa o schemé ternar’: ramul superior este al Cerului, cel median — al omului, cel inferior - al Pamintului. Astfel omul apare ca mediator intre cer si pamint. Cosurile cu flori de la monu- mente evidentiaza contrastul dintre ne- murirea celui sculptat gi caracterul scurt si efemer al vietii, al frumusetii (florilor) si placerilor. Jaquillard vede in frumu- setea florilor un sens ce fi aminteste su- fletului crimpee din vegnicie. Folosirea alegorica a florilor este infinita: ele fac parte dintre atributele primaverii, au- rorei, tineretii, virtutii. Floarea contine promisiunea unei noi vieti, taina frumo- sului daruit lumii. Ea este asociata unor stari de armonie si de fericire lumeasca. Vechiul obicei de a amplasa morminte in gradini sau de a le planta cu flori a fost asociat simbolisticii gradinii Paradi- sului, dar si efemeritafii tuturor frumu- Setilor pamintegti, care pot fi eterne doar in gradinile Cerului, O tulpina uscata pe care cresc flori este simbolul sperantei. In credintele romanesti, drumul spre rai e presarat cu flori, care au rolul de a domoli dorul de viata; motivul apare gi in basmul ,,Tinerefe fara batrinefe si via- f4 Para de moarte”; dupa ce printul trece peste hotarele Scorpiei, ajunge la un cimp numai de flori si unde era numai primdvard; fiecare floare era cu deosebi- re de mindra $i cu un miros dulce, de te imbata”. $i iadul isi are floarea sa - ma- cul. El creste in fata portilor infernale, evocind patimile prin culoarea sa. In balada populara ,,Toma Alimog”, florile ce urmau sé fie plantate pe mor- mintul haiducului amintesc de bocetele in care viata omului este comparata cu viaja scurtd a florilor. Florile de tei eminesciene care se vor cerne pe capetele celor doi indragostiti reprezintd o imagine vizuald, tactili, ol- factiva, trecuta intr-un timp nelimitat: »Flori de tei deasupra noastrd/ or sd cada rinduri-rinduri” (Dorinta). In contextul poeziei ,,Criticilor mei” de acelagi autor, motivul i in filozofia budistd, unde se considera ca fiecare om este o matrice, un posibil viitor Buddha. Ins& transfiguratia este dificilé si extrem de rara. Toti oamenii sint ,flori” prin natura lor, ins putini sint capabili si se remarce prin valoare, 84 rodeasca: ,,Multe flori sint, dar pufi- ne/ Rod in lume vor st poarte,/ Toate bat la poarta viefii,/ Dar se scutur multe moarte”. Se creazi un tablou ce aduce aminte de sufletele aspirind spre Impa- ratia Cerurilor, multe cazind in abisul Tadului. In poezia ,,Craiasa din povesti” de M. Eminescu florile, vazute ca niste fiinte omenesti, imbraci noaptea intr-o62 somptuoasi haini strvezie din pinza de paianjen, impodobita cu nestemate de roua pentru un minunat bal al stelelor: *S-adun flori in seztoare/ De paianjen tort sd rumpé,/ $i anind-n haina noptii/ Boabe mari de piatra scumpa”. In poe- mul ,,Calin’”, fata de crai este impodobit& cu florile albastre ale nemuririi: ,Astfel vine mladioasd, trupul ei frumos il poar- ta,/ Flori albastre are-n paru-i gio stea in frunte poarta”. »Florile de plumb” din poezia »Plumb” de G. Bacovia sugereaza viata apasitoare. In , Eu nu strivesc corola de minu- nia lumii” de L. Blaga, atestam motivul corolei - desenul perfect al diafanului floral, simbol al armoniei universale. Concretizarea simbolicd a diversitatii tainelor apare in versul ,,in flori, in ochi, pe buze ori morminte” - simboluri ale transcendentei terestre ; ,florile” - taind a frumosului daruit vederii; ,morminte- Ie” - peceti ale misterului mortii, retra- gere in nepatruns; ,ochii” si ,,buzele”sus- tin coprespondenta celor doua lumi ale omului, cea interioara si cea exterioara. In poezia Flori de mucegai” de T. Arghezi, motival aminteste de ,Les fleurs du mal” (,Florile rului”) ale lui Baudelaire, sustinind ideea cé frumosul poate ,,creste” si din urit, asa cum florile cresc deasupra mucegaiului. V. Voiculescu identifici Poezia cu ,floarea cereasca”: ,Cereascd floare, alba, stralucita,/ Cu blind miros de rai, e Poezia.” Floare albastra Floarea albastra are la Novalis sem- nificatia mistica a iubirii pierdute, a do- rului de dragoste, a visului trecut in cur- gerea vremii, Floarea albastra din poezia cu acelagi titlu de M. Eminescu simboli- zeaza seninul, infinitul limpede, orizon- tul absolut, Spre deosebire de Novalis $i Leopardi, Eminescu atribuie simbolului conotatii noi, sugerind incompatibilita- tea dintre floare si albastru, dintre dia- fanitatea alc&tuirii umane perisabile, atit de fragila, si aspiratia ei spre infinit — conjugare de esente ce nu se pot desparti, cum nu poti rupe floarea de culoarea ei, si care produc insusi miracolul frumuse- tii. Floarea albastra e simbolul conditiei umane aflate sub semnul contrariilor: floarea ia culoarea cerului albastru, dar moare. Ultimul acord ,,Floare-albastra! floare-albastra!/ Totusi este trist in lu- me!"din poezia cu acelasi titlu de M. Eminescu este, de fapt, intoarcerea spre sinele imutabil, care produce neferici- rea, iar elegiacul ,floare albastra” sund ca un lamento pentru conditia umana, exprima oboseala cosmica a celui cazut din ideal in real, intensitatea trairii unei tristeti dilatate cosmic, caci nici geniul solitar, nici fptura .florala” nu-si gisesc implinirea. Fluier/ Flaut Personificare a vietii pastorale, la origine jumatate animal, jumatate om, Pan este cel care ar fi inventat fluierul cu care i-a desfitat pe zei, nimfe, oameni si animale. Sunetul fluierului di nastere unei brize ugoare, unor nori colorati si mai ales unor pasari phoenix ce insotesc cuplul spre Paradisul Nemuritorilor. Sunetul lui e muzicd cereasc&, vocea in- gerilor. Flautul din trestie simbolizeaza sufletul despartit de sursa lui divina gi63 aspirind s& se inapoieze acolo: ,,Ascul- ta trestia, atitea lucruri povesteste! Ea spune tainele ascunse ale Celui-de-Sus; € palida la culoare si goald pe dinduntru, iar crestetul si l-a ldsat in voia vintului cind repeté: Doamne, Doamne, fara vor- be si nu intr-o limba anume”. In Biblie, fluierul e utilizat atit pentru jelire, cit si pentru bucurie. In idila eminesciand ,Sara pe deal” motivul sugereaz’ conceptul de armo- nie: ,fluiere murmurd-n stina”. Daca la Ovidiu, Mercur il fermeca pa Argus cu fluierele sale, pistorul din nuvela drutiand ,Toiagul pastoriei” far- meca o lume in serile lungi de vara, din curtea lui de pe deal: ..avea fluierul cela darul de-a mingtia, de-a imbarbata, de- @ face sufletul sd se rupd de la pamint, sd zboare, si sdtenii, osindifi de-a se tot tirti ca rimele, impreuna cu fluierul cela se rupeau $i ei pe-o clipa-doud de la pa- mint, sd mai vadd lumea in jur”. Foc Avind ca atribute purificarea si mis- tuirea, focul exprima atit emotia elibera- toare, cit si patima distructiva. Focul fas- cineaza gi subjugi fiinta, purific’ lumea gi transmite forta dumnezeiascd. Simbol al Spiritului Universal, el intruchipeaza fortele dezlantuite, avind atit origine di- vina, cit si demoniaca, Heraclit afirma c& focul este substanta fundamentala a lumii, Semnificatiile focului sint nu doar numeroase, ci $i ambiguie. Focurile se gisesc pe pAmint, in rai, in iad si in Ppurgatoriu; ele aduc viati si moarte, ele pot ucide prin ardere. Focul simbolizea- 24 substanta fundamentala a lumii, adi- 4 speranta, temelia, dar si dragostea si gelozia patimasa. In sens peioratiy, focul perverteste, stirneste discordia, devine risuflarea arzinda a revoltei, ticiunele nestins al pizmei, jarul poftelor trupesti, explozia ucigitoare a grenadei. In pastelul La gura sobei” de V. Alecsandri, motivul capata semnificatia unui bun gi intelegator tovaras: ,,Asezat la gura sobei, iarna pe cind viscoleste/ Privesc focul, bun tovards, care vesel pil- piieste...” Ca artibut al zeilor, focul apare in poemul ,,Luceafirul” de M. Eminescu. Hiperion igi defineste natura eterna ast- fel: ,Reia-mi al nemuririi nimb/ $i focul din privire”. In alt& opera a poetului, fo- cul e patima fiintei geniale, mitul pasarii renascute din propria-i cenuga: ,,Pe-al meu propriu rug, mda topesc in fldcari...” Emofia, in special cea erotica, este pusd cel mai des in leg&tura cu valentele sim- bolice ale focului. In poezia ,Sara pe deal” autorul aseamana focul dragostei cu para focului: ,Sufletul meu arde-n iu- bire ca para”. In ,,Scrisoarea III”, M. Eminescu depiseste sfera politicului, descriind o degenerare a fiintei umane, un regres ontologic. De aceea singura solutie i se pare exterminarea: ,Sa dai foc la pusca- rie si la casa de nebuni”, motivul luind semnificatia purificirii apocaliptice. La Bacovia, focul nu purific’,ci duce, ca gi apa, la dizolvare perpetua, la o sur- pare continua. In poemul ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski, chiar inspiratia artistu- lui este potengata de purificarea hipnoti- c&a focului. Scrumul gi flactra semnificd oscilatia intre disperare si incredere, in- tre durerea de a trai intr-o lume ostila si64 aspiratia romantic’ spre ideal: ,$i focul sub vatra se stinge scrumit/ O flacara vie pe cos izbucneste”. Focul care se trans- forma in scrum sugereazi damnarea poetului ,,trdsnit” ,de soarta”, asemenea ingerului cazut in lumea profani. Arsita »pustiei” pe care o strabate emirul spre »Mekka cereasca” este sugerata de acela- si motiv: ,in zarea de flacéri, in zarea de singe”, “mare aprinsd de soare”, , flaca- ri de soare”,,cer rosu”, ,aeru-n flaca »jarul pustiei”. Intregul univers devine foc, adic iad. El identifica ,alba cetate” (Mekka) cu imaginea focului, simbol al mistuirii purificatoare, dar gi al fascina- tiei. Patima devoratoare a personajului principal din romanul ,Ion” de L. Re- breanu este urmariti prin denotative care evocd imaginea focului. Motivul este reluat gi de I. Druta: arde focul-tovaras in soba lui badea Ia- cob din povestirea ,Dor de oameni”, otrezindu-i gindurile si minindu-le peste trei dealuri $i trei vai", arde focul in va- tra Rutei pentru a mentine scinteia ne- amului. Arde Ciutura. Arde Capriana. Cenusa rimasi provoacé améaraciune si disperare. In context, arderea simbo- lizeaz& purificarea sufletului. In drama »Pasirile tineretii noastre” de 1. Druta, dupa moartea lui Pavel Rusu, matusa Rufa trece printr-un moment de slabi- ciune: ,M-am saturat de vatra ceea si nu mai fac foc.” Insa cind afl& cd Paulina va aduce pe lume un urmas al neamu- lui, Ruta isi revine. Motivul focului este evocat si in romanul ,,Povara bunatatii noastre”: in preajma mortii, Onache Ca- rabug stabileste asociatia om-foc: ,,...el mai rdminea sd steie pe scdunas si numai Sruntea ti scapase jos pe piept, de parca batrinul faicea ultima incercare de a pa- trunde in miezul acestei minuni — ,te aprinzi” dintr-o nimica toatd, ,topesti”o lume cu flacara sufletului tau, dar vine un fluture negru si ,te stinge”, si te duci, sinu mai esti”. > »Biciul de foc” al lui Stefan cel Mare din romanul ,,Fratii Jderi” de M. Sa- doveanu sugereaz4 forta personajului mitic: ,minafi de biciul de foc al acelui arhanghel infricosat”. Poemul ,,Paradis in destrimare” de L. Blaga se deschide cu imaginea inge- rului care mai vegheaza la poarta Para- disului; inutild veghere, pentru ci din spada nu i-a mai rimas decit un ,cotor” fird fldcari”, simbolizind moartea fo- cului etern. Frunza Frunza participa la simbolismul ge- neral al regnului vegetal. In Extremul Orient, este unul din simbolurile ferici- rii si ale prosperitatii. Un buchet sau un méanunchi de frunze inseamna ansam- blul unei colectivitati unite intr-o singu- ra fapta gi un singur gind. La G. Vieru, in-textul ,,Padure, verde pidure” motivul semnificd forta dra- gostei, inceputul unui nou ciclu al vieti »Aplecat pe mari s-o uite,/ Dar sub luna, dar sub stea,/ Rasérea la loc padurea,/ Jar corabia-nfrunzea.” Fulg In pastelul ,,Sania” de V. Alecsandri, motivul sugereaza feeria si frumusetea naturii: ,Jat-o gingasd mladita cu sirag de martiso: Tu o rupi? Ea te stropeste65 cu fulgi albi racoritori.” In textul ,Fulg” de N. Labis, moti- vul denoti lumina ce inunda sufletul indurerat al poetului, din cauza stinge- rij fulgului de nea: zpada sterge urma dramaticei intimplari si invita la trairea bucuriei generate de frumusetea peisa- jului: "Jar cind ochii mi-am ndltat/ Am vdzut cum prin ninsoare/ Valea-ntreaga lumina/ Minunat scaparatoare.” Fulgul este personificarea copilariei; poetul, adresindu-i-se, il numeste cind ,,minu- ne”, cind ,faptura”. Prenumele ,,Fulga” ce-I poarta fiica lui Ursan din poemul ,,Dan, cApitan de plai” de V. Alecsandri sugereaza dibacia si usurinta fetei: ,£ un voinic cdlare pe- un cal ce n-are friu,/ Voinic, in briu c-in palos si pe grumaz cu salba./ E Fulga ce apare ca o fantasma alba/ $i grabnic pe- al ei tata rdpeste din gramada,/ Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada”. Fulger In mitologie, zeii ceresti se manifes- tau prin fulgere gi tunete. In credintele religioase, fulgerul face parte din arsenalul Domnului. Desi pastreazd caracterul di- vin, in literaturd motivul igi irgeste aria semnificatiilor. In textul ,,Pasa Hasan” de G. Cosbuc, motivul sugereazi mi- nia ingrozitoare a lui Stefan-Voda: Pe Voda-l zareste calare trecind/ Prin siru- ri cu fulgeru-n mina/ In laturi s-azvirle multimea pagind...”. In ,Scrisoarea III” de M. Emines- cu, Baiazid isi prezinta ogtile ca pe niste stihii dezlantuite (,fulgere”); el insugi se autodefineste printr-o metafora — aluzie la supranumele pe care i |-au dat con- temporanii: , Fulgerele adunat-au contra fulgerelor care/ In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamint si mare”. Fulgerul simbolizeazA dezastrul, pi- erderea unor pretioase repere spiritua- le: ,De n-ar fi tunat, de n-ar fi fulgerat atunci, in noaptea aceea, doamne, ce fru- moase ar fi fost toate pe lumea asta”. Furnica Furnica este simbolul harniciei, al viefii organizate social. Solomon, in »Pilde”, scrie: ,Du-te, lenegule, la furnica si vezi-i munca $i catd a avea mai multa minte! Ea isi pregateste de cu vara hrana si isi stringe la seceris mincare”. Furni- ca schioapa este simbolul slujitorului sirguincios si neobosit. Furnicile, la in- dieni, sint asociate cu apa invizibila de sub pimint. De aceea, locul cel mai bun pentru a sipa o fintina este acela unde se afl4 un furnicar. Pamintul furnicarului e in legatura cu abdomenul si functii- le digestive ale omului si simbolizeazi energia care circula in maruntaiele pa- mintului, gata si se manifeste sub forma unui izvor. Neam fara putere, furnica din poe- zia ,O furnica” de T. Arghezi stie cind sicum sa le facd pe toate prin harnicia si intelepciunea ei: ,O furnicd mica, mica,/ Dar infipta, vasdzica/ . f Maruntica de faptura/ Duse harnica, la gura/ O farima de ceva,/ Care-acast trebuia”. Neobosita este si furnica din poves- tirea drugiana ,,Povestea furnicii”: ea nu- gi permite sd se odihneasca leganindu-se pe o frunza, pe ea nu o opreste din cale nici ploaia, ea nu se intoarce la furnicar pina nu gaseste covatica multcdutata, o66 duce foarte greu, dar nu o lasa. La G. Vieru, motivul sugereaz pova- ra anilor, irevocabilul mers al timpului: »Tot mai micd, tot mai mica,/ Cit 0 floa- re, o furnica,/ Cit 0 lacrima sub soare.../ De ce oare, de ce oare?” Furtuna/ Vifor In Biblie, furtuna reprezinta, traditio- nal, o interventie dumnezeiasca si, in pri- mul rind, minia lui Dumnezeu. Dar mai poate simboliza si calamitatile razbuna- toare. Tot pe vreme de furtuni, se desfi- soar gi actiunea creatoare. Fiintele se nasc din haos, din noianul unei tulburiri cos- mice de nedescris. Pe vreme de furtun’, se isc marile inceputuri gi marile sfirsituri ale epocilor istorice (revolutii, schimbari de orinduiri, apocalipse). Furtuna anunta si sosirea ploii fertilizatoare, este un simbol benetic. Este o tema exploatati de poetii romantici, care aspirau la o via{i arzAtoare i patimag’, mai putin banal. Atractia fata de furtuna trideaz4 o nevoie existentiala de intensitate si o fugi de banalitate, de fapt, gustul pentru suflul violentei e. In poezia ,Rugaciune” de O. Goga, viforul sugereaza furtunile sociale, dar gi intensitatea, efectul ,durerit unui neam” resimgit de poet: ,,Da-mi viforul in care urla/ $i gem robiile de veacuri/ De mult il umbra/ Cu umeri garbovi / Durerea lor infricogata/ In inima tu mi-o coboara”, Galben Galbenul este o culoare solara, de esenta divind. Se asociaza cu tineretea si divinitatea. Totodata, este o culoare barbateasca, clara gi patrunzatoare: Zeus coboara sub forma unui nor galben de aur. Motivul evocd maturitatea, dar gi inceputul declinului, starea muribunds, tristetea, deznadejdea si lincezeala. La Bacovia, galbenul sugereaza boala, agonia si moartea. Asfel, galbenul frun- zelor toamnei este insotitorul negrului funerar: ,O femeie in doliu pe strada/ O frunzé galbend tremurd dupa ea”. In poezia ,,Tu” de G. Vieru, galbenul subliniaza starea de deznadejde a erou- lui liric, care nu poate strivi dorul din inima sa. Aceast culoare eman& melan- colie si descumpanire in fata dorului ne- implinit: ,Sint palid ca lamiiul/ S@ mor as vrea intiiul”. Geneza In numeroase mituri, apare ideea c& lumea s-a nascut din hierogamia Cer- Pamint, de aceea intoarcerea la origini Presupune retrairea unor experiente paradoxale. Dintre viziunile despre nas- terea universului, de interes pentru lite- ratura noastra esté cea care i-a inspirat Jui Eminescu tabloul genezei din ,,Scri- soarea I”: ,Atunci nu era nici nefiinfa, nici fiinfa; nu era vazduhul, nici cerul cel departat. Atunci nu era moarte, nici ne- murire; semnil noptii si al zilei (inca) nu era.” Motivul devine tulburator prin ex- ceptionala capacitate de constructie poe- ticd, Pacea eterna a increatului este tul- burata de migcarea initialé a unui punct creator, care face din haos ,.muma”, iar el devine ,,Tatal”: ,Punctu-acela de mis- care, mult mai slab ca boala spumii,/ E stdpinul fara margini peste marginile lu- mii”, Stelele ,,izvordsc” din infinit ca din miarea primordiala, in splendide rotatii, care sugereazA muzica celesta.Nasterea din apa, prin rotirea ei in cercuri, a Luceafarului din poemul cu acelasi titlu de M. Eminescu este, de asemenea, o imagine a Genezei. Invocat de indragostita paminteana, Luceafarul se naste de doua ori: o data - din cer si din mare, si a doua oari - din noapte si soare, luind chip de om. La prima sa in- trupare, scufundindu-se in rotitoarele ape ale inceputului, Luceafarul reeditea- z4 prima sa nastere; prin aceasta eterna reintoarcere” la origini, el igi va recapata elanul initial, care-i va facilita calatoria spre Demiurg (in partea a III-a). Focul astral trece in contrariul siu — apa. Lu- ceafirul apare ca stapin al oceanului. Insemnele acvaticului sint regale. Cerul si marea, apoi soarele si noaptea,araté_ pe Luceafar ca reprezentare a intregului cosmos sau al absolutului. In Sara pe deal”, natura este un spatiu magic cu adincimi de vecie: cli- pa iubirii este plasata intr-o ,sara”, cind scaderea luminii si nasterea stelelor con- stituie o etern repetat’ Geneza; cei doi tineri devin astfel perechea primordiala, investita cu puritatea inceputurilor. In poemul ,,Leoaicd tinara, iubirea” de N. Stanescu, motivul genezei este Prezent prin explozia transfiguratoare a omului gi a lumii. Aceasta prefacere este echivalentd cu o noua nastere, de aceea intilnim cercul rotitor al Genezei din reprezentarile mitologice: ,$i deodata-n jurul meu, natura/ se facu un cerc de-a dura,/ cind mai larg, cind mai aproape,/ cao stringere de ape”. T. Arghezi prezinta o viziune asupra Genezei in prima strofé a poeziei ,,Tes- tament”. Integrat curgerii generatiilor, Poetul simte apasarea timpului gi incear- 7 ca sa se salveze de moarte prin cuvint. In poezia ,,Geneza”, G. Meniuc este preocupat de provenien{a satului ca me- diu de conlocuire al oamenilor,de geneza cerului ,ce infafiseaza tainele pamintu- Jui”. Nici noaptea nu e noapte adevarata. Satul e doar o urma a celor morti. Omul eo farima de nisip in imensitatea acestui univers, totul e efemer: ,Cu spaimad nu- mar anii,/ Dacd-n afund coboara”. Geniu : Un geniu insofeste orice om, in ca- litate de dublu al acestuia, de demon, de inger pazitor, de sfatuitor, de voce a unei constiinte suprarationale. Geniul simbo- lizeaza raza de lumina care scapa oricd- rui control si care genereaz4 convinge- rea cea mai intima si cea mai puternica. Geniile par a avea o existen{a diferita de cea a oamenilor atit in aceasta lume, cit si in cea de dincolo. Motivul geniu- lui a infrumusetat literatura romantica si i-a.dat adincimi de vecie prin tipul omului superior, inzestrat cu o minte uriasd. Fiin{& solitara, geniul este un ne- inteles in lumea comuni, incapabila sd-i patrunda strdlucirea; de aici se va naste nefericirea sa existentiala, dar si orgoliul de inger cazut care-i asigura unicitatea. C. Noica afirma: ,Sintezi a umanitatii, geniul se izoleazA intr-o rece si mindra eternitate”. In opera eminesciana (,,Glossa”, »Scrisoarea 1”, ,Luceafarul”), geniul este un neinteles pe care oamenii comuni incearci si-I coboare pina la micimea lor, un nefericit, a cérui minte Juminata vede mizeria unei lumi in care ,,tofi se nasc spre a muri/ $i mor spre a se naste” (,Luceafarul”).68 Luceafarul este simbolul omului de geniu, simbolul unei superioritati absolu- te, inzestrate cu nemurire gi vegnicie, dar, totodata, incapabil de a fii fericit. Situat deasupra lumii si a tuturor $i ignorindu-i framintirile desarte, geniul se obiectiveaza in creatie, act care fi] alatura de fapta supre- ma. Intrupare eonica, a carei minte urias cuprinde infinitul, geniului fi este asigura- t& eternitatea. Concomitent, geniul este gi om supus destinului; de aici dramatismul sau existential maret. Coborit in lumea omului comun, Luceaférul-geniu incearca o conciliere intre finit si infinit, iar invita- fia pe care i-o adreseaza fetei (Eu sint lu- ceafirul de sus/ Iar tu si-mi fii mireasd”) constituie o chemare in absolut. Dar, cum fiinta sa tine de recea eternitate, pimin- teanca il vede ca pe un mort gi-si cauta 0 fiinté pe masura ei, Neingeles de oamenii obinuiti si insingurat in lumea lui, geniul este un nefericit, pentru cd inteligenta Ini superioara ii permite si vada nimicnicia lumii, si descifreze sensurile ascunse ale Universului. Cezarul din poemuleminescian ,,Im- parat si proletar” de M. Eminescu repre- zinta, de asemenea, geniul. In ,Glossi”, lumea il ademenegte pe geniu in virtejul su, iar acesta rémine surd la amagitoa- rea chemare a oamenilor si isi realizeaz menirea sa de a reprezenta statornicul in curgator: ,,Tu pe-aldturi te strecoa- ra,/ Nu baga nici chiar de seamé,/ Din cérarea ta afard/ De te-ndeamna, de te cheamd...” Geniul este nefericit, fiindca nu confunda mistile: mintea lui lumina- Ui fi permite sa vada riul din lume, dupa cum scria Schopenhauer. $i emirul din Bagdad din ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski reprezinta geniul tn ipostaza sa ideald, fling’ singulara si indragostitd de o idee, ucisi, in final, chiar de propria sa aspiratie, asa cum std scris in des- tinul cdutitorilor de ideal. Maretia geniului nu st numai in aceasta, ci gi in persistenta credinjei sale, in alegerea drumului celui drept, cu tot cortegiul de greutti pe care le intimpind: ,.6i el e emirul, si toate le are../ E tinar, e farmec, e trisnet, e zeuJ Dar zilnic se simte furat de-o visare../ Spre Mekka se duce cu gindul mereu/ $i-n fata dorinjei - ce este ~ dispare..” Criticul A. Marino afirm’ c& poemul simbolizeazi drama geniului,,intr- 0 evocare de mari incadescente, reprezen- tativa pentru intreaga conceptie a poetului i, poate, mai mult, pentru drama propriei sale existente fascinata de vis, himer’ si ideal, irealizabil ca orice absolut”. Ghinda Este legat’ de simbolistica oului: abundenta, prosperitate. Ivindu-se din inveligul ei granulos, ghinda simbolizea- 2A nasterea, iesirea din pintecul matern. In sens spiritual insa, precum gi in intre- buinfarile ei religioase, ea desemneazi o putere spirituala si virtutea hranitoare a adevirului, a acelui adevar provenit din doua izvoare: natura gi revelatia. In cugetarile lui Dan/ Dionis din nuvela ,Sarmanul Dionis” de M. Emi- nescu, motivul semnificé matricea, ro- dul: ,,Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un simbure de ghinda, si infinitul e asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua”. Glas In romanul ,,Morometii” de M. Pre- da, glasul marcheazd modificarile vietii69 interioare a personajelor. Glasul Catri- nei e indepartat si invalmasit de ginduri. Glasul lui Moromete va fi pe rind ,un glas de parca n-ar fi stiut cd avea baieti”, blind gi sfios cind feciorii se revolta pe fata impotriva tatalui, apoi teribil, trans- formindu-se in urlet cind isi pierde rab- darea: ,~ Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!”. In romanul ,Jon” de L. Rebrea- nu, personajul central este sfigiat intre pglasul pamintului” si ,glasul iubirii”. Acestea sint tentatii dilematice oponen- te. Protagonistul isi reprima dragostea pentru frumoasa Florica, lipsita de ave- re, apropiindu-se, din calcul, de Ana, »uritica”, impersonala, dar mostenitoare unica a ,,bocotanului” Vasile Bacit . Motivul glasului e unul fundamental in creafia lui O. Goga. In ea se cinta cu rezonante grave rostul neimplinit al lu- mii, razvratirea robilor de veacuri. Tina- rul poet ar dori sa-si fact auzit ,,glasul” poeziei sale, ale cdrei rezonanje grave vor inchide ,patimirea” generatiilor si dorul neimplinit;,Incheaga-fi glasul de aramd:/ Cintarea patimirii noastre”. In contextul dramei ,,Pasarile tine- retii noastre” de I. Druta, motivul evoca legatura de rudenie dintre frafii Pavel Rusu gi Ruta, precum si gradul de inti- mitate la care au ajuns acestia: ,Am venit pentru cd am auzit glasul tau, $i glasul cela mi-a zis sd vin.” Graal In literatura medievala, graalul este adesea o tipsie purtat’ de o fecioara, tipsie ce are puterea de a oferi fiec&ruia mincarea preferata. Simbolismul graa- lului se intilneste aici cu simbolismul cornului abundentei. In Biblie, graalul e paharul in care Iosif a strins singele ce curgea din ranile lui Iisus. Printre ne- numiratele sale calitati, in afard de cea de a oferi darul vietii, se numara cea de a lumina gi cea de a acorda forta invin- cibil4. Graalul simbolizeaza desavirsirea interioar& cAutata tot timpul de oameni. Dar cdutarea sfintului Graal pretinde conditii de viafa interioara rar intilnite. Et se afla in imediata apropiere, dar p: virile nu-l zaresc. Aceasta e drama orbirii in fata realitatilor spirituale, cu atit mai intens&, cu cit credem mai sincer ca le cdutim. Cautarea Graalului inaccesibil simbolizeaza aventura spirituala si ne- voia de interiorizare, singura in masura s& deschida portile Ierusalimului ceresc, unde straluceste potiral divin. Perfectiu- nea umand nu se cucereste cu lovituri de lance, ca 0 comoara materiala, ci printr- o radicali transformare a spiritului gi inimii. Mircea Eliade, in studiul ,,Un ami- nunt din Parsifal”, interpreteazi_mitul cdutirii graalului ca pe o aventura. Par- sifal este un cavaler comic, care ii amuza pe cei din jur prin purtarea necioplita. ‘Ajuns la curtea Regelui Pescar, il gaseste pe acesta bolnay, incit nici un leac nu- i mai este folositor. In acest context, al ingrijorarii_unanime, Parsifal, intr-un moment nepotrivit, i] intreaba pe mu- ribund unde este Graalul; cuvintele sale au puteri magice: regele se insanatoseste si devine tindr, iar regatul, pustiit pind infloreste. Sensul intrebarii lui Parsifal se leagi de destinul fiintei sortite s4-si puna intrebari despre rostul lumii gi al vietii. Dac nimeni nu mai pune in- trebari, universul intra in disolutie. Lu-70 mea ar intra in boala si ar regenera, ca gi viata din castelul Regelui Pescar, daca n-ar exista in fiecare fari anumiti oame- ni dirji si luminafi, care s4-si puna in- trebiri. Astfel, nu raspunsul stimuleazd evolutia umani, ci cAutarea adevarului. V. Voiculescu se refera strict la sen- surile cristice ale Graalului: , Unde tinjes- te, Doamne, acum Graalul/ De dumne- zeescul Tau Singe plin?/ Ce alt Amfortas pingareste pocalul/ Slujit de Parsifal si Lohengrin?” Gradina Gradina e simbolul raiului pamin- tesc, al cosmosului. Centrul grddinii cel al Paradisului celest pe care il intru- chipeaza, al stirilor spirituale ce cores- pund sederilor in Paradis. Se stie ca raiul pamintesc din ,Facerea” era o gradin’, pe care Adam o cultiva, in timp ce Ie- rusalimul ceresc va fi un orag. Imagine rezumata a lumii, grédina din Extremul Orient este lumea in miniatura. Ce des- fiitare si te plimbi intr-o gridina! Fac inconjurul infinitului...”, scrie un poet chinez. Gradina inchisd a caselor musul- mane, cu fintina ei central, e o imagine de Paradis. Romanii au dat dovada de un rafinament dintre cele mai complexe la constituirea gradinilor, facind apel la arhitectura gi addugind farmecelor co- lorate statui, trepte, izvoare, grote, fin- tini si havuzuri. Astfel, gradina exprima puterea pe care 0 exercit’ omul asupra naturii imblinzite, este un simbol al cul- turii, opus naturii silbatice. Citiva mari poeti si-au dorit s4 fie inmormintafi in gridini. Bazinul gradinii este simbolul unei oglinzi. Spatiul Gradinii Ghetsemani din poezia lui V. Voiculesu In gradina Ghetsemani” simbolizeazi_ imaginea unui Cosmos evanghelic sanctificat prin jertfa, intrucit aici incepe drumul cal- varului intra izbavire; acum natura igi pierde frumusetea calmi, sugerind ceea ceva urma: mislinii, care ,pdreau ca vor sd fuga din loc, sa nu-l mai vada”, parti- cipa la tragedia lui lisus, iar ulii - pasdri de prada ~ prevestesc stingerea fiului lui Dumnezeu intru nemoarte. In nuvela.,,La figinci” de M. Eliade, motivul gradinii tigincilor sugereaza in- trarea in ,rdcoarea nefireasca” a mortii. Gol “A face gol in sine, in sensul simbo- lic, inseamné a te elibera din roata exis- tentelor efemere, a dorintelor, emotiilor, anu mai resimti decit setea de absolut. Golul este, dupa Novalis, calea care duce in interior, calea vietii adevarate. Calatoria Luceafarului insetat de via- a p&minteani se incheie la virsta precos- mic; punctul in care ajunge Luceafarul este alcdtuit prin negatie: nici spatiu pe care s& se ageze hotare, nici timp, cdci »Vremea-ncearca inzddar/ Din goluri a se naste”, ultimul vers cipatind un relief deosebit prin folosirea pluralului ,,golu- ri”. La Bacovia, motivul golului spatial este echivalent cu pustiul camerei, al orasului cu piete dezolante, luminate de becuri agonice, al pamintului-mor- mint, ale cdrui adincuri lanseaz, ca in mitul Sirenelor, chemarea mortii. Golul temporal este apanajul vesniciei, este haosul care refuza Facerea, este un spa- tiu al mortii: ,,Jmensitate, vegnicie,/Tu, haos care toate-aduni.../ In golul tau enebunie”. In poezia ,,Lacustra”, poetul comunica un sentiment al insingurarii totale intr-o lume in care se simte des- parit printr-un ,gol istoric”. Golul aces- ta se intinde intre prezentul cu obsesivul ritm al ploii si vremurile indepartate din strafundurile originare ale omeni- rii, cind omul, ingrozit de singuratate si adversitatea stihiilor si fiarelor slbatice, se claustra in locuintele sale lacustre, in care se simfea in siguran{& numai dup’ ce apuca sa traga podul de la mal. In pastelul ,,larna” de V. Alecsandri, desi motivul nu este enuntat, sufletul omului, invadat de albul 2apezii, traieste spaima golului, ca i cind s-ar fi intors in prelume: spatiul cunoscut devine ,in- tindere pustie”, iar ,oceanul de ninsoare” — desert. Han Simbol al trecerii, hanul este 0 pun- te, un loc de refugiu, un adapost vremel- nic. La Sadoveanu, hanul este investit cu functii simbolice, el devine un spatiu al evocarii si al povestirii. In culegerea ,,Ha- nul-Ancufei”, scriitorul descrie hanul ca pe o cetate in care timpul pare oprit. Motivul pare a fi un nucleu, un model de viat4 romaneasca; acesta are ziduri ,in- alte ca o cetate”, sugerind cetatea ideali a lui Platon in variant’ moldava. Isto- tisirea de demult, rostit’ intr-o toamnd aurie, are rolul de a reimprospata lega- turi mai vechi intre oameni, care par s4 se intilneasca periodic la acest han, dar gi intre timpurile apuse si un prezent care are nevoia de confirmare a traditiei. Hanul mai este un loc bintuit si un slag al diavolului. In ,,Tiganiada” de 1. Budai-Deleanu, Satan plasmuieste un 7 han in care sint atrasi nobilii si vitejii cavaleri. Aici ei isi uita misiunea razboi- nica, se lasi sedusi de vin, cintece gi po- vesti. Tema apare si in doud nuvele fan- tastice ale lui I. L. Caragiale: ,,.La hanul lui Minjoala” gi ,,La conac”. Motiv frecvent in literatura univer- sala, hanul reprezinta un spatiu simbo- lic, o rascruce de drumuri gi destine. In nuyela ,Moara cu noroc” de I. Slavici, acest loc de popas este benefic pentru drumeti si binecuvintat, la inceput, pen- tru circiumarul cel nou: lard pentru Ghifa circiuma era cu noroc”. Haos Haosul este personificarea vidului primordial, anterior creatiei, de pe vre- mea cind elementelor lumii nu le fusese impusa inca ordinea. El sta la baza oricdrei organiziri a cosmosului. Din haos au iesit viata si cunoasterea. Haosul simbolizeaza deru- ta mintii omenesti, este inconstiin{a si pasivitate totali. Este preferabil s4 con- cepem haosul nu ca pe un vid imens, ci ca pe o corabie in care trebuie si circule viata, aceea care coboara din indltime ~ viafa spiritual. Conform unor vechi traditii, chinezii isi inchipuie haosul ca pe un cline urias, cu par lung. Acesta are doi ochi, dar nu vede; are urechi, dar nu aude; nu are cele cinci viscere, dar triieg- te. Motiv retopit intr-o viziune proprie de M. Eminescu in ,Scrisoarea I”, acesta igi are originea in vechile scrieri indiene. Haosul e sugerat prin imperecherea fan- tasticd a absentelor (,La-nceput, pe cind Siinta nu era, nici nefiinta...”); nimic nu se ascundea, desi totul era ascuns; pa-72 ‘trunsul era de nep&truns; pentru lumea priceput& nu exista minte s-o priceapa. Haosul, in viziunea lui Eminescu, este indefinit (,prapastie”, ,genune”, ,noian intins de apa”), invizibil (,cdci era intu- neric”), lipsit de viata si vointa, fara con- gtiinga de sine (,,n-a fost minte priceputa si nici minte s-o priceap&”), dominat de miscarea absolut’ (,si in sine impacatit stdpinea eterna pace”). Haosul mai in- seamni pentru poet absenfa constiintei de sine: ,,De atunci si pind astdzi colo- nii de lumi pierdute/ Vin din sure vai de chaos pe cérari necunoscute...” Harpa + Harpa este instrumentul traditional, coardele ei fiind facute cel mai adesea din mate de linx. Ea leaga intre ele cerul si pamintul. Eroii vor sé fie arsi pe rugul funerar cu harpa alaturi: ea il va cond ce catre cealalté lume. In timpul viet ea simbolizeazi tensiunile dintre in- stinctele materiale reprezentate de rama ei de lemn, coardele de linx si aspiratiile spirituale figurate de vibratiile acestor coarde. In ,,Cintul harpistului” din Egipt se preaméareste cdutarea fericirii de zi cu zi, intr-o viatd in care nimic nu este mai sigur ca moartea i mai nesigur ca soarta dedincolo de mormint: ,Alunga departe de tine grija si cautd-fi bucuria pind ce va veni ziua cind vei ajunge la farmul unde domneste tdcerea”. Sunetul harpei simbolizeaza aici cdutarea unei fericiri dezvaluite omului pe pamint doar prin certitudini. In ,Ars poetica” de G. Vieru, moti- vul sugereazi poezia insisi care poate cuprinde in sine binele si raul. Avind o conceptie angelica, poetul crede ca poate imblinzi serpii, adicd duhurile rele, ma- lefice, de aceea harpa e asociati cu ,,coar- da poamei”, simbol al vietii si rodului. In poezia ,Rimele cintd pe harpa” de A. Macedonski, motivul harpei simboli- zeazi inspiratia: , Rimele cinta pe harpa:- usor in zbor se zvoneste/ De paseri albe ce freamata, $i dimineaja domneste”. Hora Dansul in cere este inspirat de un simbolism cosmic: el imita hora plane- telor in jurul soarelui, virtejul a tot ce se misc, dar si cAutarea lui Dumnezeu simbolizat de soare. Existé o tehnicd subtila algoritmica a miscarilor dansato- rilor, care se comunica prin comporta- mentul lor. Prin dispunerea dansatori- lor in cerc, prin migcarea ritmica si prin rolul ei de solidarizare emotional, hora simbolizeaza o lume perfecta gi solara. In poezia populara si cea a lui V. Alecsandri, hora reprezint’ un simbol al impartasirii bucuriilor si necazurilor, marcate in traditia hori romanesti prin strigaturi. ‘Act de comunicare emotional, sim- bol al activitatii si solidaritatii sociale, hora, dans frecvent la multe popoare, sugereaza, prin distribuirea dansatorilor in cere, un ritual de consolidare sau de regisire a colectivitatii:,, Trei pasi la stin- ga linisor/ $i alfi trei pasi la dreapta lor;/ Se prind de miini si se desprind,/ S-adu- nd cerc $i iar se-ntind/ $i bat pamintul tropotind/ In tact usor”. Aceste versuri cosbuciene din balada ,, Nunta Zamfirei” redau imaginea horei, sugerind perfec- fiunea cercului desemnat de dansatori, armonia gestuala gi bucuria intilnirii. Cercul pe care il fac nuntasii pringi in73 hora semnifica comunitatea in care ur- meaza sa se incadreze mirii. Traditia horelor de duminic& are semnificatii sociale, c4ci la hora se adu- ni tot satul, se stabilesc ierarhiile, se for- meaza opinii. Hora e scena pe care se fac publice intimplarile din timpul s4ptami- nii. In romanul Jon” de L. Rebreanu, hora reuneste toate straturile sociale: aici Ion se lupta sa-si stabileasc locul in lume, s-o cucereasca pe Ana $i sa-si afirme personalitatea in fata celorlalti flacai, dar, tot aici, e stigmatizat de Vasile Baciu, care fi aminteste c4 nu este decit un ,sdrdntoc”. Hora este si un element de compozitie in acest roman. Ea des- chide gi incheie opera, avind, de fiecare data, o altd semnificatie: in primul capi. tol, la acest moment important din viata satului, iau parte mai toate personajele antrenate in dctiune; in final, dansul su- gereaza ideea ci Timpul nepas&tor aco- pera totul: daca unii s-au stins, alfii le-au. luat locul. In context, hora devine un joc al viefii si al morfii, al patimilor si pasiu- nilor omenesti. Astfel, lon nu joacd hora cu Florica lui Maxim Oprea, degi jocul se facea in batatura casei lui, ci cu Ana lui Vasile Baciu. In romanul ,,Ciuleandra” de acelasi autor, hora devine un ritual secret pen- tru. personaju-spectator, il fascineaza, ii declanseazA complexele si instinctele atavice, T. Arghezi are un ciclu de poezii in- titulat ,Hore”. Aici, versurile scurte au rolul strigaturilor: ,Am o minte, vai de mine,/ $i md face de rusine”. In nuvela La figinci” de M. Elia- de, Gavrilescu este prins intr-un dans al morfii, deoarece n-a ghicit, adicd nu si-a inteles destinul si posibilitatea ce i se oferea de a transgresa timpul sau li- mitat. C. Petrescu asociaza hora, in .Jocul ielelor”, cu un joc al ideilor care inlin- fuie fiinta, creind obsesii sau nevroze. Hiperion Zeitate a luminii, unul dintre cei sase titani ndscuti din intilnirea Cerului sia Pamintului, Hiperion are atribute as- censionale, iar numele sau inseamna ,,pe deasupra mergatorul”. M. Cimpoi afir- ma: ,Hiperion este ceea ce inseamna la origine: un fiu al Cerului si al Pamintu- lui, al lui Uranus si al Gheii”. In poemul »Luceafarul” de M. Eminescu, Hiperion intruchipeaza geniul. £1 traieste, pentru un timp, fascinatia coboririi, raspunde la chemarea unei fiinte, vrajit de lumea sublunara, dar afli ci aceasta e trecitoa- re, traieste sub semnul norocului si al in- timplarii, pe cind el isi are un loc menit in cer, pentru eternitate. Nemulfumit de conditia vesnica, isi cere dreptul la »Fepaos”, numindu-si aspiratia ,o ord de iubire”. In rispunsul siu, Demiurg echivaleaza dorinfa lui Hiperion cu ,do- rul de moarte”, la care entitatea cosmicd. nu are acces: ,.Iti dau catarg ling’ catarg/ Ostiri spre a strabate/ Pamintu-n lung si marea-n larg/ Dar moartea nu se poa- te...” In cele din urma, Hiperion reali- zeaz& cA fiinta muritoare nu poate face distinctie intre un astru sau altul, ca el stimuleaza energiile creatoare la virsta idealurilor, dar, cu timpul, este receptat doar ca 0 stea norocoas’. De aceea Hi- perion ramine un simbol al celestului, al redarii sinelui profund.74 Tarba In ,,Toiagul pastoriei” de I. Druta, iarba ce résare pe mormintul pastorului denota ideea c4 pastorul din virful dea- lului este nemuritor: ,.Intr-o primavard, satul adunat in cimitir, la pomana mor- filor, a vdzut ca pe locul fostului sau mor- mint rasdrise iarbd verde, ca un semn al viefii fara de moarte”. Pastorul parca s- ar. topi in natura, devenind o parte a ei (pilc de iarba verde), el se contopeste cu natura ce sugereazi Dainuirea, Aminti- tea Vie. Tarba-negara din nuvela ,,Elegie pen- tru Ana-Maria” de V. Vasilache e ceea ce se asterne peste noi tofi atunci cind ne trecem, de aceea autorul afirma cd € este insagi vegnicia: Pai daca-i asa, bunicd negara, vremelnicia e tot atit de veche ca $i vegnicia...Mai la urma urmei, omul stie unde si cum cade $i afla pina la urma unde se naste, asa ca tu, iarba negara, bucurd-te cd i-am adus foi si nume...” larba-negara se identifica, in acest text, cu pamintul si vegnicia. Icoana Icoana este imaginea divina, sacri nu numai pentru forma specific pe care 0 are in Biserica ortodoxa; ea este, inainte de toate, reprezentare - in limitele in- capacitatii de a traduce adecvat divinul — a realit&fii transcendente si suport al meditatiei; ea tinde sa fixeze mintea asu- pra imaginii care, la rindul ei, o transmi- te mai departe. Icoana este, se spune, 0 fereastra deschisa intre pamint gi cer,dar in ambele sensuri. Lumina cereasca, lu- mina a transfigurarii fixate pe iconostas, icoanele se afli la limita dintre lumea senzorialé si lumea spirituala: ele sint reflectarea celei de-a doua in prima, dar gi calea de acces de la prima la a doua, Obiect de cult, cu funcfii miraculoase, legatura intre lumea profana si cea sa- cra, in limbajul poeziei, icoana simbo- lizeazi imaginea semnificativa, adeseori incarcaté de valorile traditiei. Icoana este si prilej de confesiune si desavirsire morala a fiecdruia dintre noi. Pentru Eminescu, icoana defineste imaginea poetict: Ce e poezia? Inger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane $i cu glasuri tremurate,/ Strai de Purpura si aur peste farina cea grea”. Sensul e reluat si de T. Arghezi in poezia Testament”: Din graiul lor cu- ndemnuri pentru vite/ Eu am facut cu- vinte potrivite/ $i leagdne urmasilor sta- pini/ $i, framintate mii de saptamini/ Le-am preficut in versuri si-n icoane”. In ,,Poveste” de I. L. Caragiale, unul dintre cei trei printi cumpara o icoand a Maicii Preciste Picdtoare de minuni si cu ajutorul ei o readuce la viafa pe Ileana. D. Matcovschi identifica chipul ma- mei cu cel al unei icoane: ,,Odihneste-te, mama, tu, unica noastra icoand”, iar la V. Teleuca icoana este cuvintul-imagine cu care este comparat asteptarea: ,E o icoand vie toatd asteptarea, avere necur- mata a sufletului meu”. In ,Nunta Zamfirei” de G. Cogbuc motivul evoca chipul frumos al miresei: plcoana-ntr-un altar s-o puif La inchi- nat.” lerusalim Simbol al bisericii crestine deschis& tuturor popoarelor. Reprezintd nu pa- radisul traditional, ci, dimpotriva, ceea75 ce este mai presus de orice traditie: noul absolut. ,,$i am vazut un cer siun pamint nou ~ céci cerul cel dintii si pamtntul cel dintii au trecut; iar marea nu mai este. $i am vazut Cettitea Sfinta, noul Ierusalim, pogorindu-se din.cer de la Dumnezeu.” Trebuie insistat asupra formei patra- te a Ierusalimului ceresc, care il distin- ge de Raiul pamintesc, reprezentat, de obicei, ca avind forma rotunda: acesta este cerul pe pamint, in timp ce noul Ierusalim este pamintul in cer. Formele circulare se raporteaza la cer, cele patrate - la pamint. Transmutarea universului reprezentat de noul Ierusalim nu este o intoarcere la un trecut idilic, ci o proiec- fie intr-un viitor fara precedent: lisus Christos Etimologic, numele lui Christos in- seamnd ,miruitul” si igi are originea intr-o forma indo-europeana din care a derivat si numele zeului Krisna - ,par- fum, ulei inmiresmat”. Dupa Eliade, sen- sul intruparii lui Dumnezeu in istorie, prin lisus Christos, reprezinta particu- laritatea cea mai insemnatd a crestinis- mului. Sacrificiul cristic presapune o coborire la conditia profana: Cl {intuit pe cruce alaturi de tilhai de omeneasca teama de moarte, prefer’. recontopirea in natura vietii, alaturi de cei doi netrebnici, caci el vrea s4 rimi- na in ,,dosul stinii”, adica in prelungirea cunoscute, pentru aceasta cere ajutorul celor doi ucigasi. O serie de autori au vazut in lisus sinteza simbolurilor fundamentale ale universului:cerul $i pamintul, prin dubla sa natura dumnezeiascA si omeneasci, aerul si focul prin inaltarea si coborirea lui in iad, mormintul si invierea, crucea care uneste cerul si pamintul, muntele Golgota — Scara mintuirii. La capatul opus, prin latura nocturna a simbolului, prin calvarul su, prin agonia sa, prin ristignire, el reprezinté consecintele pacatului, ale patimilor, ale pervertirii naturii umane, el intoarce impotriva lor toate valorile umane. Misterul lui lisus apare in necesitatea fiecaruia de a-sicru- cifica partea cea mai pretioasa din el, de a0 lovi, de a o batjocori (de a o preface in cenusa), spre a obtine harul izbavirii. Tata de ce inima omului este mereu in- singerat si luminoasa, bolnava si victo- rioas’, moarta si inviata. V. Voiculescu il defineste pe lisus ca ,pring hermetic” (,Sonetul CLXI”) si fluture” (,Sonetul CLXII”) - sugestii ale dublei sale naturi, de legatura intre om si Dumnezeu. Poetul fi atribuie sen- surile rugiciunii Ca edera spre dreptul stejar, asa mi-ntind,/ lisuse, catre Tine iubirea-mi arzatoare;/ cu slabe mre- jide ginduri cutez si Te cuprind/ si orice rugdciune e 0 imbratisare (,,Edera”). In poezia ,In gridina Ghetsemani” de ace- lagi autor, lisus este surprins in una din- tre cele mai chinuitoare incercari prin care trebuie si treaci si omul - acea.a libertatii de a alege intre bine si rau, cu pretul suferingei, de a face nu voia sa, ci voia Tatalui ceresc. Luind trup omenesc, lisus ofera modelul absolut de credinta side transfigurare a vietii pamintesti, de indumnezeire a ei. Natura Lui este divi- na si umana in acelasi timp: ,,lisus lupta cu soarta si nu primea paharul.../ Cazut pe brinci in iarbd, se-mpotrivea intruna./ Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul/ $i-amarnica-i strigare stirnea in76 slavi furtuna.” In ultima sa noapte de intrupare in materia trecdtoare, lisus Christos se roaga in gradina lumeasca, pina in zorii zilei, trecind astfel ultima proba de pregitire pentru moarte. Sen- timentul su este unul de suferinta ome- neasc& si de speranti mistic’. Bautura mortii este ,infama”, dar licareste im- bietor ca mierea; este ,venin groaznic”, dar si,,dulceafa”. In opera lui Eliade, lisus apare in re- latie cu mitul orfic. In studiul ,,.Imagini si simboluri”, Orfeu este un mintuitor, care propune eliberarea omului prin iubire, dar mijlocul propus de el nu este cuvintul, ca pentru Tisus, ci cintecul, muzica. lisus este mintuitorul lui Adam = omul cizut in picat, adica cel care gi- a pierdut puterea asupra animalelor. Ambele personaje ilustreazi_motivul coboririi in infern pentru salvarea unui suflet, dar, daci Orfeu coboara in moar- te pentru o singurd fiintd, fiinta iubita, Christos a coborit in infern pentru toti oamenii, pentru toti cei care murisera. de la Adam incoace, milioane si milioa- ne de necunoscuti si necunoscute, ca sa- i mintuiascd. Afirmatia ii apartine unui personaj din romanul ,,19 trandafiri”, care trdieste experienta coboririi si in- toarcerii din moarte, Textul ,,Intre dou’ nopti” de T. Ar- ghezi se refera la emersiunea in adin- curile eului retras din viltoarea vietii. Coborirea in cAutarea de sine dislocd »pamintescul” ce se aduna in muntele de pacate pentru care a patimit lisus. In strifundul sufletului, se afl Dumnezeu, dar el este impenetrabil pentru ratiune: »S-a ridicat la geamuri, pamintul pina sus./ Cit lumea-i era piscul, si-n pisc plingea lisus.// Sapind s-a rupt lopata. Cel ce-o stirbise, iati-1/ Cu moastele-i de piatra, fusese insusi Tatal.” ,.Imitarea Jui Tisus” nu e cu putingd. Una singura e steaua Mintuitorului, cici numai El Unul poate lua asupra-i picatele lu- mii: ,$i am voit atuncea si sui gi-n pisc s& fiu./ O stea era pe ceruri. In cer era pustiu”. In poezia ,,Duhovniceasca” de acelasi autor, atestim contemplarea identificarii cu Tisus in sensul de a suferi supliciul condamnarii la disparitie: , Mi- e limba ars& ca de cenusa./ Nu ma mai pot duce,/ Mi-e sete. Deschide, vecine,/ Uite singe, uite slava/ Uite mani, uite otrava./ Am fugit de pe Cruce,/ Ia-ma-n brafe si ascunde-mi bine.” Apostol Bologa, personaj central al romanului ,,Padurea spinzuratilor” de L. Rebreanu, dupa eterna pilda a lui Ii- sus, inceteaza de a mai fi o identitate, el devine Omul care dobindeste Adevarul cu pretul a ceea ce avea mai bun: nume- le lui il caracterizeaza ca pe o ipostaz’ a omului religios izbavit prin jertfa. Pur- tind un nume cu o semnificatie sacra, biblicd, Apostol este discipol al lui Ii- sus, repetind jertfa Mintuitorului, intra izbavirea neamului sau. In dimineata executiei, preotul ii cere lui Bologa sa fie tare ,precum a fost Domnul si Min- tuitorul nostru Iisus Christos”. Tot asa, drumul spre locul spinzurarii (pe care condamnatul il parcurge inconjurat de ficlii aprinse, asemeni lui lisus cind urca pe Golgota) il apropie de Marele Cruci- ficat. Nefiind decit un om, a cArui viata se afla sub imperiul sorfii, poetul din ,Ru- gaciune” de O. Goga se ipostaziaza in li- sus: asemeni mintuitorului aflat in Gra-77 dina Ghetsemani, inaintea martiriului, tindrul poet se roaga sa-i fie ,alungate” »patimile”, pentru a integra in sinele sau »jalea unei lumi”, intru izbavirea ei. Inel Inelul simbolizeaza o legitur’, ser- veste esentialmente ca sa lege. Apare astfel ca un semn al unui legamint, al unei comunitafi, al unui destin asociat. Inelul leagi, dar, in acelasi timp, izolea- 24, ceea ce aminteste de relatia dialecticd stipin — sclav: imblinzitorul de soimi fixeaza un inel de gheara soimului, care de-atunci incolo nu va mai vina decit pentru el. Inelul are valoare sacramen- tala; el este expresia unei juruinfe sfinte. La crestini, traditia cere ca logodnicii s3- - gi schimbe verighetele intre ei in timpul savirsirii cAsdtoriei. Ceea ce inseamna ci relatia evocata mai sus se stabileste de doui ori intre ei, din sensuri opuse, gi cere ca fiecare dintre soti s& fie totodata stpinul si sclavul celuilalt. Astfel, inelul este menit sa ferece puterea si si-i im- piedice sa actioneze in lumea exterioar4, chiar daca inelul este pierdut sau uitat pe marginea unui drum. Prometeu, eli- berat de Heracles, acceptase s4 poarte la deget un inel de fier, de care era prins’ 0 farima de piatr, ca o amintire a stincii gia lanturilor din Caucaz, unde fusese tintuit si, mai ales, in semn de supunere fata de Zeus. In China, inelul este simbo- lul ciclului nedefinit; este cercul inchis, in opozitie cu spirala. La crestini, inelul simbolizeaz& legatura credincioas’. Era modelul redus al cingatorii, protectoare a locurilor, pazitoare a comorii sau pa- strdtoare a unei taine. A pune mina pe inel inseamna, in acelagi timp, s4 deschi- zi o usa, si intri intr-un castel sau intr-o pesterd, in Rai. Inelul serveste drept mij- loc de recunoastere; inelul este simbolul unei puteri pe care nimic nu o poate sfa- rima. Legenda spune cé Solomon isi da- tora intelepciunea unui inel. L-a pierdut odata in Jordan si-a trebuit si astepte ca un pescar sa i-l aduc& inapoi, ca si-si re- cupereze priceperea. In poezia lui G. Vieru, inelul simbo- lizeaza leg&tura vegnica. dintre barbatul si femeia ce au creat familia: , Inelul/ din degetul tau —/ cétare prin care ochesc/ vrajmasul”. Simbolistica inelului din balada po- pularé ,Miorita” (,tras ca prin inel”) a fost reluata de L. Blaga in poezia ,Catre cititori”: ,Sufletul imi cade adinc alune~ cind ca un inel”. Siaici inelul este simbo- Jul unei nunti in sine, arhetipale. Inima ‘Organ central al omului, inima ¢o- respunde, in mod general, notiunii de centru. Daci Occidentul face din ea se- diul sentimentelor, toate civilizatiile tra- ditionale localizeaza in inima inteligen- fa si intuitia; astfel centrul personalitatii s-a deplasat de la intelect la afectivitate. Inima este luata drept simbol al altaru- lui lui Dumnezeu. Daca biserica, in for- mia de cruce, se identifica cu trupul lui Christos, locul inimii este altarul. Scrie- rea hieroglificd egipteana reprezinta ini- ma intr-un vas. Or, inima este pusd in legatura gi cu Sfintul Graal, cupa in care se stringe singele lui Christos. Textele irlandeze spun, pentru a evoca moar- tea unui personaj coplegit de tristete, cA »inima i s-a frint in piept”. In Biblie, cu- vintul inimd este folosit de vreo zece ori78 pentru a desemna organul corporal, in schimb, se pot gasi peste o mie de exem- ple in care interpretarea sa este metafo- ric&: »Dorm, dar inima mea vegheaza”, »Duh zdrobit si inima zdrobita”. In tra- ditia modernd, inima a devenit simbolul dragostei, al caritatii ca iubire divina, al prieteniei gi al echitatii. In textul ,,Nehotarire” de T. Arghe- zi, motivul sugereazd ideea cA inima care nu e in stare de atita iubire cita se cere patrunderii in transcendent nu va mai fi ,,cheie”, ci ,lacdt” al portilor slavei ceresti. Fara iubire, sufletul ramine in- chis, iar comunicarea lui cu cele vegnice ~ imposibila: , Dar ziua care trece si ma raneste-n treacé,/ Imi umileste cirja si- mi incovoaie crinii,/ $i inima urmeazd s-atirne ca un lacat/ Cu cheile pierdute, la portgile luminii”. Motivul comporti o semnificatie apar- tein romanul Jon” de L. Rebreanu. Deru- tat de confirmarea pe care o face Savista in ceea ce priveste dragostea lui Jon pen- tru Florica, cu mintea ,,stinsa” si cu ,inima seacd si goald”, Ana se spinzura. Insula Simbolic, insula este un loc privi- legiat, hirdzit stiintei si pacii, prezent in mijlocul ignorantei si agitafiei lumii profane. Ea reprezinté un Centru pri- mordial, sacru prin definitie, iar culoarea sa fundamentali este albul. Insula evocd un refugiu. Cdutarea insulei pustii, sau a insulei necunoscute, sau a insulei boga- te in surprize este una din temele fun- damentale ale literaturii, ale visurilor, ale dorinjelor. Simbol al insingurarii, al izolirii de lume, insula pustie si pa- radiziac& se inscrie printre simbolurile importante ale romantismului, reuneste simbolistica vietii ce se naste si, totodat, sensurile mortii. Mircea Eliade comenteaz4 simbolul din nuvela eminesciana ,,Cezara”, por- nind de la citeva semnificatii mitice; el afirma cA ,apa reprezinta in foarte mul- te traditii haosul primordial de dinainte de creatie”, pe cind insula simbolizeaza Creatia. Nuvela lui Eminescu introduce simbolul in contextul unei iubiri neper- mise, iar insula batrinului Euthanasius devine un refugiu. Dupa o experienta dramatica, Ieronim se retrage pe aceas- ta insula, unde intilnirea ilustreaza visul romantic de iubire, dar cuprinde si su- gestiile unei regasiri de moarte a neferi- citilor indragostiti. Insula este accesibila »anumitor” oameni, celor care tind cu intreaga lor fiinta cAtre realitatea si bea- titudinea inceputului, a starii_primor- diale. Eliade interpreteaza intilnirea pa- radiziacd dintre Ieronim si Cezara (din nuvela eminesciand) ca pe o eliberare de sub timp, cici starea adamica de dinain- te de Cadere este lipsita de eveniment, durata si istorie. In insula transcenden- t& ajung doar fiintele care si-au depasit conditia umand. Insula lui Euthanasius este un simbol al eternitatii reflectata in moarte si iubire paradiziaca. Oazi in mijlocul apelor, evocare a paradisului si spatiu fara iesire, insula reprezint& ,o forma” aflata sub perma- nenta amenintare a inecului si a dizolva- tii. Aici pustnicii se retrag pentru medi- tafie. Aici ajung sufletele fericitilor eroi. Izvor Sacralitatea izvoarelor este universa- 1a, intrucit ele constituie gura apei vii saua apei neprihanite. Apa vie pe care o ras- pindesc izvoarele este, a si ploaia, singe- le divin, saminga cerului, este un simbol de maternitate. La descendentii triburi- lor maya, este interzis si se pescuiascd in izvoare gi si se taie crengile copacilor din preajma izvoarelor. Izvoarele erau, la gali, zeitagi ce stiau s8 timaduiasca ra. nile si s4-i reinsufleteasca pe rizboini morti. Adesea, in opere literare, e descris un izvor a cSrui apa proaspata fi duce pe cei ce o beau in regatul eroilor..Plin de sunete gi transparenfa, izvorul. reflecta orizontul interior, acela al inceputurilor. In creafiile romantice, apa reprezint& simbolul spatiului feeric, in care se des- fagoara yisul de iubire. Izvorul este locul reveriilor si devine adeseori un avertis-. ment in legatura cu trecerea ireversibili a timpului. Apa tinguioas’ de izvor su- gereazi absenta iubitei, care e peste tot o dureroasi prezen{a. Izvorul mai este simbolul de veacuri al timpului irever- sibil. In poemul ,,Calin (file din poveste)” de M. Eminescu, izvoarele sint un sim- bol al viefii care mereu curge: apele ,trec cu harnici unde”, ,sar in bulgdri fluizi”, »coboara-n ropot dulce”. La $t. A. Doinas, in ,Mistrequl cu colti de argint”, izvorul este simbolul constiintei de sine. Printul din Levant Penetreaza nivelul cunoasterii de sine. V. Romanciuc, in poezia ,Izvorul”, atribuie motivului conotatia de neam: »lnvatatorul nostru de demnitate/ tu esti, izvorule,/ tu esti, izvorule,/ ca un gind curat rdsdrind/ din al pamintului/ creier,” G. Vieru identifica izvorul de la tara cu un leagin permanent al spiritului. 79 El ne vorbeste din casa sa natal, ca din centrul sensibil al lumii: ,Mi-e dor de ‘fragedul izvor/ Curgind din vegnicie,/ Cu ochi curati, stralucitori/ Ca ochii tdi, copildrie”. Pentru poet, izvorul mai este spiritualitatea vegnicd a neamului, e dra- gostea ca realizare a vietii umane, e ves- nica c4utare a esentelor viefii si existen- fei: .Jzvoare —/ Limpezi izvoare./ Sufletul mamei/ De voi strajuit./ Izvoare -/ Sabii sub floare/ Loc va ajunge/, Pe-al nostru pamint.” inger Ingerii sint fiinfe intermediare intre Dumnezeu gi lume. Ei sint ajutoarele lui Dumnezeu: crainici, strajeri, cirmaci ai astrelor, implinitori ai legilor, ocroti:" tori ai celor alesi. Pentru Rilke, ingerul simbolizeaza creatura in care apare deja desivirgiti transformarea pe care noi incercdm s-o infiptuim. Ingerii cu trei perechi, serafimii inconjoara tronul lui Dumnezeu. Vom mai vedea acesti in- geri strajuind chipul lui Christos, ade- verindu-i astfel caracterul divin. Ingerii sint insufletitorii astrelor, fiecare din ei fiind insircinat cu miscarea unui astru. Imensa cupola cereasca se invirte sub actiunea lor. Ei anunfé sau duc la in- deplinire interventia divina. Namarul legiunilor ceresti scap4 oricdrei masu- rdtori omenesti. Jaté numele celor trei principali arhangheli: Mihail (invings- tor al dragonilor), Gavril (vestitor gi ini- tiator), Rafael (caléuza a medicilor gi a calatorilor). Rolul de iluminare pe care ingerii il exercit asupra oamenilor este protector. ,,Fiecare credincios este in- sotit de un inger, va spune sfintul Vasile; acest inger ii calauzeste viata, fiindu-i in80 acelasi timp educator si ocrotitor”. »Buna doamna” Ruxanda din nuvela Alexandru Lapugneanu” deC. Negruzzi accepta rolul de ,inger al morfii”, atunci cind fiul ei este ameninfat cu moartea de tatal sau. In ,,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski, inspiratia are sursi divina (,arhanghel de aur”). Motivul sugereaz candoarea si fru- musefea iubitei: $i ca un inger intre oa- menif In calea vietii mele iesi” (,,Atit de fragedi”, M. Eminescu). ~»Serafimii cu parul nins”, atingi de aripa batrinefii si integrati in Marea Trecere, din poemul ,,Paradis in des- tramare” de L. Blaga, sint alungati din rai de iminenta risipire a acestuia. Ei ajung in spatiul profan (,.pe pajisti si pe ogor”); cizuti pretutindeni, ei ar putea reprezenta, daci Duhul Sfint n-ar stin- ge Noaptea universala, niste imagini multiplicate ale involutiei spre uman. In acest spatiu, ingerii care ara ,,fara indemn”, cu plugurile lor incapabile sa asigure rodirea, exprima oboseala cos- mic3 a Creatiei universale. Alunecind tot mai mult spre conditia uman, ar- hanghelii resimt sacrul ca pe o povara (se pling de greutatea aripilor”) sau, poate, oamenii lumii moderne, care igi pierd, treptat, farima de sacralitate, sint tot mai departe de paradis, atragi inexorabil de chemarea {drinii, ca si ingerii cAzui. Ingerii ,goi” si zgribu- liti vor fi cupringi de frigul Nefiintei, ceea ce va insemna moartea sacrului. Motivul sugereazi decadenta omului, a societatii, care e determinata de pier- derea credintei, ceea ce aduce demiti- Zarea: ,vor putrezi si ingerii sub glie”. Motivul este unul central in ,Poeme cu ingeri” de V. Voiculescu. Prin inter- mediul ingerilor, omul se pune in acord cu Dumnezeu: ,,Cind am sosit, tofi he- ruvimii sfiosi aripile-si plecard,/ Arhan- ghelii se inclinara si, ca sd nu ma faca s-astept,/ Ca pe-un cocon regesc, cu cin- ste, chiar Tu ma-ntimpinagi la scara,/ $i dindu-mi dulce sdrutare, m-ai strins cu dragoste la piept,/ Erau acolo nori de in- geri seninul cerului implindu-I”. Intoarcere Motivul are sens de revenire, intoar- cere la izvor, adic& de trecere de la apa- rente la realitate, de la forma la esenta. Calga spirituala este o cale regresiva, ea duce 'la multiplicitate, la Unitate de la periferie la centru. ,Sfirsitul inseamna intoarcere”, scrie Sebastian. Simbolul in- toarcerii este cel al fazei finale a ciclului. Intreg simbolismul cosmic marcheazi o reintoarcere la centru, la origine, la Eden, o reintegrare a manifestarii in principiul ce i-a dat nastere. Cum punctul a cu- prins cercul, cercul se intoarce la punct. Or, centrul lumii, centrul Edenului este punctul in care se porneste in dobindi- rea starilor supraumane. Reintegrarea in centru se exprimai. prin spirala involutiva. Aceast4 intoar- cere Ja starea de nediferentiere, la em- brion, la matrice, la vremurile de la ince- put se exprima prin cunoasterea vietilor anterioare. Adevarata putere se intoarce, picatura cu picdtura, la izvor. Numai o conceptie liniard despre un timp limitat pentru fiecare fing’ si dupa a carui trecere fiinta dispare in neant isi reprezint& moartea ca o ,,calitorie fara intoarcere”, de unde nimeni nu se maiBL poate intoarce niciodata si care nu duce nicdieri. Aceasta inseamna plasarea cen- trului vietii, a cosmosului si a creatiei numai in fiinfa particulard ce dispare. Lucrurile stau cu totul altfel in concep- tiile care admit o transcendenta si pen- tru care moartea este una din portile prin care trece ciclul vietii. Astfel, chiar daci moartea lui Nechifor Lipan din romanul ,Baltagu!” de M. Sadoveanu se dovedeste a fi ,,o cilatorie fara intoar- cere”, el ramine pe pamint prin fiul sau Gheorghita, deci nu moare. Inviere Considerat sacri in toaté lumea crestind, noaptea Invierii Mintuito- rului reprezint& un timp al iluminarii si al alegerii, fiind asociaté cu crucea ~ semn al centrului. In credintele po- pulare, Invierea ilustreaz4 timpul m raculos cind se deschid portile cerului si cind pamintul trimite semne lumi- noase deasupra locurilor in care sint ingropate comori. Relatia dintre inviere si trecerea intr-o alta ordine e subliniata in poemul eminescian Memento mori”. In spatiul sacralizat al Daciei mitice, eroii ,.Dupa moarte vin in siruri luminoase ce invie ~/ vin prin poarta rdsaririi care-i poarta de la rai”. Momentul arhetipal al Invierii € consemnat poetic de M. Eminescu si in. poezia ,.Inviere”: ,Colo-n altar se uita si Preoti, si popor/ Cum din mormint rdsa- Te Christos invingator’. In nuvela ,,O faclie de Paste” de I. L. Caragiale, Leila Zibal priveste fascinat cum mina tilharului se carbonizeaza gi sentimentul de vin& prinde proportii mistice. E] realizeaza c4 este noaptea In- vierii si mutilarea lui Gheorghe se trans- forma intr-un sacrilegiu, caci Zibal este evreu, are o alta origine. * Personajul lui M. Eliade Dominic Matei, lovit de trasnet in noptea de In- viere, devine contemporan cu invierea lui Christos, transcende durata profana gise plaseaza intr-un prezent etern, cel al Invierii (,, Tinerete fara tinerete”). Joc »Jocul este, fundamental, un sim- bol al luptei cu moartea, cu elementele si fortele potrivnice, cu sine”’, Chiar gi atunci cind nu urméaresc decit simpla placere, jocurile aduc stralucirea vic- toriei, cel putin de partea invingatoru- lui. Lupta, hazard, simulacru sau virtej ametitor, jocul este un intreg univers, in care fiecare trebuie si-si afle locul. Jocul asociazi notiunile de totalitate, de regula si de libertate. La romani, anumite sirbatori religioase erau in- sofite de ceremonii periodice in cursul c&rora se infruntau atletii si acrobatii, ecitatorii. Fiecare cetate isi organiza propriile jocuri, cu prile- jul sarbatorilor; cetatile aliate partici- pau la jocuri comune. In Irlanda, un joc poate s§ rad& barba unui adversar cu o loviturd de spadi fara si-l zgi- rie macar sau sa-i reteze iarba de sub picioare fara ca el si bage de seam mai inainte de a cddea. Jocul tine de inifiere. Zeii se indeletnicesc cu jocul de table. Anumite jocuri si jucarii au un simbolism gi astézi. Simbolismul y»catargului” se leag’ de miturile des- pre cucerirea cerului, ,fotbalul” - de disputarea globului soarelui de catre doua fratii rivale. Zmeul, in Extremul82 Orient, intruchipa sufletul exterior al proprietarului sau ramas pe pamint, dar legat magic (si real, prin sfoara) de fragila armatura de hirtie lasata in voia virtejurilor si curentilor de aer. Jocu- rile cu papusi este modul de a repro- duce viata adultilor si de a se asocia la marile rituri sacre, ce le vor fi revelate mai tirziu prin initiere. Jocul surescita imaginatia si stimuleaz’ emotivitatea. SA joci inseamna s& creezi o punte in- tre fantezie si realitate. Jocul este astfel un ,rit de intrare”: Iata de ce jocul pri- mitivilor (sau al copiilor) se transfor- ma atit de usor in ceva serios. Jocurile sint sufletul relatiilor umane gi factori de educare eficienti. Groos numeste, pe buna dreptate, jocul copiilor un act de dezvoltare personala. Joaca este o pregitire instinctiva si incongtienti a viitoarelor actiuni serioase. Jocul tea- tral trebuie intr-adevar, si angajeze intreaga fiinta, s4 deschida toate caile de comunicatie. El elibereaza astfel © intensa creativitate, o energie ce se ajusteaza neincetat. Jocul este un sim- bol viu. In poemul ,Luceafirul” de M. Emi- nescu, jocul sigalnic al Cat3linei pentru C&t&lin se infirip’ pe masura ce Cata- lina intelege cA ea este doar un copil al pamintului, iar de Luceafir o desparte imensitatea: , Patrunde trist, cu raze recif Din lumea ce-1 desparte”. La Arghezi, jocul este o modalitate de a-ti povatui urmasii (,,De v-ati ascuns”). Moartea presupusd ia forma jocului de copii ce nu se stie cind va fi: ,odata”, »dupa scdpatat”. La fel ca in balada po- pulara ,Miorita”, eroul liric sivirseste imaginar ritualul mortii: ,Jocul incepe incet, ca un vint,”, ,Asa este jocul,/ Il faci in doi, in trei./ Il joci cite citi vrei/ Arde- Lar focull”. Lac Simbolizeaza ochiul pamintului prin care locuitorii lumii subterane pot s& priveasc4 oamenii, dobitoacele, plantele etc. In depresiunea Fayum, in Egipt, se intinde un lac imens. Teologii egipteni vedeau intr-insul 6 licdrire la suprafaa a Oceanului primordial, urm3 a tutu- ror zeilor, datator de viata oamenilor, garantie a existen{ei. Lacuri artificiale au fost spate in apropierea templelor. In apele lor, preofii igi ficeau ablutiuni rituale. Pentru gali, lacurile erau zeitati sau locuintele zeilor. Ei aruncau in ape- Je lor daruri din aur si argint, precum si trofeele victoriilor lor. Lacurile sint con- siderate niste palate subterane, de unde rasar zine, vrajitoare, nimfe si sirene, dar care-i atrag, de asemenea, pe oameni spre moarte. Ele iau atunci semnificatia lizeaz pldsnwirile imaginatiei exaltate; aceasta, in sens trivial, inseamna a ci- dea in lac”. In poezia ,Lacul” de M. Eminescu, iubita e asteptata pe malul lacului — sim- bol al fecunditatii, apa fiind, dupa Thales, ‘inceputul tuturor inceputurilor: ,,$i eu trec de-a lung de maluri/ Parca-ascult si parca-astept/ Ea din trestii sa rasara/ $i sd-mi cada lin pe piept”. La acelasi poet, lacul reflect’ singuratatea fiintei: lata lacul, luna plind,/ Poleindu-l il strabate;/ El, aprins de-a ei lumind,/ Simte-a lui singurdtate. (,Lasi-ti lumea...”). In ge- neral, pentru romantici, lacul ca oglind& acerului reprezinta un reflex al infinitu-83 ii, precum gi un loc de rega- sire a eternului efemer. Apele impietrite sau ,tresdrind din ceruri” sint simbolul dualitatii viata-moarte. Lacrima Picdtur& care moare evaporindu-se, dup& ce a adus o miarturie, simbol al durerii si al intercesiunii. Adesea este comparata cu margiritarul sau cu pica- turile de chihlimbar. Lacrimile, fiice ale Soarelui, s-au transformat in picdturi de chihlimbar. La azteci, lacrimile copiilor jertfiti pentru a chema ploaia simbolizau picaturile de apa viitoare. In balada ,,Miorita”, moartea pasto- rului declanseaz4 0 emotie devastatoa- re, exprimata prin imaginea ,lacrimi de singe”. Lacrimile oilor sugereaz& dorul si durerea pierderii celui drag; amestecin- du-se cu lacrimile Cosmosului, ele vor purifica drumul celui plecat in ,marea calatorie” si-] vor infatisa, curat si lumi- nat, lumii de dincolo. Determinativul nde singe” sugereazA o durere impietri- ta, dincolo de marginile suportabilului. Transformarea lichidului vital (singele) in lacrimi sugereaza ideea cA viata s-a to- pit, devenind plins al deznadejdii. Mo- tivul lacrimilor este reluat in portretul miaicutei indurerate, care-si cauta fiul »din ochi lacrimind”. De data aceasta, lacrimile au un caracter sacru, amintind de lacrimile fecioarei Maria la mormin- tul lui Tisus. Cu totul alt sens are simbolul in »Monastirea Argesului”. In locul in care Se prabusegte Manole, se face ,o fintind lina,/ Cu apa putina,/ Cu apd sdrata/ Cu lacrimi udata!”. Trecerea artistului Prin lume este insemnata printr-o finti- na de lacrimi, semn al dramei teribile gi inepuizabile. In basmul ,Fat-Frumos din lacrima” de Mihai Eminescu, lacrimile Ienei se transforma in flori, subliniind acelasi sens al rasplatirii chinului indurat. Simbolul este reluat de O. Goga in poezia ,Rugiciune”, poetul ficind ast- fel aluzie la legea sublimarii: ,lacrimi- le mele” (microcosmosul), ,,jalea unei lumi” (macrocosmosul), la conceptul de coresponden{i intre ele. In volumul Marea Trecere” de L. Blaga, lacrimile evocd durerea inabusi- ta: Dar cuvintele sint lacrimile celor ce ar fi voit/ asa de mult sé plinga si n-au putut”, Lacrima sugereazi curgerea nein- trerupta a apei sufletului. Apa, lacrima gi roua nu senzualizeazi doar natura, ci ne orienteaza spre plasma sensibi a sufletului uman. Lacrima mamei, in contextul poeziei lui G. Vieru, are, evi- dent, greutatea suprema: ,O, mama, care acum/ Nici propria mind Nu o mai oti ridica/ Strdlucitoare de lacrimi/ Ca ramura de chiciura iernii”; ,Acest chip de zeu trist clar/ Lacrima/ Acest greier de clestar/ Lacrim: Lacustra Lacustr este o locuin{a, o coliba sus- pendata pe apd - modalitate cu ajutorul c&reia oamenii primitivi se aparau de animalele salbatice. Lacustra era legata de {Arm printr-o punte de lemn, care noaptea se tragea, izolind-o astfel. In poezia cu acelayi titlu de G. Ba- covia, lacustra sugereaza, mai inti, eul poetic bacovian: asa cum locuinta lacu- stra st& izolatd in mijlocul apei, tot ast-84 fel eul bacovian stA ca un ecou sonor in mijlocul universului sau intre realitatea fizick si cea spirituala. Simbolul suge- reazi o intoarcere la origini, o evaziune romantica intr-o alt{ lume: Un gol is- toric se intinde,/ Pe-aceleasi vremuri ma gasesc...” Locuinfa lacustra ar fi pericolul iminent al scufundarii in neantul apelor, adica al nelinistii asfixiante. Termenul »lacustré” antreneaza gi sugestia a douad goluri: unul acvatic si altul temporal, ambele nascatoare de spaimi. Lastun Infatisati in mai multe rinduri ca un stol ce se napusteste asupra omului (cain filmul ,,Pasarile” de Hitchcock), Listunii din romanul ,,Zbor frint” de V. Besleagi simbolizeazi destinul necrufator: ,,Jsai a auzit 0 multime de fipete venind spre dinsul ca niste saigeti ascutite, si nourul crescuse asa de aproape in fata lui si atit de pe neasteptate, cd a inchis ochii $i cind i-a deschis in aceeasi clipa, sagetile i s-au infipt in fata, in piept, in brate, in picioa- re si a simfit cum din spdrturi porneste sii fisneascét singe.” Lebada De la popoarele slave la cele germa- nice, un ansamblu impunator de mituri, tradifii si poeme celebreaz& lebada, pa- sire imaculata, care prin albul, forta si gratia sa constituie o vie epifanie a lumi- nii. Exista totusi doua feluri de alb, doua lumini: cea a zilei, solara gi masculina; cea a nopfii, lunar si feminina. Dupa cum lebada o intruchipeazi pe una sau pe cealalta, simbolul sau se indreapta in sens diferit. In fine, dupa cum exista un soare si un cal negru, exist’ o lebada ne- agra, nu desacralizata, dar avind un sim- bolism ocult si inversat. Bureatii povestesc ca un vindtor a surprins odata trei femei_,.splendide” care se scildau intr-un lac singuratic. Erau nigte lebede care igi lepadasera ves- mintul de pene ca si poata intra in apa. Omul fura unul dintre aceste vesminte, din care cauzi, numai doua dintre fe- meile-lebede igi putura lua zborul. Pe cea de-a treia, vinatorul o lua de nevasta. Ea ii darui unsprezece fii si sase fice, apoi isi imbracé haina gi-si lu zborul, dupa ce fi spuse: ,,Voi sinteti fapturi terestre si vei rdmine pe pamint, pe cind eu vin din cer si acolo se cuvine st rémin.” Le- bada este inlocuitd adesea printr-o giscd salbatica. La bureati, primavara, femeile fac o reverent si adreseaza o rugiciune primei lebede care le iese in cale. Leba- da mai simbolizeaza forja poetului si a poeziei” (V. Magnien). Ea este simbolul poetului inspirat, al preotului sfint, al druidului, al bardului nordic. Cintecul lebedei poate fi interpretat ca juramint elocvent al unui indragostit inaintea sfirsitului nefast pentru exalta- re, inaintea mortii din dragoste. Lebida moare cintind si cinta murind. Lebada este si simbolul elegantei, al nobletei si al curajului. Ea este simbolul muzicii si al cintecului. Conform unor credinte foar- te raspindite, copiii ndscuti din pamint si apa erau adugi de lebede. Leu/ Leoaica Motiv metaforic foarte original, nleoaica” capata conotatii neasteptate in poemul ,,Leoaica tinard, iubirea” de N. Stanescu. Iubirii fi este asociatd superbasalbaticie care intruchipeaza naturaletea si libertatea, forta, regalitatea, stapinirea tuturor sentimentelor, exotismul, na- zuinta spre indepdrtate tinuturi virgine, neatinse de banalitate si prozaic, supletea si viclenia felin a miscarilor sufletesti, frumusetea trupeasca, imprevizibilita- tea si, nu mai putin, primejdia pe care 0 implica acestea, .Tineretea” splendidei sdlbaticiuni adaug’ inocenta, castitatea si jocul, prospetimea originala gi senti- mentul imortalitatii, Motivul leoaicei mai simbolizeaza extazul poetic la apa- ritia neasteptata a iubirii, vazuta sub chi- pul unui animal de prada agresiv. Lina de Aur Mitul Linii de Aur simbolizeaza cu-. cerirea a ceea ce constiinta considera drept imposibil. Mitul acesta reuneste doua simboluri, pe cel al inocentei, re- prezentat prin lina berbecului gi pe cel al gloriei, reprezentat de aur. El este inrudit astfel cu toate miturile in care se pornes- te in ,cdutarea” unei comori materiale sau spirituale precum ,cdutarea Sfintu- lui Graal”. Gloria pe care 0 urmareste este aceea care purcede din cucerirea adevarului (aur) si a purit&tii spirituale (lina). Ca toate comorile, si lina este pa- zita de monstri; in cazul de fafa, de un Balaur care trebuie, in primul rind, ucis. Acest Balaur reprezinta pervertirea ,,do- rintei de glorie” si ,exaltarea necuratd a doringelor”, Balaurul ucis eroic va deve- ni simbolul unei eliberiri reale. Lumea ca teatru Motivul este dezvoltat de M. Emi- nescu in poezia ,,Glossa”: oamenii sint 85 yactori” pe scena vietii, topiti in iuregul ei, sau ,spectatori” ai acestui joc de mag- tial lumii comune (,Alte masti, aceeasi pies,/ Alte guri, aceeasi gama”). !posta- za de spectator este rezervata celor su- periori, care cistiga acest discernamint doar prin detasare: ,,Tu in colt petreci in tine/ Si- nfelegi din a lor arta/ Ce e rau si ce e bine.” Imperativul etic al stro- fei a sasea Nu spera si nu ai teama” se sprijina pe versul aforistic al celei de a saptea Ce e val, ca valul trece.” In text, are loc intersectarea motivului lumii ca teatru cu cel al vietii ca mare (,cintec de siren”, ,lucii mreje”, ,virteje”). Ver- sul ,, Treaca-n lume cine-o trece” creazi impresia unui ecran pe care se perinda mecanic imagini mute. Motivul ar putea fi talmacit in felul urmator: tu priveste spre lume ca la teatru, petrece in sinea ta spectacolul miagtilor, pentru ci din aceasta arti a disimulirii si a oportuni- titi vei putea deosebi raul de bine, cci in timp (,de mii de ani”) lumea-i la fel, joaca aceeasi piesa cu alte masti: , Privi- tor ca la teatru/ Tu in lume sa te-nchi- puir/ Joace unul si pe patru,/ Totusi tu ghice-vei chipul”. Spectacolul uman este ridicol: fiecare om nu este altceva decit reprezentarea vremelnica i neinsem- nat a Vointei universale; curgerea con- tinua din viata in moarte si din moarte in viaf{, banalitatea oamenilor - mereu egal cu ea insasi — motiveaza dispretul autorului pentru destinul uman: ,,Place- re mai mare nu este,/ Priveste cum altii ca tine/ De azi, de veri, din poveste/ Pe scend fac rdu ori bine.../ Dar ce ne vom face-ntr-o ceara/ Cind toamna, de-afa- 1, din ploi,/ Destinul in prag 0 s-apara/ C-un deget intins catre noi?”.86 Intr-un mod specific este actuatilizat acest motiv in ,,Amintiri din copilarie” de I. Creanga. Nica gesticuleaza, trai te, vorbeste, jucindu-si. propriul rol si jucind, totodatd, toate celelalte roluri. G. Calinescu releva caracterul teatral al operei. Astfel, uciderea mustelor cu ceaslovul, mersul cu uratul, furatul cire- selor sau al pupazei, ,petrecerea” de la scaldat si celelalte sint relatate cu jovia- litate si ridicate la rang de fapte insem- nate prin savoarea povestirii. Criticul G. Munteanu afirma: ,Metafora cea mai cuprinzitor unificatoare a operei lui Creangi e lumea ca spectacol”, scena pe care evolueazi Nicd fiind satul - o lume carnavalesca in care risul popular are rol regenerator. Lumina Simbolul luminii poate fi interpretat drept aspect al lumii informale. ,,Mer- gind spre lumina, o ludm pe un drum care pare st poata duce dincolo de lu- mind, adic dincolo de orice forma, dar si dincolo de orice senzatie $i de orice nofiune”. Simbolismul iegirii din beznd se regiseste in toate ritualele de re, ca, de pilda, in mitologiile mortii, ale dramei vegetale (siminfa ingropata in pamint, intunericul din care va rasari o planta noua). Lumina mai inseamna cu- noastere. In China, simbolul sintetizeaza lumina soarelui gi a lunii. ,,Facerea” in- seamna iluminare, ordonarea haosului prin vibratie. Operatiunea cosmogonicd este o despartire a intunericului de lu- mina, la origine amestecate. Lumina gi intunericul sint de aceeasi natura. Ne- murirea a fost, pind la urma, conceputd dintr-un corp luminos. Semn al vietii, bundtatii, lumina simbolizeaza totodati cunoasterea, ade- virul si speranta. Alteori este un mijloc de descoperire si descifrare a misterului. Lumina care apare in calea personajelor din basme gi licdreste printre trunchiu- rile copacilor simbolizeaz4 speranta in existenta unui loc de refugiu. Luceaférul din poemul cuacelasititlu de M. Eminescu patrunde in sufletul fe- tei intii ca lumina (,.Rasare gi strdluce”). Atingerile luminii, jocul misterios si fe- eric al acesteia creaz un cadru interior romantic de o mare frumusefe si suave sugestii erotice: (,,Alunecind pe-o raza”), Sufletul pur al fetei apare ca un spectacol al luminii (, Testnd cu recile-i scintei”). Apoi Luceafarul se naste din lumina (.Scaldat in foc de soare”). Daca, potrivit unor conceptii mitice, la originea lumii se afld lumina, el apartine insesi esentei demiurgice primordiale. El e 0 suma a elementelor cosmice, ceea ce presupune coexistenta contrariilor pe care incorpo- rarea sa o pune in eviden{a; el este esenta luminoasa a universului uman. Insi, in proximitate, lumina nemuritoare a Lu- ceafarului este insuportabila: ,,Ochiul tdu ma-ngheata”, ,Privirea ta md arde”. In poezia ,,Lumina”, poetul exprimi ideea c& lumina cereascé nu se da decit ortodocsilor, fiindca doar ei au credinta adevarat&: ,Deodata-n negre ziduri-lu- mina da navald”, iar in ,Scrisoarea 1” de acelagi autor, motivul semnificd princi- piul de existenta a lumii. Contemplat de batrinul dascal, viitorul e perceput ca o desfacere a alc&tuirii cosmice din resor- tul luminii: ,Cum planefii tofi ingheata si s-aavirl rebeli in spat/ Ei, din frinele luminii si ai soarelui scdpati”. Raza lu-87 nii $i,,geniul morfii” amplificd imaginea perisabilitatii fiinyei umane: ,$i pe tofi ce-n asta lume sint supusi puterii sortii/ Deopotriva-i stapineste raza ta si geniul morfii”. Proiectat in lumina inca din prima scena a romanului ,,Fratii Jderi” de M. Sadoveanu, chipul lui Stefan cel Mare poarta o aura de sfinjenie: ..Siragurile dintii pareau a nu cuteza sa ridice frun- tile catre stralucitul chip al domniei”. La O. Goga, lumina sugereaz armo- nia gi echilibrul ca lege fundamental a creatiei: ,Dezleaga minfii mele taina/ $i legea farmecelor firii../ Da-mi cintecul si da-mi lumina” (,Rugiciune”). In poezia ,,Testament” de T. Arghe- zi, motivul comporta semnificatia de, iluminare prin stiinta de carte: ,,E-ndrep- tafirea ramurei obscure/ lesitd la lumina din pidure”, iar la V. Romanciuc, moti- vul luminii tine cu precddere de o energie ce se degaja din totala daruire ¢i reinfiin- fare a bunatatii si demnitatii omenesti, generatorul ei fiind mai degraba inima: »Nu md incumet sd-i aplaud harul,/ Si nu-i jignesc lumina din glas izvoritoa- re...” (,,Privighetoarea”). Motivul e dominant in ,,Eu nu stri- vesc corola de mununi a lumii” de L. Blaga. Poetul sugereaza ideea ci cunoas- terea prin iubire nu risipeste (nu stri- vegte cu lumina ei) vraja (frumusetea) lumii, fiindcd a cunoaste prin iubire in- seamna a te contopi cu obiectul - corola de minuni a lumii, altfel spus, cu miste- rul ca frumusefe a lumii. Bul liric adaugs lumii misterul siu - lumina lui (jubirea lui), amplificd misterele, pastrind astfel functia creatoare a timpului original, in care s-a nascut ,lumina dintii”: ,Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -/ si- ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreazd, ci tremuratoare/ mdreste $i mai tare taina noptii,/ asa tmbogittesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfint mister...” In volumul ,,Poemele luminii” de acelasi autor, lumina — simbolul iubi- tii ~ apare ca potentiala realitate meta- fizicd: ,Lumina ce-o simt/ navalindu-mi in piept cind te vad/ oare nu e un strop din lumina/ creata in ziua dintii, din lu- mina aceea-nsetata adinc de viata?”. Motivul luminii constituie un motiv central al romanului ,Padurea spinzura- tilor” de L. Rebreanu. Apostol cunoaste lumina divina a credintei, in adolescenta il framinta lumina idealului, in anii de studentie absoarbe lumina cunoasterii filozofice, pe front dobindeste lumina gloriei, prin dragostea Tonei se imbo- gafeste cu lumina dragostei, in ochii lui Cervenco recapata lumina sufletului gi, in sfirgit, descopera lumina reflectoru- Jui, care il leaga de tabara adversa. Desi, in contextul romanului, clipa aleasi de destin pentru intrarea in nefiinta a celor dou’ personaje este alta (sublocotenen- tul ceh Svoboda este executat la lasarea seri, iar romanul Apostol Bologa - la rasdritul soarelui), cele doud morti se aseamana prin lumina izbucnita in ochii condamnatilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau, poate, a unui sir reprezen- tind ,pddurea spinzuratilor”. In scena spinzurarii lui Svoboda, in momentul morfii, o lumind mare i se réspindeste cehului pe figura gi .cu privirea lucitoa- re, cu fata luminata, pdrea ca vrea sa ves- teascd oamenilor o izbinda mare...”. Lu- mina izbucnita in ochii lui Bologa, odata cu primele raze ale soarelui, sugereazi 0 eee88 noua Genezi, in care omul este proiectat pe fundalul Universului, Intr-o suiti de 23 de elegii ale lui Cai- sin Culiev, mama simbolizeaza Lumina, rafiunea de a fi a poetului-fiu mama: »Chiar ziua neagra-a mea rivnea lumi- nd,/ Caci mama e izvor $i tdrie a fiinfei mele.” In La Medeleni” de Ionel Teodo- reanu, lumina zilei face parte din re; strul de minuni ale naturii, iar disparitia ei echivaleaz’ cu plinsul: ,,Padurile de brazi sint pline de trupurile luminii ca timpul de zile intre nopfi... vesela ca un copil lumina de cimpie, cu zéri deschise si pe marile fara hotar - doar intre brazi, inchisd intre trunchiuri, cu stinse facle, lumina e trista, neclintita in moartea ei palida.” Luna Simbol cultivat de scriitorii roman- tici, luna intretine feria naturii, dar gi trairea artisticd; considerati misuri a timpului, luna totalizeaz4 sensurile mor- tii si ale duratei. In mentalitatile religi- oase, luna sugereaza viata care se repeta ritmic. Ea st&pineste fiinta gi ti inoculea- za dorul de moarte. In special, in faza ei micgorata, de crai-nou, luna exercit& o dulce teroare asupra fiintei. De rind cu alte semnificatii, luna e considerata »primul mort”. Timp de trei nopti, in fiecare luna, luna e ca si moart’, dispare. Apoi reapare, sporind in stralucire. Pen- tru oameni, luna mai este trecerea de la viata la moarte gi invers. Multe popoare o considera chiar locul acestei treceri. Luna aduce ploaie. Luna neagra este simbolul nefast al distrugerii, al pasiunilor tenebroase gi raufacatoare, al energiilor dugmanoase, care trebuie biruite, al vidului absolut, al gaurii negre avind o putere de atractie si absorbtie infricosatoare. In basmul ,,F&t-Frumos din lacrima” de M. Eminescu, luna coboara si culea- gi mortii din pustie. Tot ca loc de reclu- ziune a sufletelor fericite luna apare si in nuvela ,,Sarmanul Dionis”: fiinja astrala a calugirului Dan igi ,construieste” o lume paradiziac& pe acest astru. Sub im- periul Luminii selenare, Dionis savirses- te ritualul magic de anulare a timpului. Avertisment al mortii si simbol al unei vieti promise, luna ocupi, de altfel, un loc insemnat in textele eminesciene; ,ea rasare ca o vatra de jaratec” (,,Calin (file din poveste)”); ,umple cimpiile cu ochiul ei mindru, triumfal” (,,Imparat si prole- tar”); deschide poarta-ntrarii, spre uni- versul interior, adica ,,propria-ne lume”, provoaci gindirea bitrinului dascal: »Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie” (,,Scrisoarea 1”); ,adund do- rurile si durerile lumii” (,Scrisoarea I”, »Scrisoarea III”); ,varsd apelor vapaie” (,Lasi-fi lumea...”); este ,scutul argin- tos” al cerului (,,EcO”), are ,lumina blin- da” (,Lacul”). In finalul ,Scrisorii III”, rasarirea lunii coincide cu reinstaurarea pacii: ,Pin ce izvordsc din veacuri stele una cite una/ $i din neguri, dintre codri, tremurind s-arata luna...” In ,Scrisoarea 1”, luna simbolizeaz4 constiinta univer- sal, principiul feminin gi are rolul de a transfigura realitatea: ,,Strdbatute de-al téu farmec fie singurd-ti arafi”. Luna careia i se adreseaz4 poetul reprezinta ochiul universului, elementul esential al cosmosului, martora a realitailor pa- mintesti: ,Lund tu, stdpin-a lumii, pea lumii boltd luneci/ $i gindirilor dind viata, suferinfele intuneci;/ Mii pustiuri scinteiazd sub lumina ta fecioara/ $i cifi codri-ascund in umbréa strdlucire de iz- voara”. In poemul ,,Luceafirul” de M. Emi- nescu, motivul lunii stabileste relatia cu astralul, anticipind indragostirea de Luceafir. Comparind-o pe Catalina cu luna, autorul o asaz4 in apropierea as- trilor, dindu-i dreptul sa aspire spre ceea ce este vesnic. In poezia ,Criiasa din povesti”, luna sugereaz4 virginitatea si castitatea fetei. Ca ochi al fetei, ea suscita visul acesteia. Luna apare in cele mai dramatice momente ale nuvelei ,Dincolo de ni- sipuri” de F. Neagu: ,Drumul era greu, Copitele se infundau in nisip. Un cal se poticni si nechezd. Stapinul ti dadu in cap cu pumnul. In fata rdsarise luna. Era galbend si valuritd ca obrazul unei batri- ne”, ,Susteru nu-i chema. Privi luna ce se ofilea pe muchia aceluiasi deal...” As- pectul lunii sugereaz4 lupta dintre viata si moarte. La G. Topirceanu, in ,,Vara la tara”, luna capita un aspect banal, in conso- nanfa cu tiparele vechi de la fara: ,.Doar- me-apoi adinc comuna.../ Numai luna/ Galbend ca un bostan/ lese, mare si rura- 1a./ La iveala,/ Dintr-o margine de lan.” Lut Este simbolul materiei informe. Lu- tul reprezinti, cu adevarat, o schema a materialismului profund, in care forma ¢ inliturata, stearsa, desfiintata. Crearea din ,arina gi lut a lui Adam gi Eva amin- teste de mitologia Egiptului antic, po- trivit cdreia zeul Hnum a modelat toate 89 fiintele pe roata olarului. In poemul ,Luceaférul” de M. Emi- nescu, Catalina, incapabila sa ajunga in lumea Luceafarului, se va transforma, in viziunea poetului, in ,chip de lut”, alunecind spre uman. Ea este opriti de »lutul” care precumpaneste in alcdtuirea omului obignuit, cdutindu-si un alt ,chip de lut”, care si-i semene; impreund, vor reface tot o unitate, dar la nivelul telu- ricului. La L. Blaga, in textul ,Dati-mi un trup, voi muntilor”, motivul sugereazi soarta paminteascd a omului incapabil $4 cunoasca neméarginirea Universului: »Numai pe tine te am, trecatorul meu trup,/ si totusi/ flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,/ caci lutul tau slab/ mi-e prea strimt pentru strasnicul suflet/ ce-l port.” In textul ,,Calugarul batrin imi sopteste din prag”, motivul semnificd opacitatea vietii terestre: ,Azi tac aici, si golul mormintului/ imi sund in urechi ca o talanga de lut”. Acelasi au- tor reia motivul gi in alt text al sau, aici avind conotatia de cadru natural in care se reintoarce fiinta paminteana: ,Coboa- ra-n lut paringii, rind pe rind,/ in timp ce-n noi mai cresc gradinile./ Ei vor sa (fie radacinile,/ Prin cari ne prelungim pe sub pamint” (,,Parintii”). In ,,Poeme cu ingeri” de V. Voicu- lescu, sufletul este sfigiat intre conditia umana (,lutul ce ne maninca”) si ,cerul strain”, care nu-i primeste cdutarea. Motivul apare si in romanul ,Moro- metii” de M. Preda. Statueta de lut ars care reprezinta chipul lui Iie Moromete $i care statea ,,insingurata” pe polita fie- rariei simbolizeaza instrdinarea existen- tiala a personajului.90 In scena sirutarii pamintului din ro- manul lon” de L. Rebreanu, ,lutul ne- gru” semnifica latura terestra a omului, care nu a lisat personajul sa se elibereze de patima pimintului: ,Se opri in mijlo- cul delnitei, Lutul negru, lipicios, i fintu- ia picioarele, ingreunindu-le, atragindu-I ca bratul unei iubite patim Miinile ti rdmasera unse cu lutul lipicios, ca niste manusi in doliu...” Astfel, doliu se dove- deste pamintul pentru Ion. Mama Simbolismul mamei se leagi de acela al marii si al pamintului, al gliei si chiar al Mariei, Maicii Domnului in sensul cA toate sint matrice ale vietii. Potri- vit transpunerii mistice din crestinism, Mama este Biserica de la care crestinii primesc viata si har. Mama este simbo- Tul esengial al nasterii. Aeppli scria: ,Ex- perienfa noastrd, pe care o primim de la propria mamé, este imensa si durabila inca de la inceputul viefii; ea ne umple copilaria. Chipul acestei femei careia ti apartinem mai mult decit oricdrei alteia, ne insofeste in toate momentele viefii. Desi despartiti trupeste, ea continua de-a lungul anilor sd ne hrdneasca din oste- neala si sacrificiul ei”. In balada populard ,,Miorita”, batri- na mami reprezintd chiar chipul durerii, este imaginea~sumi a tuturor mamelor care, de la Fecioara Maria incoace, igi cauti fiii disparuti in moarte. Mama lui Nicd din ,,Amintiri din coipilirie” de I. Creang& e asemenea unei zeitati care tuteleazA universul copilariei, devenind un simbol al aces- tei lumi: exigent’, autoritara, hotarita si categorica: ,,Ai sd pleci unde zi adegeaba te mai sclifosesti, loane’”, ,...$tii tu moarea mea”. Astfel mama lui Nicd este cea care faureste destinul feciorului. Find unica in felul ei, Smaranda devine, totodata, simbol al Mamei universale: »$i singe din singele ei si carne din car- nea ei am imprumutat; si a vorbi de la dinsa am invajat”. Autorul isi investeste mama cu ,tinerete fira batrinefe si viata fri de moarte”. Simbolistica mamei in poezia lui G. Vieru este foarte bogata: ,,Ea este o alta Maica Marie, un inceput a toate cite sint, devenind Muma insdsi: patrie, grai, izvor si alte realitafi primordiale”(I. Ciocanu). Mama din poezia ,F&ptura mamei” de G. Vieru este asemeni mamei divine care simbolizeazA cea mai perfect armonie a dragostei. Mama e perfect’ asemeni stelei cu cinci colfuri, de aceea ,iarba stie” ce gindeste; curata, ferita de pacat, mama devine usoar’, asemeni pasarii ce mijloceste relatia dintre cer si pamint. Faptura mamei e ca 0 sfinta Marie de pe zidurile bisericilor, care merge pe nori, fra a simti tmpotrivire, cu fata deschi- si de o lumina interni ce se indreapt& spre oameni: ,,Usoard, maicd, usoara,/ C-ai putea sd mergi calcind/ Pe seminte- le ce zboara/ Intre ceruri si pamint”. In poezia ,,CAmasile”, mama, asemeni mai- cufei din balada populara ,,Miorita”, nu invinuieste si nu blestema pe nimeni. Ca toate mamele lumii, ea oficiaza cu acura- tefe ritualul pregatirii fiului pentru hora din sat. Cit de frumos s-ar fi petrecut acest ritual in vreme de pace! Protagonista romanului .Mara” de I, Slavici este o mama deosebita: munci- toare, harnica i chibzuita. Ea este consi- derata de criticul literar Magdalena Po-pescu ,viafa insdsi, patimasd, puternica, rea, lacomd, generoasd, feroce si darni- ca”. Mara ramine un personaj complex — simbol al maternitatii si virtutii. Chipul mamei este evocat in ,Hro- nicul gi cintecul virstelor” de L. Blaga. Despre ea autorul scrie ci ,va invinge totdeauna si-n toate imprejurarile ele- mentele vrajmase noud si asezdrilor noastre”, ,mama era substanta activa, in jurul careia luau infatisare palpabila toate rinduielile viefii noastre”. Momentul prinzului din poezia »Clacasii” de O. Goga scoate in relief imaginea unei femei:care isi alapteaz’ copilul simbolic. Ea este Fecioara Maria, iar ,fatul balai” este virtualul Tisus (Me- sia), cel care, prin patimi gi jertf&, isi va izbavi norodul. Manole Manole, personaj al baladei populare »Monastirea Argesului” si al dramei bla- giene ,,.Mesterul Manole”, este simbolul destinului creator al omului. Fiind do- minat de patima creatiei, el accepta jert- fa prin iubire si din iubire, ca un Faust modern. El atinge absolutul prin creatia zAmislita prin suferinga. Artistul are pri- vilegiul iesirii din istoria imediata, pen- tru cd ritualul artistic imita zidirea lumii gi gestul divin. In acest sens, Manole accepté si-si jertfeasc iubirea si viata in numele unei opere eterne. In aceast& balada, se reflect conceptia romaneasc& despre destinul creatorului, condamnat sd creeze o singura opera; e vorba despre irepetabilitatea actului creator. Pentru Manole, creatia devine o misiune sacri gio experienta tragica. In drama lui H. Lovinescu ,Moar- 1 tea unui artist”, gestul creator are func- tii exorcitante: Manole Crudu isi ucide frica de moarte, cioplind o statue infri- cosatoare. Oripilat de propria creatie, o distruge, dar in acest fel se elibereaza de teroarea apropiatei morti. Mare Simbol al dinamicii vietii. Totul se iveste din mare si totul se intoarce in ea: loc al zimislirilor, al transformarilor gi al renasterilor. Apa in miscare, marea simbolizeaza o situatie a incertitudinii, a indoielii, a nehotaririi, situatie care se poate incheia bine sau rau. Marea este deopotriva o imagine a vietii gi a mor- tii. Vechii greci gi romani ofereau mari cai si tauri sacrificati, animale ce simbo- lizau, ele insele, fecunditatea. Marea se bucurd de insugirea divind de a da si de a lua viata. Vizionarul Apocalipsei cinta lumea cea noud, in care marea nu va mai exista. Marea, datoritA intinderii ei apa- rent neméarginite, este imaginea nedeter- minarii principale. Dar atunci cind este agitata, marea este intinderea nesigura, de a carei traversare primejdioasa este conditionatd ajungerea la farm. In mito- logiile egiptene, nasterea pamintului gia vietii era conceputd ca 0 iesire din ape. Creatia, chiar si a zeilor, s-a ivit din apele primordiale. In , Floare albastra” de M. Emines- cu, ,intunecata mare”, ca matrice a uni- versului, constituie termenul prin exce- lenté propriu Genezei: ,Inzddar riuri in soare/ Grdmddesti-n a ta gindire/ $i cimpiile asire,/ $i intunecata mare”. Marea din elegia eminesciani ,Mai am un sungur dor” ne aminteste de Orfeu, care si-a aruncat harpa sférimati nu in92 haos, ci in mare - simbol al vitalitatii, miscarii, eternei murmwuiri:,,Mai am un singur dor/ In linistea serii/ Sa ma ldsati sd mor/ La marginea mari”. In poemul »Luceafirul” de M. Eminescu, motivul marii are mai multe semnificatii: infinit care sugereazA impos iubirii (,Privea in zare cum pe mari/ Rasare si strdluce...”), metafora a uitarii (.$i s-arunca fulgerdtor/ Se cufunda in mare”), apa primordiala (..9i apa unde- au fost cizut/ In cercuri se roteste”). La I. Barbu marea reprezinta un me- diu transparent si opac, palpabil si inefa- bil, profetic (tuind infitisri nenumara- te), deci imprevizibil si seducdtor: Din ceas, dedus adincul acestei calme creste,/ Intratd prin oglinda in mintuit azur/ Traind pe inecarea cirezilor agreste,/ In grupurile apei, tn joc secund, mai pur.” (,Joc secund”). In poezia ,,Timbru” de acelasi autor, marea e perceputa senzo- rial ca sunet vast, venit din nesfirsitele departari, cu fluiditati matasoase gi grele de cristale lichide: ,Ar trebui un cintec incapator, precum/ Fosnirea métdsoas& a marilor cu sare”. In poezia lui G. Vieru ,Padure, ver- de padure”, motivul sugereaza trecerea pe alte tarimuri (,$i-a plecat pe mari s- o uite”), iar in textul ,Tu” simbolizeaza cosmosul, universul: ,Md las la fund de mare/ Sa vad ce-ai zice tu”. Marea, la V. Romanciuc, ,dezgoleste creierii pamintului", autorul sugerind astfel ideea ci vom putea citi cindva gindurile pamintului dup’ unduirea miarii: ,Marea -/ Locul in care/ creierul pamintului/ e dezgolit./ Ce te framinta, pamintule/ Cand e furtuna pe mare?/ Ce nddejde/ in adincul tau infloresc/ cind marea e blinda,/ ascultdtoare?” (,Marea”). In eseul , Marea Neagra” de G. Meni- uc, motivul se identifica cu fiinta umana: nwtmarea se friminta, ofteazd, isi zdre- leste valurile naprasnice de bolovani, se retrage in valuri enigmatice, apoi revine, aruncindu-se cu muget peste falezd. Se zbuciumd, neogoita si tulburatd, ca un titan in plina zdmislire”. Masa © masa rituald a impartigirii este Masa Rotunda a Cavalerilor Graalului. Deoarece trebuie si primeasci Graalul in centrul ei, masa este, in acest caz, ima- ginea unui centru spiritual. Ea ii amin- teste pe cei doisprezece apostoli in jurul mesei Cinei celei de Taina, dar gi, prin forma ei, pe cele doudsprezece semne ale zodiacului. Manistire Sufletul romAnesc se caracterizeaza printr-o puternicd nota de religiozitate, deoarece cultura noastri porneste din curtea manistirilor. Manastirea repre- zinta un spatiu sacru, purificat, in care se refugiaza deopotriva monarhul, car- turarul sau cel care se giteste sa treacd in nefiin{a: intre zidurile acestor lacasuri de asistenta si ruga, de cultura si arta, si-au cintat, in anii batrinetii, pacea, in pregitirea pentru viafa viitoare, mem- iliilor domnitoare si fruntasi ai marii boierimi. Uneori, manastirea devine cadrul de desfasurare a actiunii, accentuind nota romantica a operei, un Spatiu tainic. Manastirea este comparata cu un Jerusalim ceresc: la incrucigareacelor patru cai ale spatiului, o fintina, un arbore,o coloana din constructia ei mar- cheaz& centrul lumii. Manistirea este, totodata, un centru cosmic legat de cele trei nivele ale universului: lumea sub- terana (prin fintina), suprafata solului, lumea cereasca (prin arbore, trandafir, coloana sau cruce). Forma sa patrat sau dreptunghiular’, deschis’ sub bolta ce- rului reprezinta unirea dintre cer gi pa- mint. Manastirea este simbolul intimei relatii cu divinitatea. In ,Mesterul Manole” de L. Blaga, creatorul este un razvratit si, asemeni lui Prometeu, daruieste oamenilor, prin sacrificiul su, o valoare absoluta - ma- nastirea. Ca expresie a sacrului ce incor- poreazi perfectiunea, din perspectiva expresionismului, simbolul méanistirii este traducerea poetic& a aspiratiei spre desavirsire. ° Alteori, acest motiv sugereaza religi- ozitatea poporului roman. Un exemplu in acest sens este romanul ,,Fratii Jderi” de M. Sadoveanu: scena de la inceputul operei il infatiseaza pe domnitorul $te- fan cel Mare participind la hramul ma- nastirii Neamt. Maslin Arborii de maslin cresc foarte incet. Din timpurile antice, maslinul a simboli- zat pacea. Cind pacea este personificata, ea este, de obicei, asociata cu maslinul. Acest arbore mai simbolizeaza purifi- carea, fecunditatea, puterea, victoria si rasplata. In tradifiile crestine, maslinul este un simbol al pacii; o ramura de ma- slin aduce porumbelul lui Noe la sfirsitul potopului. Se spune ca unul din numele lui Dumnezeu este scris pe fiecare din 93 frunzele sale. Maslinul mai simbolizeazi raiul celor alegi. In sonetul ,,In gradina Ghetsemani” de V. Voiculescu, imaginea mislinilor care parca vor sa fuga este incrcata de sugestii simbolice. Ei ar sugera pe sfintii apostoli, care-I prdsesc pe lisus in acele clipe grele cupringi de spaima. B o im- plinire a versetului: ,Bate-voi pastorul $i se vor risipi oile turmei”, Framintarea mislinilor poate constitui 0 analogie de subtext cu natura umané, al cirei zbu- cium ,fard tihnd”, neputincios, nu o poate elibera de determinismul ei tere- stru: , Deasupra, fara tihnd, se framintau maslinii/ Pareau cé vor sa fuga din loc, sd nu-l mai vada.../ Treceau batai de ari- pi prin vraistea gridinii/ $i uliii de seard dau roate dupa prada”. Meditatie Meditatia Cezarului din poemul »Imparat gi proletar” de M. Eminescu, cu continutul ei sceptic, subzista in pre- zenta celor trei simboluri: al perisabilita- tiilumii (Pe undele incete isi misca lega- nate/ Corabii invechte”), al malancoliei gi tristetii apasdtoare (,Cezaru-ncad ve- gheazé la trunchiul cel plecat/ Al salciei pletoase”), al gloriei pribusite (,Trecea cu barba alba ~ pe frunte-ntunecatd,/ Cenusa cea din paie ii atirna uscaté ~ / Mosneagul rege Lear”). Mekka Mekka este cetatea sfinta a musul- manilor gi tine de geografia sacra: ea este un Tarim Sfint prin excelenta si prototip al tuturor tirimurilor sfinte. Mekka este simbolul idealului, spre94 care aleargi sufletul omenesc, mereu incercat de alte si alte tentatii ale necu- noscutului, idealul omului superior din poemul ,Noapte de decemvrie” de Al. Macedonscki. ,,Cetatea prea sfinta”, in- conjurata de ziduri albe, constituie un »centru al lumii” si un spatiu sacru, sim- bol deopotriva cosmologic i paradiziac. Fascinanta prin frumusete, Mekka mai poate reprezenta tarimul pur al Ideii, adic’ Absolutul. ,Ndlucd sublima”, vis ceresc”, ,cetate de vise”, ,regind a ma- giei”, cum o numeste autorul, Mekka e sinonima cu perfectiunea. Ajunge ge- niul, in viata lui paminteand, la Ideea pura sau doar o zdreste inainte de toate? Natura umand cu adevarat superioara e fascinati de absolut (Mekka), iar acesta nu poate fi atins decit per aspera”, prin efort sfigietor, prin .pustie”. In finalul poemului, semnificatia termenului devi- ne tragic, in el contopindu-se Absolutul si moartea, Dupa C. Noica, Mekka ,ar fi s& fie” posibilitatea care nu va fi atinsa, pentru cA realizarea ei contrazice desti- nul indragostitului de ideal. Pe masura ce cAutatorul se apropie, idealul se inde- parteaza. Geniul ajunge la absolut abia in ,Mekka cereasc&”, adica in eternitate. Or, destinul geniului, oscilind intre inal- fare si suferinta, intre evadare si damna- re, este guvernat de fascinatia visului. Metal Metalul pur ce se degaji din mine- reul grosolan este spiritul ce se desprin- de de substan{a gi devine vizibil. In Chi- na, operatiunea de topire este asemuitd cu dobindirea nemuririi. S-a stabilit un sistem de corespondente intre metale si planete: plumb = Saturn, cositor = Ju- piter, fier = Marte, arama = Venus, ar- gint-viu = Luna, aur = Soare. Virsta de aur $i semintia de aur sint minunate, in vreme ce virsta de fier gi semintia de fier inseamna brutalitate si tiranie. Oame- nii poarta podoabe de fier, de argint sau aur, dupa clasa cireia ii apartin. Ceea ce ii deosebeste intre ei este nu atit o ches- tiune de pret, cit o nofiune de ierarhie intemeiat’ pe simbolistica metalelor. Metalele simbolizeaza energiile cosmice solidificate si condensate, avind felurite influente. »Lepadarea de metale” este un stri- fara indoiala, de caracterul impur atri- buit metalelor. Recipiendarul este poftit 84 se lepede de metale (bani, inele, lantu- ri, ceas etc.), spre a vadi astfel detagarea sa de orice bun material si voinja sa de a-si redobindi nivinovatia dintii. »Frunzele de metal” din poezia ,Mo- nosilab de toamna” de G. Bacovia sim- bolizeaz4 starea de spirit apasdtoare. Acestea au nevoie de curitare (motivul aminteste momentul biblic ,, Voi intoar- ce mina mea impotriva ta si te vei curdfi de toatd zgura ta, ca in cuptor”): , Loam- na sufla-n geam frunze de metal/, Vint”. Metamorfoza Metamorfozele pot fi ascendente sau descendente, dup’ cum reprezin- to rasplaté sau o pedeaps’, sau dup finalitatile urmarite. Metamorfozele evocd o anumit& credinti in unitatea fundamental a fiintei, aparentele sensi- bile neavind dectt o valoare iluzorie sau trecdtoare, Schimbirile de forma nu par s& afecteze personalitatea adinca, care-si pastreaza numele. Metamorfozele sint95 expresii ale dorintei, cenzurii, idealului, sanctiunii, sint ivite din adincimile i constientului gi iau forma in imaginatia creatoare. Poezia de dragoste este gi bo- gata in dorinte, in metamorfoze, pentru a plicea fiingei iubite. Metamorfoza este un simbol de identificare, la 0 persona- litate pe cale de individualizare, care nu si-a asumat ins& cu adevarat totalitatea eului sau gsi nici nu gi-a actualizat toate puterile sale. Capacitatea de a se metamorfoza 0 poseda Greuceanu din basmul popular cwacelasi tithu. Metamorfoza Mirei din drama ,.Mes- terul Manole” in manistire este o sacra- lizare arhetipal a iubirii ce sugereazi unirea spiritului cu lumea, cu natura. Metamorfozarea Luceafarului din poemut cu acelagi titla de M. Eminescu este necesar4 intilnirii dintre cei doi in- drdgostiti, dar chipul uman pe care il ia Luceafirul nu schimba trasaturile eter- nitaii lui. El nu poate oferi fetei decit ,o fata”, 0 ipostaza a vegniciei sale, adicd a mortii. ,Vindtul giulgi”, ,umerele goa- le”, ,umbra fetei stravezii”, ,alba ca de ceara” primesc expresie sintetica in ver- surile: ,Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scinteie-n afard”. A doua metamorfozaa Luceafarului este construita din termeni antonimi celei dintii, ca expresie a anu- larii contrariilor in absolut, ins& aceleagi semne ale mortii se impun: persoana sa este, de asemenea, princiara, iar nagterea umanei infatigari se face tot prin virte- jul propriu Genezei. Tinind drumul cu- Noasterii si nelinistii propriu oamenilor insetati de absolut, Luceafarul se trans- forma in Hiperion, fiu al cerului si soa- relui si iyi oferd nemurirea pentru o ord de iubire: ,$i apa unde-au fost cazut/ In cercuri se roteste/ $i din adinc necunos- cut/ Un mindru tindr creste”. Prin cele doua metamorfoze, Luceaférul parcurge un intreg ciclu de existenta situat intre geneza si surparea lumilor. Metempsihoza Metempsihoza presupune reincar- narea sufletului. Or, greutatea faptelor gi aspiratia catre puritate inriureste, intr-un ciclu, o suita de renasteri suc- cesive, pina la atingerea perfectiunii ce deschide accesul, in afara rotii existentei, la eternitate. Metempsihoza apare ca un simbol al continuititii morale gi biolo- gice in Lumea de Dincolo, unde omul isi schimba natura gi starea din motive bine determinate. Metempsihoza se in- serie in ciclul infinit grav al mortilor gi renasterilor. In nuvela ,,Sirmanul Dionis” de M. Eminescu, calugirul Dan din timpul lui Alexandru cel Bun devine, prin reincar- nare, deci metempsihoza, functionarul Dionis. Acelasi personaj traieste in douad lumi paralele, fiind puse fata in fata dowd lumi. $iin ,.Lmpirat si proletar” identifi- c&m motivul prin ideea cd cel care intr-o viati a fost imparat, in alta va fi prole- tar. Mioara O poveste galica descrie doud turme de oi, unele albe si celelalte negre, des- partite de un riu. Ori de cite ori behdia o oaie alb’, una neagra trecea apa gi deve- nea alba; de cite ori behaia o oaie neagra, una alba trecea apa gi devenea neagra. Intre malurile riului, care simbolizeaza,96 probabil, desparyirea dintre lumea tere- stra si lumea de dincolo, se inalfa un ar- bore mare, din care 0 jumitate ardea de la radacina pina in virf, pe cind cealalt& parte era impodobita cu frunzig verde. Oile albe care ajung negre simbolizeaza sufletele ce coboari din cer pe pimint; oile negre care ajung albe le inchipuie pe acelea ce urcd de pe pamint spre cer. Acest simbolism poate reprezenta adap- tarea principiului conform caruia este nevoie de o viata de om pentru ca zeii si accepte si restituie o viati de om. In balada popular’ ,Miorita”, moti- vul mioarei semnificd comuniunea om- natura, afectiunea reciproca intre anima- Jul oracular gi fiinta umana: mioara face parte din drumul de viafa si de moarte al pastorului, ea il va insofi in clipa tre- cerii in Nefiinfa. Zbuciumul ei care tine nde trei zile-ncoace” atinge valorile tragi- cului. M. Eliade afirma ci ,,Oaia nu co- munic’ o informatie privind complotul, ci dezvaluie, intr-o maniera oraculara, ceea ce a fost hotarit.” Mioara reprezinta animalul prevestitor al mortii ca pe un final de neevitat al vietii. In opinia unor comentatori, oile care vor plinge ,,cu la- crimi de singe” reprezint& bocitoarele. Miorita a generat un motiy in litera- tura cult; mioriticul se refera, in special, la reveria pastorului stimulat de mioara magica. In traditiile romanesti, oaia este animalul sacramental, pastrind legaturi subtile cu metafora crestina a mielului - lisus. Fiin{ imaculata, ocolita de duhu- rile rele, ea apare ca mesager al mort adopta o atitudine care o anticipa pe cea a pastorului: refuza hrana, iar gura nu-i »mai tace”. Jalea ei pregatitoare pentru trecerea in nefiinté este reluat& atunci cind invocd refugiul in ,negru zdvoi”, la »umbra” si ,iarba”, ceea ce favorizeaza visul si reprezinta, simbolic, 0 coborire pe puntea raiului._ In poezia ,Sara pe deal” de M. Emi- nescu, motivul e prezent prin descrierea peisajului domestic gi pastoral, cu turme $i sate ancestrale pierdute in departari. Dealul si valea sint componentele spa- fiului mioritic. Din linia lui ondulaté (vorba lui Blaga) se nasc in sufletul poe- tului nostalgii fra nume. Motivul este reluat in ,Mai am un singur dor” de M. Eminescu, avindu-se in vedere seninatatea eroului liric in fata mortii, care ne aminteste de Orfeu: ,,Mai am un singur dor:/ In linistea serii/ Sa mé lasafi sé mor/ La marginea mdrii”. Motivul mioritic e prezent in piesa lui I. Druta ,Frumos gi sfint” prin per- sonajul Calin. Viata simpla, in armonie cu legile eterne ale naturii este aspiratia fundamentali a personajului: ,Asta-i adevarata viafa!..Uitd-te numai cita bi- necuvintare in jurl.. Liniste, muni verzi, aer curat, cer limpede!..Vezi o gramada de frumuseti. De dragul acestei tihne am indurat atitea chinuri”. Muntele miori- tic este locul unde personajul se recu- lege, se purificd. La finalut peisei, Calin trimite, prin baiatul Mariei, mesajul stu mioritic: Maria si pregateasca stergare albe, galeti noi si masa plina de cozonaci pentru Clin, care va veni si vor face, in sfirsit, nunta. Identificim motivul prin ideea cd lumea ar fi un univers al sacrului in pas- telul ,,.Miezul iernii” de V. Alecsandri. Tabloul aminteste de balada populara: »Mii de stele argintii”, "In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii”.97 Incontextul romanului ,,Baltagul” de M. Sadoveanu, motivul se concretizeaza prin faptul ca acesta continua actiunea baladei populare. Mira Motiv cu profunde implicatii es- tetice, personaj din drama ,,Mesterul Manole” de L. Blaga, Mira reprezinta »femeia adusé de peste apa”, care e des- tinatd zidirii. Ea simbolizeazi dragos- tea ca spirit al lumii si spirit al creatiei. »Eu sint biserica — jucdria puterilor!”, spune ea, sugerind, prin aceste cuvin- te, identificarea de catre autor a femeii iubite cu biserica pe care vrea s-o inal- te, a iubirii zimislitoare in trup cu iu- birea creatoare in plan spiritual. ,Intre voi doud nici 0 deosebire nu fac, pentru mine sintefi una”, spune Manole. Mira este simbolul vietii, puritatii omenes- ti, simbolul eternitatii in neclintitul ei destin de a perpetua, nascind, Omul. Lacagul o va eterniza in frumusetea sa ca,,un cintec de iubire impletit cu un cintec de moarte”. Mira este o taina de frumusefe si gingasie, jovialitate si in- tuitie, bunatate si devotament, iubire si seninatate, purtind pitorescul gi far- mecul naturii. Alaturi de Manole, Mira este un personaj puternic conturat, cu trasaturi omenesti de mare fort’ gene- ralizatoare. Delicatetea sufleteascd a Mirei, naivitatea izvorita din abnegatia ei pentru Manole ¢i pentru idealul ar- tistic al acestuia, zidirea treptaté urcd gradat suferin{a pe culmile tragismu- lui. Tragismul situatiei e, de asemenea, transmis de disparitia sub zid a Mirei. Ea simbolizeaz& dragostea ca suflet al lumii gi spirit al creatiei. Miros $i de parfumul florilor se leaga un simbolism: mireasma iasomiei este par- fumul regilor, acea a trandafirului este parfumul indragostitilor, narcisul e par- fumul tineretii, lotusul albastru are mi- rosul puterii materiale si al bogatiei. Imaginea olfactiva ,$i un miros ve- nea adormitor” din poezia ,Fiind ba- iet...” de M. Eminescu contribuie la ca- derea in reverie a eului liric. In poemul »Calin (file din poveste)” de M. Emines- cu, ,vdzduhul tamiiet” creaza o senzatie olfactiva cu sugestii sacre. Personajul din romanul ,,Clopotni- fa” de I. Dru este obsedat de mireasma ametitoare.a gutuielor, un aer de vis si poezie. Cutremurat de suferinfa gemu- (4 a personajului, autorul fi readuce in suflet acest miros. Sensul motivului este accentuat la sfirsitul romanului: ”...s-a oprit locului pentru ca dase peste dinsul nemuritoarea aroma de gutui...i-a por- nit in intimpinare lasind acea aromé sai se implinte in suflet.” Senzatia olfactiva din versul ,,a piele de copil mirosea spinarea ei” (,Leoaicd tinar, jubirea” de N. Stinescu) ar putea sugera © anumitd puritatea inconstien- t&, specifica perioadei cind trupul mai pastreaza, inca, mirezmele virstei ino- cente. Mistret Mistretul intruchipeazi autoritatea spiritual. Ca animal agresiv, care rupe violent cringul, el este simbolul cetelor de razboinici curajosi. Acegtia purtau adesea coifuri in forma de cap de mistret, iar in Grecia coifurile erau acoperite cu98 colti de mistret insirati strins unul ling altul. Mistretul este simbolul dorintei de lupté neinfrinate gi al ferocitatii, este ca un soldat neinfricat si inarmat pind in dinti, care opune rezistenta cavalereste in infruntarea cu dusmanii i nu se gin- deste la nici un mijloc de a fugi. Pe cit este de nobil simbolismul mi- stretului, pe atit este de vrednic de di- spret cel al porcului. Porcul salbatic este simbolul desfriului si al brutalitatii. Mistreul cu colti de argint din poezia cu acelasi titlu de $t. Augustin-Doinas, simbolizeazé fortele raului, demonul. Moara Simbol al timpului care mistuie, ma- cina lumea, moara este un loc vitaliza- tor, situat in miezul universului care se transforma continuu. In mentalitatile arhaice, destinul fiintei poate fi risco- lit prin vraji care folosesc roata ‘mori. ‘Pentru M. Eliade, simbolul implica si o sugestie a initierii in experienta mortii; pentru el, moara este un alt simbol al labirintului infernal al vietii, ca in nuve- la ,,Podul”, in care personajul Vladimir igi asociazA existenja cu o raticire prin ‘moar’. Moara este si un simbol al ma- cinarii, al neintreruptei actiuni erozive a timpului, dar si un semn al transforma- rii, al trecerii intr-o alta stare materiala. Sub impulsul morii care macina se naste revelatia devenirii si dorinta de a trai in ritmul transformarii materiei; in poezia Fata morarului” de G. Cosbuc, personajul cap&t& gindul sinuciderii privind roata care se migci; impulsul ei ilustreaza dorinta de a-si anula viata ri- sipindu-se in lume, ceea ce se intimpla cu personajele din nuvela ,Moara cu noroc” de I, Slavici. Un mai mare interes trezeste simbo- lul morii parasite. Abandonat® gi iegit& din uz, moara atrage duhurile necurate, reprezentind un loc in care timpul nu mai acfioneaza, materia se afla in stag- nare si isi pierde sensul de devenire con- tinua. Moara parasita ca loc diabolizat apare si la Slavici, in nuvela ,Moara cu noroc”: Ghif& ia in arenda o circiuma, asezata la rascruce de drumuri, in loc pustiu, ling’ o moara parasit&; Doringa onesta a personajului de a-si schimba conditia degenereaz4, el isi pierde misu- ra, apoi gi sensul existential, minte, furd, ucide si moare, circiuma insdgi mistuln- du-se intr-un incendiu. In poezia liric’, moara apare adeseo- rica simbol al metamorfozelor timpului sau ca elegie a unui univers intrat in des- compunere. “Moarte Misterul mortii este resimtit, prin traditie, ca nelinistitor si apare repre- zentat prin forme infricogitoare. Schele- tul inarmat cu o coasi este indeajuns de graitor. Aceasta inseamné nu atit teama de topirea in neant, cit impotrivirea fata de schimbare gi fata de o forma de exis- tenté necunoscut&. Ca simbol, moartea este aspectul perisabil si destructibil al existentei. Desi este fiicd a noptii si sora a somnului, moartea are puterea de a regenera. Daca nu traieste decit la nivel material sau animal, fiinta asupra careia se abate moartea se va prabugi in iad; daca, dimpotriva, ea traieyte la nivel spi- ritual, moartea fi va dezvalui orizonturi luminoase. Motivul mortii strabate intreg roma-a nul ,.Zbor frint” de V. Besleaga, moartea find, in context, un corolar al razboiu- lui: ,$i toatd valea, dealul, cerul $i pa- mintul is rosii-aprinse, rosii ca singele si bunelul zice ca aista-i intr-adevatr singe, ca nu degeaba se aude ea asa de bucu- roasd hohotind si zburind prin vazduh peste livezi si ape” Munte Inalt, vertical si apropiat de cer, mun- tele se inscrie in simbolismul transcen- denjei, indicind gindirea ascensionala. Blaga este de parerea ca originea munte- lui este atribuita unei extraordinare pe- ripefii in ritmul gi tn logica creatiei. Prin peisajul lui, muntele este un loc inacce- sibil, un labirint cu multe ascunziguri gi carari necunoscute, ceea ce a dat nastere la legendele despre fiintele stranii (pitici, zine, duhuri' rele), care stapinesc mun- tele, Sadoveanu introduce in roman »Baltagul” o astfel de poveste despre atra Teiului, stincd in care se afl cuiba- rit un demon. In majoritatea culturilor, muntele simbolizeaza maretia. V. Hugo seria: ,Cit de neinsemnate par monu- mentele omului aldturi de aceste-edificii minunate pe care o mind atotputernica le-a indilfat pe suprafata pamintului siin care existd pentru suflet aproape 0 noud revelatie a lui Dumnezeu”. In poezia Muntele si valea” de B. P. Hasdeu, simbolul muntelui e sustinut de un puternic contrast cu cel al vaii, evo- cind nimicnicia paturilor sociale sus- puse. Prin contrast cu forta poporului, apare simbolul virfurilor diriguitoare, fara rod: ,Nebun, nebun de mii de ori/ Acel ce cata griu $i flori/ Pe mintii ra- tdciti in nori;/ Sint mari, sint tari, sint de granit/ Dar fruntea lor cea triumfala/ Abia rodeste cu sfiala/ Un mugchi ma- runt si otravit.” In literatura, apare adeseori distinc- fia dintre viata omului de munte si cea a omului de la cimpie (Creanga, Sado- veanu); dar, cel mai adesea, muntele face obiectul unor descrieri, multi scriitori incercind si-i sublimeze maretia in ima- gini poetice. In balada ,Pasa Hasan” de G. Cos- bue, in imaginea ,,Si vodd-i un munte”, motivul are rolul de a prezenta, in di- mensiuni uriesesti, figura lui Mihai Vi- teazul, asa cum este acesta vazut de ochii insp4imintati ai lui Hasan. Fragmentul ,Ardealul” de N. Bal- cescu infatiseaz’ ,doud piramide mari de munfi, cu crestetele incununate de 0 vecinica diadema de ninsoare”. \n- vecinati cu bolta senina si avind frun- file acoperite de zipezi vesnice, muntii constituie chiar o emblem’ a Timpului fara sfirgit, iar Ardealul apare ca 0 cetate ce se inscrie pe o traiectorie a timpului istoric, pastrind, peste secole, amintirea unui timp mitic: ,Caci Ardealul e cea mai frumoasa parte a Daciei ferice (felix Dacia), draga tara a cezarilor”. In acest finut, muntii ale c&ror virfuri ,mingtie norii” par s4 uneascd pamintul si cerul; in termenii lui M. Eliade, fiecare virf ar putea deveni o axa a lumii, prin care se realizeazi comuniunea cu sacrul. V. Alecsandri in ,Imn lui Stefan cel Mare” atribuie motivului semnificatia de strajer al marelui voievod: .,Ca sen- tinele falnice/ Carpatii te pazesc,/ $i de sublima-ti glorie/ Cu seculii vorbesc”. In »O plimbare in muni”, motivul prezinta ocreatie divina: ,Din toate partile tot in-100 altimi si indltimi adevarate, care te fac mai mic decit esti, inalfimi la care tre- buie sd te uifi cu capul gol, pentru ca-fi cade caciula de la sinesi. Cum sé nu se mire cineva? Mari sint minunile tale, Doamne!” In poezia , Vara” de G. Cosbuc, mun- tele pare a fi un personaj de mit sau de basm, pus sd apere fara; in termenii unei geografii sacre, Ceahlaul este o ax a lu- mii, prin care se realizeaza legatura din- tre pamint si cer: ,Vedeam Ceahlaul la apus,/ Departe-n zari albastre dus,/ Un urias cu fruntea-n soare/ De paza tari noastre pus”. In Balada muntilor” de G. Topir- ceanu, mun{ii sint simbolul virtutilor, tiriei si mindriei neamului: ,,Vezi de- parte munjii mari/ Cum isi zugravesc in soare/ Piscuri vinete spre cer/ Povirnisu- ri sclipitoare,/ Brazi impodobiti de ger,/ Atirnind ca niste salbe,/ Pe grumajii lor de stinci...” LaG. Ibraileanu, munfii sint framu- sefea vesnica menita mai mult pentru suflet decit pentru ochi: ,,Cind vinefi, cind rosii, muntii inalfi de la Bistricioara, stralucind in soare cu toate stincile lor... Departe, in singuratati adinci, muntii cei din urma — aproape nori, albi-transluci- zi ~ incremeniti in gloria infinitului. fiorind voinga ca si muzica, rascolind in adincurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defunct... $i-n fundul prapas- tiei, la utrenie, sunetul clopotului de la schitul invizibil...”(,,Adela”). Nebun/ Nebunie In arta, nebunul reprezinta un mod de camuflare a spiritului absolut. In cro- nice, nebunia desemneaza iegirea din ordinea fireasc4, sub canoanele obstii. Pentru Cantemir, nebunul este prototi- pul aberant al lumii, mesagerul haosului. B. P. Hasdeu considera c& nebunia re- prezinta o cale spre eternitate si de aceea nebunii pot sd stea de vorba cu Dumne- zeu: ,Ascuns in fundul minfii, uitat de duhul tau,/ Un alt auz s-aude, din sfere- le senine/ Pe spirite, pe ingeri, pe insusi Dumnezeu! (,,La casa de nebuni”), In opera eminesciana, nebunia expri- mi genialitatea, starea inspirata; regele Sarmis, din poemul ,Gemenii”, se ridicd deasupra semenilor gi intelege mersul lumii abia in starea de nebunie. In romanul ,,Mara” de I. Slavici, ne- bunul Bandi isi ucide tatal pedepsind cruzimea batrinului Hubar, implinind rolul sau de copil purtator al blesteme- lor materne. Inspiratul, poetul, initiatul par adesea nebuni prin comportamentul lor, caci ei fhu se incadreaza in normele obignuite. O legenda populara spune ca exist trei feluri de nebuni: acela care avea totul si pierde brusc totul; acela care nu avea nimic si care dobindeste totul fard tran- zitie; in sfirsit nebunul bolnav mintal. Li se poate adauga un al patrulea: acela care sacrifica totul, pentru a dobindi in- telepciune, initiatul exemplar. Nebunul se gaseste in afara zidurilor ratiunii, in afara normelor sociale. Motivul este prezent la Bacovia, in poezia Mars funebru”, cu semnifica- fia sentimentului de pustietate, izolare, singuratate si disperare: ,Un larg si gol salon vedeam prin draperii,/ Jar la cla- vir o brund despletita/ Cinta purtind o mantie cernitd,/ $i trist cinta, gemind in- tre faclii”.101 Analiza unei ereditai incdrcate este realizati in romanul ,Ciuleandra” de L. Rebreanu. Puiu Faranga, fiu de mo- gier, se naste cu instincte criminale si isi omoari sofia. Perioada de spitalizare nu este altceva decit o coborire in planul psihologicului, de la o conduit aparent normald la dementa reali. Negru In valoare absolut, Negrul, culoarea contrara Albului, este egalul acestuia, ca limit fie a culorilor calde, fie a celor reci. Simbolic, negrul este inteles cel mai adesea sub aspectul siu negativ. Plasat in dedesubtul lumii, negrul exprima pa- sivitatea, starea de moarte deplin’. Ne- grul este, agadar, o culoare de doliu - si nu ca albul, ci intr-un mod mai cople- sitor. Doliul alb are in el ceva mesianic: el indicd o absent temporara. Albul este culoarea de doliu a regilor si a zeilor ce trebuie si urmeaza sA se renasc’: formu- la ,Regele a murit\” se potriveste curtii regale franceze, unde se purta doliu alb. Despre doliul negru se poate spune ci este doliul fara speranta. ,Ca un nimic Saird posibilitafi, ca un nimic mort dupa ce a murit soarele, ca o tacere vesnica, fara viitor, fard mdcar speranta vreunui vitor”. Doliul negru inseamni pierderea definitiva, prabusirea pe vecie in Neant. Primii oameni se invesminteaza in ne- gru atunci cind sint izgoniti din rai. Hie- roglifa femeii ce ramine viduva pina la moarte este porumbelul negru. Negrul cald gi stralucitor, provenind din rogu, reprezinta suma culorilor. Negrul mai este culoarea haosului original, a apelor inferioare, a mortii. Negrul e intunericul terestru al noptii, raul, angoasa, tristetea, inconstienta si Moartea, dar si pamintul fertil. Negrul inseamna intunericul originilor, el pre- cede creatia. In citeva icoane din evul mediu, tridatorul Juda apare cu o au- reol neagr’. Acest negru asociat Raului si Incons- tientei se regaseste in expresii de tipul: a-gi face ginduri negre, a i se face negru la suflet. O povara de culoare neagra va parea mai grea decit una de culoare alba. Negrul, conform unor traditii germinatiilor: e culoarea originilor, a inceputurilor, a impregnarilor, a oculta- rilor, in faza lor germinativa, inainte de explozia luminoasa a nasterii. Animalele cu bland neagra sint considerate nefaste. Giinile negre sint folosite in vrajitorie. in balada populara ,Miorita”, oile vor fi chemate ,la negru zdvoi’, adicd acolo unde stapinul va intra in umbra mortii (,,Ca-i iarbd de noi/ $i umbra de voi”), umbra prevestind racoarea sfirsi- tului. Castelul ,negru” in care triieste Ca- talina din poemul eminescian ,,Luceafi- rul” constutuie un simbol al destinului uman limitat, iar perspectiva infinita a Cosmosului ,,are aici semnificatia as- cuns’ a tirimului mortii” (Marin Min- cu). »Negrul” din adresarea Luceafaru- lui cdtre Demiurg il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat de propria sa eterni- tate: ,De greul negrei vesnicii,/ Parinte, ma dezleaga”, iar notiunile de viata”, »Moarte”, ,vesnicie” capat& sensuri noi in gura celui ,menit” si fie etern. Poezia ,Negru” de G. Bacovia sinte- tizeaz4 motivele ploii, mortii si culorilor. Poetul ofera ,,viziunea infernala a unei102 ploi negre de cArbune” (G. Calinescu), atmosfera coplesitoare a iadului de dupa ardere in care totul s-a redus la scrum: Vibrau scintei de vis... noian de negru,/ Carbonizat, amorul fumega/ Parfum de pene arse i ploua.../ Negru, numai noian de negru...” In poezia ,Decor” prezenta negrului in trupul copacilor, in penele pasirii gi in franzele moarte unificd to- tul sub semnul destinului mortii. In romanul ,,Pidurea spinzuratilor” de L. Rebreanu, motivul este in conso- nanfi cu momentul funest: ,,perdelele inserdrii sint negre”, intunericul se ag- terne ,ca un lintoliu negru” ce indoliazd planeta. Siluetele oamenilor sint ,negre”, ca gi cind ,tofi oamenii s-ar fi prefacut in stafii fara odihnd”. In acest spatiu cernit, chiar si albul reprezint& moartea: ,Nu- mai spinzurdtoarea albea nepdsatoare”. Reflectat in sufletul lui Bologa, intune- rical capaté dimensiuni cosmice, ca la sfirsit de lume. Ninsoare In pastelul ,Jarna” de V. Alecsan- dri, imaginea ,oceanul de ninsoare” contribuie la accentuarea impresiei de gol imens. Ninsoarea de sfirgit de lume transforma peisajul cunoscut in spatiu acvatic pustiu si nemarginit ca un ocean arctic. Este sugestia unui potop biblic: »Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iard!”, iar autorul traieste spaima golului, ca si cind s-ar fi intors in pre- lume. In textul ,,Fulg” de N. Labi, motivul denoti lumina ce inunda sufletul indu- rerat al poetului din cauza topirii fulgu- lui de nea: zApada sterge urma dramati- cei intimplari si invitd la trdirea bucuriei generate de frumusetea peisajului: .Jar cind ochii mi-am ndltat,/ Am vdzut cum prin ninsoare/ Valea-ntreagd lumina/ ‘Minunat scdparatoare.” La G. Bacovia, cdderea perpetud a ninsorii sugereza sfirsitul lumii, apoca- lipsa: ,Afara ninge prapadind,/ lubita cinta la clavir/ $i tirgul std intunecat/ De parc ninge — cimitir” (,,Nevroza”). In poezia ,,Decembrie”, ninsoarea suge- reaza raceala societatii, singuratatea, do- rinta de a evada din potopul de zApada, durerea senina: ,,Potop e-napoi si-nain- te...” I. Druf&, in romanul ,,Povara buna- t&tii noastre”, evocd ninsoarea ca pe 0 forta creatoare a cerului: ,,Ningea. Peste Cimpia Sorocii ningea incet, domol, aga- le, si venea potopul cela alb de sus nu ca © nirisoare oarecare, ci ca o mare binefa- cere cereascit”. Ninsoarea, simbol al puritatii, este prézenté in poezia lui A. Suceveanu: »Ningeam curat, ningeam conspirativ,/ Ningeam in febra rece gi-n nestire,/ Ca un dogmatic trist si emotiv,/ Cu-o ultima credinta in iubire”. Noapte Noaptea dispar granitele dintre lu- mea reala si cea a misterelor, dintre tari- mul vietii gi cel al mortii. Fiinta trdieste experiente capitale, se manifest’ demo- nic sau capata forta sd se inalte la ceruri. In balada lui Heliade-Radulescu ,,Zbu- ratorul”, noaptea devine un timp mi- raculos gi stapinit de forte malefice, iar aparitia zburdtorului este pregatité prin imagini de exceptie. Valenjele simbolice al noptii sint extrem de variate in creatia eminescia-103 ni. In crucea noptii fiinfa rupe cercul strimt al existentei, isi manifest’ dorul de transcendere. Miezul noptii repre- zinta simbolic 0 poarta spre eternitate. Tot acum se produc metamorfoze stra- nii, iar morfii urca in lund (,,Fat-Frumos din lacrima”), Sub apasarea intunericu- lui, fiinta isi pierde echilibrul si se sim- te ameninfata: ,,Noaptea peste tine s-a Isat pe labe”. Sentimentul sfirsitului se proiecteazi metaforic tn semne care ex- prima mizeria si disperarea unui copil calcat de noapte. Privirea atotcunosca- toare a dascalului din ,Scrisoarea III” de M. Eminescu se intoarce, in final, cdtre splendoarea noptii, care nu paleste, chiar daca sursa farmecului ei, astrul suveran, € 0 pecete a mortii; dimpotriva, un now detaliu o potenteaza: e o noapte de pri- mavara. Poate c& doar aceasta frumusete iradianta, a noptii sia gindului, in pofida oricarui mesaj filozofic, ar fi ancora pre- Zenfei noastre in aceast4 lume. Noaptea de jubire din ,,Sara pe deal” de M. Emi- nescu constituie valoarea vietii intregi: »Astfel de noapte bogata/ Cine pe ea n-ar da viata lui toata?”. Noaptea arghezian este, de cele mai multe ori, un labirint in care bintuie o forté necunoscuta: Ce noapte groasé, ce noapte greal/ A batut in fundul noptii cineva”. In titlul romanului de factura filo- zoficd Ultima noapte de dragoste, in- tiia noapte de razboi” de C. Petrescu, motivul sugereaza, simbolic, indoiala, irationalul, nesiguranta, absurdul, as- cunzisurile firii umane. Cele dou nopti reprezinta, de fapt, doua etape in evolu- tia personajului central. Noi Motivul, in poezia ,Noi” de O. Goga, este unul simbolic, sugerind nu numai fiinta noastra national’, ci insdgi fara, Spatiul ei geografic gi etnic. La noi este locul de bastind, cu ,codri verzi de brad”, »cimpuri de matase”, cu plaiuri scaldate in soare, cu flori gi cintec de hora. Om si far sintem noi. Fiinta poetului se con- topeste cu cea a poporului sdu, inlocuind pe ,eu” cu noi”. In incrincenarea verbalé dintre Mir- cea cel Batrin si Baiazid din ,,Scrisoarea III” de M. Eminescu, motivul comport& semnificatia unitatii gi solidaritatii po- porului roman: ,,Ce vrei tu?/ Noi? Buia pace...”, Simplu si demn, Mircea apara nu numai o ard, ci o cetate facutd din »noi” (cum scria poetul intr-o variant). In poezia ,,Noi” de N. Stanescu, mo- tivul este reluat de patru ori, identifi- cindu-se poporului roman, entitate din care face parte si poetul. Astfel autorirl sugereaza ideea integritatii dintre poet, popor $i patrie, aga cum o gisim la M. Eminescu, G. Cosbuc, O. Goga, or, tara ne aparfine din mosi-stramosi, ,sub noi strabunii sint”.,,Noi” i-ar mai putea des- emna gi pe tofi cei care vorbesc limba romana, din care poetul {si face o patrie: »Limba romani e patria mea”. Expresie a unitatii poporului roma- nesc, motivul este reluat de G. Cogbuc in poezia ,,.Noi vrem pamint”. Nor tn China antic, norii albi sau colo- rati coborau peste movilele sacrificiilor fericite sau se inilyau din mormintele Nemuritorilor, care urcau spre Cer plu-104 tind tot pe spinarea norilor. Norii ce se risipesc in eter sint simboluri ale sacri- ficiului la care trebuie s4 consimta inte- leptul, renuntind la fiinta sa vremelnica pentru a cuceri eternitatea. Simbolismul norului care aduce ploaia este legat de acela al tuturor surselor de fecundita- te: ploaia maternal, revelatie profetica, teofanie. Norul este simbolul metamor- fozei vazute nu in unul din termenii sai, ciin insasi di In versul ,,Trecut-au anii ca norilun- gi pe sesuri” dintr-un sonet eminescian, motivul sugereazd inconsistenta tim- pului, care nu las’ nici o urma, asa cum norii se pierd in nemarginire, dupa ce-gi proiecteazé umbrele pe cimpii. La G. Cosbuc motivul norului inve- cinat cu virful de munte creeaza impre- sia de ireal, norul alb si diafan apartinind parca unei alte lumi: ,,Si ca o taind cala- toare,/ Un nor cu muntele vecin/ Plutea- ntr-acest imens senin/ $i n-avea aripi sd mai zboare”(,,Vara”). »Nourii negri, plini de geruri”din pastelul ,,Sfirsit de toamna” de V. Alec- sandri sint evocati de poet pentru a reda grozavia iernii care se apropie. Noroc/ Nenoroc In credintele populare ale romanilor, Norocul sau Nenorocul sint executanti ai predestinarii, ai sentintei. Domnu- lui. De asemenea, exista credinta intr-o lume a norocului ~ Cimpul Noroacelor. Aici se afli norocul fiecirui om, frate astral, al crui destin se rasfringe asupra lumii noastre. Norocul se dobindeste prin calatorie, vinatoare, alte incerca- ri capabile s& int&reasca fiinja. Intr-o poveste, un flacdu pleacd in lume s&-gi caute norocul; intimpina primejdii nu- meroase, strabate locuri pustii si paduri, ucide balauri, dar nu-i gaseste norocul; intors acasa, dobindeste ins un loc no- rocos in lume. In alt& poveste, Sf. Petru 4 roagi pe Dumnezeu s& dea noroc unui om sarac; Ziditorul ii demonstreaza ci norocul este ursit si nu se poate dobin- di: agaza o punga de bani in calea acelui ‘om, dar el trece cu ochii inchisi pe lings bani; ceva mai tirziu apare un orb, care, pipaind cu bastonul séu drumul, gaseste punga. In viziunea lui Eminescu, norocul confera o stare de exuberant, de traire deplina si de stralucire: ,,Fafa-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii” (.Ca- lin”), ,Din increfirea lungii rochii/ Rasai ca marmura in loc/ S-atirna sufletu-mi de ochii/ Cei plini de lacrimi $i noroc” (Atit de frageda”). In poemul ,,Lucea- férul”, motivul apare in final, denotind distanta urias& dintre oameni si fiinfele eterne: ,Trdind in cercul vostru strimt/ Norocul vai petrece,/ Ci eu in lumea mea md simt/ Nemuritor si rece”. De larg interes s-a bucurat proble- ma nenorocului etnic. Cioran indreapt& discutia in directia spiritului conformist al romanilor: ,....inaintasii nostri nu ne- au iubit destul, de au varsat asa de putin singe pentru libertate”. Un personaj din romanul ,Noapte de Sinziene” de M. Eliade afirma: ,,Nu exista decdt nenoroc. Nu trebuie sa ai nimic altceva decit no- roc, Cine n-are noroc mai bine sd nu se nascé sau s moard in fasd...”. Problema e abordata si de Eminescu si Goga. In nuvela ,,Moara cu noroc” de I. Slavici, norocul devine aproape un per- sonaj. ,,Linistea colibei” nu era echiva-105 lent& cu norocul si Ghit’ cauta alt spa- tiv. Pe batrina, norocul o sperie: Si ma tem ca nu cumva, céutind la bitrinefe un nou noroc, sa pierd pe acela de care am avut parte... Dar ma duc si eu cu voi cu toatd inima, cu tot sufletul, cu toata dragostea mamei care incearcd norocul copilului iesit in lume”. In consecinta, norocul c4utat de Ghit& se transforma in nenoroc. Nufar Nufarul este un simbol al abunden- tei si fertilitatii, legat de pamint si apa, de vegetatie si de lumea subterana. In Egiptul antic, nuferii albi erau conside- rati cele mai framoase flori. Leaginul soarelui, in picturi, era prezentat ca on lotus mare aprut din apele primordi le. Deschizindu-si corola in zori i in- chizindu-si-o seara, nuferii albi, pentru egipteni, erau concretizarea cunoasterii lumini Nuferii galbeni din poezia ,Lacul” de M. Eminescu fac aluzie la parul galben al iubitei, la frumusetea ei solara. Nunta In balada populara ,,Miorita”, moti- vul formeaza alegoria moarte-nunta ce contine sugestia mortii: ,Ca la nunta mea/ A cazut o stea”. Rupta din Univers prin nastere, fiinja umanéa i se reinte- 8reaza acestuia prin moarte, intr-o me- reu repetata ,,nunta”. Nunta fiind o modalitate de inca- drare in Armonia universal, episodul dedicat acestui eveniment in ,,Calin (file de poveste)” de M. Eminescu devine 0, feerie de sclipiri diamantine si irizari albastre, de miresme adinci si sopot de ape. Sub clarul de luni, elementele co- drului, aflate intr-o migcare molcomé gi continué, unesc cerul si pamintul intr-o noua , nuntd”: copacii se inalta spre luna, izvoarele ,coboard-n ropot dulce”, flutu- tii gi albinele ,curg tn riuri sclipitoare”, vazduhul ,tdmiiet” isi rispindeste mi- resmele spre zari. In acest mod, cei doi indragostiti, care-si serbeaza nunta pe fundalul nasterii lumii, vor alcatui pere- chea primordiala si eterna. Ceea ce di cu adevarat sens baladei populare ,,Miorita” este nunta. ,A lumii crdiasa” este moartea in ipostaza ei de spirit atoatestapinitor. Ca si in basmul »Tinerefe fara batrinete...”, eternitatea inseamna nunta cu imblinzitoarea fia- relor salbatice. Agadar, moartea la care se gindeste pastorul presupune sacri- ficiu, suferinta si dobindirea armoniei desavirsite, adica ,,tragicul” sentiment al sfirsitului si ,extazul nuntii”, cum spunie Blaga, sau, in sens crestin, moarte si in- viere. In literatura cult’, nunta confirma desavirgitea personajului, ca si in bas- mul popular, incheiat, de reguli, cu 0 nunt’. Exceptie face proza realista, in care nunta nu apare ca simbol, ci mai degraba ca tema cu semnificatii sociale (ca la Rebreanu). In ,Nunta Zamfirei” de G. Cosbuc, motivul nuntii e reflectat drept un mo- ment unic, irepetabil, consacrator, ce agaza tindra pereche in rindul celor ma- turi, integrind-o rosturilor ancestrale. Simbolistica nunfii soarelui cu luna exprima ,,setea de anulare a dualisme- lor, a eternei reintoarceri si a existente- lor fragmentare”. Intilnirea soarelui cu106 Tuna reprezint& un simbol al armoniei de dincolo de timpul profan, de aceea, in balada ,Miorita”, pastorul igi imagi- ri¢azA soarele si luna coexistind: .Ca la nunta mea/ A cazut o stea/ Soarele $i luna/ Mi-au finut cununa”. Cuplul ce- resc simbolizeazi impacarea luminii cu intunericul, sugereaz& anularea sfirsitu- lui, a destinului limitat de evenimente istorice. In romanul Nunta in cer” de M. Eliade, motivul semnifica idealul erotic, raiul, dragostea fara fruct, or, nunta ves- nic& este posibilé numai in cer, unde su- fletele se impletesc in eternitate: ,...n0i nu sintem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a adus unul altuia pentru o astfel de nunta”. Apogeu al viefii, nunta simbolizeazi armonia, abandonul de sine si implinirea prin celalalt. Importanta nuntii in existenta romaneasca este conferiti si de sensul sitortii mioritice, imaginata ca o intilni- re cu spiritul universal. In acest roman, poarta mortii se deschide in fata perechii regasite, c4ci implinirea iubirii destinate inseamna fuziune, crearea unui individ nou, dual. ,Nunta in cer” este o-cale de eliberare, de iesire din labirint, dincolo de moarte. Nunta este primul act de eli- berare de sub povara timpului istoric; perfectiunea spirituald incepe cu stri- dania de anulare a contradictiilor care stipinesc lume Ochi Cel mai important organ de simt al omului, in simbolistic’, ochiul este asociat cu lumina gi capacitatea de per- ceptie spirituala. Albul ochilor simboli- zeaza puritatea vazduhului, limpezimea, iar pupila - stelele de pe bolta cereasca. In unele viziuni, luna este ochiul sting al constiintei unversale, iar ochii sint definiti ca niste zei. De aceea migcarea ochilor in microcosmos echivaleazi cu miscarea lunii in macrocosmos. La Eminescu, in ,Sara pe deal”, ochii simbolizeaz& constiinta individua- Ia: ,Ochii tai mari cauti-n frunza cea rar”, Ochiul apare ,de mort” in cazul stingerii sentimentului de dragoste (,Pe linga plopii fara soy”), iar, in alt context, acesta denota absenta calitatilor inte- rioare, spoiala: ,,$i cind rdsai nainte-mi ca marmura de clard,/ Cind ochiul tau cel mindru straluce in afard,/ Intunecind privirea-mi, de nu pot sd vad inca,/ Ce- adine trecut de ginduri e-n noaptea lui adincé...” (,Nu ma injelegi”). Ochii devin simbol central in poezia »lzvorul nopfii” de L. Blaga; ei reprezin- {4 frumusetea fizica, dar si pe cea sufle- teasca (ochii — ferestre ale sufletului) a iubitei. Iubita cap&ta tristuri specifice elementelor naturii, ochii devin izvor sau mare. Natura intreagi, insisi noap- tea, pare a se nate din ochii iubitei; din profunzimea lor plini de mistere se naste marea de intuneric ce se revarsi pe pamint. Ochii iubitei sint purtatori de taine, incadrind astfel fiinta umana in ,corola de minuni a lumii”. Ochii si buzele din ,,Eu nu strivesc corola de mi- nuni a lumii” de acelasi autor sustin co- respondenta celor doua lumi ale omului: cea interioara si cea exterioara. In poezia ,,Legimint” de G. Vieru, motivul se face prezent prin sintagma »stinge-mi-s-or ochii mie” si sugereaz’ viata, iar la I, Vatamanu se identifica chipului matern indurerat: ,,Bate roua-107 n geam cu picdtura ei —/ Sint ochii tai, 0, mam, ochii tdi./ Ce veste mi-ai adus, de apa ori de lut,/ Ori chipul asteptarii pe care |-ai pierdut?” (,0, mami, ochii tai...”). Personajul central din romanul ,,P- durea spinzuratilor” de L. Rebreanu Apostol Bologa este socat de expresia ochilor cehului Svoboda, la a cArui exe- cutie contribuise, si se va indrepta, ca un halucinat, spre spinzuratoare. Oglinda Poarta magica intre realitate si iluzie, oglinda este si o replicd a realitatii, un semn al unui eu ce vrea s&-gi priveascd cu certitudine adevirata esenfi. In cre- dingele romAnesti, oglinda face s& apara oameni care inc4 nu existd sau reflect actiuni viitoare. Se crede ca oglinda poa- te schimba chipul fiinfei inocente si de aceea copii nu sint-lasafi si priveascd in ea. De asemenea, se spune cd oglinda poate refine sufletul sau forta vital a ce- lui ce se reflect in ea, de aceea, la moar- tea cuiva, oglinda se acopera, ca sufletul s4 nu fie inlantuit in camera mortuara, ci s4 poata lesne trece in Lumea de Din- colo. In iconografia apuseana, sempnifi- catia oglinzii este contradictorie. Ea este atributul cunoasterii de sine (adevarul, intelepciunea, prudenta), intrucit Dom- nul s-a oglindit si s-a rasfrint in Fecioara Maria prin chipul lui lisus, dar gi al vicii- lor (desfatarea, infumurarea, vanitatea). Motivul oglinzii apare in mai multe opere eminesciene. !n nuvela ,,Avatarii Faraonului Tia”, personajul titular igi vede in apele oglinzii toate intrupari- le viitoare, secvente din vietile pe care urmeaza s& le aib’. Simbol al regasirii gi element simbolic al atitudinii narci- siste, oglinda devine, pentru Eminescu, un simbol al dublarii: .$i Narcis, vazin- du-si fata tn oglinda sa, izvorul,/ Singur fuse indragitul, singur el indragitorul”. Reflectind un univers asemanator celui real, fara a se identifica lui, oglinda este gi un simbol al mortii, in sensul cd din- colo de viata incepe o reflectare a vietii, in care sint alte dimensiuni decit cele cunoscute, In viziunea lui Eliade, lumea mor- tilor este reprezentata prin sali de bal, impodobite cu oglinzi imense. Oglin- da razvratita, marea, in viziunea lui St. A. Doinas, este uriasa lentilé prin care Dumnezeu priveste lumea. " Motivul este revelator pentru for- mula lirismului cosbucian. fn textul La oglinda”, impersonalitatea oglinzi fidelitatea ,suratei iubitoare”, reproduc- tiva si neproblematica, reflectarea atit de »real&” sint contrazise insi de intangibj; litatea imaginii, de fuga materiei, a certi- tudinii chipului rasfrint: ,Nu-i al meu, al meu e oare?”. Omul comun In ,Scrisoarea I” de M. Eminescu, oamenii adaugi nimicniciei universale propria lor nimicnicie: incapabili si as- pire la grandoarea geniului, il vor cobori la micimea lor. Proiectati pe fundalul imens al Cosmosului (lumea ,,mare”), oamenii devin marunti si lipsiti de va- loare: ,Facem pe pamintul nostru mu- guroaie de furnici”. Ideea nimicniciei e sugeratd si de imaginea succederii ge- neratiilor, in care oamenii sint ,muste” care traiesc o zi in comparatie cu vegni- cia: ,Ne succedem generatii si ne credem108 minunati”. Rautatea omului comun se naste din incapacitatea de a intelege ge- niul. Lumea marunta a omului comun (,nimicul mic”, cum il numea G. Cali- nescu) este ridicoli din pricina luptei inutile a vointelor individuale, dornice s& se impuna intr-o viaté dominata de soarta oarba: ,,Ce-o sd-i pese soartei oar- be ce vor ei sau ce gindesc?.../ Ca si vin- tu-n valuri trece peste traiul omenesc”. Uitind cA sint supusi prin destinul lor de ratacitori pe pamint, oamenii comuni alcatuiesc un tablou grotesc al ipocriziei si nepasdrii, in episodul de falsi solem- nitate al inmormintirii savantului: ar deasupra tuturora va vorbi un mititel/ Nu slavindu-te pe tine...lustruindu-se pe el”. Incapabili s4 inteleaga tragedia unei minti colosale, zigazuite de timpul finit al vietii, incapabili si ajunga la inaltimea geniului, semenii il vor cobori la mici- mea lor rdutacioasa’: ,Astfel incdput pe mina a oricariu, te va drege,/ Rele-or zice ca sint toate cite nu vor infelege...” Motivul este prezent in ,Mistretul cu coalfi de argint” de St. A Doinag prin slujitorii ce reprezinta oamenii comuni, lipsiti de genialitate si ancorati in teluri marunte. Acestia nu au privilegiul de a »vedea” idealul omului superior, pe care il privesc ca pe un Don Quijote vrednic de compatimire. In realitate, acestora le lipseste maretia si tragismul printului, dar nu au capacitatea de a-si da seama de aceasta. In ,Noapte de decemvrie” de A. Ma- cedonski, omul comun e reprezentat de drumetul pocit care, spre a-si atinge sco- pul, foloseste ocoligurile si viclegugurile. La T. Arghezi, teroarea mortii care fl urmareste pe omul comun se traduce in coborirea pina in mineral (Bu sint risi- pit prin spini si bolovani”), omul neavind vocatia lui lisus: ,Am fugit de pe Cruce,/ Ta-ma-n brate si ascude-ma bine”. Orfeu Potrivit cunoscutului mit, Orfeu era un semizeu inzestrat cu harul de a cinta atit de frumos, incit misca pina si pietre- le. El reprezinta simbolul muzicianului care, prin puterea covirsitoare a sune- tului, poate misca animalele, plantele gi chiar pietrele si poate indupleca zeitatile infernale. Cind sofia sa a murit mugcata de un sarpe, Orfeu a coborit in Infern, fermecindu-I cu harul siu pe regele Ha- des, Prin urmare, i s-a permis si 0 ia cu el inapoi pe sofia sa, Buridike, inst nu- mai cu conditia sa se intoarca spre ea si so priveasc& doar dupi ce vor fi ajuns dincolo de tarimul mortilor. Dar, impins de dor, el uita de aceast conditie si Eu- ridike se destrima ca o umbra, intorcin- du-se pentru totdeauna la Hades. In poezia ,Memento mori” de M. Eminescu, motivul semnificd destinul artistului, al geniului neinteles de lumea comuna, ba chiar osindit la suferinte: »lar pe piatra pravalita, lingd ‘marea- ntunecata/ Sta Orfeu — cotul in reazim pe-a lui lird sfarimata/...De-ar fi aruncat de haos arfa-i de cintari umflata,/ Toata lumea dupd dinsa, de-al ei sunet atirna- t4,/ Ar fi curs in vi eterne, lin si-ncet ar ficdzut...” Noul Orfeu din poezia lui G. Me- niuc ,,Toamna lui Orfeu” realizeazd un superb gest de creatie: isi faureste chipul iubitei pierdute, rasarit ,dincolo din aer, din valuri”, pentru a-l pastra intru ne- moarte.109 In eseul ,,Pasii lui Orfeu” de N. Da- bija, motivul semnific’ permanenta su- flului orfic creator pe plaiurile moldave: vtn tot cazul, ne-ar plicea sé stim ca aceste locuri, pe unde trdim azi, e posibil sa fi fost cutreierate si de Poetul Poetilor - Orfeu, cel care putea, cu ajutorul cu- vintului, implini destine, naste fiinfe...” Os Osul este elementul permanent si, intr- © anumiti masura, primordial al fiintei. Simbolismul osului se dezvolté urmind doua linii principale: osul este sheletul cor- pului, elementul siu esential si relativ con- stant; pe de alta parte, osul contine madu- va, precum simburele ~ miezul. In primul caz, osul este simbolul fermitatii, al fortei st al virtutii. Contemplarea scheletului de ca- tre samani este un fel de intoarcere la starea primordiala prin despuierea de elementele perisabile ale trupului. Partea cea mai pu‘ tin perisabila a trupului fiind alcatuita din ase, acestea exprima materializarea vietii si reproducerea. Pentru anumite popoare, sufletul cel mai important igi are lAcagul in ase, de aici si respectul care li se arata. In nuvela istorica ,,Valea Alba” de Gh. Asachi, motivul evocd o pagina zgu- duitoare din istoria noastra. Pentru ose- mintele celor c&zuti in lupta de la Valea Alba, $tefan cel Mare face panahida, apoi inalta o bisericd intru consfintirea eroi- lor c&zuti pentru patrie, ale céror oase 2Aceau neingropate de douazece de ani: »Pe locul insemnat de $tefan voievod, care era acela unde au urmat cea mai crincend lupta, iar afinii mortilor adu- Nau cu simfdmint respectuos de pe cimp oasele rdspindite, prepuind in fiecare tidva capul iubitului sau, dar nime n-au recunoscut mai bine decit Radaman tid- va parintelui sau infipta in os. Acest cap Pretios al mintuitorului vietii sale Stefan voievod, cu mina sa, lau depus sub locul unde avea si‘ fie altarul, iar celelalte se depuneau in miezul temeliilor bisericii, Tinga altarul preste care se indlta sinta cruce umbrita de flamurile Moldovei”. Osul e simbol al mortii, al credintei in invierea ce va si vind (cind mormin- tele se vor deschide la sunetul trimbitei, vor fi impreunate si acoperite iar cu car- ne). In alte culturi,e un semn al biruintei temerilor fata de moarte. In romanul ,,Baltagul” de M. Sado- veanu, motivul reprezintd partea cea mai putin perisabila a fiinjei lui Nechifor Li- pan, cu atit mai mult cu cit se considera c& sufletul si-ar avea licagul in oase; de aceea Vitoria cautd cu insistent aceste ramisite spre a le inhuma: ,.Oase risipite, cu zgirciturile umede, albeau farina...” - In lirica arghezian’, viata este vi+« zut& ca durata intre ,germinatia eterna sé enorma” (cum 0 numea Cilinescu) si mormintele de oseminte in care se transforma eforturile inutile ale Firii: posemintele varsate-n mine”. Paradis Paradisul este imaginea unei gradini lipsite de primejdii, care a fost destina- t4 oamenilor primordiali fard de pacat. In paradisul biblic, exist’ doi arbori tabuizati de Dumnezeu, pe care oame- nii primordiali nu ar fi avut voie si-i pingareasca. Paradisul ar fi fost centrul Universului, marcat de cele partu riuri ce izvorau din el: unul aducind apa lim- pede a vietii, al doilea — vinul ce nu te imbata, iar al treilea - laptele ce nu se110 strica si mierea. Paradisul este deosebit prin prezenta Creatorului. ,Paradisul pierdut” a devenit destinatia oamenilor credinciosi, care spera si-I regiseasca in ceruri. El e imaginea vietii traite in linis- te si recreiere tipicd oazelor de odihna din universul oriental. Pasare Zborul pasirilor este simbol al rela- tillor dintre cer si pamint. Nemuritorii, iau o infatigare de pasari pentru a sem- nifica ugurinfa, eliberarea de greutatea paminteasc’. In aceeagi perspectiva, pasdrea este imaginea sufletului care scapi din trup sau numai a functiilor intelectuale. Numeroase pisiri albastre sint zine nemuritoare, mesagere ceresti. Prezicerea dup& zborul gi cintecul pa- sarilor nu este ea, intr-un anume fel, o injelegere a limbajului pasarilor si deci a limbajului divin? Usurinta pasarilor are ins, un aspect negatiy, pentru ca sint instabile, zburatacind de colo-colo, fara metoda si fara coerenta. In China, Hao- sul este simbolizat printr-o pasare galbe- ni si rosie, ca o minge de foc fri chip, dar inzestrati cu 6 picioare gi 4 aripi, in stare s& danseze gi s4 cinte. Chineziicred & atunci cind o pasare isi distruge cui- bul sint prevestite tulburari si dezordini in Imperiu. Textele vedice aratd cA pasi- rea este considerata drept un simbol al wprieteniei pe care o au zeii fad de oa- meni”. O pasate se duce pe un munte in- accesibil si-| di oamenilor. Tot pasarile ataca serpii. Cuibul pisdrilor ascuns in inaltul arborilor este considerat o repre- zentare a Paradisului, loc suprem de se- dere, unde sufletul nu va avea acces decit in masura in care, dezbarat de greutatile omenesti, va reugi s4 zboare pina acolo. De aici ideea ca sufletul insusi este o pa- sare. Sufletele martirilor vor zbura spre Paradis sub forma unor pasari verzi. Pasarea, in Coran, este si un simbol al nemuririi sufletului. Sufletul este com- parat cu pasarea inchisd intr-o colivie de lut. Pasarea — simbol al sufletului — joacd rolul de intermediar intre pamint gi cer. In unele traditii, Dumnezeu era repre- zentat, pe vremea in care tot universul era acoperit de ape, sub forma unei pa- s&ri asezate pe o ramura de copac, ale ca- rui ridacini se infig in aer. La inceputul »Facerii”, duhul lui Dumnezeu se purta cao pasare deasupra apelor primordiale. Takutii cred cA, la moarte, cei buni urci spre cer, unde sufletele lor iau forma unor pasari. Sufletele-pasdri se asazA pe crengile Arborelui lumii - imagine mi- ticd. Aceste pasari par sd fi simbolizat si sufletul strimosilor. Pasarile de noapte sint adesea asociate cu sufletele mortilor care se intorc sd se tinguiascd noaptea linga vechea lor locuinf&. Buriatii cred c& bufnitele vineaz& sufletele femeilor decedate in timpul nasterii, care se in- torc gi=i persecuta pe cei vii. Corbul, pasare neagra, este simbolul inteligentei; paunul, verde gi albastru, e simbolul aspiratiilor amoroase; lebida alba e simbol al vietii spirituale; phoenix- ul rosu e simbolul sublimititii divine gi al nemuririi. Iubirea, de la dragostea tru- peascd la iubirea divina, va fi reprezen- tata de porumbel. In traditiile folclorice, ciocirliile reprezinta zorii, rindunelele gi cucii - venirea primaverii, privighetorile ~ noaptea, iar lebedele — harul poetic. Motivul e semnificativ pentru opera drutiana. Scriitorul ne indeamna: ,,pd-ise strati pasdrea din voi ~ cu zbor, cu cintec, cu pamintul si cerul pe aripi”. In piesa »Pasarile tineretii noastre”, pasarile (cu- coarele matusii Ruta si ciocirlia indragita de Pavel Rusu) se identifica cu idealurile celor dou& generatii, mesajul cépatind stralucire si densitate: ,.n tinerefe tofi vor sd zboare, tofi isi aleg cite-o pasdre care le este mai draga. Noi, fiind oameni diferiti, ne-am ales $i pasari diferite, dar dragostea noastra, la rddacina ei, e una si aceeasi ~ ardturd, semandturi, zare”, spune Pavel. Astfel pasarile confirma in- dividualitatea ambelor personaje. La N. Labis, in ,,Momente biogra- fice”, pasdrea capdté conotatia mortii ”Pasdrea cu clont de rubin/ S-a razbu- nat, iat-o, s-a razbunat/ Nu mai pot s-o, mingii/ M-a strivit/ Pasdrea cu clont de rubin”. In poezia ;Pasdrea” de G. Vieru, mo- tival simbolizeaz mama, indurerati-de. pierderea copiilor. Pana inalbiti univer- salizeaz durerea uman, extinzind-o la nivelul tuturor regnurilor: ,Cind s-a in- tors la puii ei cu hrana,/ Gasise cuibul gol/ $i amutit./ I-a cdutat/ Pind-i albise Pana,/ $i-n cioc/ Saminfa a-ncolfit”. Pasdrea strdina din ,Balada mortii” de G. Topirceanu este sufletul drumetu- lui strain. Acesta i-a rimas in preajm’, Pe-o creang’ de stejar. Va fi fost un om adevarat si bun, de aceea sufletu-i, slobo- zit din inclestarea materiald, s-a intrupat in pasire sfint& si neprihanitd, care fi vegheaza odihna vesnica: ,Std si-asteap- ta faira glas/ Parca sé masoare/ Cum se mutd ceas cu ceas,/ Umbra dupd soare.” In poezia ,Decor” de G. Bacovia, pa- Sirea care inlocuieste cunoscutii corbi bacovieni este o ,pasdre de iarnd in ar- monie cu decorul” (G. Bacovia). De zbo- rul ei se leagi singura imagine auditiva a textului (,glas amar”), integrata aceleiagi suferinte cosmice. * Aparifia unei pasari parcd de pe alt tarim si lacrimile unei icoane a Maicii Domnului, in contextul romanului ,,Zo- dia Cancerului sau vremea Ducai-Voda” de M, Sadoveanu, constituie ,semne” ale unor nenorociri viitoare. Patru Semnificatiile simbolice ale numaru- lui patru sint legate de cele ale patratului gi ale crucii. Exist patru vinturi, patru stilpi ai Universului, patru stiri de spiritz patru litere in numele primului barbat, patru coline ale vietii omenesti (copila- tia, tinerefea, maturitatea gi batrinetea), patru fiinte ceresti (cerul, soarele, luna gi stelele), patru virtuti fundamentale la femeie (indeminarea, ospitalitatea; loia-. litatea si fecunditatea) gi patru la barbati (curajul, generozitatea, fidelitatea si pu- terea dea indura). In drama ,,Mesterul Manole” de L. Blaga, mesterii sint numerotati, autorul facind 0 ‘specificatie referitoare la pro- fesiile initiale ale primilor patru dintre ei, meserii de care i-a rupt patima crea- fiei: cioban, pescar, cdlugar si ocnas. In mod simbolic, ei unesc cele patru puncte cardinale, semne ele crucii, si cele patru medii gi stihii elementare ale genezei: pamintul, apa, lumina gi intunericul subteran. Patul lui Procust In mitologia greaca, ,Patul lui Pro- cust” simbolizeaza tilharul de pe drumul112 mare care ii ataca pe cAlitori: ti ageza pe cei inalti si masivi pe un pat mic gi le taia picioarele care nu inc4peau in el; pe cei de talie mijlocie ti culca intr-un pat mare gi tragea de trupul lor, intinzindu-l, pina cind ajungea de masura patului. f] redu- cea pe oricine ajungea pe miinile lui la dimensiunile pe care le hotara el. Este simbolul perfect al banalizarii, al reduce- rii sufletului la o dimensiune conventio- nal&. Este un simbol al tiraniei exercitate de catre persoane care nu suport’ si nu tolereaza actiunile si judecatile celorlalti, decit cu conditia ca ele sa fie confirmate cu propriile lor criterii. Patul lui Procust e simbol al tiranului totalitar, fie ci aces- taeste un om, un partid sau un regim. In literatura noastra, simbolul este introdus de Camil Petrescu prin roma- nul intitulat chiar ,,Patul Ini Procust”. Romancierul asociaza timpul limitat al unei ,dupd-amiezi de august” cu patul de tortura din poveste, pentru c4 in acest interval este cuprinsi (condensata) in- treaga existent a personajului ~ nara- tor Fred Vasilescu. Acesta isi revizuieste viata citind scrisorile lui Ladima intr-o dupi-amiazi plictisitoare, pe patul din dormitorul Emiliei, unde nu intentiona- se si ramina prea mult. El descopera ci destinul sau este inrudit cu cel al lui La- mida, un poet care se sinucise. Intreaga poveste este limitatd la o singura dupa- amiaza, dar timpul subiectiv al aminti- rilor lui Fred ,se dilataé”, cuprinzindu-i toatd drama cumplita care este cancerul vietii lui. Camil Petrescu isi numegte teh- nica ,patul lui Procust”, pentru c& toate vocile narative intra in sablonul poves- tii sale, adaptindu-se, ,lungindu-se” sau »Scurtinde-se” dup voia autorului. Pacat La Goga, motivul comport’ semnifi- catia vinovatiei de a se fi indepartat de casa parinteasca si de a-si fi pus intrebari pe care stramosii sai nu si le-au pus de-a lungul generatiilor: ,Am infeles pacatul ce apasd peste casa mea/ Ca un muschi stramosesc.../ De ce am dorit alt zimbet decit al pietrarului/ Ce scapara scintei in margine de sat?” Paianjen Simbol al pindei si al seductiei, pa- ianjenul simbolizeaza, totodata, si singu- ratatea; este creator al unei lumi efeme- re (pinza fragila), presupunind munca neintrerupta. Este un simbol animalier cu semnificatie negativa, uneori un per- sonaj viclean, ce se foloseste de siretli- curi. Paianjenul e copia ,,rea” a albinei »bune”, adesea simbolizind pornirile Pacatdiise care le sug oamenilor singele. In unele finuturi ale Europei Centrale, paianjenul cu cruce, datorit’ desenului de pe spatele sau, e considerat faptura binecuvintata si norocoasa, de aceea nu este ingiduits omorirea lui. La Eminescu, paianjenul impodo- beste cu pinza lui lumea zinei Mirado- niz: ,Dintr-un copac intr-altul numai tes/ Paianjenii de smarald paienjenisul/ Cel rar de diamant...” Blaga adopta simbolul ca semn al pustiirii universale; in poezia ,,Paradis in destrimare”, ,apa vie” este invadata de paianjeni multi ~ simbol al abandonului gial singuratatii (,odatd vor putrezi si in- geri sub glie”), Ideia pe care ne-o suge- reaza poetul contextualizind acest motiv este cA universul interior al omului este113 ravasit de duhurile rele: ,vai mie, vai fie, paianjeni multi au umplut apa vie”. Intr-un alt sens, inrudit, Voiculescu are obsesia ,pdianjenilor albi” - imagi- ne a sacralitAtii alterate: , Paianjenii albi atirnd-n cer! $i-n piepturi negura sta grava,/ Pier iar cocorii in mister/ $i toata slava e bolnava (,,Toamna la balt&”). Identificindu-I atributului principal ~ pinda, Petre Stoica transfigureaza in imagini suprarealiste un paianjen ne- crufator, sugestie a timpului care ucide pe nesimtite: , Vine paianjenul,/ Vine din ungherul acela fard nume in calendar”, Pentru Ion Vinea simbolul ramine in sfera timpului seducdtor: in amurg, »piianjenul de lumina citeste vesnicia”. Pamint/ glie Pamintul, glia se opune, simbolic, cerului, Glia suportd, iar cerul acopera; toate fiinjele se impartasesc dintr-insa la nastere, cAci este femeie si mumé. Virtu- file pamintului sint blindetea si supune- rea, fermitatea linistita si durabila. Pa- mintul este substanta universala, Haosul primordial, materia prima despartita de ape, e materia din care ziditorul l-a mo- delat pe om. Glia este fecioara pe care a p&truns-o sapa sau plugul, fecundata de ploaie si de singe — semintele Cerului. Pamintul, glia simbolizeaza functia ma- terna: Ba dé viata si o ia fnapoi”. Sint triburi africane care au obiceiul s4 ma- nince pamint; in acest caz pamintul apa- te ca simbol de identificare. Pentru azte- ci, zeita Pamint are doua aspecte opuse: este Muma Nutritoare, care ne permite sd trim in vegetatia ei; in schimb, ea cere morti cu care se graneste si, in acest sens, este distrugatoare. Un trib din Bolivia se intoarce la locul presupus stramogilor si de fiecare data, cind simte nevoia sa- si reinnoiascé energia. Pamintul devine astfel simbol al constientului, al dorin- tei pAmintesti si al posibilitatilor sale de sublimare si de pervertire”. Pamintul este arena conflictelor de congtiinta in fiinta umana. Pamintul apare ca substitut al mari germinative, spatiu al incolfirii_ mira- culoaselor seminte, loc in care se repe- t&, in fiecare primavara, Creatia divina, precum in pastelul ,Semanatorii” de V. Alecsandri: ,Semdndtorii harnici, cu sa- cul subsuoara,/ Pasescu-n lungul brazdei pe fragedul pamint”. In poezia ,,Patria romana”, G. Cos- buc suprapune ideea de pimint cu cea de patrie: Patria ne-o fi pamintul unde ne-au trait stramosii”. Pentru N. Labis, pamintul este 0 co- moara sfint’: Tu, pdmint al farii noa- stre, patimas cuprins in palma,/ Incdlzit de buze arse de tot neamul lui Ion”. Pamintul il marcheaza pe Ilie Moro- mete din romanul ,,Morometii” de M. Preda. Durerii tatalui inselat i se adaugd. sidrama pamintului: obligat de impreju- rari si vinda o parte din acesta pentru a-1 intretine pe Nicolae la invatatura, Ilie igi pierde veselia si placerea de a vorbi, de- venind o umbr’ a ceea ce fusese cindva. Pentru el pamintul inseamni libertate material si spirituala: , Domaule, eu am dus totdeauna o viata independenta”. In romanul lon” de L. Rebreanu, pamintul, ca simbol, se afla in prim-plan si pare a respira forte mistuitoare, ope- ra conferindu-i dimensiuni mitologice: in preajma lui si auzindu-i ,glasul”, lon devine alt om (,Jon se simfi crescind din114 ce in ce mai mare”), de parca si el ar fi devenit un Uriag prin infratirea cu acest Pamint care respira gi traia, unindu-si glasurile intr-un imn inchinat soarelui. Gestul sArutului gliei este simbolic: incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lisa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamintul ud. Si-n sdrutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor...”. In ciuda spectaco- lului funest, in romanul ,,Padurea spin- zuratilor” de acelasi narator, pamintul emana speran{a. Pamintul este motivul-ax4 al poves- tirii ,Frunze de dor” de I. Druga: perso- najul Gheorghe Doinaru traieste drama pAmintului, drama ce vine dintr-o men- talitate plamadita generatiila rind: ,N-ar fi vrut sé moara deloc, niciodata, pentru ca iubea pamintul din Hirtoape, iubea snopii mari si grei cu spicul sunind a griu rascopt, iubea iarba inalta, bund de coasd, minjii cu stele in frunte, iar aces- te patimi, vesnice fiind, ii cereau si lui st fie vesnic”, ,Cimpul ti fagaduise scindu- ri pentru podele, parale pentru mesteri, vin pentru masa musafirilor, si Gheor- ghe a devenit un rob al pamintului”. In romanul ,,Clopotnifa”, autorul afirma: »Pamint sfint al strabunilor, pamint al parintilor, pamint al copiilor nostri si nu stiu cum ar mai putea fi ea numita , acea matca a neamului, acel fior dulce al inimii ce te zguduie de fiecare data cind ramii fata in fafa cu el. Pamint arat, arat si semanat...” »Botezul cu pamint” din textul lui L. Blaga ,CAlugirul batrin imi sopteste din prag” semnificd dorul de moarte, renasterea prin moarte: ,Azi tac aici, $i golul pamintului/ imi sund in urechi ca 0 talanga de lut./ Astept in prag rdcoarea ‘Sfirsitului./ Mai este mult? Vino, tinere,/ ia farnd un pumn!/ si mi-o presara pe cap in loc de apa si vin Boteaza-md cu pa- mint.” Motivul comporta sensul matricei primordiale in contextul romanului »Baltagul” de M. Sadoveanu. Astfel, ose- mintele lui Nechifor Lipan sint puse ,,in pamint sfint”, harazindu-se astfel ripo- satului ,binecuvintarea din urmé si ru- giciunile de care n-a avut parte”. Motivul pamintului si al {arinei, la D. Matcovschi, simbolizeazi mindria nationala, patriotismul inflicarat, du- rerea neogoita si rezistenta prometeica, nemoartea si vesnica innoire: ,lar el, pamintul sfint, ne iartd rabdator,/ Cum tata-si iarta fiul cel mult risipitor”. Par/ plete Se crede c&, aidoma unghiilor sau membrelor, pletele omului pastreaza re- latiile intime cu acesta, chiar dupa sepa- rarea lor de trup. De aceea, in multe fa- milii, exist obiceiul de a pastra guvitele de par si primii dinti de lapte ai copilu- lui. Aceste practici trideaza o vointa de a face si supravetuiascd starea persoanei care purta acest pir. Eroii, in semnul sa- crificiului, oferindu-si propria persoana ca jertfi pentru fericirea poporului sau, igi taie parul si unghiile. In Vietnam, pa- rul t4iat sau smuls cu pieptenul nu este aruncat, cdci poate servi pentru a influ- enfa prin vrdji soarta proprietarului lor. Taierea parului corespunde nu numai cu un sacrificiu, dar si cu o capitulare: re- nunfarea - voita sau impusa - la virtuti i prerogative, intr-un cuvint, la propria- ti personalitate. Urme ale acestei credin-115 te pot fi regAsite nu numai tn groaznica scalpare sAvirgit de indienii din Ameri- ca, dar gi in cdlugirire care presupune, aproape intotdeauna, taierea parului. In Franta, cind lumea a inceput sa-si taie parul, regii si nobilii gi-au pastrat pletele lungi, in semn al puterii. Parul desple- tit sau rasfirat pe umeri semnificd ati- tudinea rituala. Pletele dispuse in jurul capului sint, de asemenea, o imagine a razelor solare. Ele participa la relatiile cu Cerul. Portul parului lung defineste cali- tatea aristrocraticd sau regala. Par scurt poarta servitorii sau persoanele de rang inferior. In alte parti, taierea parului este suspendata pe durata unui rézboi, a unei calatorii sau in urma unui juramint facut in fata altarului, A-ti lisa parul s& creas-_ ca, fara a-l tdia sau pieptana, este semn de doliu la numeroase popoare, adesea consecinfa unui jurimint. In anumite parti din Germania, nu i se taia parul copilului inainte de a fi implinit un an, ca sé nu i se taie norocul. Prima taiere de par a printului mostenitor, la incasi, coincidea cu infircarea lui, la virsta de doi ani. Atunci isi primea si numele. femeie nu are voie si intre intr-o biserica cu capul descoperit: ar insemna s& pre- tinda o libertate nu numai de drept, dar si de moravuri. In Rusia numai fetele tinere poart& o singura coada impletita, semn de feciorie; femeia matura poartd doua cozi. Socotindu-se cA puterea zace in portul parului lung, a-l tdia inseamnd © pierdere a puterii. Potrivit credintei populare, parul e Purtatorul energiei vitale, care continua Sd creasc& si dupa moarte, P&rul lung ce invaluie trupul este, in legende, o trimi- tere la viata de dincolo de lume. Aceeagi semnificatie comport motivul in poe- zia ,Miorita” de N. Labis. Autorul scrie, adresindu-se maicutei: De ce fugi pe cimpuri, dupa ce chemari?/ Despletit {i-i parul — alba vilvataie...”. Pastor Este un simbol crestin. Eu sint pas- torul cel bun”, spuse lisus. Pastorul nu este un simbrias, ci acela cdruia fi apar- tin oile si care este gata si moar pentru ele. Prin asociatie cu Christos-pastorul au fost denumiti pastori si sefii spiritua- li, a cAror functie se refer’ constant la cea asumati de Domnul lor, pistorul cel mare. Simbolismul pistorului cuprinde gi un sens de intelepciune intuitiva si experimentala. Pastorul simbolizeazA veghea; functia sa presupune exercita- rea constant a vigilentei: este treaz gi vede. Simbolizindu-I pe nomad, nu are ridicini, el reprezint sufletul care, in aceasta lume, e, intotdeauna, in trecere. Este un observator al cerului, al soarelui, al lunii sial stelelor; poate prevedea tim- pul; distinge zgomotele si aude venind lupii sau behaind mioara raticit. Din cauza acestor functii diferite pe care le exercita, pastorul apare ca un infelept, a carui actiune se sprijina pe contempla- re. In intuneric, pastorul joaca rolul de psihopomp, de calauza a sufletelor spre pamint. Puterile cosmice sint turme- le lui gi el se dovedeste a fi st4pinul lor suprem. Simbolismul din Evanghelii al pastorului si al turmei sale este binecu- noscut, este acela al sefului spiritual ce c&lduzeste masa discipolilor sii pe Calea adevarului sia mintuirii, are grija de tur- ma de oi gi miei. Oile $i mieii reprezinta discipolii unui conducator spiritual, care116 se supun autoritafii acestuia, idee reluata de credinga crestind gi literatura culta. Rolul de ,,pastor al neamului roma- nesc” aparfine personajului central din drama ,,Apus de soare” de B. St. Dela- vrancea ~ $tefan cel Mare: ,,Jinefi min- te cuvintele lui $tefan, care v-a fost baci pind la adinci batrinefi... ca’ Moldova n- @ fost a stramogilor mei, »Nalt, voinic $i frumos”, creste in di- mensiunile sale simbolice, alituri de cei amdrungei si de tot felul”, ciobanul din »Toiagul pastoriei” de I. Druta. Eleste sfint prin iertarea ce-o face oamenilor, prin lo- cuinta lui situaté pe inaltimi, in apropierea lui Dumnezeu. E} e asemenea lui Christos, eun bun pastor pentru oile sale, pe care,de fapt, nici nu Je avea: oamenii satului erau cei pentru care igi punea pastorul sufle- tul. Urcind pe deal, pastoral n-are oi, dar devine conducdtorul spiritual ce domina satul, apropiind lumea de el, ca atunci cind va reinvia, ca mire cosmic; de fapt, nu el va reinvia, ci spatiul natal va renaste prin moartea lui. Eroul liric din poezia Pastor de ful- gi” de A. Blandiana, se vrea un pastor bun pentru oile sale (fulgii), adic& seme- nii lui in caz ca acestia vor fi adevarati crestini: ,Mi-ar place sd md fac pastor de fulgi,/ sd.am in grijd turme mari de- omatt pe care sd le port prin ceruri lungi/ sid le-aduc mai albe indarat”. In romanul ,,Baltagul” de M. Sa- doveanu, motivul reprezint& destinul uman cu intimplari de rang universal. Rupt din Univers prin nastere, pistorul se reintegreaz& in acesta prin moarte, pentru ca splendida unitate si perpetue- ze. Nechifor devine Omul universal gi personaj-sumé a lumii. Phoenix Pasare phoenix intruchipeaza in- vierea. Parintii bisericii o considera modelul simbolic al sufletelor nemu- ritoare gi al invierii lui Christos dupa odihna de trei zile in mormint. In le- gendele iudeilor, aceasta pasire e nu- miti Milcham, iar nemurirea ei este explicata in felul urmator. Cind mama primordiala, Eva, a pac&tuit, ea a fost cuprinsd de invidie fay de nevinovatia celorlalte fapturi ale Creatorului si le-a indemnat s4 manince gi ele din ,,fruc- tul interzis”. Doar pasirea Milcham nu a ascultat de ea. Drept rasplata, in- gerul mortii a primit porunca divina ca aceast{ pasare si nu aib& moarte: »O mie de ani sint anii sai de viata si, _ cind trec o mie de ani, din cuibul sau tisneste un foc ce arde pasarea. Ramine doar un ou, care insd se preschimba in pui $i pasdrea traieste mai departe. Se Spune ca atunci cind implineste iardsi o mie de ani, ea se zbirceste si aripile isi pierd penele, astfel incit arata ca un pui. Apoi isi innoieste penele $i se in- alfa in zbor asemeni unui vultur si in nici un chip nu mai poate fi atinsa de moarte”. Mitografii antici au adaugat legendei si alte motive. Astfel Phoeni- xul maninc& numai roua, zboara spre tarimuri exotice gi culege ierburi bine mirositoare, pe care le stringe pe al- tarul din Heliopolis, apoi le da foc si arde si ea, prefécindu-se in cenusa. Ins& dupa trei zile renaste din propria cenusa, la o noua viata. In Roma anticd aceast4 pasare a devenit simbolul re- nasterii perpetue a fortei de viata, fiind reprezentati pe monedele imperiale si pe mozaicuri.17 Pleava/ Paie In versurile ,,...puterile lui Hassan- tariile plevei”, din opera Pasa Hasan” de G. Cosbuc, motivul marcheaza slabi- rea si nimicnicia dusmanului. Motivul reluat de M. Eminescu in »Scrisoarea III” prin versurile ,,.ntr-un ceas pagindtatea e ca pleava vinturata” are menirea de a reduce oastea otomana la conditia nimicului: micgorati la di- mensiunile inexistentului si comparati cu pleava vinturatd, turcii sint nimiciti, iar cununa de paie a batrinului rege Lear din poemul , Imparat si proletar” de ace- Iasi autor, simbolizeaza gloria prabusita: »Trecea cu barba alba - pe fruntea-ntu- necatd/ Cununa cea de paie ti atirna us- catd -/ Mosneagul rege Lear”. In poemul ,,Dan,cdpitan de plai” de V. Alecsandri, motivul contribuie la relevarea fortei $i patriotismului perso- najului central si, dimpotriva, sugereazi lipsa de consistent’ moral a t&tarilor: »$i mult iubea cind fara striga: »La lup- td, Dane!”/ Sa vinture ca pleava ostirile dusmane”, Plins Prin plins, fiinta se elibereazi, se purifica, isi diminueaza orice tensiune emotionala. Plinsul copilului, in poezia ,Moartea caprioarei” de N. Labis, denot’ compa- siune, dar mai mult remugcare, vinova- tie determinata de imposibilitatea de a salva animalul inocent, adic& copilaria: »Maninc si pling...” In poezia ,,Lacustra” de G. Bacovia, eroul litic aude ploaia si ,materia plin- gind” ~ imagine ce comporta semnifi- catia de mars funebru. Simbolul denoti adincimea insingurarii pina la dispari- tia totala, or, plinsul este al poetului, ca si spaima care e atit de profunda, incit se extinde in spatii nelimitate, cosmice. Plinsul reprezinta integrarea in ritmuri- le universale: ,, Hai, sd valsdm, iubito, ho- hotind,/ dupa al toamnei bocet mortuar” (,Vals de toamna”). Plinsul exprima participarea plenara la destramarea lu- mii; de aceea eul liric plinge ratacind pe strazile pustii (,,Fanfara”), in beatitudi- nea de toamna (,,Note de toamna”) sau in ritmurile clavirului. Plinsul inseamna nu doar singuratate, ci parisire, adicd neputinta de a se mai manifesta. Cale de purificare a sufletului constrins la com- promisuri, plinsul riscumpara vina si deschide cerul. In poezia ,Monosilab de toamna” ,Lampa plinge ...anii tdi, anit mei trec”, plinsul este al celor multi care nici fericiti, nici mintuiti nu sint. Ploaie Ploaia coboara pe pamint din cer si simbolizeaza fertilitatea mintii, lumina, influentele spirituale. Ploaia cereasca, apele din inalt constituie echivalentul cosmologic al semintei. Dumnezeu igi trimite ingerul cu fiece strop de ploaie. Cazind din cer, ploaia inseamna si un dar al zeilor, cu dublu sens, material si spiritual. Simbol vitalizator, de purifica- re periodica, ploaia este consideraté un semn divin aproape la toate popoarele arhaice. In literatura, simbolul este asociat cu sentimentul de melancolie, cu depresii- le (Bacovia), este privité ca 0 razvratire a naturii (Bogza), iar alteori — ca o pe- deapsi a cerului. Dintre scriitorii roma-118 ni, Bacovia pare obsedat de acest simbol. In textele sale, ploaia narcotizeaza si de- clangeazi nevrozele: ,,Va bate ploaia... si tirziu, la geamul tdu voi plinge-ncet...” (,Nervi de toamna”). Pentru Bacovia, ploaia reprezinta ,plinsul materiei”: sub umezeala grea ce stipineste lumea, toa- te amanuntele ei triste se dilatd, accen- tuind depresia, Ploaia se subordoneaza sentimentului de dramatica singuratate a fiintei, care traieste sub permanenta ameninjareasfirsitului,e un dorde sinu- cidere prin inec, Bacovia resimte sensul descompunerii sub agresivitatea dezar- manti a ploii. Ploaia depresiva acompa- niaz4 autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului (,,Orasul doar- me ud in umezeala grea”, Nocturna”), declansgind triste}i acute si conducind la moartea visurilor: ,Da, ploud cum n-am mai vazut.../ $i grele tdlangi adormite,/ Cum suna sub suri invechite/ Cum suna in sufletu-mi mut!”. Ploaia e perceputa cao desfisurare monotona si obsedant& (,Ploud, ploud, ploud, vreme de betie”), facilitind golul existential si sentimentul singuratatii cosmice (,f-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur, singur, sin- gur”). Cind umezeala ploii patrunde in pamint in suficienti masur’, ea permi- te pamintului si germineze. Cind ins& ploaia cade in exces, ea distruge pamin- tul prin inecarea semintelor. In poezia »Lacustra”, prezenta apei simbolizeaza atit descompunerea lumii, cit si moartea lentd a individului. Daca in toata poezia lumii apa fertilizeaza, fiind comparata si cu energia vitala a sufletului facindu-l si infloreasca, la Bacovia ea duce la o dizol- vare perpetua, la o surpare continua. Chiar la inceputul romanului ,,Clo- potnita” de I. Druga, Horia isi reamin- teste de ploaia de daunazi - o metafora a agitirii trite de personaj. Motivul se va repeta; vom simi navala ploilor peste existenfa eroului, ne vom amiéri odata cu el, vom astepta o zi bund pentru el. Horia le re-vede, le re-traieste, le re-in- terpreteaza pe toate, bune i rele, le cauta sensul, explicatia, ridacinile... Intelegin- du-le gi trecindu-le inca o data prin su- fletul su, devine mai puternic. »Ploaie, zdpadd, mdzaricd si vint vrdjmas se abatu peste sat $i tinu trei zile si trei nopti; drumul era pustiu, nici un glas de cline nu se mai auzea”. Aceas- t& vreme uritd, in nuvela In vreme de razboi” de I. L. Caragiale, este in conso- nanfa cu sufletul agitat al lui Stavrache gi deosebit de sugestiva pentru obsesiile personajului. Plug Plugul este esentialmente simbol al virtutii regale, dar mai ales al stapini- rij pamintului. Plugul impartdsegte din simbolismul inceputurilor lumii, de des- chidere a unei brazde. In traditia cresti- ‘na, plugul este un simbol al creatiei si al crucii. Lemnul gi fierul plugului simboli- zeaza unirea intru Christos a celor doud naturi. Plugul si stilul simbolizeaza de asemenea stridania scriitorului. Scribii vechi igi trasau liniile precum un plugar brazdele. Pagina alba este comparati cu un cimp care n-a suferit incd de pe urma fierului plugului. Simbol agrar, semn al fecunditatii, | plugul este adeseori evocat in literatura ca semn al biruintei; de asemenea, plu- gul savirseste un ritual similar fritiei de cruce si marilor juraminte, ca intr-o ,119 poezie de Ioan Alexandrescu: ,,$i astfel, plugule, pe urma ta,/ Izvorul viu desfere- cat va curge/ lemnul fragil impreunat cu ‘foc! va stinge-n brazde urmele de singe” (,1mnul Plugului”). Un element al creatiei argheziene este perspectiva cosmic&: fn aceastd lumina, plugul devine un simbol central, mijlocul prin care se realizeaz’ creajia sempitern’ pusa in relafie cu rotatia planetelor. In poemul ,,Plugul blestemat” de V. Alecsandri, plugul apare ca simbol al stapinirii pimintului. Cind plugul rece trage brazda neagrd, intinsa pajiste geme, caci acest fier blestemat las’ nu brazda, ci ,O rand lunga, larga, din care amiarit/ Se-nalta-n cer blestemul pamin- tului rapit”. Plumb Simbol al greutafii corporale gi al in- dividualitatii inatacabile, metal ce atirna greu, plumbul este atribuit, prin traditie, zeului Saturn. Dupa Paracelus, plumbul ar fi apa tuturor metalelor, materia Ope- rei ajunse la negru; plumbul alb ar putea fi identificat cu mercurul ce simbolizea- z4 materia. Plumbul simbolizeaza baza cea mai modesta de la care poate pornio evolutie ascendenta. Simbol tutelar al intregului univers bacovian, plumbul conoteazi apisarea Sufleteasca, surparea launtricd, prabugi- tea sperantei, viata amorfa, opac, lipsita de deschidere, existenta cenugie, supusd tragic gravitatiei_universale. In poezia Poetului, aceasta existent apare grea, apasdtoare, dezolanta, consumat& sub un cer de plumb si traversata diametral de corbii mortii. Plumbul este culoarea Amurgurilor de huma” ale toamnei ba- coviene; metalul, infiltrat in ,zarea grea de plumb”, se intoarce pe pamint sub forma de ninsoare ,gri”, acoperind oa- menii si lucrurile cu valul putreziciunii. Greutatea plumbului, integrata si fiintei umane, va aduce cdderea, prabuyirea in abisul temporal (,,Lacustra”) sau in moarte: ,Ascultd cum greu, din adincuri/ Pamintul la dinsul ne cheama” (,,.Melan- colie”). In ,Plumb”, simbolul apare ob- sesiv de trei ori in fiecare strof’, de fieca- re oar’ avind conotatie inedita: ,sicriile de plumb” semnificd moartea grea; ,,flo- rile de plumb” — viata apis&toare; ,aripi de plumb” ~ aspiratia frintd, imposibi- litatea zborului, a ridicarii din inclesta- rea pamintului; ,coroanele de plumb” - __ Virtutile doborite; ,,vesmintul de plumb” = faptele nerecunoscute ; ,amorul de plumb” - dragostea ce moare. Plumbul este un simbol malefic, e semn al nepu- tintei. Sensul major al acestui simbol este alunecarea lenta a oamenilor in moarte, a lucrurilor gi a lumii, sub greutatea de plumb a destinului universal. Semnifi- catia simbolului se amplifica atunci cind poetul invocd amorul siu de plumb’, indicind apasarea sufleteasca, sentimen- tul inabusit, impresia de univers inchis, ca gi cavoul in care se izoleazi, unde 0 gravitate colosala trage totul in jos. Iesi- rea din acest spatiu de metal nu se poate face decit prin strigat (,$i-am inceput sa-I strig”), dar evadarea este imposibila: coroanele de plumb ale arborilor atest o invazie de plumb gi in natura exterioa- r&; s-ar parea c& totul s-a intors cu fata c&tre apus, ca si mortul din cavou. Inte- grat somnului de plumb, mortul bacovi- an devine o ipostaza intoarsa a Creatiei universale. Eee SE120 La G. Cosbuc, motivul comporta semnificatia unor chinuri de nesuferit: »Batai si chinuri, cind fipdm,/ Obezi si lant, cind ne miscém/ $i plumb, cind is- tovifi strigdm/ Ca vrem pamint” Poarta/ usa Poarta sau usa simbolizeaza locul de trecere dintre doua stiri, dintre dou lumi, dintre cunoscut si necunos- cut, dintre lumina gi intuneric, dintre bogatie si saricie. Poarta se deschide spre un mister. Ea nu doar marcheaz un prag, ci il si invita pe om si-l trea- ca. Poarta este o invitatie la calatorie spre un alt tarim. Trecerea prin poarta este, cel mai adesea in sens simbolic, © trecere de la profan la sacru. Portile bisericilor sint deschideri ale pelerina- jului sacru ce duc spre locul prezentei adevarate a Dumnezeirii. Ele rezuma simbolismul sanctuarului, poarta a Cerului. Trecerea de la pamint la cer se face prin poarta soarelui, care sim- bolizeaz iesirea in cosmos, spre Im- paratia Cerurilor. Acelasi lucru il ex- prim trecerea afei sau a cAmilei prin urechea acului. Poarta mai este trece- rea de la viata la moarte, dar si de la moarte la eliberare. Deschiderea gi in- chiderea, rind pe rind, a portii traduce ritmul universului. Portile din Vechiul Testament - cind Christos se arata in toat& slava lui la Judecata de apoi — li se deschid pelerinilor sau credinciosi- lor. Frumusejea ce lumineaza suflete- le trebuie s4 le cdlauzeasca pe acestea spre lumina a carei poarti adevarata este Christos. Christos este usa pe care se ajunge in Imparatia Cerurilor: ,£u sint usa, De va intra cineva prin mine, se va mintui.” lerusalimul are porti pe care intrim in biserica si in viata vegnica. Usa devine simbolul firesc al patrunderii intr-o realitate superioar’ sau, invers, al revarsarii harurilor ce- resti asupra Lumii. Astfel, a doua veni- re a lui Christos este vestita si descrisa ca sosirea unui calator care bate la usa. Crestinismul asteapti intoarcerea lui Christos in noaptea de inviere si ce- lebreazi priveghiul, pindind bataile celui inviat la poarta lumii. Dupa cum ea este inchis& sau deschisa, incuiata cu cheia sau batanta, usa inseamna - 0 prezenta sau o absent, o chemare sau © opreliste, o perspectiva sau un plan orb, nevinovatie sau greseala. Poarta gi usa simbolizeaz intrarea intr-un spa- tiu fundamental, in sens transcenden- tal. Sirbitorile religioase sint marcate prin deschiderea unei ,,porti sacre”. Pod Podul care ingaduie trecerea de pe un mal pe celalalt inseamné trecerea de la pmint la cer, de la starea omeneas- ca la cele supraomenesti. E de remarcat primejdios al acestei treceri, specifica oricdrei calatorii initiatice. Trecerea de la pamint la cer identifica podul cu curcubeul — punte azvirlité de Zeus in- tre cele dowd lumi. Aceastd inrudire este evidenta in cazul podurilor in forma de arc. Podul aminteste cind calea ladului, cind calea cea dreapta pe care o urmeaza credinciogii. ,,Doar alegii il pot trece; cei osinditi vor aluneca sau vor fi inhditati de nigte ctrlige si, inainte de a apuca sa ajunga in rai, vor fi azvirlifi in iad”. Uni trec podul in o suta de ani, alii in o mie121 de ani, dupa curStia in care-gi vor fi trait viata. Viziunea este transfigurata simbo- lic in visul povestitorului din romanul ,Craii de Curtea-Veche” de Mateiu Ca- ragiale, vis care vesteste sfirgitul crailor: $i plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolfi din ce in ce mai uriage, in gol.” Rostul omului este de a se elibera de lumea infernal, de aceea © punte, 0 trecere, moartea insdgi indi- c& nemijlocit solutia de continuitate a spatiului; de aici, marea lor importanta religioasa, deoarece sint simboluri gi, to- todata, vehicule ale trecerii. Podul ramas la mal, in contextul poe- ziei ,Lacustra” de G. Bacovia, semnificd un pericol (locuinta lacustri, in epoca , primitiva, fi ap’ra pe oameni de fiare), jar podul asigura legitura cu pimintul, cu lumea. Simbol al trecerii peste apa ce separa lumea aceasta de Lumea de Din- colo, podul mai reprezinta gi starea de trecere intr-o noua forma de existenta. In text, se comunica sentimentul insin- gurdrii totale, intr-o lume in care poetul se simte despartit printr-un ,gol istoric”: »Tresar prin somn si mi se pare/ C& n- am tras podul de la mal.” Podul din ,,Povestea lui Harap-Alb” de I. Creanga sugereaz4 trecerea intr-o alt etapa a vietii, de la adolescenta la ti- nerete. Portocaliu La jumatatea drumului intre galben si rogu, portocaliul este cea mai actinic’ dintre culori. Aceast& culoare simboli- zeaz4 punctul de echilibru dintre spirit yi libido. Este crucea din catifea porto- calie a Cavalerilor Sfintului Duh. Mu- zele, care apar drept fiice ale cerului gi pamintului, sint invesmintate in haine de culoarea sofranului. Piatra de iacint, de culoare portocalie, era consideraté 0 emblema de fidelitate. Putea fi regasita pe coroana regilor Angliei, simbolizind cumpiatarea si sobrietatea Regelui. Porumbel Porumbelul care, incepind cu ,Nou! Testament”, va reprezenta Sfintul Duh este, in mod fundamental, un simbol al puritatii, al nevinovatiei. Atunci cind aduce ramura de mislin la Arca lui Noe, e un simbol al pacii, al armoniei, al spe- ranfei, al fericirii regisite. Porumbelul reprezint& adesea ceea ce are omul in sine nepieritor, adicd inima. Iconogra- fia crestina infatiseazi un porumbel ie- sindu-i omului din trup dupa moarte. Simbolismul provine din frumusetea si gratia acestei pisari, din albul sau ima- culat, din dulceata ginguritului sdu. Ter- menul de porumbit& se numéra printre cele mai universale metafore celebrind femeia. Pe masuri ce sufletul se apropie de lumina, el devine frumos gi ia in lu- mini forma de porumbita. Porumbelul este un simbol al iubirii. Acest simbolism este explicat prin pere- chea de porumbei. Cu atit mai mult cu cit la aceste pasari barbatugul cloceste ouale. Prin alte parti insa, ei sint consi- derati pasari de rau augur, cici ginguri- tul lor ar fi tinguirea sufletelor chinuite. In ,Paradis in destramare” de L. Bla- ga, Duhul Sfint, care a generat concepte- le, textele sacre nu mai da lumina, ci le stinge gi pe cele existente: ,Trece printre sori vecini/ porumbelul Sfintului Duh, cu pliscul stinge cele din urma lumini”.122 Potop Printre cataclismele naturale, poto- pul este semnul regenerarii. Un potop nu distruge decit pentru ca formele sint invechite gi epuizate, dar el este intot- deauna urmat de o noua umanitate si de © noua istorie. El evoca ideea de dispari- tie a umanitatii in apa gi instituirea unei noi epoci, cu o noua umanitate. Potopul trimite adesea la pacatele umanitatii, la greyeli si la incdlcarea legilor. Potopul este un imens botez colectiv, hotarit nu de o constiinta omeneasci, ci de una su- perioara si suverana. Viata omului apare ca un lucru fragil care trebuie si dispa- 18 periodic, pentru cA destinul tuturor formelor este de a pieri, pentru a putea apirea din nou. Daca formele n-ar fi regenerate prin disparitia lor periodic’ de ape, picatele ar reusi si desfigureze omenirea. Potopul biblic simbolizeaz limita dintre preistorie gi istorie. Privighetoare Privighetoarea se bucura de un re- nume universal, datorit’ perfectiunii cintecului ei. In ,Romeo gi Julieta” de W. Shakespeare, privighetoarea este opusi ciocirliei. Dac& cei doi indrigos- titi asculté de indemnul privighetorii, ei ramin impreuna, dar se expun peri- colului de moarte; daci asculti ciocir- lia, el igi salveaza viata, dar trebuie s& se desparti. Prin frumusetea cintecului ei care umple de farmec noptile de veghe, privighetoarea este vraja care te face si uiti de pericolele zilei. Melancolia naste cintecul atit de melodios al privigheto- rii, face mai greu de suportat durerea de a fi lipsit de ea sau obligat s renunti a ea odata cu aparitia soarelui. Pastrea aceasta, din care poetii au facut cintare- tul iubirii, ne arata, intr-un chip izbitor, prin toate sentimentele pe care le naste in noi, legitura intima ce exista intre moarte si iubire. Denumité poetic ,,fi- © lomela”, in antichitate era considerata , mama bocitoare, care isi jeleste puii. Era, « fn acelagi timp, si simbolul priceper spre care nazuiesc oamenii, iar poetii o considerau discipolul lor. In poezia ,,Rasai, soare” de V. Ro- manciuc, privighetoarea e nascatoare de valori, e, in reprezentarea poetului, © .inima zburdatoare”, Cintecul ei e, de asemenea, un preludiu al rsaritului de soare, ce ne daruieste lumina vietii. In- tre lumina soarelui si lumina cintecului exist o polarizare anume, ce determina marele sens al existentei: ,Rdsai, soa- re,/ cinta, privighetoare,/ Marele Soare/ asculté de pasdrea aceasta/ cit 0 inima zburdtoare”. Privire Privirea este instrumentul ordine- | lor primite dinduntru: ea ucide, fas- cineaza, fulgera, seduce, tot atit pe cit exprima. Privirea indreptata incet, de: jos in sus, este semnul ritual al binecu- ; vintarii. Metamorfozele privirii nu ni-j I dezvaluie doar pe acela care priveste; ele il descopera pe cel care este privit.; atit lui insusi, cit si observaoraat | Privirea ne apare ca simbolul si instru- mentul unei revelatii. Ea este un reac- tor actionind reciproc asupra celui ce ; priveste si a celui privit . Privirea ce- | luilalt este o oglinda care reflecté doua } suflete. Privirea este asemenea miérii, schimbatoare gi sclipitoare, reflectind,123 in acelagi timp, adincimile submarine gi pe cele ale cerului. Motivul este prezent in romanul »Baltagul” de M. Sadoveanu. Indreptat3 in afar, privirea cuprinde lumea de sub brad”, in interiorul cdreia Vitoria este un personaj exponential; indreptaté spre interior, privirea va suprinde framintari- le launtrice ale femeii, care vor conduce Ja lunga ei calatorie. Prometeu Prometeu e cel care a furat de la Zeus simbolul spiritului,s4minta focului,luin- du- fie din ,roata soarelui”, fie din vatra Jui Hefaitos. El a furat focul spre a-l adu- ce pe pamint si darui muritorilor. Zeus la pedepsit pe Prometeu, legindu-I de* © stinca si trimitindu-i un vultur care-i minca zilnic ficatul. De aceea Prometeu devine simbol al framintarilor pricinui- te de sentimentul vinovatiei refulate si neispasite. Dar Heracles 1-a eliberat de torturile la care era supus, rupindu-i langurile $i ucigind vulturul cu o sagea- t&. Descinzind din Titani, el va fi minat mereu de gindul razvritirii, al revoltei. Dar nu simbolizeaza revolta simturilor, ci pe acea a spiritului, a unui spirit care vrea si devina egalul inteligentei. Focul furat de la zei simbolizeaza intelectul re- dus Ia situatia de a nu fi dectt un mijloc al vietii. Mitul lui Prometeu ilustreaza vointa omeneasca care accede la o viata intelectuala dup& modelul zeilor, o viata Care s& nu se afle intr-o dependen{a ab- soluta fata de principiul utilitatii. Sa age- zm sub numele lui Prometeu tendintele care ne imping s& stim tot atit cit parintii Nostri, mai mult dectt parintii nostri, atit cit maestrii nostri, mai mult decit ei. Titan din mitologia greaca, ,cel ce se gindeste dinainte”, Prometeu este simbo- lul increderii in omenire, chiar si in po- fida deciziei zeilor. In numeroase opere literare, Prometeu reprezinta semnifica- tia razvratirii indaratnice a ginditorului creativ in fata unui destin potrivnic. In »Mesterul” de N. Labis, Manole e un Prometeu, care poate crea frumuseti mai inalte decit cele realizate pind acum: »Tu, Prometeu romdan, purtind alt mit/ Cind ridicat pe cea mai naltd turla/ Cu las profetic domnului despot/ I-ai dat raspunsul rdzvratit: .Mai pot!”. Punct Punctul simbolizeaz4 starea limita de abstractizare a volumului, centrul, originea, focarul. El desemneazd pu- terea creatoare gi sfirsitul a toate cite sint. Punctul se poate extinde in toate directiile spatiului: este, agadar, intersec- tia celor doua brate ale crucii. Lipsit de dimensiune, punctul cuprinde in sine cercul. El poate insemna rezolvarea ten- dinjelor antagoniste; este golul si butu- cul rofii cosmice si centrul nemigcat al cercului, echilibrul si armonia. In ,,Scrisoarea I” de M. Eminescu, motivul pare s4 prezinte prin sine ori- ginea, locul de aparitie a universului, ins&gi geneza: .Dar de-odat-un punct se misca...cel tntti si singur. lata-/ Cum din chaos face mumd, iara el devine Tatdl.../ Punctu-acela de migcare mult mai slab ca boaba spumii,/ E stapinul fara margi- ni peste marginile lumii.” Astfel, nagterea lumii prezinta un paradox, céci punctul igi este siegi tata, el este saminta lumii capabila si germineze doar pentru ci124 pentru ca stie c& exista. In context, mo- torul lumii stelare il constituie energia initial a punctului desprins din haos. In pastelul ,Oaspetii primaverii"de V. Alecsandri, motivul semnificd in- ceputul renasterii naturii ce se produce odati cu intoarcerea cocostircilor: In fund, pe cer albastru, in zarea departa- ta,/ La résarit, sub soare, un negru punct s-arata...” Pupaza O legenda povesteste cA toate pasari- le din lume pornesc in calatorie in cdu- tarea unui rege. Caléuzd le va fi pupiza. Ea se infitiseazi ca solie a lumii si este descrisa ca ,purtind pe cap coroana ade- vdrului”. Aceasta clatorie a pasarilor simbolizeaza drumul mitic al sufletului in ciutarea divinului, Se spune cA pupa- za este singura pasire in stare s4-i arate lui Solomon punctele pe apa. Potrivit legendelor persane, pupiza era o femeie miéaritata. Ea se pieptana in fata oglinzii, cind socrul ei se intoarse acas4 fara ves- te. Speriindu-se, ea s-a preficut intr-o pasire gi gi-a luat zborul cu pieptenul prins in cap. Pupiza are numeroase calitati magi- ce. Maruntaiele ei scoase si uscate apara de deochi si dezleaga farmecele. Unele populatii cred ci ochiul drept al unei pupeze, prins intre ochii cuiva, ii ingi- duie acestuia si vada comorile ingropate in pamint. Singele sau inima de pupizi sint utilizate ca leacuri sau farmece. Pu- paza este simbolul istetimii: ea nu numai 4 descopera comorile ascunse, dar si apara de capcane. Reluat de I. Creangi in opera ,,Amin- tiri din copilarie”, motivul capati cono- tatia de cdléuza si ceasornic: , Mai auzit- ai dumneata, cumnatd, una ca asta, sé fure Ion pupdza, care zicea matusa cu jale, ne trebueste des-dimineata la lucru de atitia ani?” Pustiu/ desert Desertul inchide in sine doua sen- suri simbolice esentiale: nediferentierea originara. si intinderea sterilé sub care- trebuie cdutata Realitatea. Facind un pa- radox verbal,se poate afirma ca simbolul desertului este unul dintre cele mai fer- tile din Biblie. Pamint arid, pustiu, fara. locuitori, desertul semnificd pentru lu- mea indepartata de Dumnezeu, tarimul demonilor, locul pedepsirii lui Israel gi al ispitei lui Tisus. Célugari crestini de mai tirziu se vor retrage in desert ca eremiti, pentru a-si infrunta atit propria natura, cit si pe cea a lumii numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Probabil, nu din intim- plare Ioan Botezatorul propovaduieste in pustie pentru a vesti iminenta venire a lui Mesia cel asteptat. Loc propice re- velatiilor, desertul favorizeaza demersu- rile falsilor profeti, cit si pe cele ale celor adevarati. Simbol al confruntarilor, spatiu asce- tic si de reculegere, pustiul este invocat si ca loc al regisirii de sine. In basmul »Tinereje fara batrine{e” de P. Ispirescu, printul isi ia ramas-bun de la insotito- ri gi renunfa la provizii in momentul in care ajunge la capatul lumii cunoscute gi intra in tinuturile pustii locuite de Scor- pie si Ghenoaie. Pustia este un labirint initiatic care evocd, prin peisajul mono- ton si fra sfirsit, imaginea purgatoriu- lui. In scrierile lui Eminescu, pustia este , cuprins& de visari, iar in deserturi invie ‘siruri de visuri (,Egipetul”), cici pustia ye ninsd de razele lunii”. Cel mai productiv motiy, in planul semnificatiilor, in poemul ,Noapte de decemvrie” de A. Macedonski este ,pus- tia”, adicd calea, semnificind singur’- tate, dezolare, suferint’, efort neistovit. Zona halucinanta a pustiei se detaseaz4 ca simbol al unei infinite stéruinte, tn misuri si produca un ,salt” spre cea- lalt& lume, spre cer. Pentru Macedonski, »Mekka e-n zarea de fldcari - departe-/ De ea o pustie imensa-I desparte,/ $i pra- da pustiei citi oameni nu cad?/ Pustia e- o mare aprinsa de soare,/ Nici cintec de paseri, nici pomi, nici izvoare -/ $i dulce e viata in rozul Baltag” (,Noapte de de- cemvrie”). : In romanul sadovenian ,,Fratii Jde- ri”, célugarii din mandstirea Neamtului inalta un imn catre spatiul purificator, in care flinta se elibereaza de ispitele diavo- lului: 0, preafrumoasa pustie,/ Poftesc sd te am sofie...” Paradis/ Rai Reminiscenta a unei stari pierdute sau aspiratie cdtre o stare viitoare, pa- radisul e un suspin adinc gi universal omenesc. In ,Jiganiada” lui 1. Budai-Delea- nu, raiul este o gridina desfatata, in care curg ,,riuri de lapte si de rachiu”,in copa- ci cresc ,turte, colaci $i covrigi”, iar dea- lurile sint de ,,cas, de brinzd si sldnind”. Paradisul lunar din nuvela ,,Sarma- nul Dionis” de M. Eminescu este creat pe sugestii legate de conceptia folclori- ca, intrucit si aici dorintele si modelele cAlugarului se intrupeaza. El isi face un univers subiectiv, reconstituie lumea sa 125 ideala: a pus doi sori gi trei luni in alba- strul cerului, a creat insule cu ,,scorburi de tamiie si prund de ambra”, paduri, dar si ciregi infloriti si flori care fac ,,sd se cutremure lumea de un murmur vo- luptos”. Raza Razele simbolizeazi 0 emanatie lu- minoasd care se rAspindeste dintr-un anume centru, fie acesta soare, sfint erou, duh sau alta fiinta. Ele exprima o influenta fertili de ordin material sau spiritual. O fiinta care radiaza, care stra- luceste de lumina apartine unei naturi inrudite cu soarele, ce va putea sa incal- zeasci, si stimuleze, si insiminteze: Riu Din punct de vedere simbolic, riul re- prezinta apa care nu este statatoare, pre- cum marea, ci, prin curentii sai gi prin revarsiri, influenteazi dinamica lui In epoca crestinismului, riurile Paradi- sului erau deseori interpretate, simbo- lic, drept cristelnite, iar apa de botez era comparata cu acea a lordanului, in care Tisus a fost botezat de Ioan. Simbolismul fluviului, al curgerii apelor este, totoda- 14, cel al posibilitatii universale si cel al scurgerii formelor, al fertilitatii, al mor- {ii si al reinnoirii. Coborirea spre ocean este inapoierea la nediferentiere, accesul spre Nirvana; urcugul este evident in- toarcerea la izvorul divin. Traversarea de pe un mal pe celalalt ¢ cea a unui ob- stacol care separa doua domenii, malul opus fiind starea de dincolo de fiinta. La greci, fluviile erau elemente de cult, fiind divinizate ca fii ai Oceanului gi tati ai126 Nimfelor. Li se oferea sacrifici in valurile lor tauri si cai vii. Riurile nu puteau fi traversate decit dupa ce erau respectate riturile purificarii si ale ru- giciunii. Coborind muntii, purtindu-si apele sinuoase peste vai, pierzidu-se in lacuri sau mari, riul simbolizeaza viata omeneasca $i scurgerea acesteia cu toate dorintele, sentimentele, nazuintele sale sinenumiratele modificari. Semnificati- vA este, in acest context, teoria lui Hera- clit: ,Pe cel care coboara in aceleasi riuri il scalda mereu alte unde...”. Platon va folosi o formula mai concisa: ,,Nu pofi intra de doud ori in acelasi fluviu”. Motivul riului, in ,,Amintiri din co- pilirie” de I. Creangi, este unul cu co- notafii aparte: Ozana coboara parca din mit, este chiar oglinda vegniciei, reflec- tind, in undele ei, de sute de ani, Cetatea Neamtului. Imaginea ,Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul” este 0 proiectie in mit, apele riului devenind chiar oglinda vesniciei. Siretul .care-n veci curge” din pas- telul ,,Malul Siretului” de V. Alecsandri trimite cu gindul la tema devenirii he- raclitiand. Acesta este o ipostaza a riului pe malurile ciruia se aud pasii timpului: poetul contempla peisajul unei dimineti de vara, cind luminile gi umbrele se in- terpatrund, predispunind la meditatie. Siretul se dilaté fabulos, devenind ,ba- laur”, in timp ce valurile din lumina risdritului sint comparate cu ,solzii de aur”. Creatia universala pune in miscare riul, a c&rui curgere transforma durata in eternitate. Versul ,,Mie-mi curge Dundrea” din poezia ,,Revedere” de M. Eminescu con- tine sugestii din opera lui Heraclit: tim- pul curge asemeni riului; numai codrul priveste impasibil la lenta lui lunecare. Jara descrisi de Goga in opera sa este, geografic, teritoriul traversat de Mureg gi de cele trei Criguris prin transfigurare, aceasta devine un tarim paradiziac, grandios gi plin de tristete, in care oamenii capatd trasaturi de efi- gie. In poezia ,Oltul” de O. Goga, riul devine personaj simbolic al constiintei nationale care poate fi: haiduc, mog- neag, frate, tovaras, tata, drumef, raz- bunator: ,Jar tu, fratine, mare mester,/ Biruitor fringeai zagazul/ $i,-mbujo- rindu-te la fata,/ Treceai prin vaile afunde,/ Incovoindu-ti inddrdtnic/ Maretul tau grumaz de unde”. Auto- rul proiecteaz4 mitic fraternitatea ro- manilor cu batrinul Olt, simbol al spa- fiului viu prin care e reinnoita mereu durerea: Oltul e o impletire de lacrimi. Analogia apa - lacrima hiperbolizeaza suferinta. Riul cu salciile plingatoare ale copila- riei din piesa ,,Frumos si sfint” de I. Druga sint simboluri ale libertatii originale a in- sului: ,Pentru cai apa, aerul $i soarele sint tot ce avem mai sfint pe lume”. Aceasta este replica final a piesei. Rogu Se considera simbolul fundamental al principiului vital. Cu forja, puterea gi stralucirea lui, e culoarea focului gia sin- gelui. Rosul viu, diurn, solar indeamn’ laactiune. In Extremul Orient, rogul este culoarea focului, a Sudului si, uneori, a secetei. Calaul, cu hainele lui rogii, este un paria, ca gi fierarul, caci el atinge in- sisi esenja misterului viefii intrupat de rogul singelui gi al metalului topit.127 Rogu viu, diurn este imaginea infla- c&rdrii si frumusetii, a fortei impulsive gi generoase, a tineretii si sanatatii, bog’- tiei, a erosului liber. »Podul vopsit in rogu”, , braful gol in- rosit de soare” din nuvela ,Dincolo de nisipuri” de F. Neagu reprezint seceta ce mistuie lumea. Rosul indeamna la ac- tiune: ,Acolo unde incepe rosul, sufletul este gata de actiune, incepe cucerirea, incep suferintele, apare sacrificiul, dar si apasarile...” La G. Bacovia, rogul reprezint& con- vertirea in singe a lacrimilor Cosmosu- lui: ,.Si-nsingerat, amurgul/ Patrunde- net prin geamuri”. Culoarea, in contextul poemului lui V. Alecsandri ,,Dumbrava Rosie”, suge- reaz4 reinnoirea perpetud a neamului romanesc prin faptele de vitejie: ,,Aici, pe unde astdzi é numai cimp, otava,/ Um- brise-vor urmasii sub , Rosia Dumbrava”. Rugaciune Motivul rugiciunii, in contextul poemului ,fn gridina Ghetsemani” de V. Voiculescu, e prezent prin amarnica Strigare care stirneste furtuna in slavi. Rugaciunea vine de la nelinistea lui lisus in aspiratia sa cdtre Dumnezeu, pentru protectia si vointa divina. In oda ,Rugiciune”, poetul M. Emi- nescu, ca si preotul sau profetul, cauta s3 tealizeze, prin poezie, un nou raport in- tre Dumnezeu gi sufletul neamului sau. Poetul se adreseaz& Preasfintei Fecioare Sd inalte si s4 mintuie neamul romanese: »Inalfa-ne, ne mintuie/ Din valul ce ne bintuie”, Sacrificiu/ Jertfa Sacrificiul este actiunea prin care ceva sau cineva este facut sacru, adicd sufletul este despartit de cel care il ofe- ri. Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viata. El se mai desparte si de intreaga lume ramasi, se desparte de sine gi fi este oferit lui Dumnezeu ca zalog de supunere, de ascultare, de cdin- {&. Sacrificiul este un simbol al renunta- rii la legaturile pamintului din dragoste de spirit sau de Dumnezeu. Intilnim in toate traditiile simbolul fiicei sau fiului jertfit/e. Singurul sacrificiu autentic este cel al purificarii sufletului de orice exal- tare, unul dintre simbolurile constante ale acestei purificari fiind animalul nevi- novat, berbecul. Cu cit obiectul material este mai prefios, cu atit energia spiritual primiti in schimb va fi mai puternica. In traditia populara, motivul apare ca 0 conditie a trainiciei. Motivul jertfei strabate intreaga balada ,, Monastirea Ar- gesului” si este mitic; explicatia lui trebu- ie cdutata in credinta ca, pentru a dura o constructie, ea trebuie si primeasca via- {4 gi suflet. $i cum ,,transferu!” sufletului nu se poate face decit printr-o moarte violenta, ritualul jertfirii capata accente dramatice. Prin ,zidul parasit/ $i ne- ispravit” creatorul anonim sugereazi c& in acest spatiu care refuza zidirea unui licag, pamintul va trebui s& fie imbunat cu ojertfa. In drama ,Mesterul Manole” de L. Blaga, jertfa rituala devine o tulbu- fStoare drama umané. Atunci cind soar- ta hotaraste sA fie aleas4 Mira, mesterul contopeste cele doud iubiri: dragostea de sotie si dorul de biserica. In virtutea destinului sau de Creator, Manole alege sacrificiul gi drama tulburatoare cum n-128 a mai fost alta: cintecu-i e un cintec de iubire impletit cu un cintec de moarte. Staretul Bogumil incuviinjeaza jertfa, Mira sugereaz& sacrificarea dragostei lumesti a lui Manole pentru a obtine iubirea eterna, sacr’ a ingerilor, asa cum fac cei ce se cAlugaresc. Jertfirea Mirei a implinit creatorul, dar Manole aspira si desavirseasc4 si omul, iar pentru aceas- ta ,incd o jertfa il mai asteapta”. Dup’ ce trage pentru prima dat& clopotul cel mare ,,pentru aceia care cintare de clopot n-a avut”, Manole isi provoaca propria moarte: nu pentru a anula jertfirea so- tiei, ci pentru a confirma superioritatea fiinjei creatoare si pentru a regasi iubi- Tea. Motival este reluat in poezia ,Mes- terul” de N. Labis prin fapta mesterului valah Manole - tipul omului din popor mistuit de focul creatiei, idealul cdruia este s{ creeze ceva unic, prin care si depaseasca pe inaintasi si si uimeascd veacurile viitoare. Surparea zidurilor fi aduce mare suferinta: ,,Tu fi-ai strivit sub talpa mandstirii/ Inima ta, tot ce-ai avut al tau”, Balada populard Constantin Brin- coveanu” ridicd motivul jertfei la pro- portii sublime, conferindu-i personaju- lui central o aureola de martir. Identificim motivul si in legenda »Muma lui Stefan cel Mare” de D. Bo- lintineanu, in care mama lui Stefan cel Mare e gata s4-si sacrifice feciorul pentru binele patriei. In momentul de primejdie pentru fiul sau, eroina nu-l ascunde, ci-i spune: ,,Dacd tu esti Stefan cu adevarat,/ Apoi tu aice fara biruingai/ Nu pofi ca sa intri cu a mea voinfd./ Du-te la ostire! pentru tard moril/ Si-fi va fi mormintul coronat cu flori!”. Motivul este atestat si in poemul »Luceafirul” de M. Eminescu: Hiperion decide si-si depiseasc& conditia in nu- mele iubirii pe care o vede ca ideal tan- gibil doar prin credin{a, devotament si sacrificiu. Motivul jertfei pentru fara se contu- reazi intr-un important fragment din romanul ,,Fratii Jderi”de M. Sadoveanu: »cu mare pieire si jertfa din partea ra- zdsimii”, In naratiunea ,,Caprioara” de E. Gar- leanu, stiind ca iedul ar putea fi sfisiat intr-o clip’, cprioara umanizata alege sacrificiul: se aruncd in luminisul pa- durii atrigind fiara flaminda. Cazuta in singe sub dinfii lupului, mama isi urma- reste fiul cu privirea, pina cind acesta se mistuie in adincul codrului; abia atunci, c&prioara simte durerea, iar ochii i se impainjenesc de intunericul noptii. Trecut prin sensibilitatea acuta a co- pilului din poezia ,Moartea cAprioarei” de N. Labis, motivul devine palpitant gi dureros. Oarecum, sacrificarea caprioa- rei apare justificat&: nu spiritul distruc- tiv porneste pe tat& si copil la vinatoare: »Dar legea ni-i desarta si stritina,/ Cind viafa-n noi cu greu se mai anind”. Setea de viata e mai puternic& decit celelalte sentimente omenesti: ,Mdaninc si pling./ Maéninc”. Motivul jertfirii in numele creatiei este prezent in poemul ,,Mistreful cu colti de argint” de $t. Augustin-Doinas, in care artistul moare rapus de insusi idolul sau creator. In ,Alexandru refuzind apa” de $t. Augustin-Doinas, motivul se materiali- zeaza prin renunfarea la apa salvatoare129 adus’ de copii: ,Cu coiful in mind, cu apa visata/ El st neguratic privindu-1 abia/ Dar el se intoarce de-odaté, si-apoi/ Comoara din coif le-o da inapoi”. Salcie toe : Intrucit din salcie se pot tia nfereu ramuri verzi, precum dintr-un izvor nicicind secat, ea este consideraté un simbol al nemutirii. Ea ‘aduce.¢i im: parte fertilitate: dacd ramurile de salcie sint infipte in pamint gi primesc putina umezeala, multe dintre ele revin la viata. Miscarea ramurilor copacului fac dintr- insa o imagine a gratiei si a elegantei formelor. Salcia are un caracter sacru, de protectie, ea insoteste nasterile mi- raculoase. Se presupune ci Diana a fost gasit’ intr-un tufis de rachit%, iar Moise a fost descoperit intr-un cog de rachita: cosul de richit& ocroteste. Mitigorii de salcie sint sfintiti in Duminica Floriilor, sint pastrati in casa i au menirea de a apara de toate relele, indeosebi, de fulge re. In China, se crede cA ramurile de sal- cie apara de demoni, de aceea sint oferi- te in dar din partea prietenilor, in semn de ramas bun, functionarilor mutati in provincie. Salcia pletoasa este conside- rata, din cauza ramurilor sale ce atirn’: »trist”, un simbol al morfii si un arbore al cimitirelor. Gasindu-se, de obicei, in apropirea riurilor, sugereaza tinguirea chiar prin aspectul ei. In literatura cla- sica, salcia are o conotatie specifica. Ho- mer descrie ,,o dumbrava cu plopi mari, cu salcii sterpe”. ,Sterpe” fiindc& isi lea- pada florile devreme, inainte de a creste fructele; astfel florile erau luate in mod gresit drept fructele insegi. Salciile au ajuns sa simbolizeze castitatea gi soarta fetei care moare fara s& fi avut un iubit. Salcia mai este comparat& cu Biblia, iz~ vorul intelepciunii. Este simbol al melancoliei $i tristetii apisitoare in poemul ,.Imparat si pro- letar” de M. Eminescu: ,Cezaru-nca ve- gheazé la trunchiul cel plecat/ Al salciei pletoase”. La G. Meniuc, in poezia ,,Geneza”, salciile sint naframa vintului neogoit, care vine gi plinge cu sughituri in ele. Salcim Coroana de spini a lui Christos era impletita din spini de salcim. Guenon subliniaza faptul c& razele coroanei de spini sint cele ale unui soare. In gindiea crestina, acest arbust cu lemn tare, care aproape nu putrezeste, cu spini de temut si flori de culoarea laptelui si a singe- lui este un simbol solar, al renasterii gi nemuririi, al invingerii mortii datorité lemnului s4u dur gi rezistent. Pretutin- deni, salcimul este legat de valorile re- ligioase, ca un fel de suport divin, ca 0 infatisare solar si invingatoare. Simbo- jul salcimului mai comunica cu ideea de cunoastere a lucrurilor secrete. Salcimul din poezia eminesciana »Sara pe deal” de M. Eminescu sugerea- 24 un centru al Universului, catre care converg eroii arhetipali — poetul si iubita - spre a realiza iubirea: , Vechiul salcim ~ Astfel de noapte bogata/ Cine pe ea n- ar da viata lui toata?” Simetria idilicd a capetelor rezemate unul de altul pe ver- ticala axiald a salcimului devenit centru al lumii corespunde acestui sens. Astfel, salcimul presupune idea de vesnicie, inceput gi sfirsit continu, reprezentind ocrotitorul iubirii pure, angelice.130 ‘Taierea salcimului, in romanul ,.Mo- romefii” de M. Preda, sugereaz carac- terul iluzoriu al stabilitatii modului de viatA rural. Spre sfirgitul romanului, Niculae, venind la inmormintare, isi gi- sete tatal imputinat intr-un sicriu facut din alt salcim, ca un ecou - peste ani ~ al salcimului copilariei. Sat Satul reprezinta gi o emblema a spe- cificului national reflectat in arta. Hu- mulegtiul lui Ton Creang’ apare ca un univers al armoniei in care oamenii sint fericiti: ,...dragi-mi erau sezatorile, claci- le, horile si toate petrecerile din sat”. . In poezia lui Cogbuc, scenele bucoli- ce confer&.satului marca unei pici stri- vechi. In ,Amintiri din copilarie” de I. Creanga, fiecare dintre cele patru parti ale operei incepe cu evocarea satului na- tal - spatiu minunat gi irepetabil. Pen- tru Nica, ,boful de huma”, satul e cen- trul universului, e matricea unde vede lumina zilei, unde personajul incepe a invita alfabetul vietii, unde revine dup& plecari. La L. Blaga, in textul ,,Sufletul satu- lui’, identificim motivul prin ideea cd vindecarea de rani luntrice e posibila prin intoarcerea la virsta eterna a satului: »Eu cred ca vesnicia s-a ndscut la sat./ Aici orice gind e mai incet, - $i inima-ti zvicneste mai rar/ ca $i cum nu fi-ar bate in piept,/ ci tn pamint undeva”. In opera lui M. Sadoveanu, satul eo proiectie in miniatura’ a Moldovei. Sur- prins in momente diferite, acesta are o umanitate specificd: ciobani in ,,Bal- tagul”, p&durari in ,Venea 0 moari pe Siret”, vinatori in ,,Tara de dincolo de negur&”, pescari in ,,Nada florilor” si »lmparatia apelor”. Motivul comportd semnificatia izolarii de civilizatia mo- derna. Satul asezat pe tipare arhaice, din romanul ,Morometii” de M. Preda, in- tra intr-un proces rapid de destramare, Reluat si in alte romane (,Marele sin- guratic”, ,Delirul”), satul devine un fel de centru de observare a.lumii si sprijin prin profunzimea naraiunii, centru de sprijin al Universului. La O. Goga, satul semnificd spiri- tualitatea populard. In multe texte, satul poarta pecetea durerii seculare; ,Sat.al meu, ce porti in nume sunetele lacri- méi...”, iar alteori reprezint4 sprijinul moral: ,,Mi-ar fi azi casa-n rind cu tofi.../ Cum m-ar cinsti azi satul...” Satele Ciutura, CApriana, Valea Ri- zasilor din opera lui I. Druga, sint pre- zentate ca spatii reale gi baladesti. Saiminta Tisus spunea: ,Saminfa este cuvin- tul impardtiei, iar pamintul reprezinta diversele feluri de a intelege ale celor ce asculta”. Seminjele din poezia ,,Faptura ma- mei” de G. Vieru simbolizeaz4 generatii- le zAmislite de mama-Bisericd, de la care crestinii au primit-viata gi har: .Usoard, maicd, ugoard,/ C-ai putea sd mergi cal- cind/ Pe semintele ce zboard/ Intre ceruri si pamint!” In versurile ,[-a cdutat/ pin- i albise pana/ si-n cioc samtnta/ a-ncol- fit” (.Pasdrea”), motivul contribuie la conturarea ideii de durat& a suferintei, a cdutarii puilor pierduti. Simbolul central al ultimului volumde poezii al lui L. Blaga este ,mirabila sdminta”, care implic& nasterea, deveni- rea si moartea. In poezia cu acelasi titlu, eul liric este ,sdminfa ce-nchide in sine supreme puteri”. Spre a sugera, simbolic, acest lucru, poetul in ipostaza de copil intra, ca o simin{ intre siminte, in cada cu griu. Semintele sint simbolice si au culori, deci cunoasteri diferite: ,boabele sa fi le-nchipui: galbui sau rosii, verzi, sinilii, aurii/ Cind pure, cind pestrige”. Simbolul ,mirabilei seminge” exprima un drum de la exterior la interior, de la forma la continut, la esenta. Seari — Tabloul inserarii din poemul ,,Zbu- ratorul” de I. Heliade-Radulescu, consti- tuie una din cele mai frumoase evocari descriptive ale inserarii rustice, posed’ o solemnitate deosebit’: .soarele asfintes- te”, ,aerul serii vibreaza”, ,zgomotele se pierd si stelele apar una cite una”, ,frun- za nu misc”, ,vintul nu suspind”, ,apele dorm duse”, ,morile au stat”. In poezia ,,Sara pe deal” de M. Emi- hescu motivul are semnificatia de oprire a clipei in care se produce impercepti- bila trecere spre miracolul noptii, blinda lunecare spre cer: ,Sara pe deal buciu- mul sund cu jale/ Turmele-| ure, stelele scapara-n cale...” In contextul poemului ,,Luceafirul” de M. Eminescu, ,sara” este timpul pri- mordial de reeditare a Genezei (,Caci este sara-n asfintit/ $i noaptea o sd-ncea- pa”), ,apa” fiind marea germinal, din Care se naste luna (poate prima planet& a lumii), cei doi tineri reprezentind pere- chea mitica, eterna, »Seara razvratita” din poezia ,,Testa- 131 ment” de T. Arghezi sugereaza adincuri- Je Genezei din care ies la lumina, intr-un uriag proces germinativ, primii oameni, golurile intunecate ale Increatului exis- tential, adincul temporal-in care sa nascut omenirea; aparitia ,,rdzvratita” a viefii este uriasa forfotd universald din ziua cea dintii a omenirii, continuata cu suisul in timp al generatiilor. Singur/ Singuratate Singuratatea este aliatul confesiunii poetice. La M. Eminescu, singuritatea apare ca insemn al pierderii amorului: ,Sin- tem tot mai departe declalta amindoi,/ Visindu-se-ntr-o clipa cu ‘anii inapoi./ Din ce in ce mai singur md-ntunec si in- ghet/ Cind tu te pierzi in zarea eternei diminefi.” In expozitia romanului ,Morometii” de M. Preda, imaginea lui Ilie Moromete eéte simbolic&: el ramine singur in mij- locul curtii, prevestind viitoarea lui sin- guritate, dupa ce copii i prietenii il vor parisi. Motivul este reluat de T. Arghezi in ciclul ,,Psalmi”. Situat ,intre doud nop- ti", cea a uinbrei initiale si cea a umbrei finale, in care se vars’ gramezile de ose- minte, poetul-om este sfisiat de faustiana sete ontologica si sta tn fata Divinit3tii cu toate marile lui intrebari. Eroul liric traieste un acut sentiment de singurata- te cosmica: , Tare sint singur, Doamne, si piezis!/ Copac pribeag uitat in cimpie”.N. Manolescu afirma ca ,psalmii sint o lup- ta poetului cu sine insugi, cu evidenta sentimentului de solitudine ce-1 cople- geste”! In poezia ,,Belyug”, singuratatea este apanajul faranului: ,£l, singuratic,132 duce citre cer/ Brazda pornitd-n fard de la vatra”. Singur, intrupat parca din imensitatea cimpiei gi tragind o brazda nesfirgit&, acest (Aran pare a fi primulom at Pamintului, care continud-Creatia di- vind, facind planeta si rodeasca. La Bacovia, motivul se concretizeaz’ prin faptul cd eul liric se simte pribeag pe pamint, odaia fl sufocd precum sicriul. O cauz& a excitabilitatii gi agitatiei este starea de gol in care linistea devine apastoare sau provoaca stiri nelimurite: ,,£u stau, si ma duc si md-ntorc”, »Stau singur in cavou", Singur, singur, singur’, »Eu sit gur cu umbra”. Singuratatea ca neputinta de a iesi din sine, singuratatea de moarte, cavoul ljuntric sint iremediabile, viata ne- maifiind decit veghe zAdarnicd alaturi de imaginea ,amorului de plumb”, pe care nici un strigat nu-l poate clinti. Imaginea din ,,Baltagul” de M. Sado- veanu ,stind singurd pe prispa”, prefigu- reazA viitorul destin al Victoriei, eroina romanului. Senzatia de singiratate din finalul dramei Iona” de M. Sorescu este cople- sitoare: in haul spatial strajuit de ima; nea angoasanta a altei posibile captivita- ti, Iona se afla, parca, la inceputul lumii. In poezia ,A cazut cerul din ochii tai” de G. Vieru, sentimentul singura- tifii este devastator: Ca un pom dobo- rit/ Insusi graiul/ Parcé se aude cazind./ Doamne, atit de singur/ Atit de singur/ N-am fost niciodata”. In alt text poetul miarturiseste: ,,fmi curge, mamd,/ Insin- gurarea pe trup/ Ca apa pe stinci.” Singe Singele simbolizeazi toate valorile solidare cu focul, céldura gi viata, valori care se tnrudesc cu soarele. Acestora li se asociaz4 tot ceea ce este frumos, no- bil, generos, elevat. Focul e considerat a fi un vehicul al vietii. In registrul biblic, singele este viata. Potrivit unei traditii, singele divin, amestecat cu farina, a dat nastere fiintelor. Singele scurs din rana lui Christos in cupa Graal si amestecat cu apa este, prin excelenta, bautura vie- tii fara de moarte. Aceleasi semnificatii simbolice sint atribuite legimintului de singe. Singele mai corespunde gi c&ldu- rii vitale gi trupesti, pasiunilor. Motival duce cu gindul la ideea de jertfi, la care se adauga si cea de crima. Singele are si functie nefasta. In multe credinte apare ca element bleste- mat, este considerat impur, declansator al dramei instinctuale si al vrajitorii- lor malefice. In credintele romanesti, cu singe de porumbel se fac farmecele de urit. Semn al deterioririi, singele ce curge ilustreazi drama morfii. In balada »Miorita”, simbolul e asociat nefericirii pe care o declangeaz moartea pastoru- lui: ,$-oile s-or stringe/ Pe mine m-or plinge/ Cu lacrimi de singe!”. Scorpia din basmul ,,Tinerete fara batrinete...” se re- cunoaste invinsd si fi da lui Fat-Frumos »inscris” cu singele ei. In opera lui D. Cantemir ,,Istoria ieroglifici”, Hameleonul merge zilnic la poalele Muntilor Vrajbii ila ,fintinile de singe”, care reprezinta sursa riului. Ast- fel, fintina, simbol al cunoasterii, se de- sacralizeazi, isi pierde atributiile sacre, sugerindu-se astfel prabusirea lumii. In ,Moartea caprioarei” de N. Labis, motivul este semn al vinovafiei pe care 0 resimte eroul liric: ,Pe zare curge singe si pieptul mi-e rosu/ De parca miinile plinede singe de piept mi le-am sters”. Trupul singerind al lui Iisus, evocat in sonetul ,{n gradina Ghetsemani” de V. Voiculescu, este transfigurarea iubirii de oameni, a dorinfei de sacrificiti gi, to- todata, a spaimei omenesti de suferinta: .Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul/ $i-amarnica-i strigare stirnea in slavi furtuna”. Reluat de M. Sadoveanu in romanul sau ,Baltagul”, motivul comporta sem- nificatia legaturii intre generatii: ,Sin- gele si carnea lui Nechifor Lipan se in- torceau asupra lui, in pasi, in zboruri, in chemari”, pe fierul baltagului find ,scris singe”. Motivul are conotatii inedite in nu- vela ,Moara cu noroc” de I. Slavici. Lica Samadaul, personaj demonic, nu respec- t& norma crestina de a nu ucide, de aceea este invadat de patima varsarii de singe: »$tiu numai ca ma aflam la strimtoare cind am ucis primul om. Acum singele cald e un fel de boala, care ma apuca din cind in cind...”. Soare Simbolismul soarelui e plurivalent. In primul rind, el se infatigeazd ca o ma- nifestare a divinitatii. In Australia este privit ca fiu al Creatorului si ca figura di- vina favorabila omului. El poate ins’ s& arda sau s{ omoare; el poate si duci oa- menii cu sine si, apunind, si-i omoare.O simpla privire aruncaté apusului de soa- re poate, potrivit unor credinfe, si aduc&d moartea. Soarele este izvorul luminii, al caldurii gi al verii. Razele solare sint, in mod traditional, in numar de sapte. Intr- © traditie din Grecia, un zeu solar ma- soara cerul si pamintul cu ajutorul unui 133 compas. Din alt punct de vedere, soarele e si distrugitor, e principiul secetei. In China, sorii de prisos trebuiau doboriti cu sagetile. Alternanta viata-moarte-re- nagtere este sugeratd prin ciclul solar: zilnic sau anual. Soarele este astfel ca un simbol al invierii gi al nemuririi. In basmul popular ,,Greuceanu”, momentul in care viteazul arunca pe cer soarele gi luna il apropie de personajul mitologic Prometeu, care a furat deta Zeus focul pentru a-] darui oamenilor. In ,,Imn lui $tefan cel Mare” de V. Alecsandri, figura domnitorului capa- ti dimensiuni hiperbolice, cosmice; in acest sens, invocatia ,O, soare-nvinga- tor” face din marele voievod Soarele Moldovei. Aceeasi conotatie o are sim- bolul si in drama ,,Apus de soare” de B. §t. Delavrancea. In ,Amintiri din copilarie” de I. Creanga, copilul si soarele ocupa cen- trul universului: , Si mama...imi zicea cu zimbet uneori, cind incepea a se ivi soare- le dintre nori dupa o ploaie indelungata: olesi, copile cu parul balan, afara si ride la soare, doar s-ar indrepta vremea”. $i vremea se indrepta dupa risul meu... $tia vezi bine soarele cu cine are de-a face...” La M. Eminescu, soarele reprezinta forta vitali a Universului. Fara puterea razelor lui, planetele ,,ingheafa”, incre- menind intr-o cddere continua in abi- suri nemiasurate, iar stelele pier, aga cum. cad frunzele toamnei. Din grozava spai- ma de intuneric a omului, ,,catapeteas- ma lumii in adinc s-au innegrit”, suge- rind moartea altarului lumii: ,Soarele, ce azi e mindru, el il vede trist si rog/ Cum se-nchide ca o rand printre nori intune- cosi”.134 Motivul soarelui e dominant in ro- manul ,Baltagul” de M. Sadoveanu, conferind oamenilor gi intimplarilor 0 aur& de sacralitate. Prin el se realizeaza iubirea, viata si moartea personajelor. Sub lumina soarelui, incepe c3litoria Vi- toriei. Semn al puritatii, al sinceritatii si cAldurii sufletesti, soarele e martor al cli pei cind Nechifor a stat in cumpana cu Neantul si face parte din destinul uman abiromanilor: ,Mai cu seamd stau ei in fata soarelui cu-o inima ca din el rupta”, iar in romanul ,,Fratii Jderi” soarele e »masurariul” recunostintei fata de eroii neamului romanesc: ,-Cind risare soa- rele, avem sd ne aducem-aminte de ei. $i avem sd-i jelim.de asemeni cind soarele asfinteste..” In poezia lui G. Vieru ,Legimint”, sin- tagma ,rdsdrit de soare” $i,,miez de noap- te” sugereaza efortul neintrerupt al mare- lui poet M. Eminescu de cugetare gi traire completa: ,$tiu: cindva la miez de noapte/ Ori la rdsarit de Soare/ Stinge-mi-s-or ochii. mie/ Tot deasupra carfii sale”. La L. Blaga, in versurile ,Soarele in rasarit - de singe-si spala-n mare/ lan- cile, cu care a ucis In goand noaptea/ ca pe-o fiara” motivul soarelui, prin lumina ‘sa purificatoare, simbolizeaza binele. Somn In poezia ,Lacustra” de G. Bacovia, somnul este un ,,somn rasturnat”, deoare- ce presupune zvircolire, cosmar:,...si mise pare/ Ca n-am tras podul de la mal”. La O. Goga, somnul poart& conotatia posibilitatii de a iesi din timp. Poemul ,Scrisoarea I” de M. Emines- cu se deschide cu obignuita somnolenti eminesciana (,gene ostenite”) - mijloc de incadrare in eterna rotatie universa- 14, lenta si armonioas, ca intr-un mare somn. Cei doi indragostiti din ,Sara pe deal” de M. Eminescu, se identifica, da- toritd somnului, cu elementele spatiului paradiziac, reprezentind, simbolic, cu- plul adamic. Cufundarea in pacea eterna a firii -,somnul” - e totuna cu dizolva- rea oricaréi suferinte, totuna cu sustra- gered'din timp. Imaginea ,somnul cel de moarte” din imnul ,,Desteapta-te, romane” de A. Muresan sugereaza inertia in fata unui destin tragic, harazit romanilor de ,bar- barii de tirani”. . In poezia ,Somn”, L. Blaga coboara spre inconstientul colectiv, la obirsii, la »mume”, incercind si depaseasca pre- zentul concret gi si se reitereze in ance- stral. Mediul potrivit acestei intoarceri este somnul cind ,singele meu ca un val se trage din mine/ inapoi in prinfi”. Spic In operele de arta ale Renasterii, spi- cul apare ca atribut al verii, al secerigului, al zeifei agriculturii Ceres, care le-a da- ruit oamenilor griul (ea este reprezenta- tcu un snop de spice in min’), al milos- teniei i belgugului. Spicul contine bobul de griu care moare fie spre a hrani, fie spre a incolti. Spicul este simbolul cres- terii, fertilitagii, hrand gi simint& deopo- triva. El indic& ajungerea la maturitate, atit in viata vegetal si animald, cit si in dezvoltarea psihica; el inseamna dezvol- tarea tuturor posibilitatilor fiintei. Sadoveanu adopt simbolul ca semn. al belsugului gi al fericirii bucolice: albi- nele fac miere densi, iar spicul de griu135 este mare cit degetul mijlociu al unui barbat plugar” (,Fratii Jderi"). Aceeasi semnificatie 0 comportd motivul si in poezia ,,Vara” de L. Blaga: ,In soare spi- cele isi tin la sin graunfele/ ca niste prun- ci ce sug”. Reiterarea simbolului in ,,Ars poeti- ca” de G. Vieru nu e intimplitoare: se- cerigul spicelor semnifica sfirsitul vietii celor trei - mama, poetul si iubita. In aceasta migcare circulard, tustrei sint in- cadrati intr-o procesiune tn care tin spi- ce emblematice (ale dragostei de mama, ale iubirii si ale consumului sufletesc ar- dent al poetului): , Merg eu dimineafa, in Srunte,/ Cu spicele albe in brate.../ Mergi tu, iubito, dupa mine/ Cu spicul fierbinte in piept../ Vine moartea din urma/ Cu spicele rosii in brate/ Ale singelui meu”. »Spicele fierbinti” sint semn al durerii, iar ideea sugerata de poet este cA sufe- rinfa reprezinta o cale de purificare. Spin Spin, in traditia folclorica romaneas- c4, inseamna om rau. Dintr-un dispret fata de acest tip de oameni, poporul nici nu gaseste de cuviinta sa-i dea un nume Propriu. Spinul din ,Povestea lui Harap- Alb” de I. Creanga intruchipeaza raul; in opozitie cu binele, este un fel de Zmeul- Zmeilor, care seamana in lume teroare, rautate si violenja. Ca personaj real, el intruchipeaza individul perfid, deprins a obtine avantaje gi bogatie prin ingelaciu- ne. Spinul e viclean gi ticdlos: cistigind increderea fiului de crai prin lingusire $i fatarnicie, el reugeste si-! facd sluga gi, Pentru a-i stirpi originea adevarata, ti da numele de Harap-Alb. Stea Stelele reprezentate pe bolta unui templu sau a unei biserici ii subliniazd semnificatia celesta. Steaua a fost ade- sea asociaté cu imaginea sau numele asteptatului Mesia. In Guatemala, pind in zilele noastre, stelele reprezinta, prin credinta populara, sufletele mortilor. Stelele sint doamnele de la curtea Lunei gi insofitoarele ei. Steaua polard joaca in simbolistica universala un rol priveligiat, acela de centru absolut in jurul caruia, vegnic, se roteste firmamentul. Intregul cer se invirte in jurul acestui punct fix, care evoci, in acelasi timp, intiiul mo- tor imobil si central universului: pozitia stelelor, a navigatorilor, a nomazilor, a drumetilor calatorind, a marilor siceru- lui, se defineste prin raportare cu steaua polard. Cu ea il compara Shakespeare pe omul ce ramine inflexibil: Tulius Cezar. Steaua polara este motivul pentru care locuitorii nordului si-au agezat altarele templelor in directia Nordului. Vehicul al sufletului, intrupare a ingerilor care au vrut sé ramina pe pimint sau pere- che astrala a fiintei, steaua reprezinté un semn divin si un mod de comunicare dintre cer si pamint. In mentalitatea ro- maneascl, stelele cAzitoare sau aparitia cometelor anun{’ nenorociri colective, molime gi dezastre cumplite. Stelele sint considerate simboluri ale ordinii cosmi- ce datorit’ dramului lor in jurul Stelei Polare (Axa Lumii), dar ¢i simboluri ale »luminii de sus”, care nu totdeauna este recunoscuta. In numeroase mitologii, stelele sint mortii care au fost primiti in cer. Maria, Maica Domnului, este re- Prezentat& adesea nu numai sezind pe cornul lunii, ci gi inconjurat& de o aura136 in forma de coroana de stele. Imagi- nea-simbol a lui Christos este ,steaua stralucitoare cea de dimineaja”, ,steaua din Bethlehem” cu opt raze. Stelele care cad din cer sint trimisi ai Sfirgitului lu- mii. Steaua mai este vehicul al sufletului, intrupare a ingerilor. Motivul posed multiple semnificatii, dar mai des sim- bolizeazA infinitul, gloria, profetia, soar- ta. In Biblie, stelele simbolizeaza, uneori, gloria omeneasca. In credintele romanesti, apare ideea & fiecare suflet isi are steaua sa; Emines- cu transpune aceasti credin{a in ,Po- vestea magului cAlitor in stele”, in care steaua sufletului este numit’ ,,candela viefii”. Pentru poefii romantici, steaua este, in primul rind, un simbol al singurat3tiis bolta instelaté declanseaz4 melancoliile ascunse, inoculeaz& o stare de tristeje meditativa. Imensitatea cerului instelat stimuleaza intuitia asupra nesfirsirii uni- versului. Steaua czatoare anun{i moar- tea cuiva, motiv reluat de Heliade-Radu- lescu pentru a sublinia functiile malefice ale Zburatorului: ,,Tirzie astd-seara ra- sare-acum si luna,/ $i cobe, citeodata tot cade cite-o stea” (,,Zburatorul”). In poemul ,,Luceafirul” de M. Emi- nescu, contemplarea stelelor desteapti aspiratia fiintei spre evadarea din cercul strimt al lumii. Dragostea are forta de a roti stelele, de a-l smulge pe luceafarul de seara din locul care i-a fost menit. Descoperirea lumii de catre fata de im- parat e intersectata de aspiratia spre stea; atractia departelui devine acum elegiaca, fata find incapabila s& incerce imposi- bilul. Catalina are constiinta imposibilei intilniri cu ,,steaua”, dar provenienta si aspiratia ei ramine de natura egala cu imensitatea galactic’: ,,In veci il voi iubi si-n veci/ Va réminea departe...” Pentru Eminescu, steaua este $i semnul depar- tarii, imaginea opusia: ,,La steaua care-a rasdrit/ E-o cale atit de lunga,/ Ca mii de ani au trebuit/ Luminii sé ne-ajunga” GLa steaua”), In poezia ,,Sara pe deal” de M. Eminescu, stelele care ,nasc umezi pe bolta senina” sint o aluzie la lacrimi- le-fiintei’ coplesite de dragoste. Tinarul indragostit din ,Floare albastra” reface destinul Luceafarului: ,cufundat in ste- le”, el trdieste nostalgia unei iubiri pa- mintene mereu refuzate. Bacovia transfigureazi steaua, in traditie folcloricd, ca semn al mortii in- dividuale: ,Cu steaua care s-a desprins,/ Ce piere-acum in haos/ O inimé poate s-a stins/ Spre vesnicul repaos” (,,Ca mii- ne”). . La T. Arghezi, steaua sugereaza des- tinul, aspiratia, cosmicizarea, corespon- denta: ,$tiu cd steaua noastrd agera-n Tarie/ Creste si asteapta in scripca s-o cobor” (,Psalm”). In textul ,,Intre doua nopti”, simbolul se asociaz4 cu imaginea lui Mesia: ,,Si am voit atuncea sd sui si-n pisc sa fiu./ O stea era pe ceruri. In cer era tirziu”. Stejar/ Gorun Arbore sacru in nenumirate tradi- tii, stejarul este investit cu privilegiile supremei divinitati ceresti din pricina c& atrage trisnetul si simbolizeazi ma- retia. Stejarul a fost mereu gi pretutin- deni sinonim cu forfa. Stejarul este, prin excelenfa, figura arborelui sau a axei lumii, instrument de comunicare intre Cer si Pamint. In ,,Odiseea” de Homer,137 la intoarcerea sa acasa, Ulise consult’ in doua rinduri , frunzigul divin al marelui stejar al lui Zeus”. Lina de aur, pazita de balaur, era atirnata intr-un stejar: acesta avea valoare de templu. Prin trunchiul sau, prin ramurile sale groase, prin frun- zigul sau des si prin propriul s&u simbo- lism, stejarul e o emblem a ospitalitatii si echivalentul unui templu. Semn al nemuririi si trainiciei, in antichitate, era inchinat zeului fulgerului si al-cerului. Stejarul este des lovit de fulger, de aceea oamenii se feresc de el pe timp de fur- tuna. Frunzelor de stejar li s-a atribuit capacitatea de a fermeca leii; un par de stejar alunga serpii. In poemul ,,Dan, capitan de plai” de V. Alecsandri, cei doi stejari sint simbo- lul revelatoriu al permanentei pamintu- lui romanesc: ,,Crescufi dintr-o tulpina pe culmea cea de munte/ $i-avind ca 0 coroand un secul pe-a lor frunte”. Gorunul este, in traditiile popula- fe, 0 creafie complementara nucului, Teprezentind cunoasterea apocalinic’, Paradiziaca, asa cum o numeste L. Bla- ga. In termenii lui, gorunul este cunoas- terea, este trupul, moartea, devenirea, efemerul, teluricul, eul biologic. In poe- zia ,Gorunul”, intimitatea cu arborele initiaz’ 0 noua forma de comunicare. Poetul percepe lenta absorbtie a viefii in linistea fird de inceput gi sfirgit, avind Presentimentul mortii. Meditativa, con- stiinfa poetului — filozof ,vede” cregte- Tea neincetatd a morfii in trunchiul viu al marelui univers: ,O, cine stie? - Poate c@/ Din trunchiul tau imi vor ciopli/ nu Peste mult sicriul,/ si linistea/ ce voi gust- © intre scindurile Iui,/ o simt pe semne de acum:// o simt cum frunza ta mi-o picurd in suflet”. Tulburator e gindul la nsicriul” care ,creste” in copacul viu. Or, intre viata si moarte nu exista separatie ci, dimpotriva, un fluid de liniste din care omul gusta” anticipat: ,Ascult cum creste-n trupul tau sicriul,/ sicriul meu,/ cu fiecare clipa care trece,/ gorunule din margine de codru”, Motivul sugereaza ideea cd viafa si moartea curg impreuna, 4 murim, putin cite putin, din clipa in care ne-am nascut. " Stinca Simbolistica stincii prezinta aspecte diferite, dintre care cel mai evident este acela al nemigcarii, al tariei. E aceeasi identificare cu stinca desertului, din caré Moise face s& tigneasca apa: izvor al vie- {ii si manifestare a puterilor originare. Aceasta stinca il prefigureazi pe Chris- tos. Stinca lui Sisif, ce se rostogoleste mereu in jos si este urcata din nou in virf, caracterizeaza instabilitatea dorin- fei si perpetuitatea luptei impotriva tira- niei sale, Legea omului este de a incerca mereu sa ridice greutatea dorintelor sale gi si le urce la un nivel superior. Stinca lui Sisif este simbolul greutaii zdrobi- toare a pamintului. Mitul constituirii poporului roman a intrat in constiinga colectiva datorita poetului Gheorghe Asachi. El imagi- neaz4 o poveste in care Traian, vrajit de preafrumoasa Dochia, incearci s-o cucereasca, dar aceasta se transforma in stana de piatra. Povestea este o sub- tild pledoarie in sustinerea ideii c4, degi Dacia a fost cucerit&, spiritul ei neatins salasluieste in mentalitati, in psihologia si atitudinea existential a romanilor. Stinca din poezia ,Floare albastra”138 de M. Eminescu simbolizeaza geologi- cul, amintind de peisajul selenar din nu- vela ,,Sarmanul Dionis”: ,Stinca std sd se pravale/ In prapastia mdreaja.” Hal . Strain Acest termen simbolizeaza conditia omului. Adam gi Eva, alungati din Pa- radis, isi pardsesc patria si dobindesc un statut de straini, de emigranti. Ori- ce fiu al lui Adam este, astfel, un oaspe- te in trecere, un strain in orice tard in care se afla, fie aceasta propria lui fara. Fiecare dintre noi a intrat in aceasta lume ca intr-o cetate straina, din care | 0 firima nu-i apartine inainte de najtere. Patria fiind cerul, cel care este exilat din el nu va fi, in timpul vietii sale pamintesti, decit un strain. Strai- nul este, in orice societate, cel a carei iubire se afla altundeva. ,,Pe cine iubes- ti mai mult, om tainic, intreaba Baude- laire, Pe tatal tau, pa mama, sora sau fratele tau...ori poate pe prietenii tdi... sau patria, frumusetea, aurul? Hei, pe cine iubesti dard, nemaipomenitule strain? - Iubesc noi norii ce trec... acolo ... uluitorii nori”. Doar Dumne- zeu este un adevarat cetatean. Motivul este reluat in Balada mor- tii” de G. Topirceanu. Drumetul strain, cazut la umbra unui stog, a fost inhumat la intretdierea drumului satului cu pi- durea, Aici i s-a oprit mersul timpului gi al vietii: ,Oamenii l-au ingropat/ Intr-un loc aiurea...” Eterna si nepieritoare este natura, care |-a primit pe strain la ,,sinu-i mut”. Un strain e abatele din ,Zodia Can- cerului” de M. Sadoveanu. El este cala- torul prin ochii c&ruia prozatorul evocd secvente din istoria Moldovei, antrenin- du-se in rolul de observator si, in acelagi timp, de comentator al aspectelor socia- le gi istorice din Moldova secolului al XVII-lea. Sus/ Jos Ca pereche de contrarii, sus-jos este un sistem dual al. simbolisticii. Motivil _Sugereaza finutul cerului de inde Vine lumina si ploaia fertilizatoa- re. Tot binele vine de sus, el reprezin- (4 tirimul spiritual, cel de jos fiind al materiei. Omul este vazut ca fiinta ce apartine ambelor lumi. Chiar si numai faptul de a fi deasupra, de a se afla sus inseamné a fi puternic (in sensul reli- gios al cuvintului) gi, ca atare, saturat de sacralitate. Omul ,,{si inal fruntea spre stele” si percepe murdaria pamin- tului, de care nu se poate elibera, ca rimagifd paminteana greu de dus, din care s-ar putea smulge doar zbatindu- se. Tinutul de sus al cerului, de unde vine lumina si ploaia fertilizatoare, este un atribut al lui Dumnezeu gi al ingerilor, in timp ce pamintul ramine finutul omenirii muritoare, sub care salasluieste térimul Infernului. In poemul ,.Luceafarul” de M. Emi- nescu, motivul indica lumea superioara a Luceafarului: ,£w sint Luceafdrul de sus,/ lar tu sd-mi fii mireasa”. Calaretii din nuvela ,,Dincolo de nisipuri” de F. Neagu cauta apa tot mai sus, desi stim c& apa vine din pa- mint, dedesubt si de departe: ,,Susteru rupse cel dintii tdcerea: — N-au finut apa aici, zise, Mai in sus, la morile ce- lelalte, acolo sa mergem”. Aceast& ima- gine este un simbol al perseverentei cucare isi urmareste implinirea idealului personajul. Sapte Este o cifré cosmica, sacr’, benefi- c4, simbol al perfectiunii si unicitatii, semnificind totalitatea spatiului si a timpului. Sapte sint: zilele saptaminii, planetele, treptele perfectiunii, sferele celeste, petalele trandafirului, famuri- le arborelui cosmic. Cifra comporté, in acelasi timp, o mare neliniste prin fap- tul c& indica trecerea de la cunoscut la necunoscut: s-a incheiat un ciclu, ce va aduce urmatorul? In ,,Sarmanul Dionis” de M. Emines- cu, Dan intoarce sapte foi din cartea lui Zaroastru si umbra prinde contur, apoi mai intoarce inca gapte si ,umbra se des- prinse incet” $i sari jos de pe perete”. Mesterii din drama ,,Mesterul Ma- nole” de L. Blaga, muncesc sapte ani la zidurile ce se pribusesc de saptezeci si sapte de ori. Artistul e macinat de indo- , deoarece sufletul insetat de absolut ‘ilneste bariera incertitudinii. Astfel, drumul creatiei e foarte anevoios, cu ur- cusuri $i cdderi, cu jertfe si moarte prin sinucidere, Personajul lui M. Eliade din nuvela »La tiginci” are nevoie de sapte chei ~ cheia castitatii, cheia armoniei, cheia dulcei rabdari, cheia enigmei, cheia contemplarii eterne, cheia indum- nezeirii, cheia perceperii adevarului, Pentru a trece dintr-o camera in alta a labirintului. Trecind de usa a saptea (cifra trimite la numarul zilelor crea- tiei divine), Gavrilescu nu-si mai poate recrea iubirea pamintean&; Hildegard este gdsita mult mai departe iain 139 stapinire pe cel care-! chemase, mereu, din moarte. Stefan cel Mare Simbol al stabilitatii gi trdiniciei ideii’ de tara, simbol al ,4rii ideale. Stefan este simbolul puterii, al autoritatii, instangei supreme, intrucit el este cel care trebuie s& injeleaga .de ce rdsare si asfinteste soarele”, deoarece ,numai prostimea vie- fuieste pentru pintece”. Voievodul este un infelept, care ajunge la cunoastere prin respectarea ritualurilor strimo- gegti. $tefan simbolizeaza domnitorul suveran luminat si autoritar, inconjurat de boieri si razesi supugi vointei sale, El este exponent al idealurilor de libertate si dreptate ale poporului su, fiind in- Altat la conditia de suveran si capatind trasdturi mitice gi legendare. Tacere Tacerea este un preludiu al deschi- derii spre revelatie. Ea deschide o cale de trecere, un pasaj. Conform traditiilor, inainte de creatie, ar fi fost tacere gi ti- cere va fi la sfirsitul timpurilor. Tacerea acopera marile evenimente, confera lu- crurilor maretie si maiestate. Dumne-. zeu ajunge in sufletul in care domneste Licerea. Ca simbol, tacerea presupune 0 imensa oboseala, resimtirea existentei ca purd suferint’. In romanul ,,Morometii” de M. Pre- da, motivul semnaleaz4 inchiderea in sine a personajului si disparitia din viata sociala: ,Nu mai fu auzit raspunzind cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind”. La L. Blaga, in ,,Eu nu strivesc corola ac140 de minuni a lumii”, prin ticerea lui ra- tional, poetul ascult& cu auzul acutizat prelungirea sensurilor in mister. Tei Teiul, ale cdrui flori parfumate pose- da virtuti calmante, a fost considerat in- totdeauna un simbol al prieteniei. El este simbolul unei statornice fidelitati. Prezent& obsesiva in poezia emines- cian, teiul este arbore ,,sfint” pentru ci induce o stare de trans revelatoare, in- rudita cu narcoza rememoriarii, cu visul de iubire si cu moartea. Magia florilor de tei pare bintuitd de secretele lui legaturi cu apa izvoarelor: ,Dar prin codri ea pa- trunde/ Lingé teiul vechi si sfint,/ Ce cu lori pind-n pamint/ Un izvor vrdjit as- cunde” (,,Povestea teiului”). Ploaia flo- ral& a teiului are valoarea unui ritual de trecere spre inalfare: ,Teiul vechi un ram intins-a,/ Ea s@ poatd sa-l indoaie,/ Ra- mul tindr vint sd-si deie/ $i de.brate sus s-0 ieie,/ lard florile sa cada peste dinsa”. Adormirea sub troianul de floare ex- prima o forma de extaz: ,Adormi-vorn, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi (,,Po- vestea codrului”). Troienirea florilor de tei simbolizeaz4 moartea prin ,otravire subtila”. CAderea lor declangeaza o stare de reverie poeticd, de abandon spiritual, pe care Eminescu o echivaleazd cu som- nul mortii: ,Deasupra-mi crengi de tei Sa-si scuture floarea” (,,.Nu voi mormint bogat”). In traditiile germanice, se considera c& teiul este un simbol al jurisdictiei lo- cale. Pe de alta parte, este 0 floare cal- da”, simbol al fragilitayii. El are calitatea de a face ochii limpezi. Testament In balada populara ,,Miorita”, moti- vul reprezinta un episod de un profund lirism, din care strabate ideea ci omul este trec&tor, ci ucigagul este chiar soar- ta omeneasci. Versul , $i de-a fi sé mor” reflecta constiinfa atotputerniciei desti- nului uman, seninatatea in fata mortii. Dorinta de a fi ingropat ,,Aici, pe-aproa- pe” sugereaza ci baciul hirazit mortii reprezinta o ipostaz4 a omului religios etern. Testamentul haiducului din balada populara ,,Toma Alimog”, este al unui om implinit: ,ce-am gindit/ am izban- dit”. Acesta are aceeasi dorinti de a fi ingropat in sinul naturii, ca gi ciobanul mioritic, fapt ce semnifica prelungirea viefii in moarte. Prin testament, perso- najul transmite tovarisilor s4 continuie lupta pentru implinirea dreptatii: ,Apoi, méri, si te duci,/ Drumu-n codru sd apu- cif Pin la paltinii trasnifi,/ Unde-s fratii popositi”. Toma igi pune nadejdea intr- un tinar prieten, care va fi capabil s&-i continuie idealul de dreptate: ,,Frafilor de vitejie,/ Tovardsi de haiducie”. Motivul testamentului din poezia cu acelagi titl de T. Arghezi semnific& treapta cea dintii si cea mai grea pe care © urc& poetul dup un lung trecut de truda si sufering& al generatiilor care 1- au precedat. Testamentul reprezinta ze- strea lasata urmagilor. Acestia au datoria s4 porneasca de aici gi sd urce cit mai sus, s4 imprastie definitiv intunericul in care si-au dus existenta urmasii lor. Creato- rul vrea sa lase o urmé a trecerii sale prin veac, prin testament, el isi ddruieste ope- ra viitoare generatiilor de urmasi: ,Nu-fi voi lasa drept bunuri, dupd moarte,/ De-141 cit un nume adunat pe-o carte.” Nuvela ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici se deschide cu un ,preambul gnomic”: ,Omul sd fie mulfumit cu sa- racia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Rostit de un personaj cu experienta $i intelep- ciunea vietii, ni se infStigeaz’ ~ la ince- put ~ ca prevestire, dar, in final, consta- tam cd el joacd rol de cod moral, adic& de testament. Acest testament e ,yocea” moralistului Slavici. In plan filozofic, el duce cu gindul la destinul care i-a fost harazit fiecdrui om si nimai acceptarea luiaduce ordine si armonie in viata inte- rioara. Discursul lui $tefan cel Mare din »Apus de soare” de B. $t. Delavrancea e un adevarat testament istoric, rostit de domn pentru viitorime: ,,Tinefi minte cuvintele lui, $tefan, care v-a fost baci pind la adinci batrineti... c& Moldova n- a fost a strémosilor mei, n-a fost a mea gi nu e a voastrd, ci a urmasilor urmasilor vostri, in veacul vecilor”. Acest testament verbal dezvaluie ideea cd istoria e fauritd de popor. In poezia ,Legimint” de G. Vieru, Poetul isi exprim& datoria sfint’ de a cinsti si a cunoaste opera marelui poet national M. Eminescu; el doreste ca, dupa disparitia sa, ,cartea” si ramind deschisd pentru ca urmasii si-i continue efortul de cunoastere gi s4-1 implineasca. Daca urmasii nu vor reusi s& infeleaga sensurile adinci ale operei, poetul dores- te si i se ageze cartea acestuia la c&patii, Pentru a-i simi si dupa moarte clocotul: »lar de n-au s-auza dingii/ Al stravechii slove bucium,/ Asezafi-mi-o ca pernd,/ Cu tofi codrii ei in zbucium.” V. Romanciue, in poezia sa ,Marii barbati”, comunica ideea ca generatiile mai tinere au datoria testamentara de a pastra si ocroti lumina darnica a celor care ,au ars” si au generat-o. Concluzia - la care ajunge poetul e ca nu exist viitor fara trecut: ,Azi noi zidim, noi ocrotim lumina/ Cu gindul la acei ce vor veni,/ Cu inima aproape de bdrbatii/ Ce-au fost, ce sint, ce pururea vor fi...” LaN. Dabija, testamentul se identifi. c& cu mostenirea spirituala: ,,Copiii mei, * isi toarce steaua firul -/ cu poezia nu aduni avere:/ va las ca mostenire tran- dafirul,/ lumina lui de pace si durere” (, Testament”). Timp Timpul care macin lumea se regi- seste in majoritatea operelor literare. Acesta exercita o adevarata teroare asu- pra fiintei, convertita in frica de imbatri- nire si de moarte. Timpul reprezinta un dar divin, de aceea se intreab’ Emines- cu: .Nu e pacat/ Ca sa se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?” (,Stelele-n cer”). Mai cu seam ca limitele clipei capata sens doar in intuitia fiingei: ,, Vii- torul si trecutul/ Sint a filei doud fete/ Vede-n capat inceputul/ Cine stie sd le» nvefe (,,Glossi”). Eminescu este preocu- pat de relativitatea timpului si, pornind de la viziunea lui Kant, afirma in nuvela »Sarmanul Dionis”: ,,Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un simbu- re de ghinda”. El isi imagineaza c& orice lume supusd duratei reprezint .0 clipa suspendata”, in care limitele timpului sint stabilite doar de ,,clipa de bucurie”. Chiar $i intr-o lume mic’, de marimea unui bob de roua exista secole, adica o142 masura a timpului generat’ de modul subiectiv in care fiinja recepteaza sensul trecerii. In textul ,Glossi”, plasat intre doi termeni antinomici (,,Vreme trece, vreme vine”), motivul comportd sugestia anulirii contrariilor prin trecerea,con- tinua a timpului, presupunind ideea de timp circular: nimic nu se schimba, tim- pul roteste aceeasi poveste a lumii, intr- © expresie identic structurata: ,, Toate-s vechi si noud toate”. ,Prezentul etern”, prin intilnirea viitorului cu trecutul (,Sint a filei doud fefe”), evocd inelul sar- pelui, al cdrui cap atinge coada (,, Vede-n capat inceputul”). Clipele find ,,vechi” si »houd”, nu alcatuiesc altceva decit niste, secvente, o durata divizata; clipa efeme- r{ se poate transforma in fericire, dar aceasta nu este decit o mascd, neferici- rea fiind drama neschimbata a fiintei si vietii. In episodul final al primei parti a poemului ,,Scrisoarea I”, pendularea in timp fnainte si inapoi, atit de drag’ ro- manticilor, se concretizeazi in tabloul extinctiei cosmice, culminind cu moar- tea Timpului care ,,se intinde in vegnicie, adica in sicriu, figurind astfel in pozitiu- ne de cadavru, ideea cea mai completa si materiald de extinctie”. Motiv fundamental al intregii creatii eminesciene, timpul reapare gi in poe- zia ,Floare albastra”: Si te-ai dus, dulce minune,/ $i-a murit iubirea noastra - / Floare-albastra, floare-albastra.../ Totu- sil este trist in lume.” Curgerea timpului nu-| mai poate reintoarce in clipa care i- ar fi putut aduce fericirea si ea ramine in veci pierdut&. Din aceasti perspectiva, conditia omului este dramatica. $i daca privesti totul sub incidenja timpului ncare trece si ne rdneste in treacdt”, cum va spune mai tirziu Arghezi, a modului siu ascuns de a eroda conditia umand, atunci pofi exclama cu infinita parere de ru: , Totusi este trist in lume”. Pentru Lucian Blaga, mersul vremii urmeaza o directie necunoscutd, iar in- apoi nici un drum nu mai duce: »Apoi dupd un timp, adormind,/ fara gind adormind,/ ajung la pamint pe sub pietre/ $i flori” (,Cintare sub pietre si fori”)... Seara de toamna fi evoca lui Ion Vi- nea repaosul timpului: moara pe cinte- cul apelor se opreste (,,Plins”). Arghezi transfigureaza trairile unui muribund prin imagini ale degradarii timpului: ,Az-noapte, sora,/ N-a’ mai batut nici 0 ora” (,,Ceasul de apoi”). Romanul ,,Morometii” (volumul 1) de M. Preda este pus sub semnul Timpului:la inceput acesta prea a ficalm si ingaduitor (.timpul era foarte rabdator cu oamenii”), pentru ca, in final, intrind intr-o curgere tumultuoasa, si schimbe istoria $i destine- le. ,Nesfirsita rabdare” defineste perioada de tihna si bundstare din perioada interbe- lica, Dupa razboi, cind incepe destrimarea lumii rurale, romancierul revine asupra motivului cu menfiunea cd ,,timpul nu mai avea rabdare”. M. Eliade abordeaz’ motivul in nu- vela ,,Tinerete fara tinerete”. Personajul acestei nuvele, Dominic Matei, gaseste 0 cale de evadare din timpul normal; el este lovit de un trasnet in noaptea de Inviere a anului 1938 si devine contem- poran cu invierea lui lisus, transcende durata profana si se deplaseaz intr-un prezent etern. El se intoarce acasa, ca s4- gi traiascé experienta mortii sale. Ca gi pringul din basm, se inalfé tn eternitate143 si recade in durati, adicd intinereste gi moare. In nuvela ,,La figdnci”, motivul este concretizat prin pierderea tramva- iului. Cind personajul Gavrilescu rosteg- te ,prea tirziu”, aceste cuvinte ses ick iesirea din timpul curgitor. In,.Amintiri din copilarie” de I. Crean- gi,coexisté dous timpuri: trecutul vazut ca timp unic si irepetabil din care se incheagi imaginea copilului Nica si prezentul virstei mature, in care se aude vocea autoralui'té” retrdieste instrdinarea, presimtirea c&'tim- pul fericit a luat sfirsit. Toamna Toamna celebreazi roadele, veri, este echilibrul dintre belsugul, satisfactia roadelor gi venirea iernii, a mortii. Ver: gilius calificd toamna drept ,incdrcata ‘grei”. Este faza maturitatii sau virstei mijlocii din viata omului. Coapta si matura, ea este perioada temperata in- tre tinerete si batinete. In poezia ,,.Emotie de toamna” de N. Stanescu, motivul sugereaz’ nu anotim- pul frigului, ci ricirea sentimentului de dragoste, distanta dintre cei doi: ,A ve- nit toamna, acopera-mi inima cu ceva,/ Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”. Toiag Toiagul apare in simbolisticd, in Principal, ca arma gi, mai ales, ca arma. magica; el- poate sprijini mersul pasto- rului gi al pelerinului sau poate fi axd a lumii. Totodata, este semn al autoritatii: bita ciobanului gi sceptrul, El inlaturd influentele daunitoare, elibereazi su- fletele din infern, imblinzeste dragonii si face si tigneasca izvoarele. In general, batul pelerinului este considerat un sim- bol al calului invizibil, vehicul al calito- riilor sale, care strabate planurile si lu- mile. Reazam, protectie, cilauza, toiagtl!’ devine’ sceptru, simbol al suveranitatii, al puterii si al capacitatii de a comanda, atit in plan intelectual si spiritual, cit si in ierarhia sociala. Toiagul este atributul ciobanilor ce anticipeaza cirja episco- pala in forma de-cupa, cu care pistorut poate lua de jos pietrele si apoi le poate’ azvirli. Batrinul intelept, putin adus de spa- te, sprijinit intr-un toiag simbolizeaza, deopotriva, lunga sa peregrinare si arma impotriva nedreptatii sau areselti ce i-ar putea apirea in cale. In versurile $i de crunta-mi vitejie tu te aperi cu-n toiag?” din ,Scrisoarea II” de M. Eminescu — cuvinte rostite de Baiazid - motivul sugereaza batrinetea, neputinja, nevoia de sprijin. In sensul larg al termenului, Baiazid il include si pe Mircea, asa cum il vede el, de pe so- clul victoriilor anterioare: ,$i, purtat de biruinfa, sd ma-mpiedic de-un mos- neag?”. In lumina ca un apus de soare din nuvela ,Toiagul pastoriei” de I. Druta, nu mioarele sint pindite de primejdia de a ramine fara stapin, ca in ,Miorita”, ci pastorul este ingrijorat de teama rataci- tii lor (a consatenilor). Pentru Luceafarul din poemul omo- nim de M. Eminescu, toiagul prezintd axa calAtoriei sale, cu ajutorul lui stra- bate spatiile si lumile: $i fine-n mind un toiag/ Incununat cu trestii”, trestia reprezentind un insemn al dorinyei de reinnoire.144 Trandafir/ Roza Minunat prin frumusefea, forma si parfumul sau, trandafirul este cel mai des folosit ca simbol. £1 simbolizeazi ‘cpa viefii, sufletul, inima, iubirea. In iconografia crestind, trandafirul este fie potirul in care a picurat singele lui Chris- tos, fie simbolul ranilor lui. Un trandafir apare asezat in central Crucii, adica in dreptul inimii lui Christos, al Sfintei ini- mi. Gradina Trandafirilor este gradina contemplatiei. Prin legitura sa cu sin- gele varsat, trandafirul pare adeseori a fi simbolul unei renasteri mistice. Trebuie, scrie Mircea Eliade, ca viata omeneasc& s§ se mistuie cu totul ca si epuizeze toa- te-posibilitatile de creatie sau de mani- festare; chiar curmati brusc, printr-o moarte violent’, ea cauti s4 continue sub o forma noua - de planta. In ritua- lurile de inmormintare ale romanilor exista obiceiul de a pune in sicriu frunze sau flori de trandafir salbatic, ca simbol al renasterii dincolo de moarte. Tranda- firul nascut din singele Ini Adonis ex- prima sacrificiul, suferin{a, renasterea si iubirea ca dimensiuni majore ale vieti Trandafirul a fost preluat in crestinism ca efigie a iubirii, fiind considerat ima- gine a sufletului si al lui Christos: Cel care vrea sd contemple slava lui Durnne- zeu, sd contemple un trandafir rosu... $i Precum realitatea poate fi conceputa in contemplatia nemiscata a unui trandafir rosu, tot asa cind 0 floare minunata iti incinta inima, pret de o clipd te simti din nou o planta”. Ca floare ritualicd, trandafirul apa- re in poezia lui Eminescu: ,,Dindu-si trestia-ntr-o parte,/ Std copila lin pleca- 1€,/ Trandafiri arunca rosii/ Peste unda fermecata” (,Craiasa din povesti”). Ca floare a iubirii, simbolul se regiseste si in poemul ,,Calin”, in tabloul in care fata craiului isi asteapta implinirea erotic’: mw pe pat si la capu-i presurati-s tran- dafiri”. Evocatori ai mortii pentru Goga, trandafirii sint doar ,nemingiiate flori bolnave” (,,Trandafiri”). Pentru. simbolisti, trandafirul este ‘sernrtuf stingerii, prin prea repedea ofili- re, Mircea Eliade are un roman intitulat »19 trandafiri”, in care simbolul apare cu sensuri mistice: secretarul sau primeste nouasprezece trandafiri cu mesajul ,sin- tem condamnati la libertate”; sase dintre ei se ofilesc si rimin treisprezece tranda- firi, cifra a inceputului. Tn occident, trandafirul e simbol al re- generarii, al initierii in mistere, al iubirii, Trandafirii rogii sint simbol al dragostei. In ,Nunta Zamfirei” de G. Cosbuc, trandafirul, ca termen de comparatie al frumusetii unei fipturi tinere si curate, este de surs& popular’, original find potentarea efectului prin spatializarea imaginii comparative, de unde o tentd alegorica si o amplificare cosmica a fru- musetii florale a fetei: ,Un trandafir in vai parea”, Motivul rozelor ca flori al céror par- fum diafan il duce pe poet intr-o lume ideali este macedonskian. Prezent inc’ in »Noapte de mai”, in universala chemare spre plenitudine vitala (,n aer e parfum de roze. - Veniti: privighetoarea cinta”), acest motiv constituie axa lirismului din intreg ciclul intitulat ,,Rondelurile rozelor”. Im- portanta motivului rozelor este relevata prin prezenfa versurilor-refren atit de in- carcate de sugestii, cit si prin repetarea145 verbului existential ,.a fi” la prezent, acest procedeu transformind rozele intr-un ga- rant al iubirii gi iertarii:,, Mai sint inca roze — mai sint/ $i tot parfumate si ele/ Asa cum au fost acele/ Cind ceru-l credeam pe pamint.// Pe-atunci eram falnic avint/ Priveam, dintre oameni, spre stele;/ Mai sint inca roze ~ mai sint...". Factorul olfac- tiv are un rol magic, necazurile anterioare fiind uitate atita vreme cit pe pimint in- floresc rozele. In ,Rondelul rozelor ce mor”, tran- dafirul constituie simbolul constiintei de sine, este floarea albastra pe care 0 aduce in fintina sufletului zeita Isis: ,.£ vremea rozelor ce mor/ Mor in gradini si mor si-n mine-/ $-au fost atit de viata pline/ $i azi se sting asa usor”. In ,Valful rozelor”, mo- tivul evoca frumusetea efemera: ,Scdldate- n razele de sus/ Muiate in argintul lunii/ S-au dat in bratele minciunii, $i, rind pe rind, in vint s-au dus”. In lirica lui G. Vieru, trandafirul ti aduce eroului liric sentimentul unei bruste si brutale retezari a visului sia po- sibilitatii ideale de implinire: ,Tu care-n gradina,/ Linga zidul surpat/ Erai frate cu mine/ $i erai tmparat, Trandafirule/ Unde-i cdmasa de roud,/ Cea de mire barbat?/ Durerea-mi intuneca chipul/ Nu, nu sint supdrat,/ Trandafirule” Transhumanta Motivul transhumanjei, in balada Populara ,Miorita”, evocd o atmosfera calm, luminoasa, un acord deplin in- tre om si natura. Povestea pastorului se desfisoara la poarta raiului, in intimita- tea mortii, intr-un punct de trecere spre lumea sublima, adic& pe puntea paradi- Sului din povestile populare: ,Pe-un pi- cior de plai,/ Pe-o gura de rai”. Sensul propriu al cuvintului .plai” este acela de versant al unui munte sau al unui deal. Metafora ,picior de plai” desemneazi spafiul coboririi turmelor, un loc speci- fic activitayii pastorale intr-un moment al transhumantei. In ,,Sara pe deal” de M. Eminescu, motivul este identificat prin termenul- cheie din titlu, ,pe deal” desemnind spatiul. Este un topos mioritic alcatuit din deal si vale, un univers rustic in care abuciumul sund cu jale”. Lucian Blaga defineste spiritualitatea romAaneasca prin sintagma spafiu miori- tic, considerind cA atit cultura, cit gi isto- ria roménilor se afla in strins4 legatura cu existen{a pastoral, care presupune urcarea si coborirea periodica a turme- lor de la munte spre cimpie: aceasta via- {4 de pendulare a imprimat romanului gustul cantemplatiei, de aceea sufletul romanului este ,,cdlator sub zodii dul- ci-amare”, penduleaz4 intre peisajul de munte gi cel de cimpie. Trei E primul numar fundamental, cort- siderat de chinezi perfect; expresie a totalitatii, a desavirgirii. In traditiile reli- gioase, numarul reprezinta o ordine in- telectuala si spirituala intre Dumnezeu, cosmos gi om. Inainte de a crea lumea, Dumnezeu a izvodit din propria sa esen- {a trei ingeri. Trei sint lucrurile ce naruie credinta omului: minciuna, nerusinarea $i zeflemeaua. Cele trei faze ale existen- {ei sint, de asemenea, trei: nasterea, cres- terea si moartea. In balada populara ,,Miorita”, in lu- mina nepAminteana a ,gurii de rai”, se146 ‘incheag’ imaginea celor trei cidbeni, dintre care doi vor deveni instrumente ale destinului celui de al treilea: ei vor alege clipa in care omul si soarele se vor cufunda in negurl, Zbuciumul iioa- rei tine ,de trei zile-ncoace”, tot attt cit se tine mortul inainte de a fi ingropat. Totodata, cele trei fluiere (,de fag”, ,de os” si ,de soc”) inlocuiesc, aici, obiectele rituale care, la orice inmormintare, au rolul de a facilita ,marea cdldtorie” a ce- lui plecat. In planul constructiei epice a basmwului »Prislea cel voinic si merele de aur”, se ob- serva preferinta pentru cifra trei (trei frati, trei fete de impirat, trei zmei). In basmul ,,Povestea lui Harap Alb” de I. Creanga, depasirea probelor de la curtea Imparatului Verde au un carac- ter ezoteric (prin folosirea cifrei trei). Crajul igi supune cei trei fii la niste pro- be ale curajului. Mezinul este ,,botezat” intru soare si luna prin cele trei zboruri cosmice ale calului. Odatd cu invingerea obstacolelor, personajul devine civiliza- tor: salatile din Gradina Ursului si pielea Cerbului constituie, simbolic, implinirea celor trei regnuri ale lumii (vegetal, ani- mal si mineral), realizind astfel intregul. Cele trei fete din nuvela ,,La tiganci” de M. Eliade reprezinta ursitoare, zine sau spirite ale unor civilizatii stravechi. Acestea semnifica, de asemenea, trei trepte ale initierii, ale cunoasterii si afir- méarii personajului central Gavrilescu. Tren Imaginea caselor in care ajungi cu intirziere, pierzi trenul sau te urci in el in ultimul moment aratd cd ai lsat s4-ti scape 0 ocazie... sau c& a fost cit pe ce si o scapi. Aceast’ imagine este, in general, insofiti de sentimentul de neputinta, de nesiguranta si de inferioritate. In poezia ,,Acceleratul” de G. Topir- ceanu, trenul sugereazd invazia omului in stnul naturii ca ,fulger negru’, ,,tras- net lung”, »valvirtej de fum” . Acesta »scuipa foc”, ,inghite drum’, ,taie-n lung péadurea toat”, iar animalele si pasarile disperate ,.si-mgrozite” se ivesc pe jumd- tate” ca si-ntrebe: ,~ Cine-i?...Ce-i?” Motivul trenului, impreuna cu cel al avionului si vaporului, este reluat in poe- zia ,Toamna lui Orfeu” de G. Meniuc. Acesta semnificd curgerea neostoita in interiorul careia poetul traieste un acut sentiment de singuratate existentiala: »Trenul se pune in miscare, contemplam din cupeu/ Cum aleargd inapoi: halte, paduri, salcimi.../ Alergam $i eu...”. Umbra Umbra este, pe de o parte, ceea ce se opune luminii, iar pe de alta - insdsi imaginea lucrurilor trecatoare, ireale si schimbatoare. Absenta umbrei se expli- ca prin doua feluri: prin permiabilitatea absoluta a trupului in fata luminii deter- minata de purificare sau de iegirea in afa- ra limitelor existentei corporale, aceasta find conditia Nemuritorilor; prin pozi- fia central a trupului, in aplombul exact al soarelui aflat la zenit. Umbra este so- cotita de multe popoare africane drept a doya natura a fiintelor si a lucrurilor gi este, de obicei, legat’ de moarte. O poveste de Andersen, Umbra”, descrie viata unui individ dominat de capricii- le crunte ale ,umbrei” - echivalentul reflect&rii dublului stu. Confom unei credinte, omul care si-a vindut sufletuldiavolului igi pierde si umbra, ceea ce denot& cd acesta nu mai exist ca fiinta spiritual, sub forma de suflet. Umbrele din poemul ,Umbra lui Mircea la Cozia” de G. Alexandrescu sint simbolul constiintei nationale, sint imaginea poporului roman, care lupta impotriva , valului” otoman, ca acesta sa nu distruga fara si lumea crestina: ,,Ale turnurilor umbre peste unde stau culca- te;/ Catre farmul dimpotrivd se intind, se prelungesc,/ $-ale valurilor mindre gene- ratii spumegate/ Zidul vechi al mandsti- rii in cadentd il izbesc”. Motivul apare de citeva ori, in poe- mul ,,Dumbrava Rosie” de V. Alecsan- dri, pentru a aureola chipul lui Stefan cel Mare: ,Coliba se deschide, umbra se scoala, creste/ $i splendid maiestoasd la oaste se arata.” In poemul ,,Luceafirul” de M. Emi- nescu, motivul umbrei reprezinta lumea meschina, neinsemnatd, cu interese tre- cAtoare (,umbra negrului castel”, ,noap- tea”, ,cordbii negre”), in opozitie cu lu- mea de lumina gi adevar a Luceafarului. In ,Sarmanul Dionis” de acelasi autor, motivul are urmatoarea explicatie: daci omul, care este un sir nesfirsit de oame- ni, lasé pe unul dintre ei s3-i find locul in timpul in care insul va lipsi din el, aceasta e umbra lui. Omul si umbra sa isi pot schimba firile pentru o vreme: »tu poti sd dai umbrei tale toata firea ta trecdtoare de azi, ea-ti da firea ei cea vecinica” $i atunci, inzestrat cu vegnicie, »capeti chiar 0 bucatd din atotputernicia lui Dumnezeu, voinfele fi se realizeazad dupa gindirea ta... se-nfelege, implinind Jormulele, cci formulele sint vesnice ca cuvintele lui Dumnezeu, pe care el le-a 147 rostit la facerea lumii”. Umbrele din ,,Monosilab de toamna” de G. Bacovia simbolizeaza sufletele unor fiinje indurerate ce ramin doar si tacd: »Umbre imprejur intr-un gol, tacut/ Loc”. Urias Uriasii sint fiinte simbolizind, prin gigantismul lor material si prin saracia lor spirituald, predominanta fortelor iegite din pamint. Ei reprezind bana- litatea ridicaté in slavi, sint imagini ale lipsei de masurd, in beneficiul in- stinctelor trupesti si brutale. Ei nu pot fi doboriti decit de loviturile conjugate ale unui zeu gi ale unui om. Zeus in- sugi are nevoie de Heracles, inainte ca acesta si fi devenit nemuritor. Tot ast- fel, Dumnezeu are nevoie de oameni in lupta cu fiingele necurate, bestiali- t&ti terestre, dar si omul are nevoie, in egald masura, de Dumnezeu. Aceasta implica efortul omului care nu trebuie s& se bizuie doar pe fortele venite de sus, ca si biruie tendintele regresive ce salasluiesc in el. Gigantul reprezin- ta ceea ce trebuie sa infring’ omul, ca si-si elibereze personalitatea si sa si- © implineasca. Gigantismul nu este 0 marci a lumilor de dincolo, ci o putere inferioara. Unu Megsterul Manole din balada popula- ra cu acelasi titlu este singularizat, el st sub semnul inceputului gi al echilibrului primordial — semnificatie a cifrei unu. El este artistul pasionat gi salvatorul lumii, asemeni patimitului lisus Christos. In poemul ,,Luceafarul” de M. Emines-148 cu, motivul cifrei unu sugereaza unicitatea superlativa a fetei de imparat: $i era una la parinti/ $i mindra-n toate celea.” Uitare In literatura romana, motivul uitérii apare in basmul popular ,Tinerete fard batrinefe si viaté fra de moarte”. Ajuns in spatiul eternitatii, printului ii este in- terzis si-si trezeascA amintirile si dorul originilor. Din ignoranya, el savirseste, insd, ritualul amneziei, cind intra in Va- lea Plingerii, dupa ce trage cea de-a treia sdgeata, spre animalul vinat. Ca toti eroii iesiti din amnezie, este coplesit de amin- tiri gi se usuc& de dorul parintilor. Pen- tru el, drumul de intoarcere la casa pa- rinteasc& echivaleaza cu aflarea marelui adevar, cAutat inca inainte de a se naste; respectiy, el intelege cd singurul dat al fiintei este viata si cé dincolo de moarte nu se afla decit spatiul steril al eternit3tii si Valea Plingerii. In nuvela eminesciana ,Sarmanul Dionis” procesul este invers; dup’ ce eroul dobindeste accesul la fiinta sa astral, prin faptul ci repet& experienta pierderii paradisului, intra in uitare, dar, cu infelepciunea cApatata prin intoarce- rea in timp, fnvaf si se bucure de viata domestica. Vale Valea este deschiderea in partea de sus, deci partea receptiva la influentele ceresti. Valea este complementul simbo- lic al muntelui, locul unde se unesc pa- mintul si apa cerului pentru a da recolte bogate. Valea este spatiul prabusirilor tn care sint reprimate dorinjele, asa cum sugereaz4 urmiatoarele versuri popula- re: ,Arde, Doamne, dealurile/ Sd ramtie vaile,/ Sa se-adune dorurile!”. Valea apa- re in literatura populara ca emblem’ a marilor incercari. In balada ,Monastirea Argesului”, mesterii ,coboara” pe firul riului, intr- un loc blestemat, in care zidurile se sur- pa, loc nefast ce refuza Creatia: ,,Merg cu toti in cale/ Sa aleaga-n vale/ Loc de mo- nastire/ $i de pomenire”. Acecasi semin- ficatie, de loc nefast, ce aduce moldove- nilor pierderea bataliei o are motivul in nuvela ,,Valea Alba” de Gh. Asachi. $i »Miorita” debuteaza cu o coborire, care anticipa alunecarea gindului in lumea mortii, pe care eroul trebuie s-o infrun- te: ,Jata vin in cale,/ Se cobor la vale”. Coborirea aici are sens adiacent mortii, impresie intarita si de locul (,|-apus de soare”), $i de spatiul actiunii (in cimp de mohor”). Valea Plingerii in basmul »Tinerefe fard batrinete ...” reprezinta o interdictie pentru fiinta care si-a re- fuzat destinul fara a fi pregatit’ pentra eternitate. Printului fi este interzis si-si trezeasc& amintirile si dorul originilor. Intimplator, patrunde in valea haluci- nant& care fi reaminteste conditia de fiintS muritoare. In contextul poeziei Muntele si va- lea” de B. P. Hasdeu, simbolul comport& © semnificatie tangenta cu semnificatia marii ca fortd germinatoare: ,,Privifi, priviti aceste vai,/-De riulete si de cai,/ De busuioace si de clai/ Brazdate ca un curcubeu.../ Poporul ce suspind jos/ E singur valea roditoare/ In care creste griu $i floare, bun si frumos!” Raportata la ciobanul din virful dea-lului, valea din nuvela ,,Toiagul pasto- riei” de I. Druga, apare inferioara (,se {facea a zimbi si cobora in vale sd vada ce mai face lumea”), desi rimine vate’ a comunit3tii (,Venea pe locul cela sfint, unde se ficea joc...”). Drumul ,coboritor” al mesterilor si »valea” din drama ,,Mesterul Manole” de L. Blaga sint argumente ale influentei malefice a spatiului. Valuri Valurile simbolizeaza principiul pa- siv, atitudinea celui care se lasé dus, se lasé in voia valurilor”. Dar valurile mai pot fi si inalfare. De asemenea, valurile pot fi ridicate cu violenta de o putere strin. Cufundarea in valuri, ca si mis-- tuirea in flacdri sau disparitia printre nori, indicd 0 rupturd cu viata obisnuita: oschimbare radical urmeaza si se pro- duc in idei, atitudini, comportament, existent. Este un simbolism care poa- te fi asemuit cu cel al botezului, cu cele doua faze ale lui: afundare si reaparitie. In Biblie, valurile simbolizeaza pericole- le de moarte. In poemul ,,Umbra lui Mircea la Co- zia”, valurile Oltului reprezinta genera- file, adicd permanenta, vegnicia, de fapt: »Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repereaza./ Acest sunet, acest nume valurile-1 primesc;/ Unul altuia fi spune; Dundrea se-nstiinteaza,/ Si-ale ei spu- mate unde cdtre mare il pornesc”. Verde Este culoarea Graalului, vasul de Smarald ce contine singele Dumnezeu- lui intrupat, In care se amesteca, topin- 149 du-se, jertfa si dragostea, amurgul si zo- tii, moartea i invierea. Pictorii dip evul mediu zugraveau in verde crucea - in- strument al regenerarii lumii asigurata de moartea lui Iisus. Este culoarea spe- rantei crestine in mintuire. Racoritor, verdele este glorificat in monumentele religioase ridicate in desert (dorita ver- deata). Sfinfii, in sederea lor in lumea de dincolo, poarta vesmint verde. Totodata, verdele e straniu, complex, dublu: ver- dele mugurului si verdele mucegaiului, viata si moartea. Spenser afirma ci ,,ver- dele e potrivit pentru fecioare”, ca semn. al tinerejii lor. Unei boli raspindite in s. XVI numita ,maladia verde” ce afecta tinerii, de obicei, fetele, i se atribuiau do- rinfele nesinatoase. In literatura, culoarea comport’ cele mai diverse semnificatii. In sonetul ,In gradina Ghetsemani” de V. Voiculescu verdele evocd nu doar veninul, ci si ca- racterul dezgustator al ,infamei bautu- ri” din care e silit si bea Tisus. Verzuie e apa infestata, putrefacta; veninul evoci reptilele, riul primordial intruchipat de »farpe”. La Bacovia, verdele presupune ne- vroza. Verde crud, verde crud/ Mu- gur alb si roz si pur/ Vis de-albastru si azur/”. Verdele din titlul poeziei lui G. Vie- ru ,Padure, verde padure” simbolizeazi permanenta dragostei si a vietii, opti- mismul gi jubirea eterna. Aici dragostea se desfayoara feciorelnic, mai mult in decor natural. La D. Matcovschi, aceasté culoare este expresia tineretii si a nadejdilor, co- drul personificind demnitatea barbata, comuniunea dintre om, natura gi cos-150 mos: ,Frunza verde, iarba verde,/ Verde griul gisdrit,/ Verdele daca-| vom pier- de Ca si cum nici n-am iubit.” (.Doua culori”). Privirea verde a lui $tefan cel Mare din romanul ,,Fratii Jderi” de M. Sado- veanu semnificd forta majora a eroului, marea sa voin{a, precum gi autoritatea asupra celor din jur: ,,...Avea o puterni- cat stringere a buzelor $i o privire verde tdioasa...” Violet Violetul simbolizeaza, traditional, spiritualitatea asociata cu singele jertfei. Culoare a masurii, facut’ din rosu si albastru in proportii identice, indict echilibrul dintre pémint gi cer, uniunea dintre intelepciune gi iubire. Pe monu- mentele simbolice Iisus Christos, in tim- pul patimilor, poarta un vesmint violet: in clipa implinirii sacrificiului, acesta uneste total in el Omul, adica este fiu al pamintului pe care-1 va rascumpara gi Duhul ceresc nemuritor in care se va in- toarce. In acest sens trebuie inteleasi si culoarea violet a vegmintului episcopu- lui. Insarcinat sd-si pastoreascd turma, acesta trebuie s-si tempereze patimi- le. Or, violetul este culoarea masurii, a cumpatarii. In acelasi timp, violetul este culoarea supunerii, a ascultarii, in isto- rie fiind atestat obiceiul de a lega la gitul copiilor o piatra violeta, pentru a-i face ascultatori i cumingi. La G. Bacovia, violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna: “Amurg de toamnd violet.../ Doi Plopi, in fund, apar in siluete:/ Apostoli in oddjdii violete -/ Orasul tot e violet”. Vis Visul constituie o cale de a codifica idealurile si imaginea lumii individuale, aspiratiile secrete. Visul este un mijloc de transcendere si un reflex al mortii, € amortire, e inceputul decesului si visul propriu-zis, e activitatea duhului. Gaus- sen a spus-o foarte bine: ,, Visul e simbol al aventurii individuale, atit de adinc in- radacinata in intimitatea constiintei si care iese de sub controlul propriului ei creator, el apare drept expresia cea mai falnica a fiinfei noastre. Cel putin. doud ore pe noapte trdim in aceasta lume onirica a simbolurilor. Ce izvor nesecat pentru cunoasterea noastra si a umani- tafii ar deveni ele, daca am putea intot- deauna sé ni le amintim si sd le inter- pretém”, ,Interpretarea visurilor, a spus Freud, este calea regala pentru a ajunge Ja cunoasterea sufletului”. Visul este cel mai bun agent de informare privind starea psihica a celui ce viseaza. El ofera omului, printr-un simbol viu, printr-un tablou, printr-o imagine situatia sa exis- teniala prezenta: este pentru cel ce vi- seaza o imagine a eului. Visul reliefeaza contrastul dintre real si ideal, ca o unica evadare din realitate. , Tofi visdm, spune Hildegard. Asa incepe... Ca intr-un vis” La Alecsandri, visul lunii hipnotizea- 28 Firea: , Viseaza luna-n ceruril.. sub vi- sul cel de luna/ Flori, ape, cuiburi, inimi viseazd impreund” (Legenda rinduni- cai”). Pentru romantici, visul reprezint& © aventura totala si tainic’, o proiectie a dorintelor nemarturisite. ,,Visul are o densitate existentiala chiar mai mare decit a veghei, spune Roger Caillois, in universul lui fantastic romanticul isi poate regasi sinele,” Vis al mortii-eter-‘ 151 ne e viata lumii-ntregi”, decreteazi M. Eminescu in poemul ,,[mparat si prole- tar”. In poezia ,,Vis”, poetul transpune o viziune stranie asupra lumii de dincolo; in domnul de pe ,insula in farmec” in- tilneste un chip ca-n somn, acoperit cu valul mortii; dupa ce ti vede fata, isi d& seama c& era chiar el; aceasta intilnire cu sine in spatiul mortii il urmareste mult timp dupa aceea. Motivul visului oracu- lar figureazi in poemul ,,Povestea ma- gului cdlitor in stele”; tindrul print are un vis prevestitor, afl4 ci orice om are un inger pazitor gi 0 stea, in afara de el, care este ocrotit de Ingerul Mortii. Sub indrumarea Somnului, personajul stra- bate spatii siderale pentru a ajunge la trdirea destinala sugerata de vis. Aceast’ . imposibilitate de a fiinta sau de a muri este similara visului romantic. In nuve- la ,,Srmanul Dionis” de M. Eminescu, opera structurat& pe conceptul de lume ca vis, identificim motivul prin ideea materializata in versuri: ,Lumea-i visul sufletului nostru”. Dan duce un dialog cu tatal sau, al cdrui chip iese din tablou, ceea ce fi aduce o alunecare extaticd in vis. Calugarul Dan traieste in vis o prefi- gurare a viefii sale ca Dionis. Aici visul si realitatea se amesteca intr-un mozaic de forme. Pentru Dionis, visul este un nou trim al libertatii $i semnificatiilor. Dar visul e si o forma de cunoastere, el sta- Pineste lumea cu fantezia si cu intregul Curcubeu al posibilului. Contextul sim- bolic al evaziunii onirice din nuvela este stagnarea boreal de o stranietate im- Presionanta: se configureazA un spatiu interior (odaia) gi exterior (cimpia) al ™ortii prin ,inghey” - stagnarea spi tuala a celor din jur. La marii romantici universali, visul este singura posibilitate de a comunica cu o iubire trecutd sau dorita. In operele acestora, apare visul erotic, visul-cogmar, visul paradiziac, visul ca stare de farmec. In poeziile emi- nesciene, motivul prezint& o nostalgie a fiintei: ,Si eu trec de-a lung de maluri,/ Parca-ascult i parca-astept/ Ea din tres- tii sat rasara/ $i sd-mi cada lin pe piept”; este reverie sau aspiratie ,, Vor visa un vis ferice/ Inginane-vor cu-n cint singu- ratice izvoare,/ Blinda batere de vint” (,Lacul”), Dorita clipa de dragoste este imaginata ca o modalitate de incadrare in armonia cosmici. $i in textul ,Do- rinfa” visul e starea prin care perechea accede la eternitatea universului. Ador- mirea constiintei comune (mereu dure- roase, fiindc& e oglinda imperfectiunii), gratie puritatii depline a sufletelor con- topite, reface edenul, perechea putind si dispara sub ploaia galben-aurie a flori- lor de tei, eliberaté nu numai de timp, dar si de spatiu. ,, Visul ferice” permite 0 magica trecere spre o alt& lume, senina si netulburata. In poemul ,,Luceafarul”, visul in care cei doi se intilnesc e sta- rea de gratie a romanticilor, prin care realitatea, transfigurata, devine ideala. Esenja pura a feminitatii se dezvaluie in somnul adolescentin prin care copi- la apartine inca paradisului; chemarea adresata fetei vine dintr-o constiinta inc& nedesprins de lumina altei lumi, a cirei absentia fata o resimte dureros (,,$i viafa-mi lumineaza”), Fata ramine fide- 14 lumii onirice, visul fiind unica punte dintre dorin{& si implinire. Ea traieste »in casa si in gind”, intr-o lume interioa- 8, care trebuie s& stea sub semnul lumi- nii. Motivul este atestat in prima secven-152 {a ,Scrisorii III” de M. Eminescu. Un sultan vede in vis cum luna se coboara in chip de fecioara si fi propune o insofire simbolica: ,~ Las-sa leg a mea viata de a ta... in brafu-mi vino,/ Si durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...” In balada populara ,,Monastirea Ar- gesului”, visul prevestitor al lui Manole (se ficea ci ,0 soaptad de sus” ii cerea s& puna la temelia bisericii pe cea dintii sofie sau sora care va veni a doua zi in zori ,Aducind bucate/ La sof ori la fra- te”) poarti semnificajia unei_ porunci ceresti, aduce, in evolutia conflictului, remediul esecului, impunind conditia zidirii in temelii a unei fiinte omenesti. Manole construieste sub impresia unui vis destinal. Visul prin care Vitoria din roma- nul ,Baltagul” de M. Sadoveanu, capata convingerea ca Nichifor Lipan este mort este construit prin simboluri mitice: ea viseazi ci Lipan trece cAlare o apa, in apusul soarelui. Pentru Mircea Eliade, Visul repre- zinté o tehnicd de evadare. Legaturd intre fiinga terestra si cea astrala, visul Ppresupune zbor, plutire, desprindere de realitatea inlantuitoare. Dorina (din romanul ,Sarpele”) afli cum s& evite blestemul prin intermediul unui vis. Scriitorul afirma: ,Intrarea in moarte asa incepe, ca intr-un vis” (,,La tiganci”). Motivul visului in nuvela ,La tiganci” de M. Bliade este un mod de prefigurare a viitorul Descrierea unor vise in cadrul ope- rei literare reprezint& si un mod de psihanalizi a personajului. tn nuvela vin vreme de razboi” de I. L. Caragiale, scriitorul ilustreaz starea obsesionala a hangiului prin descrierea amanuntitd a halucins viseze venirea fratelui care il intreba ste- reotip: ,Gindeai c-am murit, neicd?” In romanul ,Enigma Otiliei”, G. Calinescu ilustreazi teama de moarte a persona- jului Costache Giurgiuveanu prin vise. Visa cA vrea sa fuga, dar e tinut in no- roaie, Visa ci hofii ti leaga picioarele cu 0 fringhie, c& pict de sus cu capul in jos. Mai des visa gindaci multi, mari si negri. Romancierul psihanalizeazi. aprehen- siunile personajului, punind in legatur’ sentimentul mortii cu cel al avaritiei. In ,Zbor frint” de V. Besleaga, osta- sul, printr-un tablou visat, igi proiectea- 2A actiunile dorite: ,,In dimineafa aceea am visat ca s-a mintuit rdzboiul (bucu- rie, mare bucurie), eu md intore acasa in satul meu..., 0 vad pe mama in prag, in- tinzind mtinile spre mine, si eu ma repad Ja dinsa...” Vitoria Prenumele Vitoriei din romanul ,,Bal- tagul” de M. Sadoveanu simbolizeaza biru- inja. Comparat’ cu ,un Hamlet feminin™ (Calinescu), Vitoria ti demasca pe ucigasi, pentru ca niciodata o astfel de fapti si nu se mai petreaca in lumea pura a muntelui; in acest mod, ea instaureaza biruinja bi- nelui asupra raului. Vitoria simbolizeaza triumful iubirii asupra dramei existentiale aomului si asupra réului din sufletul ome- nesc, deoarece, spune eroina, ,lumea asta-i mare si plind de rautagi”. Vinatoare Simbol inifiatic, vinatoarea_ sin- tetizeazd sensurile marilor incercari,153 miasurarea cu forta irationald, savirgi- rea sacrificiului de singe, lupta pentru supravietuire. Vinatoarea consfinteste maturizarea fiintei masculine. Simbolis- mul vinatorii se prezinta destul de firesc sub doua aspecte: omorirea animalului, adic& distrugerea Ignorangei, a tendinte- lor nefaste, si cdutarea vinatului, mersul dupa urmele lui, cea ce reprezinta cau- tarea spirituala. A merge pe urmele lasa- te de animal inseamna a urmiri calea ce duce la Marele Duh. In Egipt, este si un sport, un joc, Cu toate acestea, ea ramine un act religios de o mare important so- ciala. Vinatoarea este pentru rege un test de valoare, o afirmare vegnici de tine- rete. Bucurindu-se de privilegiul ritual, suveranul fl infruntd pe leu. Zeita Diana, patroana a vinatorii, e evocaté de Emi- nescu; ,Un trup inalt si mladeit,/ Un arc de aur pe-al ei umdr,/ Ea trece mindrd la vinat/ $i peste frunze fara numdr/ Abia 0 urmd a ldsat”. Sens sacramental are vin&toarea legendara a voievodului Dra- gos; urmiarirea vinatului pina in locul statornicit viitorului teritoriu statal su- gereaza ca rostul omului este de a cduta semnele devenirii sale istorice in fortele ascunse ale naturii. In basmul ,,Tinereje fara batrinefe ...”, printul ajunge in va- lea Plingerii, dupa ce trage a treia sigea- té dupa vinatul urmarit — ritual pentru fiinta ratacit&, care a pierdut legatura cu lumea harazit& prin destin. Vinatoarea domneasc& este un ritual de initiere. Pelerinajul domnesc ilustrea- 74 motivul cdutirii solutillor de implinire a unui destin individual (al voievodului) si colectiv destinul Moldovei. Vindtoarea apare ca o metaford a acestei cilatorii pe Verticali, spre calea edenica a inceputuri- lor. $tefan cel Mare, personajul romanului »Fratii Jderi” de M. Sadoveanu, particip’ la o vinatoare, care, de fapt, constituie un pretext pentru a se intilni cu sihastrii de pe muntele Ceahliu, reluind parca legenda intemeierii Moldovei cu vinitoarea bou- ralui, dar si legenda cu Daniil Sihastrul. In context, vindtoarea sugereaz’ intoarcerea ciclica la obirgii, legitura cu cei ce stau sub farine. In ,Moartea cAprioarei” de N. La- bis, motivul implica o sugestie a initie- tii adolescentului in lumea maturilor. Odat& cu moartea cAprioarei, moare si inocenta copilului. Vint/ Vifor Simbolismul vintului imbraci mai multe aspecte. Este, din cauza agitatiei care-I caracterizeaza, un simbol de va- nitate, de instabilitate, de inconstanta. Este o fortd elementara care apartine Titanilor si deci e violent si orb. Pe de alta parte, vintul este sinonim cu sufletul ‘gi, in consecinyé, cu Duhul, cu influxul spiritual de origine cereasca. De la vint vine si numele Sfintului Duh. ,Duhul lui Dumnezeu” ce poarti deasupra Apelor este numit ,,vint”. Dupa traditiile hin- duse, vintul s-ar fi nascut din spririt si ar fi zmislit lumina. Vintul joaca rolul de suport al lumii gi de regulator al echi- librelor cosmice si morale. In tradi biblice, vinturile sint suflul Domnului. Suflul Domnului a organizat haosul, a insufletit primul om. Briza printre ra- muri anun{& apropierea lui Dumnezeu. Vinturile insufletesc, pedepsesc, pova- tuiesc, sint o manifestare a divinului, care vrea si-si comunice emotiile, de la blindejea cea mai dragastoasa la minia154 cea mai impetuoasa. Forta care marcheaza directiile spa- tiului lumesc, divinitatea care contro- Jeaz universul prin miscarea lui nein- trerupta, vintul este proiectat alegoric in imaginatia populara strabatind vazdu- hul pe un cal sau zburind ajutat de aripi triage; forta lui destabilizeaza gindurile fiin{ei si are puterea de a deochea: ,De-o fi deocheat de vint,/ sa-i pice aripile/ sa-i fie ciuda...” V. Alecsandri descrie vintul ca pe un zeu infantil, lipsit de indurare si de remuscari: In tuspatru parti a lumei turbat vintul se tot duce,/ Ca paginul pe morminturi rasturnind crestina cruce” (,,Vintul”). Pentru Dimitrie Anghel vin- tul este ,un urias nebun”, care ,mingiie crestetele copacilor batrini”. In ,Scrisoarea III” de M. Emines- cu, atestim motivul uraganului, sensul propriu al cdruia este acela de vint foar- te puternic, cu actiune distrugatoare; figurat, el denota forta turcilor care au nimicit totul in inaintarea lor vijelioasa: nuraganul ridicat de Semiluna”. In poezia ,Fulg” de N. Labis, motivul implicd sugestia stirii de agitatie interioa- ¥4,ce schimba conditia fulgului de nea ,rd- sucindu-l cu urd” cdtre pamint. Interven- fia vintului este brutala, declangatoare de energii necontrolate: Care vint nelinistit/ rasucindu-te cu urdJ Ti-a minat catre pa- mint/ Prea gingasa ta fipturd?” Vintul din pastelul ,Sfirsit de toam- na” de V. Alecsandri sugereazi grozavia iernii ce se apropie: ,Ziua scade; iarna vine, vine pe crivaf cdlare!/ Vintul suiera prin hornuri, raspindind infiorare”. La Bacovia, sunetele sinistre repre- zinta, simbolic, dezechilibrul lumii. Poe- tul trdiegte realitatea intens, el coboard in infern, intr-un bogat registru psiholo- gic, care atinge disperarea si dezordinea lumii organice: poetul este un insingurat intr-o lume ce trece printr-o crizA si care intra in descompunere: , Toamna a fipat cu-n trist accent/ Vintul sund.../ Ling usd frunzele s-au strins,/ De departe vin ecouri vechi de plins...” In textul ,,Epilog” de L. Blaga, vintul semnificd spulberarea vietii, fara nici o consolare: , Ingenunchez in vint,/ Miine oasele/ au sit-mi cada de pe cruce./ Inapoi nici un drum nu mai duce, Ingenunchez in vint:/ linga steaua cea mai trista”. La O. Goga, motivul furtunii se aso- ciaza frimintarilor celor multi $i oropsi- ti: ln suflet seamand-mi furtuna,/ Sa-1 simt in matca-i cum se zbate,/ Cum tot amarul se revarsa/ Pe strunele infiorate” (.Rugaciune”). Vintul de afar’, ajuns in culmea ne- buniei in nuvela In vreme de rizboi” de 1. L, Caragiale, face s4 trosneasca zidurile hanului batrin. Imaginea auditiva a vin- tului ¢ un fel de cintare cu nenumarate gi ciudate injelesuri si sugereaz4 prabusirea lui Stavrache, loviturd definitiva. primits de mintea lui buimaticd gi confuza, care incurc4 realitatea cu imaginile din cosma- ruri. Hangiul se clatin’ puternic, de parcd »tot viforul care urla in noaptea grozavi ar Sindpadit dintr-o data peste el.” Vultur/ Soim Rege al pasarilor, mesager al focului ceresc, vulturul este singurul ce poate si Priveasca soarele, Piri a-si arde ochii Vulturul insofeste pe cei mai mari zei yi pe cei mai mari eroi: este atributul lui Zeus gi al lui Christos, este emblema155 imperiala a lui Cezar si a lui Napoleon. De asemenea, se prezinta ca simbol al tatalui si al paternitatii. Mai e simbol al contemplarii, de care se leaga atribuirea unui vultur Sfintului Ioan si Evangheliei sale. Aripile sale desficute evoca linia frinta a fulgerului sau bratele crucii. Cel- de-Sus trimite vulturul in ajutorul oa- menilor chinuiti de duhurile rele, care le aduc boli si moarte. Vulturul se expune soarelui; cind penele lui s-au inchis, se cufunda intr-o apa limpede gi regiseste astfel o noua tinerefe. In lumea crestina, se crede cd el ia sufletul mortului pe ari- pile sale pentru a-l duce inapoi la Dum- nezeu. Pasdre-mesager, vulturul simbo- lizeaz& puterea, aspiratia spiritual’, dar sirapacitatea. In mituri, vulturul este socotit pasire solar. In literatura noastra se regaseste ca simbol al puterii si al inalpirii. In dra- ma ,,Apus de soare” a lui Delavrancea, vulturul patroneaz simbolic nasterea lui Stefan cel Mare, iar in ,Nunta Zamfi- rei” de G. Cogbuc este insemn princiar: »Voinicii cai spurmau tn salt;/ Si-n creas- ta coifului inalt/ Prin vulturi vintul viu vuia,/ Vrun print mai tindr cind trecea/ Cu-n brat in sold si pe prasea/ Cu cela- lalt”. Vulturul este reprezentat, in legen- dele roménegti, ca pasdrea care poate privi soarele. In nuvela La vulturi!” de Gala Galaction, simbolul apare cu sem- nificatii legate de supravietuirea precard a unei colectivitati aflaté sub ameninta- tea istoriei. »Vulturii carpatici”, in poemul ,.Dan, capitan de plai” de V. Alecsandri, sint simbol al puterii, al dorintei de libertate ~ aspiratie raportata la spatiul geografic tomanesc, al comuniunii om-natura: wlar vulturii carpatici cu zborul indraz- nef/ Faceau un cortegiu falnic eroulut drumeg”. In acelasi text, soimul reflect indrazneala, curajul, traiul aspru in sin- guratate al personajului central:"Batri- nul Dan traieste ca soimul singuratic...” In sonetul ,,In gridina Ghetsemani” de V. Voiculescu, inaintea marii .nopfi” pe care trebuie s-o strabata lisus trec pi- sarile morfii, ulii: , Treceau batdi de aripi prin vraistea gradinii/ $i uliii de sear& dau roate dupa prada”. Uli, pasari de prada, sugereaz’ dusmanii Domnului Tisus Christos, precum gi ideea ca, in cu- rind, va avea loc jertfirea omului Iisus, intru nemoarte. In poezia ,,Pasirea lui Dumnezeu”, motivul constituie o moda- litate de sacralizare a fapturii: ,Un vul- tur are cuib in mine,/ Il simt cum filfiie mereu/ $i vulturul, precum stiti bine,/ E pasdrea lui Dumnezeu”. Este simbolic titlul romanului ,Ne- amul Soimarestilor” de M. Sadoveanu, indicind asupra celor mai alese calita- ti ale neamului de rizegi: dragostea de libertate, indirjire, demnitate. Cind se dezamageste in dragostea pentru Mag- da, Tudor Soimaru se intoarce la cuibul de pe Raut .ca un vultur ranit”, Zbor Zborul exprima o dorint’ de sub- limare, de ciutare a unei armonii inte- rioare, de depasire a conflictelor. Vointa de a-gi afirma puterea in cer nu face de- cit s§ compenseze sentimentul neputin- fei de pe pamint. Exista ceva infantil in dorinta omului de a cuceri spatii astrale prin zbor, or, dovedeste incapacitatea acestei societati de a-yi rezolva propriile probleme. Zborul reinnoieste mitul lui156 Icar care fuge de sine, crezind c& se in- alfa spre cer. El exprima dorinta de con- fruntare cu timpul si de infringere a dis- tantelor. Zborul reprezintd o proiectie a dorintelor nestivilite. Dupa Eliade, zbo- rul sugereaz’ dorinja omului de a rupe legaturile care il tin prins de pamint. Ca simbol al libertatii, poate fi in- terpretata i incercarea lui Manole de a cobori de pe acoperisul bisericii cu aripi de sindrili ugoare (,Monastirea Arge- gului”), dar gi ascensiunea lui Hiperion, care zboari purtat de dor, pentru a se elibera de povara vesniciei: ,,Porni Iucea- farul. Cresteau/ In cer a lui aripe,/ $i cdi de mii de ani treceau/ In tot atitea clipe” (,Luceafirul” M. Eminescu). Zburind peste punctul zero al Creatiei, in care sa- lisluia Demiurgul, Luceafarul isi cistiga conditia de spirit pur: ,EI zboara, gind purtat de dor...” La N. Labis, zborul constituie setea unei schimbari aflate sub semnul insa- tisfactiei, expresia spontana a spiritului Hiuntric dornic sa se afirme: ,Aripa mea se izbeste mereu de zabrelele nemarginirii”. »Zborul spre zenit” din poezia ,In noiembrie” de $t. Augustin-Doinas ex- primi cdutarea armoniei_ interioare. Acesta e drumul poeziei, drumul literei de foc, pe care autorul o doreste s4 cu- treiere prin lumea dreapta si purifica- toare: ,Numiai litera de foc ...stie zborul spre zenit” . In poezia lui G. Vieru, motivul este utilizat cu un accent interior, drama- tic, ce tine de imbatrinirea naturii (fata miicufei): ,,Pe sfinte ape tremurinde/ Din ceruri frunze se praval/ Imbatri- nind nespus de tare/ In zborul dintre ram si val”. Zburator In credintele vechi, iubirea este con- siderati o fortd magic si este pusd pe seama unor fiinfe demonice - zine si zburatori. Fiinté fabuloasa, zburatorul, metamorfozindu-se intr-un fermecator tinar, se strecoara noaptea in casele fete- lor de miritat si le rapeste linistea, ino- culindu-le o stare de dor greu, de boala gi de fericire nelamuritd, adicdstarea de indragostit. Conform unei credinte, Zbur&torul ia nastere dintr-un sarpe vic- torios; in urma confruntirii dintre serpi, din secretiile lor se iveste o piatra stralu- citoare si fermecata; sarpele care inghite piatra se transforma in zburator. Iubirea demonica a zburatorilor pentru fiinje pamintesti reprezinté o amenintare, 0 proba gio ispitire. Ca mit care explicd aparitia senti- mentelor de iubire, a fost dezvoltat in numeroase opere din literatura noastra culta. Motivul este reluat de I, Heliade- Radulescu in poemul ,,Zburatorul”, in care este infatisat ca aparitie luminoasa in noapte, fiind numit: ,Balaur de lumi- nd cu coada-nflacdrata,/ $i pietre neste- mate lucea pe el ca foc./ Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;/ Dar lipsa de-a lui dragosti! Departe de ast loc!”. Florica, personaj din aceasta balada, e cuprins& de un dor nespus”, cade intr-o visare gi pierde legatura cu realitatea. Intr-o poezie de V. Alecsandri, zbura- torul e reprezentat ca simbol selenar. Sub impulsul lunii, ,,Zamfira in multe rinduri/ Videa o umbra zburind prin nori,/ $i toata noaptea sta ea pe ginduri/ In doruri tainici, ' in dulci fiori” (,,Crai Nou”). { M. Eminescu re-creazi motivul in} poemul ,,Cilin (file de poveste)”: ,Ea a]157 doua zi se mird, cum de firele sint rup- te,/ $i-n oglinda-ale ei buze vede vinele sint supte -/ Ea zimbind si trist se uitd, sopoteste blind din gurd: ,Zburdtor cu negre plete, vin-la noapte de ma fura”. In poemul ,,Luceafarul”, motivul se con- cretizeaza prin faptul c& Luceafirul, ca gi Zburatorul, se arati fetei de imparat, o determin’ s& se indragosteascd de el si apoi dispare. Astfel, fascinatia resimyita de Catalina sub imperiul luminii side- rale sugereaza triirea maladiva a fiintei stapinite de Zburator. Zimbru/ Bour Animal din timpuri stravechi, bourul apare ca simbol al intemeierii Moldovei si ca element preluat si in stema Princi- patelor Unite; reprezentarea bourului cu stea in frunte gi asezat intre soare si lund sugereaz sensuri legate de armonia uni- versala si de imaginea globala a lumii. In mitul despre originea statului medieval Moldova, bourul, asemuit cu zimbrul, are rolul animalului vinat, dar si al animalului indrumator. In momentele de criz sau in marile incercari ale istoriei, omul primitiv avea nevoie de un ,animal-indrumator”, pe care il angaja intr-o vinatoare ritualica, adica intr-o actiune de gisire a drumului cel bun. Cu acest sens este posibil sa fi fost folosit si animalul mentionat in legenda despre vinatoarea lui Dragos. In legenda despre intemeierea Moldovei, asa cum © expune Grigore Ureche in cronica sa, Dragos pleacd in Maramures in urmari- tea unui bour sau a unui zimbru si ajunge intr-un loc din care nu mai pleacds igi inte- meiaza un stat siti spune Moldova. Legen- da sugereaza si functia de jertf& sacramen- tala a bourului: orice sacrificiu de singe consfinjegte ceva. Faptul cd efigia bourului apare apoi in stema Moldovei dovedeste 4 el simbolizeazA un atribut al intemeie- rii, al cistig&rii identintitatii de neam; el este animalul cu stea in frunte, insemnat, ales si destinat s4 reprezinte 0 colectivitate, intocmai ca in timpurile dacice, in care se stie ci animalul era venerat. Eminescu reia acest motiv mitic in poemul ,,Memento mori”, in care osti- rea zeilor daci calaregte bouri care ajung cu ,fruntea in nori”. In romanul ,Fratii Jderi” de M. Sadoveanu, bourul sihastru- lui este alb si are functii protectoare; este »slujitorul schivnicului”, face legatura intre pestera sihastrului si manistire, cd- lugarii il impovareaz4 cu daruri pentru omul cel sfint, iar aparitiile lui regulate dau de veste lumii cA schivnicul nu s-a stins inca. In timpul vinatorii voievoda- le, el trece ca o aparitie de vis, este ,vazut de tofi vindtorii”, pare coborit dintr-o poveste de ,mirare”, este un mesager, dar gi un semn benefic pentru voievodul care voia s& capete certitudinea ca riz- boiul trebuie pornit. Astfel zimbrul este simbolul emblematic atestind vechimea Moldovei si permanenta virstei de aur, prelungite prin neintrerupta persistenta a preistoriei in istorie. Prezent in poemul ,,Dan, capitan de plai” de V. Alecsandri, printr-o com- paratie referitoare la personajul Ursan (,pletos ca zimbrul”), motivul, la modul simbolic, caracterizeazd pe toti oste- nii care coboara din istorie gi care ,au dormit” ,pe buzdugan’”, fiind mereu in razboi.