1.CE ESTE O AFACERE?

Viata sociala ne obliga sa lucram, sa initiem afaceri, sa desfasuram o activitate

utila. Ce inseamna de fapt o afacere?
Englezii folosesc cuvantul pentru a defini mai multe categorii de relatii
interumane, inclusiv pe cele care au continut patrimonial.
Afacerea poate fi definita ca un raport intre doi oameni care trateaza pentru a-si
impune unul altuia interese morale sau materiale. Ea poate apartine unui singur
intreprinzator, care isi asuma intregul risc sau mai multor persoane asociate care se
inteleg sa imparta intr-un anumit mod drepturile si obligatiile.
O simpla privire aruncata asupra biografiei unor oameni mari este de ajuns sa ne
convinga ca multi dintre acestia au fost oameni de afaceri.
Inteleptul Thales din Milet, Solomon al doilea, intemeietor al Atenei, si
matematicianul Hipocrate au fost comercianti. Platon si-a scos cheltiuelile pentru drumul
sau in Egipt vanzand, pe unde trecea, undelemn.
Spinosa, desi preocupat de filozofie, lustruia oglinzi pentru a-si castiga banii
necesari traiului. Botanistul Linee confectiona cisme. Shakespeare a fost administrator
de teatru, fiind apreciat ca un bun om de afaceri.
De-a lungul anilor, modul de a face o afacere a evoluat.In ultimele trei decenii,
peisajul lumii afacerilor a devenit de nerecunoscut. S-ar putea da sute si sute de exemple
de intreprinzatori particulari din lume si din Romania, care au initiat mici afaceri si au
reusit sa aiba realizari frumoase.
Astazi, succesul afacerii depinde de reactiile elastice la schimbarile pieteii, de
capacitatea de a implementa rapid noile solutii, de a se reorganiza, de a lua operativ
decizii.
Inainte de a ne lansa intr-o afacere, este necesara intocmirea unui studiu
preliminar care sa ne informeze asupra perspectivelor viitoare atat pe termen scurt cat si
pe termen lung. Aceasta munca nu e usoara, dar nu este inutila deoarece ne fereste de
esec.
Fiecare tip de afacere are anumite trasaturi specifice, anumite secrete, care luate in
calcul, asigura succesul. Insa cel care initiaza o afacere trebuie sa nu faca lucruri care
sunt inacceptabile din punct de vedere legal sau social. Nu trebuie folosite orice mijloace
pentru a reusi in afaceri.

2.MOTIVATIA INITIERII UNEI AFACERI

 2

Ceea ce motiveaza un om pentru a porni o afacere difera de la individ la individ,

intrucat depinde de nevoile si de felul fiecaruia de a fi, de a gandi, de a concepe rolul si
valoarea vietii.
Procesul motivational, definit de Schumpeter (1942) drept”impuls inovativ” si de
Mc Lelland (1961) drept “nevoia pentru realizari”, reprezinta scanteia care declanseaza
procesul de creare, lansare si crestere a unei afaceri, drumul spre succes sau spre esec al
intrperinzatorului.
O mare parte din literatura de specialitate subliniaza ca motivatia de baza pentru
un intreprinzator o reprezinta maximizarea profitului.Intr-adevar, profitul joaca un rol
fundamental in procesul de orientare a activitatii intreprinzatorilor, de alocare sau
nealocare a resurselor, constituiind recompense pe care acestia o primesc pentru
asumarea riscului, sau pentru rolul de inovator pe care il joaca. El actioneaza,de
asemenea nu numai la nivelul intreprinzatorilor, ci si la nivelul activitatii tuturor
angajatilor. Decizia de a deveni intreprinzator apare sub influenta unei structuri complexe
de motivatii neputand fi redusa la un singur factor, profitul.
Un studiu intreprins asupra unor intreprinzatori privind motivarea initierii unei
afaceri, arata ca la intrebarea “Ce v-a determinat sa va lansati intr-o afacere?” raspunsul
lor usor surprins a fost:”Bineinteles, pentru a castiga bani”. Dupa un timp, unii au mai
adaugat: pentru a sta pe picioarele proprii,pentru a veni in contact cu multi oameni,
pentru a fi independent etc.
Pentru multi intreprinzatori, posibilitatea de a castiga bani multi constituie un
motiv important pentru a porni o afacere dar imbogatirea rapida nu constituie singurul
motiv. Omul nu vrea numai sa existe si sa aiba asigurat viitorul, el mai vrea sa fie luat in
seama de cei din jur si sa valorize ceva in ochii lor. Pentru multi oameni, succesul
profesional se afla in fruntea importantei valorilor.
De asemenea, literatura de specialitate prezinta drept motivatii pentru pornirea
unei afaceri: mandria de a obtine produse deosebite, dobandirea de autoritate, puterea,
libertatea, flexibilitatea in miscare, posibilitatea de a sta pe propriile picioare,
posibilitatea de a venii in contact cu clientii, castigul, recunoasterea, proprietatea private
in sine, securitatea, starea dobandita.
Motivatiile care determina un om sa initieze o afacere, se pot clasifica in mai
multe categorii:
 Motivatii profesionale:
 perspectiva unei munci atragatoare;
 perspectiva de a face descoperiri;
 perspectiva de a perfectiona metode si tehnici antreprenoriale;
 sesizarea unei oportunitati a pietei si dorinta de fructificare a acesteia;
 punerea in practica a unei ambitii mai vechi, a unei pasiuni, sau a unui
hobby;

 Motivatii psihologice:
 statutul si respectul social ce decurge din pozitia de inteprinzator;
 renumele ce se poate obtine;
 extinderea relatiilor;
 statutul de a fi propriul stapan si de a lucra pentru propria persoana;
 3

 oferirea unui sentiment de independenta, prin eliberarea de sub controlul si

regulile unei organizatii birocratice;
 eliberarea din limitele unei salarizari standardizate, pentru o munca
standardizata;
 dorinta de a se angaja intr-o munca inalt creative prin eliminarea
activitatilor de rutina ;
 aplicarea unor cunostinte dobandite in perioada anterioara ca angajat
referitoare la un produs sau serviciu la un anumit domeniu de activitate
 Motivatii materiale:
 posibilitatea de a obtine castiguri mari;
 asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie;
 siguranta locului de munca;
 Motivatii morale:
 perspectiva de a realiza ceva deosebit;
 perspectiva de a participa la progresul societatii.
Toate aceste motivatii care pot determina initierea unei afaceri se regasesc in trei
mari categorii: puterea, independenta oferita si dorinta de explorare. Ele apar la toti
intreprinzatorii dar nu asa in forma pura ci in diferite proportii, una dintre categorii
obtinand de obicei o pondere mai mare.
Consideram insa ca mai exista un motiv care determina oamenii sa initieze
afaceri si anume pornirea naturala spre creatie. Sentimentul de mandrie, cunoscut de
oricine, de a fi realizat ceva, plecand de la propria idée, constituie un motiv puternic
pentru a initia o afacere.
I n acelasi timp procesul luarii deciziei de a deveni intreprinzator este strans legat
de evidentierea problemelor pe care le poate ridica activitatea de intreprinzator, a
posibilelor dezavantaje care pot sa apara:
 Incertitudinea venitului. Deschiderea si punerea pe picioare a unei afaceri nu ofera
garantia ca intreprinzatorul va obtine bani suficienti pentru a supravietui. In
momentele de inceput ale afacerii proprietarul are probleme financiare si obligatii si
trebuie sa-si mentina afacerea pe linia de plutire.Un venit regulat este absent si
proprietarul este ultimul care trebuie platit.
 Riscul pierderii intregului capital investit.Rata de supravietuire a afacerilor mici
este mica : 60% din noile afaceri esueaza dupa 6 ani, iar probabilitatea de esec este de
35%. Intreprinzatorii care esueaza in afaceri isi vor pierde capitalull investit.Pentru
multi, pierderea este mai mare decat pierderea financiara, ei fiind afectati si
psihologic pentru ca esecul inseamna si esec personal.
 Considerabila cantitate de munca si stres referitoare la derularea propriei
afaceri. Cine vrea sa porneasca o afacere, trebuie sa munceasca din greu, de
dimineata pana noaptea tarziu. Consumul de timp si energie este considerabil mai ales
pentru perioada de inceput a afacerii. La fel si timpul pe care isi pot permite sa si-l
petreaca in mijlocul familiei este foarte redus. De asemeni stresul este mai mare
pentru proprietarul-manager al unei intrprinderi, mici care trebuie sa ia toate deciziile
singur.
 Permanenta asumare a responsabilitatii. Este teribil sa fii sef, dar multi
intreprinzatori se plang de faptul ca trebuie sa ia decizii in domenii in care nu sunt
 4

intotdeauna competenti. In cazul in care nu reusesc sa apeleze la conzultanti de

specialitate, presiunea creste rapid. Constatarea ca deciziile luate pot cauza succes sau
esec are efect negativ asupra unor intreprinzatori, devenind un veritabil factor de
stres.
 Lipsa de securitate in comparatie cu o slujba sigura in cadrul unei organizatii
puternice.
In aceasta faza a initierii umei noi afaceri, deosebit de importanta este evaluarea
riscului, a posibilelor consecinte ale esecului in afaceri. In perioada elaborarii deciziei de
a deveni intreprinzator si a cristalizarii motivatiilor care vor sta la baza creerii unei noi
afaceri, intreprinzatorul se caracterizeaza printr-un optimism deplin, conceptual de risc
fiind greu de acceptat, iar esecul, ca un fenomen care apare doar la alti intreprinzatori. El
se concentreaza asupra oportunitatii, neglijand de mai multe ori, analiza riscului.
Optimismul trebuie temperat cu prudenta, eforturile trebuiind indreptate spre
minimizarea riscurilor si incertitudinilor, fara se se ajunga la accentuarea pesimismului, a
lipsei de actiune in fructificarea oportunitatilor.
Liles a identificat patru zone critice ale riscului:
a) riscul financiar – propriile economii si garantiile bancare;
b) riscul carierei – cei care esueaza pot fi acceptati mai greu pe piata muncii sau pot
stabili mai dificil relatii de afaceri;
c) riscul familial – stress, emotii pentru familie, pierdrea prestigiului;
d) riscul psihic – intreprinzatorul se poate identifica atat de mult cu afacerea, incat
poate privi esecul afacerii ca pe unul personal.
Referitor la motivatii, cercetarile efectuate atat in economiile de piata, cat si in
cele de transitie au demonstrat ca prima motivatie nu o constituie banii, realizarea unor
castiguri financiare cat mai mari, ci aplicarea cunostintelor, a experientei si a ideilor intr-
un anumit domeniu, in directia valorificarii unei oportunitati a pietei. Mai mult, se
considera ca intreprinzatorii care sunt motivate in mod primar de bani, nu constituie o
categorie de intreprinzatori care vor prezenta reale perspective de succes. Bineinteles,
concentrarea inreprinzatorului asupra oportunitatii, va conduce ulterior, la realizarea de
profit.
Motivatia obtinerii unui profit, cat mai mare nu este in intregime o motivatie
pozitiva la nivelul multor intreprinzatori din economiile de tranzitie. Ei nu au o atitudine
economica in directia reinvestirii profitului pentru crestere, ci au in vedere consumarea
acestuia in scopuri neproductive, dintr-o tendinta de copiere a unui mod de viata
occidental. Aceasta este atat consecinta unei lipse de educatie economica, cat si de
intelegere a valorilor de baza ale activitatii de intreprinzator.

3.CALITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR

 5

CONCEPTUL DE MIC INTREPRINZATOR.

Asupra reusitei unei afaceri isi pun amprenta mai multi factori care orienteaza
rentabilitatea ei. Unul dintre acestia este si calitatea intreprinzatorului. Ea asigura
adaptarea afacerii la cerintele pietei si la realizarea unui profit ridicat.
Sunt afaceri cu multiple posibilitati de success si care nu reusesc din cauza
intreprinzatorului. Nu orice persoana poate deveni intreprinzator. Lansarea intr-o afacere
impune existenta unei minime vocatii, dublata de cunostintele economice, psihologice si
juridice. Se apreciaza ca educatia si instruirea influenteaza formarea intreprinzatorului,
dar daca nu are vocatie pentru afaceri, nici o pregatire nu-l poate schimba in bine.
Se poate spune ca intreprinzatorul este persoana care da dovada de initiativa in
abordarea unei probleme. In sensul economiei de piata, intreprinzatorul este persoana ce
initiaza individual sau in asociere o afacere, care investeste capital si actioneaza in
industrie, agricultura.

CAPACITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR.

Un intreprinzator, deci cel care initiaza o afacere proprie trebuie sa posede
urmatoarele calitati:
a) Capacitatea de legatura si motivare. Intreprinzatorul vine in contact cu multi
oameni care se comporta diferit sub aspectul atitudinii umane si profesionale. De
aceea capacitatea de a tine legatura cu acestia si schimbul rapid de informatii sunt
conditii esentiale pentru success. Cu cei cu care vine in contact, intreprinzatorul
trebuie sa se situeze in raporturi de incredere. La aceasta trebuie sa se adauge
puterea de convingere.
b) Capacitatea de coordonare si intregare. Intreprinzatorul trebuie sa se ocupe,
si de piata, si de pret, si de profit, si de productie etc. Aceasta presupune o mare
capacitate de coordonare si intregare. El trebuie sa cunoasca tehnicile
organizatorice moderne sis a aiba capacitatea sa se ocupe de detalii fara a le
supraestima. Dar capacitatea de coordonare nu rezolva totul. Intreprinzatorul nu
trebuie sa se limiteze la armonizarea realizarilor proprii cu ale altora, el trebuie in
primul rand sa le poata integra. Aceasta inseamna ca trebuie sa aiba si capacitatea
de discriminare, fiind capabil de a stabili prioritati. El trebuie sa deosebeasca
urgenta extrema de urgenta obisnuita.
c) Capacitatea intreprinzatoare in materie de detalii. Intreprinzatorul trebuie
sa fie convins de o idee, de un lait motiv, de produsul sau. El se angajeaza de la
inceput ca folosind toate detaliile, sa exceleze in tot ceea ce face.
d) Capacitatea de autodisciplina. Intreprinzatorul este o persoana independenta,
fixandu-si singur scopurile si mijloacele de actiune. El este considerat primul
angajat al afacerii sale, aflat in serviciul acestea si nu invers. De aceea, trebuie sa-
si gaseasca satisfactia principala in activitatea creatoare pentru afacere, nu in
problemele de interes personal, depasind momentele cand apar situatii critice,
inerente in orice afacere.
 6

e) Capacitatea de decizie. Intreprinzatorul este un om al deciziei chibzuite, dar

univoce. Trebuie sa posede abilitatea de a chibzui cu repeziciune si a viza moi
obiective. Nu trebuie sa fie sovaielnic si nici nesigur in decizii.

TRASATURILE CARACTERISTICE INTREPRINZATORULUI DE SUCCES

O alta abordare a calitatilor necesare unui intreprinzator poate fi facuta din punct
de vedere al trasaturilor care se observa in mod constant la oamenii de afaceri si de
success.
1) Dorinta de responsabilitate. Intreprinzatorul are o responsabilitate personala pentru
ceea ce face si fata de cei cu care este asociat. Responsabilitatea lui se refera la
obligatiile pe care trebuie sa si le assume fata de mersul afacerii si fata de parteneri.
2) Preferinta pentru risc moderat. A fi intreprinzator inseamna si a risca si daca totul
merge bine inseamna a castiga. De aceea in toate imprejurarile, intreprinzatorul isi
calculeaza riscurile. Acestea trebuie sa ramana la acel nivel la care, dupa regulile
probabilitatii, pierderile vor fi intotdeauna compensate prin castiguri.
3) Incredere in succesul personal. Adevaratul intreprinzator are incredere suprema in el
si crede ca indifferent de greutatea obstacolelor, acestea vor fi invinse. Dar chiar daca
crede cu tarie in succesul afacerii sale, intreprinzatorul este un realist. Nu intalnim
“visatori cu ochii deschisi” in postura de intreprinzatori. Ei isi fixeaza teluri mari dar
care pot fi realizate cu resursele de care dispun.
4) Dorinta de a avea o reactie inversa imediata. Se afirma ca in afaceri cine are
informatia stapaneste situatia. De aceea, intreprinzatorul vrea sa stie in orice moment
mersul afacerii, organizand obtinerea informatiilor necesare pentru aceasta.
5) Nivel mare de energie. Ceea ce deosebeste un intreprinzator de restul semenilor sai
este in primul rand energia si apoi inteligenta. Intreprinzatorul de success are
intotdeauna puterea de a o lua de la capat
6) Orientare spre viitor. Intreprinzatorul priveste inainte, fiind mai mult interesat de ce
s-ar putea face maine decat de ce s-a facut ieri. Afacerea prin natura ei este orientata
spre viitor. Achizitiile, productia, administrarea stocurilor, publicitatea nu au sens
decat pentru viitor
7) Dexteritate organizatorica. Aceasta trasatura este ceruta de faptul ca imprejurarile
interne si externe in care se desfasoara o afacere nu raman niciodata aceleasi. Pietele
de desfacere si sursele de aprvizionare se schimba, tehnica avanseaza, au loc
modificari in structura si calificarea fortei de munca. Daca nu se tine seama in
organizarea desfasurarii afacerii de aceste modificari, pot apare influente negative.
8) Motivatie pentru bani. Pentru majoritatea intreprinzatorilor, banul nu este o tinta in
viata. Totusi felul cum se folosesc, cum ii obtin si cum ii cheltuiesc n poate fi
indiferent, deoarece reprezinta o conditie esentiala pentru pornirea afacerii.
 7

Pe langa aceste trasaturi, ar mai trebui sa mentionam si altele cum ar fi

creativitatea, inteligenta, varsta. De asemeni intreprinzatorul nu se poate lansa in afaceri
daca nu are cunostinte privind contabilitatea firmelor mici si mijlocii, legislatia in
vigoare, cunostinte de management.
Nu este neaparat necesar ca un individ sa aiba toate aceste trasaturi pentru a reusi
in afaceri.
Chiar daca un intreprinzator poseda calitatile prezentate, nu este sigur ca va reusi
sa-si faca afacerea rentabila. Succesul afacerii depinde de capacitatea intreprinzatorului
de a manifesta initiativa astfel incat sa-si asigure conditiile necesare obtinerii profitului
maxim.

4.ELEMENTELE CREǍRII UNEI NOI AFACERI

Decizia de a deveni intreprinzator este mai putin complexa decat punerea deciziei
in practica, mai ales cand se refera la activitatea complexa de creare si lansare a unei noi
afaceri si nu la cumpararea uneia deja existenta sau recurgerea la franchising.
Optiunea pentru initierea unei afaceri proprii are la baza analiza atenta a
avantajelor si dezavantajelor unei asemenea intreprinderi si va fi luata doar daca
avantajele vor fi mai mari decat dezavantajele.
Conform teoriei economice, intrarea pe piata a noilor firme se realizeaza cand
piata ofera o oportunitate. Perspectivele intrarii unor noi intreprinderi pe piata conduc la
perfectionarea activitatii firmelor existente in directia realizarii celor mai eficiente
combinari ale factorilor de productie. In conditiile in care oportunitatile pe care s-a bazat
activitatea firmei dipar, fima va iesi de pe piata. Acesta este un process dinamic ce
asigura, conform viziunii lui Schumpeter, “fenomenul de distrugere creativa” prin care
intreprinderile creaza noi produse si servicii care vor inlocui traditiile trecutului.
Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a factorilor de
productie de cautare a pietelor de aprovizionare si desfacere, de evaluare si asumare a
riscurilor de catre intreprinzator. In viziunea lui Timmons, aceasta activitate are la baza
trei elemente esentiale:
a) existenta unei oportunitati a pietei care poate fi valorificata;
b) intreprinzatorul sau echipa;
c) resursele necesare pentru valorificarea oportunitatii.
Ideea trebuie sa se bazeze pe o reala oportunitate a pietei, care va face obiectul
unei evaluari. Aceasta evaluare se desfasoara in stransa legatura cu determinarea
necesarului de resurse. Pentru a stabili daca o afacere este profitabila si care este
necesarul de capital, trebuie sa estimam potentialul de vanzare pentru produsele si
serviciile sale, astfel, primul pas va fi estimarea vanzarilor urmata de estimarea costurilor
si a cerintelor de capital, iar apoi de evaluare a profitului.
In concordanta cu Pickle si Abrahamson, esenta lansarii intreprinderii este studiul
de fezabilitate sau planul de afaceri, care trebuie sa include investigarea amplasarii
 8

intreprinderii, studierea pietei, a dotarilor, a proceselor tehnologice, a personalului,

precum si p[reviziunea datelor financiare.
Swain si Tucker considera ca exista trei etape principale ale pocesului de creare si
lansare a intreprinderii:
1. conceptul de afaceri;
2. planificarea;
3. implementarea.
In concluzie, urmatoarele elemente sunt fundamentale pentru procesul de creare si
lansare cu success a unei noi afaceri:
a. ideea – bazata pe o reala oportunitate a pietei;
b. calificarea, cunostintele si experienta intreprinzatorului;
c. existenta resurselor necesare si descoperirea cailor pentru obtinerea lor;
d. motivatia bine fundamentata;
e. existenta unui mediu extern favorabil activitatii noii afaceri.
Procesul de creare aunei noi intreprinderi suporta si influenta caracteristicilor
mediului extern. In conditiile in care exista un mediu favorabil, procesul de ceare a noilor
afaceri este stimulat. Acesti factori favorizanti sunt: disponibilitatea capitalului; traditia
activitatii de intreprinzator; prezenta intreprinzatorilor cu experienta; forta de munca
calificata; accesibilitatea la inputuri materiale; gradul de dezvoltare a pietei si puterea de
cumparare a clientilor; existenta unei politici guvernamentale favorabile; disponibilitatea
terenurilr si a spatiilor; existenta unei bune infrastructuri; o buna receptare sociala si
constientizarea importantei prezentei afacerii pentru zona; disponibilitatea serviciilor de
asistenta.
In final, lansarea unei afaceri este un process de adunare a resurselor necesare
(lucratori, cladiri, echipamente, clienti, resurse banesti, furnizori), intreprinzatorii
cautand, in cadrul restrictiilor in care actioneaza sa realizeze cea mai buna combinare a
factorilor de productie.
In procesul de creare a unei noi afaceri, atunci cand intervin mai multe persoane,
asocierea trebuie realizata cu atentie, fiind o posibila viitoare sursa de conflicte.
Parteneriatul trebuie sa aiba la baza doua elemente:
- pozitia clara a partenerilor printr-o definire riguroasa a rolului managerial al
fiecaruia;
- existenta unor obiective comune.

5.FAZELE AVIZARII SI CONSTITUIRII UNEI AFACERI

PROPRII

Traseul autorizarii functionarii unei firme este diferit in functie de forma juridica
a acesteia, mai complicat in cazul socioetatilor comerciale si mai simplu in cazul
asociatiilor si persoanelor fizice.
 9

A. TRASEUL AUTORIZARII SOCIETATILOR COMERCIALE

Traseul autorizarii celor mai frcvente forme de societati comerciale si anume
societatea cu raspundere limitata si societatea in nume colectiv cuprinde mai multe faze.
1. Alegerea unui nume pentru firma, verificarea acceptabilitatii lui la
Registrul Comertului si eventuala preinregistrare a acestuia pe un termen de trei
luni. Daca se doreste ca firma sa aiba si o emblema, si aceasta trebuie verificata si
eventual rezervata pe trei luni la Registrul Comertului .
2. Redactarea si autentificarea actelor de infiintare. Actele de infiintare ale
unei societati comerciale sunt statutul si contractul.
Statutul reprezinta actul fundamental care reglementeaza constituirea,
funcrionarea si incetarea societatii. El constituie “legea partilor”, in masura in care
contine clause pe care legea le lasa in sarcina acestora de a fi stabilite. Statutul,
completeaza cadrul legal prevazut de legislatia nationala si nu-l inlatura
Cadrul general al statutului unei societati comerciale cu raspundere limitata
cuprinde urmatoarele elemente:
- forma, denumirea si sediul societatii;
- durata societatii;
- obiectul de activitate al societatii;
- capitalul societatii, aportul partilor, conditiile in care se poate realiza
majorarea/reducerea capitalului social, drepturile si obligatiile asociatilor, conditiile de
transmitere a partilor sociale;
- conducerea si administrarea societatii, in cadrul careia sre vor prevedea clause
privind numirea directorilor, numirea si atributiilor administratorilor- directori si
remunerarea colectivului de conducere;
- activitatea societatii, in care se prevede modul de angajare al personalului,
salarizarea acestuia, modul de asigurarea cu resurse materiale, modul de tinere a evidentei
contabile;
- modificarea formei juridice, dizolvarea si lichidarea societatii;
- solutionarea litigiilor;
- dispozitii finale.

Statutul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Se intocmeste un numar

de exemplare egal cu numarul asociatilor.
Autentificarea statutului se face la Notariat. Asociatii semneaza statutul in fata
notarului.
Contractul exprima in esenta acordul partilor privind constituirea societatii si
conditiile asocierii lor. Se subintelege ca societatea cu raspundere limitata cu asociat unic
nu intocmeste contractul de societate.
Pe langa elementele cuprinse in statut, nu pot lipsi dintr-un contract de societate
urmatoarele clause:
- definirea exacta si detaliata a partilor contractante;
- mentiunea expresa a acordului de constituire a asocietatii, cu precizarea formei
de societate comerciala adoptata.
 10

Contractul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Ca si in cazul statutului,

autentificarea se face la Notariat, si contractul se semneaza de catre asociati in fata
notarului.
3. Alegerea bancii pentru deschiderea contului si varsarea capitalului initial.
Legea prevede un capital initial minim pentru infiintarea unei societati cu raspundere
limitata, din care minim 60% poate fi aport in natura. Pentru societatea in nume colectiv,
nu se precizeaza un capital minim obligatoriu, deci aceasta etapa nu va fi parcursa de cei
ce vor infiinta o astfel de societate.
La deschiderea contului este necesara prezentarea actelor de infiintare ( statutul si
eventual contractul).
Daca exista aport in valuta, acesta se inregistreaza la cursul oficial al zilei .
In urma depunerii, banca elibereaza un certificat de depunere/dovada de
varsamant/chitanta pentru suma depusa, percepand si o taxa de deschidere a contului.
4. Obtinerea certificatului de cazier judiciar. Cazierul judiciar se elibereaza de
catre Ministrul de Interne si foloseste pentru obtinerea avizului consultativ de la Camera
de Comert.
5. Autorizarea functionarii firmei de catre instanta judecatoreasca. Pentru
autorizarea functionarii firmei se depune la tribunal un dosar care cuprinde: cererea
adresata instantei; documentele de infiintare a firmei; dovada efectuarii varsamantului;
certificatul de evaluare si actele de proprietate pentru aportul in natura; dovada dreptului
de folosinta pentru sediu (care trebuie sa aiba durata de cel putin un an); acordul sotiei
(exprimat la notariat) daca sediul este in coproprietate; acordul asociatiei de locatari daca
apartamentul nu este proprietate personala; cazierele judiciare ale asociatiilor; taxa de
timbru.
Judecatoria verifica dosarul, fixeaza termenul de judecata de doua saptamani,
inmaneaza solicitantului o cerere de avizare de catre Camera de Comert, Industrie si
Agricultura. Aceasta isi da avizul de utilitate pe baza documentelor de infiintare a firmei,
a cazierului si a unei taxe de avizare.
Cu avizul in dosar, instanta se pronunta asupra autorizarii infiintarii firmei.
Sentinta se redacteaza la 1-10 zile de la pronuntare si devine definitiva dupa 15 zile de la
pronuntare. Se por elibera cinci copii legalizate.
Pentru societatea in nume colectiv nu este necesara o sedinta publica ci doar o
incheiere judecatoreasca.
6. Publicarea documentelor autentificate in Monitorul Oficial..Camera de
comert asigura publicarea pe baza documentelor de infiintare, a sentintei definitive si a
unei taxe de expediere prin posta.
7. Inmatricularea la Registrul Comertului se realizeaza dupa 15 zile de la data
cand sentinta devine definitiva. Inmatricularea se face pe baza urmatoarelor elemente:
dosarul cu actele prezentate in instanta; hotararea definitive a instantei; dovada publicarii
in Monitorul Oficial; cererea de inmatriculare; dovada taxei de inmatriculare.
Certificatul de inmatriculare se obtine in termen de 15 zile lucratoare de la data
solicitarii. Din momentul inmatricularii societatea este persoana juridica si poate face acte
de comert.
8.Inregistrarea fiscala se face in termen de 15 zile de la inmatriculare si este
necesara pentru luarea in evidenta la Directia Generala a Finantelor Publice ( D.G.F.P.).
Codul fiscal se atribuie de organul fiscal territorial, care elibereaza certificatul de
 11

inregistrare fiscala pe baza certificatului de inmatriculare si a celorlalte documente

anterioare.
9. Deschiderea contului bancar se face prin deblocarea sumelor depuse in cont.
Se pot obtine apoi carnete de C.E.C. la purtator sau cu limita de suma cu care se vor plati
obligatiile firmei.
10. Obtinerea avizelor speciale la incepere functionarii societatii, daca este
necesar.
11. Obtinerea avizelor de functionare, dupa caz, de la RENEL, RAJAC,
ROMTELECOM, Pompieri, Sanepid, cod SIRUES etc.
12. Obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei
muncii de la Inspectoratul de Stat pentru Protectia Muncii de la nivelul directiilor
judetene de munca si protectie sociala sau Directia generala de munca si protectie sociala
a municipiului Bucuresti. Autorizatia este necesara in situatia in care societatea respectiva
desfasoara activitati de productie sau prestari de servicii cu personal angajat prin
contracte de munca sau conventii civile.
13. Activitati finale: confectionarea stampilelor firmei, procurarea documentelor
tipizate, deschiderea registrelor contabile.
14. Derularea afacerii : amplasarea si amenajarea tehnica, angajarea
personalului, negocierea cu furnizorii, promovarea afacerii, realizarea/comercializarea
produselor/serviciilor.

Pentru societatile comerciale cu capital strain este necesara parcurgerea a doua

etape suplimentare si anume obtinerea confirmarii Agentiei Romane de Dezvoltare pentru
inregistrarea investitiei si a certificatului de investitor.

Daca nu se doreste urmarea acestor etape se poate apela la Biroul de asistenta

pentru constituirea de societati comerciale din cadrul Camerei de Comert.
Recurgand la acest birou,se ajunge la doar la trei etape:
- Incheierea contractului si autentificarea actelor constitutive, cu prezenta tuturor
asociatilor. Biroul elaboreaza celelalte cereri de autorizare si le prezinta spre semnare
imputernicitului societatii.
- Inainterea documentatiei in instanta. Nu este necesara prezenta intreprinzatorului,
sentinta fiind preluata de birou.
- Elaborarea documentatiei finale si semnarea declaratiilor de inregistrare fiscala.
Prin urmare, intreprinzatorul completeaza doar un singur formular, celelalte le
elaboreaza biroul de asistenta pe calculator, apoi doar semneaza.
Durata primei etape este de 10 zile, acelei de-a doua de 20 zile, iar a celei de-a
treia de 13 zile.

B. TRASEUL AUTORIZARII INTREPRINDERILOR PERSOANE FIZICE SI A

ASOCIATIILOR FAMILIALE este mult mai scurt si presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
1.Obtinerea autorizatiei pentru constituire de asociatii familiale sau pentru
desfasurarea de catre persoanele fizice independente a unor activitati economice de la
primariile judetene sau a municipiului Bucuresti
 12

2. Obtinerea certificatului de inmatriculare de la Registrul Comertului. In

termen de 15 zile de la obtinerea autorizatiei trebuie depuse la Oficiul local al Registrului
Comertului din raza de domiciliu a solicitantului, urmatoarele acte : cererea de
inmatriculare, actele doveditoare (autorizatia), chitanta pentru plata taxei de
inmatriculare. Pe baza actelor depuse se obtine certificatul de inregistrare in Registrul
Comertului.
3. Inregistrarea fiscala si obtinerea codului fiscal. In termen de 5 zile de la
obtinerea certificatului de inmatriculare este necesara inscrierea in Registrul fiscal si
obtinerea codului fiscal. Pentru aceasta este necesara depunerea la D.G.F.P. sau la
Circumscriptia Financiara “Declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite”. In
termen de 15 zile de la depunere se obtine certificatul de inregistrare fiscala.

Bibliografie:

 Rusu,C.-“Managementul afacerilor mici si mijlocii”,Editura

Logos,Chisinau,1993

 Sasu,C.-“Managementul micilor afaceri”,Editura Sanvialy,Iasi,1998

 Sandu,P.-“Managementul pentru intreprinzatori”,Editura

Economica,Bucuresti,1997