THE MAD KING - THE LIFE AND TIMES OF LUDWIG II OF BAVARIA

GREG KING
REGELE NEBUN
Viata si epoca lui LUDWIG 2-lea al BAVARIEI
Cuprins
1. Mostenirea Wittelsbachilor / 11
2. Copilria / 37
3. Educatia printului mostenitor / 56
4. Reactiile sale erau aproape morbide / 72
5. Cel mai frumos tnr pe care 1-am vzut vreodat / 86
6. Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun / 97 -f: Noua domnie / 109
8. Vulturul si porumbita / 127
9. Wagner / 140
10. Lumea te va ridica n slvi" / 155
11. Necazuri crescnde / 165
12. Triumful lui Tristan / 186
13. Ludwig si Wagner mpotriva ntregii lumi / 197
14. Furtuna iminent / 204
15. Exilul / 216
16. Criza Schleswig-Holstein / 223
17. K Rzboiul de sapte sptmni / 238
18. Scandal la Tribschen / 251
19. Meistersinger, Rheingold si Walkiire / 264
20. Legturi romantice de dragoste / 279 21 O logodn dezastruoas / 290
22. Refugiul n solitudine / 307
23. Tratative si aliante / 316
24. Rzboiul franco-prusac / 326
25. Kaiserbrief / 338
26. Bavaria n tumult / 352
27. Amurgul / 360
28. Dezmembrarea guvernului / 368
29. Triumful festivalului de la Bayreuth / 379
30. Prieteniile regelui / 391
3J. Ambitii arhitectonice / 406
32. Linderhof si Herrenchiemsee / 426
33. ncurcturi financiare / 443
34. Boala regelui / 453
35. Complotul / 471
36. Lovitura de stat / 483
37. Gotterdmmerung / 503
38. Misterul lacului Starnberg 514

Epilog / 531
Nota autorului
Se folosesc n cartea de fat diverse unitti-tip ale monedei germane, nainte de formarea
Imperiului german sub hegemonia Prusiei, n 1871, era n circulatie pe teritoriul Ba variei
guldenul. Dup unificarea Germaniei, realizat de Bismark, Bavaria a adoptat noul sistem
monetar cu marca prusac, guldenul devenind egal cu aproximativ 1,75 mrci.
Maximilian losef I Rege al Bavariei 1756-1825
l. Auguste Wilhelmina Mria de Hessen 1765-1796
2. Carolina Friederike Wilhelmine de Baden 1776-1841
Luawig l, Rege al Bavariei N 1786-1868 A abdicat n 1848
1
Tereza von
Saxa Hildburghausen 1792-1854
Maximilian
A al H-lea Rege al Bavariei 1811-1864 1
Mrie Friederike de
Prusia 1825-1889
1 Matilda 1813-1862
Ludwig al M Mare Duce
1806-1877
IlI-lea de Hessen
Ludwig al Il-lea
Otto I Rege
Sophie Friederike Rege al Bavariei
al
Bavariei
1805-1872 1845-1886
1848-1916
M
1 Ludovica Wilhelmine 1808-1892 M
Luitpold, Principe-regent al Bavariei 1821-1912
M
August Ferdinand de Austria
Ludwig al IlI-lea
Rege al Bavariei
1845-1921
A abdicat n 1918
Adalbert Wilhelm 1828-1875 M
Amalia Felipe Pilar-Infant a Spaniei
Ludwig Ferdinand 1859-1949 M
Mria de la Paz Infant a Spaniei
Franz Karl
Maximilian
ArhidLce al Austriei
Duce al Bavariei
i Elizabeth, Printes a Sophie Charlotte Printes aBavariei -------------- 1 Karl Theodor
Duce al Bavariei
Bavariei
1847-1897
(Gackl")
1837-1898
M
1839-1909
M
Ferdinand
ranz Joseph mprat al Austriei
d'Orleans Duce d'Alenton
Rudolf
Print mostenitor al Austriei
Mostenirea Wittelsbachilor
Lumina moale a serii de var trzie cdea peste Miin-chen, capitala bavarez, aruncnd
umbre alungite asupra cldirilor ncrcate cu ornamente si a scuarurilor largi, pavate cu
piatr, n nalturi, pe deasupra catedralei si bisericilor oraselor, o mare aurie de cupole si

de cruci scapr sub ultimele raze ale asfintitului, n deprtare, pe fundalul cerului, Alpii
si profilau ntunecat contururile crestate, piscurile lor acoperite cu nea sclipind n reflexe
palide, trandafirii, stacojii si vinetii, care colorau amurgul. Una cte una, luminile se
iveau la ferestre, rspunznd ca un ecou lumnrilor care si plpiau flcruile n
felinarele de fier forjat nsirate de-a lungul strzilor. Aerul cald mirosea dulceag,
mblsmat de parfumurile ptrunztoare ale cununilor de caprifoi si trandafiri revrsate
n cascad peste balustradele balcoanelor. Un tumult de ncntare plutea peste oras,
huruitul trsurilor si al faetoanelor alternnd aci cu melodii si rsete slobozite de pe
terasele restaurantelor, aci cu soaptele de tain ale ndrgostitilor care se preumblau pe
malurile ru-lui Isar, aci cu frnturile de conversatii ale mesenilor aflati la cin n casele
cu ferestre lsate larg deschise, ca niste mreje gata s capteze orice adiere, ct de
trectoare.
La o deprtare de trei mile de centrul orasului, pierdut printre alei serpuitoare si suburbii
linistite, un canal lung de o mil despica n dou un parc cu vegetatie luxuriant, necat de
tei, stejari si castani. La captul canalului, oglindindu-se ca o fantasm n luciul ntunecat
al apei, se nlta Palatul Nymphenburg, resedinta de var a regilor Bavariei. Pe fundalul
noptii vratice, ferestrele palatului strluceau de lumin ca niste focuri n vlvti, vpaia
lor portocalie mprstiindu-se peste curtea exterioar, asternut cu pietris, si nvluind
santinelele n uniforme sclipitoare, care si fceau ncolo si ncoace rondurile de straj.
n lumina difuz, o figur singuratic se profila ca o umbr n cadrul uneia dintre
ferestrele nalte, sorbind, prad nelinistii, tigar dup tigar. La fiecare cteva mij nute, o
us lustruit, cu dou canaturi, a ncperii alturate, se da n lturi, tulburnd veghea
solitar a brbatului si ngduind o privire fugar, dincolo de prag, asupra tapetelor din
mtase verzuie cu joc de ape-ape. Din cnd n cnd, printul mostenitor Maximilian, cel
muncit de nelinisti, si abtea privirile de la fereastr si asculta cu atentie ncordat la
doctorii si moasele care i prezentau n rstimpuri mici rapoarte despre travaliul sotiei
sale. Se scurgea ncet, or dup or, noaptea devenind tot mai lung pentru printul care
astepta cu nfrigurare venirea pe lume a primului su copil.
Chinurile facerii n care se zbuciuma printesa de coroan Mrie erau o surs de mare
ngrijorare. Doar cu un an nainte, ea suferise un avort. Prin urmare, aceast a doua
sarcin cptase o nsemntate deosebit, att pentru viitorii printi, ct si pentru poporul
bavarez. Asteptrile tuturor se centrau exclusiv pe nasterea unui biat: numai un fiu avea
s asigure succesiunea la tron a dinastiei Wittelsbach pn n secolul al XX-lea.
Luni, 25 august 1845, la jumtate de or dup miezul noptii, tiptul viguros al pruncului
risipi tensiunea acelor momente de neliniste: Mrie adusese pe lume un biat sntos, cu
prul de culoare nchis si cu ochi negri, mostenitorul prezumtiv la tronul Bavariei.
Bunicul nou-nscutului, regele Ludwig I, a trimis imediat un comisel ca s mprtseasc
fericita veste si, n rstimp de o or, ntreaga capital miinchenez a fost desteptat din
somn de rsunetul clopotelor si de bubuitul celor o sut de salve de tun, vestind venirea
pe lume a feciorului nscut s fie rege ntr-o bun zi.
Chiar a doua zi, n arsita nbusitoare a verii trzii, arhiepiscopul Gubsattel din Miinchen
a svrsit slujba religioas a botezului n somptuoasa Festsaal* din Palatul Nymphenburg.
Sub boltile nalte ale slii, bogat n fresce, arcade n stil baroc si ornamente aurite,
familia regal bavarez si oaspetii ei, toti n picioare, urmreau din priviri cum regele
Ludwig se apropie agale de cristelnita cu lucrturi de mare finete, din mijlocul imensei
ncperi.

Monarhul purta maiestuos pe bratele-i ntinse o pern de catifea pe care era culcat nepotul
su de curnd venit pe lume: de sub ncretiturile mantiei ceremoniale de botez, din satin
garnisit cu vechi horbote, pstrat prin traditie n familia Wittelsbach, pruncul ddea din
picioruse
Festsaal (Ib. german) - Sal festiv, de serbri
si plngea. Printul mostenitor si printesa de coroan aleseser drept nasi pentru fiul lor un
grup de oameni ilustri: alturi de bunicul nou-nscutului, Ludwig I al Bavariei, ei i
induseser si pe unchiul lui, regele Otto al Greciei, si pe fratele bunicului, regele
Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, care venise special pentru acest prilej srbtoresc
de la Tegernsee, mpreun cu consoarta sa, Elizabeth.
Arhiepiscopul ridic ncetisor pruncul, l propti n n-i doitura bratului stng si cu mna
grea de inele stropi cu ap sfintit cpsorul acoperit cu pr moale ca puful, pe cnd i
drui solemn numele de botez: Otto Friedrich Wilhelm.
Dup cteva zile ns, regele Ludwig si rug fiul si nora s schimbe numele de botez al
copilului. Srbtoa^ rea crestineasc a Sfntului Ludwig, protectorul Bava-riei, se
prznuise chiar n ziua cnd i venise nepotul pe lume; era, de asemenea, printr-o ciudat
coincident, aniversarea propriei sale nasteri. Date fiind aceste semne de bun augur,
regele pretinse c se cuvine ca, n o-noarea sa, nepotul s-i primeasc numele. si astfel,
Otto avea s devin Ludwig al II-lea, intrat mai trziu n istorie drept al Bavariei.
Ludwig al II-lea s-a nscut ntr-o lume a opulentei si a privilegiilor, dar a crescut ntr-o
strlucitoare solitudine. La vrsta de optsprezece ani, el s-a urcat pe tronul bavarez, un
tnr frumos, ncnttor, vrednic de admiratie, subjugnd inimile supusilor si si
insuflndu-le sperante pentru o domnie glorioas. Douzeci si doi de ani mai trziu,
chipesul Adonis devenise un mizantrop gras si buhit, ascunzndu-se de privirile
iscoditoare ale curtenilor si compatriotilor ntr-o suit de castele din ce n ce mai
fantastice. Temndu-se pentru siguranta financiar a regatului si pentru stabilitatea
politic a Bavariei, membrii familiei sale si ai guvernului si-au unit fortele ca s-1
nlture printr-o lovitur de stat. La o zi dup detronarea sa silit, i-a fost descoperit
cadavrul, plutind printre trestiile de la malul lacului Starnberg, situat la periferia
Miinchen-ului. Perspectivele favorabile deschise de timpuriu, o dat cu suirea sa pe tron,
si extraor-dinara-i frumusete, 1-au ntruchipat n nchipuirea poporului bavarez ntr-un
erou romantic; refugiul lui n izolare, castelele somptuoase, plimbrile nocturne cu snii
aurite si moartea misterioas 1-au transformat pe Ludwig al II-lea ntr-un mit modern.
Ludwig al II-lea s-a simtit stingher si strin de lumea din jur. Crescut fr cldur
sufleteasc, fr afectiune, a devenit distant, un tnr necomunicativ, sectuit din punct de
vedere emotional, neobisnuit de detasat de viata cotidian, n sihstria lui, i aduceau
alinare povestirile nflcrate despre viata la curtea de la Versailles a lui Ludovic al XlVlea, legendele vechilor zei germanici si ale ntunecatei istorii a teutonilor, precum si o
ntreag lume de vise. Detesta att de mult propriu-i secol, propriu-i anturaj, nct si
cuta neobosit refugiul ntr-o alt ambiant, mai putin ostil, una plin de castele si de
palate din granit si marmur, unde putea retri gloria vremurilor apuse, populate nu cu
figurile neprietenoase ale curtii de la Miinchen, ci cu fantomele lui Parsifal, Lo-hengrin,
Ludovic al XlV-lea si a Mriei Antoaneta. Nu-mai gratie dramelor muzicale wagneriene,
Ludwig a reusit s evadeze, desi pentru scurt vreme, ntr-un spatiu s* un timp unde se
simtea cu adevrat acceptat, o er a cavalerismului si a fecioarelor frumoase, a cavalerilor
nenfricati si a crmuirii de inspiratie divin. Toate n jurul su, realittile pozitiei lui -

presiunile politice si rzboaiele cu Prusia, intrigile politicienilor bavarezi, neputinta de a

fi monarh luminat n Bavaria - 1-au mpins pe Ludwig tot mai mult spre aceast lume a
iluziilor si, o dat cu trecerea anilor, el a retezat aproape si ultimele legturi cu societatea,
cu tot ce se afla dincolo de pro-pria-i existent rarefiat. Luptele sale cu Otto von Bismark, si curtenii care puneau piedici prieteniei lui cu Wagner, condamnarea de ctre
acestia a tendintelor sale luntrice spre solitudine si practicarea homosexualittii i-au
strivit sufletul. Nenteles si singuratic, victim a mprejurrilor si a propriului caracter, si
cuta refugiul ntr-un univers al nchipuirii, n plimbri la miez de noapte prin
ntunecatele pduri bavareze, n tainice aventuri amoroase cu o serie de grjdri si soldati.
Se susotea pe seama lui, era socotit nebun, se uneltea m-potriv-i si era trdat - toate
acestea fiindc refuza s se supun convenientelor sociale si s-si triasc viata asa cum
se cuvenea, potrivit regulilor de conduit. Dar se pare c nimic nu prevestise aceast
tragedie coplesitoare atunci cnd viitorul Ludwig al II-lea venise pe lume, n acea
fermectoare sear de var, ntmpinat cu bucurie si sperant deopotriv de ctre familie
si supusi.
Anul nasterii lui Ludwig, 1845, a consemnat, de asemenea, si un eveniment jubiliar:
mplinirea a 25 de ani de domnie a bunicului su, regele Bavariei, prilej de parade
strlucitoare si treceri n revist a trupelor, cu multimi cuprinse de emotie si baluri
elegante, cinstind asadar cu mare fast aniversarea unui ptrar de secol de la urcarea
monarhului pe tron. Prin nastere, pruncul atunci venit pe lume, era mostenitorul uneia
dintre cele mai renumite dinastii regale din ntreaga Europ, neamul VVittelsbach.
Ludwig I era al douzeci si patrulea urmas n linie genealogic a ducilor si principilorelectori, care crmuiser n Bavaria, dar abia al doilea detintor al titlului de rege. Ca
dinastie, cobortorii din aceast stirpe erau adesea sclipitori, avnd preocupri artistice si
fiind druiti cu o hotrre drz, strlucitoare, de a reusi n tot ce ntreprindeau, trstur
de caracter mostenit pesemne de la strmosul lor ndeprtat, Carol cel Mare, ncoronat la
Roma ca mprat al Sfntului Imperiu roman. Sub stpnirea Wittelsbachilor, Bavaria a
prosperat si, n 1918, cnd dinastia a fost nlturat de la putere, tara lor - singura dintre
statele germane conduse pn atunci de kaizerul Wilhelm al II-lea - avea s-si pstreze un
grad impresionant de autonomie n cadrul noii Republici de la Weimar. Dar, pasmite,
nceputurile acestui neam au fost umile, cufundate n negura istoriei teutonilor.
Wittelsbachii si trgeau obrsia din vita Scheyernilor, o familie aristocratic veche, care
stpnea un mic tinut autonom, situat lng castelul lor de la Pfaffenhofen. n 1180, pe
cnd Europa era sfsiat de cruciade si rzboaie, mpratul Friedrich I Barbarossa 1-a
numit duce al Bava-riei pe capul familiei Scheyern, contele Otto. Aflnd de un asemenea
noroc, ntruct Wittelsbachii nu cstigaser vreodat puterea nici chiar prin lupt sau
rzmerit, Otto von Scheyern si-a strns toate bunurile si s-a mutat de la Pfaffenhofen n
castelul Wittelsbach. A si preluat numele castelului, astfel nscndu-se o dinastie regal.
^Domnia Wittelsbachilor a ajuns la apogeu n 1314, Cand unul dintre descendenti a fost
proclamat Ludwig al III-lea al statelor germane. Desi cunoscut n istorie
pur si simplu drept Ludwig Bavarezul, n culmea puterii sale, n 1328, el si-a arogat titlul
de mprat al Sfntului Imperiu roman. Domnia sa a fost marcat ns de necazuri:
ncercarea de a controla destinele Italiei 1-a adus n conflict cu Papa loan al XXII-lea,
care, n disperare de cauz, 1-a excomunicat pe Ludwig si a ncercat s-i revoce rangul
imperial si celelalte demnitti. Totusi, Ludwig s-a dovedit a fi mult mai viclean pentru a

cdea victim intrigilor Vaticanului: si-a adunat o ostire imens, a mrsluit n fruntea ei
trecnd Alpii si 1-a mazilit pe stingheritorul Pap. Dup aceea, de-a lungul veacurilor,
catolicii Wittelsbachi s-au aflat ntr-un permanent antagonism cu Sfntul Scaun pe tema
problemelor influentei religioase si ale politicii de stat.
Familia si-a cstigat regatul de-abia n 1806, dup ce detinuse sute de ani titlurile de duce
si principe-elector. ncheind o aliant oportun cu Napoleon, principele-elector
Maximilian Josef I a cimentat apoi si mai mult relatiile cu atotputernicul Bonaparte,
cstorindu-si fiica, Amelia, cu Eugene de Beauharnais, fiul vitreg al mpratului.
Soldatii lui Maximilian Josef au mrsluit alturi de Marea armat" napoleonian,
naintnd triumftor n lungul si-n latul Europei, nvingnd totul n cale, iar loialitatea
principelui-elector i-a fost rspltit cu acordarea suveranittii asupra Bavariei.
Dar succesele proaspt ncoronatului rege nu s-au sfrsit cu amintita legtur
matrimonial cu familia mpratului francez, ntruct Maximilian I si-a cstorit si
celelalte fete cu pretendenti la fel de distinsi. Elizabeth, ca sotie a sefului familiei
Hohenzollern, a devenit regina Prusiei; Mrie s-a mritat cu regele Saxoniei, Caroline cu
mpratul Franz I al Austriei, iar Sophia, printr-o
ntorstur destul de complicat a evenimentelor, 1-a luat n cstorie pe propriu-i nepot,
mostenitorul tronului austriac, devenind astfel nora propriei sale surori, Caroline. De fapt,
n ceea ce-i priveste pe Wittelsbachi, acest grad extrem de incestuos al cstoriilor ntre
consngeni reprezenta de mult vreme un mod de viat, n ciuda excentricittilor vizibile
cauzate adesea de asemenea nrudiri.
n timpul domniei lui Maximilian Josef ca monarh al Bavariei, rudele sale au ntesat
curtile regale din Hessen, Baden, Prusia, Saxonia si Austria; pe msur ce secolul al XlXlea nainta, s-au njghebat si alte legturi prin cstorii cu familiile domnitoare din
Spania, Romnia, Grecia, Rusia, Suedia, Danemarca si Marea Britanie.
Ragatul bavarez era n veacul al XlX-lea unul dintre cele treizeci si nou de state
independente care formau Deutscher Bund sau Confederatia German, creat n 1815, la
Congresul de la Viena, din rmsitele Sfntului Imperiu roman de natiune german".
Bavaria reprezenta cel mai ntins tinut, hotrnicit de ampla bucl descris de Alpii
colturosi de-a lungul frontierei tiroleze si nglobnd Franconia, prti din Suabia, precum
si albiile serpuitoare spate de Dunre si de rurile Inn si Isar. Cea mai mare parte a
pmntului era arabil. Gospodrii trnesti se rsfirau pe zonele colinare si pe cmpiile
nesfrsite dinspre nord, mrginite de pdurile ntunecate ale Boemiei si Prusiei. Ctre
sud, lacuri si smrcuri mocirloase se asterneau n depresiuni, sfrsindu-se brusc n Alpii
ameninttori. La fiecare cteva mile, ctune si sate Se inmnuncheau n jurul bisericilor
vruite, durate n stil rococo, cu domuri n form de bulb. De-a lungul si de-a latul trii,
cldiri medievale cu picturi n fresce si scuaruri pavate cu piatr vibrau de ecoul Evului
Mediu timpuriu din istoria Europei, aspectul lor sumbru fiind nviorat de frontoane bogat
sculptate si de o horbot de flori strlucitoare revrsat din vase de pmnt, tot timpul
verii.
Cele patru milioane si jumtate de tritori populau Bavaria sub stpnirea Wittelsbachilor.
Multi erau trani, harnici si truditori, oameni simpli, legati de pmnt si devotati celor
dou forte care le guvernau viata: influenta laic a dinastiei Wittelsbach si puterea
spiritual a Bisericii Catolice. Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, ascensiunea
protestantismului a subminat autoritatea traditional a Romei asupra popoarelor
germanice, aproape o treime din acestea convertindu-se la Biserica Luteran. Dar chiar

asa, traditia catolic a rmas adnc nrdcinat , mai ales n Bavaria: srbtorile
crestinesti si posturile erau tinute de ambele prti ale populatiei, fiecare sat se flea cu o
troit nchinat sfntului protector si asezat la margine de drum, iar calendarul liturgic
domina zilele si lunile existentei umane. Religia catolic si puterea regal au chezsuit o
atmosfer de stabilitate ntr-o lume aflat n rapid schimbare, cei mai multi bavarezi
rmnnd credinciosi cu trup si suflet idealurilor perpetuate de-a lungul secolelor de
vietuire n general linistit: biserica, tronul, familia si patria. Desi regatul era nconjurat
din toate prtile de alti membri ai Confederatiei germane, bavarezii tindeau n ansamblu
s priveasc celelalte state co-asociate la Deutscher Bund cu un anume grad de
nencredere, ceea ce reflecta atitudinile xenofobe larg rspndite att n provincie ct si la
orase.
n centrul vietii bavareze se situa Miinchen-ul, capitala regatului. Miinchen-ul era, n
veacul al XlX-lea, un amalgam bizar de vechi si modern. Desfsurndu-se de-a lungul
terenurilor joase, mlstinoase, ce hotrniceau Alpii/ resedinta monarhic se mndrea cu
case medievale construite pe jumtate din lemn si cu piete pietruite; totusi, n vremea
nasterii celui ce avea s fie Ludwig al II-lea, orasul cunoscuse deja o dezvoltare
industrial rapid. Vizitatorii erau deseori frapati de dicotomia Munchen-ului, ntruct n
ciuda cldirilor frumoase si a faimei academice si culturale, urbea nc mai pstra ceva
mai mult dect o simpl not provincial. Aceasta putea fi lesne perceput gratie
blciurilor de pe strzi, unde tranii din satele nvecinate veneau s-si vnd produsele la
tarabe improvizate, crutelor trase de cai care aglomerau arterele centrale si bulevardele,
precum si distractiilor usor burgheze din berrii, cu fanfare zgomotoase si dntuitori
tirolezi. Aceste elemente contrastante confereau capitalei bavareze un farmec aparte, ntru
totul diferit de atmosfera oarecum sumbr si apstoare, predominant n orasele
nvecinate, Viena, la sud, si Berlinul, mult mai departe, la nord.
Miinchen-ul fusese ntemeiat n veacul al Xl-lea ca loc de azil al Bisericii Catolice.
Datorit pozitiei sale geografice n centrul Europei, Miinchen-ul s-a gsit adeseori n
calea armatelor invadatoare att dinspre nord, ct si dinspre sud. Drept urmare, a fost n
dese rnduri ocupat de puteri strine, jefuit si ars de austrieci, italieni si suedezi, precum
si de olandezi si francezi. sapte turnuri fortificate, cu porti solide, se nalt peste zidurile
care mai ncercuiesc mc centrul orasului, crenelurile si zimtii ambrazurilor nind o
mrturie mut a unui trecut zbuciumat.
Mrginind periferia orasului, apele repezi ale rului Sar unduiau pe lng parcuri si
grdinile palatelor; rul
era traversat de poduri de piatr, nfrumusetate cu motive ornamentale, strjuit de cheiuri
de granit si flancat de strzi largi, umbrite de siruri falnice de tei cu crengile mpreunate
ca un pienjenis. In zilele cu cer limpede, Mimchen-ul oferea ctre sud o perspectiv
magnific a Alpilor nvecinati. Vnturile de la munte se abteau peste oras, aducnd o
oarecare usurare n verile cu zpuseal jilav si n toiul iernilor cu ploi reci ca gheata si
ninsori care-i fceau pe locuitori s drdie de frig.
Armonizndu-se cu linia crestelor proiectate n deprtare, conturul capitalei pe cerul
dominat de vrfuri de clopotnit si de cupole reflecta credintele catolic si protestant,
adnc nrdcinate n sufletul bavarez. Stilurile acestor minutios ornamentate lcasuri ale
Domnului, variind de la trsturile caracteristice ale Renasterii italiene reprezentate de
Catedrala Sfntul Mihail, cu enormele sale arcuri n plin cintru*, placate cu stuc, pn la
greoaiele detalii baroce ale bisericii Theatiner-kirsche, zidit de principesa-electoare

Henrietta Adelaida ntru celebrarea nasterii fiului ei Maximilian, oglindeau toate natura
divers a orasului. Cea mai impuntoare dintre bisericile capitalei bavareze, Frauenkirche
sau Catedrala Sfintei Fecioare, fusese nltat n stil gotic flamboyant"** n secolul al
XV-lea. Turnuri gemene, ncununate cu domuri scunde, la o nltime de peste trei sute de
picioare deasupra acoperisurilor nvelite cu olane, dominau orasul ce se rsfira mai jos,
deschiznd o panoram uimitoare asupra capitalei, pn spre tinuturile
* cintru partea concav a unei bolti ** Denumire a ultimei perioade a artei gotice,
ncepnd cu veacul al XV-lea.
nverzite si roditoare, ntunecata cript a catedralei gzduieste sicriul monumental, lucrat
cu migal n piatr, a\ lui Ludwig Bavarezul, cel mai strlucit dintre toti suveranii
dinastiei Wittelsbach.
Miinchenezii iubeau plcerile, cea mai mare dintre acestea fiind savurarea berii, butur
preferat a ntregului oras. n Platzl, slsluia Hofbruhaus, prima fabric de bere a
statului, nfiintat n 1585 de ctre ducele Wilhelm al V-lea. La orice or din zi si din
noapte, pe timp de iarn si de var, oamenii se adunau fie n taverne si grdinirestaurante, fie n cluburi private, cu peretii lambrisati, si-n baruri la mod, pentru a
nchina o halb cu bere proaspt. Butura traditional stabilea o legtur comun ntre
toate clasele sociale, de la aristocratie pn la trnime. Brfe, zvonuri, cele mai recente
vesti, discutii de familie puteau fi auzite n aceste vetre de ntrunire, ndrgostitii si
ddeau ntlnire aici, pentru a srbtori vreun eveniment, afaceristii pentru a ncheia un
trg si a fixa, dup calendar, datele tranzactiilor, iar politicienii, pentru a le vorbi
alegtorilor si a-i convinge. La sfrsitul zilei, cu totii se simteau bavarezi, sufleteste legati
prin loialitatea fat de patrie, coroan si biseric.
La mijlocul veacului al XlX-lea, Mimchen-ul a cptat o nftisare si o individualitate n
ntregime impuse de suveranul aflat pe atunci la putere, regele Ludwig I. Om cu mare
sensibilitate artistic si intelectual, monarhul nutrea de mult timp o dragoste sincer
pentru arta si arhitectura Greciei antice. Wittelsbachii manifestaser totdeauna un interes
ptimas fat de artele frumoase, servind drept protectori ai ilustrilor artisti si arhitecti din
epoca lor, iar Ludwig nu fcea exceptie. Curnd dup urcarea pe tron n 1825, el si-a
mrturisit intentia de a transforma Miinchen-ul n cel mai nsemnat punct de atractie
turistic din ntreaga Germanie. Limitnd drastic risipa de la curte si trind cumptat, a
reusit s economiseasc aproape douzeci de milioane de guldeni din lista civil, subsidii
anuale alocate de buget pentru cheltuielile de ntretinere a familiei regale. Cu aceste
fonduri, laolalt cu banii obtinuti de la tezaurul de stat si cu geniul arhitectului Leo von
Klenze, Ludwig a preschimbat virtual capitala alpin ntr-o a doua Atena.
De pe un piedestal de piatr minutios sculptat, statuia ecvestr din bronz a regelui
contempla lunga si maiestuoasa Ludwigstrasse. La captul bulevardului se nalt
impuntorul su Siegestor, un Arc de triumf copiat dup modelul celui ridicat la Roma n
cinstea mpratului Constantin. Dincolo de aceast constructie monumental, se ntinde
Schwabing, centrul universitar, nsufletit de studentii strnsi ciopor pe terasele
cafenelelor si n berrii sau aplecati deasupra crtilor n Biblioteca bavarez de stat, cea
mai mare institutie de acest fel din Germania. Muzicantii cntau la colturile strzilor, iar
pe marginea fntnilor si n scuarurile pavate cu crmid artistii plastici schitau si pictau
peisajele medievale ce li se desfsurau generos dinaintea ochilor. Konigsplatz, o piat
larg, pietruit, era dominat de dou falnice monumente arhitectonice, ridicate la
porunca regelui. Pe o latur, se situa Propileea, o imens poart din marmur, reprodus

dup Propileele Acropolei ateniene. Peste drum de aceasta, sub forma unui grandios
templu, von Klenze construise Gliptoteca, muzeu dedicat pretioasei colectii regale de
antichitti grecesti si romane. Ludwig I i-a adugat alte dou muzee - Alte Pinakothek si
Neue Pinakothek. Noua Pinacotec era mai cu seam rezer-vat pentru expunerea
operelor create de pictorii de curte obisnuiti, pe cnd Vechea Pinacotec gzduia marea
colectie a familiei Wittelsbach, ntemeiat n secolul al XVI-lea de ctre ducele Wilhelm
al IV-lea. Vechea Pinacotec reunea picturi de Albrecht Dlirer, Leonardo da Vinci, Rafael,
Fra Angelico, Fra Filippo Lippi, El Greco, precum si peste o sut de pnze realizate de
Peter Paul Rubens.
Miinchen-ul a devenit sub domnia lui Ludwig I un oras al spatiilor largi si al grdinilor
cochete, amenajate si ngrijite ca la carte. Cel mai ntins parc din ntreaga capital era
faimosul Englisher Garten", un paradis linistit, care-si datora existenta unui american, pe
nume Benjamin Thompson, originar din Woburn, Massachu-setts. n timpul rzboiului
pentru independenta coloniilor engleze din America de Nord, el se alturase britanicilor;
la ncetarea ostilittilor a trebuit s se refugieze la Londra. Rspltit prin nnobilare de
recunosctorul rege George al III-lea, Benjamin a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe
si, pn la urm, a primit un post la Miinchen. Principele-elector bavarez 1-a numit pe
Thompson conte de Rumford, calitate n care acesta i-a nvtat pe grdinarii curtii s
amenajeze un parc n asa-numitul stil naturalist; acest stil se caracterizeaz prin imitarea
pitorescului unui peisaj si a devenit popular n Anglia mijlocului de secol al XVIII-lea,
datorit vestitului Lancelot Brown, zis si cel Iscusit". Parcul avea deci mtinderi vaste de
gazon, diverse specii de arbori deco-rativi si cteva lacuri artificiale, cel mai mare dintre
ele, Kleinhesseloher See, fiind folosit vara pentru not si Plimbri cu barca, iar n timpul
iernii, pe gheat, pentru Patinaj.
Mai presus de orice, Miinchen-ul era o capital regal, iar n centrul metropolei se gsea
Residenz, palatul Wittelsbachilor. Ansamblu eterogen de cldiri, extinse de-a lungul
veacurilor de nenumrati duci si principi-e-lectori succedati la domnie, Residenz
reprezint un amestec ciudat de stiluri arhitectonice - romanesc, gotic, renascentist italian,
baroc, rococo bavarez, precum si neoclasic si Empire, preferate de Ludwig I. A devenit
palat regal n secolul al XV-lea, cnd ducele Wilhelm al V-lea a adugat noi aripi la
structura deja existent si si-a stabilit resedinta acolo, mpreun cu ntreaga suit, n
urmtoarele dou sute de ani, Wittelsbachii au ridicat pe domeniul coroanei o pereche de
capele si o alta de teatre, anfilade de ncperi, sli de bal si galerii de art, pn pe la
mijlocul veacului al XlX-lea, cnd Residenz cuprindea aproape cinci sute de camere,
dispuse pe o suprafat de ctiva acri, n jurul a nou curti interioare.
Residenz reprezenta o comoar de diverse stiluri arhitectonice, de decoratiuni interioare
executate cu minutiozitate, de opere artistice fabuloase. Dincolo de curtile prevzute cu
arcade si coloane, cu fntni arteziene si nclcite partere de flori, cultivate cu cimisir,
trona o lume a luxului orbitor, ntr-un colt al palatului se afla celebrul Altes
Residenztheater, cldit de renumitul arhitect de curte din secolul al XVIII-lea, Francois
Cuvillies. Teatrul era o plsmuire n stil rococo, n culori albe, aurii si purpurii, decorat cu
cariatide, heruvimi, ghirlande mpletite asimetric si brocarturi de catifea, o ambiant
intim pentru balete si concerte. Prima reprezentatie a operei Idomeneo, regele Cretei"
de W. A. Mozart a avut loc la Altes Residenztheater n 1781, si Wittelsbachii au continuat
traditia de a gzdui ntre zidurile magnificei cldiri si alte compozitii muzicale scrise la
comand regal.

captul de sus al Scrii principale Imperiale, siruri lungi de apartamente luxoase se

deschideau ntr-o succesiune grandioas. Sala celor patru cai albi" si cp-tase
denumirea de la panourile de lemn de pe tavan, pictate n secolul al XVII-lea de Peter
Candid; peretii slii de receptie erau mpodobiti cu picturi murale nf-tisndu-i pe
Eschil, Aristofan si Anacreon. Slile de dans si de receptii, saloanele si camerele de
primire se nln-tuiau ticsite cu splendide mobile frantuzesti, ncrustate cu cochilii si
sidef, decorate cu bronz aurit. Podelele erau rafinat parchetate cu mozaic n desene
alctuite din buctele de lemn de trandafir, palmier pitic, mahon si abanos, dispuse n
forme geometrice; deasupra acestor suprafete sclipitoare, policandre din argint, bronz si
portelan, suflate cu aur, picurau n delicate prisme de cristal care scanteiau viu n lumina
miilor de lumnri. Aceste ncperi vibrau de istorie: aici, Papa Pius al Vl-lea fusese
gzduit n secolul al XVI-lea ca oaspete al familiei Wittelsbach; Mria Antoaneta si suita
ei de dou sute si cincizeci de nsotitori poposiser peste noapte, n timpul nefericitei
cltorii spre Franta, pentru oficierea nuntii cu delfinul Ludovic; si mai trziu, Napoleon
plnuise, n mijlocul acestor splendori poleite, campaniile sale militare ctre sud.
Apartamentele de lux, dousprezece dintre cele mai frumoase ncperi, fuseser
ornamentate n stil rococo bavarez de Frantois Cuvillies, Josef Effner si Johann Baptist
Zimmermann; stucaturile rafinate, pardoselile cu mozaic si intarsii, decoratiunile suflate
cu aur si mobilierul sculptat erau de o incomparabil strlucire. Ga-leria strmosilor, un
coridor larg situat la primul etaj, cuprindea peste o sut de portrete ale domnitorilor din
dinastia Wittelsbach; coridorul ducea la Galeria-grot, loc preferat de scurte plimbri n
timpul balurilor de la curte si de relaxare printre fntnile sopotitoare, loggii de marmur
si fanteziste motive rococo, cu ncrustatii de cochilii, ce acopereau peretii.
La captul anfiladei de ncperi din Residenz se gsea sanctum sanctorum*, Sala tronului,
mpodobit cu mtsuri albastre, cu luciri ondulate si cu ornamente n relief executate din
stuc alb, oglindind astfel culorile nationale ale regatului. Dousprezece socluri de fier,
nalte si aurite, nftisau armoariile dinastiei Wittelsbach; ele fuseser turnate din tunurile
capturate de la turci n timpul btliei de la Navarino.1 In serile cnd aveau loc baluri,
siruri aparent nesfrsite de curteni eleganti si femei frumoase defilau tantos prin vasta
ncpere, oprin-du-se pentru un moment s se nchine cu plecciune sau s fac reverente
dinaintea regelui Ludwig, asezat pe o platform cptusit cu catifea rosie. Aici, de la
nltimea tronului suflat cu argint, monarhul putea s cuprind cu privirea ntregul
anturaj, jubilnd la contemplarea mplinirilor sale, pe deplin multumit c avea s lase n
urm o mostenire trainic.
n ciuda tuturor ornamentelor si nsemnelor distinctive, de parad, ale naltei lor pozitii,
Wittelsbachii au crmuit Bavaria ca monarhi luminati si progresisti. Ma-ximilian Josef I a
druit trii sale o Constitutie elaborat n 1818, stabilind principiile democratice care
trebuiau s guverneze Bavaria de-a lungul anilor de domnie a Wittelsbachilor. Cnd a
murit, n 1825, coroana i-a reve* Loc sfnt, sanctuar
28
ele nebun
it de drept feciorului su mai mare, care i-a urmat la tron sub numele de Ludwig I. Fin
prin botez al regelui francez Ludovic al XVI-lea, cel sortit nenorocirii, Ludwig era un om
cu preocupri artistice, nclinat spre reverie si cugetare, totusi devotat rolului su de
suveran. Energia sa n slujba ndatoririlor de monarh, chiar dac lipsite de strlucire, era

inepuizabil. Lampa mea se aprinde prima", a afirmat el odat cu mndrie. Cnd

privesc pe fereastr cum mijeste de ziu, piata Max Josef mai este cufundat n ntuneric
si pn ce ajung functionarii la Ministerul de Finante, eu am isprvit deja jumtate din
munc."2
Ludwig era cstorit cu frumoasa printes Tereza von Saxa-Hildburghausen, femeie
descris n culorile cele mai luminoase de o persoan care o cunostea bine ca fiind un
adevrat model pentru toate sotiile si mamele".3 Totusi, viata sa la curte era nefericit, n
pofida devotamentului fat de alte cauze, sotul ei arunca n jur cutturi galese si avea o
obsesie vdit pentru femeile nurlii. Ludwig a comandat unor artisti s picteze portretele
celor mai atrgtoare doamne de la curtea bavarez, fapt devenit curnd notoriu de la un
capt la cellalt al Miinchen-ului. Tocmai aceast preocupare struitoare pentru sarmul
feminin a dus n cele din urm la declinul regelui. Cnd avea vrsta de saizeci de ani,
privirile sale drgstoase s-au abtut asupra unei irlandeze fascinante, cu treizeci si doi de
ani mai tnr, cunoscut n istorie sub numele de Lola Montez; dinastia Wittelsbach a
fost aproape pe punctul de a-si pierde tronul ca urma-re a nesbuintei lui romantice.
Lola Montez, acea frumusete legendar, hipnotic si e*otic a vremii, care a subjugat si a
scandalizat Europa
29
la mijlocul secolului al XlX-lea, se nscuse Eliza Gilbert si era de bastin din Limerick.
Inchipuindu-se descendenta unei familii de nobili spanioli, a adoptat un nume de scen n
strdania de a-si ascunde obrsia umil. Un profesor spaniol de dans a initiat-o n
flamenco-ul popular andaluzian si, odat deprins cu executia miscrilor, a nvtat repede
s-si foloseasc farmecele pentru a-i vrji pe britanicii care asistau la spectacolele ei.
Prima sa aparitie public, la Her Majesty's Theatre de pe strada Haymarket din Londra, a
provocat o mare debandad. La fata locului se gsea un anume Lord Ranleigh, care
privea cu atentie n timp ce Lola dansa seductor pe scen. El o descoperise nu pe
dntuitoarea exotic, anuntat misterios printr-un afis ca originar din Spania, ci pe fosta
sotie a unui camarad de arme dintr-un regiment indian. Ridicndu-se de pe scaun,
Ranleigh a nceput s profereze injurii la adresa femeii rmase perplex, acuznd-o de
nselciune si imoralitate. Strigtele lui de protest au fost curnd amplificate si de ceilalti
oameni din asistent, iar Lola a prsit n lacrimi scena, alungat cu fluierturi si ocri.
Cariera artistic fiindu-i cvasiruinat, Lola a fugit din Anglia si s-a adpostit pe continent.
Dup multe luni de zile, a gsit n cele din urm un impresar dispus s-i mijloceasc o
reprezentatie la Varsovia. Lola s-a bucurat de un succes nemaipomenit n capitala
polonez, pn cnd a comis greseala de a respinge cu dispret avansurile amoroase ale
viceregelui rus, printul Ivan Paskievici, detintor totodat si al gradului de feldmaresal.
Drept rzbunare, acesta a recurs la represalii, ordonnd expulzarea dansatoarei; marele
public a aflat despre incident si s-a mniat ntr-att de comportamentul ei nct mul30
nebun
.j de oameni s-au npustit pe strzile Varsoviei, ilind-o iarsi pe Lola s se refugieze de
rusine, dup ce-si atrsese dezaprobarea lumii.
S-a stabilit n cele din urm la Paris, creznd cu naivitate c putea ncepe o viat nou,
dar proasta faim o precedase. Era incapabil s reziste numeroaselor tentatii ivite la tot

pasul n capitala Frantei. Ftarnic si profitnd la maximum de nftisarea-i provocatoare,

s-a avntat ntr-o serie de escapade sentimentale cu personalitti de seam ale vremii,
inclusiv cu compozitorul Franz Liszt si cu scriitorul Alexandre Dumas. Brbatii erau
nrobiti de frumoasa Lola Montez, luptndu-se chiar n duel pentru a o cuceri, iar gazetele
i publicau numele sub titluri de senzatie, pe prima pagin, n procesul penal intentat unui
brbat care-i ucisese amantul, ntr-un acces puternic de gelozie, Lola, coplesit de jen, fu
obligat s depun mrturie, nc o dat, dansatoarea se vzu nevoit s scape prin fug
de prpdul pe care-1 isca invariabil n juru-i.
Lola Montez a sosit la Miinchen ntr-un moment tensionat din punct de vedere politic, n
1837 venise la putere Partidul Iezuit, n frunte cu Karl von Abel, desemnat prim-ministru.
Desi bavarezii erau n general profund religiosi, aceast incursiune a sutanelor pe trmul
politicii 1-a nelinistit pe liberalul rege Ludwig. Opozitia sa si a propriilor sustintori i-au
adus curnd ura nempcat a iezuitilor, care 1-au atacat violent pe suveran, a-doptnd o
atitudine combativ fat de orientrile sale politice, calificate drept anticatolice, acuz
zdrobitoare uttr-o tar n rnare msur mai loial Romei. Guvernul lgzuit condus de Karl
von Abel s-a apucat degrab s Produc o si mai mare sciziune n climatul politic: potri31
vit Constitutiei bavareze din 1818, li se acorda egalitate deplin tuturor grupurilor
religioase, ns iezuitii au pus la cale un plan amplu de persecutare a protestantilor,
asteptnd un prilej favorabil de a-i discredita pe rege si pe ministrii si liberali din
opozitie. Fr vrere, Lola le-a oferit pe nepus mas tocmai aceast sans, cnd a venit la
Miinchen.
Dup anuntul c dansatoarea urma s apar ntr-un spectacol special comandat la Teatrul
Regal, iezuitii au blamat-o pe Lola Montez drept aventurier imoral, n ciuda
scandalului politic si religios pe care prezenta sa 1-ar fi strnit, regele era totusi ferm
hotrt s-o vad cu proprii si ochi pe aceast enigmatic femeie, care strnise atta
dezbinare la Londra, Paris, Varsovia. Aidoma multor altora naintea sa, Ludwig se art
mbtat de miscrile mldioase, senzuale ale dansatoarei si de ispi-titoarea ei atractie
fizic. Urmnd traditia regal, suveranul a primit-o pe Lola, dup cum era deci rnduiala
pentru orice artist strin, ntr-o audient privat; n ntregul Miinchen s-au rspndit cu
iuteala fulgerului zvonuri cum c dansatoarea ar fi profitat din plin de situatie, scotndusi iute corsajul imediat ce usile ncperii s-au nchis n urma ei. n realitate, Ludwig nu
avea nevoie de prea multe ncurajri si s-a destinuit cu nesbuint unuia dintre ministrii
si c era ntr-adevr vrjit" de frumusetea Lolei Montez. La cea de-a doua ei
reprezentatie, sustinut la Miinchen - care avea s fie si ultima - regele a trebuit s ordone
fortelor politienesti s umple spatiul de sub avanscena teatrului, rezervat orchestrei,
pentru a o proteja pe dansatoare de reactiile si huiduielile multimii de catolici
scandalizati.
Ludwig i-a acordat Lolei nesfrsite audiente, ceea ce
nebun
j,a nfuriat nu numai pe iezuitii din guvern, dar si pe su-nusii si de confesiune catolic.
El i-a comandat lui Frie-drich August von Kaulbach s picteze portretul Lolei; cnd
acesta a fost terminat, a poruncit s fie pus la loc de vaz n celebra Galerie a
Frumusetilor, fapt ce a echivalat cu o recunoastere public a pasiunii lui nebune. si-a atras
critici si mai nversunate cnd i-a cumprat Lolei o impuntoare vil pe eleganta

Barerstrasse si cnd i-a alocat o rent anual de 2000 de guldeni din trezoreria regal,
bani publici strnsi din impozite si venituri.
Ba mai mult, regele nu s-a oprit la aceste daruri. El si-a manifestat si mai pregnant
dispretul fat de opinia public, exprimndu-si dorinta de a o nnobila pe dansatoare.
stiind c doar cettenii bavarezi puteau detine titluri de noblete consemnate n
arhondologia trii, Ludwig a pretins ca Lola Montez s fie naturalizat. Pentru iezuiti,
acest afront s-a dovedit a fi ultima pictur. La o ntrevedere cu regele, von Abel i-a
cerut, n calitate de sef al guvernului, s autorizeze expulzarea Lolei Montez. Primul
ministru nu pusese ns la socoteal gradul de patim care ntunecase mintea regelui,
cci, drept rspuns, Ludwig l destitui pe von Abel din functie. Cnd cabinetul de ministri
afl despre aceasta, membrii lui semnar o rezolutie comun prin care se afirma c regele
trebuia s-o repudieze pe dansatoare, altminteri guvernul urmnd a demisiona n bloc. Pus
n fata acestei amenintri, Ludwig proced taman cum prea de neconceput: demise
ntregul cabinet de ministri si prerog Parlamentul bavarez.
Monarhul l nlocui pe von Abel cu Ludwig von Maurer s1 ii ordon acestuia s formeze
un nou guvern. Actinea de debut a noului premier a fost s parafeze docu33
mentele de naturalizare prin care Lola Montez cpta cettenia bavarez. Ludwig o nlt
imediat pe fosta Eliza Gilbert din Limerick la rangul de contes de Landsfeld si
baroneas Rosenthal; el o nvesti, de asemenea, cu naltul titlu de clugrit stipendiat a
Ordinului Sfnta Tere-za, onoare rezervat numai printeselor bavareze. Citind aceste vesti
surprinztoare n buletinul curtii regale, a-ristocratii s-au alturat protestului iezuitilor si,
revol-tndu-se mpotriva unor atari abuzuri si uzurpri, au nceput s-1 trateze ftis cu
desconsiderare pe suveran. Arhiepiscopul din Miinchen a anuntat c orice preot care se
oferea s o spovedeasc pe Lola Montez sau s slujeasc o liturghie pentru ea avea s
cunoasc nentrziat excomunicarea.
n toiul acestei nebunii frenetice, Lola nssi persista ntr-un mod de comportament lipsit
de demnitatea cuvenit noului ei rang. ntr-o sear, pe cnd se plimba pe strzile capitalei,
se ntlni cu un grup de catolici care, recunoscnd-o pe favorita regelui, ncepur s-o
mproaste cu vorbe de batjocur si s azvrle spre ea cu pietre. Temndu-se pentru
propria-i sigurant, dansatoarea se ntoarse repede din drum si o rupse la fug, urmrit
de multimea glgioas de-a lungul Ludwig-strasse pn la intrarea n Theatinerkirche,
biserica situat vizavi de Residenz; numai cnd Lola a ajuns vie si nevtmat nuntrul
sanctuarului, s-a dispersat si grmada de oameni, ntr-o alt mprejurare, o liot de
studenti ametiti de butur s-au npustit ca o furtun pe strzile capitalei, cu scopul de a
merge pn la casa infamantei dansatoare. S-au adunat n fata vilei sale de pe
Barerstrasse, strignd-o pe nume de nenumrate ori; cnd, n cele din urm, Lola si-a
fcut aparitia, s-a pur34
nebun
ft de parc ntreaga dram ar fi fost pur si simplu o re-ezentatie ja comand. De pe
balcon, a nceput s flu-Lj-e din mn la studentii turbulenti, care au ntmpi-nat-o cu
suierturi si amenintri. Impasibil, Lola a scos afar prosteste o sticl de sampanie si, pe
cnd nchina un pahar n cinstea furiosilor din strad, i-a bombardat cu bomboane scumpe

de ciocolat.
Scos din fire de asemenea scene neplcute, Ludwig a recurs la represalii, nu mpotriva
mult iubitei sale Lola, ci a studentilor din centrul universitar. Cu desvrsire orb la
realittile politice ale crizei deja declansate, regele a ordonat nchiderea Universittii din
Miinchen, i-a exmatriculat pe studenti si i-a destituit pe toti dasclii iezuiti. Desi preluase
sefia guvernului la cererea suveranului, von Maurer nu mai putea tolera destrmarea
cabinetului ministerial; primul ministru a convocat o sesiune special a Landtag-ului,
parlamentul bavarez, si si-a dezvluit intentia de a introduce o rezolutie prin care s cear
expulzarea Lolei Montez. Regele a auzit despre acest plan si a dat ordin armatei s ias n
strad. Cnd ministrii lui s-au prezentat la Parlament, au gsit usile zvorte si adunarea
legislativ dizolvat, ntregul guvern bavarez fusese ngenuncheat de obsesia romantic a
monarhului; capitala vuia de larm si forfot, oamenii nvlind pe strzi, iar soldatii
nrolati n armat amenintau cu revolta sau cu o lovitur de stat. De-abia
A
w ceasul al doisprezecelea s-a domolit Ludwig, cnd se Prea cu adevrat c tara era n
pragul rzboiului civil. J^mndu-se c era pe punctul de a fi detronat, regele a Pruncit
alungarea imediat din Ba varia a amantei adu-atoare de nenorociri. socat de aceast
pierdere brusc ' neasteptat a favorurilor regale, Lola a fugit n dizgratie. A murit treisprezece ani mai trziu, ntr-o srcie lucie si-n obscuritate, si a fost
nmormntat la New York.'
S-ar fi zis c scandalul Montez se potolise, dar senzatia de acalmie n-a durat. Stupiditatea
lui Ludwig, comportamentul su tiranic si arogant i ndeprtaser sufleteste pe cei mai
multi dintre supusii si protestanti, n vreme ce credinciosii catolici, din cauza ofenselor
suportate, erau de-a dreptul mniosi, n tot timpul aventurii sentimentale cu dansatoarea
irlandez, regele provocase o situatie imposibil n cadrul guvernului bavarez. Se
compromisese reputatia prea multora si prea adesea fusese clcat n picioare eul unor
personalitti pentru ca politicienii s-1 mai tolereze pe monarh la crma trii. Din
nefericire si pentru Ludwig, 1848 a fost anul revolutiilor burghezo-democratice n
aproape ntreaga Europ: a fost silit s abdice regele Ludovic-Filip al Frantei, la fel cum
s-a ntmplat si cu mpratul Austriei; printul mostenitor al Prusiei s-a refugiat la Londra;
si chiar Suveranul pontif a fost fortat s ia calea exilului, pentru a scpa de furia multimii
dezlntuite. La 21 martie 1848, sub presiunea puternic a ntregii sale familii si a
guvernului, Ludwig I a renuntat la tronul bavarez.
Copil
ana
i cnd bunicul lui a fost nevoit s abdice, Ludwig avea doar doi ani si jumtate. De bun
seam, copilul nu putea nici s priceap zarva politic iscat de afacerea Lola Montez,
dar nici s fie crutat de larma demonstratiilor turbulente de strad, care rzbtea pn n
camera lui, sau de privirile nelinistite ale printilor si de lacrimile mamei sale, vrsate n
vreme ce Bavaria abia si mai mentinea echilibrul pe muchia revolutiei. Desi nimeni nu-si
ddea seama n acele momente, slbiciunea romantic a regelui Ludwig I urma s aib
consecinte nefaste asupra micului su nepot, rpindu-i orice sans de a se bucura de o
copilrie normal.
Tatl lui, noul rege al Bavariei, Maximilian al II-lea, era un om timid, rezervat, fr
pretentii, usor ghebosat, cu fruntea plesuvit si sntatea subred, ceea ce i dez-rnintea

vrsta de treizeci si opt de ani. Intelectual cu lriclinatie ctre profunzimea lucrurilor si cu

conceptii conservatoare, traditionale, Maximilian nu avea nimic ^ comun cu estetii
diletanti si politicienii sofisticati de a curtea printelui su. Regele chiar a mrturisit odat
37
c n alte mprejurri i-ar fi plcut s devin profesor universitar si, de fapt, nimic nu-1
ncnta mai mult dect s se alture unui grup de eruditi ntr-una din berriile
miincheneze, discutnd cu pasiune despre stiint si filosofic pn la revrsatul zorilor.
Lipsit de personalitatea romantioas a tatlui su, noul suveran suferea de crize de nervi
si de o nencredere n sine care-1 paraliza si-i zdrobea puterea de a actiona. Cu toate
acestea, Maximilian a izbutit s cstige sprijinul poporului si s restabileasc prestigiul de
altdat al coroanei bavareze, pierdut dup scandalul provocat de Lola Montez.
n 1842, pe atunci ca print mostenitor, Maximilian se cstorise cu nepoata regelui
Friedrich Wilhelm al III-lea al Prusiei. Monarhul Ludwig I a scris cu bucurie despre sotia
fiului su: Este nssi ntruchiparea blndetii, foarte frumoas si are ochi fermectori ...
Am cptat acum prin Mrie o a doua fiic adoptiv, scump si ncnttoare."1 Cuvintele
suveranului corespundeau n-tr-adevr realittii, ntruct Mrie de Prusia era cum nu se
poate mai frumoas, cu prul negru ca pana corbului si ochi albastri, expresivi si
ptrunztori, desi nu reprezenta o alegere ntru totul popular si inspirat pentru viitoarea
regin. Originea ei prusiana a strnit resentimente n rndul bavarezilor xenofobi, care ar
fi preferat o printes aleas din propria lor tar. Nu numai c bavarezii respingeau
considerarea Prusiei drept stat german, dar viitoarea lor regin era si o adept nfocat a
protestantismului, refuznd s se converteasc la catolicism. De-a lungul anilor, ns,
Mrie a reusit s intre n gratiile poporului de adoptiune si a cstigat afectiunea supusilor,
asigurnd regatului continuitatea dinastiei cu un mostenitor la tron, Ludwig, si cu un al
doilea fiu, Otto Wilhelm
38
fggele nebun
T uitpld Adalbert Waldemar, venit pe lume n 27 aprilie i 48, la mai putin de o lun
dup urcarea pe tron a lui IVtaximilian al Il-lea.
Cu toate c, pe msura scurgerii timpului, Maximilian nu avea s se dovedeasc un tat
ideal, inima i se umpluse de mndrie la venirea pe lume a primului su biat. La patru
zile dup nasterea lui Ludwig, printul de coroan i-a scris cumnatului su, printul
Adalbert al Prusiei:
Aceste rnduri ti vor aduce vestea fericit c Dumnezeu cel Atotputernic a blagoslovit-o
pe iubita noastr Mrie cu un prunc viguros, chiar n ziua de nastere a tatlui meu, care
este realmente n culmea bucuriei ... Dure^ rile au nceput cam pe la patru dimineata,
Mrie m-a anuntat la ora sase si travaliul s-a sfrsit de-abia dup miezul noptii, la
dousprezece si jumtate, cnd micutul a vzut pentru prima oar lumina acestei lumi.
Momentul n care copilul a slobozit ntiul orcit a fost de-a dreptul minunat. Prea buna
Mrie a uitat deodat toate chinurile facerii ..."2
Primii ctiva ani din viata micului Ludwig au fost linistiti. Perspectiva sa timpurie asupra
realittii nconjurtoare se limita n linii mari la camerele regale ale copiilor, o anfilad de
ncperi modeste, situate la catul de sus al palatului. A fost crescut n preceptele spartane
ale vrfurilor clasei privilegiate din epoca victorian, potrivit crora copiii erau adeseori
privati de cele mai mrunte comoditti si plceri lumesti, din chiar traiul oricrei rapturi

de rnd, n efortul de a cldi caractere viguroase si de a evita rsftul si ngduinta fat de

slbiciuni sau dorinte. Ludwig a trecut astfel direct din leagn ntr-un pat cazon de
campanie, cu pturi aspre de ln si perne Urnplute cu roshar. E adevrat c a avut totusi
la ndemn jucrii frumoase: machete de castele, soldtei de plumb si patine de lemn, dar, nc
din fraged pruncie, biatul a fost supus la bi cu ap rece, chiar si la nfometare,
conform unui program de educatie extenuant, impus de ndatoriri regesti care-i rpeau
mult din timpul liber, drastic limitat. Bucatele servite la mesele regale erau drmuite cu
cea mai mare economie, iar prima doic a lui Ludwig, Lisei, recurgea adesea la
sterpelirea alimentelor din buctrie, destinate copilului flmnd aflat, culmea, sub
oblduirea ei.3
n vremea nasterii lui Ludwig, odraslele de vit nobil erau crescute separat de printii
lor, lsate n seama ddacelor si bonelor si vegheate cu afectiune de o serie de guvernante
strine; tatii-capete ncoronate si asigurau fiii ne vrstnici si cu instructori militari, n
cazul lui Ludwig, efectele acestei izolri s-au accentuat prin faptul c printii aveau rang
de monarhi. Ct copiii erau nc mici, regina Mrie ncerca s-si rezerve o or zilnic
pentru a si-o petrece cu Ludwig si Otto; pe msur ns ce ei se mreau iar mama lor si
asuma tot mai multe ndatoriri regesti, chiar si aceast minim durat de timp era adesea
sacrificat. Singurele momente diurne mprtsite de Ludwig cu printii lui surveneau la
masa de prnz, ora ceaiului sau la cin, ns chiar si aceste ocazii erau pur si simplu
concesii rituale fcute obligatiilor familiale. Bietii erau adusi jos din camerele lor,
ngrijit pieptnati, bine splati si dichisit mbrcati cu cele mai bune straie, numai ca s
fie tinuti deoparte, stnd n tcere, retrasi ntr-un ungher, prezenta lor fiind n mod
limpede mai mult una de decor dect afectiv.
Copilria lui Ludwig a fost deseori lipsit de prezenta printilor, datori s-si slujeasc
poporul si patria n de40
nebun
propriilor vieti personale. Aceast izolare s-a perpetuat de-a lungul vremii. Dat fiind c ei
nsisi fuse-ser crescuti nainte tot att de rigid cum si cresteau acum/ la rndul lor,
copiii, nici Maximilian, nici Mrie nu vedeau vreo nevoie de schimbare. A se abate de la
traditia regal ar fi nsemnat recunoasterea propriilor esecuri. Printii se simteau penibil
de stngaci n compania odraslelor: Maximilian si Mrie nu stiau absolut nimic despre
preocuprile lor si nu puteau nicicnd ntretine dect o conversatie superficial cu ei. La
rndul lor, Ludwig si Otto reactionau cu un acut sentiment de jen si nici una dintre prti
nu stia cum s depseasc tcerea apstoare ce se asternea de obicei dup orice tentative
de comunicare. Faptul c vlstarele le priveau cu mare afectiune si cldur sufleteasc pe
doicile si slujnicele care umpleau ncperile, artndu-se n schimb intimidati si stnjeniti
n prezenta printilor, era att de dureros pentru rege si regin, nct ei pur si simplu i
evitau pe bieti. Incapabil s nteleag lipsa de dragoste a printilor si simtindu-se neiubit
si ignorat, Ludwig se retrgea din ce n ce mai mult de cei din jur ntr-o lume a
nchipuirii.
Maximilian al II-lea nu era un tat care s se dedea la efuziuni sentimentale. Chiar de n-ar
fi fost rege, cu obligatiile si restrictiile impuse de pozitia-i nalt si care-i mgrdeau
timpul disponibil, este ndoielnic dac nclinatia lui ctre ndeletniciri intelectuale si ctre

o sobrietate rigid 1-ar fi fcut cu mult mai ndrgit de fiii si nevrstnici. Ca si sotia lui,
el l prefera n mod vdit pe ^tto, cu infailibilul su simt al datoriei, Maximilian se Credea
obligat s se poarte ntru totul diferit cu fiul lui
ai mare, iar relatiile dintre ei erau totdeauna marcate
de un formalism rece, cel mult binevoitor, si de o vizibil lips de afectiune. Tatl n-a fost
niciodat n stare s nteleag predispozitia lui Ludwig spre cugetri melancolice sau
visurile lui romantice.
Maximilian si-a crescut fiul asa cum erau crescuti cei mai multi printi mostenitori
europeni n secolul al XlX-lea. Se pare c mai toti suveranii din Europa czuser de acord
c trebuiau s le vre descendentilor n cap, cu metode extrem de severe, chiar cu btaia,
ntelegerea viitoarelor responsabilitti. Nu era absolut nimic iesit din comun n preceptele
puritane si-n sperantele exagerate ale monarhului bavarez. O comparatie a regelui
Maximilian cu alti doi regesti printi din aceeasi epoc, si anume mpratul Franz Joseph
al Austriei si Albert, printul-consort britanic, ilustreaz c primul nu era nici mai mult nici
mai putin vinovat dect orice alt semen n postura lui. Toti cei trei tati marcanti din
perioada victorian au trasat obligatii nerationale si au nutrit ndejdi excesiv de mari
pentru progeniturile lor si n special pentru mostenitorii tronului. Printul de coroan
Ludwig, laolalt cu contemporanii lui, printul mostenitor Rudolf al Austriei si Albert
Edward, print de Wales, trebuiau s fie superiori oricui altcuiva, cu idealurile mai nobile,
cu o mai mare ascutime a mintii si cu mai mult demnitate dect ceilalti copii, n scopul
de a sluji drept pilde morale pentru viitorii lor supusi. Fatalmente, asemenea sperante
erau zdrnicite si spulberate. Cnd fiii au esuat n a ndreptti principiile riguroase ale
tatilor, nereusita lor a fost luat drept ndrtnicie si rzvrtire. Printul mostenitor Rudolf
a rupt efectiv relatiile cu printele su, mpratul Franz Joseph si chiar a complotat
mpotriva lui cu inamicii politici; printul de Wales a reactionat la
'e nebun
asprimea tatlui, devenind contrariul a ceea ce se astepta de la el. Rudolf s-a revoltat prin
implicrile sale n politic, iar Albert Edward prin numeroasele-i aventuri amoroase si
prin viata personal discutabil.
n cazul lui Ludwig, propriile lui esecuri erau ntmpinate cu frecvente bti si, pe msur
ce crestea, cu reprosuri si dojeni din partea tatlui, exagerat militros, pedant si lipsit de
simtul umorului. Maximilian nu depunea nici cel mai mic efort pentru a-i ngloba si pe
copii n viata lui si se simtea att de stingher n prezenta fiului mai mare nct l evita
dinadins pe Ludwig. Relatiile dintre ei erau marcate de emfaz si ncordare, fr nici un
pic de afectiune fireasc. Unul dintre ministrii din guvernul regelui a relatat ulterior:
Suveranul vizita doar arareori ncperile unde cresteau copiii si; cnd totusi trecea pe
acolo, le ntindea mna n semn de salut si pleca apoi ct mai repede posibil. Era nevoie
de strduinte ndelungate si asidue pentru a-1 convinge pe rege s-si ia fiul mai vrstnic
cu el n plimbarea de dimineat, ntre orele nou si zece, prin grdina n stil englezesc.
Dar chiar asa, acest lucru s-a ntmplat numai de cteva ori."4
Din nefericire pentru Ludwig, nici raporturile cu mama sa nu erau mai bune. Regina
Mrie, fr s manifeste, n general vorbind, nici un pic de curiozitate intelectuala, era
complet detasat sufleteste de afinittile fiului ei mai mare. Secretarul particular al
regelui Maximilian, Prnz von Pfistermeister, a notat mai trziu c regina nu avea habar
cum s-si apropie bietii. Se oprea doar n treact n camerele lor si chiar si atunci nu stia

s-i trateze cum ar fi trebuit s fie tratati niste copii. La rn-uu-le, nici fiii nu stiau cum s
se poarte cu mama lor."5
43
Spre deosebire de feciorul ei mai vrstnic, Mrie gsea plcere n distractii nensemnate:
broderii de gherghef, plimbri pe jos, brfe si grdinrit. Pe ct vreme, Ludwig devenise
cititor pasionat din chiar momentul deprinderii cititului, regina recunostea cu un soi de
mndrie: Nu citesc niciodat vreo carte si nu pricep cum de poate cineva citi fr
ncetare."6 n cele din urm, relatiile lor s-au rcit att de mult n anii adolescentei lui
Ludwig, nct, dup urcarea pe tron, el s-a referit o dat la pro-pria-i mam, numind-o cu
ironie acid vduva predecesorului meu"7.
Lipsit de cldura printeasc normal si de afectiunea dup care tnjea ntr-att, Ludwig a
cutat din ce n ce mai mult sprijin sufletesc la guvernanta lui, Frulein Sibylle von
Meilhaus, pentru a gsi rvnita mngiere si tihn. Femeie inimoas si plin de
ngduint, ea l ntelegea pe biatul sfios, rezervat si melancolic, iar el, la rndul lui, se
putea bizui ntru totul pe sinceritatea si atasamentul ei. Una din primele poezii, scrise de
Ludwig la ndemnul preceptorului de religie, nu era dedicat printilor, ci, dimpotriv,
guvernantei sale: Scump Meilhaus, N-am a-ti drui mai mult Dect, nepretuit
Meilhaus, Ca zilele s-ti mpletesti nentinat n fericita si bogata srbtoare-a vietii Deci
neavnd acum alt urare mai de pret Primeste-n dar recunostinta mea adnc De dragoste
mi-e plin pentru tine inima Ndjduind fierbinte n a ta iubire."8 Dar n afar de faptul
c i-a oferit copilului dat n grij afectiunea dorit de el cu atta ardoare, Frulein von
44
nebun'
]vleilhaus a mai contribuit din nesbuint la hotrtoarea lui mostenire spiritual prin
inculcarea inoportun a dou dintre motourile care aveau s fie ntlnite cu regularitate n
scrisorile si-n nsemnrile sale de mai trziu: L'etat c'est moi!*, celebra laud de sine a
regelui Ludovic al XlV-lea al Frantei care rezum principiul monarhiei absolute si Car
tel est Notre bon plaisir!"**. Frulein von Meilhaus evoca spectrul lui Ludovic al XlV-lea
drept exemplu de regalitate, responsabilitate si putere suprem. Totusi, amintita alegere sa dovedit a fi nefericit; curnd, lui Ludwig i s-au ntiprit n inim aceste cuvinte
profetice, gsind n ele o modalitate de a-si exprima conceptia despre nalta sa pozitie
viitoare.
n 1845, Frulein von Meilhaus s-a logodit cu baronul M. Leonrod si si-a prsit slujba de
la curtea Wittelsba-chilor; plecarea ei a lsat un gol imens n viata biatului de nou ani.
Ea fusese singura fptur care-1 ntelesese si-i druise lui Ludwig dragostea si
compasiunea jinduite cu nflcrare. Dup plecarea ei, el a devenit si mai introvertit,
gsindu-si consolarea doar n propria-i mostenire viitoare si-n visurile sale tainice. Pn
la moartea lui Meilhaus, survenit n 1881, Ludwig avea s corespondeze n mod frecvent
cu mult iubita" lui fost guvernant, destinuindu-i ndejdile si temerile ntr-un mod
refuzat membrilor familiei sale.
Ludwig era un copil singuratic. Chemarea si aspiratia ctre solitudine se armonizau cu
firea sa. Desi numai trei ani l desprteau de Otto, prpastia dintre cei doi
//Statul sunt eu!"
//Cci aceasta este vointa Noastr!" (Ib. Fr.)
45

frati era imens, nc din copilrie, n-au fost prea apropiati si ntre ei aceast distant s-a
tot mrit: regina Mrie l nvesmnta de obicei pe Ludwig n albastru nchis, pe cnd Otto
era sortit s poarte culoarea rosie, mai egalitar, nengduindu-se dect arareori exceptii
de la aceast strict regul a etichetei.9 Cei doi bieti se deosebeau ntru totul din punct
de vedere al temperamentului: datorit firii lui contemplative si melancolice, Ludwig
contrasta puternic cu simplul si afectuosul Otto. n calitate de print mostenitor, Ludwig
era crescut dup principii severe, n vreme ce Otto, rsftat de printii care-i satisfceau
toate toanele, nu ndura niciodat mustruluielile si presiunile suportate cu resemnare de
fratele mai mare. Chiar de mic copil, Ludwig si-a dat dureros de limpede seama c
printii l favorizau pe Otto: Otto este un biat cuminte si eu voi fi la fel", i-a scris el
odat, plin de mhnire, mamei lui.10 Dar indiferent ct se strduia, orict de frumos se
purta, indiferent ct de emotionante erau scrisorile lui imploratoare, Ludwig nu reusea s
cstige bunvointa si afectiunea printeasc dup care tnjea cu disperare.
Diferentele fortate n ce priveste situatia lor au tensionat relatiile dintre cei doi frati. Pe
Otto, Ludwig nu-1 lsa niciodat s uite c el avea s fie rege ntr-o bun zi si profita la
maximum de orice prilej pentru a-si revendica ascendentul moral asupra mezinului.
Odat, Ludwig 1-a legat fedeles pe Otto si 1-a amenintat cu decapitarea nainte ca vreun
slujitor s-i sar n ajutor, n alt mprejurare, Otto i-a artat lui Ludwig un bulgre de
zpad fcut de el, iar fratele lui mai mare i 1-a luat iute din mn. Cu ochii scldati n
lacrimi, Otto a apelat la un ngrijitor care i-a cerut lui Ludwig s-i napoieze
46
nebun
fratelui bulgrele de zpad. Dar Ludwig a refuzat cu ncptnare: Poftim? De ce nu-i
pot lua bulgrele de zpad? Pentru ce sunt print mostenitor?"11 Pe cnd familia regal
si stabilise resedinta pe durata sezonului estival la palatul de var din Berchtesgarten,
unul dintre servitorii casei a aprut tocmai la timp ca s-1 vad pe Ludwig stnd aplecat
peste fratele su, dup ce-1 legase strns de mini si de picioare si-i astupase gura cu un
clus. Atunci cnd slujitorul a intervenit, Ludwig a protestat cu trie, cuprins de
indignare: Nu e treaba ta! sta-i vasalul meu si a cutezat s se mpotriveasc vointei
mele! Trebuie executat!" Servitorul 1-a salvat n timp util pe Otto, iar Ludwig a primit o
btaie zdravn de la tatl su. Aceast pedeaps corporal a ntunecat pentru totdeauna
amintirile lui Ludwig legate de Berchtesgarten: orselul alpin avea s-i aminteasc vesnic
de aceast experient umilitoare.12
n pofida unor astfel de exteriorizri arogante, Ludwig era un copil timid, impresionabil si
emotiv. Prefera s se joace singur, iar jucriile lui favorite erau piesele de lemn, n forme
geometrice, pentru simulat constructii. Arhitectura l fascina. De Crciun, n 1852, cnd
avea sapte ani, fostul rege Ludwig I i-a druit tizului su o machet a celebrului
Siegestor, Arcul de Triumf munchenez. Ii place nespus s construiasc", relata cu
mndrie bunicul lui. Am rmas destul de surprins s vd constructii splendide, de bun
gust, dovedind simt al frumosului, fcute de mna lui."13
In afar de arhitectur, regina Mrie a remarcat fascinatia fiului ei mai mare pentru
ceremonialul solemn si riturile grandioase ale Bisericii Catolice. Ludwig astepta Cu
nflcrare vremea carnavalului, cu pantomime, cor47

tegii alegorice si jocuri distractive, srbtoare traditional care preceda postul Pastilor,
cnd ntreaga familie regal asista la magnifica missa solemnis cntat n timpul
liturghiilor oficiate la Frauenkirche si Theatinerkirche din Mxinchen. nvesmntat n
haine clugresti, Ludwig obisnuia s se furiseze n capelele private ale palatelor,
zgindu-se cu orele la altarele n stil rococo, cu volute placate n foite de aur, cu cartuse
ornamentale aurii si heruvimi dedesubtul plafoanelor pictate n fresce.14 Iubea la nebunie
tocmai ambianta teatral, fastuoas si solemn a bisericii, solitudinea ce-1 nvluia n
mijlocul podoabelor si odoarelor sfinte, splendoarea fr seamn a spectacolului
anterielor mpodobite ale preotilor, corurile ascunse vederii si vraja lumnrilor votive,
plpitoare, ca si a mirosului puternic si aromat de tmie.
Din ce n ce mai des, Ludwig se refugia n aceast lume a himerelor si a plsmuirii,
cufundndu-se ore ntregi n lectura crtilor din care descoperea strlucirea curtii de la
Versailles a lui Ludovic al XlV-lea, mretia vechilor legende si epopei teutonice si a
vremurilor de mult uitate ale cavalerismului si ale onoarei cavaleresti. Cu ct citea mai
mult, cu att mai intens l ncercau dezgustul si nemultumirea fat de mediul care-1
nconjura: detesta secolul al XlX-lea, cu stilul prozaic de viat, platitudini si distractii
burgheze. Pentru a evada din realitatea ce-i insufla repulsie, rtcea de colo pn colo
prin palatele tatlui su, dnd fru slobod imaginatiei, s se inspire din ambianta acelor
ncperi si afundndu-se n lumea de odinioar a puterii absolute. Decoratiunile interioare
extrem de ncrcate, executate de Cuvillies si Zimmermann la Residenz l captivau cu
motivele ornamentale poleite n aur, mtsurile, brocarturile, pardoselile cu mozaic si
48
nebun
andelabrele de cristal; putea retri aici epoca de glorie lui Ludovic al XTV-lea si a
disprutei curti de la Versailles. Totusi/ mai mult dect orice, Ludwig era nrurit de o
anfilad de ncperi, cunoscute sub numele de Nibe-lungen Appartements*. nsirate de-a
lungul primului etaj al asa-numitei aripi Konigsbau a palatului regal, aceste camere cu
pereti stucati, imitnd marmura, erau mpodobite cu imense picturi murale, inspirate din
saga zeilor teutoni si executate de Julius Schnorr von Carolsfeld. Astfel a luat Ludwig
cunostint de personajele din vechile legende si poeme epice germane, ca de pild Wotan
si Siegfried, Briinnhilda si Sieglinda, de lumea mitic a Nibelungilor, pe care Richard
Wagner avea s-o renvie n dramele sale muzicale.
Mai presus de orice alt loc, Ludwig ndrgea castelul Hohenschwangau, situat la poalele
Alpilor bavarezi, ctre nord, doar la cteva mile deprtare de granita austriac, lng
orasul Fiissen. Castelul avusese o semnificatie special n cultura vechilor teutoni,
ntemeietori i-au fost aprigii si semetii cavaleri de la Schwangau, care i-au nltat zidurile
crenelate n veacul al Xl-lea; cetatea medieval a cucerit-o mai trziu Hiltebold, cruciat si
membru al legendarului grup de minnesingeri, iar mpratul Friedrich I Barbarossa avea
s poposeasc acolo mpreun cu suita n timpul primei sale cltorii spre Roma. Dar cea
mai strns legat de castelul Hohenschwangau era figura mitic a lui Lohengrin,
Cavalerul Lebedei. Potrivit legendei, de pe aceste creneluri pornise tnrul cavaler,
cobornd pe Rin, cu luntrea tras de o lebd, n
Apartamentele Nibelungilor
49
cutarea Sfntului Graal"* si pentru a o salva pe Elsa de Brabant. nssi denumirea

castelului, Hohenschwangau, grieste despre acest mit, nsemnnd n traducere liber

tinutul de Sus al Lebedei".
Ordinul cavalerilor de Schwangau s-a stins n secolul al XVI-lea, iar castelul lor, rmas
apoi de izbeliste, a czut n ruin, n timpul rzboaielor napoleoniene, fortreata a suferit
noi si multe stricciuni: n 1800 si 1809, Napoleon nsusi a asediat castelul n cursul
campaniei fulgertoare mpotriva Austriei. Pn cnd printul mostenitor Maximilian a
descoperit castelul medieval n 1832, acesta nu mai era dect o ruin romantic, npdit
de ieder si trandafiri slbatici. Impresionat de starea jalnic a constructiei, Maximilian a
nceput imediat restaurarea zidurilor si a crenelurilor nruite. Rezultatul a fost o bijuterie
a artei gotice retrezite la viat, cuprinse ntre dou ambrazuri si foisoare sustinute de
coloane.
Castelul Hohenschwangau ncununa un colt de stnc ce domina cmpia Fiissen, zidurile
de culoare ocru si acoperisul de tigle rosii scnteind pe fundalul povrnisurilor
nvesmntate n brazi si pini ntunecati ale piscurilor nvecinate. Terase largi, desvrsite
cu fntni tsnitoare si straturi de trandafiri, rnduite n trepte, nconjurau zidurile
castelului; sub crestele crenelurilor se ntindeau lacurile gemene Alpsee si Schwansee,
apele
* Graal (n legendele mistice ale Evului Mediu) - vas pretios, nzestrat cu virtuti
supranaturale, n care losif din Arimateea ar fi strns sngele divin din rnile lui lisus,
dup coborrea acestuia de pe cruce. Motivul Graalului a fost reluat de Wagner n
Lohengrin" si Parsifal"
nebun
lor limpezi ca semnul cerului reflectnd curbura des-his de Alpi pe linia orizontului. De
la malurile lacului Alpsee, unde luase nastere un mic sat pentru gzduirea celor legati de
curtea bavarez, un drum abrupt de acces gerpuia urcnd panta muntelui si cotind pe sub
o poart masiv, n form de arc, mpodobit cu semnele heraldice ale familiei
Wittelsbach, pentru a da apoi pe culme ntr-un scuar pietruit, chiar n fata castelului.
Cettuia Hohenschwangau nu era nici mare, nici luxoas. Apartamentele principale,
grupate la caturile al doilea si al treilea, erau ncperi relativ modeste, constructia
nereprezentnd nici pe departe o resedint regal, ci mai degrab o cas boiereasc de
tar. Efectul sumbru al camerelor cu tavane joase era atenuat de ferestrele nalte si de
usile cu nenumrate ochiuri de geam prin care lumina se revrsa nuntru. Scri se
rsuceau n spiral pn-n turnuri, iar razele soarelui se filtrau prin mozaicurile de sticl
colorat a vitraliilor, aruncnd mnunchiuri de curcubee pe palierele de piatr.
Maximilian le comandase artistilor Dominick Quaglio si Moritz von Schwind s-i
decoreze interioarele castelului de curnd restaurat cu picturi murale evocnd trecutul
legendar al cettuii si figurile eroice ale lui Parsifal si Lohengrin. Peretii asa-numitei
Schwanrittersaal, Sala Cavalerilor Lebedei, care slujea drept sufragerie, erau acoperiti cu
picturi murale nftisnd povestea lui Lohengrin. Dar rnai existau si alte aluzii mitice la
Hohenschwangau. Ludwig se arta fascinat de dormitorul tatlui su, o ncpere deosebit
de romantic, predispunnd la visare si care i-a influentat foarte mult dispozitia
sufleteasc pen-tru exotism. Camera era mpodobit cu picturi murale reprezentnd
grdina fermecat a imaginarei Armida si
51
seducerea acesteia de ctre Rinaldo, deveniti eroi ai epo-peei romantice Rinaldo" a

marelui poet italian din secolul al XVI-lea Torquato Tasso.15

Ludwig adora s ias la aer curat, pentru a explora si cutreiera muntii si pdurile, si
profita la maximum de vacantele petrecute n timpul verii la Hohenschwangau. El si Otto
notau deseori n Alpsee, chiar sub meterezele castelului, si clreau pe cmpurile
asternute pn la Forggensee ori urcau pe crrile alpine, fcnd picnicuri n dumbrvi
mpreun cu guvernanta si instructorul lor militar. De fapt, ntregii familii regale i plcea
nespus s colinde prin mprejurimi. Regina Mrie arta un interes viu pentru aceste
ascensiuni pe coastele pieptise si contribuia personal la ntocmirea traseului pe potecile si
crruile care serpuiau pn n vrful muntilor din preajma castelului. Suverana purta
totdeauna un costum bizar, confectionat dup un model creat de ea nssi: o crinolin
larg, lung pn la genunchi, mbrcat peste o pereche de pantaloni brbtesti, meniti ai nlesni mersul la urcus, si o plrie asortat. Maximilian nsusi avea o nftisare plcut
vederii, nvesmntat n straie verzui tiroleze, cu ciorapi lungi, neaprat de aceeasi culoare
cu a beretei, pe cnd cei doi fii erau mbrcati dup portul tranilor bavarezi.16 Desi
nsotit de o doamn de onoare si de ctiva servitori, regina Mrie se ngrijea personal de
cele mai nensemnate amnunte, despachetnd cosurile cu merinde pentru picnic,
perpelind carnea pe jar, ducnd tipsiile cu ciozvrte fripte de cprioar, cu cartofi copti n
spuz si cu pine, dup aceea stnd aplecat peste un prias de munte si splnd vasele
murdare.
Erau totusi si experiente mai putin plcute. Instructorul militar al lui Ludwig, maiorul
Emil von Wulffen,
Degete nebun
iii." 11 peregrinri pupilul dat n supraveghere pe 1 "rrile ntortocheate de deasupra
lacului Alpsee, pn i pasul Pollat, o vale ngust si adnc, mai jos de Muntele Sauling,
unde apele unei cascade se prvleau n rpe, cu putere si vuiet, de la o sut cincizeci de
picioare nltime. Din acest loc, se desfsura sub cerul liber magnifica panoram a
Alpilor si a cmpiei Fiissen, asternut ctre nord, pn la coamele dealurilor rotunde.
Ludwig tinea n mod sincer la von Wulffen, un om cumsecade, modest si fr pretentii,
care se detasa de curtenii nfumurati ai casei regale. Von Wulffen, din nefericire, suferea
de epilepsie. Intr-o zi, n timpul unei excursii alpine, pe cnd culegea flori, maiorul fu
cuprins de convulsii si se prbusi pe un colt de stnc, frngndu-si gtul sub privirile
ngrozite ale biatului.17 Amintirea acestei tragedii 1-a obsedat multi ani pe Ludwig.
Allgau (regiunea hotrnicind Alpii bavarezi), unde se nlta castelul Hohenschwangau, a
devenit refugiul favorit al lui Ludwig. Adora viata cmpeneasc, lungile peregrinri,
mireasma nviortoare rspndit de cununile de caprifoi ce cdeau peste crenelurile
cettuii, precum si firea deschis, generoas, a oamenilor de la tar. Mai mult dect orice,
ndrgea linistea sufleteasc prilejuit de pribegiile prin munti. Hoinrind singur de-a
lungul lacurilor limpezi sau stnd pe prichiciul ferestrei boltite si contemplnd, peste
piscurile alpine, privelistea deschis spre Austria, Ludwig si lsa imaginatia s brodeze
n voie. La Residenz, luase deja cunostint de lumea Nibelungilor, din saga zeilor
germanici, care avea sa capete mai trziu viat si strlucire n muzica wagnerian; la
Hohenschwangau se ntlnise cu eroii legendelor teutonice, pe care Wagner avea de
asemenea s-i
aduc n carne si oase pe scen: Parsifal si Lohengrin si cutarea Sfntului Graal", totul
fiind dominat de imaginea omniprezent a lebedei, ncepnd de la armoariile Cavalerilor

de Schwangau, cioplite n piatr deasupra marii porti n form de arc, cu dou canaturi, a
castelului, pn la apele de sub metereze ale lacurilor Alpsee si Schwansee, pe care
pluteau lebedele, Ludwig era nconjurat de aceste psri mndre, pline de gratie, cu care
avea s se identifice. Scrisorile lui din copilrie, exagerat ncrcate de nflorituri cu
majuscule L mpletite cu flori de crin, se sfrseau deseori cu o lebd, desenat de
Ludwig drept emblem personal.
Compania altor copii i displcea profund lui Ludwig. Printii ncercau s statorniceasc
o oarecare normali-tate n viata sa, aducnd fiii aristocratilor bavarezi la curtea regal
pentru a se juca mpreun cu Ludwig, dar orice tentativ esua inevitabil. Acesta refuza s
participe la jocurile lor si nu putea s uite c el este printul mostenitor, i venea foarte
greu s se comporte firesc n prezenta celor de vrsta lui, ntr-att de constient era de
pozitia-i unic n societate. Cnd un servitor bg de seam c biatul contelui Arco l
plesnea pe Ludwig peste cap n timpul unui joc, vizitele contenir brusc. Cel mai adesea,
Ludwig era gsit stnd singur n tcere. Odat, faimosul teolog bavarez Ignaz von
Dollinger 1-a surprins ghemuit ntr-un ungher al salonului, cufundat n ntuneric.
Altetei Voastre ar trebui s i se fac lectur, ceea ce ar ajuta la trecerea acestor ore
plictisitoare", i-a sugerat Dollinger.
Dar nu sunt ctusi de putin plictisit!", a exclamat Ludwig cu privirea pierdut n gol.
mi nchipui felu54
nebun
.. geruri si asa mi ocup timpul, amuzndu-m destul
de bine/'18'
Apucturile ciudate ale ambilor frati n-au scpat neobservate de anumiti curteni, printre
care s-a numrat si Geheirnrat Gietl, medicul familiei regale. Potrivit unui raport ntocmit
de Gietl7 chiar din fraged copilrie Otto manifestase semne clare de halucinatii, iar
doctorul a nceput s-1 supravegheze cu atentie si pe Ludwig, pentru a constata eventual
aceleasi simptome. El a notat, de exemplu, c odat, pe cnd juca biliard, Ludwig si
imaginase c aude voci batjocoritoare. Din acel moment a nceput s se zvoneasc ncetncet la curtea regal c viitorul suveran ar fi putut mosteni proverbiala extravagant a
Wittelsbachilor.
Lducatia printului mos tenitor
la mplinirea vrstei de 8 ani, Ludwig a rmas izolat n camera regal a copiilor, sub
oblduirea guvernantei sale, Frulein von Meilhaus. Femeia, plin de ntelegere, i-a artat
biatului sensibil singura si unica bunvoint si afectiune ntr-o lume altminteri
impasibil si stearp din punct de vedere sentimental, stnd cu el, citindu-i, nvtndu-1
s scrie si povestindu-i mituri biblice. n 1853, ei i s-a alturat vicarul Reindl, chemat la
curtea regal de ctre regele Maximilian, pentru a-i mprtsi fiului su mai mare
nvtturile religioase. Un an mai trziu, cnd Frulein von Meilhaus si-a prsit postul,
monarhul a prins iute aceast ocazie favorabil s desemneze un personal n ntregime
nou pentru supravegherea educatiei mostenitorului su. Pe neasteptate, bietasul
romantic, care visa cu ochii deschisi la cavaleri si eroi nemuriti n legendele germanice si
care cuta dragoste n bratele guvernantei ntelegtoare, s-a vzut lipsit cu de-a sila de
prezenta ei alintoare si aruncat brusc pe minile unui grup de oameni ce-i insuflau
56
nebun

, numiti de tatl su pentru a-1 modela astfel ca T udwig s devin un print si-un rege
bun.
Educatia i-a fost dirijat dup principiile si intentiile regelui Maximllian. Ca si alti printi
mostenitori euro-neni, Ludwig a luat lectii de echitatie, de mnuirea spadei, de desen,
not si dans, dar cea mai mare parte a pregtirii sale era canalizat spre nsusirea limbilor
strine, istoriei si stiintelor, iar ulterior suplimentat cu cunostinte politice si militare.
Maximilian a abordat acest plan de studii cu oarecare usurare n suflet, ntruct Ludwig
era astfel lsat n grija si sub supravegherea preceptorilor si instructorilor militari; aceast
izolare impus, pur scolastic, l scutea pe rege de ceea ce nsemna deseori o relatie
fortat si dezagreabil cu fiul lui. Codul sever de comportament al printelui, aspiratiile
didacticiste excesiv de mari si disciplina drastic si perimat pretindeau din partea lui
Ludwig supunere pe toat linia si atentie deplin. Dezgustat de slbiciunea pentru reverie
a melancolicului su fiu, Maximilian era ferm hotrt s-i umple orele cu lectii si
activitti strict supravegheate n efortul de a-1 transforma pe Ludwig ntr-o pild de
integritate moral si de inteligent superioar.
Maximilian vroia deci s plmdeasc din fiul su mai vrstnic un monarh model. Plan
care nu ngduia nici urm de individualitate. Pentru a face din Ludwig un rege perfect,
tatl lui credea c e necesar nu numai sa-i nbuse personalitatea, ci chiar s i-o
zdrobeasc. si ar fi putut ca un asemenea scop s fie atins dac Ludwig s~ar fi artat
cooperant, numai c Maximilian nu tinuse prtia de temperamentul fiului su. Ludwig era
prea n-Captnat si arogant ca s cedeze; manifesta, de asemenea, ingeniozitate cnd
venea vorba despre moda57
littile de rzvrtire si nu-si ndrepta nicicum comportamentul, socotit inacceptabil, ceea
ce, desigur, strnea suprarea tatlui su. Satisfcea nseltor orice dorint exprimat de
regele lui printe: nici una dintre vrerile suveranului nu era ntmpinat cu rezistent.
Ludwig ndeplinea tot ceea ce i se cerea, dar att si nimic mai mult. N-a artat niciodat
entuziasm sau interes pentru vreuna dintre materiile de studiu, cu exceptia istoriei si a
literaturii, si nvta doar att ct era necesar ca s treac probele scrise si orale de
verificare a cunostintelor dobndite. Sttea smirn n timpul prelegerilor, fr s fac
vreun comentariu, afisnd o atitudine aparent docil, dar fiind n realitate adncit ntr-o
lume de vise. si cultivase de la o vrst fraged abilitatea de a reprima n sine realittile
mai neplcute ale existentei de zi cu zi; obisnuia s zmbeasc, s dea din cap a
ncuviintare, s poarte o conversatie politicoas si s-si fac lectiile, ns, cu adevrat,
Ludwig si gsea alinare doar n micul su univers al imaginatiei. Cu ct regele pretindea
mai mult de la fiul su, cu att mai putin dispus era Ludwig s se conformeze.
Pentru a supraveghea educatia printului mostenitor, Maximilian 1-a nvestit cu autoritatea
necesar pe contele Theodor Basselet de la Rosee, fost ofiter de cavalerie, n vrst de
cincizeci si trei de ani, cu un simt infailibil al loialittii fat de coroan si cu atasament
pentru disciplina militar. Desi regele era foarte multumit de alegerea fcut, tinuta
impuntoare si grav a contelui, precum si glasul lui poruncitor l intimidau pe Ludwig,
cruia i-a inspirat pe loc o aversiune instinctiv. Nici impresiile lui Basselet de la Rosee
despre Ludwig nu erau mai favorabile: se confrunta cu un pupil care prea c
nebun
nu se

sinchiseste de nimeni n afar de sine nsusi, un roantic egocentric, gata s se revolte chiar si la simpla dee c printr-o mustrare i s-ar
nclca demnitatea regal.
Contele a descoperit curnd c Ludwig se poate comrta ntr-un mod arogant si tiranic. Chiar naintea plecrii ei de la curtea regal, Frulein
von Meilhaus, nso-tindu-1 pe copilul avut n ngrijire la o rait de trguieli prin Fiissen,
1-a vzut cum fura un mic portmoneu dintr-o prvlie. Odat iesiti n strad, 1-a dojenit
cu asprime pe Ludwig, insistnd s napoieze portmoneul si s-i cear imediat scuze
proprietarului prvliei. Dar, n loc s fie rusinat sau spsit, Ludwig se art sceptic: Cu
ce am gresit?" ntreb el cu nedisimulat sinceritate. De ce ar fi un pcat? ntr-o bun zi
voi fi regele acestei tri si tot ce apartine supusilor mei mi apartine deopotriv."1
Contele de la Rosee a ncurajat convingerea lui Ludwig n propria-i superioritate si i-a
tolerat trufia. El struia ca att Ludwig, ct si Otto, s cultive relatii doar cu verii lor
Wittelsbach si cu descendentii familiilor aristocratice bavareze. Potrivit unei traditii
statornicite din vechime la curtea miinchenez, nimeni nu trebuia s se adreseze vreunui
membru al casei domnitoare bavareze cu titlul de Altet Regal pn la mplinirea vrstei
de optsprezece ani; chiar si dup cea de-a optsprezecea aniversare a nasterii, se prefera
apelativul mai simplu de Altet. Dar contele de la Rosee nici nu vroia s aud de una ca
asta: era nenduplecat, insistnd ca lui Ludwig, n calitate de print mostenitor, s i se
recunoasc titlul de Altet Regal si s fie onorat ca atare de toti servitorii si de suita
casei regale. Maximilian si ddu consimtmntul s1 astfel Ludwig se vzu curnd
nconjurat de curteni care i se ploconeau adnc si-i fceau reverente.2
59
De la Rosee dirija un corp profesoral selectat de la Universitatea din Miinchen, de la
Universitatea din Goettingen si de la Institutul Militar al Bavariei. Era vorba de somitti
n domeniile respective, precum printele Ignaz von Dollinger, celebru teolog catolic,
care-1 initia pe Ludwig ntr-ale religiei, profesorul Julius von Liebig, renumit chimist
care preda la Universitatea din Miinchen, colegul lui, profesorul Philipp von Jolly, care-1
pregtea pe Ludwig n domeniul fizicii, Johannes Huber, care-i tinea prelegeri despre
filosofic si problemele contemporane, n fine, Franz Trautmann, care verifica nsusirea
limbilor strine si Michael Klass, pedagog si reformator bavarez de renume.
n fiecare dimineat, Ludwig era trezit din somn de un servitor la ora cinci si jumtate;
dup ce se spla si se mbrca, i se cerea s se aseze de ndat la birou si s-si termine
temele ntr-un ceas, nainte de micul dejun. Urmtoarele dousprezece ore erau rezervate
repetrii si fixrii n memorie a cunostintelor din disciplinele obisnuite de studiu, lectiilor
noi, lecturii si exercitiilor. Ziua de lucru a micului print se derula dup un plan ntocmit
cu strictete si nu existau dect putine abateri de la acest program intensiv: activittile din
timpul liber trebuiau s fie neaprat constructive, indolenta nefiind tolerat. Acest
program esalonat riguros, care se desfsura de fapt sase zile pe sptmn, se ntrerupea
pentru servirea ceaiului de dimineat, la ora zece, pentru luarea prnzului, la ora unu, si
pentru ceaiul de dup-amiaz, la ora patru, but mpreun cu printii; pe timp de var, se
arta o ngduint special pentru cea de a doua parte a zilei si pentru obisnuitele vacante
ale familiei regale petrecute la Hohenschwangau si Berchtesgarten.3 Chiar si
60
fegefe nebun

lectiile nu erau niciodat suspendate mai mult de teva zile la rnd, iar Ludwig era obligat
s trudeasc din greu timP ma* ndelungat dect orice alt nvtcel din regatul tatlui su.
Pregtirea preliminar urmat de Ludwig cuprinsese lectii de matematic, de limba si
gramatica german, de istoria popoarelor germanice. Acel program de studiu, esalonat pe
trei ani, respecta manualele scolii secundare pe care trebuia s-o frecventeze orice copil
bavarez, n plus, Ludwig cpta cunostinte religioase, de cteva ori pe sptmn, de la
printele Ignaz von Dollinger, care-i succedase lui Reindl. Cnd Ludwig mplini
unsprezece ani, tatl su porunci ca educatia fiului s se intensifice. Lucrnd cu un grup
de curteni si de militari, Maxi-milian a ntocmit pentru Ludwig un nou program, cu mult
mai ncrcat si solicitant, bazat n parte pe sistemul de nvttur desvrsit de mpratul
Franz Joseph al Austriei. La nceput, s-a sugerat ca Ludwig s termine cursurile scolii
medii, care durau ndeobste opt ani, ntr-o perioad de numai cinci ani; n cele din urm,
s-a considerat c pretentiile erau prea exagerate si i s-a ngduit printului mostenitor s-si
duc la bun sfrsit programul de instructie n sapte ani. Faza secundar a educatiei lui
Ludwig s-a extins pentru a cuprinde subiecte de studiu mai dificile, care includeau si
greaca. Aceste lectii erau completate cu lecturi impuse: clasicii greci, Romeo si Julieta"
de William Shakespeare si piesele cu continut satiric ale lui Jean-Baptiste Poquelin
(Moliere), si toate n limbile respective. Ludwig a nvtat repede limba francez, dar,
cnd conversa n englez nu putea dect s se lrnpleticeasc la vorb. Marea dragoste
nutrit de Ludwig Pentru lectur i-a slujit la lectii tot att de bine ca memoria
61
sa cu totul exceptional: putea s recite, fr s i se sufle, pasaje ntregi si scene din
operele autorilor si preferati, incluzndu-i pe Friedrich von Schiller si lordul Byron.
Avea de asemenea cursuri de istorie universal si a Europei, care l detectau ct se poate
de mult. Pentru el, istoria reprezenta povestea vietii strmosilor si si a realizrilor
acestora. Gratie studierii vietilor si faptelor lui Carol cel Mare, Ludwig Bavarezul si
Friedrich cel Mare, printul mostenitor a descoperit figuri eroice dup pilda crora si
putea modela viitoarea domnie. Lectiile de aritmetic, geografie, stiinte naturale,
astronomie, chimie si fizic nu-1 captivau la fel; Ludwig manifesta un interes sczut fat
de lucrurile stiintifice si practice, ntruct lumea lui era una a imaginatiei si a istoriei.
Adus la palat ca s-1 nvete pe printul de coroan germana si gramatica, Michael Klass a
fost caracterizat de ctre unul dintre biografii lui Ludwig drept o mediocritate blajin din
fire"4. Klass ajunsese la rangul nalt de preceptor al mostenitorului la tron cu o excelent
reputatie de educator, respectat fiind de colegii si universitari; nainte de numirea n
functie, redactase o carte n care propunea o serie de reforme n sistemul educational
bavarez si prin urmare era considerat drept un dascl luminat, cu conceptii naintate.
Dintre toti institutorii, asupra lui Ludwig Klass avea s exercite cea mai mare nrurire.
Din nefericire, aceast influent a fost nefast, n ciuda ntregii sale gndiri luminate,
egalitare, si a propunerilor cu privire la mbunttirea strii de educatie n Bavaria, Klass
recomanda un sir de principii ntru totul diferite cnd erau vizati membrii familiei regale.
Preceptorul era cuprins de veneratie fat de rege si familia acestuia si se conforma
ntocmai unei credinte
nebun
proape medievale n sanctitatea suveranittii. Dup grerea lui Klass, monarhul era sorocit
de Dumnezeu s domneasc peste poporul su, inspirat de autoritatea jivin/ ridicndu-se

astfel mai presus de judecata p-jTinteasc si de nvinuiri. Suveranul, dup cum l nvta
tClass pe Ludwig, era liantul ntre Dumnezeu si popor, ntre biseric si stat.
Ludwig fusese expus vreme ndelungat influentei unor astfel de idei. Frulein von
Meilhaus l familiarizase pe biat cu maximele si conceptiile filosofice ale lui Ludovic al
XlV-lea, n timp ce de la Rosee amplificase atitudinile de sicofant ce-1 caracterizau prin
ordinele lui date curtii, referitoare la regulile etichetei regale, ncepnd din momentul
cnd a devenit print de coroan, Ludwig a fost supus n permanent unui torent de predici
despre suprematia lui asupra viitorilor supusi; comportamentul autocratic observat de
multi era si o consecint fireasc a unei tolerante din perioada copilriei. Prelegerile
tinute de Klass n-au fcut altceva dect s confirme ceea ce Ludwig nsusi socotea a fi
adevrul adevrat. De bun seam, ndrgea acele lectii si le prindea la inim; multi ani
mai trziu, Ludwig i-a adus la cunostint vrului su Rudolf, printul mostenitor al
Austriei, unul dintre sfaturile lui Klass: Monarhul este unsul Domnului pe pmnt, dar,
n acelasi timp, si printele supusilor si. Religia este cea care mentine ordinea n rndul
maselor de oameni si care exprim ntreaga dragoste si tot atasamentul poporului fat de
suveranul lor, lntocmai cum aceeasi religie insufl iubirea nutrit de supusi pentru
monarhul lor; religia reprezint deci legtura etern ntre ei."5
Ludwig se simtea coplesit de strictetea educatiei sale.
63
La fel ca orice alt copil, tnjea din tot sufletul s evadeze din temnita slii de studiu si s
scape de privirile vigilente ale preceptorilor si, ca s se joace sau s citeasc. Dar
Maximilian insista ca fiul su s nu fie rsftat, iar lectiile nentrerupte, ndatoririle din ce
n ce mai dificile si supravegherea permanent 1-au supus curnd pe tnr la un greu
tribut. Profesorii si particulari au observat nervozitatea continu manifestat de Ludwig
si oboseala lui crescnd; sttea deseori prbusit pe masa de scris, incapabil s se mai
concentreze. Nici Maximilian, nici contele de la Rosee nu si-au dat seama c Ludwig
suferea de extenuare nervoas; temndu-se c avea pur si simplu prea mult timp liber, ei
au reactionat prin sporirea orelor si temelor de studiu, agravnd nencetat starea
emotional a biatului, altminteri att de fragil.
Reticenta sa pstrat cu grij l tinea chiar si pe contele de la Rosee la distant si au trecut
multe luni nainte ca acesta s poat prezenta reginei un raport convingtor despre vreun
progres fcut de tnrul nvtcel. In 1857, de la Rosee i scria mamei lui Ludwig: L-am
supus pe printul de coroan unei succinte examinri si sunt multumit de rezultat. Acest
fapt mi-a dat noi sperante c foarte multe lucruri pot fi nc fcute - situatie de care
ncepusem s m ndoiesc. Numai cei ce-1 cunosc bine pe printul mostenitor sunt n
postura s sesizeze schimbrile vizibile n firea lui. Ultima confesiune a avut un efect
extraordinar de bun; niciodat nainte nu 1-am mai vzut pe printul de coroan ntr-o
asemenea stare sufleteasc fericit si deschis ca n momentul acela."6
De la Rosee credea c avea datoria clar s-i insufle copilului ncredintat sub oblduire
simtul moral al binelui si al rului si c influenta sa puritan se revrsa pe
64
nebun
aginile eseurilor compuse de scolarul Ludwig. La vrsta de treisprezece ani, printul scria:
Vanitatea poate fi de asemenea consecinta lingusirii. Dac esti nconjurat din
adolescent de oameni care nu fac nimic altceva dect s te flateze, atunci devii cu foarte

mult usurint vanitos si/ cnd naintezi n vrst, e extrem de greu s te dezbari de acest
nrav. Adeseori, trufia e cauza egotismului care duneaz oamenilor fiindc se gndesc
numai la ei si uit de aproapele lor. S-ar putea spune c o-mul nfumurat e muscat de
inim de un sarpe veninos."7
S-ar prea c nimeni nu a comentat ironia arogantului Ludwig cnd a compus un astfel de
fragment, dar multi au remarcat insolenta sa. ntr-o bun zi, Franz von Kobell, profesor la
Universitatea din Miinchen, s-a ntmplat s fie la castelul Hohenschwangau, asteptnd
s fie primit de regele Maximilian, cnd 1-a zrit pe Ludwig jucndu-se oarecum
primejdios pe balustrada unei scri principale. Cnd i s-a prut c biatul era ct pe-aci s
cad, profesorul s-a repezit ntr-acolo si 1-a tras usor n jos, aducn-du-1 viu si nevtmat
cu picioarele pe pmnt, dar printul 1-a fulgerat cu o privire mnioas si a plecat fr s
scoat vreo vorb. Dup multi ani, Kobell 1-a ntlnit pe cel ce devenise pe atunci regele
Ludwig al II-lea. Cnd profesorul 1-a salutat ceremonios, Ludwig i-a spus pe un ton
glacial: Ai cutezat s m atingi!" si apoi i-a ntors spatele bietului om ncremenit de
uimire.8
De la Rosee a remarcat desele schimbri n starea de spirit a biatului si melancolia lui
coplesitoare. Contele i scria astfel reginei: Trebuie ndeosebi s ncercm a dezvolta
ncrederea n sine a printului fr a ngdui ca ea s se transforme n trufie. Printul e dator
s-si des-vrseasc pe deplin curajul viguros de a tri: urmeaz
65
s-i nfrnm strile de reverie; nu se cuvine s zboveasc asupra impresiilor
dezagreabile, ci s ncerce s fie mai putin sensibil la acestea ... Trebuie s acordm o
atentie special formrii vointei printului, deoarece puterea vointei poate fi educat; este
cu att mai necesar sa punem accentul pe aceast latur cu ct n epoca noastr sunt
stimulate imaginatia si ratiunea, dar sunt neglijate vointa de a actiona si de a tri."9
Exist de asemenea o not de puritanism ntr-o scrisoare trimis de contele de la Rosee
tnrului su nvtcel, avertizndu-1 mpotriva neajunsurilor pricinuite de cedarea n
fata tentatiilor: Prin urmare, strduieste-te s-ti educi spiritul si trupul. Dac pornirile
nefaste ies iarsi la suprafat, ncearc s ti le reprimi, cci poti nfptui orice cu o voint
puternic. Slbiciunea nu-i d un aer de demnitate unui brbat - si asta e tocmai ceea ce-ti
doresti s devii: un brbat care va servi drept pild poporului su. Fii bun si astfel vei
cstiga toate inimile, dar fii si asculttor. Deoarece nesupunerea 1-a adus pe om la
nenorocire. Cinsteste-ti tatl si mama, fiindc, n afar de Dumnezeu, trebuie s le
multumesti pentru tot ce ai si pentru tot ce esti; si pe urm, binecuvntarea Domnului te
va nsoti totdeauna n calea vietii."10
Nimeni nu cunoaste natura pornirilor nefaste" mentionate de contele de la Rosee, dar
astfel de avertismente exercitau o influent teribil asupra lui Ludwig. n aparent, l
tulburau si le punea la inim; iar mai trziu, ele au contribuit la sentimentul covrsitor de
culpabilitate fat de nclinatiile sale homosexuale.
Ludwig primea o alocatie bneasc lunar de doisprezece guldeni, cu conditia s tin cu
grij socoteala cheltuielilor zilnice. Determinndu-1 s pstreze o evi66
nebun
A nt contabil, de la Rosee chibzuise c biatul avea s Deprind cu valoarea banilor.
Dar Ludwig, crescut fi-'nd ntr-o deplin izolare, nu-si formase nici cea mai s jjee despre

preturi sau valori, si risipea adeseori ntreaga alocatie ntr-o singur zi fr s-si dea
seama ce fcuse. Cam n preajma mplinirii vrstei de saisprezece ani, stipendiul primit
de Ludwig sporise deja la douzeci si cinci de guldeni pe lun, sum aproximativ egal
cu chenzina cuvenit unui lucrtor bavarez obisnuit. Bursa cptat i permitea s-si
cumpere ace de cravat cu pietre pretioase, butoni de manset n form de lebd si
crtile autorilor preferati: Schiller, Shakespeare si Byron. Chiar si asa, ducea adesea lips
de bani. Otto, fiind al doilea fiu, primea o alocatie bneasc mai mic dect Ludwig.
Odat, printul mai tnr, auzind c un sir de dinti sntosi valorau bani buni, i-a propus
dentistului de la curtea regal, n schimbul unei anumite sume, s aleag dintre proprii si
molari. Aceast ofert a fost adus fr ntrziere la cunostinta regelui si Otto a mncat o
btaie strasnic pentru indiscretia si imprudenta lui.11 Frecventa jen financiar a lui
Ludwig ca print de coroan a contribuit aproape cu sigurant la nepsarea artat de el
mai trziu, cnd a devenit rege, fat de preocuprile bnesti.
Pe la vrsta de saptesprezece ani, Ludwig si ncheiase studiile medii. Potrivit planului
general pentru educatia Sa/ urma s nceap cursurile la Universitatea din Goettingen, n
toamna anului 1864, dar urcarea prematur pe tronul bavarez a pus capt acestui proiect
initial. Unica lui experient dobndit n domeniul nvtmntului superior a provenit, n
schimb, dintr-o serie de cursuri audiate la Universitatea din Miinchen. Rezultatele aces67
tei tentative erau amestecate: desi prelegerile n sine i trezeau un interes foarte puternic,
era singurul student care pretindea un loc separat, departe de ceilalti colegi.12
Educatia primit de Ludwig 1-a ajutat s se transforme ntr-un tnr inteligent, profund
contemplativ, predispus la reflectie. Vorbea germana, franceza si ceva mai putin fluent
engleza. Era un dansator gratios si avea maniere impecabile. Ludwig producea o impresie
strlucit cnd clrea brbteste: nltimea si tinuta lui natural sporeau efectul cu totul
impuntor atunci cnd se plimba clare si nu-1 desfta nimic mai mult dect s-si
petreac ore nesfrsite n sa, cutreiernd prin Alpii bavarezi, din apropierea castelului
Hohenschwangau. Ii plcea nespus de mult s mne n goana mare si si alerga cu
nepsare deseori calul de clrie n galop pe poteci periculoase, nfundate n desisul
pdurii. Adept nflcrat al exercitiilor fizice, traversa adesea not ntinderea de o mil a
lacului Alpsee, situat mai jos de castelul Hohenschwangau, impresionndu-i pe toti cu
vigoarea si rezistenta lui.
Ludwig avea cu sigurant admiratori la curtea regal, dar existau de asemenea si multi
altii care i sesizaser trsturile de caracter mai putin demne de invidiat, nclinatia sa
spre reverie se accentuase tot mai mult o dat cu vrsta. Educatia perseverent si
istovitoare 1-a determinat s devin nervos, ncordat si hipersensibil, fcndu-1 adeseori
s se simt ofensat de un gest sau de o privire nevinovat, blamndu-1 n repetate rnduri,
ani n sir, pe mpricinatul nestiutor. Mai ru dect att, Ludwig era absolut convins de
propria-i superioritate fat de muritorii nensemnati peste care urma s domneasc ntr-o
bun zi.
n afar de prelegerile periodice si de ntlnirile cu oficialittile din guvern, Ludwig n-a
fost implicat, nainnebun
te de urcarea lui pe tron, n conducerea treburilor statului. Tatl su nu considera neaprat
necesar s-1 familiarizeze nc de pe atunci cu eventualele responsabilitti: la urma

urmei, Maximilian nu avea totusi dect cincizeci si unu de ani si, n pofida strii delicate
a snttii sale cteodat, era de presupus c si va continua domnia mult vreme de
atunci ncolo. Singurele idei nsusite de Ludwig despre ndeplinirea viitorului su rol de
rege proveneau din dou surse: nvtturile dobndite de la contele de la Rosee si de la
Michael Klass. Sub influenta amndurora, Ludwig ajunsese s cread c adevratul
principiu de baz al regalittii nu consta n ntelegerea sistemului politic sau n
mecanismele zilnice ale guvernrii. Ci mai degrab, pentru Ludwig, temeiul puterii
supreme n stat rezida n legtura spiritual care, asa cum socotea el, se crea ntre suveran
si supus. Educatia lui Ludwig fusese subordonat inoculrii n constiinta sa a
imperativului menirii de viitor rege; acest scop a fost cu sigurant atins, dar cu pretul
sacrificrii oricrei urme de aspiratie democratic, nc din nastere, Ludwig socotea c
fusese binecuvntat si uns de Dumnezeu s domneasc peste poporul bavarez; rolul su
pe pmnt era inspirat de puterea divin. Prin urmare, gndurile sale de viitor nu se
armonizau cu nevoia conlucrrii cu membrii guvernului, ci cu afirmarea destinului su de
crmuitor din dinastia de Wittelsbach fat de popor si istorie. Astfel, Ludwig a ajuns s se
identifice cu celebra maxim a lui Ludovic al XlV-lea, L'etat c'est moi!" Se considera a
fi, dac nu un descendent n linie direct, atunci cel putin unul spiritual al monarhilor din
dinastia de Bourbon, mostenitorul vechiului regim al Regelui Soare.
6.9
Desi Ludwig cptase aversiune pentru oficialittile de la curtea regal si pentru membrii
guvernului bavarez, nutrea o mare afectiune fat de tranii pe care-i ntlnea deseori prin
sate. Ludwig putea s pstreze o tcere glacial cu un membru al casei regale, struind
asupra plecciunilor, a titlurilor corecte de noblete si a regulilor etichetei. Dar brbatii si
femeile din Alpi l tratau fr afectare, cu deferent fireasc, neostentativ, care izvora
din adncul inimii. Ei reprezentau pentru Ludwig adevratii bavarezi", devotati bisericii
si tronului, cu gusturi simple si fr acea nclinatie spre malitiozitate surprins la multi
dintre curtenii de la Miinchen. Michael Klass l nvtase c n calitate de viitor suveran
trebuia s tind ctre nfiriparea unei legturi spirituale cu oamenii din popor; ei erau cei
pe care merita s-i slujeasc odat urcat pe tron, si acestia, la rndul lor, aveau s-i
rspund cu loialitate si afectiune.
De la Rosee socotea c rolul jucat de el n educarea viitorului rege fusese ncununat de
succes. Contele mprtsea urmtoarele ntr-un raport oficial trimis reginei: A trebuit s
port nenumrate lupte cu printul de coroan pn cnd am stabilit relatia existent."13 si
totusi Ludwig nu se amgea cu astfel de iluzii. Dduse dovad de obedient si reusise s
obtin rezultatul dorit la lectiile particulare, dar fr vreun efort real si cu foarte putin
bunvoint. Inima l mna n alt parte. Iat cum reflecta Ludwig asupra educatiei lui
ntr-o scrisoare ctre vrul su, printul mostenitor Rudolf al Austriei: A fost norocul tu
c te-ai bucurat de o ntelegere si de o crestere ntru totul desvrsite si, pe deasupra, c
mpratul a artat un interes personal, att de viu, pentru educatia ta. In cazul tatlui meu,
din nefericire, lucrurile au stat cu tonebun
j diferit- El m-a tratat totdeauna de haut en bas* si n rea mai bun mprejurare, mi-a
acordat favoarea de a-rni adresa en passant** cteva cuvinte lipsite de cldur
sufleteasc."14 Desi Ludwig se nsela asupra legturii afective dintre Rudolf si mpratul
Franz Joseph, propriile lui comentarii nu las nici urm de ndoial n privinta lipsei de

atasament dintre el si tatl su.

n acest moment sensibil din viata lui, Ludwig a descoperit pentru prima oar operele
create de Richard Wagner. Regele nu-i ngduia fiului su s asiste le vreuna dintre
punerile n scen ale operelor compozitorului, dar printul mostenitor a reusit s obtin
libretele scrise att pentru Tannhuser", ct si pentru Lohengrin"; nu peste mult timp,
stia pe de rost ambele lucrri. Operele liberalului Richard Wagner, nscut n Prusia, erau
privite pe atunci cu oarecare suspiciune de ctre bavarezii conservatori si xenofobi, si
Ludwig s-a vzut nevoit s lupte nu numai mpotriva oprelistii printesti, ci si mpotriva
atitudinilor larg rspndite manifestate fat de compozitor. Ct timp Ludwig era
nevrstnic, regele putea s se mpotriveasc dorintei fiului su de a vedea spectacole cu
operele wagneriene. Dar n februarie 1861, la vrsta de cincisprezece ani, lui Ludwig i s-a
permis n cele din urm s asiste la o reprezentatie a operei Lohengrin", dat la
Munchen. Acel eveniment unic avea s-i schimbe cursul vietii, marcndu-1 pentru
totdeauna.
, De haut en bas (Ib. Fr.) - cu dispret, cu arogant. passant (Ib. Fr.) - n treact.
71
."1
w,
x
2\eactiife safe erau aproape morbide"
si muzica wagnerian urma s joace un rol de o covrsitoare nsemntate n viata regelui
Ludwig al II-lea al Bavariei, amnuntele primului su contact viu cu creatia
compozitorului rmn nvluite n mister, nc din anii copilriei, Ludwig fusese
nconjurat de vechile legende ale lui Tannhuser, Persif al si mai ales Lohengrin,
Cavalerul Lebedei. Faptul c Wagner dduse viat acestor povesti medievale,
transpunndu-le pe scen, strnea fr ndoial interesul tnrului print. Dar ceea ce l
fascina pe Ludwig era mai mult dect o simpl veneratie a eroilor legendari ai epopeilor
medievale germanice. Propriile-i fantezii din copilrie ajungeau s rodeasc prin muzica
vibrant si tulburtoare, prin costumele impresionante si printr-o atmosfer impregnat de
temele influente ale superiorittii germane si autorittii divine. Ele reprezentau, dup
spusele unui biograf, expresia concret a tot ceea ce Ludwig nu putea dect s-si
imagineze."1 Ernest Newman, ilustrul biograf al compozi72
nebun
forului/ scria c nc de la vrsta copilriei, Ludwig si formase o viziune romantic
despre sine nsusi ca rege, poporul german de-a lungul drumului ideal,
iar operele wagneriene s-au nimerit pur si simplu s se sllprapun exact acelei viziuni n
momentul crucial si cu un extraordinar impact/'2
S-ar prea c Ludwig a aflat pentru prima oar despre Richard Wagner de la baroneasa
Leonrod. n februarie 1858, aceasta a asistat la o reprezentatie cu Lohengrin" la Teatrul
curtii regale din Miinchen si i-a descris mai trziu opera inspirat de legenda Cavalerului
Lebedei si a Sfntului Graal fostului ei protejat ntr-o scrisoare nflcrat. stiind c
Ludwig avea s fie extaziat, baroneasa Leonrod 1-a ndemnat s vad cu proprii ochi
spectacolul cu Lohengrin". Ludwig i-a rugat struitor pe printi s-i ngduie s asiste la
reprezentatie; totusi, Maximilian socotea operele compozitorului prea controversate, prea
senzuale pentru fiul su sensibil si iritabil. Acest refuz 1-a determinat pe Ludwig s

rmn cu att mai statornic n hotrrea lui de a afla tot ce se putea despre misteriosul
muzician care strnea reactii asa de violete.
Cu prilejul celei de-a paisprezecea aniversri, Ludwig a primit tot soiul de daruri destul
de ciudate, dintre care multe rspundeau interesului su puternic trezit de legenda lui
Lohengrin Printre aceste cadouri se numrau o pictur mural nftisndu-1 pe Lohengrin
si executat n sala de mese de la Hohenschwangau, gravuri ale castelului nsusi si o alt
pereche de butoni de manset n form de lebd. Unul dintre preceptorii printului,
profesorul Steininger, i-a druit elevului su o carte despre Sfntul Graal, care a
prefigurat astfel interesul viu artat de Ludwig pentru povestea lui Parsifal si pentru
ultima
73
oper wagnerian cu acest nume. Steininger i-a fcut de asemenea cadou biatului un
exemplar al eseului scris de Richard Wagner si intitulat Opera si drama"; desi Ludwig
nu-si exprimase niciodat nainte pasiunea pentru teatrul liric, a sorbit repede si lacom
fiecare cuvnt din acest mic tratat prolix despre situatia operei n Germania. Printul a
auzit c Wagner scrisese si multe alte lucrri teoretice nftisnd problemele cu care se
confruntau compozitorii din aceeasi epoc si nu si-a crutat nici un efort ca s le citeasc
pe toate, pentru a-si nsusi ideile cuprinse acolo.
Printr-o coincident, Ludwig a descoperit multe dintre scrierile n proz elaborate de
compozitor n timpul unei vizite la palatul munchenez al fratelui bunicului su, ducele
Max de Bavaria. Max, care se cstorise cu Ludovica, fiica regelui Maximilian Josef I,
era cunoscut n capital drept boem si om cu preocupri artistice, ntr-o dup-amiaz,
dup cte s-ar prea, Ludwig a gsit n biblioteca unchiului su exemplare din Opera de
art a viitorului" si Muzica si viitorul", scrise de Wagner. Aceste dou lucrri n proz
erau studii de proportii mai ample, consacrate de compozitor analizrii situatiei muzicii si
artei n Germania secolului al XlX-lea. n curnd, Ludwig a adugat aceste dou volume
la colectia sa din ce n ce mai mare de scrieri ale lui Wagner.
Ludwig trebuia totusi s asiste la o reprezentatie a uneia dintre operele wagneriene.
Cunostea partiturile lor din exersrile la pian, totusi, se impunea ca fastul si solemnitatea
muzicii, costumelor, dramei si artei s-si teas nemijlocit vlul magic de vraj n jurul lui.
Chiar si fr s vad cu proprii ochi spectacolele mrete cu Lohengrin" sau
Tannhuser", Ludwig era totusi cu adevrat fer74
fege/e nebun
ecat de creatia compozitorului. Ideea de a putea con-mpla picturile murale fantastice de la
Hohenschwangau ' legendele teutonice prinznd viat l atrgea foarte mult, fcndu-1 s
vibreze sub impresia emotiei. Dar citind proza lui Wagner, Ludwig simtea de asemenea o
si mai puternic atractie, perceptia si ntelegerea destinului, n 1863, Ludwig i-a cerut
unui librar munchenez, pe nume Christian Kaiser, s ntocmeasc o list cu scrierile n
proz ale lui Wagner; curnd si-a completat golurile din colectie pe msur ce fiecare
lucrare devenea accesibil. Cnd crtile au ajuns la Residenz, Ludwig n-a pierdut timpul,
lsndu-se furat de lectur. Ernest Newman a reliefat c printul studiase probabil
eseurile wagneriene cu mai mult ardoare dect oricine altcineva n Germania sau n
Austria, afar de micul cerc al celor initiati."3 Ludwig citise cu nesat despre destinul
poporului german, despre necesitatea ca un conductor national s demonstreze prin

exemple gritoare frumosul si adevrul n art, despre legtura spiritual dintre art si
religie, precum si despre cei mputerniciti s realizeze unitatea lor. Printul mostenitor a
recunoscut imediat vocatia lui Wagner. Compozitorul plsmuise o lume a visurilor, care
nu numai c reflecta fanteziile copilriei lui Ludwig, dar le si mbina tot mai strns cu
temele de reflectie matur asupra ispitei, trdrii, dragostei pentru poporul german n
legtura lui comun, un soi de fort spiritual unindu-1 cu crmuitorii si. Ca viitor rege,
Ludwig se vedea pe sine exact n acesti termeni: conductor hrzit s inspire, s si
foloseasc autoritatea divin pentru a depsi limitele platitudinii si a rentrona gloria si
splendoarea veacului anterior, n momentul cnd se destepta curiozitatea lui Ludwig,
75
muzica wagnerian suferea nc de pe urma strii de spirit conservatoare, antiprusiene,
care predomina la Miinchen. Suveranul Maximilian al II-lea i sprijinea pe pictori si
poeti, dar lsa n seama impresarilor si si a directorilor de scen s lmureasc n
amnunt problema celor care puteau primi sau nu favoarea unei reprezentatii n teatrele
din capital , si prin urmare Miinchen-ul rmsese singurul bastion european care
respingea popularitatea aproape universal a creatiilor wagneriene, n 1841, cnd Wagner
i trimisese directorului Operei miincheneze partitura compozitiei sale Der fliegende
Hollnder"*, aceasta i-a fost napoiat muzicianului cu obiectia c este nepotrivit
pentru teatrul german si pentru -gusturile poporului german."4 Totusi, o dat cu ovatiile
generale strnite att de reprezentatiile cu Tannhuser", ct si cu Lo-hengrin", orasul
Miinchen si-a deschis n cele din urm portile universului operelor wagneriene: pe 12
august 1855, capitala bavarez a asistat la primul spectacol cu Tannhauser".
Printii lui Ludwig nu manifestau deloc pasiune pentru oper n general si pentru
compozitiile wagneriene n special. Dar n-au putut dect s resping mult vreme
rugmintile fiului lor ndrtnic, interzicndu-i accesul la spectacole. Ludwig s-a vzut
nevoit s astepte timp de trei ani dup citirea nflcrate! scrisori trimise de baroneasa
Leonrod, pentru ca, n ziua de 2 februarie 1861, s i se permit n fine accesul la o
reprezentatie a operei Lohengrin", gzduit de teatrul palatului de resedint din
Miinchen.
* Olandezul zburtor" (Ib. germ.)
fygele nebun
n acea sear friguroas de februarie, pe cnd fulgii de zpad se asterneau afar iute,
fluturnd n vnt peste crestele acoperisurilor de olane rosii ale prvliilor si cldirilor,
printul n vrst de saisprezece ani, croindu-si drum spre Teatrul curtii regale, psea de-a
lungul ntinselor coridoare pardosite cu marmur din Residenz, nconjurat de portretele
strmosilor din neamul Wittels-bach, cu nftisare aspr, si ale eroilor medievali. El intr
n loja rezervat familiei domnitoare si se afund ntr-un fotoliu poleit cu aur; peste doar
cteva minute, vraja mbttoare a muzicii wagneriene prinse a se vrsa n sala de teatru
si-n sufletul su. Cortina mpodobit cu franjuri bogate se ridic, dezvluind o lume pe
care Ludwig nu putuse dect s si-o imagineze n visurile sale cele mai avntate.
Decorul reprezenta o piat public din statul medieval Brabant. Ludwig sorbea din priviri
corul, alctuit din cavaleri si doamnele lor, care umplea scena, mantiile scnteietoare,
armurile lucitoare si rochiile vlurite si unduitoare, reunite pentru a crea o fantastic si
calei-doscopic priveliste. Solemnitatea ceda curnd ntietate tragediei: tnra printes
Elsa era acuzat pe nedrept de hainul ei paznic, ielramund, c si-a ucis fratele, Gottfried.

Cuprins de disperare, Elsa si-a pledat cauza n fata regelui Heinrich si a implorat
Providenta s-i trimit n aprare un lupttor, fgduindu-i eroului ei regatul si pe sine
nssi drept sotie. Pe cnd cat cu nesat spre scen, Ludwig vzu deodat cum picturile
murale expresive din castelul Hohenschwangau prindeau energic viat: Lohengrin sosea
cobornd pe Rin ntr-o luntre tras de o lebd. Ani de-a rndul, Ludwig se lsase rpit de
fantezie, visnd la Cavalerul Lebedei; citise despre Lohengrin
77
n crti, i contemplase chipul zugrvit n picturi, i desenase portretul si si imaginase
mretele sale fapte. Acum acest erou mitic i se arta dinaintea ochilor, n armur
strlucitoare, o ntruchipare a visurilor tnrului print ntru cavalerism si onoare. Ludwig
privea coplesit cum Lohengrin i destinuie Elsei c a fost trimis ca s-i recstige onoarea
pierdut, apoi cum l provoac la lupt pe Telramund; dup ce-1 nfrnge pe crudul
paznic al printesei, viteazul cavaler si ngduie s-si triasc viata din plin.
Oamenii din Brabant l primir cu mult cinste pe misteriosul cavaler, care-i vesti c
rmne acolo ca s-o ia n cstorie pe Elsa si ca s-i crmuiasc atta vreme ct ea se va
abtine s-1 ntrebe cum l cheam, de unde a venit si care-i este obrsia. Lohengrin si Elsa
s-au cstorit astfel, dar n noaptea nuntii fericirea lor sublim, binecuvntat,
nepmnteasc fu nruit cnd Elsa, incapabil s mai reziste tentatiei, si ncalc
fgduiala, implorndu-si iubitul s-i dezvluie identitatea. Pe msur de muzica vibra
prelung, tnguitor, nltndu-se n mretul teatru, iar lumina difuz scnteia n prismele
candelabrelor de cristal, Ludwig sttea aburcat pe marginea fotoliului, privind cum se
spulber vraja: misterioasa luntre tras de lebd se ivi din nou si cavalerul se vzu silit
s prseasc Brabantul. nainte de plecare, el i destinui Elsei c era Lohengrin, fiul lui
Parsifal, regele Templului Sfntului Graal. Lui Ludwig i merser la inim cuvintele de
adio rostite de Lohengrin: ca fiint supranatural, nu putea spera nicicnd s se
mprtseasc din dragostea lumeasc a unei simple muritoare, legtura lor fiind sortit
pieirii de la bun nceput. La sfrsitul serii, Ludwig se rentoarse n apartamentul su
78
nebun
gesidenz, coplesit de spectacolul la care tocmai asis-Nu numai c fanteziile copilriei sale
prinseser ta Pe scen^' Prm costume si muzic, dar si propriul -u erou, Lohengrin, i
aprea acum aievea, ca o fptur ' carne si oase, un cavaler vrednic de respect, al crui
statut l nalt deasupra tuturor oamenilor si-1 condamn la viat trit n singurtate.
Ludwig se identifica cu Lohengrin mai mult dect cu orice alt personaj, gsind n postura
lui unic, n freamtu-i sufletesc, n ultima-i jertf de sine un ecou al gndurilor sale cele
mai tainice, printre obiectele personale ale lui Ludwig, avea s i se descopere dup
moarte un costum de teatru pentru rolul Cavalerului Lebedei, un trist testament al
propriilor sale lupte luntrice menite a-1 duce la un modus vivendi cu sine nsusi.
n anul urmtor, pe 22 decembrie, Ludwig a asistat pentru prima oar la reprezentatia
operei Tannhuser". Wagner si bazase libretul pe poemul epic al lui E.T.A. Hoffmann,
care se inspirase la rndul su din vechea legend medieval german. Era o poveste
despre iubire, ispit si neputinta omului de a alege ntre mplinirea spiritual si plcerile
trupesti. Dup spusele lui Franz von Leinfelder, secretarul curtii regale care 1-a nsotit la
spectacol, Ludwig a stat neclintit, cu rsuflarea pierit n tot cursul operei; doar cnd si
cnd se apleca nainte sprijinindu-se de marginea lojei regale, ncordndu-se s vad

fiecare moment din desfsurarea conflictului si s aud fiecare melodie interpretat pe

scen. Tannhuser, cavaler medieval, se ndrgosteste de frumoasa si Neprihnita
Elisabeta, o printes care trieste n castelul Wartburg, tronnd peste supusii ei. n timp ce
o curteaz pe virginala printes, cavalerul este ispitit si sedus de
Venus, zeita iubirii, care slsluieste pe muntele Venus-berg, sub crenelurile castelului
Wartburg, ntr-o grot hrzit satisfacerii plcerilor senzuale. Potrivit intrigii operei,
Tannhuser se lupt cu sentimentele de dragoste pentru ambele femei, cu dilema ntre
puritate si poftele carnale. Uneori, n timpul spectacolului, cum remarca von Leinfelder,
efectul muzicii asupra lui Ludwig era aproape demonic ... exercita o nrurire
coplesitoare asupra sistemului su nervos, reactiile sale fiind cteodat, n decursul
reprezentatiei, aproape morbide."5 n momentul n care actiunea operei atinse punctul
culminant si Tannhuser o prsi pe Elisabeta pentru a se rentoarce n grota de sub
muntele Venusberg, Ludwig, potrivit relatrilor secretarului curtii regale, fu cuprins de
asemenea convulsii nct m-am temut c ar putea s aib un acces de epilepsie."6
S-a iscat mare vlv n jurul asa-zisei lipse de simt muzical care-1 caracteriza pe Ludwig.
n 1861, de pild, contele de la Rosee, la sfatul profesorului de muzic al lui Ludwig, i
aducea la cunostint regelui: Lectiile de pian ar putea fi sistate deoarece Alteta Sa
Regal, printul de coroan, nu are talent pentru muzic si nici nu se simte atras de studiul
ei."7 Iganz von Dollinger a relatat c Ludwig nu avea ureche muzical".8 nsusi Wagner
a fcut mai trziu cteva comentarii, n sensul c Ludwig era complet lipsit de nclinatie
si simt pentru muzic. Dar evidenta faptelor sugereaz altceva. Mai cu seam n privinta
operelor wagneriene, Ludwig se extazia de spectacolul si experienta cvasi-religioas
trit vznd transpuse pe scen vechile povesti din literatura medieval germanic;
asista ns adesea si la concerte din creatiile altor muzicieni cum ar fi de pild Ludwig
van
80
nebun
, Johann Sebastian Bach, Christoph Willibald rluck, Wolfgang Amadeus Mozart si Cari
Mria von u/eber. Totusi, o sear petrecut ntr-o sal de concerte
cultnd muzic simfonic i trezea prea putin emotie, mai cu seam c lui Ludwig i-a
displcut totdeauna s se exr>un privirilor curioase si inchizitoriale ale publiculuiUnele dintre observatiile critice fcute de Wagner au provenit fr ndoial din ignoranta
lui Ludwig n materie de art muzical; el nu ntelegea nimic din elementele componente
ale unei opere, preocupndu-se n schimb doar de efectul muzicii, de starea sufleteasc pe
care i-o destepta. Aprecierea profesorului de pian reflect aproape cu sigurant mcar
acest lucru: Ludwig nu era muzician si, ct priveste propriile sale tentative de a compune,
s-a dovedit lipsit de talent. Ins presupunerea c nu gusta cu pasiune continutul muzical
al operelor wagneriene - sau, desigur, creatiile oricrui alt compozitor - este nentemeiat.
Ludwig nsusi a scris c doar arta muzical celest, sublim, de esent divin, a putut smi limpezeasc binecuvntatele simtminte care mi umpleau sufletul; eternitatea nu
poate fi cuprins n cuvinte; a ncerca s faci acest lucru ar fi un sacrilegiu."9
Singurii crmuitori din dinastia de Wittelsbach pretuiti de Ludwig erau cei ce
recunoscuser de timpuriu geniul unor artisti care aveau s cucereasc mai trziu, de-a
lungul si de-a latul Europei, un prestigiu general: Johann de Wittelsbach, care-1 sustinuse
bneste pe Jan von Eyck; Albert al V-lea, n a crui suit regal se nu-rraser Vischer,

Krafft si Albrecht Diirer; Maximilian Josef I, ai crui arhitecti de curte, Cuvillies si

Zimmer-Qiartn creaser exuberantul stil rococo bavarez ce defi-neste Residenz si Palatul
Nymphenburg; apoi propriul
81
su bunic, regele Ludwig I, care schimbase pentru totdeauna nftisarea capitalei
bavareze. Chiar si tatl lui, ntructva mult prea cumptatul si prozaicul Maximi-lian al
Il-lea, care invitase grupuri de artisti si muzicieni din Prusia pentru a aduga Miinchenului o nuant de rafinament. Ludwig gsea n art si-n arhitectur ceea ce socotea a fi nu
numai mostenirea primit de la naintasii si Wittelsbachi, ci si telul ce-1 va cluzi ntr-o
bun zi n viat cnd se va urca pe tron. Alti monarhi i sprijiniser cu bani pe artisti si pe
arhitecti: Ludwig avea s-si concentreze ntreaga atentie spre Richard Wagner si, ca
urmare, s contribuie la crearea unei lumi pe care o gsea infinit mai bogat n valori
spirituale dect atmosfera rigid, sumbr si pompoas de la curtea printilor si. Prin
propriile eforturi, Ludwig avea de asemenea s-si dea concursul la o lupt mai nalt pe
care o reprezenta Wagner, unificarea poporului german prin legtura comun a artei
nationaliste.
Ludwig nutrise un sentiment crescnd de repulsie fat de secolul al XlX-lea, nu numai
fat de lumea printilor si, ci si fat de realittile reci, ostile si aspre ale vietii moderne
din ntreaga Europ. Le detesta cu toate aspectele lor: distractiile n berrii, care-1
delectau att de mult pe tatl su; industrializarea oraselor, cu fabricile si hornurile lor
scotnd nori de fum si funingine ce umpleau cerul albastru; lipsa manierelor alese si a
cavalerismului prin care se distinseser epocile de odinioar; atitudinile egalitariste care
proslviser evenimente detestabile, bunoar ca Revolutia francez si ideea de regicid; si
uzurparea coroanelor europene de ctre parveniti precum monarhii din dinastia
Bonaparte, considerate de Ludwig drept un simbol al puterii detinute prin vointa
nebun
divin- Prin arta lui Wagner, Ludwig putea s evadeze din acele realitti moderne,
cufundndu-se ntr-o lume fantastic, strveche, pur si sfnt.
Operele muzicale i dovedeau lui Ludwig c arta era, fa si prin sine, o realitate distinct
care putea fi modelat dup dorintele artistului si ale protectorului su. Afundndu-se n
universul artistic, Ludwig se simtea n stare s-si creeze propriul climat, nu numai dnd
substant visurilor sale, ci si triumfnd asupra slbiciunilor iubirii si ale ispitei. Era un
mesaj ntr-atta ndrgit de el, nct i-a insuflat mai trziu dorinta de a construi castele si
palate, ca locuri de refugiu din lumea n care tria, decoruri artificiale materializate prin
realitatea artei nsesi.
Wagner nsusi vzuse n operele sale aceleasi armonii superioare si valori spirituale
pentru poporul german care-1 captivaser si pe Ludwig. Acestea nu erau simple productii
artistice, asa cum le ntelegeau oamenii obisnuiti. Wagner oferea poporului german un soi
de religie complementar, un forum secular n care s-si etaleze idealurile nlttoare ale
iubirii romantice, tentatia spiritual, triumful si puritatea artei nationale. Adevrata art
arta ajuns la perfectiune, dup prerea lui Wagner trebuia s educe si s lumineze,
s nalte sufletul si mintea, s purifice si n egal msur s destind; prin operele lui, a
urmrit s-i cluzeasc pe germani spre trecutul nvluit demult n bezna uitrii. Faptul
c Ludwig l considera pe Wagner, artistul, drept model pentru propria-i viat, un om
hrzit s-i ndrume si s-i nrureasc actiunile, este n afar de orice ndoial, ntr-un

eseu din perioada studiilor scolare, Ludwig scria c intentiona s realizeze tocmai acest
lucru n viitor, o dat ce succeda la tron.
83
... a lua drept model un om adevrat care este nzestrat si energic n toate privintele si
care s-mi poat servi ca inspirator si cluz. Trebuie s-ti asumi datoria sj misiunea de a
urma pilda acestui om si, pentru a nfptui acest lucru, trebuie s-1 cunosti si s-1 ntelegi
n profunzime si s-i studiezi ntreaga viat, n acest chip, esti impulsionat s-i calci pe
urme ndeaproape, pn cnd, n sfrsit, esti pe deplin nsufletit de el si inspirat de
ntregul su mod de viat."
Preceptorul su a respins aceast lucrare cu un singur cuvnt scris n curmezisul paginii:
Fleacuri!"10 si totusi, aici, Ludwig schita un plan pe care si propunea s-1 urmreasc
pn la capt, inclusiv intentiile sale speciale n legtur cu Richard Wagner. Celelalte
eseuri compuse de el ncepeau s mbrace o form de obsesie, purtnd titluri precum
Btlia de la Wartburg" si Saga Nibelun-gilor", dar n perioada cnd erau elaborate,
nimeni nu prea s fi fost serios preocupat de orientarea lor.
Devotamentul lui Ludwig fat de Wagner si fat de operele acestuia s-a rsfrnt curnd
asupra fiecrui aspect al vietii sale personale; acest adnc atasament i oferea delectarea
trit ca spectator, l alimenta cu lecturi care-i umpleau mintea de gnduri despre
viitoarea sa putere suprem, se revrsa pe paginile eseurilor si scrisorilor compuse,
ncepea s domine stilul de decorare si mobilare al ncperilor n care tria.
La numai un an dup reprezentatia operei Tannhuser" care-i transformase total
existenta, una dintre doamnele de onoare ale mamei sale, contesa Fugger, i-a druit lui
Ludwig un exemplar al poemului Der Ring des Nibe-lungen"*, cu o prefat de Richard
Wagner. n aceast prefat, compozitorul demasca starea de lucruri din
84
Degete nebun
zic de oper german; ct despre propriile-i creatii, \A/aener si exprima speranta n
montri si interpretri ai bune, de nivel mai nalt, cu muzicieni, cntreti si tori talentati si
experimentati, conlucrnd ntr-o comuniune creatoare. Dar mrturisea c si pierduse
orice ndejde s-si ating vreodat telul, subliniind ceea ce socotea c este n Germania
nivelul deplorabil al sprijinului financiar pentru arte. Totusi, sugera c un print pmntean
ar putea s sustin ca protector o asemenea cauz, asigurnd astfel puritatea si
supravietuirea artei germane pentru generatiile urmtoare. Wagner si ncheia prefata cu
ntrebarea: Se va gsi oare acest print?"11 Citind aceste cuvinte, Ludwig fu coplesit de
emotie. Iat cum i se relevaser destinul, telul ca monarh, rolul n viata de adult. Dac
sansa i va surde, se jur Ludwig n sinea lui, avea s fie acest print-protector, srind n
ajutorul artei nationale germane.
Der Ring des Nibelungen" - (Ib. germ.) - Inelul Nibelungilor
85
Cel mai frumos tnr pe care l-am vzut vreodat"
vrsta de optsprezece ani, Ludwig l ntrecea cu mult n statur si-n aspectul exterior pe
tatl su. Msura sase picioare si patru toii nltime, un june zvelt, falnic si chipes, a crui
nftisare neobisnuit i cucerea pe toti cei care-1 ntlneau. Mostenise de la mam ochii
de un albastru-siniliu si tenul alb si luminos ca ivoriul; trsturile fetei sale, fine si
desvrsit cizelate, oglindeau zestrea ereditar a Wittelsbachilor. Prul negru, altminteri

drept de la natur, i era ncretit cu fierul de frizat n inele unduioase, n fiecare dimineat,
de ctre brbierul curtii regale; odat, din vanitate, Ludwig a mers pn acolo nct s
afirme: Dac nu mi-as fi crliontat prul n fiecare zi, n-as fi putut s savurez
mncarea."1
Producea o impresie statornic asupra tuturor celor care-1 vedeau. Klara Tschudi,
scriitoare austriac, relata: Era cel mai frumos tnr pe care l-am vzut vreodat. Forma
corpului su, nalt si tras ca prin inel, si trs86
nebun
turile fetei erau perfect simetrice. Prul bogat, usor buclat, si cele cteva tuleie crescute n
mustat i ddeau o nftisare nrudit acelor capodopere antice gratie crora ne-am
format primele idei despre vigoarea brbteasc elen. Chiar dac ar fi fost cersetor, 1-as
fi remarcat fr ndoial. Absolut nimeni, tnr sau btrn, bogat sau srac, n-ar fi putut
s rmn nepstor la farmecul ce radia din ntreaga lui personalitate. Glasul i era
plcut, ntrebrile pe care le punea erau clare si precise. Subiectele de conversatie erau
bine alese si inspirate; se exprima cu usurint si naturalete. Entuziasmul pe care mi 1-a
insuflat nu s-a diminuat niciodat ci, dimpotriv, a sporit o dat cu trecerea anilor."2
Ani de exercitii fizice severe, laolalt cu instructia militar obligatorie, au avut darul s-1
formeze pe Ludwig ntr-un tnr puternic, bine cldit, nzestrat cu o constitutie viguroas.
Echitatia reprezenta antrenamentul su preferat: era cunoscut n familie ca un clret
neobosit, dac nu chiar nechibzuit. Un martor, englez, si amintea c Ludwig se tine n
sa cu perfect naturalete si, pentru un tnr de vrsta lui, are o tinut extrem de demn,
ochii si frumosi privind drept nainte. Dar, vai, nimeni, poate cu exceptia vreunei fete
nflcrate, n-ar fi zis c acel clret tnr si chipes, arta foarte militros - fiindc s-ar fi
putut ntmpla s-si tund prul."3 Curajul su era nendoielnic. Odat, Ludwig si mama
lui iesiser la o plimbare ntr-o trsur cu patru cai, prin mprejurimile Palatului
Nymphenburg; printul ocupnd locul surugiului, conducea de-a clare ntregul echipaj.
Pe la jumtatea drumului, Mrie si exprim ngrijorarea n legtur cu viteza
preumblrii, dar Ludwig o asigur c totul e n regul. Ajunsi n curtea palatului, Mrie
si-a vzut ns
87
fiul aplecndu-se n fat si nhtnd coamele fluturnde ale cailor pentru a-i opri: n
timpul galopadei, hturile se slbiser din zbale, dar folosindu-se de cravasa, Ludwig
reusise n cele din urm s stpneasc bidiviii nestruniti numai prin dibcie.4
Ludwig avea deci un aspect fizic iesit din comun. Tenul su era putin cam palid; fruntea,
asemntoare cu cea a tatlui, ceva prea nalt; urechile, usor proeminente; nltimea, n
armonie cu conformatia zvelt a corpului, astfel nct vesmintele i preau deseori prea
largi. Totusi, n pofida acestor particularitti, Ludwig se distingea prin aerul impuntor si
prestanta pe deplin n consens cu rangul regesc. Dansator mldios, plin de farmec si
elegant, desi dansul nu-1 pasiona prea mult, lsa o impresie de nesters asupra viitorilor
supusi ori de cte ori lua parte la balurile de la curtea regal. Timid si stingher n situatii
sociale, si pleca adesea fruntea, aruncnd priviri piezise spre chipurile nefamiliare, n
efortul de a le evita cutturile scormonitor atintite asupr-i.
Personalitatea sa era un amestec ciudat de cordialitate si reticent. Cu acei putini oameni
pe care-i accepta ca prieteni intimi, putea fi sufocant n afectiunea sa si obsesiv n nevoia

de apropiere, n acelasi timp, trata pe cele mai multe persoane cu un dispret rece: nu-si
pierdea timpul cu oficialittile care populau lumea de la palatul de resedint al printilor
si. Contele de la Rosee i inculcase consemnul de a-si ascunde sentimentele; se cuvenea
ca membrii familiei regale s se arate rezervati, imperturbabili, lipsiti de patim. Cu toate
acestea, Ludwig nu s-a simtit niciodat n stare s-si nfrneze simtmintele si multi
dintre cei din juru-i aveau mai trziu s comenteze schimbrile aparent violente ale
strilor sale emotionale.
88
nebun
T-)igpozitiile lui capricioase si inconstante reflectau ima-rj(-ate afectiv; crescut ntr-o
izolare fastuoas, nu se bucurase de nici un prilej favorabil pentru a tri experienta unor
prietenii obisnuite si a simti influentele lor statornice.
Ca adolescent, fusese ngrdit de limitele unui mediu alctuit din preceptori, instructori
militari si curteni, toti fr exceptie tratndu-1 pe Ludwig cu o deferent exagerat;
aceast viat rarefiat 1-a vduvit de orice ocazie de a-si cntri propria conditie fat de
lumea din afara palatului regal. Ludwig nzuia din tot sufletul s aib companie sau un
confident cu care si-ar fi putut mprtsi visurile, dar contele de la Rosee l sftuise s nu
se ncread absolut n nimeni: nimeni nu se ridica la nltimea pozitiei lui si nimeni nu
putea s-i nteleag greuttile. Contele nu-i ngduise s lege nici un soi de prietenie;
Ludwig a fost nvtat c prietenii erau un lux la care suveranii trebuiau s renunte.
Membrii familiei regale puteau fi acceptati ca prieteni intimi, n ei si putea pune
ndejdea, dar, n rest, nimeni altcineva.
Ludwig s-a considerat totdeauna hrzit s tind ctre idealuri nalte. Punea mare pret pe
prerea c inima i era pur si sufletul curat si nentinat", scria un membru al guvernului.
Se desfta n mod ptimas cu tot ce era frumos, mret, sublim si nobil, cu cele mai
nflcrate idealuri."5 Desi bun din fire, era o buntate temperat de absoluta convingere
a propriei superioritti. Pe deasupra, izolarea, rezerva si nesociabilitatea lui l fcuser s
rmn uimitor de naiv. A trebuit s i se explice ter-ttienul viol" curnd dup ce devenise
rege, att de pu-ritan era izolarea n care crescuse.6 Rezumnd anii de rrnare, contele
de la Rosee relata despre Ludwig: Este
89
plin de vigoare, ager la minte si foarte nzestrat. A nvtat o multime de lucruri si a
acumulat deja o serie de cunostinte depsind cu mult nivelul mediu. Are o bogtie a
imaginatiei pe care am ntlnit-o arareori la un om att de tnr. Dar este impulsiv, iute
din fire si ptimas; vointa extraordinar de dezvoltat trdeaz o ncptnare mostenit
probabil de la bunicul su si care va fi greu de stpnit."7
Pe 25 august 1863, Ludwig si-a srbtorit cea de-a optsprezecea zi de nastere, la
Hohenschwangau, mpreun cu printii si si cu Otto. n acea dimineat, s-a trezit din
somn devreme si a hoinrit prin mult iubitele tinuturi din apropiere, btnd potecile si
pescuind n Alpsee. Cnd s-a rentors la Hohenschwangau, a deschis cu nerbdare
pachetele care-1 asteptau ambalate cu grij si aranjate n piramid. Printre cadourile
primite se numrau cteva picturi nftisnd saga Nibelungilor si un ac de cravat n
form de lebd, mpodobit cu diamante. Dintr-un gest extraordinar, Maximilian angajase
un cor din Fussen > ca s-i cnte fiului su serenade n curtea castelului. Ludwig si
familia sa stteau pe teras, n adierea vntului cald, ascultnd cu ncntare grupul de

cntreti; vocile acestora se nltau peste crestele zidurilor acoperite cu olane si pluteau n
linistea nserrii, pe cnd soarele scpata deasupra Alpilor bavarezi, preschimbnd
piscurile lor ascutite ntr-un sir scnteietor de vpi purpurii profilate pe cerul ntunecat.
Oarecum purtat de gnduri melancolice, Ludwig avea s-i scrie fostei sale guvernante:
Ct de iute s-au scurs acesti optsprezece ani! Amintirile din anii copilriei mi se perind
att de viu prin fata ochilor - toate acele zile minunate pe care le-am petrecut mpreun."8
,v
nebun
t_jn numr de schimbri mici, dar semnificative, au marcat aniversarea lui Ludwig. Lista
lui civil, sum de uani acordat anual pentru ntretinerea membrilor familiei regale,
pltit din visteria trii, a fost majorat corespunztor, si regele a numit o mic suit n
serviciul fiului su, incluznd un secretar personal si doi aghiotanti cu gradul de
locotenent, baronul Karl Theodor von Sauer si printul Paul von Thurn und Taxis.
Numrul personalului n slujba printului mostenitor a fost de asemenea usor mrit pentru
a include un valet, un majordom, precum si propriul su brbier. Mai important pentru
Ludwig, i s-a oferit propria anfilad de ncperi n palatul regal din Munchen, Residenz.
Discret prevzute cu o intrare separat din Hofgarten, camerele lui erau situate la catul de
sus n coltul dinspre nord-est al palatului de resedint, chiar deasupra apartamentelor
ocupate de printii si.
Putea acum s-si plnuiasc viata de fiecare zi si, pentru prima oar, s-si aleag
prietenii, ntretinea o permanent corespondent cu vara lui, printesa Arma de Hessen si
de Rhin, creia i destinuia pasiunile si temerile sale, stiind c ea nu-i divulga niciodat
tainele. Ludwig si-a ndreptat mai nti atentiile asupra vrului su, printul Karl Theodor
de Ba varia. Cunoscut n familia Wittelsbach sub numele de alint Gackl, era un tnr
distins, artos, blnd din fire, fiul ducelui Max, boemul unchi al lui Ludwig. Printul
mostenitor i se confesa astfel baronesei Leonrod: Cunoscndu-ti sufletul mare si bun
care arat un interes att de viu pentru tot ceea ce ntreprind, socot ca se cuvine s-ti
mrturisesc c mi-am gsit un prieten sincer si credincios, al crui singur amic sunt eu;
este vrba de vrul meu, Karl, fiul ducelui Max. El este de91
testat si judecat gresit de aproape toat lumea; dar eu l cunosc mai bine si stiu c are
inim bun, nobil si deschis. Oh! este att de minunat s ai un prieten devotat si drag pe
care te poti sprijini n tumultul vietii si cu care poti mprti totul."9
Ludwig a asternut pe hrtie aceste rnduri la nceputul primverii lui 1863. Desi se
exprimase nflcrat pentru aceast prietenie, sentimentele fat de vrul su semnificau
putin mai mult dect o pasiune nebuneasc, inocent si romantic de adolescent. Cu mult
mai serioase si mai durabile erau afectiunea si atasamentul lui Ludwig pentru aghiotantul
su, printul Paul von Thurn und Taxis.
nalt, zvelt, chipes, curtenitor si apropiat ca spirit, printul Paul avea vrsta de douzeci de
ani. Se mndrea cu o descendent ilustr: membrii familiei Thurn und Taxis slujiser
vreme de secole ca nalti dregtori ai Postelor n Sfntul Imperiu roman de natiune
german", pozitie care le adusese avere mare si prestigiu. Palatul lor din Regensburg, cu
nenumratele comori de art, constituia un punct de atractie si un exemplu de rafinament
estetic, iar toti ai familiei erau renumiti, cultivati si aveau nclinatii artistice, n plus, Paul
era cstorit chiar cu verisoara de gradul doi a lui Ludwig: fratele su vitreg, nscut din a

doua cstorie a tatlui, printul Maximilian, se nsurase cu Helene, fiica ducelui Max si
sor a mult iubitului vr al lui Ludwig, Gackl, ca si a mprtesei Elizabeth a Austriei.
Aceast simpl stare de fapt l recomanda regelui bavarez ca demn companion pentru
printul de coroan. Paul era loial, devotat si, mai presus de toate, discret - calitti pe care
Ludwig avea s i le testeze curnd pn la ultima limit.
Spre sfrsitul verii lui 1863, Ludwig si Paul au petre92
Degete nebun
it singuri o bun bucat de timp, n perioada obisnui vacante a familiei regale. Astfel, i-au prsit pe rege si ceilalti membri ai familiei la
Hohenschwangau, pentru olcerile solitare din vechiul castel de la Berchtesgarten. Aici,
n mijlocul pajistilor deschise si al codrilor desi, prietenia lor a cptat o not mai intim,
si petreceau cea mai mare parte a timpului cutreiernd prin munti, clrind, rtcind din
loc n loc si citindu-si poezii unul celuilalt. Ludwig se ntoarse n capital extaziat, sedus,
nrobit; i se confesa verisoarei lui, printesa Anna: Dup prnz ... m-am dus s-i fac o
vizit printului Taxis. Am ajuns s-1 cunosc pe deplin abia la Berchtesgarten, dar am
prins mare drag de el"10 Paul nu era n stare s reziste atentiilor coplesitoare din partea
tnrului si chipesului print mostenitor; destul de curnd, i-a czut sub vraj, fiind cu
totul captivat de farmecul su magic, romantic.
Dragostea lui Ludwig pentru junele aghiotant cpt repede o tent obsesiv. De ndat
ce prietenia se consolida, Ludwig l bombard pe Paul cu bilete si scrisori sentimentale,
fgduindu-i devotament vesnic. Cnd erau desprtiti, frecventa si intimitatea
corespondentei lor atingeau o intensitatea febril. Pentru a-1 aduce mai aproape, Ludwig
puse la cale instalarea lui Paul ntr-o an-filad de ncperi din Residenz si numirea lui ca
aghio-tant-sef.
Paul se temea c natura intim a prieteniei lor avea s devin cunoscut membrilor curtii
muncheneze si c urma s fie acuzat de a fi exploatat sentimentele printului de coroan
pentru a-si ntri pozitia social. Cu toate acestea, Paul nu se putu mpotrivi presiunilor
intense exercitate de Ludwig.
N-a durat mult pn cnd clevetirile despre stilul de
viat al lui Paul i-au ajuns la ureche printului mostenitor. Era pesemne inevitabil ca noul
favorit s nu sufere de pe urma geloziei meschine a servitorilor si a membrilor casei
regale, ale cror familii slujiser cu credint dinastia de Wittelsbach de attea veacuri.
Lui Ludwig i-au parvenit de ndat zvonuri c prietenul su si mprtea sentimentele de
afectiune cu fie ct de multe femei necunoscute. Acest lucru a tulburat fragilul echilibru
sufletesc al lui Ludwig, care 1-a nvinuit pe Paul de infidelitate. Drept rspuns, printul
Taxis i-a scris protectorului su o epistol tnguitoare, implo-rndu-1 s nu dea ascultare
brfelor. Cuvintele sensibile asternute pe hrtie de Paul 1-au linistit pe Ludwig, fire
suspicioas, si au aplanat nentelegerile. Reintrat n gratiile printului mostenitor, Paul i-a
trimis acestuia urmtoarea scrisoare:
Dragul meu Ludwig,
M ncumet s-ti adresez aceste vorbe ntruct tu nsuti mi-ai cerut s fac astfel. Mii si
mii de multumiri pentru rvasul tu afectuos si asteptat cu nerbdare pe care, n fine, 1am primit ieri... Trebuie s-ti mrturisesc c n timp ce ne luam rmas-bun la gar, ochii
mi s-au umezit de lacrimi si c de atunci ncoace gndurile mele au zburat mereu la tine.

M ntreb adeseori ce faci si dac te gndesti si tu la mine ... Port totdeauna la gt lantul
de la tine si-1 socot un simbol al devotamentului care sfinteste prietenia noastr."11
Avertismentele contelui de la Rosee s nu se ncread n nimeni l tulburaser profund pe
Ludwig, care se ntrebase mereu dac prietenii i se altur de bun voie sau erau
influentati de pozitia lui nalt. Aceast permanent suspiciune privind motivatiile celor
din jur a sub04
nebun
toate relatiile statornicite de Ludwig. N-a avut ni- odat un cerc de prieteni apropiati la
care s caute prijin moral si s apeleze pentru vreun sfat. Atunci
rnd si-a nfiripat totusi relatii de prietenie, si-a revrsat totalmente afectiunea asupra
soldatilor tineri si chipesi gi a membrilor curtii regale, devotamentul su nveci-nndu-se
ntotdeauna cu obsesia. A abordat fiecare dintre prieteniile sale cu un optimism romantic
care 1-a mpiedicat s discearn realitatea. Se devota total si se lsa furat de sentimente,
asteptnd drept rsplat acelasi gen de druire sincer, ntruct tria ntr-o lume a viselor
amgitoare si a fanteziilor irealizabile, ideile si sperantele i erau totdeauna nerealiste si
acest lucru se adeverea mai ales cnd era vorba de relatiile sale. Atunci cnd realitatea se
impunea cu duritate si-1 contraria, umpln-du-i inima de deziluzii, nct reactiona
exagerat si-1 ndeprta fr mil pe noul su prieten, considerndu-1 insensibil si nedemn
de favorurile regale.
Ludwig nzuia din tot sufletul ctre ceea ce el numea un prieten adevrat" si credea c
descoperise n sfrsit n Paul confidentul spiritual. Legtura lor a nceput ca o prietenie
romantic tipic. Desi exist dovezi substantiale despre ispitele homosexuale care 1-au
stpnit mai trziu, Ludwig prea, n vremea relatiei sale cu Paul, s fi ignorat cu
desvrsire toate aspectele sexuale. Intensitatea si nota obsedant ale acestei prietenii, cu
declaratii de dragoste vesnic, au accentuat cu sigurant firea romantic a lui Ludwig si e
foarte probabil c se ndrgostise de Paul fr s-si nteleag mcar propriile sentimente.
Dar, aproape cu certitudine, relatia dintre Ludwig si Paul, indiferent de sentimentalismele
lor romantice, n-a fost, Cgl putin n primii ctiva ani, una de ordin sexual.
.95
Totusi, pentru anumiti membri ai curtii regale, aceast ntreag prietenie trezea prea multe
bnuieli ca s treac neobservat si s nu strneasc sumedenie de comentarii, iar starea
de fapt le-a afectat inevitabil relatia, n Miinchen se rspndeau cu iuteala fulgerului
zvonuri despre printul mostenitor si aghiotantul su n resedinta particular a acestuia din
urm, situat pe Turkenstrasse, la cteva case distant de Residenz; despre luminile
arznd puternic la ferestre n noptile lungi; despre schimbul nesfrsit de scrisori dintre cei
doi tineri si despre dorinta lor nestins de a fi mpreun. Devotamentul nemsurat al lui
Ludwig si nevoia stringent de noul prieten le-a adumbrit relatia. Esecul lui Paul de a
ndreptti asteptrile printului mostenitor, conformndu-se principiilor sale riguroase de
viat si rspunznd n acelasi fel devotamentului artat siesi nsemna iarsi c se vedea
suspectat de nestatornicie si neloialitate. Ludwig nu putea s tolereze nici un rival.
Curnd, a fost coplesit de noi istorisiri despre viata frivol" a prietenului su.12 Desi, de
data aceasta Ludwig a respins zvonurile, brfele ruvoitoare mpotriva mult iubitului
prieten si invidia meschin din care izvorser i-au ntetit ura fat de curtea regal
miinchenez si fat de intrigile necontenite n legtur cu viitorul su tron.

y
96
(Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun"
^udwig si-a fcut debutul monden n nalta societate cu prilejul celei de-a saptesprezecea
srbtoriri a zilei de nastere, n acea zi senin, fr pic de nor, din august 1862, printul
mostenitor s-a alturat printilor si si ntregii familii regale pe cnd asistau cu totii la
inaugurarea statuii ridicate n memoria bunicului su, fostul rege Ludwig I. Steagurile
atrnau jalnic n arsita umed, nemprosptat de nici o adiere de vnt. O fanfar intona
imnul national n timp ce Ludwig si urmrea din priviri tatl care dezvelea solemn noua
statuie. Psea agale alturi de Maximilian, cu fruntea usor plecat, ncercnd un
sentiment de jen. Ludwig se arta prea putin entuziasmat de latura public a vietii
regale, cu trecerea trupelor n revist, parade, festivitti, dineuri si baluri. Intr-o scrisoare
ctre verisoara sa Arma de Hessen, datnd de la sfrsitul anului 1862, el observa cu
vdit satisfactie: Nu cred c mi se va mai permite s dansez foarte mult
97
pn la anul viitor, deoarece astzi am iarsi gtul nrosit si destul de umflat. Dar s-ar
putea s merg la Teatrul liric si aceasta mi-ar plcea mai mult dect toate balurile."1
n pofida conformatiei puternice a trupului, Ludwig a suferit totdeauna de pe urma unei
sntti oarecum subrede. Bolile minore 1-au agasat adesea pe printul de coroan, dar n-a
lsat niciodat impresia c s-ar sinchisi. Cu toate acestea, i se pretindea mereu s
participe la solemnittile si la reuniunile mondene desfsurate la curtea regal, n toamna
anului 1863, la una dintre aceste ceremonii, Ludwig 1-a ntlnit pentru prima oar pe
omul care se pregtea s schimbe nftisarea politicii germane si s domine destinul
Bavariei n urmtorii douzeci si cinci de ani, anume contele Otto von Bismarck,
cancelarul Prusiei.
S-a dat un banchet n cinstea lui Bismarck la Palatul Nymphenburg. Ludwig, n calitate
de print mostenitor, a stat alturi de prim-ministru, care a lsat mai trziu o descriere
gritoare a serii respective:
mi prea c i zburau prin minte tot felul de gnduri, departe de masa festiv, si numai
n rstimpuri si amintea totusi c avea intentia s ntretin o discutie cu mine; conversatia
noastr n-a depsit nivelul subiectelor banale si uzuale la curtea regal. Dar chiar si asa,
socoteam c am descoperit n remarcile sale talentul, vivacitatea si bunul-simt
materializate n viitoarea lui carier, n clipele de tcere, privea peste crestetul mamei sale
spre tavan, golindu-si cteodat n grab paharul cu sampanie, care, asa dup cum mi se
prea mie, i era umplut din nou fr zor din porunca reginei-mame; astfel, se ntmpla ca
printul s-si tin paharul peste umr, n spate, de unde i se reumplea cu sovire. Nici
atunci, nici
Degete nebun
ai trziu, n-a depsit totusi limitele cumptrii la bu-mr, nsa am avu* senzatia c
anturajul l plictisea la culme si c sampania i ajuta jocul fanteziei libere. Mi-a lsat o
impresie plcut, desi trebuie s mrturisesc cu oarecare mhnire c toate eforturile mele
de a purta o conversatie agreabil cu el au fost zadarnice."2
Bismarck a prsit capitala bavarez tocmai cnd o criz major ameninta s
izbucneasc. De-a lungul fluviului Elba, ctre nord, se ntindeau dou ducate, Schleswig
si Holstein. si Danemarca si Confederatia German revendicau suveranitatea asupra

tinuturilor aflate n litigiu, iar conflictul legat de stpnirea lor definitiv prea inevitabil.
Desi s-au depus eforturi prin negocieri pentru a mpiedica izbucnirea rzboiului,
ostilittile s-au declansat pn la urm n februarie 1864.
Disputa privind problema Schleswig-Holstein 1-a supus pe regele Maximilian la un bir
greu, rsfrngndu-se asupra snttii sale, deja cam subrede. In cea mai mare parte a
vietii de adult, suferise de epuizare nervoas si de migrene care-i debilitaser organismul.
Se zvonea c se mbolnvise de sifilis n tinerete, n timpul unei vizite n Ungaria, si c
era atins de simptomele acestei boli, inclusiv de o dezechilibrare mental, nainte de
ultima tulburare a snttii.3 Spre finele anului 1863; Maximilian s-a plns din ce n ce
mai mult c se simtea slbit pn la vlguire; o mn de medici regesti i-au pus
diagnosticul de reumatism acut si 1-au sftuit s se stabileasc n climatul mai cald din
Italia pentru a se odihni de-a lungul asprei ierni bavareze. Pentru un timp, ministrii si au
strbtut lungul drum pn n Italia ca s se consulte cu regele si s-i afle hotrrile, dar
n vreme ce criza ^chleswig-Holstein se adncea, poporul bavarez deve99
nea tot mai nelinistit. Era contrar regulilor etichetei de la curtea bavarez s se
pomeneasc despre starea de sntate a vreunuia dintre membrii familiei regale,
exceptnd mprejurrile cele mai grave, si prin urmare nici unul dintre supusii lui
Maximilian nu stia c suveranul plecase n Italia la recomandarea medicilor. Oamenii de
rnd credeau c el se eschiva de la ndeplinirea datoriei sale, ntr-un moment de cumpn,
si au participat la demonstratii de strad, n fata palatului Residenz, cerndu-i
rentoarcerea. Ptruns mereu de simtul datoriei si nesocotind avertismentele serioase ale
doctorilor, Maximilian a revenit n climatul extrem de rece al capitalei sale pe timpul
iernii.
Pe 10 februarie 1864, regele Maximilian si regina Mrie au prezidat un bal la Altes
Residenztheatre. Prin ninsoarea deas, bogat, necontenit, ferestrele palatului regal
scprau de lumina lumnrilor, n vreme ce lungi siruri de trsuri si de snii aurite
trgeau la intrarea principal, lsndu-si pasagerii care-si lepdau cu recunostint
mantiile de blan si paltoanele grele si urcau scara de marmur, poposind n ambianta
plin de cldur a slilor de receptie. Toti invitatii, fr exceptie, veniser mbrcati n
costume elaborate, excesiv de rafinate, dup moda secolului al XVIII-lea; fceau
plecciuni si reverente adnci n fata regelui si a reginei, care purta o rochie de ceremonie
din catifea mov, garnisit cu blan de hermin si brodat cu fir de aur si diamante. Dar
Maximilian se simtea att de slbit nct abia a putut s reziste pn la sfrsitul serii;
nimeni nu bnuia c aceasta avea s fie ultima lui aparitie public.
Medicii opinau c Maximilian suferea doar de pe urma extenurii fizice si i-au prescris
cteva zile de odihn la
100
!%ge/e nebun
t
nat. Sub supravegherea lor, s-ar fi zis la prima vedere c regele si recpta puterile si se
restabilea dup boal. Dar balul pe care-1 prezidase mpreun cu regina l vl-guise peste
msur. La cteva zile dup petrecere, a iesit Ca de obicei la plimbare n Hofgarten, cu
speranta c aerul proaspt i va ameliora starea de sntate; n schimb, ns, a contractat o
rceal. Cum era deja marcat de epuizare si sleire a rezistentei organismului, guturaiul

aparent inofensiv s-a transformat repede n pneumonie.

Vestea despre boala suveranului s-a rspndit cu mare iuteal, ajungnd pn la urechile
poporului. Cnd doctorii au nceput s dea publicittii buletine medicale curente despre
evolutia strii regelui, ntreaga capital realiz deodat gravitatea situatiei.
Desi Majestatea Sa, Regele, nu a iesit din palat n ultimele cteva zile, ieri a avut febr
care a crescut spre sear, n aceast dimineat, febra a mai sczut, dar n-a disprut nc de
tot. Afectiunile locale sunt catarul nasului, gtului si al traheii."4
Urmtorul buletin medical, emis cteva zile mai trziu, prea s fie dttor de sperante:
Majestatea Sa, Regele, se simte mai bine din toate punctele de vedere."5
n cele din urm, pe 25 februarie, medicii curtii regale se artau destul de ncreztori nct
s poat declara: Starea febril a Majesttii Sale, Regele, a disprut cu totul, iar
afectiunile catarale s-au ameliorat."6
Socotindu-si tatl n afara oricrui pericol, Ludwig si-a ngduit s asiste la un spectacol
dat de Teatrul curtii regale. Dorea s-1 admire pe Albert Niemann n rolul titular din
Lohengrin" si se art att de coplesit de minuntia si frumusetea fr seamn a vocii
sale nct 1-a mvitat de ndat pe artist la o ntrevedere particular n
707
apartamentele lui din Residenz. Iat ce-i relata printul mostenitor verisoarei sale, Anna:
n ultima vreme, am citit foarte mult din Goethe si am fost att de ocupat cu Niemann,
cntretul, nct n-am putut realmente s gsesc rgaz pentru a purta corespondent ...
Alaltsear, am pus pe cineva s arunce o grmad de flori spre el, pe scen, si i-am
trimis o pereche de butoni de manset cu lebede si briliante. I-am druit de asemenea si o
cruce care i-a fcut nespus plcere. Gardez silence! Je vous supplie!
Mi-a scris n carnetul de notite:
Nici un fel de culori, nici un fel de flori,
Nici un suflet, nici un cntec!7
Pn la urm, vorba despre aceast discutabil ngduint din partea lui Ludwig a trecut
din gur-n gur, ajungnd s fie cunoscut de toat lumea.
Chiar dac medicii curtii regale declaraser n aparent c Maximilian scpase de
primejdia mortii, prea att o lips de tact, ct si o necuviint fat de printele su, ca
printul mostenitor s-si reverse cu prisosint o atare atentie asupra unui cntret de oper,
ntr-un moment de criz. Ludwig asistase la spectacol cu deplina convingere c sntatea
tatlui su nu era ctusi de putin expus vreunui pericol, dar aceast mprejurare, prima
dintre multe altele cnd Ludwig avea s ignore opinia public att n favoarea muzicii
wagneriene, ct si a dorintelor personale, pricinui la curtea regal cteva insinuri si
comentarii defavorabile.
La numai o sptmn dup ce doctorii declaraser bolnavul n afara oricrui pericol,
regele suferi o recidiv, n dup-amiaza zilei de 7 martie, prsi palatul de resedint
pentru a-si face obisnuita plimbare prin Hofgarten;
nebun
cnd se ntoarse la Residenz, Maximilian abia se mai putea tine pe picioare. Respirnd
anevoie, ptrunse cu pasi mpleticiti n palat si se prbusi n bratele sotiei lui.
Timp de dou zile, medicii curtii regale l retinur n pat. Febra i crescu n mod dramatic
si gfitul su greu si sacadat umplea dormitorul, nspimntndu-i pe cei ai familiei. La
fel ca toat lumea, Ludwig crezuse c boala tatlui su a trecut; de-abia ntr-un trziu,

regina Mrie l nstiinta n lacrimi c viata lui Maximilian era n pericol. Desi Ludwig
prea mai mult s se fi temut de tatl lui dect s-1 fi iubit, se altur mamei sale si lui
Otto din simtul datoriei, veghind toat noaptea, cu rndul, la cptiul bolnavului. Pe
msur ce orele se scurgeau, febra lui Maximilian ba crestea, ba scdea, provo-cndu-i
stri de delir; rsufla si mai anevoios, suiernd scurt si des printre buzele ntredeschise, si
singura usurare a durerilor survenea cnd si pierdea cunostinta, n tot cursul calvarului,
Mrie si Otto rmseser de veghe lng patul de suferint al regelui, dar Ludwig nu
contenea s ias si s intre n ncpere, cufundat n gnduri apstoare. Posibilitatea
succesiunii la tron era acum iminent, situatie care-1 coplesea pe tnrul print de
optsprezece ani.
Joi, 10 martie 1864, la ora patru n zorii zilei urmtoare, a fost chemat de urgent
arhiepiscopul Gregorios Scherr pentru a svrsi ultimele ritualuri. In soapte greu
deslusite, Maximilian ceru s vorbeasc ntre patru ochi cu Ludwig; Mrie, Otto si restul
familiei prsir ncperea fr tragere de inim, lsndu-1 pe regele muribund singur cu
sovitorul su mostenitor. Membrii familiei regale care se foiau pe lng usi se gseau
destul de aproape ca s aud ultimele cuvinte rostite de rege:
103
Fiule, cnd ti va sosi si tie ceasul, fie s mori la fel de mpcat n cuget ca tatl tu."8
Dup aceste vorbe, Ma-ximilian nchise istovit ochii. Ludwig, mama si fratele lui
ngenunchear lng marginea patului, asteptnd obstescul sfrsit; n aceeasi dimineat,
putin dup ora unsprezece si jumtate, Maximilian se stinse din viat, n timp ce Mrie l
tinea de mn.
Membrii curtii si ai casei regale asteptau lng usile dormitorului, umplnd coridoarele si
saloanele cu susoti tul si rugciunile lor usor ngnate. In cele din urm, arhiepiscopul
Scherr iesi din camera regal cu capul plecat si minile ncrucisate si lumea l ntreb
numaidect: Mai trieste regele?" Da", rspunse arhiepiscopul cu glasul sugrumat de
emotie. De azi nainte, sufletul su trieste n rai. Dumnezeu a rpit dintre noi un rege
bun, s ne rugm Domnului nostru din ceruri s ne trimit un altul deopotriv de bun."9
O tcere pioas se ls printre curteni, n Hofgarten, soldatii si armar pustile, trgnd
ultimele salve de salut n memoria monarhului decedat si spulbernd cu rpitul de focuri
linistea diminetii trzii, dar nc adormite; curnd, clopotele bisericilor si ale catedralei si
ncepur dangtul funebru si monoton. Imediat dup ora dousprezece, usile de la
dormitorul defunctului se deschiser larg. Grmada de nobili strnsi acolo se nclin n
semn de respect sau se ploconir n adnci reverente pe cnd si fcu aparitia figura nalt
si mohort a regelui Ludwig al II-lea. Acesta se opri un moment din mers, profilat ca o
siluet n lumina strlucitoare de primvar revrsat prin ferestrele mari ale ncperii din
spatele lui, cu capul plecat, cu ochii mpienjeniti de lacrimi la gndul responsabilittilor
noi si covrsitoare ce-i stteau n fat. Era un moment trist si apstor pentru toat lumea.
j
104
nebun
Tnrul de optsprezece ani care trecuse pragul usii cu dou canaturi, ntinznd cu
smerenie mna curtenilor jngenuncheati, ntruchipa o total enigm: chipes si se-j^et,
necomunicativ, rezervat si timid n acelasi timp. Nimeni nu stia nimic despre caracterul
sau gndurile si visurile sale. Dar Ludwig, printul mostenitor melancolic, retras si tcut,

devenise chiar din acea clip suveranul impuntor si respectat, urmnd pilda naintasilor
si, Carol cel Mare, Friedrich I Barbarossa si Ludwig Bavarezul.
Monarhii bavarezi nu beneficiau de o ceremonie a ncoronrii; n schimb, Ludwig si fcu
prima aparitie oficial ca rege la consiliul de coroan n care se desfsur solemnitatea
urcrii pe tron; tnrul fu nvestit cu nsemnele regalittii si depuse un simplu jurmnt de
credint fat de Constitutie. Pe 12 martie 1864, n timp ce corpul nensufletit al lui
Maximilian zcea expus pe un catafalc de onoare n Hofkapelle din Residenz pentru a i se
aduce un ultim omagiu, avu loc consiliul consacrat suirii pe tron a fiului su.
In acea dimineat, nc de devreme, sute de oaspeti invitati n mod special ncepur s
soseasc la Residenz pentru a asista la ceremonia depunerii jurmntului de loialitate.
Ministri, maresali ai curtii si ai armatei operative, functionari de stat, reprezentanti ai
clerului si curteni se ngrmdeau pe lungile coridoare de marmur si n saloanele n stil
rococo din palat, asteptnd aparitia regelui. Pnzele negre si grele de crep ce drapau n
semn de doliu candelabrele si galeriile suflate cu aur de deasupra ferestrelor fluturau
ncetisor pe cnd adieri ntmpltoare treceau prin palatul cavernos si nemrginit.
Membri ai corpului diplomatic se nsirau n tcere pe holuri, hainele lor sobre si cernite
contrastnd trist cu
705
medaliile si ordinele strlucitoare ce le mpodobeau piepturile sau le atrnau de panglici
la gt. Susurul de soapte, vlurile de doliu purtate de doamne, draperiile negre puse
pretutindeni confereau evenimentului o calitate solemn, dar si spectral, bntuitoare.
Cu putin nainte de ora unsprezece, usile apartamentelor private se deschiser si marele
maresal al palatului se ivi n prag, semnalnd apropierea noului rege. Ludwig iesi nsotit
de membri ai casei regale si ai suitei. Purta uniforma de general n armata bavarez, cu
pantaloni albi, usor bufanti care se strmteaz la genunchi, si cu tunic lung albastr, cu
bumbi de argint, mpodobiti cu pajuri si cu epoleti argintii, i anina de-a curmezisul
pieptului cordonul lat de mtase rosie al Ordinului Sfntului Gheorghe; colanul Ordinului
Sfntului Hubert i atrna n jurul gtului. Peste tinerii si umeri, i cdea greaua mantie
regal purpurie, tesut cu fir de aur si cu bordur de hermin. Urc ncet Scara imperial
printre sirurile de cavaleri din garda regal n platose argintii, de ulani n uniforme
albstrii si cu coifuri mpodobite cu panas, ca si de lniceri din regimentul de gard, toti
cu sbiile scoase din teac si ridicate n semn de onor.
Ludwig intr n Sala tronului, precedat de paji care purtau nsemnele regalittii pe perne
de catifea: coroana statal, sceptrul, globul si colanul. Un alt paj ducea sabia statal cu
prsele mpodobite cu diamante ce scnteiau intens la fiecare pas. Pe msur ce Ludwig
nainta agale prin imensa ncpere, multimea nsirat pe lng pereti se nclina sau fcea
reverente adnci, doar fosnetul slab al rochiilor lungi de mtase tulburnd linistea
momentului. Tnrul monarh sui treptele platformei spre tronul aurit, se ntoarse cu fata
ctre consilierii privati,
106
nebun
mistrii si naltii demnitari ai curtii, ridic mna si citi pmntul de credint dintr-o carte
cu coperte aurii, ti-nut de un paj. Apoi, aghiotantul su personal i nmna discursul de
ncoronare si Ludwig, cu ochii umeziti de emotie, ncepu s citeasc rar, cu glas
tremurtor:

Dumnezeu Atotputernicul a vrut s-1 cheme dintre cei vii pe mult iubitul meu printe.
Mi-e cu neputint s v mprtsesc sentimentele care-mi umplu inima. Misiunea ce-mi
st nainte este una grea si coplesitoare, dar mi pun toate ndejdile n Bunul Dumnezeu,
n aceea c El mi va da ntelepciune, pricepere si putere ca s mi-o ndeplinesc. Voi
domni credincios si devotat pn la capt jurmntului pe care 1-am depus si n spiritul
Constitutiei noastre, mi voi dedica toate fortele bunstrii necontenite a poporului meu si
mretiei statelor germane. V cer s-mi dati sprijinul pentru mplinirea acestor ndatoriri
dificile."10
Dou zile mai trziu, se desfsurar funerariile de stat ale rposatului rege. Fatadele
cldirilor si felinarele de strad erau drapate n pnze negre si grele de crep care atrnau
diform n aerul cetos. Dangtele jalnice de clopote din turnurile de biserici, btile
nbusite si rare de tobe si ritmurile nentrerupte ale marsului funebru nsoteau lungul
cortegiu pe msur ce si croia drum serpuind ncet pe strzi ctre Theatinerkirche, unde
rmsitele pmntesti ale regelui aveau s odihneasc n pace n cripta Wittelsbachilor.
nvesmntat n uniforma albastru-nchis de colonel n infanteria bavarez, dar cu capul
descoperit, Ludwig mergea mpreun cu fratele su imediat n urma carului mortuar,
ncrcat de coroane de flori si tras de cai cu spinrile acoperite n valtapuri negre. Prea
s-i ignore pe oamenii care, cu fruntile ple107
cate n semn de respect, asteptau cu nerbdare s-1 zreasc mcar n treact pe noul
monarh. Un martor ocular al evenimentului si amintea:
Tnrul rege, palid la fat, psea n mijlocul procesiunii alturi de fratele lui mai mic si
rotofei. Expresia trist asternut pe figura lui Ludwig a strnit n mod firesc simpatia si
compasiunea tuturor si a cstigat de ndat inimile cettenilor, care-i mprtseau adnca
durere. Mcar dac 1-ai fi putut vedea pe acest tnr palid, pe cnd mergea cu capul
nclinat si pasi sovitori n urma sicriului n care era asezat iubitul su tat. Avea niste
ochi extraordinar de expresivi... ntreaga impresie lsat de nftisarea sa era att
emotionant, ct si regal/'11
Astfel erau gndurile comune tuturor supusilor miinchenezi care ludau frumusetea si
tineretea noului lor rege. Dar cei care-1 cunosteau mai bine si formaser un punct de
vedere diferit. La dou zile dup funerariile lui Maximilian, secretarul curtii regale, Franz
von Lein-felder, se ntlni cu fostul preceptor al lui Ludwig, de la Rosee, pe Scara
imperial din Residenz. Leinfelder prea optimist n privinta noii domnii, afirmnd c
avem acum un nger pe tronul nostru". Dar contele se rezum la comentariul c moartea
lui Maximilian al II-lea reprezenta cea mai mare tragedie posibil abtut asupra
Bavariei.12
i^
108
7
J\oua domnie
oua zi dup ceremonia fastuoas a nmormntrii tatlui su, Ludwig se angaja cu toat
seriozitatea n ndeplinirea ndatoririlor. In vremurile acestea grele, ai urcat pe tron prea
de timpuriu", i scria bunicul su lui Ludwig curnd dup ncoronare. S dea Dumnezeu
s urmezi drumul cel bun si fie ca pietatea s te-nsoteasc totdeauna."1 Ludwig descindea
dintr-o lung linie genealogic a spitei Wittelsbachilor care crmuiser n Ba-varia si, ca
rege, se hotrse de la nceput s calce pe urmele prudentului su tat. Intentiile sale erau

ct de poate de onorabile. Astfel, Ludwig i scria urmtoarele rnduri fostei lui

guvernante, baroneasa Leonrod: mi druiesc inima tronului - o inim care bate pentru
poporul meu si care arde pentru bunstarea lui - toti bavarezii pot fi convinsi de acest
lucru. Voi face tot ce-mi st n putint pentru a aduce fericire poporului meu;
prosperitatea, pacea lui sunt conditii esentiale de care depinde propria-mi fericire."2
Caracterul lui Ludwig constituia o enigm pentru noii si ministri. Din pricina tineretii si
a lipsei sale de expe709
rient, numerosi politicieni din guvernul bavarez se asteptau ca recent nscunatul
monarh s fie docil si usor de influentat, n schimb, Ludwig se dovedi curnd ndrtnic
si perseverent n a hotr independent n toate chestiunile publice. Tnrul rege aducea
tronului ca simbol al puterii suverane un extraordinar grad de demnitate si mndrie n
exercitarea autorittii, o credint de nezdruncinat n natura providential a pozitiei sale.
De-a lungul celor douzeci si doi de ani de domnie, absolut nimeni, nici ministrii si, nici
Bismarck, nici chiar Richard Wagner - n-au reusit vreodat s-1 manipuleze pe Ludwig.
n mod inevitabil, n cursul primilor ani de domnie, s-a confruntat cu revolte ministeriale
si cu tentativele unora de a obtine capital politic din naivitatea sa, dar a ntmpinat
asemenea amenintri cu neasteptate dovezi ale vointei sale extrem de ferme. Abilitatea
regelui de a-si sustine neclintit punctul de vedere era cu att mai surprinztoare, dat fiind
dezorganizarea guvernului bavarez.
n momentul urcrii pe tron, monarhul conducea cu ajutorul Dietei (Landtag"),
constituit din dou adunri legiuitoare, Camera Pairilor si Camera Deputatilor. Consiliul
de ministri era condus de primul-ministru, mpreun cu sefii diverselor departamente
ministeriale si cu toti functionarii de stat aflati n subordinea lui. Dar structura guvernului
ngrdea contactul regelui cu personalittile politice de frunte ale zilei; n loc s comunice
direct cu seful guvernului, Ludwig se vedea nevoit s solicite interventia unei terte prti,
secretarul cabinetului, cea mai important persoan n cabinetul particular al suveranului.
Acest sistem ciudat reprezenta o mostenire lsat de Ludwig I care, absorbit de proiectele
de constructii n
no
Degete nebun
/fiinchen, crease o categorie secundar de oficiali meniti - serveasc drept mijlocitori
ntre coroan si guvern. Astfel/ secretariatul cabinetului era compus din membri i casei
regale si, n acelasi timp, din demnitari guvernamentali. Acest grup era condus de un
secretar care nrobabil detinea o autoritate cu mult mai mare dect nsusi prim-ministrul.
Toate chestiunile oficiale erau dirijate ctre secretarul de cabinet, pozitie ocupat de
Franz von Pfistermeister, cu saisprezece ani mai vrstnic dect Ludwig, un conservator
de scoal veche, dur si nversunat, care sustinea traditia catolic si principiul loialittii
fat de stat.
Secretarul de cabinet ndeplinea un rol de maxim important; el hotra ce probleme
urmau s fie ridicate n prezenta regelui, planifica sedintele ministeriale, l sftuia pe
Ludwig cu privire la legile propuse si la chestiunile de interes public. Ca suveran, Ludwig
nu detinea o putere real. Conform Constitutiei bavareze, suveranul dispunea de drepturi
similare celor revendicate de coroana britanic: dreptul de a fi consultat, dreptul de a
sprijini si dreptul de a avertiza, potrivit spuselor istoricului englez Walter Bagehot,

specialist n domeniul constitutional. Intr-o oarecare msur, gradul de autoritate

exercitat de monarhii bavarezi depindea de personalitatea regelui si de componenta
guvernului, n secolul al XlX-lea, o dat cu declaratia formal a regalittii si cu aprobarea
Constitutiei, puterea suprem ncepea treptat-treptat s se transfere din Residenz n
Landtag. Problemele oficiale impuneau n mod firesc sanctiunea regal, dar aceasta era o
simpl formalitate. Dac monarhul protesta mpotriva politicii guvernamentale sau se
implica direct n afacerile de stat, interesul su evoca spectrul unei crize
111
constitutionale. Astfel, regii bavarezi se ntlneau cu naltii demnitari, citeau temeinic
documentele oficiale, ascultau sfaturile secretarului de cabinet si se consultau n mod
discret cu ministrii, dar nu luau dect putine decizii politice. Prin urmare, n timp ce
regele nu-si putea exercita atributiile constitutionale fr interventia secretariatului de
cabinet, guvernul, mpreun cu secretariatul, si ndeplinea functia n absenta suveranului.
Tocmai acest aspect al structurii guvernamentale i-a permis mai trziu regelui Ludwig al
II-lea s ignore cu totul afacerile de stat si s-si concentreze ntreaga atentie asupra
planurilor arhitecturale.
Un alt grup important de nalti functionari ce-1 nconjurau pe rege era reprezentat de
secretariatul curtii, care lucra separat de restul guvernului bavarez, n vreme ce
secretariatul de cabinet functiona ca un brat al guvernului, secretariatul curtii se
compunea din membri ai casei regale si includea departamentul trezoreriei regesti si de
control al listei civile, care i acorda regelui venitul anual din bugetul statului, necesar
pentru ntretinere si cheltuieli personale. Acest grup era condus de secretarul curtii, care
ndeplinea functia de sef al casei regale si de vistier particular al monarhului, pozitie
ocupat de Julius von Hofmann. Un numr de alti politicieni care aveau s joace roluri
importante n timpul domniei lui Ludwig al II-lea detineau posturi minore n momentul
urcrii sale pe tron. Cei mai de seam dintre acestia erau subsecretarul lui Franz von
Pfistermeister, Johann von Lutz, contele Maximilian von Holnstein, care ocupa functia de
Oberstallmeister sau intendent general al grajdurilor regale si baronul Ludwig von
Pfordten, ministru de externe si seful cabinetului de ministri. ,j.t
112
nebun
Ludwig al II-lea si ncepea de obicei ziua de lucru destul de devreme si, pe la ora nou
dimineata, se aseza jeja la imensul birou pregtit pentru prima audient. Se ntlnea n
fiecare dimineat cu Pfistermeister, care l informa pe rege cu privire la programul si
obligatiile de ndeplinit. Acestea se refereau la ciclul uzual de ceremonii la care trebuia s
asiste, incluznd activitti mai putin captivante, cum ar fi deschideri solemne de scoli,
inaugurri de poduri si inspectii n fabrici. Totusi, impresiile produse de Ludwig ca
monarh sau conductor politic suprem erau strlucite, cel putin la nceputul domniei.
Poetul Paul Heyse si amintea mai trziu: Expresia ochilor si frumosi si lucitori era
dezinvolt si nenctusat. Cunostea n mare profunzime natura uman, ceea ce este cu
totul remarcabil tinnd seama c fusese crescut att de singuratic si departe de lume."3
Pn si Bismarck, care se mndrea c era un subtil cunosctor al caracterului omenesc,
scria: M-a impresionat totdeauna ca exponent dinamic si lucid al ideilor nationaliste
germane, chiar dac eforturile lui s-au ndreptat mai ales spre aprarea principiului
federatiei si a drepturilor constitutionale ale trii sale."4

Unul sau altul dintre membrii guvernului se ntlneau n mod curent cu regele ca s-i
aduc la cunostint problemele importante la ordinea zilei. Ministrul justitiei, Eduard von
Bomhard, nota ulterior: Aceste ntruniri aveau loc sptmnal n ziua stabilit. Cel
convocat se aseza pe canapea lng rege si era o adevrat plcere s vezi expresia
sincer, receptiv a ochilor si ageri, atunci cnd o anumit parte a discutiei l interesa n
mod special. Atitudinea regelui avea un anume grad de timiditate natural caracteristic
tineretii, care-i sedea
773
bine, dar era n acelasi timp impresionant de maiestuoas. Asculta expunerea
interlocutorului cu deosebit atentie, privindu-1 deseori ptrunztor drept n fat. Dup
aceea, vorbea despre lucruri generale, dar totdeauna despre problemele esentiale de
actualitate si niciodat despre brfele mondene de la curte sau din oras ... Era nzestrat n
cel mai nalt grad din punct de vedere mental, ns bagajul mintii sale era stocat ntr-un
mod cu totul dezorganizat."5
Tot Bomhard observa comportamentul excentric al tnrului monarh n timpul
audientelor: M-a frapat felul n care, uneori, tocmai cnd expresia figurii sale si ntreaga
atitudine preau s reflecte multumire, se ndrepta din sale pe neasteptate si - privind n
jur cu o min grav, chiar sumbr - si dezvluia latura luntric, tenebroas care
contrasta izbitor cu farmecul tineresc din clipele anterioare. si atunci m-am gndit n
sinea mea: Dac dou naturi interioare diferite germineaz n acest tnr, asa cum mi se
pruse chiar de la prima noastr conversatie, s dea Dumnezeu s triumfe cea bun."6
Desi von Bomhard se arta n general plin de bunvoint fat de Ludwig, i observase
totusi lipsa de organizare. Adeseori ministrii si ncercau senzatia c Ludwig simula doar
exercitarea puterii regale si c, de fapt, mintea i umbla rtcind aiurea. Spre nenorocul
su, nu poseda stpnirea de sine necesar s-si ascund sau mcar s-si nfrneze
sentimentele. Dup cum mentiona von Bomhard, regele se adncea deseori ntr-o stare de
contemplatie n timpul audientelor si cnd deschidea gura, n fine, vorbea ntr-o manier
att de pompoas, nct si lsa frecvent auditorul derutat n privinta ntelesului real al
cuvintelor sale.
774
'
piscursul de ncoronare tinut de Ludwig n fata consiliului privat, adunat la Residenz, desi
concis, contura o serie de prioritti politice, stabilite cu grij, chiar dac ntr-o manier
prescurtat. Cel mai important rnd fusese scris cu gndul la tensiunile crescnde dintre
Austria, prusia si cele dou ducate de pe Elba: mi voi dedica toate fortele bunstrii
necontenite a poporului meu si mretiei statelor germane", n mod subtil, Ludwig sublinia
ideea c suveranitatea Bavariei reprezenta preocuparea lui principal, n acelasi discurs,
se gsea smburele unei politici alternative, dat fiind c noul rege aborda problema
mretiei Germaniei si-si exprima dorinta de a unifica poporul pe care-1 guverna.
Consilierii se ntrebau dac recent nscunatul monarh mprtsea visul bunicului su,
Ludwig I, care si exprimase clar aspiratia de a forma un imperiu german unit. Nimeni nu
stia ndeajuns despre Ludwig al II-lea pentru a se lmuri ce politic intentiona regele s
urmeze si, doar n decursul timpului, cnd mprejurrile i-au fortat mna, s-a putut deslusi
pe care dintre aceste dou preocupri contradictorii le-a socotit la nltimea guvernrii
sale.

n aparent, tnrul suveran urma pilda tatlui su, ceea ce se dovedea a fi o usurare
pentru multi dintre membrii cabinetului de ministri. Mai toti supusii bavarezi deplnser
pierderea bunului rege Max si toat lumea credea c tnrul neexperimentat avea s lase
afacerile de stat n seama ministrilor, ntr-adevr, exist mrturii c, la nceputul domniei,
ctiva ministri care au expus n fata regelui probleme politice au fost ntmpinati cu
ntrebarea politicoas si subtil: Cum ar fi procedat tatl meu n acest caz?"7 Dar
Ludwig ncepu s se detaseze ncet - ncet de politica prudent si conservatoare dus
7/5
de defunctul monarh. Se putea comporta n mod tiranic si arogant. La cteva sptmni
dup decesul lui Maxi-milian, maresalul curtii i-a sugerat lui Ludwig c, n calitate de
nou suveran si dup regulile de protocol, n-ar strica s se instaleze n fosta anfilad de
ncperi ale tatlui su, care erau mai potrivite ca dimensiune dect apartamentul pe care1 ocupase cu titlul de print mostenitor. Dar la aceast propunere, Ludwig i ripost furios:
Te voi nstiinta dac aceasta mi e dorinta!"8
Ca rege, Ludwig se bizuia mai ales pe propriile instincte cnd venea vorba de decizii
politice, ntruct i lipsea un cerc de prieteni intimi, era rareori expus influentelor
exterioare. Nu se simtea apropiat de nici unul dintre membrii familiei sale. i privea cu
team si-i evita pe cei doi frati ai rposatului su tat, Luitpold si Adal-bert, desi l delega
adesea pe cel din urm s-1 reprezinte la diverse obligatii sociale sau reuniuni publice.
Fratele mai vrstnic al bunicului su patern, printul Karl, detinea gradul de feldmaresal si
de comandant suprem al armatei bavareze si nu- avea mai nimic comun cu acest fiu
romantic al defunctului nepot, Maximilian. Regele ntretinea relatii bune numai cu
bunicul lui, Ludwig I. Fostul monarh, care renuntase constrns de circumstante politice la
tron n 1848, trind n exil la Nisa, nu obosea niciodat s-si sftuiasc nepotul imatur
cum s guverneze, savurnd sansa de a ncerca din nou, mcar ca substitut, sentimentul
puterii de care se bucurase odinioar. Povetele bunicului su erau ntr-o oarecare msur
conservatoare si retrograde. Nu ceda nici un pic din Drepturile Coroanei", l avertiza el
pe Ludwig ntr-o mprejurare. Pentru scurt vreme, vei fi obligat -dar pierderea rmne
ireparabil. Ct de schimbtoare e
fygele nebun
<<aura popularis!* Bunicul tu si-a primit din plin lectia!"9 Astfel de sfaturi cstigau n
mod limpede aprecierea lui Ltidwig si erau ntmpinate cu deosebit plcere, ntr-o zi,
tnrul rege a purtat o conversatie ciudat cu unchiul su, Marele Duce de Hessen
Ludwig al II-lea si palatin de Rhin. i mrturisi Marelui Duce c pozitia sa ca monarh
trebuia n mod firesc s se ndrepte ctre autocratie si c singurul suveran din ntreaga
Europ pe care-1 considera demn de acest titlu era cumnatul Marelui Duce, mpratul
Rusiei Alexandr al II-lea. Auzind aceast afirmatie destul de alarmant, Marele Duce si-a
prevenit nepotul: Dac credeti ntr-adevr n ceea ce spuneti, Maiestatea Voastr si
scumpul meu nepot, veti fi strivit ngrozitor!"10 Conform cu aceste preri mprtsite n
mod confidential si cu forta vointei sale, Ludwig si-a proiectat n amnunt liniile politice
de guvernare. Pe 17 mai 1864, i nmna primului-ministru un document ce schita n
ansamblu sensul actiunilor proiectate n viitor. Printre alte puncte, tnrul monarh si
anunta intentia de a tine n fru parlamentarismul, de a mentine echilibrul puterii n
minile suveranului, de a pstra principiile lui , Maximilian al II-lea, de a urma o politic
realmente german, fr s stirbeasc n nici un chip integritatea si independenta Bavariei

care trebuia s rmn n fruntea statelor centrale si s-si pstreze importanta existent n
politica extern".11 Ludwig si pusese n gnd s conduc Bavaria cu mn forte, fr s
acorde puteri sporite Landtag-ului. Se ferise s declare c intentiona s eludeze sau chiar
s frneze masinria guvernamental legitim,
Aura favoris popularis" - (Ib. lat.) - curent usor de simpatie a poporului
117
dar, dup citirea acestui document, nimeni cu un anumit rang n regat nu se mai putea
ndoi de forta moral si hotrrea neclintit artate de tnrul suveran.
Ludwig se exprimase fr echivoc n favoarea politicii de independent a Bavariei,
tintind n acelasi timp spre unificarea trainic a numeroaselor state germane. Considera
c-i sttea n putint s-si cluzeasc guvernul ctre atingerea ambelor teluri, n vreme
ce libertatea deplin si garantat a Bavariei reprezenta prioritatea absolut a domniei sale,
era totodat dispus s realizeze ntrirea vechilor aliante care existaser n Germania timp
de mai multe decenii. Acest obiectiv viza direct Triada, perspectiva uniunii celor mai
mari trei state -Bavaria, Prusia si Austria - ca o garantie mpotriva oricrei agresiuni
necontrolate din partea vreunui alt partener, ns msura n care putea progresa aceast
politic depindea ntr-un grad destul de mare de intentiile cancelarului prusac Bismarck
n privinta celor dou ducate Schleswig si Holstein.
Rdcinile crizei Schleswig-Holstein se ntindeau n urm cu multe decenii, n 1815,
dup nfrngerea lui Napoleon la Waterloo, Congresul de la Viena a convenit s
restabileasc echilibrul de forte n Europa. Sub hegemonia printului Klemens von
Metternich, rmsitele vechiului Sfnt imperiu roman de natiune german" -peste trei
sute de regate, principate, mari ducate, comitate si electorate - erau reconstituite pentru a
forma un nou Reich. Aceast asociere a avut drept rezultat crearea Confederatiei germane
(Deutscher Bund"), o uniune hibrid alctuit din treizeci si nou de state germane,
controlat formal de o Diet reprezentativ cu sediul la Frankfurt.
mm
118
fygele nebun
prin masinatiile abile ale lui Metternich, Austria a detinut suprematia n Confederatia
federal n primii cincizeci je ani de existent a acesteia, n timpul desfsurrii
Congresului de la Viena, Austria era singurul membru prestigios al confederatiei care
putea juca un rol conductor. Dar, de-a lungul anilor urmtori, Prusia a actionat cu
srguint pentru a-si mbuntti pozitia n cadrul uniunii. Populatia ei crestea, armata si
cstiga respectul pentru principiile-i spartane, eficiente, iar ritmul rapid de dezvoltare
industrial i prevestea expansiunea ca putere european. Cincizeci de ani mai trziu,
Prusia tinea n mn puterea de a schimba cursul istoriei germane, i lipsea doar un om
vizionar care s-i arate calea de urmat. Apoi, n septembrie 1862, un fost functionar de
stat din Pomerania, contele Otto von Bismarck era numit cancelar al regatului prusian.
Bismarck avea patruzeci si opt de ani cnd s-a declansat criza Schleswig-Molstein. O
bun parte din viat trise ntr-o relativ obscuritate, caracterul su puternic si ambitiile
de nestvilit rmnnd n stare latent. Dar Bismarck avea abilitatea de a manipula,
ascutime a mintii, siretenie si arogant, trsturi care i-au folosit din plin cnd regele
Prusiei, Wilhelm I, a amenintat cu abdicarea din pricina haosului de nedes-cris iscat n
guvernul su. Bismarck interveni, oferindu-se s preia responsabilitatea de cancelar si s

formeze un nou guvern care s respecte demnitatea regal; Wilhelm accept si Bismarck
cpt numirea n postul de nalt autoritate, devenind cel mai puternic om din ntreaga
Prusie. Cteva zile mai trziu, fcea celebra remarc de ru-augur care a strnit atta
rsunet n cancelariile europene: //Marile probleme ale timpului nu vor fi rezolvate prin
discursuri si majoritate de voturi, ci prin snge si fier."12
Ducatele Schleswig si Holstein ocupau o important pozitie strategic la nord de
Confederatia german, n-tinzndu-se de-a lungul fluviului Elba pn la extremitatea
inferioar a peninsulei lutlanda. Locuitorii din Schleswig reprezentau un amestec de
germani si danezi, n vreme ce populatia din Holstein era cu precdere de origine
german. Cele dou ducate se alipiser de bun voie la coroana danez n urm cu sute de
ani, dar nu exista nici un tratat de ncorporare ncheiat oficial si problemele legate de
suveranitatea lor frmntaser Europa secole de-a rndul. Situatia se complicase si mai
mult prin aceea c, n vreme ce Schleswig rmase atasat de Danemarca, Holstein
devenise membru al Confederatiei germane, n 1848, locuitorii din Holstein, de obrsie
predominant german, s-au revoltat mpotriva stpnirii daneze, iar Prusia, cu deplina
aprobare a Dietei federale din Frankfurt, a trimis trupe pentru a-i sprijini n lupt. Cnd
Rusia imperial a protestat, regatul prusian si-a retras soldatii silit si contrar vointei.
>
Aceast incursiune s-a soldat cu ncheierea Tratatului de la Londra n 1852, prin care cele
dou ducate erau plasate sub control nominal danez. Cu toate acestea, acordul i
interzicea regelui Danemarcei s ncerce anexarea celor dou provincii la propriul su
teritoriu, ntruct monarhul danez, Frederik al VH-lea din dinastia de Oldenburg, n-avea
nici un mostenitor direct, Tratatul de la Londra 1-a desemnat ca eventual succesor la tron
pe printul Christian de Schleswig-Holstein-Son-derburg-Gliicksburg, o rud ndeprtat
descinznd din linia feminin a familiei regale daneze. Att Schleswig, ct si Holstein,
refuzar s-1 accepte pe Christian, invocnd Legea salic, prin care femeile erau excluse
de la succenebun
, ca parte sacr, inviolabil a istoriei lor si sustinn-du-si propriul candidat, printul
Friedrich, duce de ^ugustenburg, un om cu mari drepturi ereditare la cele dou teritorii
disputate. Tratatul de la Londra i acordase ducelui despgubiri financiare considerabile
pentru renuntarea la orice pretentii asupra celor dou ducate si problema prea rezolvat
o dat pentru totdeauna.
Dar populatia majoritar de limb german, mai ales aceea din Holstein, opunea o
rezistent drz subjugrii fortate, n numele ei, Prusia protest mpotriva dominatiei
daneze, ns nici una dintre tri nu era pregtit s recurg la fort pentru a-si ntri
suveranitatea.
Lucrurile s-ar fi oprit aici dac n-ar fi intervenit n mod abuziv ambitiosul rege Frederik
al VH-lea. n 1855, suveranul danez ncerc s rstoarne autoritatea german si form un
nou parlament care s conduc de la Copenhaga cele dou ducate, dar Confederatia
german din Frankfurt declar c acest fapt reprezenta o nclcare flagrant a Constitutiei
germane. Danemarca prefer s nu-si impun pozitia; totusi, n urmtorii ani, Frederik al
VH-lea a fluturat nencetat spectrul unui parlament separat sub ochii Dietei de la
Frankfurt, agravnd si mai mult tensiunile. Danemarca lsa impresia c se delecta cu
aceste amenintri si, n decursul timpului, Dieta federal a avertizat n permanent c

nerespectarea Tratatului de la Londra ar avea drept consecint nceperea ostilittilor.

Ignornd aceste rele prevestiri, Danemarca si afis cu ostentatie dispretul fat de
Confederatia german: pe 30 martie 1863, institui un parlament distinct pentru Holstein,
plasat sub propria-i autoritate, instaurnd astfel o guvernare danez de facto. Acest act
crea serioase probleme diplomatice pentru statele unite n
121
Deutscher Bund. Totala desconsiderare manifestat de Danemarca n repetate rnduri fat
de declaratiile federale a dus la ruperea relatiilor ei politice, economice si diplomatice cu
celelalte tri germane. Trei luni mai trziu, pe 9 iulie, Confederatia german cu sediul la
Frankfurt a adoptat o rezolutie oficial, n numele tuturor statelor membre, cernd
dizolvarea parlamentului ilegal din Holstein. Regele Frederik al VH-lea a respins aceast
decizie si, n replic, a amenintat s ncorporeze cu forta cele dou ducate. O dat cu
formarea parlamentului din Holstein, Danemarca svrsea o ilegitimitate, att n
conformitate cu Tratatul de la Londra, ct si cu Constitutia federal german, ale cror
clauze se angajase anterior s le respecte.
Situatia tensionat persist n tot cursul verii lui 1863. Apoi, n acea toamn, n decurs de
patruzeci si opt de ore, criza izbucni. Pe 13 noiembrie, regele Frederik al VH-lea anex
prin violent cele dou ducate. Dou zile mai trziu, s-a petrecut un fapt neprevzut, cu
consecinte nefaste pentru pacea european: pe 15 noiembrie, a murit pe neasteptate
Frederik al VH-lea, ruda lui ndeprtat succedndu-i la tronul danez sub numele de
Christian al IX-lea. Nedorind s fac o concesie o dat cu primul su act de domnie, noul
rege ndeplini cu promptitudine amenintarea danez si ordon ca ncorporarea fortat a
celor dou ducate n teritoriul regatului su s continue, ignornd att protestele si
ngrijorarea membrilor Confederatiei germane, ct si prevederile Tratatului de la Londra.
Declaratia lui Christian al IX-lea mpinse conflictul mocnit n punctul culminant: ar
trebui ca ducatele Schleswig si Holstein s intre sub dominatia danez sau german?

nebun
gismarck manifest putin interes pentru soarta celor dou ducate n cursul primelor luni
de criz. Ca politician calculat, aspru si transant, nu se preocupa de pretentiile
sentimentale asupra teritoriilor, nici de tiparul aliantelor menite s configureze opozitia.
Cancelarul actiona conform principiilor politicii realiste - Realpolitik" - o viziune
intelectual nendurtoare despre actul de guvernare. Puterea si dreptul la putere
reprezentau singurele preocupri pentru Bismarck. In acest mod, Bismarck se ntorcea la
traditia stabilit de astfel de conductori din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, cum ar fi
de pild Ludovic al XlV-lea si Friedrich al II-lea cel Mare", nota un mare analist.13
Anexarea ilegal a celor dou ducate nfptuit de regele Frederik al VH-lea si
continuarea acestei politici de ctre Christian al IX-lea l aduse pe Bismarck n prim
planul litigiului. Cancelarul stia c Prusia, ca stat, nu putea emite pretentii teritoriale
asupra celor dou ducate; Holstein si Schleswig intrau propriu-zis sub autoritatea deplin
a Confederatiei germane. Dar se ivise deja ocazia favorabil si Bismarck, prinznd din
zbor momentul prielnic, profit din plin pentru a impune influenta si puterea prusac n
partea de nord a Germaniei. La nceput, se multumi s ncredinteze responsabilitatea
problemei n minile Confederatiei, convins c aceasta urma s se pronunte mpotriva
Danemarcei. Intr-adevr, Deutscher Bund protest fat de actiunea regelui Christian al

IX-lea. ns, n acelasi timp, Bismarck se dovedi ndeajuns de rafinat si dibaci ca s

calculeze, pregtit pentru orice eventualitate, cum se desfsoar lucrurile nainte de a se
angaja pe sine si resursele trii sale n aceast disput.
Populatia din Holstein respinse imediat nscunarea lui Christian al IX-lea si refuz s
jure credint coroanei daneze. Locuitorii ducatului recurser la sprijinul Dietei federale
din Frankfurt, declansnd o campanie pentru rentoarcerea ducelui de Augustenburg.
Confederatia german se afla n mare fierbere si toate statele membre erau mistuite de
psihoza rzboiului. Confederatia german adopt, n cele din urm, o rezolutie, acordnd
sprijin pretentiilor ducelui si formrii unui regat independent sub autoritatea acestuia.
Bismarck nzuia la afirmarea Prusiei si urmrea o testare a combativittii armatelor ei.
Dac Prusia ar fi cstigat controlul aspra teritoriilor aflate n litigiu, ar fi dobndit ^acces
liber la portul Kiel, centru de mare important strategic pentru fortele sale navale n
expansiune. Cancelarul era n stare s conving Austria c disputa legat de cele dou
ducate trebuia s fie transat ntr-o manier direct si energic, fr echivoc. Cele dou
tri con venir s actioneze la unison mpotriva Danemarcei, sustinnd n aparent
clauzele Tratatului de la Londra din 1852. Austriecii considerau inadmisibile pretentiile
ridicate de ducele de Augustenburg, ntruct cauza lui se baza pe dreptul la
autodeterminare national, principiu totalmente strin dinastiei de Habsburg", nota un
istoric.14
n 1863, n Ajunul Crciunului, trupele prusace si austriece intrau pe teritoriul ducatului
de Holstein. O sptmn mai trziu, Confederatia german trimise detasamente de
soldati din Hanovra si Saxonia pentru a-si da concursul la nlturarea dominatiei daneze.
Deutscher Bund era nc divizat, de o parte a baricadei situndu-se Prusia si Austria,
care sustineau ncorporarea celor dou ducate n federatia de state, n vreme ce de cealalt
124
fegefe nebun
arte, Dieta de la Frankfurt era doar dispus s promoveze interesele ducelui de
Augustenburg. Dar Bismarck refuz s astepte unanimitatea de vederi. Pe 29 ianuarie
1864/ i trimitea regelui Christian al IX-lea un ultimatum, cernd ca Danemarca s-si
retrag toti soldatii si naltii demnitari din Schleswig si Holstein. Cancelarul i ls
monarhului un rstimp de patruzeci si opt de ore pentru comunicarea rspunsului.
Danemarca refuz s cedeze amenintrilor categorice si la l februarie 1864, Prusia,
sustinut de Austria, i declar rzboi.
Astfel se derula istoria acestui conflict nclcit n care Ludwig se vzu aruncat chiar din
primele zile de domnie pe tronul bavarez, nghesuit geografic ntre doi vecini, Prusia la
nord si Austria la sud, Bavaria nu-si ascundea sprijinul pentru independenta ducatelor
Schleswig si Holstein sub crmuirea ducelui de Augustenburg. Din punct de vedere
politic, pentru regatul bavarez, aceasta era solutia cea mai potrivit pentru rezolvarea
definitiv a conflictului. Bavaria nu dorea s ncurajeze nici agresiunea prusiana, nici cea
austriac, temndu-se de consecintele unor astfel de actiuni ofensive asupra propriei
suveranitti n anii urmtori. Dar nici atitudinea dictatorial si arogant a Danemarcei nu
se bucura de bunvoint la Miinchen. Totusi, ncurajrile date de Bavaria ducelui de
Augustenburg se limitau de fapt la simpla exprimare a unui sprijin moral. Nimeni n
Miinchen nu vroia s-i vad pe soldatii bavarezi trti ntr-un conflict militar extins n
nord. Dar aproape toat lumea ntelegea urmrile potentiale: Prusia cuta cu tot

dinadinsul sa-si testeze puterea armat si s descopere cu precizie ct de departe i putea

mpinge pe membrii Confederatiei germane. Politica de moderatie urmat de Bavaria
fusese
125
cultivat de Maximilian al II-lea. Cu un an naintea mortii, acesta participase la o
conferint privind problema ducatelor Schleswig si Holstein, sub patronajul mpratului
austriac Franz Joseph, si fcuse apeluri diplomatice tuturor prtilor pentru ncetarea
conflictului. Aceasta era mostenirea lsat fiului su, Ludwig. ns, n vreme ce
Maximilian se alarmase din pricina situatiei, Ludwig se arta plictisit la culme. Nu-1
interesa ctusi de putin politica si nu putea pricepe cum altii se lsau atrasi n controversa
asupra celor dou ducate. Cu cteva sptmni nainte de venirea lui pe tron, Ludwig se
confesa verisoarei sale, Anna: Sunt profund scrbit de aceast vesnic problem
Schleswig-Holstein... Te rog s nu arti absolut nimnui aceast scrisoare!"15
Trupele daneze se dovedir incapabile s tin piept fortelor unite ale Prusiei si Austriei, si
regele Christian al IX-lea capitul repede, n aprilie 1864, se negociar conditiile de pace
n capitala britanic. Aceast Conferint de la Londra i oferi lui Ludwig primul prilej de
a influenta structura politic a unei Germanii mai mari. i instrui pe oficialii bavarezi s
cear includerea reprezentantilor ducelui de Augustenburg, ndjduind cu naivitate c
aceast tert optiune, relativ neutr, putea prentmpina att dominatia Prusiei, ct si a
Austriei n cadrul Confederatiei germane. Dar aceast propunere nu se materializa,
lsndu-1 pe rege mnios si frustrat. La sfrsitul Conferintei de la.Londra, Prusia si
Austria iesir victorioase, Danemarca fiind fcut rspunztoare de provocarea ntregului
conflict prin masinatii ilegale. Triumful lui Bismarck marc ncetarea ostilittilor. Dar o
dat cu aceast izbnd prusiana, Ludwig ncepu s se team pentru viitoarea suveranitate
a trii sale. n decurs de numai doi ani, avea s-si vad temerea mplinit.
126
8
Vulturul si porumbita
"Desi Ludwig urcase pe tron animat de bune intentii si nconjurat de supusi nutrind cele
mai nalte sperante, realittile ineditei sale pozitii sfrsir repede prin a-1 agasa. Nu
ndrgise nicicnd prea mult Munchen-ul si, chiar din primele sptmni de domnie, si
croi tiparul de a-si petrece tot mai mult timp departe de capital, n pofida pierderii
reciproce suferite n egal msur de el si de mama sa, prin moartea regelui Maximilian,
Ludwig fcea tot posibilul s o evite. Nu fuseser niciodat foarte apropiati si Ludwig
manifesta putin tolerant fat de doliul tinut cu statornicie de regin. De vreme ce Mrie
se stabilea nc n timpul verilor la Hohenschwangau, fiul si cut alt resedint.
In cele din urm, prefer s se retrag n castelul Berg, situat ctre sud-vest, la
cinscisprezece mile de Miinchen. Ca si Hohenschwangau, castelul Berg fusese romantizat
n stil gotic, cu ziduri crenelate, cu balcoane de fier forjat si cu turnuri nalte. Era cu mult
mai putin spatios dect Hohenschwangau avnd doar jumtate de duzin de ncperi,
toate cu tavanul scund, rspndite la fiecare
127
dintre cele trei etaje. Dar pozitia castelului desfta ochii; se ntindea pe malurile lacului
Starnberg, netulburat, solitar si retras, iar izolarea locului i convenea perfect tnrului

rege. i plcea nespus de mult s se plimbe pe crrile prunduite ce tiveau linia trmului
acoperit de trestii, ascultnd aci cntul psrilor, aci ropotul valurilor izbind malurile
stncoase, care sf siau tcerea n zori de zi. Pe deasupra cetii usoare ce plutea dimineata
peste lac, putea zri Alpii ndeprtati, acoperiti cu cusme de zpad nc n mijlocul verii.
Castelul Berg i oferea si alte avantaje. La aproximativ trei mile peste lacul Starnberg,
aproape chiar vizavi de castelul Berg, se nlta Possenhofen, resedinta de var apartinnd
fratelui bunicului lui Ludwig, ducele Max de Bavaria. Ca si castelul Berg, Possenhofen
era mai degrab o vil de tar dect un palat, cu zidurile npdite de caprifoi si de
ciorchini de glicin. Resedinta de tar era confortabil, desi usor deteriorat, cu covoare
roase, cu un aspect ponosit camuflat sub un lustru nseltor; vacile rtceau slobode prin
grdina de trandafiri.1 n copilrie, Ludwig i vizitase deseori pe verii si la Possenhofen;
n comparatie cu viata rigid de la curte, Possenhofen trebuie s i se fi prut micului print
de coroan raiul pe pmnt. Era nainte de toate un cmin plcut, plin de veselie si jocuri
extravagante, nu de curteni fcnd plecciuni.
Ducele Max descindea din ramura colateral Wittelsbach - Birkenfeld - Geinhausen a
familiei regale si, ca atare, era considerat drept un soi de rud scptat si neslefuit de la
tar, neobisnuit cu rafinamentele vietii de oras-El poseda ns o solid cultur, avea o
educatie aleasa/ era liberal n gndire si fire de artist; att Possenhofen/
nebun
cai si palatul su de pe Ludwigstrasse din Miinchen erau ticsite adesea de grupuri de
pictori, actori si muzicieni, nclinatiile sale egalitare, precum si extravagan-tele-i
binecunoscute l transformau n cel mai popular dintre toti membrii familiei Wittelsbach.
Ducele Max fcuse o partid foarte avantajoas, cstignd mna printesei Ludovica, fiica
regelui Maximilian Josef I si sora lui Ludwig I. Ludovica era distins, cultivat si
rezervat, dar ea si sotul ei nu aveau mai nimic n comun, cu exceptia celor opt copii, care
crescuser n mare msur sub influenta mamei lor de neam regesc. Ludovica se
asigurase ca toti copiii ei s primeasc educatia cuvenit, desi eforturile de a le insufla
propria-i demnitate regal erau deseori zdrnicite de ctre sot. Ca urmare, odraslele
constituiau un amestec ciudat de maniere aristocratice si idei boeme. Nici unul nu se
sinchisea prea mult de regulile etichetei, fapt pe gustul tatlui, privit de acesta cu
dragoste, dar care i pricinuia pedantei mame nesfrsite griji.
Pentru a compensa ntr-un fel aceast existent haotic, Ludovica aranja cu cea mai mare
atentie cstoria fiicelor ei. Prima nscut, Helene, era o tnr frumoas, inteligent,
vistoare, neafectat de privilegiile ei regale, si mama se hotrse s-i gseasc drept sot
un fiu de monarh dintr-o familie domnitoare european. Din fericire pentru Ludovica, nu
trebui s-si atinteasc privirile mai departe de propriu-i cerc de rude. Sora mai mare a
ducesei, Sophia, se mritase cu mostenitorul tronului austriac, printul de coroan Franz
Karl, iar fiul lor, arhiducele Franz Joseph era unanim socotit, dintre toti pretendentii
europeni la coroana regal, drept cel mai chipes si mai atrgtor tnr, bun de nsurtoare,
n 1848, cnd
revolutia cuprindea ntreaga Europ, mpratul Ferdi-nand I al Austriei abdicase. Sotul
Sophiei, Franz Karl, renunt de asemenea la drepturile succesorale, lsndu-si fiul de
optsprezece ani s urce pe tronul Habsburgilor.
Arhiducesa Sophia, la fel ca sora ei Ludovica, era mam energic, ferm, si amndou
surorile fixaser un ran-dez-vous ntre tnrul mprat Franz Joseph si printesa Helene, n

statiunea balnear alpin Bad Ischel. Cu aceast ocazie, sora n vrst de cincisprezece
ani a Helenei, Elizabeth, cunoscut n familie sub diminutivul de Sissi, si nsoti mama si
reusi n mod involuntar s-1 fascineze pe mpratul venit n vizit. Franz Joseph se simti
captivat de adolescenta frumoas, modest si vivace; astfel, sfrsi prin a ignora planurile
mamei sale de a-1 nsura cu putin mai matura si mai sofisticata Helene si ceru oficial
mna surorii mai mici. Att Sophia, ct si Ludovica rmaser consternate si arhiducesa
ndeosebi se nelinistea c neconventionala si excentrica Elizabeth nu s-ar putea adapta la
schimbarea de statut social. Dar Franz Joseph era de nenduplecat. Curnd dup
srbtorirea zilei de nastere si mplinirea vrstei de saisprezecea ani, Elizabeth si familia
ei se mbarcar pe un vapor cu aburi si navi-gar n josul Dunrii pentru a se altura
logodnicului aflat la Viena. Cei doi tineri au avut nevoie pentru oficierea nuntii de o
dispens papal special: unirea prin cstorie ntre Franz Joseph si Elizabeth de Bavaria
reprezenta cea de-a douzeci si una aliant dintre dinastiile de Wittelsbach si de
Habsburg.2
Elizabeth era cu opt ani mai vrstnic dect vrul ei Ludwig al Ba variei. Caracterizat
deseori drept cea mai frumoas femeie din Europa, subjugase inimile multor brbati.
Avea trsturi clasice, un ten ca gingasa petal
730
nebun
AQ trandafir si ochi de un albastru profund si intens, sub cror privire atent brbatii se
topeau. Dar aureola gloriei ce-i ncununa frumusetea era prul: foarte lung si strlucitor,
castaniu-nchis, lundu-i o zi ntreag s si-1 spele si s-1 usuce. II purta mpletit ntr-o
coad groas pe care si-o ncolcea ca un nimb n jurul crestetului; cu prilejuri festive, si
mpodobea cosita cu panglici si uneori cu flori. Celebrul portret al mprtesei radioase,
pictat de Franz Xavier Winterhalter, ne-o nftiseaz ntr-o rochie de bal cu crinolin
voluminoas de tul si cu stelute de diamante presrate prin pr. Este un tablou profund
evocator si frapant al acestei femei enigmatice, o ncercare de a nemuri plastic frumusetea
si farmecul mprtesei, care mprumuta cu prisosint din excentricitatea Wittelsbachilor.
De fel zvelt si neobisnuit de subtire n talie, Elizabeth se nfometa din proprie voint ca
s-si mentin silueta tinereasc si a trebuit s fie hrnit cu forta n ultimii ani de viat,
dup ce s-a mbolnvit de anorexie. Totusi, nainte de aceast boal, si pstra supletea
fcnd exercitii de gimnastic la aparate speciale instalate n apartamentele ei. De
asemenea, clrea cu pasiune, petrecndu-si ore n sir n saua cailor si pur-snge sau
galopnd pe urmele ogarilor prin pdurea Godollo din Ungaria; totodat, mergea n mod
obisnuit n Irlanda la partide cinegetice ecvestre si cu copoi. Pentru a-si scoate n valoare
trupul mldios si perfect proportional, i se ajusta la croit costumul de clrie foarte strns
pe talie si bine mulat pe formele trupului, astfel nct s nu-i apar nici mcar cea mai
mrunt cut. Aidoma lui Ludwig, Elizabeth nu ostenea aparent niciodat s se avnte n
sa si, dup cum se zicea, era cea mai bun amazoan de pe ntreg continentul european.
131
Franz Joseph nutrea o iubire aprins, nemrginit, mpins pn la idolatrie pentru sotia
foarte elegant, ncnttoare, pe care o rsfta din plin nerefuzndu-i nimic si
satisfcndu-i orice capriciu. Elizabeth si ndeplinise principala datorie ca mprteas,
druind poporului austriac un mostenitor la tron, pe printul de coroan Rudolf, dar nu era
deloc fericit. Soacra ei, arhiducesa Sophia, i rpise virtualmente copiii pentru a-i educa

n spiritul propriilor conceptii si standarde nvechite si perimate. Crescut n ambianta

boem din cminul nefor-malist dominat de un tat cu preocupri artistice si cu vederi
avansate, Elizabeth, spirit liber, nonconformist, nengrdit n prejudecti si rigide
conveniente, se simtea ntemnitat la curtea habsburgic, unde o nbusea eticheta
excesiv de strict si formalist copiat dup modelul spaniol. Ii displceau profund si se
lupta mereu cu toti cei care i pretindeau s-si ndeplineasc la perfectie ndatoririle de
fiecare dat cnd aprea la reuniunile si ceremoniile curtii regale, iar plictiseala afisat
public masca de fapt agonia personal, n ciuda adoratiei si cultului pentru sotia lui, Franz
Joseph nu putea rezista nurilor altor femei si numeroasele sale aventuri amoroase
furnizau cronicile mondene vieneze si clevetirilor din nalta societate zile ntregi de
supozitii nesfrsite. Elizabeth ndura n tcere aceste umilinte si insulte publice; si, apoi,
spre oroarea ei, descoperi c augustul sot nbdios i transmisese o boal veneric; drept
urmare, cuprins de rusine, si prsi tara si se refugie n insula Madeira. Franz Joseph o
urm n locul de exil autoim-pus si, dup multe rugminti struitoare, o convinse s se
ntoarc la Viena pentru evitarea unui scandal, ns Elizabeth nu si-a iertat niciodat sotul
infidel si nechibzuit.
132
nebun
mprteasa cutreiera Europa n lung si-n lat, cutnd un tel ntr-o existent altminteri
trist si desart. Suferea je stri de depresie psihic necontrolabile, urmate de accese de
surescitare nervoas care o lsau extenuat, irascibil si labil. Acest comportament
straniu si imprevizibil i determin curnd pe curtenii flecari de la palatul de resedint al
Habsburgilor s susoteasc prin colturi c frumoasa mprteas prea s fi nnebunit.
Elizabeth auzi zvonurile si gsi o plcere pervers n a rmne o enigm pentru cei din
jur. stiu c sunt uneori considerat nebun", le declar ea unor membri ai propriei suite,
cu zmbetul pe buze, dar cu o expresie a fetei necruttoare si grav. Totul devenise un
joc, un mod amuzant de a-si petrece orele nesfrsite la Hofburg. Se delecta s fac
afirmatii socante si apoi examina minutios chipul interlocutorului s vad dac putea
discerne adevrul de fantezie.3 Era vorba n mod evident de o trstur de caracter
mprtsit cu vrul ei, Ludwig al Ba variei.
In vara anului 1864, Ludwig poposi timp ndelungat n Bad Kissingen, o statiune balneoclimateric cu izvoare de ap mineral foarte frecventat de aristocratia monden. Acest
popular centru de vilegiatur se umpluse de importanti membri ai ctorva familii regale
europene, n afar de Ludwig, de mpratul si mprteasa Austriei, veniser la odihn n
Kissingen tarul Rusiei, Alexandr al II-lea si consoarta acestuia, Mria Alexan-drovna.
Cnd Ludwig sosi n localitate, strzile erau ntesate de trsuri trecnd n goana mare, de
soldati defilnd n pas de mars, de fanfare intonnd imnuri nationale, de o multime de
oameni spernd s-1 zreasc mcar n fug pe tnrul si chipesul monarh bavarez. La
scurt timp dup sosire, Ludwig le fcu o vizit de curtoazie
733
mpratului Franz Joseph si sotiei sale; era primul prilej n care Elizabeth si ntlnea
vrul de la urcarea lui pe tronul bavarez.
Cu toate c nu fuseser foarte apropiati n copilrie, Ludwig si Elizabeth aveau afinitti
de caracter care-i legar sufleteste destul de repede n perioada sederii la Bad Kissingen.
Ambii, firi melancolice, erau vesnic adnciti n reverie, izolati de lumea nconjurtoare,

permanent nemultumiti de propria lor existent, repugnndu-le obligatiile de la curtea

regal, n ciuda diferentei de vrst de opt ani, Ludwig si Elizabeth se ntelegeau cu
adevrat, descoperindu-si aspiratia reciproc spre frumusete si simtmntul de
singurtate, caracteristici enigmatice si triste care-i fceau confidenti ideali. Cei doi si
petreceau mpreun ore ntregi, plimbndu-se agale n sus si-n jos de-a lungul pitorestii
promenade a statiunii; cu greu treceau drept un cuplu anonim, dar preau att de departe
de grijile lumesti, nct nimeni nu cuteza s-i acosteze. Era ct se poate de limpede pentru
oricine-i vedea laolalt c Ludwig se extazia n prezenta frumoasei lui verisoare de gradul
al doilea.
Ludwig a manifestat mai mult afectiune pentru mprteasa Elizabeth dect pentru orice
alt femeie din viata lui. Dup una dintre vizitele fcute la Possenhofen, mprteasa i
scria fiicei sale: Regele m-a vizitat ieri si ne-am ntretinut timp ndelungat, iar dac
bunica n-ar fi intrat n cele din urm, probabil c s-ar fi aflat nc aici. Ne mpcm asa de
bine. M-am purtat cu mult bunvoint si mi-a srutat mna att de des, nct mtusa
Sophie, care ne spiona prin gaura cheii, m ntreb mai trziu cu ironie dac nu-mi luase
pielea de pe mna stng cu attea pupturi. Se mbrcase din nou n uniforma austriac
si mirosea a parfum."4
!*
134
nebun
Chestiunea uniformelor austriece pricinuia o sumede-nje de ncurcturi si de situatii
penibile. Cnd Elizabeth \e fcu printilor o vizit particular la Possenhofen, Ludwig
spulber secretul, ntmpinnd-o n gara mim-chenez nvesmntat n tinuta militar
austriac de parad si avnd ntreaga fat a tunicii ornamentat cu crini albi.5 Desi lui
Ludwig i plcea s se mbrace n haine de gal, considernd uniforma drept un semn de
respect fat de mprteas, nu se sinchisea de amnunte, ntr-o anume mprejurare, se
nvesmnta iarsi n uniforma austriac de ceremonie, cu Marea Cruce a Ordinului
Sfntului stefan ntoars cu susul n jos, esarfa larg cu nod bufant purtat pe dos si
atrnndu-i de-a latul bustului n directia invers celei normale.6
Ludwig astepta cu mare nerbdare desele vizite fcute de Elizabeth familiei sale la
Possenhofen. Cnd mprteasa sosea, tnrul rege nconjura clare pe unul dintre
armsarii si de ras perimetrul lacului Starnberg pentru a-i lsa un buchet de trandafiri
pe pragul usii nainte s se trezeasc din somn. Perechea naviga deseori de-a lungul
lacului la bordul micului vapor cu aburi Maxi-milian" sau evada ctre Roseninsel, o
insul asezat n mijlocul aceluiasi lac care-i apartinea lui Ludwig. Fostul rege
Maximilian dduse ordin s se planteze pe insul aproape treizeci de mii de tufe de
trandafiri si, n timpul verii, acestea explodau ntr-o orgie de culori si de miresme suave,
n mijlocul acestei grdini, se ridica o caban n stil elvetian cu un foisor nalt, terminat
cu o teras deschis; aici Ludwig si Elizabeth si petreceau singuri nesfrsite ore,
discutnd, citindu-si poezii, iar cnd unul dintre ei lipsea, lsndu-si scrisori ntr-un mic
compartiment secret, mascat privirilor, n biroul de scris din salo135
nasul cu vedere spre lac. Hoinreau mpreun prin pduri, clare si pe jos, fcnd
picnicuri si citind cu voce tare la umbra pinilor si a castanilor.
Ludwig pretuia cu adevrat pietate ca pe o comoar aceste dup-amieze petrecute n
tain, fr martori, cu preaiubita lui var. Dup una dintre ntlnirile lor n tren, i scrise

cu profund emotie Elizabethei:

Scump verisoar, nici nu-ti nchipui ct de fericit m-ai fcut. Orele petrecute de curnd
alturi de tine n vagonul de cltori au fost printre cele mai minunate din viata mea.
Niciodat nu mi se va sterge din minte amintirea lor. Mi-ai dat permisiunea s te vizitez la
Ischel - si atunci cnd va sosi timpul, voi fi cel mai binecuvntat dintre toti brbatii de pe
fata pmntului, ntruct sentimentele de dragoste sincer, de adorare pioas si de
afectiune statornic pe care ti le pstrez n suflet nc din prima tinerete m fac s-mi
imaginez raiul pe pmnt cnd sunt n compania ta, un simtmnt care se va stinge doar o
dat cu moartea... Te rog s m ierti pentru continutul acestei scrisori, dar n-am putut s
m stpnesc."7
Aceste lungi dup-amieze mpreun, precum si bogata corespondent particular mascau
cu greu admiratia si atractia izbitoare, fapt ce strni numeroase comentarii insinuante nu
numai printre membrii celor dou familii respective, dar si la curtile regale din Miinchen
si Viena. Fatalmente, ncepur s circule zvonuri c Ludwig si Elizabeth erau amanti.
Prietenia lor nfocat si debordant depsea cu sigurant limitele normale ale dragostei
familiale. Cutnd cu disperare s descopere frumusetea si fericirea, evadnd din lumea
lugubr de la mijlocul secolului al XlX-lea, Ludwig si Elizabeth si gsiser unul n
cellalt sufletul-pereche romantic, o armonie profund
136
Degete nebun
nscut dintr-o mostenire comun si dintr-o izolare auto-{mpus. Amndoi triau ntr-un
univers iluzoriu al viselor, accesibil deopotriv unuia si celuilalt, dar rmnnd
inabordabil si de neptruns pentru restul oamenilor.
n aceast lume, nu exista loc pentru iubirea carnal, nespiritualizat, nici pentru tentatiile
senzuale. De fapt, Ludwig nutrea aversiune fat de asemenea gnduri si presiuni erotice
care-i amenintau fragila identitate sexual. Nu ajunsese nc s-si constientizeze ori s-si
accepte homosexualitatea, dar explicase odat n mod elocvent c nu simtea nici urm de
dorint fizic pentru femei -Slav Domnului!" - si c n acest fel, veneratia sa fat de
puritatea feminin devenea cu att mai profund/'8 Dragostea lui pentru verisoara Sissi
era nentinat si cavalereasc, o form de rentoarcere ntr-o epoc disprut pentru
totdeauna, att de admirat de Ludwig. In corespondenta dintre ei, Ludwig se semna
Vulturul", iar Elizabeth, Porumbita", pseudonime reflectnd natura celest a legturii
lor sufletesti. Ludwig o iubea pe Elizabeth aproape pn la idolatrie deoarece ea l
ntelegea perfect, nu cuta niciodat s se vre nepoftit n lumea lui si nu ncerca
nicicnd s-i impun cu forta un rol pe care nu-1 putea ndeplini, n prezenta ei, Ludwig
alunga toate gndurile neplcute si grijile lumesti, l-sndu-se absorbit de neobisnuita-i
frumusete, stiind ntru totul c nu se expunea nici o clip pericolului de a fi obligat s-i
rspund n orice alt mod care i-ar fi amenintat propria sexualitate incert. Ca femeie
cstorit, Elizabeth reprezenta pentru tnrul rege o confident demn de ncredere. Cu
toate acestea, att membrii familiei Wittelsbach, ct si cei ai familiei Habsburg, continuar s susoteasc despre relatia anormal de apropiat
pe care cei doi veri preau s-o cultive cu pasiune, alimentnd si mai departe brfele si
scandalul.
In acea var, Ludwig si petrecu mult timp si cu mtusa lui, mprteasa Mria
Alexandrovna, care venise la Kissingen mpreun cu sotul ei, tarul Rusiei, Alexandr al II-

lea. Ea mprtea un punct de atractie cu Elizabeth, ceea ce o fcea irezistibil pentru

Ludwig; si anume acela de a fi o femeie mai n vrst, mritat, si care nu reprezenta nici
o amenintare feminin. Cnd Mria Alexandrovna si schimb locul de odihn, poposind
un timp n statiunea balnear Schwalbach, Ludwig o urm. Nu-si ascunse pasiunea
nebun, spre marea mhnire a suitei sale. Intr-o zi, secretarul su de cabinet,
Pfistermeister, i reprosa cu ndrzneal lui Ludwig, spunndu-i: si totusi, Maiestatea
Voastr, mprteasa ar putea prea bine s v fie mam." Oh, ct mi-as dori!", i replic
regele suspinnd din greu.9
Desi, n mod oficial, Ludwig fcea pur si simplu un numr de vizite de politete
confratilor suverani, n realitate, se informa cu discretie despre fiica mai mic a
monarhilor rusi, Marea Duces Mrie. Ins, pn la urm, Ludwig nu manifest un
interes deosebit fat de Marea Duces, care, la numai zece ani, era cu mult prea
nevrstnic pentru mritis. Dar investigatiile prudente ale regelui i linistir pe membrii
guralivi ai curtii miincheneze care ncepuser s sugereze c el ar trebui s se
cstoreasc si s-si asigure un urmas ct mai curnd posibil.
Nimic nu se materializa din intentionata aliant cu dinastia rus. Ludwig rmase totusi
extrem de atasat de mprteasa Mria si-i dedica mult timp mprtsindu-i probleme de
viat si aspiratiile sale. Sensibil si dnd dovad de duiosie matern, Mria Alexandrovna
l as138
fygele nebun
culta cu luare-aminte pe tnrul romantic care-si descrca sufletul, vrsndu-si toate
necazurile. Cnd Ludwig prsi n fine statiunea Schwalbach, ducea cu sine o scrisoare
ciudat de profetic de la tarin: M tem c exist n tine un imbold ctre singurtate,
ctre autoizo-lare de lume si oameni, ti nteleg aceast nclinatie, pentru ca m
caracterizeaz si pe mine. Dar n pozitia nalt n care ne-a miruit Dumnezeu, nu suntem
ctusi de putin ndrepttiti la toate acestea."10
73.9
Wagner
=La nici o lun dup urcarea pe tronul bavarez, Ludwig avu o ntrevedere premonitorie
cu secretarul su de cabinet, Franz von Pfistermeister. n timpul audientei, tnrul rege
pomeni pentru prima dat numele lui Richard Wagner. Orasul Miinchen tinea un asa-zis
Registru al persoanelor strine n care erau nscrise cu regularitate numele tuturor
vizitatorilor. Se zvonise c Wagner trecuse de curnd prin capitala Bavariei; dar cnd
Ludwig dobndi registrul, nu gsi consemnat numele compozitorului, l ntreb pe
Pfistermeister de ce nu fusese nregistrat Wagner, la care secretarul de cabinet ceru
lmuriri: Care Wagner?" - ntruct acest nume de familie era destul de rspndit. Regele
i rspunse prompt c n ceea ce-1 priveste nu exista dect un singur si unic Wagner,
nimeni altul dect muzicianul Richard Wagner. Acestea fiind spuse, Ludwig i ordon lui
Pfistermeister s nceap imediat o anchet pentru descoperirea compozitorului si s-1
aduc fr ntrziere la Miinchen.1
Secretarul de cabinet ntreprinse mai nti o cltorie spre Penzing, unde, dup ct se stia,
Wagner locuise n
140
nebun
ultima vreme, dar vila nchiriat de compozitor rmsese pustie. Unul dintre prietenii lui

Wagner l nstiinta c muzicianul plecase n Rusia, iar Pfistermeister i telegrafie regelui

comunicndu-i vestea c Wagner nu putea fi gsit pentru nimic n lume. Totusi, Ludwig
refuz s se lase expediat cu o scuz oarecare. Prin urmare, i trimise un rspuns
categoric: Continutul telegramei tale m-a scandalizat. Hotrrea mea rmne neclintit:
porneste n cutarea lui Wagner ct de repede cu putint si fr s atragi atentia... Este
extrem de important ca aceast dorint pstrat n suflet demult s mi se realizeze
curnd."2 Secretarul de cabinet l prinse n fine din urm pe Wagner n Stuttgart. n seara
de 2 mai 1864, compozitorul sosise n vizit la niste prieteni, cnd un servitor i aduse un
bilet de la un brbat care astepta informatii la us si pe care se putea citi: Franz von
Pfistermeister, Secretar particular al regelui Bavariei". Wagner suspect de ndat c l
urmrea unul dintre numerosii si creditori si fugi la hotel, unde ncepu s-si mpacheteze
lucrurile personale. Dar numaidect l ntrerupse administratorul hotelului, informndu-1
c acel om misterios trecuse si pe acolo putin mai devreme n aceeasi sear. Stul pn-n
gt de atta goan ca s-si salveze pielea, Wagner se hotr fr tragere de inim s dea
ochi cu strinul n dimineata urmtoare, n acea noapte, se zvrcoli n somn, temndu-se
de tot ce putea fi mai ru.
A doua zi dimineat, la ora zece, Pfistermeister se prezent n fata lui Wagner cu aceste
cuvinte care trebuie s i se fi prut acestuia din urm de-a dreptul incredibile: /,Am
deosebita onoare s fiu secretarul personal al Maiesttii Sale, regele Ludwig al II-lea al
Bavariei. Preamritul meu stpn mi-a ncredintat importanta misiune
141
de a v invita la curtea regal si de a v ruga struitor s veniti nentrziat."3 i nmna
muzicianului o fotografie a tnrului suveran nrmat n argint si un inel cu rubin, i
remise, de asemenea, un mesaj de la Ludwig: La fel cum arde aceast piatr pretioas ca
o flacr vie, tot asa ard si eu de dorinta s-1 vd pe creatorul libretului si partiturii
muzicale pentru opera Lohengrin".4 Pfister-meister i motiv cu putere c regele
promisese s fac tot ce era omeneste cu putint pentru a-1 ajuta pe compozitor s-si
ating scopurile; dac Wagner si ddea consimtmntul, atunci trebuia s fie gata s-1
nsoteasc numaidect pe Pfistermeister pn la Miinchen.
Wagner era coplesit si totodat ncntat peste msur; salvarea, ivit din senin, i sttea la
ndemn. Compozitorul n vrst de cincizeci de ani se asez imediat la birou si
compuse prima din nenumratele scrisori adresate tnrului rege:
Preaiubite si milostive suveran!
V trimit aceste lacrimi izvorte din cea mai sublim emotie pentru a v mrturisi c deacum minuntiile poeziei au aprut ca un adevr divin n viata mea nefericit si lipsit de
dragoste. Aceast viat, poezia ei suprem, muzica ei cea mai rafinat, v apartin deacum nainte, binefctorul meu rege, dispuneti de ea dup bunul vostru plac!
n culmea extazului, credincios si devotat,
Al vostru supus, Richard Wagner"5
Chiar a doua zi, compozitorul si amanet o tabacher de pret, ncrustat cu pietre
scumpe, pentru tutun de prizat, primit n dar n Rusia, si-si achit nota de plat de la
hotel, mprumut de la un prieten o sum de bani
nebun
pentru un bilet de tren la clasa nti pe ruta Stuttgart -Ivliinchen si apoi si termin de
fcut bagajele, n acea dup-amiaz, Wagner porni la drum spre capitala bavarez, alturi

de Pfistermeister.
Richard Wagner se nscuse pe 22 mai 1813, la Leipzig, ntr-o familie din ptura de
mijloc. Era ultimul prslea din cei opt copii. La sase luni dup venirea lui pe lume, tatl
su, Cari Friedrich Wagner, muri de tifos, lsndu-si sotia vduv. Mama lui Richard si
gsi curnd consolarea n bratele actorului Ludwig Geyer, cu care se mrit destul de
repede, la mai putin de un an dup decesul sotului. O bun parte din existenta timpurie a
lui Wagner este nvluit n controverse, iar filiatia sa a fost pus deseori sub semnul
ndoielii. Speculatiile c Geyer ar fi putut s fie adevratul su tat s-au bucurat totdeauna
de mare popularitate, dar nu exist nici o dovad plauzibil n sprijinul acestor alegatii,
rspndite de detractorii lui Wagner si probabil suspectate de compozitorul nsusi c ar
corespunde realittii, cu alte cuvinte, putndu-se desprinde implicit concluzia c si
Wagner -urmnd linia patern - era de origine evreiasc.
n copilrie, Wagner vzuse drama istoric dedicat de Schiller figurii eroului legendar al
luptei mpotriva dominatiei Habsburgilor n secolul al XlV-lea, Wilhelm Teii", si acest
eveniment a pregtit calea pentru marile mituri si vechile povestiri pe care compozitorul
avea ulterior s le transpun n viat, ncepu s compun piese orchestrale si primi n cele
din urm postul de dirijor la teatrul destul de jalnic si nensemnat din Magdeburg, unde o
cunoscu pe Minna Planer, o cntreat mediocr, cu care se cstori. Wagner detinu, de
asemenea, timp
743
de doi ani postul de capelmaistru la Riga, desi s-ar prea c nc de atunci o tinea mereu
ntr-o fug din pricina creditorilor. Compozitorul avea din totdeauna o pasiune pentru
haine scumpe, mobile de lux, mncruri fine si vinuri alese, dar i lipseau banii pentru asi satisface aceste gusturi costisitoare. Cnd lsa s se adune datorii pe care nu le putea
onora la termen, si fcea pur si simplu bagajele si disprea pe furis. Acest sablon se
perpetu mai multi ani la rnd, ns, n cele din urm, Wagner dobndi un post permanent
de sef de orchestr la curtea regal din Dresda si astfel viitorul prea s-i fie asigurat. Sur
venir ns evenimente din 1848.
Acelasi an care provoc abdicarea regelui Ludwig I sttu mrturie si pentru declinul
muzicianului. Wagner cptase nefericitul obicei de a se asocia cu oameni nepotriviti n
momente nepotrivite. La Dresda, si uni fortele cu un grup revolutionar de studenti,
ncurajndu-le demonstratiile mpotriva regelui Saxoniei printr-o serie de articole radicale
aprute n diverse gazete. Dup ce revolutia esua, autorittile saxone emiser un mandat
de arestare pe numele su si, nc o dat, Wagner se vzu nevoit s scape prin fug din
Dresda, cu acte false.
Unica avere purtat mereu cu sine era muzica. Dup dou esecuri catastrofale - cu Die
Feen" si Das Liebes-verbot", Znele" si respectiv E interzis s iubesti" -Wagner
compuse opera istoric Rienzi", ncununat de succes, conceput pe baza romanului
anost, de factur romantic, scris de Edward Bulwer-Lytton. Actiunea se deruleaz n
jurul unui soldat roman, care urc pe cele mai nalte trepte ale ierarhiei sociale si, coplesit
de mirajul puterii, este ucis n cele din urm de fostii si sustintori. Acest gen de
spectacol moralizator cstig imediat
144
te nebun
unui public capabil de apreciere. Wagner nu cuteza nc s se lase n voia pasiunii pentru

inovatie si, n consecint, desi Rienzi" contine strlucite compozitii corale, marsuri,
balet si o moral popular ncadrat armonios n povestire, rmne totusi n foarte mare
msur o dram de epoc n maniera secolului al XlX-lea.
Urmtoarea oper creat de Wagner, Der fliegende Hollnder" - Olandezul zburtor"
sau Vasul fantom" - se dovedi a fi cu mult mai memorabil. Este prima dintre
compozitiile sale romantice si, totodat, prima cldit pe tema mortii din prea mult
dragoste -Liebestod" - care a predominat n dramele muzicale ulterioare. Un marinar,
condamnat de diavol s rtceasc pentru vesnicie pe vaste ntinderi de ap, poate fi
salvat numai prin iubirea unei femei credincioase. Mnat ntr-un port de o furtun
cumplit, olandezul o ntlneste pe frumoasa fecioar Senta, de care se ndrgosteste; pe
cnd corabia olandezului iese din rada portului, blestemul este curmat n timp ce Senta,
dintr-un sentiment de dragoste dezndjduit, alearg spre o stnc dominnd tot portul si
se sacrific aruncndu-se n apele reci. Dar, din mrile spumegnde, olandezul si Senta se
ridic mn n mn, ntr-un triumf al dragostei asupra mortii. Aceasta reprezint una din
temele wagneriene favorite, repetat cu nesfrsite variatiuni n aproape toate operele de
mai trziu: iubirea omeneasc este imperfect si doar n moarte pot fi gsite dragostea
adevrat si telul cel mai nalt. Ea simbolizeaz, de asemenea, desfsurarea timpurie a
conflictului dintre eroina tragic, tnjind dup plenitudinea vietii, si eroul blestemat,
intrinsec operelor ulterioare, populate de personaje feminine care trebuie s cad jertf
dragostei unui br145
bat pentru a-si gsi izbvirea, att n privinta propriilor culpe, ct si a celor svrsite de
omul iubit.
Dar cea mai mare nrurire asupra gndirii si creatiei wagneriene de nceput a fost fr
ndoial exercitat de scrierile lui Ernst Theodor Hoffmann, care se bucura de o enorm
popularitate la mijlocul veacului al XlX-lea, n perioada cnd Wagner si compunea o
bun parte din opere. Povestirile sale inspirate din literatura medieval germanic
desteptau n popoarele Germaniei un ideal romantic, o constiint despre sine ca Volk" semintie omeneasc unit printr-o identitate national pur. Gratie scrierilor lui
Hoffmann, multi germani si-au redescoperit trecutul, cu legendele despre cavaleri si eroi
si zei mitici. Wagner s-a inspirat din creatia literar a lui Hoffmann pentru a-si compune
operele Tann-huser" si Lohengrin". Desi amndou s-au bucurat de un mare succes n
majoritatea teritoriilor germane, muzicianul n schimb primi prea putini bani pentru
munca sa. Cu toate c dramele lui muzicale atinseser o coard sensibil n sufletul
german, compozitorul se afla n continuare la mare ananghie, mutndu-se nencetat din
oras n oras.
Csnicia lui Wagner sfrsi prin a se nrui, el si sotia sa triau separat, Minna refuznd s1 urmeze prin toat Europa ntr-o existent nesigur si agitat. Compozitorul intr n
numeroase aventuri sentimentale, incluznd povestea de dragoste irealizabil cu Mathilde
Wesendonck, nevasta lui Otto Wesendonck, unul dintre sustintorii si n plan financiar, o
dram n viata real, pe potriva legendei medievale, transfigurat artistic n Tristan si
Isolda". Cnd mprejurrile si aceast pasiune mistuitoare devenir insuportabile, Wagner
se mut din nou>K
746
Degete nebun

je aceast dat ntr-o vil nchiriat la Penzing, n apropiere de Viena. Ducea cu sine
partiturile nc neter-minate ale capodoperelor Maestrii cntreti din Niirn-berg" si
Inelul Nibelungilor", precum si compozitia muzical aproape definitivat Tristan und
Isolde". Aceasta din urm se dovedi a fi cu neputint de pus n scen, ntruct nici o
companie european de teatru liric nu se simtea att de temerar nct s-si asume aceast
misiune. Dup ani n sir de trud, de strmtoare material si de lipsa recunoasterii
publice, situatia lui Wagner prea imposibil. Lipsa constant a mijloacelor necesare
existentei reprezenta principalul su motiv de ngrijorare.
Ca o ironie a sortii, chiar n momentul desfsurrii fu-nerariilor regelui Maximilian al IIlea, se ntmpl ca muzicianul s treac prin Miinchen. Wagner zri fotografia noului
monarh expus n vitrina unui magazin si zbovi cteva clipe s o priveasc atent.
Consemn mai trziu c portretul lui Ludwig strni nluntrul su emotia special trezit
de obicei de contemplarea frumusetii si a tineretii".6 ntre timp, starea material a
compozitorului devenise disperat. Iat ce scria despre sine la 8 aprilie:
Dac lucrurile continu la fel de dezastruos ca si pn acum, nu trebuie s m mai astept
la cine stie ce schimbare n bine si am ajuns deja s cred c orice sperant e zadarnic.
tinnd seama de vrsta mea si de trecutul meu, oricine ar socoti c e extrem de ndoielnic
dac, n aceast stare de spirit care, n mod firesc, mi nvenineaz viata, m-as mai putea
n vreun chip desfta n creatia artistic. - Situatia mea este primejdioas - M balansez
pe cel mai ngust reazem - o singur poticnire si totu-i pierdut - nu va mai exista apoi
nimic de scos la iveal din
147
adncul fiintei mele, nimic, absolut nimic. Trebuie s se iveasc vreo lumin, cineva
trebuie s rsar nainte-mi ca s m ajute cu vigoare si atunci mi voi regsi totusi
puterea de a rsplti acest ajutor - dar mai trziu nu m voi mai simti n stare, sunt
convins."7
Aceasta se petrecea cu mai putin de o lun nainte ca Pfistermeister s-si fac aparitia pe
neasteptate n pragul usii, cu scurta scrisoare si darurile din partea regelui. Nu e nici un
fel de exagerare s se sustin cu trie c interventia oportun a lui Ludwig al II-lea 1-a
salvat literalmente pe Wagner de la ruina total. Fr sprijinul monarhului bavarez
subjugat n ntregime de muzica wagnerian, este foarte putin probabil ca Wagner s-si fi
terminat vreodat grandioasa tetralogie Ring des Ni-belungen" ori opera Parsifal", sau
s fi trit s-si vad pus n scen drama Tristan si Isolda".
Ludwig se retrsese deja la culcare cnd Pfistermeister se rentoarse de la Stuttgart
mpreun cu Wagner. Secretarul de cabinet se npusti spre apartamentele regale din
Residenz, trezindu-1 pe monarhul adormit cu vestea c muzicianul sosise n acea sear la
Miinchen si c se instalase cu bine n luxosul hotel Bayerischer Hof". Ludwig se ridic
n capul oaselor si asculta n timp ce Pfistermeister - care, potrivit etichetei regale, trebui
s rmn n picioare n cursul ntrevederii - i relat despre Wagner pn trziu dup
miezul noptii. Cei doi stabilir ca prima ntlnire dintre rege si compozitor s aib loc n
dup-amiaza urmtoare. De ndat de Pfistermeister plec, Ludwig cobor din pat si,
cuprins de adnc emotie, not n jurnal: Un acces de puternic extaz mi strbtu
ntreaga fiint cnd mi se spusese c omul dup care tnjisem atta timp se afl aici si va
148
fegefe nebun

rmne aici! Oh, binecuvntat fie seara n care mi s-a adus aceast veste!"8
A doua zi dup-amiaza, la ora fixat pentru ntrevedere, Wagner, nvesmntat n obisnuita
redingot neagr, ncheiat la dou rnduri de nasturi, si cu lavalier alb, si prezent
cartea de vizit la intrarea n Residenz, si un ofiter din regimentul de gard l escort pn
n sala de audiente a regelui. Scena trebuie s fi fost destul de stranie: monarhul nalt,
uimitor de tnr, stnd n picioare n fastuoasa ncpere de primire, decorat n stil
rococo, si asteptnd s-1 ntmpine pe compozitorul de cincizeci de ani, usor grbovit,
vlguit peste msur si hrtuit de necazuri. Ludwig investise ani de anticipare si de
sperant n aceast ntlnire: era pesemne inevitabil s se simt deceptionat c acest
apogeu romantic atins n fine de visurile sale cpta forma att de prozaic a omului care
i se nftisase privirilor. si totusi, cuvintele schimbate ntre acesti doi oameni, ntru totul
diferiti ca nftisare si trsturi psihice, l umplur de bucurie pe rege, mergndu-i drept la
suflet. Ludwig nsusi i descrise evenimentul verisoarei sale Sophie de Bavaria, sor cu
mprteasa Austriei, Eilzabeth:
Dac ai fi putut mcar s vezi cu proprii ochi ct de mult m-a stnjenit recunostinta lui
cnd i-am ntins mna si i-am fgduit sincer nu numai c si va putea duce la bun sfrsit
impuntorul ciclu al Nibelungilor, dar si c va fi prezentat pe scen, n fata publicului, n
maniera dorit. Se nclin adnc dinainte-mi, ddu mna cu mine, prnd profund
impresionat de ceea ce era realmente att de firesc, ntruct rmase n aceast pozitie timp
ndelungat, fr s rosteasc vreun cuvnt. M simteam ca si cum am fi fcut schimb de
roluri. M-am
149
aplecat spre el si 1-am strns la piept cu sentimentul c m legam printr-un jurmnt mut
s-i fiu credincios pn la captul zilelor."9
n aceeasi sear, Wagner i scria unui prieten:
stii c m-a cutat tnrul monarh al Ba variei. Este, o spun cu tristete, att de frumos si
de nzestrat, asa de plin de simtiri adnci si de minunat, nct m tem c viata lui se va
spulbera ca un divin vis fugar n lumea noastr crud. M iubeste cu ardoarea si tandretea
dragostei dinti; m cunoaste si m ntelege n cele mai mici amnunte ca propriu-mi
suflet, si doreste s-i stau mereu alturi, s lucrez, s m destind, s-mi creez operele, n
acest scop, mi va drui tot ce am nevoie... Nu-ti poti nchipui n nici un fel puterea
magic a ochilor si! Oh, fie s triasc pn la adnci btrneti! E un miracol de
necrezut!"10
A doua zi, cuprins de beatitudine si absorbit de pro-priile-i visuri si idei romantice,
Ludwig i trimise o scrisoare compozitorului:
Credeti-m pe cuvnt, voi face tot ce e omeneste posibil s v recompensez pentru
suferintele din trecut. V voi cruta o dat pentru totdeauna de necazurile vietii de zi cu zi;
v voi garanta linistea luntric la care ati rvnit atta vreme, astfel nct veti fi liber s
tsniti cu aripile viguroase ale geniului dumneavoastr spre vzduhul sfnt al artei
fascinante pe care o creati. Desi neavnd cunostint de acest fapt, ntruchipati singurul
meu izvor de fericire chiar de cnd eram numai un bietei, prietenul meu statornic caremi nfioar sufletul ca nimeni altul, cel mai bun dascl si educator. V voi rsplti cu tot
ce-mi st n putint. Oh, cu ct nerbdare am asteptat aceast clip - clipa n care s pot
face toate acestea.
150

nebun
Abia dac m ncumet s-mi ngdui plcerea de a fi n gtare s v dovedesc dragostea
mea att de curnd."11
pe 18 mai, Wagner i relata unui prieten: N-am nici un alt discipol pe care s-1 fi cstigat
ntru totul de partea mea. E aproape incredibil. Trebuie tu nsuti s-1 auzi, s-1 vezi, s-1
simti pe acest tnr superb... Se spune c Q hotrt, exigent si foarte zelos n treburile de
stat. N-are seamn, nimeni nu-1 influenteaz si cu totii l recunosc drept rege absolut si
incontestabil."12
Cteva zile mai trziu, ntregul Miinchen nu sporovia dect despre recenta sosire a
compozitorului. Cu o stranie clarviziune, ambasadorul austriac n capitala bavarez
expedie la Viena un scurt raport asupra ntmplrii: Nu ncape ndoial c venirea lui
Wagner l va costa pe rege destul de scump, dar ar fi realmente trist dac, la vrsta sa, nu
ar putea face nici o nebunie. Mi se pare ns cu mult mai serios faptul c anturajul su a
nceput s-i susure n urechi ct e de frumos, ct de fermector l gsesc femeile."13
Diplomatul austriac era bine informat: banii devenir n curnd o idee persistent n
mintea lui Wagner. Laolalt cu toate bagajele, compozitorul aduse cu sine la Miinchen si
enorme datorii. De la bun nceput, Wagner, ncurajat de rege, n-a ezitat nici o clip s-i
vorbeasc pe sleau lui Ludwig despre marea sa criz financiar. La rndul su, suveranul
bavarez a reactionat mereu cu promptitudine. De exemplu, la nici o sptmn dup
venirea lui Wagner, Ludwig i ddea ca dar personal suma de aproximativ 4.000 de
guldeni. Acesta reprezenta primul dintre numeroasele aconturi vrsate anticipat din
salariul oficial al muzicianului, stabilit la 4.000 de guldeni pe an. Cea mai mare parte a
acestui dar, ca si
151
ntiul avans din simbria anual, a fost cheltuit pentru achitarea tuturor datoriilor ctre
creditori.
Cel putin, Wagner nu mai trebuia s se frmnte n legtur cu procurarea mijloacelor
bnesti necesare propriului trai si ntretinerii unui cmin. Mai mult dect att, Ludwig se
ngriji si de obtinerea unei resedinte, nchiriind pentru folosinta exclusiv a
compozitorului vila Pellet, situat pe malurile lacului Starnberg: pe de o parte, l
ndeprta pe Wagner de opinia public din Miinchen, unde ncepuser deja s se
nteteasc resentimentele fat de noua sa postur de favorit al regelui; si, pe de alta, vila
se gsea la numai trei mile distant de castelul Berg. De ndat ce protejatul si prietenul
su se instala n sigurant n vila Pellet, Ludwig si fcu un obicei din a-1 invita pe
Wagner la castelul Berg aproape n fiecare zi; cei doi si petreceau ore n sir discutnd
despre noile idei, proiecte si planuri de viitor ale compozitorului. Regele nu ostenea s-i
astearn pe hrtie declaratii de dragoste etern si de sprijin nencetat.
Nu v puteti nchipui ct sunt de fericit s-1 vd n sfrsit si drept n fat pe omul a crui
natur sublim m-a atras si m-a cucerit cu o fort irezistibil nc de la o vrst fraged.
Tnjeam necontenit dup clipa cnd as fi n stare s compensez ntr-o oarecare msur
numeroasele necazuri si suferinte pe care a trebuit s le ndurati: iat c acum, spre marea
mea ncntare, a sosit momentul ndelung asteptat, acum c sunt nvluit n mantia
purpurie, acum c dispun de putere, o voi folosi ct m pricep mai bine ca s v ndulcesc
viata. Nu veti fi nctusat n fiare; veti fi liber s v dedicati cu desvrsire numai artei
magnifice asa cum v ndeamn spiritul. Cnd v vd n fata ochilor, profund miscat, ca

n ultima vreme,
152
Degete nebun
s spun n sinea mea: Doar gratie domniei-voastre simt fericit si multumit si atunci
imediat sunt n culmea fericirii, asa de nebun de fericire, att de purtat n nalturi de
emotii intense nct mi imaginez c a cobort raiul pe pmnt, mi amintiti deseori c mi
datorati att de mult, dar acest fapt n-are nici cea mai mic important n comparatie cu
tot binele pentru care v rmn profund ndatorat."14
n aceast perioad de nceput, cu un rege coplesit de admiratie nchinndu-se la altarul
su, Wagner elabora planuri extravagante pentru montarea operelor lui. Primele sale
indicatii nu erau deloc lipsite de pretentii exagerate: doar dramele wagneriene trebuiau s
fie puse n scen n timpul unei stagiuni determinate, astfel nct alte reprezentatii s nu
stirbeasc atmosfera poetic a propriilor creatii. Orbit de adoratie si de deplina fericire de
a-si fi realizat n sfrsit scopul, Ludwig accept fr sovire.
Drama final, memorabil, n care s-a implicat din plin Wagner, s-a jucat cu intensitate
pn la coborrea cortinei n vara fatal a anului 1864. Pe 18 iunie, tnrul monarh plec
s-si petreac vacanta la Kissingen, lsn-du-1 pe Wagner singur n vila Pellet. Deprimat,
izolat si stingher n absenta regelui, compozitorul se rug struitor si n repetate rnduri
de diversi prieteni risipiti prin toate colturile Germaniei s-i tin companie pe malurile
lacului Starnberg. n cele din urm, doar dirijorul prusac Hans von Biilow si sotia lui,
Cosima, sfrsir prin a accepta invitatia lui Wagner.
Wagner i cunoscuse pe sotii Biilow n urm cu ctiva ani. Hans era un sef de orchestr
care se bucura de o oarecare faim, un om cu un talent incontestabil, dar cam
153
lipsit de imaginatie creatoare, n 1857, la vrsta de douzeci de ani, se cstorise cu
Cosima, fiica lui Franz Liszt, nscut din legtura sentimental a acestuia cu Mrie
d'Agoult. Femeie nalt, zvelt, neconventional, Cosima poseda o minte strlucit, de
artist. Viata lor conjugal se dovedi a fi un dezastru de la bun nceput; nervos si
temperamental, Hans nu constituia ctusi de putin perechea potrivit pentru energica si
intelectuala Cosima. n 1864, Wagner sttuse o vreme n casa familiei von Bulow din
Berlin, ntr-o dup-amiaz, Hans fusese chemat ntr-un anumit loc, iar Wagner si Cosima
descoperir c se simt atrasi unul de cellalt dintr-un imbold erotic irezistibil. Desi cu
douzeci si patru de ani mai tnr dect Wagner, Cosima era captivat de personalitatea
compozitorului, recunoscndu-i inteligenta sclipitoare, iar Wagner rspunse n aceeasi
msur pasiunii ei; se desprtir atunci cu un legmnt solemn. Probabil c nici unul nusi imaginase c destinul ar putea face att de usor jocurile n avantajul lor, cci n
momentul primirii invitatiei prin care Wagner i ruga pe cei doi soti s vin la vila Pellet,
Hans se mbolnvise. Dar dirijorul insist ca nevasta lui si cele dou fiice, Daniela si
Blandine, s plece mai nainte, asa c trioul porni la drum ctre lacul Starnberg. Cosima
ajunse acolo pe 29 iunie, iar Hans o urm cu o sptmn mai trziu. In rstimpul celor
sapte zile petrecute mpreun, n cea mai strict intimitate, n lipsa sotului si a lui Ludwig
al II-lea, la vila de lng lac, Wagner si Cosima devenir amanti.
154
10
jLumea te va ridica n slavi"

/n tot cursul verii lui 1864, Wagner a lucrat n ritm intens la o pies muzical dedicat
noului su binefctor regal: pentru a nousprezecea srbtorire a zilei de nastere a lui
Ludwig, pe 25 august, Wagner compuse Huldigungsmarsch", Marsul omagial".
Muzicianul intentiona ca aceast lucrare muzical s fie executat pentru prima oar la
Hohenschwangau, unde regele si luase resedinta n primire. Ludwig astepta cu nerbdare
sosirea orchestrei alctuite din optzeci de instrumentisti care urmau s interpreteze n
premier compozitia omagial, cnd mama lui si fcu aparitia pe neasteptate la
Hohenschwangau. Pentru tnrul monarh, acest fapt reprezenta o intruziune intolerabil
n intimitatea sa: /,Din nefericire, sederea mea n acest moment este complet distrus de
Mama, care m tortureaz cu necon-tenitele-i manifestri de dragoste; ea n-are nici cea
mai mic idee c orice rmsit si fiecare sclipire de poezie se spulber n prezenta ei"1,
nota nveninat regele. Incapabil s-si mprtseasc experientele afective cu regi-namam, Ludwig ordon ca reprezentatia s fie amnat.
755
Pn la urm, Huldigungsmarsch" a fost cntat n premier pe 5 octombrie, n curtea
Palatului de resedint.
Declaratiile pline de efuziune sentimental, att din partea regelui, ct si a lui Wagner, n
conversatiile lor particulare, n schimbul de poeme si de scrisori, generar n ultim
instant speculatii n privinta naturii relatiilor dintre cei doi. Cosima von Biilow,care s-a
cstorit mai trziu cu Wagner, mrturisea: Richard i scrie regelui... Apoi, mi citeste si
mie scrisoarea, care-mi rupe realmente inima. As dori ca el s-si fi putut atenua tonul
folosit n aceast corespondent, s fi gsit un altul mai diferit care s sune mai veridic,
fr s-si piard din cldur."2 Pn si Wagner nsusi recunostea: Oh, aceste cuvinte nu
sun foarte bine, dar nu sunt eu cel care a dat tonul."3
O bun parte din corespondenta fecund dintre suveran si protejatul su poate fi nteleas
doar n contextul epocii n care a prins form si n lumina sentimentelor romantice
precumpnitoare n acea vreme. Ludwig vietuia ntr-un trm imaginar si sublim; i
repugna realitatea concret si acest lucru se confirm o dat mai mult n raporturile sale
cu Wagner. Prietenia lor si schimbul permanent de scrisori erau astfel nglobate cu forta
ntr-o conceptie idealizat creia i lipseau adeseori sinceritatea si semnificatia, nlocuite
frapant cu atitudinea de a masca deplina nemultumire."4 Relatia lor continea o anume
nuant eteric, nepmntean, care exista numai pe hrtie; ntr-adevr, pentru rege,
asemenea scrisori de-venir repede realitate. Pe coala de hrtie, vrsta lui Wagner,
aspectul exterior, slbiciunile, datoriile excesive si adulterul rmneau ascunse printre
paginile catifelate de dragoste si n epopeile nvolburate transpuse pe scen
nebun
rege. Nimic att de prozaic ca adevrul sau ca emotia imperfect nu era ngduit s
stnjeneasc natura poetic, emfatic si rapsodic a legturii lor.
Homosexualitatea latent a lui Ludwig si preferintele binecunoscute ale compozitorului
pentru mtsuri, satin, panglici si parfumuri incitar si mai mult lucrurile, alimentnd
zvonurile indiscrete la curtea regal. Ludwig l iubea fr ndoial pe Wagner, iar
prietenia lor era profund, dar ardoarea si pasiunea dintre cei doi brbati erau de factur
spiritual, artistic si afectiv, nicidecum fizic. Regele nu-1 ndrgea pe Wagner brbatul, ci l venera pe Wagner - artistul care insufla viat propriilor visuri si-i nclzea
sufletul.

Anii de corespondent nentrerupt, plin de afectiune fat de Wagner, laolalt cu

sprijinul financiar nepregetat din trezoreria regal, oglindeau pasiunea profund si
devotamentul imens nutrite de Ludwig pentru arta compozitorului, precum si nevoia
obsesiv de a-si vedea fanteziile prinznd viat. Dar necontenita ncurajare a lui Wagner
de ctre rege se ntemeia aproape n exclusivitate pe viziunea dual a acestuia din urm
despre sine nsusi, att ca binefctor, ct si ca receptor al compozitorului nzestrat cu
incontestabil geniu. Wagner reprezenta n ochii nflcratului suveran un autentic
succesor al cavalerilor medievali rtcitori, plini de abnegatie si curaj, n cutare de
aventuri eroice, att de admirati, numai c Ludwig nu tintea ctre protejarea unei fecioare
frumoase aflate n suferint, ci a omului de vrst mijlocie Richard Wagner. Prietenia lui
constituia rodul propriei pozitii suverane, o dovad a bunelor gratii si a clementei
rsfrnte asupra compozitorului pentru ocrotirea artei si a creatiilor exceptionale. Ludwig
nu 1-a tratat niciodat
pe Wagner ca pe un egal ntr-o anumit privint, ci si-a considerat mai degrab mecenatul
ca pe o adevrat acordare de favoruri regesti n traditia Wittelsbachilor.
nc de la nceputul copilriei, regele fusese nconjurat de legendele medievale
germanice; evocate n picturile de la Residenz si Hohenschwangau, n povestirile spuse
de mama si de profesorii lui particulari si n crtile citite. Prin mijlocirea unor asemenea
drame muzicale, ca de pild Tannhuser" si Lohengrin", Wagner i renvia mental
universul plin de fantezie al acestei copilrii. Ludwig se cufunda cu patos n lumea
captivant plsmuit de compozitor si gratie acestei stri de reverie purificatoare, evada
mcar si pentru scurt vreme din mediul victorian, burghez, detestat cu atta trie.
Tnrul suveran se vedea pe sine nsusi nu numai ca ocrotitor, dar prin intermediul
actului de patronaj, si ca apropiat colaborator, creator deopotriv si laolalt cu Wagner.
Deseori se referea la opera noastr" n scrisorile ctre Wagner si acest fapt, mpreun cu
natura intrinsec a compozitiilor muzicale, reprezint cheia tolerantei si generozittii
manifestate de Ludwig fat de muzicianul capricios.
Viziunea mprtsit si de rege si de Wagner prefigura un nou program de cteva
spectacole, excesiv de costisitoare, care urmau s fie montate. Pentru realizarea acestui
repertoriu, Wagner l nstiinta pe Ludwig c trebuia s supravegheze personal repetitiile
cntretilor, devotati exclusiv operelor sale si pregtiti s ating cele mai nalte nivele
artistice, n acest scop, regele aranja s i se ofere un post temporar profesorului de canto
din Leipzig, Friedrich Schmitt.
O stare de ngrijorare se rspndi curnd n ntregul
158
Degete nebun
Miinchen, pricinuit de perspectiva trist ca Wagner s aserveasc viata muzical a
capitalei propriilor opere si s-i supun pe muzicanti si pe cntreti la exigente
irealizabile.
Wagner ls de asemenea s se nteleag c un nou teatru liric, proiectat special pentru
punerea n scen a operelor sale, ar fi o eventual necesitate. Prezent apoi ideea unei
scoli anume destinate pregtirii cntretilor wagnerieni ntr-o lucrare intitulat Raport
ctre Maiestatea Sa Regele Ludwig al II-lea al Bavariei asupra fondrii unei scoli
germane de muzic la Miinchen". Compozitorul argumenta c numai o astfel de scoal ar
putea s garanteze reprezentarea impecabil si de nalt valoare a operelor lui. si ddea

seama de animozitatea crescnd manifestat fat de el n anumite cercuri miinche-neze

si prin urmare nu pomeni nici o clip de telul ctre care tindea, si anume acela al montrii
exclusive a propriilor drame muzicale, n schimb, vorbi n termeni voalati despre
necesitatea unui stil national n domeniul operei, reprezentate de artisti ireprosabil
pregtiti.
Orict de judicioase ar fi fost ideile lui Wagner, ele rmneau prea revolutionare pentru
acele timpuri. Cnd miinchenezii aflar despre scopurile compozitorului, se temur de
totala subminare a muzicii bavareze pricinuit de intentiile arbitrare ale lui Wagner.
Muzicantii, cntretii si profesorii de muzic presupuneau c propriile posturi urmau s
fie sacrificate prin nlocuirea lor cu persoane propuse de Wagner, cu costuri nemsurate
pentru contribuabilii bavarezi.
Ludwig se nvoi fr ndoial s sustin obiectivele compozitorului, dar, spre deosebire
de Wagner, era destul de subtil s nteleag efectele defavorabile ale unui ase159
menea proiect asupra opiniei publice. Prin urmare, regele l avertiz pe Wagner:
V asigur c va fi dificil s realizati o mbunttire n acest domeniu; majoritatea
oamenilor din vremurile noastre, absorbiti cum sunt de planuri egoiste, bnoase, au o
viziune cu mult diminuat despre splendoarea adevratei arte. Din acest motiv, v ndemn
cu toat tria, prea scumpe prietene, sa v continuati proiectul n maniera sugerat n
ultima scrisoare, anume cu extrem prudent."5
Cu toate c sustinea pe deplin programul de spectacole propus de Wagner, Ludwig tintea
de asemenea ctre declansarea unei revolutii culturale n capitala bavarez, cauz nalt
pe care intentiona s-o serveasc pn la capt. Pe 8 noiembrie 1864, monarhul i scrise
compozitorului: telul meu este s trezesc n publicul munchenez o stare de spirit mai
nalt, mai sobr prin prezentarea unor opere att de importante precum cele create de
Shakespeare, Calderon, Goethe, Schiller, Beethoven, Mozart, Gluck si Weber. Prin
aceast initiativ, sper s eliberez n fine publicul de gusturile lui vulgare si frivole...
Toat lumea ar trebui s ptrund sobrietatea artei."6
Pn n octombrie 1864, se scurseser cinci luni de cnd Richard Wagner sttea n
Miinchen; locuia nc n casa de pe malul lacului Starnberg, nchiriat de Ludwig, dar
curnd vila Pellet se dovedi a fi neconvenabil. Dat fiind natura pozitiei sale, regele se
vedea nevoit s se afle permanent n capital si, n acest chip, n imposibilitatea de a mai
tine legtura strns cu compozitorul. Ca atare, Ludwig gsea'situatia insuportabil. In
consecint, nchirie o nou cas pentru prietenul su, pe Brienner-strasse, al numrul 21,
chiar n josul bulevardului unde
y eo
? nebun
era situat Residenz. Ca o ironie a sortii, aceast cldire se nlta aproape vizavi de palatul
de pe Barerstrasse, ocupat odinioar de amanta lui Ludwig I, Lola Montez.
Noul cmin n care se instala Wagner era un edificiu irnpimtor, ornat cu balcoane
sprijinite pe coloane si cu frontoane sculptate, si asezat ntr-o grdin imens. De ndat
ce se mut, compozitorul ncepu s redecoreze interioarele: dispuse s i se tapeteze peretii
cu mtsuri si catifele scumpe, s i se acopere ferestrele cu draperii grele din brocart tesut
cu fir auriu si-si parfum ncperile cu arome exotice ametitoare. Gazeta Allgemeine
Zeitung" consemna c un mare senior oriental n-ar ezita nici un moment s-si

stabileasc definitiv resedinta acolo."7

Numai c Wagner, vesnic nemultumit, nu contenea cu pavoazarea casei. Un vizitator
evoca mai trziu: n acea zi, 1-am gsit ntr-o stare de spirit violet. Fereastra era
acoperit cu o draperie de catifea viorie. Sttea ntr-un fotoliu capitonat cu plus violet, pe
cap si pusese o bonet violet, pe care o ridic foarte putin cnd se scul n picioare ca s
m ntmpine."8
Acest lux hedonistic costa o groaz de bani. Wagner considera c nu-si putea compune si
desvrsi operele dect dac tria ntr-o asemenea ambiant opulent, n acest sens si
motiv odat felul de a fi ntr-o scrisoare ctre Franz Liszt: Dac mi-e dat din nou s m
cufund n suvoiul creativittii artistice, pentru ca s cresc viguros si s rodesc n universul
imaginatiei mele, atunci puterea mea de plsmuire are nevoie de foarte mult sustinere,
fantezia mea de o existent comod si mbelsugat. Cnd lucrez, nu pot s duc o viat de
cine, nici s dorm pe paie ori s beau lichior ieftin. Trebuie s m simt ademenit,
transportat ntr-un fel sau altul, dac
161
este s-mi ndeplinesc misiunea ngrozitor de dificil de a zmisli o lume inexistent."9
Date fiind mprejurrile, cu un protector tnr, bogat, care-1 adora si cu multi ani de
srcie n urm, ar fi fost cu adevrat incredibil dac Wagner n-ar fi profitat din plin de
situatia neasemuit de favorabil. Dar era destul de ptrunztor s judece conjunctura
politic din Miinchen si s se strduie s ascund realitatea stilului su de viat exotic,
comandndu-si toate aceste mrfuri costisitoare la negustori austrieci si evitndu-i pe cei
bavarezi.
Problema banilor acaparase de fapt mintea compozitorului. Modul su de viat, dedat
actelor de extravagant, asociat cu enorme datorii din trecut, l ducea n mod inevitabil la
ruin, lsndu-1 aproape mereu lefter. Primele subsidii anuale acordate de rege fuseser
fixate la 4.000 de guldeni. In plus, Ludwig i drui lui Wagner din averea personal suma
de 4.000 de guldeni pe 10 mai 1864, urmat la 10 iunie de alti 20.000 de guldeni.
Trezoreria de stat achitase de asemenea notele de plat detinute de creditorii
compozitorului chiar la nceputul sederii acestuia n Miinchen.10 Cu toate acestea, pn
spre sfrsitul verii, muzicianul risipise toate aceste importante sume de bani.
S-a strnit mult zarv n jurul imensei averi cheltuite de rege cu larghete si fr socoteal
pentru Wagner. Desi afacerile financiare ntre Ludwig si compozitor erau dirijate n
secret, curtenii furiosi furnizau presei miin-cheneze un potop de dezvluiri, alimentnd
mnia crescnd provocat de protectia regal de care se bucura Wagner. De-a lungul
ntregii lor prietenii, Ludwig i-a druit compozitorului o sum total de aproximativ
162.
nebun
og5.099 de guldeni (echivalent cu 562.914 mrci); aceasta includea plata chiriilor pentru
diferite case, cadouri personale, salarii, stipendii, finantarea tuturor operelor wagneriene,
precum si mprumuturile care salvaser de la dezastru Festspielhaus* si ciclul
Nibelungilor. Ca monarh, Ludwig beneficia de alocatii anuale pentru ntretinere n
valoare de 2 milioane de guldeni; un sfert din aceast sum era pltit cu regularitate
bunicului su ca o form de pensie viager regal. Dup achitarea diverselor cheltuieli ale
casei regale, a salariilor si a spezelor de ntretinere a palatelor regale, Ludwig rmnea cu
un venit disponibil de aproximativ 300.000 de guldeni pe an.11 Din acesti bani, regele a

subventionat toate reprezentatiile operelor wagneriene. si totusi, Ludwig risipea cu

drnicie sume mult mai mari de bani pe propriile proiecte; astfel, doar celebra sa caleasca
suflat cu aur, construit special pentru plnuita nunt, a costat mai mult dect suma
total a donatiilor fcute compozitorului. Nici frecventele nemultumiri exprimate de
Wagner fat de compensatiile primite pentru munca personal nu rmneau retoric goal
de continut; compozitorul n-a fost niciodat rspltit asa cum se cuvine pentru montarea
oricreia dintre operele sale, chiar dac s-a bucurat de popularitate n timpul vietii, n
contrast cu suma total de bani primit de Wagner de la rege n decurs de nousprezece
ani, compozitorul Giacomo Meyerbeer a fost recompensat cu 750.000 de mrci pentru
cele o sut de reprezentatii cu opera Profetul" la Berlin.12
Festspielhaus (Ib. germ.) - teatrul pentru reprezentatii de gal
163
La cererea expres a lui Ludwig, Wagner elabora o schit general a proiectelor sale de
viitor. Potrivit promisiunilor compozitorului, opera Tristan si Isolda" avea s fie gata
pentru punere n scen n 1865; aceasta trebuia s fie urmat de Die Meistersinger von
Niirnberg" si de tetralogia finalizat Der Ring des Nibelungen" n 1867-1868, precum si
de Die Sieger" n 1870 si de Parsifal" un an mai trziu.13 n cele din urm, n pofida
generosului sprijin financiar din partea regelui, numai Tristan si Isolda" a vzut lumina
rampei conform planului. Repertoriul personal ntocmit de Wagner reprezenta un slab
efort menit s reduc la tcere numrul crescnd de critici; n loc de aceasta,
compozitorul s-a hazardat nebuneste ntr-o controvers care era ct pe ce s se ncheie cu
ruperea relatiilor cu binefctorul su regesc.
l
164
11
JVecazuri crescnde"
jLa rugmintea compozitorului, pe l octombrie 1864, Ludwig i acord o crestere
simtitoare a salariului oficial, de la 4.000 la 5.000 de guldeni. Desi se presupunea c
valoarea si circumstantele stipendiilor reprezentau un secret pstrat cu grij, vestea se
rspndi cu iuteal n ntregul Miinchen. Aceste subiecte de brf captau atentia tuturor:
aparenta lcomie insatiabil de bani a lui Wagner si mania sa incredibil de a-i mprstia
fr crutare. Toti miinchenezii manifestau o ostilitate din ce n ce mai mare fat de
sprijinul regal care-i ngduia compozitorului un stil decadent de viat att de gustat.
Protestul public era ntretinut de faptul c pn n toamna anului 1864 Wagner si trecuse
vremea nefinaliznd nimic, afar de onorarea ctorva dintre vechile datorii. Lunile de
osteneal la unele dintre partiturile operelor sale se soldaser cu prea putin si, de fapt,
aventura sentimental cu Cosima von Biilow prea s fi fost cea mai entuziast si plcut
ndeletnicire de fiecare zi. Adevrul c banii pltiti compozitorului proveneau din lista
civil personal a regelui, trecnd doar prin trezoreria de stat, nu conta
165
ctusi de putin. Dezaprobarea supusilor se nteti n conditiile n care un consilier la
Curtea Suprem a Bavariei cstiga 2.800 de guldeni pe an, un administrator dintr-o scoal
secundar, 2.200 de guldeni, iar seful unui departament ministerial cu optsprezece ani
vechime n serviciul guvernamental numai 3.900 de guldeni.1

La cinci zile dup ce-i mrise salariul, Ludwig primi o scrisoare de la Wagner prin care
era informat c, nsufletit de ncredere si inspiratie rennoite, se simtea pregtit s se
dedice ntru totul ducerii la bun sfrsit a ciclului Nibelungilor. Cer din partea nltimii
Voastre s-mi acorde un termen de gratie regeasc de trei ani si la cea de-a douzeci si
doua srbtorire a zilei de nastere a nobilului meu suveran va fi pus n scen si,
multumit bunvointei sale, dezvluit natiunii germane."2 n acest caz, binenteles c
expresia de gratie regeasc" nsemna de fapt continuarea sprijinului financiar. Pe 7
octombrie, regele i acord prietenului su o audient; compozitorul si descrise n linii
generale planurile pentru terminarea tetralogiei Inelul Nibelungilor", specificnd
totodat si fondurile necesare pentru sustinerea acestei munci laborioase. Ludwig czu de
acord fr rezerve; nainte ca Wagner s prseasc palatul de resedint, suveranul i
aprob toate cererile.
Ludwig ls toate detaliile n seama lui Julius Hofmann, secretarul curtii si
administratorul casei regale. Dou sptmni mai trziu, pe 18 octombrie, Hofmann i
nmna compozitorului un contract formal privind finalizarea tetralogiei. Ludwig socotea
c prevederile acestei ntelegeri erau obligatorii pentru Wagner: acesta se angaja ca o
copie a partiturii fiecreia dintre cele patru opere s-i fie predat regelui n decurs de trei
ani, iar Ludwig
66
nebun
ufiria s fie unicul detintor al drepturilor de autor, n schimb, se stabilea ca Wagner s
primeasc 30.000 de guldeni drept recompens pentru munca de creatie si s suporte
orice alte cheltuieli suplimentare legate de terminarea si prezentarea tetralogiei. Wagner
impusese clauzele contractului; dac aceste conditii erau respectate, dduse asigurri
categorice" c nu va mai pretinde alte sume de bani din partea regelui, n realitate,
contractul era departe de a fi generos, tinnd seama de trudnicia creatiei si de costurile
anticipate de montarea spectacolelor de oper. Ludwig ncheiase contractul cu buncredint; totusi, Wagner nu mai detinea din punct de vedere tehnic drepturile de autor
asupra celor patru drame muzicale din ciclul Nibelungilor, fiindc le vnduse deja
fostului su protector, Otto Wesendonck. Regele avea s afle de aceast duplicitate abia
dup multi ani.3
Ludwig era ncntat de modul n care decurgeau evenimentele, ncheiase un contract
formal cu Wagner, dispunea de programul viitoarelor stagiuni si se astepta ca multi dintre
criticii ftisi ai compozitorului s fie astfel redusi la tcere. Dar ministrii si nu-i
mprtseau deloc bucuria. Pfistermeister, care n fata lui Ludwig juca rolul
functionarului de stat smerit si ndatoritor, devenise n fapt dusmanul nversunat al
compozitorului. Secretarul de cabinet se temea c asa-numitul jaf comis de Wagner
asupra vistieriei regale ar putea avea drept rezultat ruinarea suveranului. In luna
decembrie, Ludwig l demise din functie printr-un decret regal pe baronul von Schrenck,
care detinea n cabinetul bavarez dubla pozitie de prim-ministru si ministru al afacerilor
externe. In locul acestuia, monarhul l numi pe baronul Ludwig von der Pfordten, care
accept ambele portofolii. Aceast schimbare era
167
oarecum surprinztoare, lund n considerare binecunoscuta aversiune nutrit de Pfordten
fat de Wagner. Compozitorul ntmpin cu strngere de inim aceast veste: Pfordten

fusese profesor de drept roman la Leipzig si ministru al nvtmntului public n guvernul

saxon n 1848. Prin urmare, cunostea ndeaproape activittile revolutionare desfsurate de
Wagner. n timpul posturilor ocupate sub domnia lui Maximilian al II-lea, Pfordten
ncercase s-1 conving pe rege s nu permit punerea n scen a operei Tannhuser" n
Miinchen, actiune care se spune c i-ar fi atras dispretul vesnic din partea lui Ludwig al
II-lea.4 Secretarul de cabinet Pfister-meister se alie repede cu Pfordten si uneltind
mpreun, cei doi se apucar s dejoace toate proiectele wagneriene care comportau
cheltuieli suplimentare din visteria regal. Pentru Ludwig si Wagner, tandemul deveni
curnd Pfi" si Pfo" - ambii inamici ndrjiti.
Spre iarna lui 1864, adversarii lui Wagner se mprteau, n general vorbind, n dou
grupuri, n primul, se ncadrau acei membri ai curtii regale, inclusiv ministri si
majoritatea servitorilor de la palat, care nu numai c-1 priveau cu nencredere pe
compozitor, dar se si temeau c nrurirea crescnd exercitat de Wagner asupra
tnrului suveran ar putea conduce n ultim instant la o eventual neglijare a
ndatoririlor regale. Deja, din momentul instalrii compozitorului n Miinchen, Ludwig
fcea tot posibilul s evite n ntregime ceremoniile si formalittile vietii de la curte: se
sistaser balurile, receptiile de gal, banchetele, trecerea n revist a regimentelor,
discursurile. Atunci cnd demnitarii preocupati l ntrebar cu discretie pe rege dac ar
binevoi s fie amfitrionul urmtorului eveniment monden, Ludwig le
168
Degete nebun
ntmpina n mod inevitabil cererile politicoase cu scuze repetate. La nceput, pretext c
se afla nc n doliu dup jnoartea tatlui. Totusi, aceast justificare subred i servi
pentru o perioad destul de lung de timp, dar spre nceputul toamnei lui 1864, doliul
oficial de sase luni se sfrsi. Cu toate acestea, regele refuza cu ncptnare s reia
calendarul evenimentelor de la curte.
O bun parte din animozitatea public viza viata particular a compozitorului. Cosima
von Biilow convietuia cu Wagner din vara precedent petrecut la vila Pellet; doar
arareori li se altura si sotul ncornorat. Spre sfrsitul verii lui 1864, von Biilow suferise o
congestie cerebral care-1 tintuise n apartamentul ocupat la hotelul mun-chenez
Europaischer Hof"; pe toat durata bolii sotului, Cosima rmase cu Wagner la Starnberg,
necuviint ce furnizase colportorilor de zvonuri supozitii nesfrsite.
Wagner l rugase n repetate rnduri pe rege s-i ofere lui von Biilow un post oficial la
curte. Spre finele anului, Ludwig acceptase s-1 numeasc pe von Biilow n functia de
Vorspieler" sau de pianist al curtii, desi acesta locuia n mod obisnuit la Berlin si lucra
ca sef de orchestr si profesor la vestitul conservator Stern. Desi Wagner pretuia sincer
aptitudinile cu care era nzestrat von Biilow, precum si profunda sa cunoastere a muzicii,
compozitorul se comporta ntr-o manier complet lipsit de gentilete. Cu von Biilow
instalat cu bine si n sigurant la Miinchen, Wagner si asigurase de asemenea prezenta
nentrerupt a amantei n capitala bavarez.
La un nivel cu totul diferit, se situau apoi cei care percepeau prezenta compozitorului ca o
mrturie a faptului c regele se gsea sub influenta liberalilor si a protestantilor. Cea mai
mare parte a acestui al doilea grup
769
provenea din rndurile adeptilor clericalismului din cadrul guvernului bavarez,

incluzndu-i pe iezuiti, care detineau nc o putere considerabil. Adversitatea public

ntmpinat dintr-un nceput de Wagner la Miinchen izvora n mare msur din faptul c
numerosi cetteni bavarezi l vedeau exact n aceast lumin: un binecunoscut
revolutionar, un fugar trind printre strini pentru a scpa de justitie dup participarea la
revoltele anului 1848 din Dresda, un exilat susceptibil s provoace dezordine si n
capitala alpin.
Orice temeri sau fantasme ar fi avut, aceste dou forte asa de diferite, att din camarila
curtii, ct si din cercurile clericaliste, se adunar laolalt si se aliar pentru o cauz
comun: nlturarea lui Richard Wagner din preajma regelui. Sfetnicul religios al lui
Ludwig, Ignaz von Dollin-ger, proroci: Dac aceast situatie continu, preabunii
bavarezi vor ajunge s-1 urasc pe muzicianul strin la fel de tare cum i-au urt si pe
savantii strini importati de tatl regelui."5 Pn si bunicul tnrului monarh, fostul
suveran Ludwig I - care simtise din plin pe propria piele consecintele ignorrii opiniei
publice, permitndu-si odinioar acte de extravagant nesbuite n viata particular - i
declar ambasadorului austriac: Aceast conduit necuviincioas a nepotului meu m
ntristeaz, dar poporul i va pune capt ct ai bate din palme."6
n toamna lui 1864, Ludwig i ceru lui Wagner s nceap pregtirile pentru montarea
operei Tristan si Isolda". Dar aceast dram muzical, care nu fusese nc reprezentat
pe scen, se dovedi o misiune imposibil si ca atare Wagner se hotr s monteze n
schimb Der fliegende Hollnder". ns Ludwig se supr; n-avea nici cea mai mic idee
despre imensa trud si struitoa170
nebun
rea osteneal impuse de premiera unei opere ca Tristan und Isolde" si asemeni unui copil
privat de imediata recompens, afirm c nu stia dac mai putea s asiste la prima
reprezentatie de gal din decembrie. Aceast veste l alarm pe Wagner. Suspectnd c
munchenezii aveau s interpreteze absenta regelui ca o imputare tacit, compozitorul
reusi n cele din urm s-1 conving pe Ludwig s-si schimbe programul dinainte fixat.
Monarhul se nftis cu punctualitate la spectacol si prsi la sfrsit teatrul coplesit de
emotie. Rmase att de impresionat nct ordon o sptmn mai trziu ca toate piesele
si concertele programate la curte s fie contramandate, astfel nct s poat fi interpretate
numai fragmente din Tristan und Isolde", Die Meistersinger von Niirnberg", Die
Walkure" si din Siegfried". Posesorii de invitatii si de bilete sositi la Teatrul curtii regale,
care se asteptau s asiste la una dintre reprezentatiile teatrale sau muzicale anuntate,
rmneau neplcut surprinsi s descopere aceast schimbare de ultim moment si, ca
urmare, sala se golea pe jumtate n timpul spectacolului. Ins Ludwig era n culmea
fericirii, nesesiznd sentimentele mocnite fat de pozitia privilegiat a prietenului su.
Atta timp ct Wagner se limita la domeniul artelor, dusmani si nu aveau sorti de
izbnd. Dar la nceputul anului 1865, compozitorul se simti destul de sigur de sine n
relatia cu regele pentru a se amesteca n probleme politice. Infiltrarea ncepu n mod
oarecum nevinovat cnd Wagner i prezent regelui cteva dintre scrierile sale n proz, n
Was ist Deutsch?" muzicianul sugera c popoarele germane erau strns legate prin
unitatea Mistic de credinte, istoria comun si valori. Punnd
171
accentul pe unitatea national, Wagner aspira ctre formarea si ntemeierea unei miscri

artistice germane, afirmnd c toate popoarele cu origine si mostenire comune ar trebui s

mbrtiseze idealuri colective, singurele n msur s promoveze superioritatea german.
Urmtorul su eseu, intitulat Despre stat si religie", fusese compus n mod special pentru
a-1 delecta pe rege. Studiul ncepea cu o privire de ansamblu asupra problemelor politice
si sociale din Bavaria si din statele germane, asa cum le sesizase Wagner. Examinarea mai
amnuntit pornea din 1848, anul n care abdicase Ludwig I si n care compozitorul
nsusi se vzuse silit s fug din Dresda pentru a scpa de o eventual condamnare la
nchisoare n urma acuzatiei de implicare n activitti revolutionare. Ca s satisfac
amorul propriu al regelui, Wagner poz n sustintor al valorilor traditionale
conservatoare, fapt care-i nfurie att pe Pfistermeister, ct si pe Pfordten, care erau pe
deplin constienti de nclinatiile compozitorului ctre egalitarism. Tot n Despre stat si
religie", Wagner argumenta ideea c toate idealurile nationaliste germane - aspiratiile
culturale, integritatea artistic si mplinirea spiritual si politic -* se ntrupau n
persoana regelui. Muzicianul mergea si mai departe cu nlntuirea de judecti
mgulitoare, afirmnd c, de vreme ce monarhul este alesul lui Dumnezeu pe pmnt,
rolul su n viat este prin natura lucrurilor pur spiritual si astfel persoana regelui e
nvestit cu autoritate divin. Astfel de rationamente l ncntau nespus pe Ludwig, care
se proiecta pe sine nsusi n aceast aureol, considerndu-se nu numai conductorul
politic si spiritual al propriului regat, ci si al tuturor statelor germane.
Desi inocente la suprafat, aceste argumente apreau
172
nebun
tandemului Pfistermeister - Pfordten ca subtile stratageme pentru putere din partea
compozitorului. Convin-gndu-1 prin insistent pe Ludwig de natura providential a
rolului su si ncurajndu-i convingerea c autoritatea sa era absolut, Wagner submina,
de fapt, pozitia constitutional a cabinetului asupra suveranului. Cnd si alti curteni aflar
despre aceast incursiune politic revolttoare, campania de defimare mpotriva
muzicianului, din ce n ce mai nepopular, continu nestnjenit.
n realitate, Ludwig nu acorda nici cea mai mic atentie sfaturilor politice date de Wagner.
Atunci cnd compozitorul ncepea s vorbeasc despre politic, regele si pironea
privirile n tavan, fluiernd ncet o melodie. si Pfistermeister se plngea c Ludwig se
ntorcea de la fiecare ntrevedere cu Wagner prost dispus, capricios, pornit mpotriva
datoriilor regesti".7 Ludwig nsusi era mult prea absorbit de prerogativele monarhice ca
s se conformeze de bun voie sfaturilor politice si, cu sigurant, n-a acceptat niciodat
vreunul din partea lui Wagner, cu care, de altfel, nici nu se ntelegea n aceast privint.
Dar miinchenezii n-aveau nici cea mai mic idee despre gradul de influent exercitat de
Wagner asupra suveranului lor si compozitorul se vzu curnd poreclit Lolus" sau
Lolette" de ctre cei care se temeau de o alt aventur sentimental de timpul Lola
Montez". Ins mnia cabinetului si a marelui public crestea nestnjenit, iar Wagner,
neexpus niciodat pn atunci privirilor iscoditoare si examinrii minutioase pe care le
ndur n mod frecvent orice personalitate public, continua s comit greseal dup
greseal, erori de judecat, care apoi se rsfrngeau n mod negativ asupra lui Ludwig
nsusi.
773
Noul an, 1865, debuta cu o ntmplare care amenint n mod grav relatiile dintre cei doi

prieteni, n 1864, Ludwig i druise lui Wagner un portret de-al su si-i ceru s-i ntoarc
gestul de bunvoint poznd pentru Josef Bernhardt. Se obisnuia ca nota de plat pentru o
asemenea solicitare s fie trimis direct visteriei regale, de vreme ce monarhul si
exprimase aceast dorint si deci se-ntelegea de la sine c Ludwig urma s plteasc
onorariul artistului. Cu toate acestea, Wagner manifestase interes pentru un alt pictor,
Friedrich Pecht, si i poz acestuia n schimb. Cnd artistul termin tabloul, Wagner i-1
expediase regelui, iar Pecht trimise cu promptitudine nota de plat trezoreriei regale. La o
ntlnire cu Wagner care avu loc dup scurt timp, Pfistermeister ridic problema
onorariului restant. Compozitorul nc ndjduia c Ludwig urma s achite plata pentru
portretul comandat; nu luase nici o clip n considerare faptul c schimbarea artistului 1ar putea determina s se rzgndeasc.
si totusi, Ludwig reveni pe neasteptate asupra hotrrii luate, prefernd s considere
tabloul solicitat drept un dar. Wagner trebuie s fi ntmpinat aceast cheltuial
neprevzut cu strngere de inim, dar lu msurile cuvenite si-1 plti n ultim instant
pe Pecht din propriul buzunar. Ludwig era mult prea absorbit de alte activitti ca s-si
frmnte mintea cu astfel de detalii si, prin ignoranta lui despre cele ce se petreceau, ddu
fortelor antiwagneriene de la curte prilejul de a semna discordie ntre rege si protejatul
su. Monarhului i se relat c Wagner pretinse o sum exorbitant de bani de la trezoreria
regal; curnd dup aceea, o surs anonim divulg vestea despre pretinsul incident
presei muncheneze.
Rul cel mare abia urma s vin. Pe 5 februarie 1865,
174
nebun
Wagner ceru o audient la rege, care i se fix pentru a doua zi. Mai trziu, n aceeasi
dup-amiaz, Pfistermeister i fcu o scurt vizit compozitorului si, n cursul
conversatiei lor despre portretul pictat de Pecht, Wagner aminti n treact de rege,
numindu-1 n mod necugetat mein Junge" - biatul meu", n ziua urmtoare, cnd
muzicianul se prezent la Residenz pentru audienta stabilit, se pomeni concediat fr
nici o explicatie n dreptul intrrii principale.
Fr ndoial, decizia lui Ludwig de a-i refuza compozitorului audienta convenit initial
se explica prin faptul c aflase de remarca imprudent, mein Junge". n ochii
suveranului, aceasta reprezenta o nclcare de neiertat a etichetei regale. S-a presupus
ntotdeauna c Pfistermeister l informase bucuros pe rege despre nefericita potrivire de
cuvinte, dar o nsemnare gsit n jurnalul secretarului de cabinet pare s contrazic
aceast ipotez. Astfel, pe 7 februarie, Pfistermeister notase: Dup ct se vede, Regele e
suprat pe Wagner, fiindc Leinfelder i-a nsirat vrute si nevrute despre el."8 S-ar putea
deduce c Pfistermeister, la rentoarcerea sa la Residenz, a discutat despre incident cu
colegul su, care s-a nftisat imediat la rege si i-a relatat ntreaga poveste, n acest fel,
desi ar fi posibil ca Pfistermeister s fie socotit indirect rspunztor pentru decizia
regelui, n realitate, Leinfelder n persoan i mprtsise lui Ludwig ntmplarea.
Nu dur mult timp pn cnd vestea despre afrontul suferit de monarh se rspndi prin tot
orasul. Nimeni nu cunostea adevratele circumstante, ns se bnuia si se comenta pe larg
c incidentul legat de portretul pictat de Pecht provocase refuzul monarhului de a-1 primi
n
775

audient pe prietenul su. Ludwig considera speculatiile insuportabile; pentru a pune

capt acestor zvonuri tendentioase, autoriz redactarea unei declaratii oficiale n
problema respectiv, care apru pe 12 februarie n gazeta Neueste Nachrichten".
stirea care circul n diverse cercuri, potrivit creia Richard Wagner este n dizgratie,
poate fi caracterizat ca nefondat. Pozitia lui Richard Wagner este strns legat de
ndatorirea ce-i revine de a discuta cu Regele despre muzic, atunci cnd orele de rgaz si
mprejurrile i ngduie. Preocuparea pentru proiectele legislative ce urmeaz a fi
prezentate n apropiata sesiune a Dietei reclam totusi mai mult dect n mod obisnuit
timpul disponibil al Regelui n momentul de fat; pe deasupra, Regele tocmai se consacr
cu pasiune studiului jurispru-dentei. Asadar, dac renumitul compozitor n-a fost invitat la
Rege n cursul lunii trecute la o discutie despre muzic, aceasta se datoreaz faptului c
Maiestatea Sa se ocup de probleme cu mult mai importante; n acest rstimp, Regele n-a
neglijat s-si exprime cele mai nalte elogii la adresa muzicianului dup o reprezentatie
particular cu fragmente din operele muzicale ale lui Wagner, desfsurat la Teatrul curtii
regale n prima zi a acestei luni."9
Nimeni nu ddea crezare acestei dezmintiri regale, n dimineata zilei de 14 februarie,
Ludwig rsfoia ziarele si, spre marea sa surprindere, descoperi c Allgemeine Zeitung",
cu sediul n orasul bavarez Augsburg, publicase un articol foarte lung despre acest
subiect, declarnd c relatiile dintre rege si compozitor se rciser considerabil.
Richard Wagner a czut pe deplin n dizgratia Regelui. Monarhul nostru, un att de mare
cunosctor si pretui-tor al artelor, s-a hotrt acum s fac o distinctie clar
176
nebun
ntre dragostea nutrit pentru muzica lui Wagner si omul nsusi... Ct despre favorurile
regale, Wagner le-a exploatat extrem de mult cu pretentiile sale constante si incredibil de
exagerate, abuznd de generozitatea ilustrului su protector, ntrecnd orice msur,
Wagner si-a comandat acum portretul prietenului su Friedrich Pecht, fr dispozitiile
Curtii regale si a lsat tabloul nedorit n Anticamera regal, mpreun cu onorariul pentru
o mie de guldeni... Ceea ce pretindem noi acum este tocmai ca Richard Wagner s nu mai
fie att de ru cluzit n privinta limitelor fixate clar pentru cerintele sale, pe care pn
n prezent le-a depsit mereu; si mai struim ca el si prietenii si de aici .s nteleag c
trebuie s deschid larg ochii si s nceteze cu amestecul n raporturile dintre poporul
Bavariei si mult iubitul su Monarh... Dac Wagner ne va desconsidera sfatul, atunci va
trebui s salutm ziua cnd el si cu amicii lui vor fi nimiciti de-a binelea si vor prsi
orasul nostru drag si credincios. Fiindc, orict de renumit ar fi Wagner si orict de
slvit ar fi muzica lui, ne vedem nevoiti s proclamm ceva de o sut de ori mai
important - si anume, dragostea noastr pentru Rege."10
Desi plin de inexactitti, acest articol reflect totusi atitudinea din ce n ce mai
nefavorabil a publicului munchenez fat de Wagner. ntruct incidentul cu pricina era
cunoscut doar de rege, de ctiva membri ai casei regale si de compozitorul nsusi,
devenise ct se poate de clar pentru toat lumea c guvernul lui Ludwig luase initiativa de
a deschide focul n rzboiul public declansat mpotriva lui Wagner. In ziua urmtoare,
muzicianul - folosindu-se de drepturile fiecrui om obisnuit de a-si conduce viata
particular si problemele perso177

nale potrivit propriilor principii" - rspunse criticilor n acelasi ziar. Numai pentru a-mi
asigura din nou prietenii de pretutindeni, calific drept false informatiile unui
corespondent miinchenez despre mine nsumi si toti prietenii mei din oras, care au aprut
n numrul de ieri al gazetei Allgemeine Zeitung.11 Compozitorul i ceru, n aceeasi
dup-amiaz, n mod oficial lui Pfistermeister, n calitatea sa de reprezentant al
guvernului bavarez, s pun capt acestor clevetiri despre pretentiile desntate" asupra
visteriei regale.12
Dar Pfistermeister n-avea nici un interes s-1 crute pe Wagner de atacurile presei si, prin
urmare, declar c nu putea face absolut nimic. Chiar a doua zi, Ludwig rmase neplcut
surprins s constate c Allgemeine Zeitung" publicase un pamflet sarcastic si jignitor la
adresa prietenului su.
Faptul c Maiestatea Sa stie bine, n afacerea Richard Wagner, cum s deosebeasc ntre
persoane si lucruri, este demonstrat fr tgad de ultima hotrre a Regelui, n pofida
celor ntmplate, de a-i asigura compozitorului - poet, ca si pn acum, mijloacele de
existent necesare pentru a-i da putinta s-si termine n Miinchen, scutit de griji si lipsuri,
marea oper a Nibelungilor. Totusi, trebuie s adugm c este avut n vedere un termen limit precis pn la care e obligatoriu ca amplul ciclu mai sus amintit sa fie ncheiat.
Oricine are cunostint de vointa neclintit a Regelui va ntelege c toate acestea nu
nseamn dect c se vor curma acum nu numai vastele ... proiecte artistice ntretinute,
dac nu de Wagner nsusi, atunci, n orice caz, de ctre acolitii si care le-au propagat
pretutindeni, ci si orice alte relatii ntre acesti oameni si Curtea regal, de care au abuzat,
dup cte se vede."13
178
fcgefe nebun
Acest articol l scoase din fire pe Wagner. Pe 17 februarie, i scrise lui Pfistermeister.
Nu ncape nici cea mai mic ndoial c un singur ordin guvernamental ar fi de ajuns s
combat aceste afirmatii ofensatoare si s le nbuse o dat pentru totdeauna. De vreme
ce, asa cum stiti prea bine, ele afecteaz n mod dezagreabil pe Maiestatea Sa, nu-mi
rmne alt solutie, dac nu va urma o dezmintire oficial sau dac aceste relatri
calomnioase vor continua n presa din diverse tri, dect s presupun c si Cabinetul
nsusi mprtseste aceeasi prere."14
Pfistermeister i ddu aceast scrisoare regelui, iar Ludwig consimti s-1 primeasc n
audient pe compozitor, n cursul ntrevederii, l ascult n timp ce Wagner se plimba cu
pas mrunt prin ncpere, insistnd ca guvernul s se pronunte oficial mpotriva
afirmatiilor aprute n pres. Cu sigurant c toate aceste stiri mai mult sau mai putin
nflorite parveneau n minile presei prin mijlocirea guvernului. Reporterii obisnuiti n-ar
fi avut niciodat acces la discutiile confidentiale dintre Pfistermeister si Wagner si nici nar fi reusit s afle, fie si pe ci indirecte, detalii despre motivele de nemultumire ale
regelui fat de compozitor. Singura explicatie logic este c ori Pfistermesiter, ori vreunul
dintre colegii si cu un anumit rang la curtea regal divulgau informatii presei n
ncercarea de a-1 discredita pe compozitor. Ernest Newman scria despre aceast
complicitate: Este totusi mai presus de orice ndoial c munitiile folosite n campania
de pres mpotriva lui Wagner trebuie s fi provenit din cercurile curtii regale, foarte
ostile muzicianului, n strns crdsie cu cabinetul."15
Dar Ludwig nsusi se simtea zdrobit de ntreaga si779

tuatie. n consecint, i interzise lui Pfistermeister s intervin n vreun fel si s pun

capt suvoiului de relatri despre compozitor. Fr nici o dezavuare pe cale s apar si
dndu-i-se mn liber, presa si dezlntui atacurile pe un ton mai personal, n 19
februarie, AUgemeine Zeitung" public un articol devastator intitulat Richard Wagner
si opinia public". Acesta suna dup cum urmeaz: Pretentiile sale n materie de viat
cotidian si confort par s fie prin natura lor att de sibaritice, nct pn si un adevrat
Grand Seigneur* oriental n-ar pregeta s-si stabileasc definitiv resedinta n casa lui de
lng Propilee si s se aseze ca oaspete la masa mbelsugat. Trstura urt de caracter a
ingratitudinii pentru favorurile primite este evident n comportamentul lui Wagner fat
de fostul su Mecena regesc si clement, nobilul Friedrich August al Saxoniei - n
comparatie cu care, dup prerea noastr, rtcirea sa politic este n ntregime scuzabil
- acest abuz de favoruri domnesti si de privilegii a ndemnat poporul bavarez de-a lungul
ultimelor luni aci s-si nbuse, aci s-si dezvluie nemultumirea mai mult dect
justificat. Or, este oare demn de un artist cu adevrat mare si remarcabil ca Wagner, n
cminul su luxos si mpodobit fr msur de aici, s cheltuiasc, de pild, cu miile de
guldeni numai pe covoare - din punga generosului su binefctor jucnd rolul ostentativ
de Croesus modern? si mai nainte de toat aceast risip excesiv s-a ntmplat, dup
cum se stie prea bine, ca protectorul su regal s pun capt vechiului conflict din Viena
ntre veniturile si cheltuielile
* Grand Seigneur (Ib. fr.) - mare boier, nobil, senior 180
nebun
v^agneriene prin acordarea unei sume de bani incredibil de mari, astfel nct Mozart si
Beethoven, predecesori ai lui Wagner cu mult mai ilustri, s-ar fi artat recunosctori din
adncul inimii oricrui print pentru druirea unei simple dobnzi la banii mprumutati n
fiecare an al existentei lor zbuciumate... Noi toti care avem o att de profund
consideratie pentru acest monarh tnr si admirabil si care 1-am proteja cu bucurie de cea
mai mic umbr de suprare, ne ntrebm dac ... n-ar trebui s jubilm aflnd c Regele,
pe deplin lmurit de tot acest abuz de bunvoint si privilegii, s-a hotrt acum s
discearn ntre entuziasmul su pentru muzica wagnerian si personalitatea
compozitorului, si s nfrneze pretentiile artistice si financiare necumptate ale acestuia
din urm, n anumite limite rezonabile, pe care, de-acum nainte, dac le va depsi, se va
acoperi de rusine... Cti dintre marii artisti care au murit de foame n tot cursul vietii n-ar
fi fost n culmea fericirii dac ar fi suferit o asemenea dizgratie, chiar si atunci cnd o
atare situatie le-ar fi adus mcar un sfert din ceea ce posed Wagner, gratie acestei asazise defavorizri. Totusi, se cuvine s repetm c nu suntem att de necruttor de
invidiosi nct s-1 lipsim pe Wagner de mijloacele necesare pentru o viat decent,
confortabil, liber, asa cum nteleg oamenii obisnuiti. si nici un bavarez get-beget nu siar dori s-1 priveze pe Regele su, pe ai crui umeri att de firavi apas att de greu
povara naltelor ndatoriri, de pasiunea entuziast pentru muzica wagnerian... Noi nu
cerem dect un singur lucru - ca Richard Wagner s nu treac din nou, din pur orbire,
peste limitele impuse acum exigentelor sale, si ca att el, ct si prietenii si de aici s
nvete c nu li se va mai ngdui n nici un chip
181
- prin dispretul lor nencetat fat de ceea ce, att de elocvent, exprim opinia noastr

modest despre o situatie foarte prosper, chiar si n probleme muzicale - s vre fitiluri
si zzanie ntre noi, bavarezii, si ndrgitul nostru Rege, ca o not fals care ne insult
pietatea. Altminteri, vom fi nevoiti s slvim ziua n care Richard Wagner si acolitii si
vor ntoarce spatele frumoasei noastre capitale si chiar Bavariei nsesi, de data aceasta cu
adevrat si de-a binelea nimiciti. Fiindc, orict de elogiat ar fi Wagner, indiferent ct
de ludat ar fi munca lui, Regele nostru si dragostea noastr pentru el valoreaz de o
sut de ori mai mult."16
Wagner apel iarsi la rege, ns Ludwig se abtinu s ia vreo atitudine. Era derutat si
tulburat de aceast izbucnire neasteptat de dusmnie mpotriva prietenului su si extrem
de mniat c relatiile lui personale deveniser subiect de senzatie pentru stirile publicate
pe prima pagin a ziarelor bavareze. Ludwig refuz din nou s-1 primeasc n audient pe
compozitor si s se implice ntr-un scandal speculat la maximum spre deliciul presei.
Pentru a-si motiva gestul, i scrise lui Wagner:
ntr-o bun zi, scumpe prietene, toat lumea va ntelege c legtura dintre noi este pur,
sacr si etern... ntr-o bun zi, privirile uimite ale tuturor vor contempla minunile pe care
noi mpreun le-am nchinat unei epoci mai glorioase dect cea n care trim. Asadar nuti pierde curajul. S ne pstrm ncrederea unul n cellalt; opera noastr din dragoste va
dinui pe vecie."17
Cu toate acestea, mesajul, nlttor de altminteri, nu izbuti s-1 consoleze pe Wagner,
care socotea, cu oarecare justificare, c regele l abandonase definitiv n ghearele unei
prese ostile. Suferea nc moral din pricina incidenftggele nebun
tului petrecut pe 6 februarie, cnd usile Palatului de resedint i se nchiser n nas. Pe 9
martie, i trimise regelui o scrisoare:
Regele meu,
Preaiubitul meu prieten,
Asadar, trebuie s pun mna pe condei ca s curm o situatie care nu mai poate continua
nici o clip n plus, dac e s-mi mistui tot sufletul n zbucium!
Cam care este starea mea de spirit, l las pe ntelegtorul meu prieten s judece si singur!
n ziua de 6 februarie a acestui an, la ora l dup prnz/ mi s-a ntmplat cel mai groaznic
lucru: am fost izgonit de la usa augustului meu prieten, desi m nftisam acolo la
amabila sa invitatie, si am fost condus napoi n curte. Mi s-a pretextat c motivul pentru
acest refuz categoric si neasteptat n-ar fi indispozitia Regelui meu, ci marea suprare pe
care i-am strnit-o. ncepnd din acea zi, circul cele mai fanteziste zvonuri despre
dizgratia n care se spune c am czut, n cele din urm, au aprut anumite acuzatii pe
care nu sovi s le declar complet false si pe care - dac e nevoie - le voi denunta ca atare
n public ... si apoi voi ajunge s arunc vina pe Curtea regal si pe Rege pentru c le-a dat
crezare."18
Aceast amenintare usor voalat cu o posibil dezvluire n pres a versiunii
compozitorului despre aceast disput l deranja foarte tare pe Ludwig. A doua zi, regele
se grbi s-i scrie:
Muncit de un teribil supliciu, iau azi condeiul n mn s v rspund la scrisoarea pe
care mi-ati adresat-o ieri.
Trebuie s v fac o mrturisire care v va afecta adnc; att de greu mi vine s procedez
n acest fel, puteti prea lesne s v nchipuiti. Amintiti-v de dragostea ce vi-o
183

port, nu uitati de cldura acestui sentiment vesnic care, dup cum stiti de mult vreme,
scumpe prietene, nu moare niciodat si dinuie pentru eternitate; si atunci, chibzuiti si
singur ct de profund trebuie s fie mhnirea mea! M vd obligat s-1 informez pe
unicul meu prieten c exist mprejurri asupra crora nu detin controlul n prezent si c
rigoarea de fier a necesittii mi impune prin datoria mea sacr s nu v vorbesc, cel putin
pentru moment. De faptul c dragostea mea pentru dumneavoastr va rmne loial si nu
va pieri pn la moarte, de aceasta, stiu sigur, nu v veti ndoi niciodat.
Speranta ne va sustine pe amndoi, dndu-ne putere si curaj; ce ar fi oare omul fr acest
dar pretios de la Dumnezeu? Da, ndjduiesc cu tenacitate n vremuri mai fericite, cnd
ne vom vedea si vom discuta la fel ca odinioar.
Teribila conjunctur de moment se va atenua - curaj si fruntea sus! Totul se va sfrsi cu
bine. Oh, amar soart! Cine ar fi ghicit mersul evenimentelor, cine poate s prevad
totul? Dragostea este atotputernic; vom triumfa!"19
Ludwig si nchipuise c aceste cuvinte linistitoare aveau s-1 domoleasc pe prietenul
lui, risipindu-i temerile si ndoielile. Dar Wagner se dovedi la fel de ndrjit ca regele si
nu se ls amgit cu cteva fraze mestesugite. Ii scrise n ultim instant o alt epistol
regelui, amenintnd s prseasc orasul Miinchen.
Vreti s plec? Vreti s rmn?
Vointa Voastr este si a mea.
Dac voi pleca, m voi ndrepta spre un loc ndeprtat si nu m voi mai ntoarce niciodat
n Germania. Pentru munca mea, voi face tot ce se poate, dar voi rupe com184
nebun
piei legturile dintre Om si Lucru. Dac rmn, nseamn c Slvitul meu prieten mi-a
dat tria moral s fiu rbdtor, s suport cu stoicism orice ncercare; ntruct ncrederea
mea este de nezdruncinat. Asa nct Prietenul meu trebuie s decid: un singur cuvnt - si
mi voi accepta destinul cu senintate. Dar hotrrea trebuie s fie luat - si chiar n
aceast zi. Resursele mele spirituale se apropie de limita critic de rezistent. Se cuvine
s stiu sigur prin care dintre cele dou decizii pot aduce scumpului meu prieten linistea
luntric."
Acest mesaj echivala cu un santaj afectiv din partea lui Wagner, de vreme ce nu se
ndoise ctusi de putin de rspunsul regelui. De bun seam, Ludwig intr n panic dup
ce citi scrisoarea compozitorului, i trimise printr-un curier urmtorul bilet:
Drag prietene!
Rmi, oh, rmi! Totul va fi la fel de minunat ca altdat. Sunt foarte ocupat.
Pn la moarte,
Al tu, Ludwig."
Wagner i rspunse lapidar:
Triesc din nou!"20
785
12
'Triumful lui fristan"
A
7 n primvara anului 1865, Ludwig si abtu din nou gndul ctre punerea n scen a
operei Tristan und Isolde", promis de Wagner pentru luna mai. Emotiile si nerbdarea

regelui erau pe potriva ngrijorrilor compozitorului. Se fcuse pn atunci o singur

tentativ de a prezenta n fata publicului Tristan" la Viena, n 1862, soldat ns cu un
dezastru nedisimulat. Pe atunci, opera calificat drept imposibil de realizat, fusese scoas
din programul stagiunii si fiindc nu se putuser gsi nicieri cntreti apti s-si asume
dificila misiune de a interpreta rolurile titulare. Totusi, regele rmnea de neclintit, n cele
din urm, Tristan si Isolda" a vzut lumina rampei pentru prima oar la Miinchen
potrivit planului si s-a dovedit a fi culmea succesului atins de Wagner n timpul sederii
sale n capitala bavarez.
Wagner a compus Tristan und Isolde" ntre 1857 si 1859. Pe atunci, se instalase n
Elvetia, trind sub oblduirea lui Otto Wesendonck, iar subiectul operei, cu temele lui de
dragoste interzis si de trdare, amintea ca
186
nebun
un ecou artistic remarcabil de aventura sentimental adulterin cu sotia lui Wesendonck,
Mathilde. Compozitorul se inspirase dintr-un poem epic compus n secolul al XIII-lea de
truverul Gottfried von Strassburg, o naratiune impregnat de lubricitate, lcomie, pcate,
mntuire, pasiune si moarte. Patima unic si mistuitoare izbucnit ntre Tristan si Isolda
se sfrseste cu clcarea fidelittii fat de sot, regele Marc, fptuit de cei doi eroi n
favoarea relatiei lor nepermise de regulile moralei. Aceast tem trezeste o vie rezonant
nu numai pentru povestea de dragoste dintre Wagner si Mathilde Wesendonck, ci si mai
trziu, pentru legtura amoroas cu Cosima von Bxilow, legtur nvluit n tain n
tentativa de a-1 induce n eroare pe Ludwig al II-lea.
Intriga operei era scandaloas pentru conservatorismul secolului al XlX-lea, cu fapta de
adulter strigtoare la cer, dezgusttoare, si cu problema liberului arbitru. Prin infidelitatea
fat de regele Marc, cei doi ndrgostiti aleg tocmai calea care-i condamn inexorabil.
Coplesiti de sentimentul culpabilittii si tnjind de un dor nestvilit, cei doi nu-si pot
rscumpra vina si nu-si pot gsi mplinirea dect prin moarte - acea Liebestod" laitmotiv n attea opere wagneriene - care confer dramei o dimensiune tragic,
suprarealist. Aceast tem a iubirii damnate si interzise, ncepnd cu Tristan", a devenit
elementul-cheie n creatia wagnerian: eternul triunghi al vietii, dragostei si mortii, cu
pasiuni nepmntesti, cu inevitabila trdare si cu sfrsitul tragic.
Unul dintre principalele obstacole ntmpinate de Wagner n punerea n scen a operei
sale era lipsa unor cntreti potriviti si capabili s interpreteze rolurile protagonistilor.
Pentru premiera din Miinchen, compozi187
torul rezolv problema dificil apelnd la serviciile lui Ludwig Schnorr von Carolsfeld,
un tenor dramatic robust, n vrst de douzeci si nou de ani, angajat la curtea regal din
Dresda. Pentru rolul titular al Isoldei, Wagner o select pe sotia lui Schnorr von
Carolsfeld, Malvina, cu zece ani mai tnr dect brbatul ei. De vreme ce cuplul
ncheiase un contract cu regele Saxoniei, Ludwig al II-lea s-a vzut nevoit s obtin
permisiunea de a-i aduce n Bavaria; la nceputul lui aprilie, perechii i se acord un
concediu de trei luni. Wagner rmase oarecum deceptionat de nftisarea lor: att Schnorr,
ct si sotia lui erau obezi si miscrile lor pe scen nu se caracterizau ctusi de putin prin
gratie si flexibilitate. Dar cnd cntar, compozitorul si ddu seama nu numai c erau
nzestrati cu voci superbe, dar si c prestanta lor fizic, desi de dimensiuni considerabile,

i ajuta s transmit emotia povestii de dragoste si de moarte.

La nceput, Ludwig l rugase pe Wagner s-si dirijeze propria oper, ns compozitorul,
istovit si nedispus s ndure orele lungi de repetitii, apel la Hans von Biilow, care prelua
conducerea orchestrei, n timp ce muzicianul supraveghea pregtirea interpretilor n casa
lui de pe Briennerstrasse. Pe 10 aprilie, chiar n prima zi a repetitiilor, Cosima von Biilow
adusese pe lume o fetit, n strdania de a prentmpina rspndirea zvonurilor
ruvoitoare, Hans recunoscu copilul, dar prea putini miinchenezi se lsar nselati de
gestul su. Paternitatea copilului se confirm n aparent, cnd Cosima si botez fetita
Isolde. Regele l nstiinta pe Wagner c dorea ca Tristan si Isolda" s fie pus n scen la
Teatrul curtii regale din incinta palatului de resedint, care numra dou mii de locuri.
Totusi, din motive artistice, compozitorul
188
nebun
pleda n favoarea slii mai mici de la Residenztheater, decorat de Cuvillies. Ludwig
accept imediat. Dar de ndat ce ncepur repetitiile generale, cu ntreaga echip de
interpreti si cu acompaniamentul orchestrei, acustica proast zdrnici buna lor
desfsurare si Wagner se vzu silit s se rentoarc la Teatrul curtii, cu mult mai mare.
Premiera era programat pentru 15 mai si compozitorul lans invitatii deschise tuturor
prietenilor artei sale" s vin in corpore la Miinchen.1 n lunile de dinaintea
reprezentatiei de gal, Hans von Biilow era ct pe ce s sufere un colaps din pricina
tensiunii nervoase si a surmenajului. Biilow nu se bucurase niciodat de o stare de
sntate foarte bun; dar atunci, coplesit de presiunile din viata personal si de
dificulttile ivite n dirijarea operei Tristan si Isolda", a lesinat la una din istovitoarele
repetitii. Cu toate acestea, Biilow si-a pierdut pn si ultima frm de simpatie generat
n rndurile marelui public de situatia sa nefericit dup o remarc imprudent si
ofensatoare fcut n timpul repetitiilor din dup-amiaza de 2 mai. Lucrnd dup
indicatiile lui Wagner, capelmaistrul trebuia s mai completeze orchestra cu ctiva
muzicanti; totusi, aceast suplimentare nsemna s se renunte la treizeci de staluri
destinate publicului. Cnd i se aduse la cunostint acest lucru, Biilow strig n gura mare:
Ce mai conteaz dac avem cu treizeci de schweinenhunde - porci de cine - mai mult
sau mai putin n sal?"2
Biilow nu si-a putut stpni nervii si tipase ntr-un teatru ntunecat, fr s-si dea seama
c cineva i retinuse cuvintele njositoare. Dar un reporter de la Neueste Nachrichten",
stnd neobservat n foaier, reveni n fug la redactie si vorba de ocar scpat din greseal
de
189
Biilow deveni bomba zilei urmtoare publicat cu litere mari pe manseta ziarului.
Profund jenat, Biilow prezent o scrisoare de scuze, afirmnd nu foarte convingtor c nu
se referise la publicul mimchenez cultivat", ci mai degrab la criticii si detractorii lui
Wagner. Gazeta Neueste Nachrichten" i public scrisoarea si-i accept scuzele, dar
celelalte ziare profitar de ocazie pentru a-i umili pe Wagner si pe sustintorii lui. De
pild, Neuer Bayerischer Kurier" tipri acelasi titlu n capul paginii, Hans von Biilow
este nc aici!", n fiecare zi timp de o sptmn, cu caractere din ce n ce mai mari, n
tentativa de a-1 alunga pe capelmaistru din Miinchen si astfel de a ruina premiera operei
Tristan si Isolda".3 S-ar fi putut ntmpla ca zarva s se sting de la sine dac von

Biilow n-ar fi fost un att de apropiat acolit al lui Wagner, dar atacndu-1 pe seful de
orchestr, ziarele l ponegreau implicit pe compozitorul nsusi, asa de antipatizat.
Ludwig rmase impasibil la aceast nou controvers. Anticiparea primei reprezentatii a
operei ntrecea n important orice publicitate negativ. Pe 10 mai, i scria urmtoarele
rnduri lui Wagner:
Extazul care mi-a cuprins sufletul nu-mi d pace; trebuie s v scriu. Se apropie din ce
n ce mai mult ziua fericit - Tristan se va ridica n slav!... Trebuie s drmm
barierele vechilor datini, s zdrobim legile acestei lumi deczute si egocentriste. Idealul
trebuie si va s prind viat. Vom mrslui nainte ncreztori n victorie. Prea scumpul
meu, nu te voi uita niciodat. Oh, Tristan, Tristan va ajunge n sfrsit la mine!
Visurile copilriei si ale adolescentei mele se vor mplini. Nu se cade s v mpiedicati de
josnicia lumii; v voi purta spre nalturi, dincolo de grijile pmntesti. Deplina fericire
trebuie s
nebun
v apartin... Dragostea mea pentru dumneavoastr si arta pe care o creati creste tot mai
mult si flacra acestui sentiment v va aduce fericirea si salvarea.
Oh - scrieti-mi - tnjesc de dorul dumneavoastr!
Pn la moarte,
Cu credint,
Ludwig.'4
Pe 11 mai, ultima repetitie general se desfsur n prezenta regelui si a sase sute de
invitati de onoare. Ludwig era ncntat la culme si starea sa de anticipare febril se
accentua pe msur ce astepta cu nfocare adevrata premier, fixat pentru 15 mai. n
acea dimineat, regele acord o amnistie general tuturor militarilor si cettenilor strini
care participaser la activittile revolutionare din 1848, de fapt un dar nu prea subtil fcut
compozitorului. Ludwig si revrs emotia ntr-o scrisoare ctre Wagner, asternut n zorii
zilei.
Slvit zi de extaz! Tristan! Oh, ct de tare tnjesc dup venirea serii! Mcar de ar
sosi mai repede! Cnd vor fi stinse tortele; cnd se va las ntunericul n cas? Astzi!
Chiar astzi! Cum de am realizat acest lucru? De ce s m elogiez pe mine nsumi si smi cnt n strun? Minunata fapt v apartine! Dumneavoastr sunteti miracolul lumii; ce
sunt eu fr dumneavoastr? De ce, v implor, de ce nu puteti s v gsiti linistea
sufleteasc, de ce sunteti mereu n zbucium? E adevrat, nu exist bucurie fr durere:
Oh, dar cum ati putea regsi tihna statornic, pacea trainic pe pmnt?... Dragostea mea
pentru dumneavoastr, inutil s repet, va dinui pentru totdeauna. V rmn credincios
pn la moarte! M simt minunat acum, asteptnd s-1 vd n curnd pe singurul si unicul
meu prieten!"5
im
Dar glorioasa zi a premierei lui Tristan" aduse cu sine si un dezastru categoric. Pe cnd
regele adsta n Residenz scriind aceste rnduri adoratoare ctre Wagner, ctiva portrei
sosir pe neasteptate la casa cu numrul 21 de pe Briennerstrasse, cerndu-i
compozitorului s plteasc imediat suma de 2.400 de guldeni. Cu ctiva ani mai nainte,
pe cnd trecea printr-una dintre frecventele sale crize financiare, Wagner obtinuse un
mprumut de la o frantuzoaic bogat, pe nume Julia Schwabe. Aflnd despre situatia
prosper pe care si-o fcuse compozitorul n Miinchen, femeia pretinse firesc "s i se

napoieze datoria, n mod caracteristic pentru felul su de a fi, Wagner i ignor cererea,
n cele din urm, Julia Schwabe l angaja pe Herr von Schauss, un avocat consultant
miinchenez, s-i reprezinte interesele. Acesta l abordase pe Wagner de mai multe ori, dar
compozitorul refuzase s discute mcar despre problema acestei datorii restante. Avocatul
obtinuse n ultim instant un ordin judectoresc de executare silit care-1 autoriza s
confiste bunuri personale ale compozitorului n valoare echivalent cu suma de bani
neachitat. si astfel, pe 15 mai - ziua primei reprezentatii cu Tristan" - slujbasii
judectoresti l informar pe Wagner c trebuia s plteasc numaidect datoria sau
altminteri i se sechestra o parte din averea personal. Compozitorul nu dispunea ns de
bani lichizi, dar izbuti s-i retin pe executori pentru cteva ore, n timp ce Cosima porni
n grab s-1 vad pe rege. Fireste c Ludwig accept pe loc s-i-plteasc fr ntrziere
ntreaga datorie.
Un al doilea vizitator inopinat la resedinta compozitorului i aduse o veste si mai proast:
Mal vina Schnorr von Carolsfeld fcuse o baie fierbinte si-si pierduse
nebun
vocea. Prin urmare, nu mai putea s interpreteze rolul Isoldei n acea sear. Era prea
trziu s se ncerce mcar gsirea unei nlocuitoare. Wagner era distrus. Convins c si
ruinase cariera artistic, Wagner contramanda cu mare prere de ru reprezentatia de gal
din acea sear.
Un noian de zvonuri explodar n Miinchen: umbla vorba din gur-n gur c muzica
wagnerian barbar si slbatic distrusese glasul Malvinei, c Wagner era tinta unui
complot de asasinat, c von Biilow fusese amenintat cu pierderea vietii din pricina
infamantei insulte cu schweinehunde". Nimeni nu vroia s cread adevrul si gazetele
publicau cu bucurie articole n care-1 atacau fr crutare pe Wagner, srbtorind
zgomotos nenorocul care prea s-i mistuie pe compozitor si pe nefericitul su cerc de
prieteni.
Ludwig Schnorr von Carolsfeld si duse sotia s se odihneasc si s urmeze un tratament
balnear la Bad Reichenstall, lng granita austriac; se scurse aproape o lun pn ce
Malvina si recapt vocea. Data premierei cu Tristan und Isolde" fusese fixat pentru
10 iunie si un sentiment de nerbdare si curiozitate plutea n aer. Nimeni nu stia la ce s
se mai astepte si exista vaga bnuial c ar putea izbucni o revolt n orice moment al
desfsurrii premierei propriu-zise.
Ludwig se nftis la Teatrul curtii regale cu putin nainte de ora sase seara, cnd se ridica
n fine cortina, nvesmntat cu un gheroc simplu de culoare neagr si cu pantaloni cu
vipusc alb pe margine. O fanfar de trompete i anunt intrarea n loja regal si
suveranul nainta pn n dreptul balustradei ca s multumeasc publicului printr-un gest
larg din mn pentru ovatii. Sttea singur, desi bunicul su si alti membri ai familiei
193
Wittelsbach asistau la premier, nu li se ngduise accesul n loja regal. Regele nu dorea
s i se spulbere vraja muzicii wagneriene cu conversatii banale sau s mprtseasc
emotiile si impresiile serii cu altcineva.
Tristan si Isolda" se dovedi a f i o experient cu totul nou pentru toti cei prezenti. Nu se
mai produsese nici pe departe ceva ct de ct asemntor n lumea spectacolelor de oper.
Decoruruile erau stilizate, pe scen domneau interpretii rolurilor principale. Muzica se
revrsa tulburtor - oarecum nepmntean si impregnat de disperarea celor doi

ndrgostiti. Reprezentatia nsemn o corvoad pentru o bun parte a auditoriului. Cei

mai multi spectatori nu fuseser niciodat pn atunci pusi n situatia s asiste la un
spectacol artistic att de lung si de solicitant. La sfrsitul fiecrui act, unele persoane din
public fluierar n semn de dispret, spre loja n care sttea Wagner. Un dusman nversunat
al compozitorului, criticul de muzic Eduard Hanslick, declar la sfrsitul spectacolului:
Preludiul la Tristan si Isolda mi aminteste de o veche pictur italian nftisnd un
martir ale crui viscere se desir ncet din pntecul despicat ca firul de at de pe un
mosor."6 Dar majoritatea publicului izbucni n aplauze furtunoase; cu totii si ddeau
seama c acea sear era menit s rmn n istorie.
ns nimeni nu era la fel de impresionat ca Ludwig. Din cnd n cnd, de-a lungul
spectacolului, regele era zrit c-si nclesteaz minile pe balustrada lojei, lacrimi de
emotie siroindu-i pe obraji. Dup premier, coplesit de impresii puternice, se rentoarse n
apartamentele sale din Residenz si-i asternu pe hrtie cteva rnduri de adoratie
compozitorului.
194
Unicul meu! Divinul meu!
uH-'
Ce glorie! Ce perfectiune! Sunt n culmea fericirii!...
S m cufund... S m pierd - fr cunostint - n suprema fericire!
Ce oper sublim!
Devotat pe vecie - pn si dincolo de mormnt!"7
Trei zile mai trziu, Ludwig lu parte si la a doua reprezentatie, dar prezenta n loja
regal a detestabilului su unchi, Otto, fostul rege al Greciei, i tulbur plcerea celui deal treilea spectacol, asa nct Ludwig se retrase n grab si cu imens prere de ru.
Reveni totusi la reprezentatia din seara de l iulie si, dac se poate vorbi de o diferent, se
simti si mai miscat de efectele operei. Pe cnd trenul su poleit cu aur gonea prin
ntunericul noptii ctre castelul Berg, Ludwig era att de coplesit nct trase de cordonul
de alarm si vagonul se opri n drum cltinndu-se usor. Regele deschise usa vagonului si
prsi interiorul tapetat cu catifea si mpodobit cu mobile plusate, pentru a cutreiera
pdurile din mprejurimi, singur cu gndurile sale, prin desisul crngurilor, pn cnd
cerul se umplu de lumina zorilor. In cele din urm, se rentoarse la trenul care-1 astepta n
deprtare, rmas nemiscat pe o linie singuratic si, cu o cascad de aburi, locomotiva si
continu drumul ctre Berg n timp ce mijea de ziu peste tinuturile bavareze.
Sotii Schnorr si luar un scurt repaus, apoi se napo-iar n Miinchen pentru alte
reprezentatii. Schnorr von Carolsfeld interpret rolul lui Erik din Der fliegende
Hollnder" si ddu un concert particular compus din fragmente din Siegfried", Das
Meistersinger von Niirnberg", Die Walkiire" si Das Rheingold". Pe 13 iulie, el si
Malvina se rentoarser la Dresda. Trei zile
195
mai trziu, Schnorr se mbolnvi de reumatism; declinul su se produse uimitor de
repede. Cntretul muri subit dup nou zile, murmurnd ncetisor ultimele cuvinte:
Adio, Siegfried! Consolati-1 pe Richard al meu!"8
Tristan si Isolda" exercit o extraordinar nrurire asupra vietii lui Ludwig. Desi si alte
opere wagneriene atinser o coard tainic n inima regelui, prima reprezentatie cu
Tristan" i demonstra fr tgad c prin propria putere si influent ar putea s dea viat

visurilor sale. Lohengrin" si Tannhuser" se bucuraser de succes nainte ca Ludwig s1 ntlneasc pe Wagner; dar fr sprijinul si devotamentul regelui, Tristan und Isolde"
n-ar fi vzut probabil niciodat lumina rampei. Astfel, date fiind mprejurrile, animat de
mndrie si de ncredere n capacitatea sa de a purta arta n triumf mpotriva tuturor
obstacolelor, Ludwig se porni s modeleze lumea dup visurile sale, o lume nnoit din
temelii, singura n care si putea gsi refugiul.
796
13
Jiudwig si Wagner mpotriva ntregii lumi
-a lungul anului 1865, Ludwig si dedic aproape tot timpul si acord o deosebit atentie
problemei construirii unui nou teatru festiv pentru Wagner. Gottfried Semper, un arhitect
renumit din Ziirich, veni de cteva ori la Munchen si se ntlni att cu regele, ct si cu
Wagner,. discutnd despre detaliile acestei moderne replici a amfiteatrelor grecesti si
chiar pregtind machete. Dar pe msur ce proiectul avansa, Wagner si pierdu interesul
din pricina opozitiei crescnde si ncerc, fr succes, s-1 conving pe Ludwig s
abandoneze planul, ns suveranul era ferm hotrt s-si vad dorintele mplinite si desi
guvernul i punea n cale piedici aproape insurmontabile, se comporta autoritar. Cnd si
Ludwig nsusi se satur n cele din urm de aceast grea trud si renunt la proiectul fr
sanse de reusit, nici nu se osteni mcar s-1 informeze pe arhitectul Semper cruia-i
comandase lucrarea. Semper se vzu silit s solicite daune n instant si cstig procesul
intentat coroanei regale n 1869.
797
Episodul legat de Festspielhaus" si maniera n care fusese tratat nu-i onorau nici pe rege,
nici pe compozitor. Cu toate c Wagner se mpotrivise proiectului dup cteva luni,
publicul continua s cread c rmsese totusi principalul su scop. Muzicianul devenea
din ce n ce mai nepopular n Miinchen. n vara lui 1865, n timp ce Ludwig si Wagner si
srbtoreau triumful repurtat de Tristan si Isolda", trei oameni influenti din guvernul
bavarez si unir fortele devenind cei mai virulenti dusmani ai compozitorului; n afar de
Pfistermesiter si Pfordten, regele si Wagner se alarmau acum n legtur cu prezenta n
crdsie a baronului Sigmund von Pfeuer, seful politiei miincheneze. mpreun, acesti trei
puternici ai zilei lucrau cu rvn pentru decderea compozitorului.
n perioada repetitiilor finale pentru Tristan si Isolda", Ludwig i expedie o scrisoare lui
Pfordten prin care-i cerea s redacteze dou comunicate oficiale si s le difuzeze n
numele su. Primul trebuia s anunte c nu putea s ntreprind nici o cltorie n acel an
din pricina snttii subrede, pe cnd cel de-al doilea reclama ca adevrata natur a
relatiilor sale cu Wagner s fie expus n pres amnuntit si clarificat publicului bavarez.
Pfordten se nvoi cu prima solicitare a regelui, desi stia foarte bine c nimic nu era n
neregul cu starea sa de sntate. Dar, n ce priveste cea de-a doua cerint, situatia se
schimba ntru totul. Nea vnd cunostint de adevrata natur a raporturilor dintre rege si
compozitor, Pfordten i scrise lui Pfistermeister pe 28 mai c nu se simtea n stare s
prezinte o declaratie public n aceast chestiune. In plus, afirm c socotea- de datoria
lui s: explice pn n cele mai mici detalii presentimentele inspirate de cazul Wagner Biilow fiecrui om care-1 ndrgeste pe Rege
198
nebun

cu credint si sinceritate, fapt ce... l va apra de un prejudiciu, din nefericire tot mai
apropiat pe zi ce trece... Convingerea mea este c von Biilow trebuie s fie destituit din
post de ctre Maiestatea Sa si cu ct mai devreme, cu att mai bine. Ct despre Wagner,
toate contractele ncheiate cu el trebuie s fie respectate, dar se cuvine ca relatiile
personale ntre Rege si compozitor s nceteze imediat, dac Maiestatea Sa tine s evite o
eventual slbire a prestigiului su att n tar, ct si n strintate."1
O atare animozitate fat de muzician l nelinistea nespus de mult pe Ludwig. La nceput,
i venise destul de usor s ignore curentul opiniei publice, dar pe msur ce timpul se
scurgea si atacurile presei si ale curtenilor influenti se nteteau, regele deveni mai
preocupat de posibilele consecinte asupra pozitiei si popularittii sale. Se consult cu
Pfist'ermeister si cu Pfordten n privinta judectii publicului si acestia, oferindu-li-se pe
tav un prilej att de rar, profitar la maximum ca s-1 demaste pe compozitor si-i cerur
sefului politiei, Pfeufer, s ntocmeasc un raport amnuntit asupra situatiei. Regele primi
raportul pe 31 mai.
In relatrile lui, Pfeufer analiza n linii generale, judecnd prin propria-i prism,
principalele trei grupuri care i se mpotriveau lui Wagner. Primul era alctuit din cei care
cptaser aversiune fat de compozitor pur si simplu pentru c-1 considerau un venetic.
Urmau cei care socoteau c abuza de trezoreria regal. Dup prerea lui Pfeufer, acest al
doilea grup se compunea din cei: ce calculaser miile de guldeni estorcate deja de
Wagner de la Maiestatea Sa si pe care va continua s le stoarc prin siretenie, si nu-si
puteau nchipui ce profit va aduce muzica wagnerian. Aceast opinie este cea mai putin
799
periculoas, ntruct nu se justific nicidecum. Chestiunea costurilor l priveste exclusiv
pe Rege si deci pe nimeni altcineva - prere mprtsit de oameni rationali, care, desi
dusmani ai compozitorului, recunosc pe deplin dreptul Suveranului de a-si cheltui banii
proprii cnd si cum crede de cuviint. Asa-numita Clic Financiar, care ar avea s obtin
capital politic din aceast chestiune a cheltuielilor, nu trebuie asadar s fie luat n serios.
Altfel stau lucrurile cu cel de-al treilea grup - format din cei ce numr ceasurile si zilele
petrecute de Maiestatea Sa n sihstrie si spun: Regele nostru trieste cu totul retras,
ascuns de ochii lumii; nu primeste aproape pe nimeni din cercurile oficiale, militare,
savante sau artistice. si omul vinovat de aceast izolare este chiar Richard Wagner, care
1-a adus pe rege n situatia s nu accepte dect compania lui, petrecnd intim ore n sir
sau, dac nu verbal, atunci prin scrisori, ca si n situatia s omagieze numai genul su de
muzic si poezie si s nu manifeste pic de interes pentru restul lumii. Acesta este punctul
de vedere care are cei mai multi si mai influenti prozeliti n toate pturile societtii ncepnd cu aristocratia si terminnd cu burghezia. si cu ct se nrdcineaz mai adnc
aceast prere a respectivelor clase sociale, cu att se pericliteaz situatia Regelui, de
vreme ce se subrezesc atasamentul si veneratia fr de care nici un crmuitor nu poate
crmui cu adevrat.
Ne vom ntreba atunci: Ce e de fcut? Trebuie Regele s-1 alunge pe Wagner? Aceasta
ar nsemna s cerem prea mult de la o inim tnr, candid, poetic si cu nclinatii
romantice. Prin urmare, rspund categoric Nu! la aceast ntrebare. Richarg Wagner
poate rmne aici dac Regele se hotrste s renunte la viata de ermit si
200
Degete nebun

 pstreze o legtur strns cu naltii demnitari ai statului si cu personalittile publice.

Oficialittile, ministrii, marii demnitari si ofiterii ar trebui s fie invitati mai des la Curtea
regal; actuala etichet care se mai aplic numai n Spania, Austria si Bavaria, se cuvine a
fi abolit sau modificat; Regele ar trebui s mearg la concertele de la Odeon si s nu-si
limiteze aparitiile publice la teatrele n care se interpreteaz operele lui Wagner; nalta
societate ar trebui s se distreze la balurile, banchetele si concertele Curtii regale."2
Ca s fim impartiali fat de Wagner, se cuvine s spunem c regele se izolase de restul
lumii de bunvoie si nesilit de nimeni. Dar rmase ntiprit n mintea oamenilor
perceptia c o influent nefast se insinuase ntre poporul bavarez si tron. Mesajul
implicit din raportul lui Pfeufer era totusi judicios si temeinic: dac Ludwig nu ncepea s
tin legtura cu ceilalti, dac nu era vzut mai des n public, mplinindu-si ndatoririle
regesti, atunci atitudinea ostil fat de prietenia lui cu Wagner avea fr ndoial s
persiste.
Constient de opozitia nempcat, Wagner ncercase n mod nesbuit s-1 determine pe
rege s-si reorganizeze cabinetul si s ngrdeasc puterea lui Pfistermeister. Wagner i
suger c ar trebui s nfiinteze o nou functie, numit trezorierul casei regale n
chestiunile de finantare a artei, post al crui detintor urma s-si asume ntreaga
rspundere pentru alocarea de fonduri n proiectele artistice ale regelui. Compozitorul l
rug pe Ludwig s-1 desemneze pe baronul Karl von Moy n noua pozitie care
presupunea si directoratul asupra tuturor teatrelor si orchestrelor; posesorul functiei
trebuia s repartizeze si s distribuie dintr-un buget anual sumele de bani desti201
nate unor astfel de preocupri si artistilor implicati n diverse proiecte, precum si s
supravegheze construirea Teatrului festiv propus, n conformitate cu dorintele regelui.
Totusi, dup o temeinic chibzuint, Ludwig refuz s se angajeze ntr-o att de
important remaniere a cabinetului, stiind c s-ar confrunta cu o mpotrivire furibund
din partea naltilor demnitari.
Desi regele considera c relatiile sale cu Wagner reprezentau o problem strict personal,
nu putea evita faptul c nepopularitatea care se abtuse ca un flagel asupra
compozitorului ncepuse deja s afecteze si imaginea tronului. Ludwig alegea n mod
deliberat s nu participe la importante obligatii oficiale, fie ca s-si petreac timpul cu
Wagner, fie ca s se retrag din ce n ce mai des n solitudinea pdurilor alpine. In vara lui
1865, i asternu cteva cuvinte pe hrtie fostei sale guvernante: Sunt fericit; si sunt
bucuros de menirea pe care mi-a druit-o Dumnezeu; acum, m odihnesc putin dup
dificilele lucruri pe care le-am avut de fcut si iarna viitoare mi voi relua cu forte
proaspete munca. Intentionez s studiez foarte serios si voi face tot ce-mi st n putint ca
s aduc fericirea iubitului meu popor."3 Cu toate acestea, destul de curnd, se izola
dinadins de semenii si. Mai mult dect orice pe lume mi doresc s fiu singur", i
mrturisea mamei sale.4 si petrecea ore nesfrsite cutreiernd prin codri, clrind ntr-un
galop ametitor, solitar, nensotit de nimeni, cu exceptia unui rndas la grajd care se lupta
din rsputeri s tin pasul cu el.
Ludwig si afisa cu ostentatie dispretul fat de opinia public si de bunul simt. Cnd
sicriul cu trupul nensufletit al tatlui su fusese transportat pe un catafalc de
fygele nebun
onoare spre mormntul din cripta familiei de la Theati-nerkirche, Ludwig nu se alturase

convoiului, pretextnd o indispozitie. Nu-i plcuser niciodat festivittile militare si

refuza s asiste la manevrele trupelor, invocnd din nou scuza c nu se simtea bine.
Totusi, nimeni nu se lsa amgit si frecventele refuzuri ale regelui l ndemnar pe un
nalt demnitar s noteze: Dac Regele poate s clreasc opt-zece ore n sir prin pcl
si bezn fr s-si pun n primejdie sntatea, atunci Maiestatea Sa trebuie s fie n stare
s-si consacre cteva ceasuri din timpul su si Armatei/'5 Desele lui absente din capital cutndu-si refugiul fie la Hohenschwangau, n castelul Berg, fie n vreo ndeprtat
caban de vntoare din Alpi - ncepeau deja s dea nastere la o grmad de comentarii
nefavorabile n Miinchen. Toate acestea se constituiau n semne prevestitoare de ru
pentru timpurile ce aveau s vin.
203
14
urtuna iminenta
Spre sfrsitul verii lui 1865, Wagner rmsese iar fr bani. Ludwig i dduse n dar o
caleasca si suma de l .200 de guldeni pentru cheltuielile de ntretinere, iar pe l august,
consimtise s-i mreasc stipendiul de la 5.000 la 6.000 de guldeni. si chiar si asa nu era
de ajuns. La o sptmn dup ce-i acordase cresterea subsidiului, Ludwig primi o
scrisoare din partea compozitorului.
Mi-am cntrit acum conditiile necesare pentru existenta mea pe pmnt. Dac mi se vor
respinge, vointa m va prsi. Nu-mi mai pot dori nimic altceva, ca atare, pentru mine
nsumi. Dac socotiti c e foarte greu, atunci refuzati-mi acest lucru; asta mi va fi soarta.
Dar oamenii obisnuiti si lumea n general m consider deja mult mai cptuit, pus la
adpost de orice nevoi; mcar atta lucru e sigur. Poate c n cele din urm nu v va fi
att de greu. Dar, nc o dat: eu - nu cer nimic pentru mine! - Afirm asta fr nici cea
mai mic amrciune, cu inima blajin, senin si calm."1
Asadar, cu alte cuvinte, dac Ludwig nu-i asigura mai multe fonduri, atunci nu aveau s
mai fie create alte
204
nebun
opere. Ernest Newman scria ironic despre pretentiile lui Wagner: Prin urmare, nc o
dat, dup cum se observ, preamritul compozitor nfrunta cu stoicism o suprem
renuntare. Fr cea mai mic amrciune, cu toat sinceritatea si cu snge rece, acest om
rbdtor nu vroia nimic pentru sine nsusi - nimic altceva dect alti 200.000 de guldeni
din visteria regal bavarez."2
Nu se stie cum a reactionat Ludwig la noua solicitare a prietenului su. Suma era enorm
si, dac ar fi fost onorat, ar fi declansat cu sigurant un mare protest public mpotriva
compozitorului. De fapt, solicitarea celor 200.000 de guldeni nsuma dou propuneri
diferite, n acest sens, Wagner declarase n scris:
1) Maiestatea Sa Regele mi va ncredinta cu scutire de chirie si pe ntreaga durat a
vietii mele proprietatea care-i apartine situat pe Briennerstrasse, la numrul 21; 2)
Folosinta bunurilor patrimoniale totaliznd dou sute de mii de guldeni, de asemenea pe
toat durata vietii mele, suma sus-mentionat urmnd s-mi fie distribuit n asa fel nct
40.000 de guldeni n numerar s-mi fie transferati n viitorul imediat; restul sumei,
administrat de Trezorierul cabinetului regal, cu o dobnd de numai cinci la sut, s-mi
fie pus la dispozitie n vrsminte trimestriale de cte 2.000 de guldeni fiecare; n
schimbul prezentelor prevederi, toate anuittile si subventiile acordate mai nainte de

Maiestatea Sa, mpreun cu stipulatiile n plus fat de aceasta, vor fi considerate ca

revocate si anulate."3
Aceast ntelegere i-ar fi garantat lui Wagner un venit anual de 8.000 de guldeni - fr
ndoial o sum considerabil, dar comparabil n egal msur cu stipendiile primite de
multi muzicieni si compozitori din aceeasi
;
205
epoc. Pe lng toate acestea, chiar si dup un an si jumtate de la sosirea sa n Munchen,
Wagner se gsea tot mai nglodat n datorii si avea nevoie disperat de bani ca s-si
plteasc creditorii. Ludwig cunostea situatia compozitorului si de aceea i acordase, doar
cu o sptmn mai devreme, o mrire a stipendiului; date fiind ns mprejurrile, se
prea c pn si aceast sum generoas nu era suficient.
Judecnd la suprafat, noile pretentii ridicate de Wagner apreau drept revolttoare; si
totusi, nu erau att de nentemeiate cum credeau multi dintre demnitarii cabinetului
bavarez, n momentul n care compozitorul si formulase aceste noi solicitri, intra n cel
de-al doilea an al contractului su valabil pe termen de trei ani, ncheiat cu regele, si prin
care se obligase s termine si s pregteasc pentru prezentarea pe scen ntregul ciclu al
Nibelungilor, pn n octombrie 1867. Desi compozitorul lucrase n ritm destul de intens
la Siegfried", nu avea sanse prea mari s isprveasc seria de patru opere n timp util
pentru a respecta termenul de predare a partiturilor. Potrivit clauzelor din contractul
semnat de Wagner cu un an mai nainte, dac pn la sfrsitul lui octombrie 1867, nu-si
ndeplinea toate obligatiile si anume ducerea la bun sfrsit si montarea ntregii tetralogii
Inelul Nibelungilor", toti banii primiti de la visteria regal trebuiau s fie restituiti
imediat.
In afar de stipulatiile contractului din octombrie 1864, Wagner avea motive ntemeiate
s se frmnte n privinta propriei sigurante. Ludwig al II-lea si exprimase deseori
nemultumirea fat de pozitia lui nsusi; dac ar fi fost silit s abdice sau ar fi murit pe
neasteptate, Wagner ar fi rmas legat de un contract restrictiv si n-ar fi exis206
'
tat nici cea mai infim sans ca prezumtivul succesor la tron s se arate la fel de
ntelegtor. Cu toate c primise sume de bani considerabile, n realitate, compozitorul nu
prea se putea luda c se navutise: vila somptuoas de la Briennerstrasse nu-i apartinea
n mod legal si dac n-ar fi reusit s ndeplineasc angajamentele din contractul semnat n
octombrie 1864, s-ar fi pomenit n mod teoretic aruncat pe drumuri. Pozitia sa oficial,
salariul si veniturile viitoare erau toate strns conditionate de mplinirea ncununat de
succes a obligatiilor din contractul n vigoare. Dac i s-ar fi ntmplat ceva neplcut lui
Ludwig, Wagner s-ar fi confruntat nu numai cu trista perspectiv de a-si pierde pozitia si
cminul tihnit, ci ar fi fost si silit s ramburseze mii de guldeni de care nici nu mai
dispunea. Un nou contract prea s fie singura solutie pentru a-si asigura viitorul.
Era pesemne inevitabil ca Ludwig s-i accepte cererile; n-avea de ales dac dorea s-1
tin pe Wagner n Miinchen. Nu urma s fie totusi o capitulare total. Regele i spuse lui
Pfistermeister s-1 informeze pe compozitor c avea s-i pun imediat la dispozitie suma
de 40.000 de guldeni. Dar nu urma s primeasc restul de 160.000 de guldeni pentru a-i
investi; ci, mai degrab, visteria regal va pstra grosul banilor si-i va plti lui Wagner n

transe echivalente cu ceea ce estima s cstige din dobnzi si anume 8.000 de guldeni pe
an. Desi acest aranjament i garanta compozitorului primirea exact a aceleasi sume
prevzute n oferta sa, Wagner se nfurie cnd afl de detalii. Se asteptase n mod evident
ca regele s-i aprobe toate calculele si propunerile.
Pe 10 octombrie 1865, Ludwig i aduse la cunostint lui Wagner niste conditii: cei 40.000
de guldeni, desi alo207
cti compozitorului, nu puteau fi utilizati de acesta dup bunul plac; trebuia s-i
foloseasc numai pentru cheltuielile curente de ntretinere. De vreme ce Wagner plnuise
s-si achite din aceast sum vechile datorii, se simtea frustrat si nu sovi s-i aduc
regelui la cunostint aceast stare de fapt.
Negocierile continuar o sptmn n sir. Wagner socotea c Ludwig l nselase n
privinta conditiilor stipulate n noul contract, ntruct regele i lsase la nceput impresia
c-i accept toate cererile. Pfistermeister era att de exasperat de ntreaga afacere, nct
primise permisiunea din partea lui Ludwig de a fi nlocuit din postul neoficial de
intermediar ntre rege si compozitor. Misiunea de neinvidiat czu pe capul lui Johann von
Lutz, subsecretarul lui Pfistermeister. Totusi, doar patru zile mai trziu, Ludwig se
mbuna si-1 ncunostint pe Wagner c putea dispune de cei 40.000 de guldeni dup cum
gsea de cuviint.4
Wagner se bucur de acest partial triumf. Dar publicul miinchenez era scandalizat de
aceast nou donatie din trezoreria regal; cel putin presa ncercase satisfactia de a fi aflat
despre umilinta ndurat de compozitor pentru a-si cpta n cele din urm banii. Se
relateaz c, n ziua fixat pentru ncasarea sumei de 40.000 de guldeni, Wagner o trimise
pe Cosima von Biilow la trezoreria regal. Cnd ea ajunse acolo si prezent ordinul de
plat, functionarul de serviciu o inform, ncntat peste msur, dup cum s-ar putea
bnui, c trebuia s primeasc jumtate din sum n monede, deoarece nu mai rmseser
suficiente bancnote. Impasibil, Cosima comand dou trsuri si solicit s fie escortat
de politie; ea nssi ajut la ncrcarea sacilor cu bani n clesti, apoi porni la
208
/e nebun
drum pe strzile miincheneze ctre adresa din Brienner-strasse, numrul 21.
O dat ce aceste dificultti financiare fur lsate n urm, Ludwig l invit pe Wagner s
petreac mpreun o sptmn la Hohenschwangau. Compozitorul sosi la micul castel pe
11 noiembrie. Guvernul bavarez nu privea cu ochi buni acest aranjament, iar
Pfistermeister solicitase s fie scutit de obligatia de a face parte din suita regelui n
perioada celor sapte zile, ntr-att de suprtoare gsea prezenta muzicianului, n locul
su, cabinetul l trimise pe Lutz, care ncerc s-1 influenteze pe Wagner s sustin
anumite msuri politice proprusace n cursul ntrevederilor sale cu regele; cnd Wagner l
refuz categoric, Lutz i oferi o sum urias de bani cu conditia s prseasc Miinchenul pentru totdeauna. Dar, beneficiind n aparent de acces nelimitat la rege si la trezoreria
regal, Wagner l concedie pe Lutz cu mnie si fr ntrziere.
Sptmna petrecut la Hohenschwangau se scurse repede pentru Ludwig. n fiecare zi, el
si Wagner se plimbau ndelung pe malurile lacului Alpsee. Cutreiernd printre frunzele
czute si petice de brum asternute pe trm, discutau cu pasiune despre cele mai recente
proiecte ale compozitorului, ntorsi la castel, si compuneau unul celuilalt scrisori

nflorite, de devotament vesnic, ntr-o dimineat rece si cu ninsoare deas, Wagner se

trezi din somn n sunetele de fanfar dintr-un fragment din actul al doilea al operei
Lohengrin", interpretat la cererea regal de un grup de oboisti cocotati pe crenelurile
turnului. Dup ce compozitorul se rentoarse n Miinchen, se desfsur n fiecare sear un
straniu spectacol pe trmurile lacului Alpsee. Ludwig, care se delecta cu focurile de
artificii, poruncea s i se aprind cu sutele pe malul
de dedesubtul castelului, strnind atentia oamenilor curiosi din micul sat de lng
Hohenschwangau. Stnd la marginea lacului, regele urmrea avid spectacolul puzderiilor
de scntei. Curnd, o enorm luntre cioplit n form de lebd se ivi din desisul de
trestii, cu un Lohengrin tronnd falnic, pe cnd luneca pe apele nghetate. Era printul Paul
von Thurn und Taxis, travestit n Cavalerul Lebedei, n timp ce Paul juca rolul lui
Lohengrin, o orchestr ascuns privirilor intona pasaje muzicale adecvate. Ludwig se
desfta cu acest tablou vivant, dar stenii, vrjiti de jocul luminiscent al focurilor de
artificii, asistau asisderea la bizarul spectacol nocturn. Vestea se rspndi cu o iuteal
extraordinar pn n Miinchen si capitala bavarez se perpelea n discutii aprinse despre
ciudteniile petrecute n locul de refugiu al regelui.
Pe 13 noiembrie 1865, n vreme ce Ludwig si juca bine rolul de amfitrion al lui Wagner,
gazeta Anzeiger" din Niirnberg public un articol intitulat Cuvinte sincere ctre Regele
Bavariei si ctre poporul su cu privire la Secretariatul de cabinet". Autorul cuvintelor
sincere" scria c Ludwig se izola de popor nu din pricina vreunui cusur al su ori a
influentei vreunei persoane strine, ci numai din cauza secretariatului de cabinet, care-1
constrngea s comunice cu lumea numai prin intermediari. Editorialul, un atac usor
voalat la adresa lui Pfistermeister, califica functia de secretar de cabinet drept complet
neconstitutional" ,5
Desi, dup ct se prea, Wagner n-avea nici un amestec n publicarea articolului, toat
lumea si nchipuia c instigatorul din umbr fusese el. Ludwig nsusi era prea ncntat de
prezenta compozitorului la Hohenschwangau
nebun
ca s se mai intereseze de pres. Dou sptmni mai trziu, regele se ngrozi totusi s
descopere c ziarul Volksbote" ripostase la Cuvinte simple" cu un articol care-1
condamna fr menajamente pe Wagner. Desi nu-1 acuza ftis pe compozitor c ar fi fost
autorul editorialului din Anzeiger", se atrgea atentia c n mprejurrile date, exist
motive ntemeiate s credem c nu e exclus s fi fost prevenit ntru totul de continutul
lui". Ziarul semnala cu meticulozitate diversele cadouri si subsidii oferite de rege
compozitorului, adunnd cifrele una cte una si fcnd socoteala global, n detalii
devastatoare, pn ce ajunse, n mod eronat, ns, la 190.000 de guldeni. Articolul se
sfrsea cu aprarea lui Pfistermeister si a administratorului trezoreriei regale, Julius
Hofmann: Acesti doi oameni sunt pe punctul de a fi nlturati pentru ca anumite pofte
mistuitoare de estorcare a Visteriei Regale s poat fi satisfcute usor."6
Dac intentia autorului Cuvintelor sincere" fusese s-1 mping pe Wagner ntr-o disput
public, reusise n mod admirabil. Compozitorul, furibund n urma a-cestui atac, si
descarc mnia ntr-o scrisoare ctre rege, recomandndu-i ca Maximilian von Neumayr,
care detinuse mai nainte functia de ministru de interne, s fie numit de urgent sef al
cabinetului, n locul lui Pfistermeister. i trimise de asemenea o copie dup articolul din
Volksbote". Cu toate astea, Ludwig refuz s ia n considerare schimbarea solicitat, i

rspunse n scris compozitorului pe 27 noiembrie:

Am cntrit sfatul dumneavoastr cu mult grij. Puteti fi ncredintat, dragul meu, c tot
ce v scriu ca rspuns nu e rezultatul unor consideratii pripite si superficiale... Am avut
cele mai serioase motive s-1 destitui
211
pe Neumayr si s-i retrag ncrederea pe care si-o cstigase o vreme ... asa nct ar fi ntru
totul o inconsecvent din partea mea s m las acum pe mna acestui om -mpotriva
cruia am toate motivele s fiu profund nemultumit - necum s-i mai ncredintez
formarea unui nou Cabinet. Nu ncape ndoial c Pfistermeister este mediocru si stupid;
nu-1 voi mai mentine mult timp n fruntea Cabinetului. Dar s-i demit n acest moment,
pe el si pe ceilalti membri ai Cabinetului, nu mi se pare oportun; conditiile nu sunt coapte
nc. Afirm acest lucru n mod categoric: si credeti-m pe cuvnt, am argumente solide.
Articolul pe care mi 1-ati trimis este scris n mod scandalos... Veti fi probabil surprins
cnd v voi spune c Guvernul meu n-a avut nici un amestec, orict de ciudat vi s-ar
prea."7
n aceeasi zi n care Volksbote" publica articolul, Wagner replica n Neueste
Nachrichten" printr-un scurt comentariu nesemnat; n acesta, i ataca pe membrii
cabinetului regal ale cror nume nu trebuie s le pomenesc, de vreme ce sunt n Bavaria
obiectul dispretului si al indignrii generale". Compozitorul pretindea c ei criticaser
prietenia de nezdruncinat care-i uneste pe Rege si pe Wagner" cu scopul de a-si salva
pielea. Wagner mai scria:
Puteti fi siguri de un lucru: nici nu se pune problema ca vreun demnitar sau vreun
politician s fie atacat de Wagner; este pur si simplu o afacere prin care se urmresc
interese personale de cea mai josnic spet si asta de ctre un numr foarte mic de
indivizi; si ndrznesc s v asigur c o dat cu nlturarea a dou sau trei persoane care
nu se bucur nici de cel mai mic respect din partea bavarezilor, att Regele, ct si poporul
bavarez
212
nebun
vor fi eliberati o dat pentru totdeauna de aceste necazuri."8
Desi articolul era anonim, ntregul Miinchen stia c Wagner l scrisese. Era unica
persoan care avea numai de cstigat de pe urma ndeprtrii dusmanilor si din cabinet.
Compozitorul si agravase situatia prin faptul c trse numele regelui n gura presei; n
ziua aparitiei acestui articol, cnd Ludwig l ntreb, compozitorul minti si invoc
ignoranta drept scuz, negnd c ar fi avut cunostint de continutul comentariului
naintea publicrii. Dar Wagner stiuse de bun seam adevrul.
Pfistermeister nsusi se angaja n polemic pe 30 noiembrie cu o scrisoare deschis
dispretuitoare, publicat de oficiosul guvernului Bayerische Zeitung". Pfistermeister
tgduia toate alegatiile din articolul tiprit n Nachrichten", a crui paternitate este
ndeajuns de evident din stil si din modul de alctuire".9 n calitatea sa de secretar de
cabinet, e greu de crezut c s-ar fi antrenat ntr-o asemenea dezmintire public si n
denuntarea compozitorului fr asentimentul regelui.
Wagner i scria lui Ludwig:
Dac m simt chemat de soart s ndeplinesc o misiune mreat si nobil pentru
nltimea Voastr si pentru tar, acest lucru trebuie s rmn secretul nostru exclusiv.

Nimeni nu trebuie s stie c eu v-am deschis ochii. De aceea, sfatul meu rmne acelasi
ca nainte: destituiti-1 imediat pe Pfistermeister si, n acelasi timp, desemnati-1 pe
Neumayr s v sftuiasc cu privire la formarea unui nou Cabinet. Prima dintre aceste
actiuni i va alarma pe oponentii dumneavoastr si-i va paraliza totodat, iar cea de-a
doua va arta ntregii tri la ce se poate astepta din partea dumneavoastr. Prudenta si
213
dreptatea merg mpreun: legtura lor este pur, salutar pentru binele poporului si al
Bavariei... Alungati-v gndul c numirea lui Neumayr v va aduce umilint; Regele nu
poate fi niciodat nedrept, mai ales cnd mparte dreptate. Nedreptatea este strns legat
de tot acest sistem putred, pe care, nteleptit de aceast tragic ntorstur a
evenimentelor, intentionati acum s-o strpiti... Regele meu! Actionati repede si hotrt!
Pe ct de temerar sunteti, si pe ct de mult v iubesc, aproape tot att mi doresc s v vd
n saua calului, intrnd cu bucurie n Miichen, chemndu-1 imediat pe Neumayr si
punnd de ndat lucrurile pe fgasul cel bun, ca un adevrat erou!"10
Wagner ar fi trebuit s aib destul bun simt ca s nu-1 mping pe rege n arena politic;
Ludwig si apra cu gelozie prerogativele regale si nu primea favorabil nici un sfat
nesolicitat, chiar dac venea din partea celui mai ndrgit prieten. Rspunsul su la
scrisoarea compozitorului era tios: Acel articol din Neueste Nachrichten n-a reusit cu
nimic s-mi otrveasc ultimele zile ale sederii mele aici. A fost nendoielnic scris de
unul dintre prietenii dumneavoastr care a crezut c v face un serviciu n acest chip; din
nefericire, n loc s v ajute, n-a izbutit dect s v aduc prejudicii."11
Disputa intrase din nou n arena opiniei publice, dar, de data aceasta, compozitorului i
lipsise judecata sntoas ca s se salveze si s nu se expun oprobriului general.
Zgazurile erau deschise. Revista satiric Punsch" si umplu paginile cu caricaturi ale lui
Wagner si public o parodie plin de venin dup Tatl Nostru", intitulat Rugciunea
de dimineat a unui om modest":
Dumnezeul meu atotputernic, tine-m sntos si n
214
Degete nebun
viat. Las-m s m bucur n continuare de csuta mea, de grdina si de venitul muncii
mele si binevoieste s-mi druiesti alti 100.000 de guldeni, dac nu toti odat, atunci
mcar n rate. Bunule Dumnezeu, binecuvnteaz pe toat lumea de pe pmnt, mai ales
pe acei care sunt nzestrati cu o voce puternic de tenor si care-mi pot fi de mare folos. Te
rog struitor, d-le puterea tuturor celor suferinzi. Dar Te implor, n acelasi timp, pogoar
o apoplexie sau vreo molim asupra a doi-trei pctosi care nu se bucur deloc de respect
n ocrmuirea bavarez, asa nct s mi-i scoti de tot din calea mea, de pe acest pmnt si
s le ngdui s se odihneasc n pace. Amin!"12
Se repeta scandalul cu Lola Montez: animozitatea public, atacuri n pres la adresa
favoritului regal, suveranul nsusi fiind trt n controvers. Afacerea Wagner ajunsese la
crescendo; ca partizani ai supravietuirii durabile a tronului, apropiatii regelui, de la
membri ai familiei pn la ministri si clerici, se pregtir cu totii s exercite presiuni
asupra lui Ludwig ca s ia decizia inevitabil. Totusi, planurile lor urzite n ascuns si
ntrunirile pripite aveau s devin inutile: n pofida pasiunii nebune pentru compozitor si
muzica lui, Ludwig si pstra nc credinta n caracterul sacru al datoriei sale regale de
care nu era dispus s se lepede din pricina unei nesbuinte personale. Evenimentele

periculoase din 1848 nu trebuiau s se mai produc: urma ca Wagner s plece neaprat.
275
15
xilul
furtuna care schimb att de brusc prerea regelui si-1 izgoni pe Wagner din Miinchen se
dezlntui pe 7 noiembrie 1865. n acea zi, Lutz l ntreb pe Pfordten despre posibila
nfiintare a unui portofoliu ministerial, special, n probleme de art, conform propunerii
lui Wagner. Pfordten primi aceast informatie cu oarecare neliniste, i rspunse lui Lutz
c spera ca regele s chibzuiasc adnc nainte s dispun o restructurare a Cabinetului
n conformitate cu ideile lui Richard Wagner". Pfordten continu:
Bavaria loial va continua, desi cu nemultumire, s se mpace cu aceast situatie n care
banii ce ar putea seca lacrimile attor oameni sunt tocati de Wagner si de acolitii si dac aceasta este dorinta Regelui; dar m tem c Bavaria nu va tolera prietenia Regelui
ei cu Richard Wagner. Prin urmare, o implor pe Maiestatea Sa, n numele meu, s nu ia
nici o hotrre pn ce nu se ntoarce n Miinchen si nu ascult ce am a-i spune."1
Regele i ddu rspuns n aceeasi zi. Desi cunostea c Wagner ajunsese subiectul de
conversatie al ntregii ca216
nebun
pitale, l ndemn pe Pfordten s nu cread zvonurile de sorginte politic ocult. Toate
legturile sale cu Wagner, l asigur el din nou pe ministru, se limitau la domeniile'
muzicii si artei.
Pfordten nu se ls ns convins. I se oferise n dar o ocazie mult prea favorabil de a-1
alunga pe Wagner din capital ca s abandoneze chestiunea pur si simplu. Pe l decembrie,
i scrise regelui:
Maiestatea Voastr a ajuns acum la o rspntie fatal de drumuri: trebuie s alegeti ntre
dragostea si respectul credinciosului popor si prietenia pentru Richard Wagner. Acest
om, care are ndrzneala s afirme c importanti membri ai Cabinetului ce si-au dovedit
loialitatea nu se bucur ctusi de putin de stima bavarezilor, este el nsusi dispretuit de
fiecare ptur social a comunittii, de la care numai Tronul poate astepta sprijin; mai
este desconsiderat nu doar pentru nclinatiile sale democratice (n care adevratii
democrati nu cred), ci si pentru ingratitudinea si ftrnicia fat de prieteni si binefctori,
pentru luxul nemsurat si extravaganta depravat, pentru nerusinarea cu care exploateaz
favorurile nemeritate acordate de Maiestatea Voastr. Iat opinia mprtsit nu numai de
nobilime si de cler, ci si de respectabila clas de mijloc si de muncitorime, care-si cstig
pinea cu sudoarea fruntii n vreme ce strinii aroganti huzuresc gratie generozittii
regale si, drept multumire, denigreaz si batjocoresc poporul bavarez si situatia lui."2
Ludwig se gsea la Hohenschwangau cnd i parveni aceast scrisoare. In urmtoarele
cinci zile, refuz s vad pe cineva, si petrecu noptile agitate umblnd n sus si-n jos prin
dormitor, cumpnindu-si cu bgare de
217
seam optiunile. Spre sfrsitul sptmnii, cnd se ntoarse n Miinchen, regele era
pregtit, dac guvernul continua s-1 preseze, s se despart de prietenul su.
n dup-amiaza de 6 decembrie, Ludwig i convoc la o discutie n Residenz pe mama lui,
pe unchiul su, printul Karl si pe arhiepiscopul Munchen-ului. Era de asemenea prezent

acolo Pfistermeister, disimulndu-si cu grij satisfactia c el l ajutase pe rege s ajung la

memorabila decizie, i prezent lui Ludwig o petitie, chipurile n numele poporului, prin
care se cerea insistent expulzarea compozitorului din Miinchen. Ludwig nu stia c
majoritatea semnatarilor, descrisi de Pfistermeister ca fiind un segment reprezentativ al
colectivittii, erau n realitate slujbasi la curtea regal, mici functionari care lucrau pentru
guvern sau negustori care-1 aprovizionau cu diverse mrfuri pe rege. Petitia era nsotit
de o delegatie a Consiliului de ministri, care prezent un memoriu, reclamnd exilarea
imediat a lui Wagner ca unica modalitate de restabilire a linistii n tar". Ludwig tcea,
ascultnd prerile exprimate de ceilalti si citind de la un capt la altul diverse rapoarte
guvernamentale, n cele din urm, purtnd parc pe fat o masc macabr, se ridic n
picioare si astfel puse brusc capt audientei.3
n aceeasi dup-amiaz, medicul personal al regelui, Gietl, l gsi n ncpere singur, cu
fruntea plecat. La intrarea doctorului, Ludwig, tremurnd, ngim convulsiv mai mult
pentru sine dect pentru Gietl: Da ... a clcat ... regulile", cu referire, desigur, la
Wagner.4 l chem n sil pe Pfistermeister si l inform c Wagner trebuia s fie de ndat
expulzat. Regele consimtise mai nainte s asiste la o reprezentatie de teatru n acea sear;
intr n loja regal palid si nervos, iar spectatorii,
218
fygele nebun
nestiind de decizia sa, se ntoarser s-1 ntmpine nu cu aclamatii, cum se obisnuia, ci cu
fluierturi n semn de dispret. Regina-mam, asezat alturi de fiul ei, lesin si trebui s
fie scoas pe brate din loj, urmat ndeaproape de Ludwig.
Scrisoarea oficial, redactat a doua zi si adresat lui pf ord ten, trebuie s-1 fi sfsiat n
bucti.
Stimate Ministru,
Hotrrea mea rmne neclintit. Richard Wagner trebuie s prseasc Ba varia. Voi
demonstra scumpului meu popor c dragostea si ncrederea pe care mi le arat sunt cele
mai importante lucruri pentru mine. V dati seama c nu mi-a fost deloc usor; dar am
biruit toate greuttile."5
n tot acest timp, Wagner nici nu bnuia c regele l dizgratiase. Ludwig ls n seama lui
Johann von Lutz s-1 nstiinteze pe compozitor de exilul fortat. Cnd subsecretarul
ajunse pe Briennerstrasse la numrul 21, Wagner l ntmpin cu obisnuita sa privire
ptrunztoare. Compozitorul ascult cu nencredere n timp ce Lutz i aduse la cunostint
cererea regelui de a prsi Bavaria pentru o perioad de cel putin sase luni. Apoi, Wagner
ncepu s-1 ameninte pe Lutz si s-1 njure pe Pfistermeister cu atta furie, nct
secretarul interveni: Stpniti-v, v rog! Sunt aici n calitate oficial!"6
n aceeasi zi, Ludwig i scrise lui Wagner:
Dragul meu prieten!
Desi m mhneste pn n adncul sufletului, sunt nevoit s v cer s ndepliniti cele
transmise prin secretarul meu. Credeti-m, n-am avut de ales. Dragostea mea pentru
dumneavoastr va dinui vesnic si v rog s-mi pstrati prietenie pentru totdeauna; o
merit, pot
219
spune cu cugetul mpcat, ndeprtati temporar, cine ne poate desprti?
stiu c-mi mprtsiti sentimentele, c puteti ptrunde adncimea durerii mele. N-am

putut proceda n alt fel, s fiti ncredintat. Nu v ndoiti niciodat de loialitatea celui mai
bun prieten al dumneavoastr. Cu sigurant c aceast stare de fapt nu va dura o vesnicie.
Pn la moarte,
Cu credint,
Ludwig."?
Wagner prsi Mxinchen-ul lund calea exilului elvetian n zorii zilei de 10 decembrie
1865. Pe cnd trenul su iesea din gar pufind, Cosima von Biilow sttea pe peron,
urmrindu-1 cum se deprteaz si plngnd cu amrciune.
Doar ctiva oameni, cu att mai putin Ludwig, se asteptau ca acest exil s dureze mult
timp. La sase sptmni dup plecarea prietenului su din Bavaria, Ludwig i trimitea o
scrisoare:
Nu mi-am pierdut speranta: vor veni vremuri mai bune, totul se va linisti aici, Prietenul
se va ntoarce si m va nsufleti cu pretioasa-i apropiere, ne vom continua planurile
artistice, scoala va fi ntemeiat, Teatrul festiv se va nlta cu splendoare si semetie
nevisate... Sper, cred, iubesc... Nu, nu, ceea ce a nceput att de divin nu se poate sfrsi
astfel!... Voi face asa cum doriti, voi guverna cu fermitate, ca un Rege n toat
acceptiunea cuvntului. Dar de ce trebuie s rmnem desprtiti/ fiecare trind singur?...
Presimt c nu v veti gsi niciodat linistea sufleteasc n strintate... V implor, lsati
s se scurg n tihn cteva luni si apoi multe lucruri se vor schimba. Atunci, ndjduiesc
si cred, rentoarcerea
220
nebun
dumneavoastr nu va mai avea nici o nsemntate politic."8
Dup ce scpase de presa potrivnic si de ostilitatea demnitarilor din capitala bavarez,
Wagner nu vroia ctusi de putin s revin. Ii compuse o misiv regelui n care-i explica
sincer c nu avea de gnd s mai locuiasc n Miinchen.
Ct despre Ludwig ns, o atare mrturisire se pierdea n vnt. La trei sptmni dup
acest schimb de scrisori, regele l rug struitor pe compozitor s se napoieze n
Miinchen n acea primvar. Wagner cntri bine n minte aceast propunere si accept
sub rezerva ndeplinirii a trei conditii: stipendiul s-i fie acordat pe durata ntregii vieti,
casa de pe Briennerstrasse s-i fie atribuit cu drept de proprietate personal si s
dobndeasc imediat cettenia bavarez. Regele putea s-i aprobe primele dou cereri din
proprie voint, dar cea de-a treia propunere necesita att ncuviintarea cabinetului, ct si a
celor dou camere legislative ale Dietei. Ca atare, era foarte putin probabil ca o asemenea
cerere de naturalizare s fie admis. Cnd Ludwig aminti n treact de obtinerea dreptului
de cettenie, ntregul cabinet amenint cu de-misia. Regele nu putea risca o astfel de
miscare, iar Wagner, fr acordarea cetteniei, refuza s se ntoarc n Miinchen. Ludwig
putea fi mpreun cu prietenul su doar dac abdica9.
Dndu-si seama c trebuia n ultim instant s-si stabileasc o resedint permanent
altundeva dect n Miinchen, Wagner ncepu s-si caute o nou cas convenabil, n
martie 1866, si gsi una: Tribschen, situat pe trmul lacului Lucerna, cunoscut si sub
numele de Lacul celor Patru Cantoane. Regele i trimise n dar cornpozitorului suma de 5.000 de franci s acopere plata chiriei pentru un an si Wagner se
instala n noua locuint. Tribschen era o vil mic, cu trei etaje, nltata pe o coast ce
strjuia lacul, nconjurat de livezi si pduri. Compozitorul intentiona s ocupe singur

etajul de mijloc, s-i plaseze pe Hans si pe Cosima von Biilow la parter, iar pe copiii lor
la catul ultim. Lundu-si n primire resedinta, Wagner si pavoaz peretii si ferestrele
ncperilor cu tavane scunde cu tapete din satin trandafiriu si cu draperii grele din brocart
cu fir auriu, m-podobindu-si interioarele cu mobile de lux, pe care le considera absolut
indispensabile procesului de creatie artistic.
n primele sptmni petrecute la Tribschen, Wagner se simti destul de fericit. Scrisorile
sale transmit acest sentiment de senintate si sugereaz c si acceptase cu adevrat exilul
ca pe un lucru firesc.
Pe 25 ianuarie 1866, sotia compozitorului, Minna, muri n urma unei comotii cerebrale.
Cu toate c nu mai convietuiau de multi ani, Wagner se ngrijise mereu s-i asigure
mijloacele de subzistent. Decesul Minnei nltura de la sine obstacolul care mpiedicase
oficializarea relatiei sale cu Cosima. La scurt timp dup ce muzicianul intrase n posesia
micii vile elvetiene, se mut acolo asa cum se cuvine si amanta lui, aducnd cu sine si pe
cele trei fiice, Daniela, Blandine si Isolde, ultima conceput fr ndoial cu Wagner.
99?
16
Criza Schleswig-Jiolstein
/n 1866, spectrul de ru augur al conflictului privind Schleswig si Holstein ameninta
iarsi s nghit statele germane n flcrile rzboiului. Incursiunea comun a trupelor
austro-prusace pe teritoriul celor dou ducate de pe Elba, desfsurat cu doi ani mai
nainte, nu reusise s le transeze statutul controversat. Pentru cancelarul Bismarck, litigiul
nsemna mai mult dect accesul la un nou port si instalarea armatei n campamente ctre
nord: era de fapt o problem de Realpolitik" si de ntrire a rolului Prusiei n Germania
modern, n cele din urm, cancelarul era ferm hotrt s transforme Prusia, chiar si cu
forta, nu numai n statul german dominant, ci si ntr-un aspirant la dobndirea unei pozitii
hegemonice n reglarea echilibrului de forte n Europa.
Dup ocupatia militar din 1864, Prusia preluase controlul administrativ asupra ducatului
Schleswig, n vreme ce Austria guverna statul nvecinat, Holstein. Acest aranjament nu
multumea pe nimeni, cu att mai putin pe Bismarck, care nu nutrea ndejde mai mare
dect s vad armata prusac fortificndu-si pozitiile prin transee
223
n teritoriile germane de nord. Cancelarul declarase n repetate rnduri c Prusia, n
virtutea vecinttii cu cele dou ducate, se bucura de un statut privilegiat si deci era
ndrepttit s i se acorde avantaje speciale. Din motive strategige, Bismarck dorea s
construiasc un canal de la golful Kiel, situat la Marea Baltic, peste ducatul Holstein
pn la Marea Nordului, lucru imposibil atta timp ct Austria detinea controlul militar
asupra teritoriului rvnit.
Spernd s previn criza, mpratul Franz Joseph i convoc n august 1864 pe diplomati
la Viena, pentru a discuta despre aceast problem controversat. Sub tavanele sculptate
cu ghirlande n stil rococo si suflate cu aur si sub masive candelabre cu turturi de cristal
din Palatul Schonbrunn, ministri si monarhi si petrecur ore nesfrsite discutnd n
contradictoriu despre drepturi teritoriale si compensatii. Bismarck propuse ca Austria s-i
cedeze Prusiei puterea asupra ducatului Holstein; n schimb, cancelarul urma s sustin
interesele austriece n orice alt parte a Europei, lsnd s se nteleag c habsburgii erau
liberi s anexeze Italia, dar Franz Joseph nu se art ctusi de putin receptiv la o

asemenea idee. n loc de aceasta, mpratul suger c Austria ar putea s renunte de

bunvoie la Holstein numai dac Prusia i-ar restitui cteva provincii cucerite de Friedrich
cel Mare n urm cu o sut de ani. Wilhelm I al Prusiei puse totusi capt acestor
controverse, afirmnd c nu avea nici un interes s negocieze prti din regatul su n
schimbul unei revendicri contestabile a ducatului Holstein.
Bismarck ns nu vroia s renunte att de usor la dobndirea celor dou ducate. Convins
c Prusia se bucura de drepturi exclusive asupra celor dou teritorii, declar
224
nebun
cg era dispus s abandoneze ideea anexrii doar dac se ndeplineau anumite conditii:
armatele celor dou ducate trebuiau s jure supunere fat de Prusia, urmnd ca baze
militare prusace s fie instalate att n Schleswig, ct si n Holstein, si ambele ducate s
fie fortate s intre n Zoll-verein sau, cu alte cuvinte, Uniunea vamal german.1 n mod
deloc surprinztor, Austria respinse cererile prtii prusace. Fur necesare sase luni de
ocupatie n Holstein nainte ca austriecii s-si dea seama c Bismarck se folosise pur si
simplu de trupele lor pentru a nltura stpnirea danez asupra celor dou ducate si
pentru a netezi calea unei eventuale anexri. Austria initie n mod discret tratative
diplomatice cu ducele de Augustenburg, pretendent la conducerea ambelor ducate; din
motive strategice, austriecii ngduir desfsurarea unor demonstratii de nesupunere fat
de administratia danez si pentru rentoarcerea ducelui, pe strzile din Holstein, miscare
ntins repede si n nvecinatul Schleswig. Pentru Bismarck, era prilejul favorabil s
rezilieze tratatul mutual, fapt ce conduse la rzboiul mpotriva Danemarcei, ncepnd din
acest moment, cancelarul se hotr s foloseasc simpatia austriac fat de pretentiile
ducelui de Augustenburg ca pretext pentru iesirea imperiului habsb urgie din
Confederatia german.
Bismarck ordon trupelor sale s intre n Schleswig pentru a nbusi revolta si se astepta
ca Austria s-i urmeze pilda n Holstein. Refuzul categoric al lui Franz Joseph de a curma
prin mijloace drastice rzmerita atrase dup sine un nou ultimatum dat de Prusia: fie
Austria l sprijinea pe Bismarck n reprimarea miscrii populare pentru sustinerea ducelui
de Augustenberg, fie regele Wilhelm I urma s ordone trupelor sale s actioneze n
225
mod independent si s invadeze ducatul Holstein. Nea-vnd de ales, Austria trebui s
accepte; la o conferint desfsurat n Bad Gastein n august, trimisii plenipotentiari ai
mpratului Franz Joseph se nvoir fr tragere de inim s permit instalarea de baze
militare prusace n Holstein, precum si construirea canalului Kiel pentru folosinta fortelor
navale prusiene, nchipuieste-ti s gsesti un diplomat austriac dispus s semneze un
lucru ca sta!", exclam Bismarck cnd afl de ncheierea tratatului.2 Capitularea Austriei
fr rezistent n fata cererilor prusace l convinse n cele din urm pe Bismarck c nu
avea s ntmpine o opozitie serioas n eventualitatea ncorporrii celor dou ducate.
n Bavaria, asezat ntre dou puteri, Austria, cu care se nvecina la sud, si Prusia, n nord,
Ludwig observa aceste evenimente cu crescnd aprehensiune. Regele de numai
nousprezece ani se trezi brusc aruncat n arena militar, silit s-si asume rspunderea
pentru destinul trii sale si s joace rolul de rzboinic. Vietile miilor de soldati si supusi
se aflau acum n minile sovitoare, neexperimentate ale lui Ludwig.
Arta rzboiului modern, cu operatii militare, tunuri si pusti cu ghinturi, distona n mod

violent cu viziunea romantizat a regelui despre cavaleri eroici si cruciade cavaleresti. Ca

print mostenitor, se nrolase n armat, asa cum era de asteptat, participnd la instructie si
purtnd cum se cuvine uniforma regimentar si totusi se simtise mereu stnjenit n
compania ofiterilor de stat major, de natur s-1 intimideze. Odat, i descrise n
batjocur pe acesti ofiteri drept porci teposi tunsi".3 Desi se bucura de pompa si fastul
militriei, Ludwig detesta ndatoririle care nsoteau pozitia sa de comandant suprem:
226
nebun
trecerea trupelor n revist i provoca o cumplit plictiseal, iar dineurile si banchetele de
regiment erau un supliciu pe care reusea s-1 ndure doar golind pahar dup pahar cu vin
sau sampanie. La una dintre inspectiile trupelor, verisoara lui, mprteasa Elizabeth a
Austriei, l vzu strbtnd terenul mocirlos de defilare mbrcat n uniforma de gal de
feldmaresal. ntr-o mn tinea coiful cu panas, iar n cealalt o umbrel mare, deschis.
Elizabeth gsi spectacolul att de absurd nct izbucni imediat n hohote de rs, dar
Ludwig i arunc o privire furioas, declarnd: N-am de gnd s-mi stric frizura."*
Odat, Ludwig si exprim dorinta c n-ar fi ru dac s-ar descoperi niste arme care ar
putea ucide dintr-un singur foc regimente ntregi de soldati. Dac btliile trebuie s fie
date cu masinrii, atunci s ne nimicim unii pe ceilalti pn ce ne saturm de acest carnaj
si revenim la timpurile cnd popoarele si aplanau diferendul printr-o singur lupt corp
la corp", explicase el.5
Ludwig intentiona s rmn neutru n orice mare conflict german. Cnd l numise primministru pe Ludwig von der Pfordten, n decembrie 1864, regele si precizase optiunea
clar si constient pentru izolare. Prelundu-si functia, Pfordten si prezent programul n
Consiliul de coroan si regele i aprob din toat inima continutul: n cadrul Germaniei,
este misiunea Bavariei s nu urmeze nici politica austriac, nici pe cea prusac, ci una
bavarez si german; ceea ce nseamn c Germania mare nu trebuie s tind ctre un
conflict ntre Austria si Prusia, ci ctre reconcilierea lor n cadrul legilor Uniunii."6
Problema aliantelor bavareze era foarte complicat. Simpatiile naturale nutrite de Ludwig
se ndreptau ctre Austria, nvecinat cu Bavaria la sud. Wittelsbachii si
Habsburgii erau strns legati prin secole de nrudiri matrimoniale si prin catolicism. In
plus, Bavaria si Austria beneficiau de puternice relatii comerciale si industriale. Oricum,
n pofida tuturor acestor legturi reale si imaginare, imperiul habsburgic era un
anacronism, cu o economie care se zbtea s se pun pe picioare si cu o armat nvechit.
si totusi, o aliant cu Prusia era mai putin conventional, rupt de realitate; la suprafat,
Bavaria si vecina ei de la nord erau n aliant improbabil, desprtite, asa cum se prezenta
situatia, prin religie, prin caracteristici si printr-o animozitate reciproc. Multi dintre
membrii guvernului bavarez rmneau totusi convinsi c numai prin ncheierea unei
aliante cu Prusia ar putea s-si scape tara de o umilint viitoare.
In virtutea nclinatiei personale si a prerilor politice, Ludwig dorea s evite o aliant cu
Prusia. Desi Bismarck si exprimase deseori cele mai clduroase gnduri fat de rege,
Ludwig nsusi prefera s cread altceva, etiche-tndu-1 pe cancelar drept acel iuncher
din mocirl".7 Nu se amgea cu false iluzii n privinta eventualelor scopuri urmrite de
Bismarck. Atunci cnd unul dintre consilierii si l asigur cu trie c singura ambitie a
Prusiei este acum suprematia n Germania nordic", regele i replic: n acest moment,
da; ns n curnd va jindui la mai mult."8

Ludwig era sfsiat de simpla idee a ncheierii unui tratat de aliant militar mpotriva
unui stat-frate german si totusi nu putea ocoli inevitabilul. Spre sfrsitul lui februarie
1866, afl c Prusia semnase o ntelegere ofensiv cu Italia; cunoasterea faptului c
Prusia se asocia cu un stat negerman n eventualitatea unui conflict militar
228
nebun
mpotriva unui membru al Deutscher Bund l convinse n. ultim instant pe rege c nu va
mai putea zbovi cu luarea unei decizii. Pe 2 martie, ambasadorul bavarez la Viena
comunic n mod oficial guvernului austriac c n cazul n care Austria va fi atacat de
Germania din cauza insistentei sale asupra legii Uniunii", atunci trupele regelui Ludwig
al II-lea i vor sprijini pe Habsburgi.9 Ajungnd la fatala hotrre, Ludwig se simtea
coplesit de depresie. In tot cursul lunii aprilie, urmri cu neputint cum escalada situatia
din cele dou ducate, cum armatele intraser n stare de alert si cum diplomatii goneau
dintr-o capital n alta, ncercnd s negocieze o solutie pasnic. Pe la nceputul lui mai,
soldatii prusaci si austrieci stteau pregtiti s porneasc la atac unii contra celorlalti. Pe
9 mai, Ludwig prezida o sedint de urgent a Consiliului de ministri la Residenz. Regele
ascult ntr-o tcere mpietrit n timp ce ministru dup ministru i argumentau c nu-i
rmnea alt posibilitate dect s mobilizeze armata mpotriva Prusiei. Ludwig msura cu
pasul sala de consiliu dintr-un capt n cellalt, cuprins de o frustrare agonizant,
nedispus s-si angajeze tara ntr-un rzboi civil german. Responsabilitatea deciziei
covrsitoare se dovedi a fi cu mult prea mare pentru tnrul supus unei cazne atroce: spre
oroarea guvernului su, ncremenit de uimire, Ludwig dizolv brusc adunarea, anuntnd
c mai degrab ar renunta la tronul bavarez n favoarea fratelui su Otto dect s ordone
mult ceruta mobilizare. Pe cnd prseau rnd pe rnd palatul de resedint spre sfrsitul
dup-amiezii, ministrii erau ncredintati c tara lor avea s se confrunte cu un iminent
dezastru. Ludwig petrecu o noapte agitat meditnd asupra deciziei; faptul c deja
promisese
sprijin Austriei l convinse n cele din urm s se rzgndeasc; a doua zi, porunci
statului-major s pun ntreaga armat bavarez pe picior de rzboi si convoc o sesiune
special a Dietei pe data de 22 mai, pentru dezbaterea situatiei de criz.
Socotind c i se fortase mna, Ludwig se refugie nvalnic n solitudinea castelului Berg.
Desi afirmase n dese rnduri c Berg era situat destul de aproape de capital n cazul
cnd i s-ar reclama prezenta, situatia se schimba cu totul n timp de rzboi, cnd trebuia
ca hotrrile s fie luate numaidect. Ludwig nsusi nu-si formase o idee general despre
un caz de maxim urgent sau despre necesitatea extrem de a fi disponibil si, prin
urmare, doar rareori putea fi gsit la castel, hoinrind, n schimb, prin pduri ori aciuinduse n mica vil de pe Roseninsel din mijlocul lacului Starnberg. Nu exista nici un mijloc
direct de comunicare cu regele si un curier trimis din Miinchen, dup ce se epuiza
cltorind mai mult de dou ore ca s ajung la Berg, era apoi silit s caute un barcaz care
s-1 transporte pn la ascunztoarea regelui. Mai ru dect att, Ludwig evada adeseori
din proprie initiativ de pe Roseninsel, vslind singur de-a lungul lacului sau navignd cu
vaporasul su cu aburi pe care l rebotezase Tristan", asa nct nu era deloc o misiune
usoar s-i dai de urm.
Instalarea regelui la castelul Berg nu se bucura de popularitate printre miinchenezi care
considerau c suveranul lor, dup ce chemase sub arme oamenii pentru a face fat

cerintelor impuse de un eventual rzboi, i abandonase ntr-un moment de mare cumpn.

Cnd Ludwig protest, prin intermediul lui Pfistermeister, c hotrrea sa de a se muta la
Berg nu incomoda pe nimeni,
230
fegefe nebun
seful politiei miincheneze, Pfeufer, i rspunse ntr-o scrisoare direct, n care se interesa:
... dac e posibil ca un tren s stea la dispozitie pentru orice eventualitate neprevzut,
pentru ca Regele s poat fi gsit la vila sa n orice moment, dac s-ar putea ntmpla din
cnd n cnd s existe vreo decizie brusc luat de Maiestatea Sa, care nu trebuie
comunicat prin telegraf, tergiver-sndu-se astfel rezolvarea unei probleme pn ce
ministrii pot ajunge la Berg. Aceste ntrebri si altele asemenea se pun n toate sferele
sociale... Maiestatea Sa vrea s stie dac retragerea n castelul Berg este regretat. Nu pot
dect s rspund: Da; ceea ce n vremuri normale si linistite poate fi privit ca o
distant neglijabil este considerat n vremuri tulburi ca o mare distant."10
Deziluzionat de iminentul conflict armat si de neputinta de a-1 prentmpina, Ludwig se
cufunda n dezndejde tot mai adnc. Rtcea fr tint pe malurile lacului singuratic
pn cnd cdea amurgul, rentorcndu-se la castel doar ca s se plimbe cu pas mrunt
prin ncperi, pierdut n sovial. Cnd l primi pe Pfistermeister la una dintre ntrunirile
lor obisnuite, extenuarea lui era evident: palid si surescitat, Ludwig nu izbutea s-si
stpneasc emotiile. Refuz s discute despre orice afacere de stat; n schimb, afirm c
vroia s abdice n favoarea fratelui su si s-si stabileasc resedinta n Elvetia, nlcrimat,
Ludwig i mrturisi secretarului de cabinet perplex c se temea c-si pierduse mintile si-1
rug pe Pfistermeister s-i transmit medicului curtii regale, Gietl, un mesaj pe care nu-1
pot asterne pe hrtie" .u Pfistermeister prsi castelul Berg cuprins de cele mai sumbre
presimtiri.
Chinurile sufletesti provocate de postura sa ingrat si nevolnic, repulsia fat de
asumarea responsabilittii militare si oroarea de rzboi i sfrtecau n frme fiinta. Silit
s nfrunte aspra realitate a epocii contemporane cu Bismarck si cu masinatiile politicii
germane, Ludwig si ndrepta din ce n ce mai mult gndul spre prietenul exilat. Aleanul
su disperat l mboldea s ia n considerare ceea ce ntrecea orice nchipuire. Imediat
dup ce Pfister-meister plec, Ludwig i scrise lui Wagner:
Tnjesc din ce n ce mai tare dup Dragul meu. Orizontul politic se ntunec din ce n ce
mai mult... mi implor Prietenul s-mi dea un rspuns imediat: dac acestea sunt dorinta
si vointa Dragului meu, voi renunta bucuros la Tron si la splendoarea lui desart pentru a
porni fr zbav spre el, si s nu mai plec de lng el niciodat... O spun din nou: a fi
desprtit de el si singur este mai mult dect pot suporta; a fi reunit cu el si departe de
aceast existent pmnteasc este unicul lucru care m poate salva de disperare si
moarte."12
Dup ce citi scrisoarea, Wagner intr n panic. Dac Ludwig abdica, suma cea mai mare
de bani pe care ex-suveranul ndjduia s-o primeasc se limita la 500.000 de guldeni,
lsati mostenire lui Maximilian al II-lea de ctre fostul rege Ludwig I. Din aceast sum,
Ludwig nu putea n nici un chip s se ntretin pe sine si, n plus, s asigure mijloacele
materiale pentru o suit n exil si pentru compozitorul aflat pe punctul de a-si termina
operele. Wagner se grbi s-i rspund:
Renuntati, v rog struitor, n aceast jumtate de an, la toate preocuprile legate de art

si de planurile noastre... Atintiti-v atentia cu cea mai mare energie ctre afacerile de stat;
prsiti solitudinea tihnit de la Berg;
nebun
rmneti n Residenz, stati alturi de popor, apreti n fata multimii de oameni. Dac m
iubiti asa cum sper din tot sufletul, atunci ascultati-mi rugmintile cnd v conjur s
deschideti n persoan sesiunea Parlamentului pe 22 mai."13
Dar Ludwig nu se lsa ademenit att de usor de vorbe frumoase, nici nu era dispus s fac
atare dramatic alegere ntre datorie si dorinta personal, n dimineata zilei de 22 mai,
dup ce-1 inform pe Pfistermeister c nu se simtea n stare s deschid n mod solemn
sesiunea special a Landtag-ului n acea dup-amiaz, invocnd ca scuz o indispozitie
neasteptat, regele se avnt n sa pentru obisnuita plimbare clare, nsotit doar de grjdarul su preferat, Volk, evada n galopul calului prin pdurile de lng Berg ctre
Biessenhofen, unde se urc ntr-un tren cu destinatia Lindau. Cltoria de-a lungul lacului
Konstanz se sfrsi destul de repede si, la nceputul dup-amiezii, trsura regelui se opri la
captul lungului drum de acces ctre Tribschen, pentru o reuniune-sur-priz cu Wagner.
Se ntmpl, dar nu printr-o coincident a evenimentelor, s fie cea de-a cincizeci si treia
aniversare a compozitorului. Ludwig se prezent la us drept Walther von Stolzing,
folosindu-se de numele unuia dintre personajele principale ale operei nc neterminate
Maestrii cntreti din Niirnberg"; servitorul i transmise acest mesaj compozitorului,
care ghici de ndat identitatea vizitatorului inopinat. Cei doi si petrecur toat dupamiaza discutnd despre Die Meistersinger von Niirnberg" si despre conflictul cu Prusia,
dar Ludwig si dezvlui adevratul motiv al vizitei de-abia n a doua si ultima zi de sedere
acolo, cnd ridic din nou problema unei
233
posibile abdicri. Cu toate c Wagner l implor pe rege s abandoneze un asemenea plan,
Ludwig nu-si lu nici un angajament si prsi vila Tribschen vizibil nehotrt n privinta
viitorului su.
Aproape imediat dup rentoarcerea sa n capital, zvonurile despre vizita nechibzuit si
intempestiv fcut de rege prietenului su se rspndir cu iuteala fulgerului,
mprteasa Elizabeth a Austriei, nefiind niciodat oarb la defectele si erorile vrului
preferat, i scrise mamei sale: Am auzit c Regele a umblat iarsi de colo-colo. Mcar
dac ar acorda putin mai mult atentie Guvernului acum c timpurile sunt att de
nelinistitoare/'14 Ct despre Pfeufer, cnd fu informat de decizia regelui privind
contramandarea deschiderii sesiunii extraordinare a Dietei, i se plnse lui Pfistermeister:
n primul an, a fost vorba de perioada de doliu; n al doilea an, despre starea n general
proast de sntate a Maiesttii Sale; n al treilea an, despre rguseal. Ce pretins boal,
se ntreab oamenii, i va mai descoperi medicul curtii regale n acest an?"15
Ludwig amn deschiderea sesiunii parlamentare pn la 27 mai. Cu ct devenea mai
apstoare povara ndatoririlor regale, cu att crestea n el dorinta de a evita orice
rspundere si declar nc o dat c nu era n stare s asiste la deschiderea solemn a
sesiunii speciale a Dietei. Bunicul su trebui s-i tin lui Ludwig o lectie moralizatoare
despre datoriile sale nainte s accepte n cele din urm s se prezinte n fata Landtagului. Zvonurile insinuante despre recenta vizit n Elvetia circulau prin tot orasul; pe cnd
trecea n trsur pe strzile nuincheneze ndreptndu-se ctre Diet, Ludwig se vzu
ntmpinat nu cu ovatii, ci, spre oroarea sa, cu huiduieli.

nebun
Faptul c regele si prsise tara, cu armata mobilizat pentru rzboi, pentru a-i face o
vizit monden mult detestatului Wagner, ntrecuse pur si simplu rbdarea si ngduinta
supusilor.
Ludwig se simti att de jignit n amorul propriu de primirea ce i se fcu pe strzile
capitalei, nct si dezln-tui imediat mnia asupra persoanei pe care o considera cea mai
rspunztoare: Pfeufer, seful politiei muncheneze, despre care credea c nu actionase
hotrt ca s nbuse clevetirile despre vizita n Elvetia. Asadar, Ludwig l destitui
imediat. Unul dintre oficialii guvernului nota n acest sens:
n loc s nainteze un protest mpotriva acestui abuz sultnesc din partea Regelui,
Ministrul de interne ls ca situatia s treac sub tcere. Atta timp ct Regele este
ncurajat n capriciile sale de sicofantii de le Curtea regal si de demnitarii
guvernamentali, el va continua fr ndoial s se considere un semizeu care poate s
procedeze dup bunul su plac si pentru a crui plcere a fost creat restul lumii - n orice
caz, Bavaria."16
La l iunie, Austria abrog n mod oficial Tratatul ncheiat la Bad Gastein si supuse
problema celor dou ducate spre examinare Bundestag-ului federal de la Frankfurt.
Bismarck ripost imediat, ordonnd trupelor prusace s invadeze ducatul Holstein.
mpratul Frantei, Napoleon al III-lea, care nu dorea ctusi de putin s vad Prusia pe
deplin ntrit, drept cel mai puternic stat german, ncerca s medieze ntre prti,
sugernd c ar trebui s fie convocat o conferint european pentru a se hotr soarta
celor dou ducate si pentru transarea diferendului. Dar, spre marea surprindere a tuturor si
spre nedisimulata satisfactie a lui Bismarck, Austria declar
235
c o comisie general european nu avea nici o autoritate s decid n privinta teritoriilor
germane. Rzboiul era de-acum inevitabil.
Ludwig si iesise din minti de agitatie, n aceeasi zi n care Tratatul de la Bad Gastein era
n cele din urm declarat nul, primi o scrisoare de la Wagner, prin care compozitorul l
conjura s nu abdice sau s ia vreo decizie pripit.
Ludwig nu era convins, i expedie o telegram Cosimei von Biilow la Tribschen n care
ameninta din nou cu renuntarea la tron.
n pofida tuturor scopurilor sale egoiste, Wagner se ngrijora cu adevrat c Ludwig ar
putea s-si sacrifice pozitia sub presiunea unui rzboi ameninttor. Cu toate c se alarma
fr ndoial de potentiala pierdere a listei civile regale - si, implicit, a stipendiilor alocate
- compozitorul credea c membrii curtii regale si ai guvernului l manipulau pe tnrul
monarh. Circulau zvonuri vagi n Berlin c Bavaria semnase o aliant secret cu Austria,
dar Bismarck refuz s le dea crezare att de usor. n 10 iunie, un trimis prusac i remise
oficial regelui Ludwig al Il-lea o nou propunere de uniune. Austria, asa cum dorea
cancelarul, era exclus din Confederatia german, ns ceea ce rmnea din vechea
Deutscher Bund urma s fie divizat din punct de vedere geografic, n zone de influent
nordice si sudice, n mod firesc, Prusia avea s ocupe pozitia dominant n nord, dar
Bismarck era dispus s cedeze si s sprijine suveranitatea Bavariei asupra tuturor statelor
germane din sud. Ca un stimulent suplimentar, Bismarck insinua cu viclenie c, n cazul
nfrngerii Austriei n apropiatul rzboi, n-ar sta n calea Bavariei dac ar vrea s anexeze
unele prti din fostul imperiu habsburgic. Pfordten i transmise regelui

236
nebun
aceste informatii, dar att Ludwig, ct si ministrii si se mpotriveau trdrii Austriei,
chiar si cu adugarea acestor tentante stimulente.
n ziua n care Bavaria respinse aceast propunere, Austria ceru n mod oficial
Confederatiei germane din Frankfurt s mobilizeze armata federal mpotriva Prusiei.
Ludwig se temea c Prusia avea s interpreteze negresit aceast solicitare ca un act de
rzboi din partea Confederatiei si-i nsrcina pe reprezentantii bavarezi s pun n
discutie msuri mai conciliante. Deutscher Bund adopt n ultim instant propunerea
bavarez pe 14 iunie, dar, ntre timp, se dovedi a fi prea trziu pentru Ludwig sau oricine
altcineva s salveze pacea. Dup doar dou zile, la 16 iunie, izbucni n cele din urm
rzboiul dintre Confederatia german si Prusia.
237
17
Rzboiul de sase sptmni
se ngrozise numai la gndul unui rzboi fratricid german si acum c acesta se adeverise,
nu putea suporta s nfrunte realittile crizei. Tnrul rege nici nu ntelegea si nici nu
sprijinea acest tip de conflict armat intergerman; nu erau implicate nici controverse
cavaleresti, nici salvarea unor inocenti expusi primejdiilor, ci, mai degrab, probleme de
anexri teritoriale, de dominatie si de umilire - teluri finale cu totul strine de viziunea
lui. Ludwig era pe deplin constient c trupele sale nu se puteau msura si rivaliza cu
armata prusac, bine instruit si organizat, si se temea de rezultatele conflictului.
Refractar fat^de aceast asmutire a germanilor unii mpotriva celorlalti, se simtea el
nsusi manevrat si trt cu sila ntr-un rzboi pe care-1 detesta. Aceast senzatie acut de
neputint si premonitia iminentului sfrsit tragic l mnar pe rege s prseasc
Miinchen-ul si s se izoleze n castelul Berg.
In ziua n care Prusia declar rzboi Bavariei, ministrul de rzboi si o delegatie de
membri ai Landtag-ului pornir din Miinchen spre lacul Starnberg s-i prezinte
238
fegefe nebun
regelui comunicatul oficial si s-i obtin semntura pe actul de rspuns. Comisia strbtu
trei mile de la statia de cale ferat, situat n apropierea lacului, pn la hotarele
domeniului regal. Ajungnd n fine la portile castelului, delegatia gsi intrarea barat de
dou santinele si nici un fel de rugminti si de amenintri nu reusir s le nduplece pe
cele dou grzi s-i permit accesul n incint; regele dduse ordine stricte s nu mai fie
primit nuntru nici unul dintre membrii guvernului.
Umilit si furios, grupul se rentoarse la Starnberg si-i telegrafie primului ministru, care
porni imediat la drum ca s se confrunte cu regele. Cnd Pfordten sosi la Berg, si
deschise calea cu forta, trecnd pe lng strji si ptrunznd n cele din urm n castel.
Nici un servitor nu-i anunt venirea si nimeni nu prea s stie unde se afla suveranul.
Mnios la culme, Pfordten ncepu pe cont propriu s inspecteze cu minutiozitate camer
dup camer. Pn la urm, ddu buzna ntr-o ncpere ntunecat, unde-i descoperi pe
rege si pe printul Paul von Thurn und Taxis, deghizati cu costume complicate n
Barbarossa si Lohengrin, recitndu-si unul celuilalt poeme de dragoste sub lumina unei
luni artificiale.1
Deziluzia lui Ludwig se manifesta din ce n ce mai mult prin astfel de parade ostentative

si iresponsabile. Werner Richter i descrie comportamentul, considern-du-1 asemntor

cu cel al unui bietandru ofensat".2 Pn n ultima clip, regele sperase, orict de naiv ni
s-ar prea, s previn catastrofa. Ludwig socotea c acest rzboi i fusese impus cu forta:
se declansase fr consimtmntul si cooperarea lui; asemeni unui copil mniat cnd
mprejurrile l mpiedic s capete ce-si doreste, regele hotrse cu de la sine putere c
rzboiul si putea
urma fgasul firesc fr participarea sa direct. Frecventele amenintri cu abdicarea
reflectau tocmai aceast disperare coplesitoare. Mai degrab dect s priveasc realitatea
n fat, s tin piept responsabilittilor regale si s-si asume rolul traditional al unei
personalitti istorice populare n rstimpul unei crize nationale, Ludwig prefer s se
prefac pur si simplu c situatia nu exista, primul dintre numeroasele momente n care
avea s procedeze la fel. si petrecu sptmnile dinaintea izbucnirii conflictului armat
adpostit n castelul Berg, aprinznd sute de focuri de artificii, pe Roseninsel din mijlocul
lacului Starnberg, mpreun cu printul Paul von Thurn und Taxis, n vreme ce soldatii si
se pregteau s mrsluiasc spre cmpul de lupt. Starea general de spirit din capitala
bavarez era una de stupefactie. Mai multe persoane sus-puse, prtase la zvonurile ce se
nvrtiser n jurul regelui n acea var, mprtseau judecata exprimat de ambasadorul
austriac, care nota: ncepi s crezi c Regele este dement."3
Oh! lamentabile timpuri, oh! veninoas discordie care ntoarce vointa Germaniei
mpotriva Germaniei!", i telegrafiase regele lui Wagner cnd aflase despre declaratia de
rzboi.4 Avea toate motivele s fie nelinistit ntruct, din primele zile de rzboi, conflictul
lsa s se vad o izbitoare inegalitate ntre fortele combatante: Prusia si petrecuse ultimii
trei ani pregtindu-se cu zel pentru un posibil conflict armat. Strlucitul general Helmuth
von Moltke comanda regimentele de cdeti, foarte bine instruiti. Trupele prusace erau
echipate cu noile pusti cu ac Dreyse, ceea ce le permitea tragere la tint si rencr-care
rapid; iar reteaua eficient de ci ferate i ngduia Prusiei o extins desfsurare de trupe,
precum si redule nebun
cerea timpului necesar pentru ntriri sau completri de garnizoane n orice loc al
conflictului. Aliate n lupt cu prusia erau dou mici state germane Saxa-Coburg-Gotha si
Oldenburg, ca si Italia. Fortele opuse nu se comparau nici pe departe cu aceast coalitie
puternic si impresionant.
Bavaria si Austria era cele mai mari state care se angajaser n lupta de partea
Confederatiei germane. Dar Austria constituia un regat vechi, cu o armat demodat,
necompetitiv si neinspirat; trupele austriece nu erau pregtite si nzestrate cu
echipamentul necesar pentru un conflict modern, extins. Si celelalte state, ale cror forte
militare alctuiau armata Uniunii - Saxonia, Hanovra, Wurttemberg, Baden, Hessen si
Nassau - nu erau nici ele mai bine pregtite si organizate s lanseze o provocare credibil
puternicilor prusaci. Bavaria dispunea de cea mai numeroas armat permanent dintre
toate fortele aliate, dar n aceasta consta singura ei superioritate. Urma s aib loc o
ciocnire ntre oameni si masini.
Soldatii bavarezi care naintau n mars spre rzboi se aflau n stare proast. Erau echipati
cu carabine Podewil, arme nvechite, inferioare pustilor cu ac folosite de prusaci.
Regimentele de infanterie si de cavalerie se gseau ntr-o total dezorganizare, lipsite de
simtul clar al orientrii sau de inspiratie. Efectivele armatei n timp de pace fuseser

mentinute la minimum, iar instructia lor era adeseori neglijat sub premisa c existau prea
putine perspective s se confrunte cu un conflict armat; de asemenea, corpul de ofiteri era
insuficient, regimente ntregi ducnd lips de comandanti. Mijloacele de comunicare
strategic erau aproape inexistente, nimeni nu prea s aib o idee clar despre scopurile
finale urmrite de armata bavarez.
24 /
Membrii guvernului bavarez insistar pe lng Ludwig s preia functia de comandant
suprem al armatei, pozitie pur simbolic, solicitnd doar prezenta la trecerea n revist a
trupelor si la sedintele strategice. Dar pledaser n zadar: Ludwig refuz categoric s-si ia
rspunderea pentru functia de comandant suprem sau s se amestece n vreun fel n
rzboiul civil, n schimb, i ngdui unchiului su venerabil si neinspirat, printul Karl n
vrst de saptezeci si unu de ani, s-si asume rolul de comandant-sef al armatei bavareze.
Responsabilitatea pentru desfsurarea trupelor i revenea generalului Ludwig van der
Tann. Era o alegere cum nu se poate mai proast: van der Tann si petrecuse cea mai mare
parte a carierei militare stnd n spatele unui birou masiv din ministerul de rzboi si
consensul unanim era c nu stia absolut nimic despre strategia militar. Pe acest fundal de
ru-augur, armata bavarez se angaja deci n rzboi.
Trupele bavareze formau cel de-al saptelea corp de armat al Uniunii, aflat sub comanda
printului Alexander de Hessen si ncartiruit la Hanovra. La nceputul conflictului,
unittile militare mrsluir ctre nord-est ca s se alture celui de-al optulea corp de
armat al uniunii, care se compunea din fortele armate din Wurttemberg, Hessen si
Baden. Astfel, cele dou armate din sud -fortele Uniunii si trupele austriece - erau
desprtite, fapt ce le permise prusacilor s se infiltreze prin bresele inevitabile din linia
frontului si s lanseze asaltul n sud. Sub conducerea confuz a printului Karl si a
generalului van der Tann, regimente ntregi se deplasar n mars spre teatre de operatii
militare gresite, disprur n nvala de gloante prusace, se nvrtir n cerc s-si uneasc
nebun
fortele cu aliati inexistenti si se retraser dup ce comandantii lor se sinuciseser.
Cel de-al saptelea corp de armat al Uniunii primi ordin s-si strng trupele disperate la
Hersfeld, unde urma s se regrupeze cu unittile militare din Hanovra ce se repliau din
nord. Printul Karl n-avea nici cea mai mic idee unde campaser soldatii hanoverani, asa
c astept s-si trimit propriile trupe n ajutor. Cnd aflar bavarezii locul n care-si
asezaser tabra fortele hanoverane, era prea trziu; n schimb, unittile bavareze
strbtur Turingia fr s ntmpine rezistent, sta-bilindu-se la castelul Meiningen.
Aici, printul Karl, ignornd rugmintile hanoveranilor care se retrgeau, se asocie
soldatilor si n timp ce prima divizie izbndi s goleasc mai mult de o mie cinci sute de
butoaie cu bere n mai putin de trei zile.5
Printul Chlodwig von zu Hohenlohe-Schillingsfurst, membru al guvernului, tinu un jurnal
n care consemn n detaliu evenimentele din acea lun iunie, dezvluind reactia opiniei
publice fat de rzboi, frustrarea ei crescnd si nemultumirea fat de rege.
16 iunie: stirile senzationale se tin lant n aceste zile. nainte de toate, secesiunea Prusiei
din Confederatia german din cauza mobilizrii fortelor federale si, acum, intrarea
prusacilor n Saxonia, refugiul Regelui Johann la Praga si retragerea trupelor saxone
dincolo de granita Boemiei. Prusia a dat un ultimatum Hanovrei si de asemenea
electoratului Hessen - s se dezarmeze sau altminteri va trimite o armat de ocupatie. si

astfel planul de mprtire a Germaniei este ct pe-aci s fie dus la bun sfrsit. Ct despre
noi, ne ngduim s fim constrnsi cnd de Prusia, cnd de Austria, si nu avem un plan
precis de nici un fel. Armata bavarez se gseste ntr-o stare submediocr. Printul Karl e
prea btrn s-si exercite calitatea de Comandant Suprem. Ofiterii n-au destul ncredere
n fortele lor. Nu cred c vom culege multi lauri, n pofida sincerei bunvointe a
oamenilor si a curajului nnscut al bavarezilor n lupt".
19 iunie: Din pricina propunerii de mobilizare a Corpurilor de armat ale Confederatiei,
Prusia si-a anuntat retragerea din aceast uniune si a atacat Saxonia, Hanovra si Hessen.
Guvernul bavarez, care, pn acum, a persistat ntr-o atitudine sovitoare de aparent
impartialitate si s-a amgit c poate s continue tot asa, pe neasteptate si spre stupoarea
lui, s-a trezit din visare si s-a vzut silit s treac de partea austriecilor...
Asear, m-am ntlnit cu Pf ord ten la club. Se lamenta de acest rzboi, care se va termina
cu dezmembrarea Germaniei; mi spunea tot mereu: sta e sfrsitul Germaniei!
Aproape c-i dau si eu crezare acum. Prusia va deveni cel mai mare si mai ntrit stat din
nordul Germaniei; noi, cei din sud, vom continua s vegetm sub protectia francez sau
austriac, pn ce va suna si pentru noi ceasul, si jumtate dintre noi vom cdea sub
stpnirea Frantei, iar cealalt jumtate sub a Austriei... Se discut la club despre rzboi.
Ce motiv de glceava avem noi cu prusacii, nct s pornim la rzboi pentru ducele de
Augustenburg?, se ntreab obisnuitii clubului. Dac Maximilian ar mai fi trit acum,
lucrurile n-ar fi ajuns pn aici, mai adaug ei."6
Situatia din capitala bavarez se agrava cu repeziciune, pe msur ce ncrederea public
se eroda din pricina vestilor despre nfrngerile si erorile armatei. Regele nsusi era
criticat fr menajamente pentru c nu preluase
nebun
functia de comandant suprem sau chiar si pentru c nu manifesta nici cel mai mic interes
fat de operatiile militare. Membrii guvernului l ndemnau mereu s inspecteze mcar
trupele pe cmpul de lupt, dar regele refuz n repetate rnduri. Scriindu-i din Elvetia,
Wagner si exprim marea ngrijorare n cazul cnd Ludwig nu depunea ct de ct un
efort, declarnd:
Presa ne informeaz c urmeaz s v alturati armatei, mpreun cu fratele vostru! V
implor s faceti acest lucru! Regele Bavariei n fruntea trupelor din armata Confederatiei
- Ascultati de glasul ratiunii! Ascul-tati-mi vorbele! - un asemenea Rege va tine n mini
destinul lumii! V cheam soarta! Ea hotrste s prsiti Palatul de resedint n care
muceziti. Mergeti prin tar, strbateti Bavaria, alinati Germania noastr... V cheam
destinul: la arme!"7
In 26 iunie, regele ced n cele din urm presiunilor exercitate de ministrii si si se nvoi
s viziteze armata la marele cartier general stabilit n Bamberg. n pofida mpotrivirii sale
nversunate si a lipsei de entuziasm, Ludwig se opri cu struint la campamentele
regimentelor si la spitalele de campanie; se art consternat de distrugerile imense, de
rnile cumplite ale soldatilor pe cnd trecea de la un pat de campanie la altul. Nu vzuse
niciodat pn atunci cu proprii ochi suferinta si moartea, si prsi aceste cantonamente
de trupe militare profund traumatizat. Totusi, prezenta sa printre rniti pru s le ridice
moralul si produse o impresie favorabil asupra majorittii oamenilor. Unul dintre ofiterii
din Hessen l zri pe rege cnd intr n popota unui regiment n timpul unui tur de
inspectie; era att de frumos nct mi se opri inima n loc", si aminti el mai trziu.

Eram att de
v

245

adnc impresionat, nct mi-a trsnit prin minte un gnd ngrozitor: acest tnr
dumnezeiesc e mult prea frumos pentru aceast lume. L-am ntrebat n soapt pe vecinul
meu bavarez care, mpreun cu toti ceilalti ofiteri bavarezi, se ridicase n picioare cnd
intrase aceast fptur divin: Cine e?. Regele Nostru, mi rspunse."8
Pe 3 iulie, armata prusac obtinu o victorie decisiv asupra celei austriece la Koniggrtz.
Bavarezii considerau c situatia era fr iesire, dar continuar s lupte. Trupele
hanoverane se predaser prusacilor la Langen-salza, iar armatei bavareze i se ordon s-si
uneasc fortele cu cel de-al optulea corp de armat al Uniunii, ns, chiar si mpreun, nu
opuser nici o mpotrivire prusacilor, mult mai bine instruiti si echipati. La Gersfeld,
trupele bavareze aflar c armata prusac mrsluia nspre ele si fur cuprinse de panic:
sapte regimente de cavalerie disprur fr urm n pdurile din jurul orasului, iar
comandantul, colonelul von Pechman, se ndeprt clare si se mpusc. La cteva zile
dup btlia de la Koniggrtz, prusacii naintar prin pdurile mprejmuitoare pn n
statiunea balnear Kissingen, unde se adpostiser trupele bavareze. Asteptndu-se la o
asemenea ofensiv, comandantii bavarezi ordonaser ca toate podurile care permiteau
trecerea spre oras s fie aruncate n aer, dar, ntr-un fel oarecare, ordinele fur interpretate
gresit si bavarezii lsar neatins o punte de acces. De bun seam, trupele prusace
descoperir puntea de legtur, mrsluir de-a lungul ei si luar cu asalt orasul.
Rzboiul se sfrsise si toat lumea rsufl usurat. Abil ca totdeauna si hotrt s
umileasc Austria, Bismarck l instrui pe ambasadorul prusac la Paris, con246
ftggele nebun
tele Glotz, s-1 abordeze pe colegul su bavarez din capitala francez si s-i propun un
acord de pace separat. Ambasadorul bavarez, von Wendland, i comunic regelui cu
constiinciozitate conditiile acordului, n mprejurrile date, Bismarck se dovedi a fi mai
mult dect generos: i oferea lui Ludwig ncetarea imediat a ostilittilor n schimbul
semnturii sale pe tratat, si, o dat ce operatiunile militare ncetau n mod oficial, i
ngduia Bavariei s preia controlul asupra tuturor statelor germane din sud. Ludwig avea
de cstigat o considerabil putere si teritorii dac semna, scutind n acelasi timp Ba-varia
de obligatia s plteasc o despgubire de rzboi si poate chiar s cedeze nvingtorului
prti din teritoriu. Cu alte cuvinte, Bavaria ar fi iesit din conflict ca si cum ar fi ncheiat
nainte de rzboi o aliant cu Prusia, completat cu garantiile date initial de Bismarck
cnd ncercase s-o atrag de partea sa. ns Ludwig, cu ideile lui nvechite despre
cavalerism si despre codul de onoare, refuz s-si ntreasc propria pozitie pe spinarea
aliatilor si. l nstiinta n consecint pe von Wendland: Regele a hotrt c legea Uniunii
si Onoarea noastr nu ne permit s ncepem negocierile de pace fr Aliatii nostri."9 n
ultim instant, hotrrea lui Ludwig nu nsemna absolut nimic. Aproape de ndat ce
respinse propunerea de ncheiere a unui acord de pace separat, regelui i se ddu de veste
c armata lui capitulase n fata prusacilor. Guvernul austriac solicit curnd o pace
separat, urmat ndeaproape si de celelalte state germane din sud, abandonnd Bavaria n
voia lui Bismarck. Regelui nu-i mai rmnea nimic de fcut: la 16 iulie, si autoriz
guvernul s nceap tratativele de pace. Rzboiul de sase sptmni se terminase.
247

Preliminariile pcii de la Nikolsburg, care stabileau suspendarea temporar a actiunilor

militare, marcar de fapt nceputul dominatiei prusace. Austria se vzu imediat exclus
din Uniunea german, iar toate statele germane nordice care se alturaser trupelor
habsburgice, inclusiv Hessen, Hanovra si Saxonia, erau ncorporate cu forta n noua
Uniune german de Nord, controlat de Prusia. Vechea Confederatie german, ntemeiat
de Metternich la Congresul de la Viena, ncetase s mai existe.
Sfrsitul rzboiului ridic din nou problema aliantelor, mpratul Napoleon al III4ea
propuse printr-un trimis plenipotentiar un tratat franco-bavarez, menit s protejeze regatul
german din sud si s contracareze telul de dominatie al lui Bismarck. Dar Ludwig, n
ciuda unei antipatii exprimate deschis fat de Prusia, era si mai putin interesat de o aliant
cu Franta. Trecerea de partea Frantei ar fi putut avea drept rezultat renceperea ostilittilor
cu Prusia si, n plus, Napoleon ar fi dorit cu sigurant o oarecare compensatie teritorial
pentru oferta sa de protectie. Pe lng toate acestea, chiar si un Ludwig nvins era nc
destul de sensibil la glasul opiniei publice care se pronunta n favoarea unui imperiu
german, spre a nu risca s sparg fosta Confederatie cu aliante strine.
Din fericire pentru Bavaria, chiar dac se aliase cu Austria n rzboi, Bismarck l admira
totusi pe Ludwig. Cancelarul, potrivit relatrilor lui Francis Gerard, l trata pe tnrul
rege ca si cnd ar fi fost un scolar neastmprat."10 La 22 august, se semna n mod
oficial Tratatul de la Praga ntre Bavaria si Prusia. Despgubirile erau minime n
mprejurrile existente: Bavaria pierdea doar o mic parte din teritoriu si trebuia s
plteasc
248
Degete nebun
prusiei daune de rzboi n valoare de 30 de milioane de guldeni, n plus, anumite palate,
precum si colectia de art a strmosului Wittelsbachilor, Johann Wilhelm, ur-rrtau s fie
cedate dinastiei de Hohenzollern. Cea mai important clauz se referea la o ntelegere
secret defensiv ntre cele dou state, care garanta sprijinul bavarez pentru viitoarele
campanii militare prusace, dac lui Bismarck i s-ar fi opus rezistent.
n ciuda indiferentei frecvent manifestate fat de rzboi, Ludwig se simti zdrobit de acest
rezultat. Asistase la efectele groaznice, devastatoare ale rzboiului modern, experient
care pe tnrul sensibil l zdruncinase. Dar rzboiul nu subminase numai iluziile
romantice ale regelui despre lupte eroice si vajnici cavaleri, mpotrivirea obstinat s-si
asume rolul de suveran n momente de criz national, vizita egoist n Elvetia la
prietenul detestat de toti bavarezii si izolarea autoimpus la castelul Berg i nstrinaser
pe cei mai multi supusi; Ludwig se pomeni criticat din ce n ce mai necruttor si chiar
huiduit de publicul care-1 adorase cndva.
Rzboiul l sili de asemenea s recunoasc suprematia Prusiei. Una dintre cererile
formulate de regele prusac viza restituirea castelului Hohenzollern, care-i apartinea atunci
lui Ludwig, dar care fusese resedinta ancestral a familiei regale prusiene. Pe 29 august,
Ludwig i scria fr tragere de inim unchiului su, Wilhelm I:
Dup ce am ncheiat tratatul de pace ntre Noi si astfel s-a consolidat o prietenie
statornic si durabil ntre Dinastiile si Statele Noastre, consider c nu pot da mai vrtos
expresie simtmintelor Mele dect oferindu-i Maiesttii Voastre Slvite dreptul de
proprietate n comun cu Mine asupra strvechiului castel Hohenzollern.
249

Cnd, de pe turnurile Castelului, care a apartinut strmosilor Nostri comuni, vor flutura n
vnt stindardele cu blazoanele Hohenzollernilor si ale Wittelsbachilor, aceasta va servi cu
adevrat ca simbol c Prusia si Bava-ria vegheaz mpreun peste viitorul Germaniei,
creia interventia providential a Maiesttii Voastre Slvite i-a dat viat nou."11
Ludwig se amr cumplit din pricina acestei scrisori. Ea reprezenta o ultim, personal
umilint pentru regele bavarez nfrnt. La sfrsitul rzboiului, se simtea trdat, trt cu
forta ntr-o aliant pe care n-o dorea, ngenuncheat n fata triumftoarei Prusii. Intr-o
epistol trist ctre Wagner, se plngea cu amrciune c fusese acum redus la ein
Schattenkonig ohne Macht", la un rege f antonia fr putere real" ,12
250
18
Scandal la Tribschen
esi Ludwig se strduise s pstreze secretul n legtur cu vizita fcut n mai 1866 lui
Wagner la Tribschen, vestea se propag n mod inevitabil si provoc agitatie cnd apru
n paginile ziarelor din capital. si cu toate c o bun parte din aceast ostilitate se
ndrepta contra regelui, Wagner se dovedi a fi o tint mai usoar, n 29 mai, Neuer
Bayerischer Kurier" public un atac caustic, virulent, la adresa compozitorului si a
cercului su de prieteni. Mai ru dect att, presa scria despre un straniu menage a trois"
la Tribschen. Pe 31 mai, gazeta Volksbote" relata:
N-a trecut nici un an de cnd infama Madame Hans de Biilow a plecat cu cele dou
vestite trsuri ncrcate cu 40.000 de guldeni de la Trezoreria regal ctre prietenul ei
(sau ce o fi?)... ntre timp, aceeasi Madame Hans de Biilow, care s-a fcut
binecunoscut publicului n decembrie trecut sub titlul descriptiv de porumbita
cltoare este mpreun cu prietenul ei (sau ce o fi?) la Lucerna, unde s-a aflat si n
timpul vizitei fcute de o persoan sus-pus."1
251
Cnd Biilow citi aceste rnduri se nfurie pe bun dreptate. Era ndeajuns de dureros s
stie c sotia lui tria n concubinaj cu Wagner fr a se jena s se afiseze n vzul lumii
drept amanta compozitorului, nct pe deasupra, difuzarea acestor acuzatii n toat
Germania punea vrf la toate si echivala cu un atac personal. Socotind c propria-i onoare
era n joc, Biilow se repezi la redactorul-sef al ziarului Volksbote", cerndu-i cumva
teatral fie s publice o not de scuze, fie s accepte o provocare la duel. Apoi, porni n
grab ctre Tribschen s-i pun la curent pe Wagner si pe Cosima cu acest recent scandal.
Toti trei czur de acord c singurul rspuns posibil era o dezmintire public a alegatiilor
din Volksbote" si c sursa cea mai autorizat pentru aceast dezavuare prea s fie nsusi
regele Ludwig al II-lea. O confirmare regal a probittii morale a Cosimei ar fi redus la
tcere atacurile presei. Cu acest scop duplicitar n minte, Wagner apel ntr-o scrisoare la
clementa regelui, rugndu-1, n numele lui Biilow, s intervin.
Nobila lui sotie, care, cu cel mai adnc devotament si cu ncurajri salutare, 1-a alinat,
1-a sustinut si s-a sacrificat pentru prietenul tatlui ei, mentorul brbatului ei si protejatul
stimat al regelui, pe care l venereaz cu sentimente att de profunde - aceast femeie este
acum, drept rsplat pentru dragostea pe care un monarh binevoitor a artat-o prietenilor
si, care, tocmai din acest motiv sunt persecutati n prezent - aceast femeie, repet, este
trt n mod public n noroi si coplesit cu insulte care, dac ar fi proferate la adresa

ngerului inocentei, 1-ar pngri cu murdria lor. si toate acestea - au trecut

nepedepsite'....
{.<,.
nebun
M adresez nltimii Voastre, Regele si Prietenul meu iubit, cu o singur rugminte n
acest moment de mare restriste: rupeti tcerea regeasc mcar ntr-o astfel de mprejurare,
asterneti pe hrtie o scrisoare exprimn-du-v satisfactia suveran fat de prietenul meu
Hans von Bulow si, n acelasi timp dati fru liber indignrii regale provocate de
tratamentul odios la care el si sotia lui au fost supusi n paginile ziarelor din capitala
bavarez...
De vreme ce sunt nevoit s presupun c bunul meu prieten este pn acum departe de
josniciile la care am fost noi expusi si c nu-i va sta n putint s gseasc mijloacele cele
mai bune de exprimare n scrisoarea solicitat, am ndrznit s anexez, ca o simpl
sugestie, o schit redactat de mine nsumi!"2
Exista de asemenea o scurt scrisoare de la Cosima, conceput de Wagner.
l implor n genunchi si cu umilint pe Regele meu s scrie misiva pentru sotul meu,
astfel nct s nu se vad silit s prseasc tara acoperit de ocar si rusine. Numai
cuvntul regesc ne mai poate restabili onoarea terfelit... Cum ar mai fi posibil pentru
sotul meu s lucreze ntr-un oras n care reputatia consoartei sale a fost compromis?
Slvitul meu Stpn, am trei copii crora trebuie s le transmit numele respectabil al
tatlui lor fr pat..."3
Un bruion propus pentru scrisoarea regelui de sustinere a lui Biilow, formulat de Wagner
nsusi, nsotea pledoaria Cosimei. Wagner sugera ca Ludwig s astearn pe hrtie o
scrisoare deschis n sprijinul lui Biilow.
ntruct m gsesc n situatia de a cunoaste-ndeaproape caracterul nobil al doamnei
dumneavoastr dis253
tinse si respectabile ... nu-mi rmne dect s descopr motivul inexplicabil pentru aceste
insulte nelegiuite, astfel nct, judecnd limpede si cu ptrundere aceast atitudine
revolttoare, s pot veghea ca rufctorii s fie deferiti justitiei si s primeasc pedeapsa
drastic."4
Afacerea Volksbote" i prezenta att pe Wagner, ct si pe Cosima ntr-o lumin
zdrobitoare; prin minciuni si nselciuni deliberate se foloseau de onoarea regelui pentru
a-si proteja reputatia. Este ndoielnic dac Ludwig consimtea la pretinsa nevinovtie a
situatiei de la Tribschen, dar i rmsese nc devotat si loial compozitorului. Semn cum
se cuvine scrisoarea si i-o expedie lui Btilow, care apoi o public n ziarele muncheneze.
Cnd apru, nimeni nu-i ddu crezare; cu toate acestea, scrisoarea deschis curm
speculatiile presei despre faptele scandaloase ce se petreceau la Tribschen.
Punndu-si isclitura pe misiva egoist si interesat ctre Bulow, Ludwig confirma de
fapt ceea ce bnuia toat lumea; si anume, c regele rmsese profund atasat de prietenul
su si hotrt, mpotriva tuturor vicisitudinilor, s-1 sprijine n continuare pe omul care
insuflase viat universului su de visuri. Mai mult dect att, scrisoarea n favoarea lui
Biilow trda iresponsabilitatea crescnd a regelui si dispretul socant fat de opinia
public, trsturi care aveau s se agraveze o dat cu trecerea anilor.
Chiar si n mprejurri destul de vitrege, care puneau nenumrate piedici n calea regelui
si a lui Wagner, Ludwig refuza s-si abandoneze prietenul. Compozitorul fusese sacrificat

o dat la insistentele opiniei publice si ale membrilor curtii regale; regele nu vroia s
repete ceea ce considera acum c este o greseal fatal. Nu era
254
nebun
Ofb la defectele muzicianului, desi se fcea vinovat de o naivitate copilreasc n privinta
relatiilor sexuale dintre Wagner si Cosima von Biilow. Dar, pentru Ludwig, renuntarea la
omul hedonistic, cu un comportament scandalos, nsemna totodat pierderea unui artist
strlucit care-i atinsese n inim o coard sensibil si-1 nsufletise ca nimeni altul. Regele
reflect aceast nevoie spiritual ntr-o scrisoare ctre Cosima:
S ne legm prin jurmnt solemn c vom face tot posibilul s nu-i tulburm lui Wagner
linistea att de greu cstigat, s-i alungm si s lum asupra noastr, att ct ne va sta n
putint, fiecare durere, s-1 iubim, s-1 iubim cu toat puterea pe care Dumnezeu a
hrzit-o inimii omenesti... Oh, el e sublim, el e asemntor divinittii! Menirea mea este
s triesc pentru el, s sufr pentru el, dac e necesar pentru deplina lui salvare."5
n mod inevitabil, natura plin de efuziune a relatiilor se deteriora cu timpul, n februarie
1867, Ludwig afl c doamna Cosima von Biilow nscuse un al patrulea copil, o fetit pe
nume Eva. ntruct convietuia cu Wagner la Tribschen de aproape un an, vizitat doar
ocazional de sot, nimeni nu credea c Hans von Biilow era tatl nou-nscutei.
Auzind despre venirea pe lume a fetitei, Hans se grbi s ajung la sotia lui, constient c
nu mai puteau spera s ascund adevrul despre aventura ei amoroas. Cei doi czur de
comun acord n cele din urm si Cosima l prsi n mod oficial pe Hans pentru Wagner.
Cosima prelua si custodia asupra celor dou fetite, Isolde si Eva, si se instala la Tribschen
pentru totdeauna. Ludwig, mpreun cu toat lumea, cpt n ultim instant confirmarea
anilor de clevetiri pe care ncercase mereu s le ignore.
255
n mai 1867, Ludwig l invit pe Wagner s vin la Miinchen pentru supravegherea unei
noi reprezentatii cu Lohengrin". n asteptarea compozitorului, regele fcu toate
pregtirile n vederea nchirierii vilei Prestele de pe malul lacului Starnberg si comand
ca dar special, un pupitru de pian din artar lcuit, pe care se aseaz partiturile. Acest
cadou era menit s marcheze cea de-a treia aniversare a ntlnirii dintre rege si muzician.
Dar lucrurile nu decurser asa cum plnuise Ludwig. Wagner era ntr-un moment de
proast dispozitie, nu-i surdea o sedere ndelungat la Starnberg si nici nu dorea s se
expun pe sine si relatia cu Cosima von Biilow investigatiilor amnuntite ale presei
muncheneze. Compozitorul se strdui s amne vizita, ns Ludwig continua s insiste,
iar Cosima, constient c refuzul lui Wagner ar putea duce la o ruptur definitiv cu
regele, si ndemn iubitul s accepte. Wagner sosi cum i se ceruse n capitala bavarez
dar, ntre timp, Ludwig rmsese deceptionat de lipsa vdit a acestuia de entuziasm la
gndul revederii. Chiar a doua zi dup venirea lui Wagner, Ludwig, fr s-si fi primit
prietenul, plec mpreun cu fratele su si cu un aghiotant ntr-o vizit la Eisenach.
Cteva zile mai trziu, regele se ntoarse la Berg, dar n ziua urmtoare porni din nou la
drum, de aceast dat ntr-o cltorie de agrement ctre Zillerthal si Achensee. Era ct se
poate de limpede c Ludwig se suprase pe prietenul lui: ordon ca pupitrul de pian din
lemn de artar s fie expediat la Hohenschwangau, unde se pstreaz si astzi.
Nestiind de dizgratia n care czuse, Wagner se adnci n pregtirile pentru noua punere
n scen a operei Lohengrin". Optiunea evident pentru personajul titular era tenorul

Albert Niemann, pe care si Ludwig l

256
fygele nebunapreciase mai nainte ca fiind foarte potrivit n acest rol. Dar Niemann ceruse s se
scurteze anumite prti din libret si ca urmare Wagner refuz s-1 mai distribuie, n
schimb, l propuse pe Josef Tichatschek, tenorul care interpretase rolul lui Tannhusen.
Ludwig avea ndoieli n aceast privint: Tichatschek mplinise saizeci de ani, era gras si
lipsit de farmec, contrastnd puternic cu imaginea eroicului Cavaler al Lebedei. Totusi,
vocea sa era puternic si clar, iar Wagner se simtea sigur c fcuse alegerea corect.
n 11 iunie, Ludwig asist la repetitiile generale cu Lohengrin". Ernest Newman scria:
Prin lorniet, l vedea nu pe poeticul cavaler al Sfntului Graal din visele copilriei sale,
ci o fat cu pielea atrnnd, sulemenit si acoperit cu un strat gros de pudr ntr-un
simulacru de tinerete, si un trup mbtrnit mentinndu-se ntr-un echilibru precar n
barc, agtn-du-se de o prjin proptit pe punte pentru acest scop caritabil. Nu vedea
nimic din ce s-ar putea numi interpretare actoriceasc sau art teatral, ci doar o
succesiune de grimase, asa cum se plnse dup aceea."6
Profund dezamgit de reprezentatie, Ludwig se napoie n goan la Berg, declarnd c nu
mai vroia n ruptul capului s-1 vad din nou pe Tichatschek pe scena munchenez. n
efortul de a salva spectacolul, Wagner i trimise o scrisoare:
Cnd v-am vorbit de Tichatschek n rolul lui Lohengrin si v-am spus c vocea lui se
aseamn cu o pictur de Diirer, n vreme ce aspectul su exterior se compar mai
degrab cu un tablou de Holbein, trebuie s fi fost explicit si s v fi rugat s-1 ascultati
cu luare-aminte pe cntret, iar nu s-i observati miscrile cu un ochi critic...
257
Mi-ati ignorat avertismentul: v-ati uitat tint la el cu intensitate nmiit; i-a fost imposibil
s reziste la aceste priviri scruttoare; iluzia vital s-a risipit."7
Dar Ludwig nu aprecie aceste reprosuri fcute de Wagner. i comunic fr nici un fel de
rezerve compozitorului c att Tichatschek, ct si soprana care interpretase rolul lui
Ortrud urmau s fie concediati si nlocuiti cu alti cntreti. Cnd Wagner prinse de veste
dincotro bate vntul, prsi furios Miinchen-ul si se ntoarse la Tribschen.
Spectacolele cu opera Lohengrin" erau totusi programate n acea stagiune si rmase n
seama lui Hans von Biilow s salveze reprezentatia. La numai cinci zile dup
dezastruoasa repetitie general, Heinrich Vogi, un tnr tenor preferat de rege, ntruchipa
pe scen rolul titular, fiind chemat la ramp de nenumrate ori. El reusi cu succes ntr-o
misiune aproape imposibil si Ludwig se art att de impresionat nct, dup ce
spectacolul se sfrsi, i trimise tenorului o scrisoare de multumire. Dar relatiile dintre
Ludwig si Wagner rmaser ncordate din pricina incidentului si regele refuz s asiste la
o reprezentatie cu Tannhuser" n luna august.
Ludwig si compozitorul corespondar foarte putin nainte ca o alt ntmplare neplcut
s se iveasc. De aceast dat, nenorocirea surveni dintr-o serie de articole intitulate
Arta german si politica german", publicate n toamna anului 1867 de Siiddeutsche
Presse"; desi nu erau semnate, toat lumea stia c Wagner era autorul. La nceput, Ludwig
sustinu articolele; scrise ntr-un stil foarte nationalist, ele atingeau o coard patriotic n
sufletul lui. nainte de publicarea lor, regele i scrise lui Wagner: n Germania, noi
trebuie s ridicm

258
nebun
stindardul artei pure si sfinte, asa nct s fluture de pe creneluri si parapete, chemndu-i
pe tinerii nostri germani s se grupeze n jurul lui."8
Articolele aprute n Siiddeutsche Presse" ncepeau cu portrete mgulitoare fcute lui
Ludwig I si lui Maximilian al II-lea, elogiind patronajul acordat artistilor, arhitectilor si
muzicienilor. Wagner scria despre misiunea universal a poporului german, de cnd
intrase n istorie, de a conduce n art si gndire".9 El sustinea c rolul monarhiei era s
unifice elementele artistice si politice ale trii si astfel s mbine n persoana regal
idealurile mplinirii germane. Dar, pe msur ce seria continua, tonul se schimb; curnd,
articolele erau dedicate atacurilor usturtoare la adresa iezuitilor din guvernul bavarez, a
Bisericii Catolice, a evreilor, a francezilor si a culturii lor. ntruct Siiddeutsche Presse"
era un ziar semioficial al guvernului bavarez si se cunostea paternitatea articolelor, multi
cititori presupuser c ele ntruneau asentimentul regelui. Mai ru dect att, cuvintele
scandaloase exprimate de Wagner vzuser lumina tiparului pe cheltuiala contribuabililor
bavarezi. Dup treisprezece fascicule succesive, Ludwig interveni brusc si ordon ca
publicarea seriei Arta german si politica german" s fie oprit imediat.
S-ar putea ca decizia lui Ludwig de sistare a seriei de articole s fi fost impus de agitatia
public din ce n ce mai mare. Dar spre sfrsitul lui noiembrie 1867, cnd ddu ordinul,
regele deja rupsese n principiu relatiile cu compozitorul. Dezbinarea se strecurase ncetncet, fiind alimentat nu numai de frecvente conflicte artistice dintre rege si compozitor,
ci si de viata particular notorie a lui Wagner.
259
Malvina Schnorr von Carolsfeld, vduva celui care interpretase pentru prima oar rolul
titular din Tristan", invoca de ctva vreme numeroase mrturii mpotriva lui Wagner si
a Cosimei. n noiembrie 1866, ea si o prieten, pe nume Isidore von Reutter, l vizitaser
pe compozitor la Tribschen pentru a-i mprtsi ceea ce Malvina califica drept un mesaj
spiritist de la rposatul ei sot. Dup spusele Malvinei, Ludwig Schnorr von Carolsfeld i
poruncise Isidorei von Reutter, care comunicase cu spiritul" mortului si primise
mesajele, s se mrite cu regele Ludwig al II-lea, n vreme ce Malvina nssi urma s
devin partenera lui Wagner. Compozitorul primi aceast informatie fr nici un
comentariu; cnd Malvina strui, le scoase afar din cas pe amndou. Dar Malvina
observase destule comportri nepermise la Tribschen pentru a confirma zvonurile despre
un menage trois" si se ntoarse la Miinchen ca s rspndeasc brfe ruvoitoare pe
seama compozitorului si a Cosimei oricui era dispus s-o asculte.
n ultim instant, fireste, vestea despre aceast vizit ajunse si la urechile lui Ludwig.
Malvina Schnorr von Carolsfeld i expediase o scrisoare caustic unuia dintre aghiotantii
regelui, locotenentul von Sauer, cerndu-i s-i transmit ordinul dat de defunctul ei sot n
privinta lui Ludwig si a prietenei sale Isidore. Sauer i remise regelui scrisoarea, care, la
rndul su, o trimise Cosimei von Biilow la Tribschen. Potrivit relatrilor regelui,
socotise scrisoarea revolttoare", dar ca prieten vesnic credincios si sincer, consider de
datoria mea s v-o expediez."10
Wagner se ngrozi la gndul c Malvina mprstiase nscocirile macabre pn la tronul
Bavariei. De la Tribschen, le demasc pe Malvina si pe prietena ei, Isidore, ndem-nndu1 pe Ludwig s-i suspende cntretei renta viager

260
nebun
si s-o izgoneasc din Miinchen. Dar lucrurile merseser inult prea departe pentru ca
Ludwig s se potoleasc asa de usor. Acuzatiile Malvinei von Carolsfeld ajunseser si n
cercurile nalte ale curtii regale, iar secretarul curtii, Lorenz von Dufflipp, l mboldi pe
rege s se distanteze de prietenul su exilat. Pe 13 decembire, Ludwig i rspunse:
Sunt surprins c socoti nu tocmai cuser situatia care-i priveste pe Wagner, pe Fru von
Biilow si pe Fru Schnorr. Dac acest zvon mizerabil se va dovedi adevrat - ceea ce eu
n-am fost niciodat n stare s cred, -atunci nseamn c este ntr-adevr un caz de adulter
-vai!"11
De pe 30 noiembrie 1867 pn n martie anul urmtor, regele si compozitorul nu purtar
corespondent. Confruntat cu dovada incontestabil a adulterului svrsit de Wagner ,
Ludwig, pentru prima si singura dat, fcu o ncercare clar si constient s-1 alunge pe
compozitor din viata lui. Dup prerea regelui, mai important dect faptul real de
nerespectare a fidelittii conjugale era abuzul fr scrupule de ncredere regal cu privire
la scrisoarea public semnat n sprijinul lui Hans von Biilow, al crei continut se
dovedea a fi fals. nainte, Ludwig se legase mereu prin jurmnt s nu-si abandoneze
niciodat prietenul; acum, se simtea trdat, iar relatia prea fr sperant de renfiripare.
Acele sute de zile de tcere erau o tortur pentru rege. In cele din urm, nu se putu hotr
s-si pstreze tria de caracter. Wagner l trdase, abuzase de ncrederea lui, dar o ruptur
total cu compozitorul ameninta nssi temelia lumii sale de vis, ndejdile n Die
Meistersinger von Ntirnberg", Der Ring des Nibelungen", Parsifal" si Die Sieger". Nu
suporta s-si vad micul su univers Druit, n 9 martie, i scrise compozitorului:
261
Nu mai pot ndura pentru nimic n lume s nu mai primesc nici o veste de la
dumneavoastr. Dac vreti s fiu ntreg curnd si s m simt din nou bine, v rog s nu
amnati ctusi de putin, scumpe om, si s-mi trimiteti fr ntrziere o scrisoare lung".
Ludwig l invita pe Wagner la Hohenschwangau, unde spera c puteau discuta despre
proiectul viitoarelor opere. Sfrsi prin a-1 numi pe Wagner, citnd din libretul operei Die
Walkiire", primvara dup care tnjit-am atta n toiul nghetat si pclisit al iernii."12
Rspunsul compozitorului era calculat si rece. Dect s accepte vina pentru situatia
scandaloas care dusese la dezbinare, Wagner ncerc fr jen s-1 fac pe rege s
cread c lui i se datorau toate problemele aprute ntre ei. stiu c m ntmpinati cu
bratele deschise numai cnd rmn tcut. Asadar, de ce s nu tulburm tcerea si s nu
redesteptm vechile ecouri dttoare de sperant ale sufletului meu, care pn acum ar fi
murit din cauza tcerii dumneavoastr."13
Dar, spre marea surprindere a lui Wagner, regele nu capitul. Era tot att de viclean ca si
compozitorul cnd se vedea ncoltit.
Simtea nevoia, din motive strict pesonale, s rennoiasc prietenia cu Wagner artistul, dar
Wagner omul l dezamgise si-i nselase asteptrile n repetate rnduri si nu putea fi
niciodat iertat pentru comportamentul su duplicitar si pentru abuzul de ncredere regal,
n rspunsul lui, Ludwig era spsit, ns i spuse cu blndete compozitorului c el nsusi
nu ntelesese cu exactitate situatia.
Oh! Prietene! Cndva, lumea mi se prea trandafirie, iar omul nobil; de atunci, am trecut
prin experiente

262
<fiegde nebun
extraordinar de amare ... asa nct sentimentele mele de ur si mizantropie sunt pe deplin
justificate - doar n mine nsumi si, mai presus de toate, n cutarea idealului nostru, am
putut s gsesc alinare si putere. M-am nchis n mine nsumi pentru totdeauna, tintuit de
repulsie si umilint n fata lumii. Acum, aceast perioad a trecut; a fost un proces de
purificare, un episod din viata mea; sunt fortificat, voi uita si voi ierta lucrurile
ngrozitoare care mi s-au pricinuit si m voi avnta cu curaj n vltoarea vietii,
devotndu-m obligatiilor mele sacre ... pentru c mi dau limpede seama care este marea
mea misiune si, credeti-m, mi-o voi ndeplini cu fidelitate si cu constiinciozitate."14
Pn cnd regele trimise aceast scrisoare, Cosima era din nou nsrcinat. De data
aceasta, nu exista pretextul c altcineva dect Wagner ar putea fi tatl. La 6 iunie 1869,
Cosima nscu un biat, botezat Siegfried. Dup nici o sptmn, Cosima i ceru n cele
din urm lui von Biilow divortul, n decursul grelei ncercri, acesta se comportase
admirabil, acum, cu ncunostintarea prealabil si consimtmntul Cosimei, von Biilow
nainta o plngere oficial mpotriva sotiei sale la un tribunal berlinez, nvinuind-o de
prsirea domiciliului conjugal. Pe 18 iulie 1870, se pronunt divortul si Cosima deveni
liber. O lun mai trziu, ntr-o biseric protestant din Lucerna, Cosima si Wagner se
cununar. Ca s atenueze lovitura, ei aleser pentru ceremonia cununiei ziua de 25
august, a douzeci si cincea aniversare a lui Ludwig.
263
19
Meistersinger", ^eingold" si Walkiire"
J^a 24 octombrie 1867, Wagner i prezent regelui partitura complet a marii sale opere
comice Maestrii cntreti din Nurnberg". La nceput, compozitorul declarase c aceast
comedie muzical avea s fie gata pentru reprezentatie n 1865. Dar Meistersinger"
suferi de pe urma tumultului din viata din ce n ce mai nestatornic a compozitorului si
Ludwig primi opera terminat dup aproape doi ani si jumtate de la data cnd i se
promisese initial.
Meistersinger" este singura oper wagnerian usoar, amuzant si recreativ, zugrvind
personaje luate nu din lumea zeilor si piticilor, ci din cea a lucrtorilor obisnuiti si
mestesugarilor medievali. Nara povestea lui Walther von Stolzing, un tnr cavaler din
Nurnberg care, n urma unui concurs de cntece cstig mna frumoasei Eva Pogner.
Wagner nftiseaz un spectacol impresionant, plin de coruri entuziaste si de marsuri; din
punct
264
Degete nebun
de vedere muzical, Meistersinger" contine unele dintre cele mai populare si mai
fermectoare melodii, incluznd vestitul Preislied", cntec de slav prezentat n concurs
de Walther von Stolzing, si coralurile finale, triumftoare. Opera exprim de asemenea
ideea de Volk" sau de identitate national german, nglobnd aspiratii materiale,
spirituale si artistice. Potrivit viziunii din Meistersinger", popoarele teutonice se puteau
unifica prin arta german si, cu cultura lor, triumfau asupra altor semintii. Aceste
sentimente, mpreun cu cuvintele finale rostite de personajul principal, Hans Sachs,
cntret, dar si poet popular, iubit de popor, ntru preamrirea artei germane, si cu corul
trmbitnd sfintele idealuri germane, transformau Meistersinger" nu numai ntr-o

chemare la unitate national, dar si ntr-o denuntare a influentei si a culturii strine.

Wagner dorise s-si pun n scen opera chiar la Niirnberg. Ludwig opta totusi pentru
Miinchen. O dat cu nceperea repetitiilor, compozitorul se confrunt cu nenumrate
dificultti. Opera dura patru ore si jumtate, cea mai lung pn la acea dat dintre
creatiile wagneriene, si necesita trei schimbri majore de decor, menite s evoce
atmosfera din Nurnberg-ul medieval, n plus, era nevoie de un cor alctuit din peste o sut
de cntreti, pe care Wagner vroia s-i pregteasc personal. Wagner apel din nou la
Hans von Biilow s dirijeze orchestra; relatiile dintre cei doi erau ns att de tensionate
din pricina aventurii amoroase cu Cosima, nct ei se evitau chiar si la repetitii.
Ludwig nsusi se art la nceput putin entuziasmat de Meistersinger"; o oper satiric
alctuit din meseriasi si steni medievali prea s fie vduvit de aceeasi
265
aur romantic sau de jocul fanteziei ca n Tannhuser" ori n Lohengrin". Totusi, cnd
ascult n cele din urm muzica si citi libretul, regele si schimb de ndat prerea, l
desftau sentimentele religioase, chemrile la unitate national si glorificarea idealurilor
si culturii germane. Dup ce asist la repetitia general n costume si cu acompaniamentul
orchestrei, not: M-am simtit att de miscat si de furat de visare, nct mi-a fost
imposibil s m altur celorlalti la profanele aplauze n semn de admiratie".1
Premiera cu Die Meistersinger von Niirnberg" avu loc pe 21 iunie 1868, la Teatrul curtii
regale din Miinchen. Sute de prieteni de-ai compozitorului, veniti de pe tot cuprinsul
Europei, umpleau lojele si fotoliile de orchestr, susotind n asteptarea evenimentului.
Chiar nainte de ridicarea cortinei, Ludwig al II-lea intr n loja regal. Regele purta un
frac negru cu cozi si o lavalier alb si-i salut reverentios pe spectatori cu o nclinare a
capului, cnd acestia se ridicar n picioare. Asa cum dicta eticheta, Wagner se prezent
ceremonios n loja regal cu putin nainte de nceperea reprezentatiei, dar, spre
surprinderea lui, Ludwig l invit s ia loc alturi de el, onoare fr precedent pe care o
refuza de obicei chiar si membrilor propriei familii.
n cele din urm, se ridic si greaua cortin pentru ultima capodoper wagnerian. La
sfrsitul primului act, publicul din sal l ovationa ndelung pe compozitor, ns acesta
refuz s schiteze vreun gest de multumire. La sfrsitul celui de-al doilea act, regele l
rug totusi sa rspund aclamatiilor si Wagner se ridic politicos din fotoliu si fcu de la
marginea lojei regale o reverent ctre multime. O asemenea actiune din partea unui om
266
fygele nebun
de rnd, si anume s rspund la ovatii din loja regal, soca profund publicul formalist
munchenez.
Cu toate acestea, nimic nu putea umbri triumful reputat de Maestrii cntreti din
Niirnberg". Se mai programar alte cinci reprezentatii si toate se bucurar de mare
succes, desi n absenta compozitorului. Dup premier, Wagner se ntoarse la Tribschen,
extenuat de montarea operei si de luptele continue purtate mpotriva lui de presa
munchenez. La scurt timp, Ludwig primi o scrisoare prin care prietenul su l informa c
se hotrse s rmn pe viitor n Elvetia si s se dedice numai muzicii sale. De data
aceasta, Wagner se tinu de cuvnt: aveau s treac opt ani nainte ca regele si
compozitorul s se ntlneasc din nou.
Pe 27 septembrie 1869, Ludwig asist la premiera operei Das Rheingold" (Aurul

Rinului"), prima din marea tetralogie wagnerian Inelul Nibelungilor". Se dovedi a fi un

esec pentru Wagner, ntruct regele ordonase n mod expres s se pun n scen opera
mpotriva vointei manifestat formal de compozitor. Wagner terminase Das Rheingold"
n 1854; nu fusese ns montat, desi anumite fragmente ale partiturii fuseser
interpretate n fata publicului, n mod ct se poate de natural, Wagner dorea s astepte
pn cnd termina si celelalte trei opere ale ciclului Nibelungilor, astfel nct s poat fi
prezentate n premier n patru seri consecutive. Dar, n 1864, i promisese lui Ludwig c,
date fiind mprejurrile favorabile - care nsemnau n fapt pentru Wagner o pensie de
ntretinere regal - ntregul ciclu avea s fie gata pentru punere n scen n 1867.
Compozitorul nsusi, dup o bun chibzuial, accept s nu se opun a montri separate
ale operelor tetralogiei.
Conform contractului formal semnat ntre rege si Wagner cu ctiva ani mai nainte,
Ludwig detinea de fapt drepturile asupra celor patru opere de ndat ce erau isprvite.
Regele asteptase nc doi ani dup expirarea termenului de predare a partiturii nainte s
procedeze potrivit dreptului su justificat de a vedea opera pus n scen. Dndu-si seama
de importanta colaborrii lui Wagner, Ludwig se strduise s atenueze lovitura.
V implor, scumpe prietene, s faceti tot ce se poate pentru ducerea la bun sfrsit a
acestei reprezentatii: oh, am nevoie stringent de asemenea bucurii dac nu va s pier n
vrtejul vietii cotidiene. si totusi nu m retrag din lume; acum, ncerc chiar o plcere n
ndeplinirea ndatoririlor regesti, pe care le detestam odinioar; m interesez de afacerile
guvernului; chiar si cu comunicatele ministeriale seci si cu rapoartele despre dezbaterile
parlamentare, m-am simtit n stare s le prind ct mai bine posibil gustul; este o necesitate
trist. Tnjesc dup speranta mplinirii, a nfptuirii idealurilor noastre, care-mi d fort
spiritual pentru toate celelalte; nu vom esua, Drag Prietene! Vom svrsi totul, absolut
totul: stiu sigur, sunt la fel de ncredintat de acest lucru ca de faptul c triesc si respir."2
Pe cnd ncepur pregtirile pentru reprezentatie, Biilow demisiona din postul de
capelmaistru. Se vlguise treptat si ajunsese ntr-o stare de surescitare nervoas din
pricina aventurii sentimentale dintre Wagner si Cosima, iar simplul gnd de a aprea din
nou n fata publicului ca s dirijeze opera compus de amantul sotiei sale i depsea
puterea de rezistent. Cu toate c nu ncuviintase proiectul de a monta Das Rheingold"
independent de restul ciclului, nc neterminat, dar fcnd
268
6^ nebun
parte dintr-un tot unit printr-o ideea comun, Wagner si ddu seama c numai oferindu-si
colaborarea ar putea s asigure cel putin mentinerea unui anumit grad de control asupra
situatiei din Mxinchen. Prin urmare, i-1 propuse regelui pe Hans Richter, un tnr dirijor
ncptnat, dar devotat, care s-1 nlocuiasc pe von Biilow. Prin intermediul lui Richter,
Wagner rmnea ncredintat c indicatiile sale aveau s fie urmate ntocmai. Ludwig i
aprob planul. Cu ajutorul lui Richter, compozitorul era tinut la curent cu cele mai noi
evenimente si probleme ivite si, n tot cursul verii, multi dintre interpretii distribuiti n
Rheingold" si croir drum pn la Tribschen s repete sub ndrumarea personal a
compozitorului.
Se ivir dificultti chiar de la bun nceput. Mai presus de orice, aprur numeroase
probleme tehnice. Actiunea operei impunea ca personajul Alberich, spre a-si arta puterea
Tarnhelm-ului" (coif vrjit care-1 fcea invizibil), s se transforme cnd ntr-un balaur,

cnd ntr-o broasc; mai erau de rezolvat problemele puntii de curcubee ctre cetatea
cereasc Walhalla si a plutirii pe ap a fecioarelor Rinului. Pentru a solutiona toate aceste
dificultti, Richter l angaja pe Karl Brand t, un om cu imense aptitudini tehnice. Scena
cu cele trei fete ale Rinului pricinui ore de frustrare imposibil de descris. La nceput,
cntretele erau legate cu curele de niste proptele nalte din metal atasate la niste
crucioare, miscate pe scen de niste masinisti, apoi mpinse n spatele decorului pentru a
crea impresia c fecioarele notau. Dar aceast metod se dovedi curnd a f i o corvoad
considerabil pentru interpretele din distributie; cnd uneia dintre fete i se fcu great n
timpul repetitiei si vomit pe masinistul care mpingea cruciorul, Brandt se hotr s
caute o solutie
269
alternativ, n ultim instant, se conveni ca trei dansatoare - n aparent, femei cu
constitutie mai rezistent -s le nlocuiasc pe cntrete, care urmau s stea n culise ct
si interpretau corala.
Richter provoc o multime de resentimente n timpul repetitiilor. Relatiile dintre el si
administratorul Teatrului curtii regale, Karl von Perfall, se tensionar chiar de la bun
nceput. Cnd tnrul dirijor insist s se urmeze recomandrile compozitorului,
indiferent ct de multe neplceri ar pricinui acest aranjament, Perfall protest direct la
rege. n toiul acestor necazuri, repetitia general se desfsur pe 27 august, n prezenta
regelui si a cinci sute de invitati de onoare, printre care se numra si tatl Cosimei, Franz
Liszt. ns lucrurile decurser cum nu se poate mai prost. Din punct de vedere muzical,
reprezentatia era perfect, iar Richter si ndeplinise admirabil obligatia n mprejurrile
date. Dar efectele tehnice, care formau un element crucial n derularea dramei, se
dovedir dezastruoase. Imediat dup repetitie, Richter i trimise o telegram lui Wagner,
nstiintndu-1 despre problemele ivite si sugerndu-i ca premiera, programat pentru 29
august, s fie amnat pn ce el reusea s solutioneze toate dificulttile. Wagner l rug
imediat pe Ludwig s accepte aceast amnare si recomand s fie prezentat publicului
o alt oper de-a lui.
Din respect pentru Wagner, probabil c Ludwig s-ar fi nvoit pn la urm cu propunerea
fcut, dac n-ar fi fost la mijloc comportamentul arogant al lui Hans Richter. A doua zi
dup fatala repetitie general, Richter l inform pe Perfall c refuz s dirijeze la
premiera nc prevzut pentru seara urmtoare. Nu numai c efectele scenice erau
nesatisfctoare, dar Richter cre270
le nebun.
dea, probabil pe bun dreptate, c presa miinchenez avea s-1 sfsie n bucti pe Wagner
n articolele ei, transformnd premiera ntr-un atac personal. Richter mai comise apoi
greseala s declare n fata lui Lorenz von Diifflipp, secretarul curtii regale, c nu primea
ordine de la nimeni, cu exceptia compozitorului.
Richter rspunse n aceast manier cu consimtmntul lui Wagner. Compozitorul fusese
pe deplin ncredintat c, stiind de dorintele sale si de refuzul lui Richter de a dirija, regele
urma s-i satisfac solicitarea si s contramandeze reprezentatia de gal. si ntr-adevr,
premiera fu amnat. Dar nu luase n considerare temperamentul inconstant si renumit de
dificil al lui Ludwig. Regele interpret amenintarea lui Richter si remarca acestuia fat de
Diifflipp drept o insult direct la adresa autorittii sale suverane. Reactiona ntocmai ca

un veritabil autocrat. Pe 30 august, Ludwig i scrise lui Dufflipp:

Conduita lui Wagner si demagogia cu efectele teatrale sunt absolut criminale si
nechibzuite; nseamn o revolt ftis mpotriva Ordinelor Mele, si aceast situatie n-o
voi tolera pentru nimic n lume! Richter nu va mai dirija n nici un caz si va fi destituit
imediat. Angajatii Teatrului Curtii Regale se vor supune Poruncilor Mele si nu capriciilor
lui Wagner! Se afirm n multe ziare c Eu am amnat premiera. Am intuit c asa se va
ntmpla. Este foarte usor s rspndesti zvonuri false si e Vointa mea s se dea
publicittii povestea adevrat si s fac toti absolut tot ce-i omeneste posibil pentru a
duce la bun sfrsit reprezentatia; deoarece, dac aceste intrigi ngrozitoare urzite de
Wagner vor izbndi, atunci ntreaga multime va deveni treptat-treptat din ce n ce mai
obraznic si mai nerusinat si, n cele din urm, va
271
scpa complet de sub control. Prin urmare, acest ru trebuie curmat de la rdcin:
Richter trebuie s plece... Niciodat pn acum nu m-am confruntat cu o asemenea
impertinent! V repet ct de multumit sunt de modul n care tratati situatia ... Vivat*
Diifflipp! Perat** mofturile cu efectele scenice! Cu cele mai clduroase salutri si cele
mai sincere urri pentru dumneavoastr si cu blesteme mpotriva sleahtei de escroci
vulgari si insolenti!"3
Regele se frmnta att de tare din pricina situatiei, nct chiar n ziua urmtoare i
expedie lui Diifflipp o alt scrisoare mnioas:
Trebuie s se pun capt imediat uneltirilor de neiertat ticluite de Wagner si de
sustintorii lui! Prin prezenta, dau ordin clar ca reprezentatia s aib loc smbt. Richter
urmeaz s fie concediat pe loc. Dac Wagner ndrzneste s obiecteze din nou, subsidiul
i va fi sistat pentru totdeauna, iar operele sale nu vor mai fi niciodat puse n scen la
Miinchen!"4
Richter se vzu demis fr explicatii la ordinul expres al regelui. Chiar si dup aceast
dizgratie, Wagner continu s insiste pe lng Ludwig s opreasc temporar reprezentatia,
ngrijorarea sa era cu adevrat ntemeiat si se temea de efectul pe care un spectacol
nereusit 1-ar produce nu numai asupra propriei reputatii, ci si asupra eforturilor viitoare
de a strnge fonduri pentru construirea Teatrului festiv. Dndu-si totusi seama c Ludwig
era imposibil de clintit, l rug pe rege s organizeze o reprezentatie, comand regal, cu
un public restrns la
* Vivat (Ib. lat.) - Triasc ...! "Perat (Ib. lat.) - Piar"...!
?fe nebuni
cercul invitatilor personali. Cu toate acestea, Ludwig se mniase att de tare din pricina
ntregului incident nct rmase surd si la aceast rugminte rezonabil. Dar Ludwig se
temea c, odat instalat n capital, Wagner ar reusi ntr-un fel sau altul s anuleze
premiera. Pentru prima dat n relatia lor, regele conspir n fapt, mpreun cu demnitarii
curtii regale, s-1 tin pe Wagner departe de Ba varia, n acest scop, Diifflipp primi
instructiuni precise s mpiedice prin orice mijloace intrarea compozitorului n regat, dac
s-ar dovedi destul de curajos s ncerce.
Lui Wagner, i se prea c regele era pur si simplu ndrtnic si nerezonabil. Att
compozitorul, ct si Richter, nu reusiser s nteleag c Ludwig pretuia mai mult dect
prietenia propria-i autoritate suveran; orice amenintare la adresa acestei puteri supreme,
fie ea real sau nchipuit, era ntmpinat n mod inevitabil cu o not de arogant

autocratic. si totusi, regele se arta dispus s satisfac dorintele compozitorului atta

timp ct nu intrau n contradictie cu ale sale. n acest sens, i scria secretarului de cabinet:
Solicitrile lui Wagner trebuie s fie ndeplinite att ct e posibil; n general, sunt
justificate. Examineaz atent scrisoarea lui ctre Mine si f tot ce-ti st n putint s-i
mpiedici venirea la Miinchen. Dar nu-i nevoie ca el s stie c acesta este Vointa Mea,
altminteri, se va revrsa iadul pe pmnt!"5
In locul lui Richter, Perfall, cu aprobarea regelui, l numi n postul rmas vacant pe Franz
Wiillner, dirijorul Teatrului miinchenez. Aflnd de aceast mputernicire, Wagner, cuprins
de furie, i scrise de ndat lui Wiillner:
Bag de seam si nu te atinge de partitura mea, domnule, sau altminteri du-te la naiba!
Alearg ncoace si
273
ncolo si omoar-ti timpul prin cluburi, pe la recitaluri mondene cu una sau dou voci
solo fr acompaniament, sau pe la societti corale, ori dac chiar trebuie cu adevrat s
pui mna pe partituri de oper, gseste-ti una compus de prietenul tu Perfall. Poti s-i
spui acelui om ales si nobil s mearg la Rege si s-si recunoasc sincer incompetenta ct
priveste interpretarea si punerea n scen a operelor mele. Altfel, l voi arde pe rug,
laolalt cu toti reporterii de teren zvonisti si colportori de scandaluri pe care-i plteste din
profiturile dobndite prin mijloace necinstite din Rheingold si focul nu-1 va putea
stinge nimeni! Voi doi trebuie s primiti multe lectii de la mine pn veti ntelege c
habar n-aveti de nimic."6
n cele din urm, pe 22 septembrie, sub bagheta lui Wiillner, Aurul Rinului" fu
prezentat n premier. Ca o ironie a sortii, n aceeasi zi, Teatrul curtii regale din Dresda,
proiectat de arhitectul Gottfried Semper, care sttuse mrturie primelor reprezentatii
wagneriene cu Rienzi" si Der fliegende Hollnder", arse pn-n temelii. Fireste,
Wagner nu particip la premier, dar regele se nftis, mpreun cu un numr de invitati
de onoare si consider reprezentatia un triumf, n ansamblu, presa primi favorabil noua
punere n scen, desi Bayer-ischer Vaterland" caracteriza scena de nceput cu cele trei
fecioare ale Rinului drept un acvariu al prostituatelor."7 Majoritatea dificulttilor tehnice
fuseser rezolvate cu succes de Brandt; n ciuda ncercrilor lui Wagner de a califica
premiera drept un dezastru n toat puterea cuvntului, l mputernici mai trziu pe Brandt
s-si pun n aplicare toat experienta tehnic pentru prima reprezentatie a Inelului
Nibelungilor" la Bayreuth. Singurul
nebun
comentariu acid veni din partea lui Wagner nsusi. Reusise ntr-un fel oarecare s
zdrniceasc planurile lui piifflipp si-si croise drum pn la Miinchen, unde, odat sosit,
solicit imediat o audient la rege. Ludwig l refuz, scriindu-i secretarului de cabinet:
Acest deznodmnt nenorocit al afacerii Rheingold care acum mi-a devenit
insuportabil, a atins punctul culminant cu venirea lui R. Wagner la Miinchen mpotriva
Vointei Mele! I se va plti cu aceeasi moned dac va avea loc o demonstratie ruvoitoare
mpotriva lui, acum c scandalul Biilow este au comble*. J'en ai assez.**8
Zarva provocat de montarea operei Das Rheingold" demonstra o dat pentru totdeauna
c n ceea ce-1 priveste pe Ludwig, arta compozitorului precumpnea asupra omului
nsusi. Regele iesise biruitor, dar, fatalmente, nu se putu abtine s nu rup primul tcerea,
n 22 octombrie, Ludwig i scria lui Wagner:

Detest s mint, n-am nici cea mai mic dorint s gsesc scuze si v spun deschis c-mi
dau seama de greseala mea si o regret sincer. S-ar fi cuvenit s v mprtsesc personal
prerile mele ... si simt n adncul sufletului meu o mnie profund - care nu este complet
nejustificat - mpotriva acelor oameni care si arog dreptul -cu sigurant, mpotriva
instructiunilor dumneavoastr - s v ndeplineasc indicatiile ntr-un mod lipsit de tact
(ca s m exprim n termeni moderati)... Socot (dac pot spune asa) c v nchipuiti
pozitia mea mult mai usoar dect este n realitate. S stai singur, s tii piept absolut
singur n aceast lume aspr si sumbr nu este
Au comble (Ib. fr.) - la apogeu * J'en ai assez (Ib. fr.) - mi ajunge!
275
deloc o misiune usoar. In primii ani dup urcarea pe tron, consider ntr-o oarecare
msur c prin farmecul nouttii eram rspunztor pentru ncercarea mea de a-i multumi
pe oameni - oh, vai de cei ce trebuie s aib de-a face cu indivizi! Am nvtat, credeti-m,
s cunosc fiintele umane; m-am apropiat de ele cu sincer dragoste si m-am simtit
respins, iar astfel de rni se vindec ncet, foarte ncet. Sentimentele mele de dragoste si
prietenie pentru dumneavoastr sunt mai puternice dect oricnd, idealurile
dumneavoastr sunt si ale mele, menirea mea pe pmnt este s v fiu de ajutor. Omul n
stare s m rneasc nceteaz s mai existe pentru mine, dar atunci cnd sunteti suprat
pe mine, mi dati o lovitur mortal. Oh, scrieti-mi si iertati-v prietenul, ntruct si
recunoaste vina. Nu, oh, nu! Nu ne vom desprti niciodat! nstrinarea noastr mi-ar
frnge inima si m-ar lsa prad disperrii nesfrsite. Gndul sinuciderii m-ar urmri fr
ncetare."9
n pofida acestei scrisori si a tonului ei conciliant, dificulttile nu se sfrsir o dat cu
punerea n scen a operei Aurul Rinului". La dou luni dup premiera primei opere din
ciclul Nibelungilor, Ludwig si declar intentia de a monta si cea de-a doua oper a
tetralogiei, Walkyria". Trecnd prin recenta disput cu regele iscat de Das Rheingold",
Wagner ntelese c Ludwig avea s-si duc planurile pn la capt si se oferi s vin la
Munchen pentru supravegherea pregtirilor. Singura obiectie ridicat de compozitor se
referea la necesitatea ca regele s astepte un an ncheiat nainte s ordone desfsurarea
reprezentatiei. Dar Ludwig se sturase de eschivrile lui Wagner. Iertati-mi
impetuozitatea tinereasc, dar nu pot astepta pn la anul s vd reprezen276
tatia cu Walkiire. Oh! Dorinta mea nflcrat este irezistibil!... Foarte bine,
nvinovtiti-m, condamna-ti-m, dac aveti curajul!7'10
Cnd Wagner afl de ultimele evenimente, si iesi de furie din minti. Doar cu cteva
sptmni mai nainte, regele mrturisise n aparent c punerea n scen a Aurului
Rinului" fusese o eroare. Acum, Wagner considera c drepturile sale de artist erau
nclcate, i trimise regelui o scrisoare:
si de atunci m tineti la distant, m evitati chiar -cnd sunt dificultti pe care le-am
putea rezolva mpreun destul de usor - v aliati cu altii mpotriva mea, astfel nct eu,
dispretuit de toti, ncep s m ntreb dac am visat doar c aveam un Rege drept Prieten...
si acum, rmne numai o singur ntrebare, al crei rspuns ne va hotr ntregul viitor:
Vreti ca opera mea s fie desvrsit, asa cum mi doresc eu sau nu?... Ori voiti, Slvitul
meu Rege, s mai adugati si alte greutti la cele deja existente? Asa veti face dac veti

continua s dati instructiuni directorului teatrului n legtur cu reprezentatiile viitoare ale

operelor mele din ciclul Nibelungilor."11
Dac Wagner sperase ca aceast misiv sincer s schimbe prerea regelui, se nselase
amarnic. Tonul biletului l irit att de tare pe Ludwig, nct nici nu se osteni mcar s-i
rspund.
n ultim instant, Wagner se dumiri c regele se gndise s pun n scen Die Walkiire"
cu sau fr sprijinul lui. i scrise n consecint prietenului su, Hermann Levi,
ndemnndu-1 s coopereze.
Premiera operei Walkyria" avu loc pe 26 iunie 1870. Ludwig nu asist ns la
reprezentatia de gal, dorind s vad un spectacol reluat cu Das Rheingold" si apoi
Die Walkure"n succesiunea lor fireasc. Pn n ziua premierei, Wagner l rugase
struitor pe rege s contramandeze reprezentatia sau cel putin s limiteze publicul la o
mn de invitati de onoare. Ludwig respinse orice propunere, iar Wagner consemn cu
furie despre durerea adnc pricinuit de acest mod revolttor si fr precedent n care
sunt tratate operele mele!"12 Dar regele, ofensat de comportamentul compozitorului si al
cercului su de prieteni, consider c diferendul era transat o dat pentru totdeauna.
De pe culmile devotamentului regal, Wagner czuse acum ntr-o dizgratie abisal. De la
Rosee l avertizase pe Ludwig s nu se ncread n nimeni; i acordase favoruri regale si
bunvoint artistului care i ngduise s ptrund ntr-o lume a strvechilor saga si a
visurilor inspiratoare. Dar Wagner, prin indiferent, nselciune si lcomie, se dovedise a
fi nedemn de o asemenea atentie exaltat. Ludwig nu se putea ns hotr s rup total
legturile cu compozitorul, dar relatiile dintre ei, din punct de vedere practic, ajunseser
ntr-un impas.
278
20
jCegturi romantice de dragoste
^\
/n 1867, Ludwig avea douzeci si unu de ani. Primii
trei ani de domnie i fuseser marcati de necazuri si ncurcturi; scandalul prieteniei cu
Wagner, nesigurant n criza Schleswig - Holstein si umilitoarea nfrngere a Bavariei n
rzboiul de sase sptmni. Desi existaser clevetiri din partea publicului privind
slbiciunile vizibile ale lui Ludwig si critici negative izolate la adresa comportamentului
su n timpul conflictului militar, el rmnea pentru majoritatea supusilor si un rege care
se bucura de o imens popularitate.
si totusi, pe msur ce se scurgeau anii, cresteau ngrijorrile si zarva n legtur cu
aversiunea lui Ludwig pentru Miinchen, cu neglijarea ndatoririlor regesti si cu dragostea
sa excesiv fat de arta teatral. Multi sperau ca regele s se nsoare si s se ntelepteasc
ntemeindu-si un cmin, dedicndu-se treburilor crmuirii si asigurnd tronului un
mostenitor.
Ludwig era nc tnr si chipes, fcnd o figur
279
strlucit n uniforma militar de gal. Frumusetea sa continua s insufle un devotament
romantic: femeile tiau smocuri de pr din coama calului pe care-1 ncleca, iar fetele
chicotitoare nsfcau de pe drum ca suvenir florile presrate pe care le zdrobea regele sub

tlpi n timpul unei plimbri.1 Dar nu circulaser nicicnd zvonuri reale asociindu-1 pe
Ludwig cu pasiunea pentru fiintele de sex femeiesc sau, mcar, cea mai slab aluzie
public viznd sensibilitatea lui la farmecul feminin. Ideea unei aliante ruse cu fiica
mpratului Alexandr al II-lea fu dat uitrii, iar propunerile discrete fcute de regina
Victoria n numele fetei sale, printesa Louise, fur de asemenea ntmpinate cu un refuz
politicos, dar ferm. Ambasadorul austriac merse pn acolo nct s afirme c numai
decorul de balet ptrunsese n apartamentele regale, ntruct Maiestatea Sa nu ncerc nici
o plcere s stabileasc legturi cu sexul opus."2
Cele mai intime relatii nfiripate pn atunci de Ludwig fuseser fr ndoial cu
aghiotantul su, printul Paul von Thurn und Taxis. La nceput, cei doi tineri se pierdur
ntr-un elan de exaltare romantic. Singuri n tinuturile linistite, se plimbau clare prin
ntunecatele pduri alpine, ntrecndu-se n goan de la o caban de vntoare la alta,
poposind s se ghemuiasc n fata focului sfritor si recitndu-si unul celuilalt poeme,
mpreun, stteau ascunsi n adncitura umbrit a lojei regale de la Residenztheater,
urmrind difi priviri operele si piesele istorice att de ndrgite de Ludwig. Cnd erau
desprtiti, si scriau unul celuilalt zilnic, umplnd pagin dup pagin cu sentimente
nfocate si cu angajamente solemne de devotament etern.
Initial, Ludwig se extaziase pentru chipesul aghiotant. Dragostea sa obsesiv, aproape
irezistibil, era total;
280
!gp"e/e nebun
drept rsplat, se asteptase la acelasi gen de devotament complet, fr rezerve, cu trup si
suflet. Paul esua fatalmente s ndreptteasc aceste sperante att de nalte si Ludwig se
simti curnd deziluzionat. Auzind zvonuri c Paul si petrecea serile n compania ctorva
femei necunoscute, Ludwig rupse din punct de vedere formal legturile cu prietenul su.
Nu putea ntelege cum se ntmpla ca fiinta pe care o iubea cu atta intensitate s
nutreasc sentimente asemntoare pentru o alt persoan, fie brbat, fie femeie. Pentru
Ludwig, loialitatea era de cea mai mare nsemntate. Pn si cea mai strvezie aluzie de
trdare - real ori imaginar - i ajungea pentru a se nstrina cu totul chiar si de cei mai
intimi prieteni, retrgndu-le afectiunea.
Ludwig medita melancolic n izolarea sa pn cnd nu mai putu suporta nici o clip
durerea desprtirii; nsingurat, ducnd dorul prietenului su, si pierdu stpnirea de sine
n cele din urm si-i trimise o scrisoare lui Paul, cerndu-i s-si rennoiasc prietenia, n
urmtoarele cteva sptmni, Paul era n culmea ncntrii, scriindu-i epistole
romantice, emotionante prietenului su regal.
Scumpe si mult iubite Ludwig,
Tocmai am terminat de notat n jurnalul meu cu gndul la frumoasele ore petrecute
mpreun n seara aceea de-acum o sptmn, care m-au fcut cel mai fericit om de pe
fata pmntului... si-mi amintesc de zilele sptmnii trecute, nvluite n cele mai
fermectoare si mai fericite aduceri-aminte, pstrndu-te n minte si strn-gndu-te
aproape de inima mea, si ncercnd astfel s nving tristetea de a fi astzi singur. Apoi,
mi-a parvenit pretioasa ta scrisoare - balsam, balsam dumnezeiesc pentru sufletul meu.
281
Mii de multumiri pentru scrisoare! Motivul pentru care cel mai drag prieten prea s fie
ntristat este c, la sfrsitul minunatei simfonii ce m-a impresionat extrem de mult, te-am

vzut ridicndu-te n picioare si prsind n grab loja, n timp ce ultimele tale cuvinte
rostite dup cin mi reveneau n minte: Cnd ne vom mai vedea din nou?. Lacrimile
mi-au mpienjenit ochii cnd te-am vzut plecnd! Oh, Ludwig, Ludwig, ti sunt ntru
totul devotat! Nu puteam suporta prezenta altor oameni n jurul meu; stteam nemiscat si
n gnd eram mpreun cu tine. Trebuia s plec acas; stiam c voi primi vesti de la tine!
Ct de tare mi btea inima cnd, trecnd pe lng Residenz, am zrit o lumin la
fereastra, ta! Dar acum sunt linistit si voi adormi netulburat si m voi ntlni cu tine n
vis."3
Dup ce mi-am isprvit nsemnrile n jurnal, am rsfoit crtile comandate pentru tine si
sosite la destinatie n timpul absentei mele. n vreme ce citeam, clopotelul prinse pe
neasteptate a suna. mi slta inima de bucurie cnd 1-am auzit!... Mi-a fost adus
nepretuita-ti scrisoare si m-am grbit spre birou ca s-ti trimit cele mai calde multumiri.
Prin rndurile asternute de mna ta, mi-ai druit cel mai divin amurg al acestei zile si mai desftat din nou. Oh, iubitul meu prieten! Te voi visa att de duios n somn. mi vei
aprea n vise, cu chipul tu gratios, cu ochii ti frumosi si asa de ndrgiti ctnd la
mine. Oh, voi fi n culmea fericirii! Rmi cu bine, scumpe prietene, somn usor!; vise
plcute si gndeste-te la prietenul tu iubitor, Paul!"4
Dar, n ciuda tuturor acestor declaratii solemne de dragoste nemuritoare, relatiile dintre
cei doi erau sortite esecului. Sentimentele lui Ludwig pentru prietenul su
282
nebun
se nflcrar, transformndu-se n iubire; prietenia se mentinea totusi ntr-un echilibru
att de precar, nct cea mai slab plpire de realitate ameninta s-o cufunde n uitare.
Paul, pe care Ludwig l rebotezase Friedrich", se poticni din nou, fcnd o alegere
gresit, rostind un cuvnt neinspirat, afisnd prea mult familiaritate ntr-o anume
mprejurare si nedovedind destul afectiune cu un alt prilej. Triviale n sine, asemenea
incidente struiau chinuitor n mintea lui Ludwig, rozndu-1 n ascuns si provocndu-i
suferinte pn cnd acestea deveneau insuportabile. O dat pentru totdeauna, l alung pe
Paul din viata lui. Dup cte s-ar prea, ultima indiscretie, de care Paul nsusi nici nu-si
dduse seama, fu calificat cu att mai josnic. Cnd afl despre dizgratia n care czuse,
i trimise regelui o scrisoare agonizant, plin de remuscri, dar Ludwig nu catadicsi s-i
rspund; se hotrse deja si refuza cu ndrtnicie s se ncline n fata rugmintilor
prietenului su. ntr-un fel oarecum nemilos, i scrise unui apropiat c Paul devenise
mult prea arogant, asa c a trebuit s-1 ndeprtez."5
Desi luase el nsusi decizia fatal, ruptura cu Paul l mistui cumplit pe Ludwig.
Constientizarea crescnd a pornirilor sale homosexuale l ls hrtuit de nesiguranta de
sine; demnitarii si membrii curtii regale l gsir ncordat, emotiv si nervos, si ndrept n
repetate rnduri gndul spre cstorie, ca si cum ar fi simtit nevoia s-si dovedeasc siesi
c era n stare s ntretin o relatie intim cu o reprezentant a sexului opus. Cndva,
exclamase de fat cu vechiul su preceptor de religie, Ignaz von Dollinger: Of, femeile!
Pn si cele mai inteligente despic firul n patru!"6 Acum, prea coplesit de ndoial. In
timpul unei audiente acordate ministrului de justitie,
283
Bomhard, Ludwig l ntreb pe neasteptate: credeti c s-ar cuveni s m nsor curnd?"
Bomhard rmase surprins de aceast sugestie, dar i recomand imediat o cstorie

prompt cu o printes protestant pe msura lui, n interesul armoniei religioase, ns tot

att de brusc cum adusese subiectul n discutie, regele l si ncheie. Nu, n-am timp de
nsurtoare. Otto se poate vedea fcnd un asemenea lucru", declar el.7 Prin urmare, este
surprinztor, dat fiind aceast atitudine indiferent fat de cstorie si deplina
constientizare a propriilor predispozitii spre homosexualitate, c Ludwig se hazarda n
cele din urm n mod necugetat ntr-o logodn cu o femeie pe care n-o iubea.
Dintre toate femeile din viata lui, nici una nu nsemna mai mult pentru Ludwig dect
mprteasa Elizabeth a Austriei. Regele si iubea cu sigurant verisoara, dar nu era
ndrgostit de ea. n schimb, o venera pe mprteas ca ideal feminin de frumusete,
rafinament si sensibilitate; mai important dect orice altceva, n calitatea ei de femeie
mritat, Elizabeth nu constituia nici o amenintare pentru identitatea sexual fragil a lui
Ludwig. mprteasa mprtsea cu vrul ei aversiunea fat de viata la curtea regal,
pasiunea pentru natur si poezie, si aspiratia ctre frumos, n timp ce multi brfeau,
Elizabeth i tolera lui Ludwig comportamentul bizar, nu se strduia s-1 mustre sau s-1
condamne si-i arta o ntelegere deplin, negat de ceilalti.
Elizabeth ncheiase fr ndoial cea mai strlucit cstorie din familia ei. Ducele Max
al Bavariei si sotia lui ambitioas, Ludovica, mai aveau si alte patru fiice, inclusiv
Helene, care se mritase pn la urm cu un print Thurn und Taxis; Mrie, care se
cstorise cu Francisc al
284
fegefe nebun
II-lea regele Neapolelui si Mathilde, care-1 luase de brbat pe Louis de Bourbon, conte
de Trani. Dar cea mai mic fiic, Sophie, era cea pe care ducesa Ludovica o recomanda
cu entuziasm ca sotie-regin perfect pentru Ludwig al II-lea al Bavariei.
Ludwig o cunoscuse pe Sophie nc din copilrie, dar relatiile dintre printii si si familia
ducelui Max fuseser distante si formale. Abia dup ce urcase pe tron si rennoise
legturile cu Elizabeth, sora mai mare, Ludwig se rentlni si cu Sophie. Nu mai era
fetiscana poznas de care-si amintea, ci o tnr de saptesprezece ani, frumoas, nalt si
zvelt. Ca si sora ei, Sophie avea ochi albastri, ptrunztori, vrti n fundul capului,
prul ei lung si des btnd n auriu. Avea o voce plcut si, mai important dect orice
pentru Ludwig, iubea muzica wagnerian aproape tot att de mult ca si el. Aceast
admiratie reciproc pentru creatia compozitorului i atrase la nceput pe cei doi veri. n
toamna lui 1866, Ludwig ncepu s-o viziteze pe Sophie la vila tatlui ei, Possen-hofen,
situat de partea cealalt a lacului Starnberg, chiar peste drum de castelul Berg. Obisnuia
s clreasc pn la Possenhofen ca s-si invite verisoara s cnte la pian sau s intoneze
mpreun arii din Tannhuser" sau din Lohengrin".
Recunosctoare pentru aparenta atractie nscut ntre odraslele lor, att regina-mam
Mrie, ct si ducesa Ludovica fcur tot ce le sttu n putint s mping nainte perechea
si s-o ncurajeze. Regele i scria n mod frecvent verisoarei sale, adresndu-i-se Sophiei
cu apelativul Elsa", n vreme ce el semna Heinrich", dou dintre personajele principale
ale operei Lohengrin". Si totusi, se mpotrivea s ngduie prieteniei cu Sophie un
285
elan pasionat. Nu numai c era torturat de idei n privinta propriei sexualitti, dar suferea
si de pe urma unui grad anormal de demnitate constient de sine. Ca suveran, si
ascundea cu grij emotiile de privirile indiscrete n spatele unei reticente impenetrabile.

Aceast retinere n vorb si actiuni se extindea chiar si asupra propriei familii: Ludwig nu
uita niciodat c era rege si nu putea sa doboare barierele emotionale care-i desprteau
universul romantic, ritualistic si regal de realittile mai dure ale lumii nconjurtoare, i
era aproape imposibil s-si mprtseasc cu toat sinceritatea sentimentele si tririle sau
s-si trateze rudele ca pe niste egali.
Ludwig o ndrgea pe Sophie, dar nu o iubea cu adevrat. Cu toate acestea, mama
Sophiei, Ludovica, si asezase deja dou fiice pe tronurile europene si era hotrt s-i
vad pe Sophie si pe Ludwig uniti prin legmntul solemn al cununiei, n consecint, l
trimise pe unul dintre fiii ei, Karl Theodor, s-1 ntrebe pe rege despre intentiile sale.
Cnd se pomeni fat n fat cu acesta, Ludwig declar c, desi o gsea pe Sophie
fermectoare, nu se simtea nc pregtit de nsurtoare. Karl Theodor i transmise acest
mesaj mamei sale, care, apoi, l inform pe rege c, ntruct nu intentiona s se
cstoreasc cu Sophie, trebuie s-si curme de ndat frecventele vizite la Possenhofen si
s nceteze cu voluminoasa corespondent. Ludwig se simti cu adevrat ntristat de
aceast cerere, dar, socotind c se cuvenea s respecte dorinta unei mame, i scrise varei
sale un bilet de adio.
Totusi, n scurt vreme, ajunse pn la urechile lui Ludwig stirea c Sophie era disperat
de nefericit. Oricui sttea s-o asculte i declara c se ndrgostise de vrul ei ncoronat si
provoc o stare de agitatie teribil la
286
nebun
Possenhofen n legtur cu aparenta lui lips de sentimente pentru ea. Aceasta reprezenta
cu sigurant o veste demn de luat n seam pentru naivul Ludwig: pn n acel moment,
nu avusese nici cea mai mic idee c Sophie simtea si altceva pentru el n afar de
prietenie. Cu toate c se bucura de multe admiratoare bolnave de dragoste, rivaliznd
pentru atentiile sale, pe Ludwig l mgulea extrem de mult dorinta verisoarei lui. O
nstiinta pe ascuns pe Sophie c s-ar putea ntmpla n viitorul apropiat s-o iubeasc la
rndul su. Nu-i promisese nimic si nici n-o ceruse n cstorie, ns Ludovica, receptnd
aceast slab sperant, se domoli si permise ca relatia lor s continue.
Totusi, Ludwig se dovedea grijuliu s-o lmureasc pe Sophie ce semnifica prietenia dup
prerea lui. Pe 19 ianuarie 1867, i trimise verisoarei sale o scrisoare:
Cunosti natura destinului meu. ti-am scris odat de la Berg despre menirea mea n lume.
stii de asemenea c n-am multi ani de trit si c voi prsi acest pmnt cnd se va
ntmpla ceea ce e de neconceput, cnd steaua mea nu va mai strluci, cnd El se va
prpdi, Prietenul meu cu adevrat iubit; da, atunci se va sfrsi si sorocul meu, deoarece
atunci nu m voi mai simti n stare s triesc. Ai artat totdeauna un interes real, sincer si
devotat fat de soarta mea, drag Sophie, nct ti voi rmne profund ndatorat pentru tot
restul vietii mele. Principala temelie a schimbului nostru de idei si de atentii a fost rnereu
destinul remarcabil, impetuos si oscilant al lui Richard Wagner."8
Aceast misiv, plin de afectiune pentru Wagner, ar fi putut cu greu s-o conving pe
Sophie de dragostea regelui. Cu toate acestea, ls episodul s treac fr comentarii.
287
n mod inexplicabil, regele se rzgndi brusc, n seara de 21 ianuarie 1867, Ludwig si
regina-mam ddur un bal cu mare pomp la Residenz. n mod obisnuit, Ludwig detesta
asemenea ocazii, dar acea noapte se dovedi a fi o exceptie fericit, n seara friguroas si

presrat cu zpad, Residenz strlucea de lumin; coridoarele si slile somptuoase erau

nconjurate cu grmezi de trandafiri, orhidee exotice si liliac, n contrast cu anotimpul, iar
parfumul lor puternic si cldura rspndit de focurile arznd n semineuri creau o
atmosfer asemntoare unei sere. O formatie de trompete anunt sosirea regelui si a
mamei sale; Ludwig psi n Sala tronului, nvesmntat n uniforma militar de gal,
lucioas, de culoare bleumarin, cu un zmbet usor pe buze. O escort ncet pe regin de-a
lungul ncperii, fiind salutat cu reverente si plecciuni scurte de aristocrati si de membrii
curtii regale, n mijlocul multimii de ofiteri si al adunrii de tinere doamne admiratoare, o
distinse imediat pe Sophie. Purta o rochie lung, ncnttoare, din satin si catifea, cu
decolteu care-i scotea la iveal gtul frumos conturat si umerii rotunzi, prul auriu i era
mpletit si apoi nfsurat n spiral n jurul crestetului, ncadrndu-i obrajii care,
mbujorati de gerul de afara, i nviorau chipul. Ludwig era ncntat peste msur. Sunt
multe femei frumoase aici ast-sear, dar vara mea Sophie e cea mai frumoas dintre
toate", i declar el unuia dintre aghiotantii si.9 Travers imediat Sala tronului ca s-si
invite verisoara la dans. n urmtoarele trei ore, nu o prsi mcar pentru o clip,
soptindu-i la ureche, ncuviintnd din cap si surzndu-i pe cnd se nvrteau pe parchetul
lucios ca oglinda n ritmul unui vals domol cntat de o orchestr ascuns vederii. La
sfrsitul balului, o nsoti pe Sophie pn la trsur, urmrind din
288
n*
fygele nebun
priviri lmpile ei plpitoare ce dispreau ncet-ncet n noaptea nvluit n zpad.
Mult vreme dup ce linistea stpnea din nou peste culoarele de marmur din Residenz,
luminile din apartamentele regale continuar s ard. Plimbndu-se nelinistit prin
ncperile mpodobite cu stucaturi suflate cu aur/ Ludwig se mont pn la punctul
maxim al unei nflcrri romantice, convins c trebuia s se nsoare cu Sophie. Se prea
poate s fi crezut c angajndu-se ntr-o relatie cu vara lui si alunga pentru totdeauna
dorintele homosexuale, pe care de-abia ncepuse s si le recunoasc. Logodna cu Sophie
i oferea o reprimare temporar a impulsurilor sexuale. Ajungnd la aceast hotrre
important, Ludwig se simti coplesit de o emotie copilreasc: probabil se temea c dacsi amna cererea n cstorie, si pierdea ncrederea n sine. A doua zi dis-de-dimineat,
nefiind n stare s mai astepte, nvli n dormitorul mamei sale, trezind-o din somn si
anuntndu-i vestea. Ordon imediat o caleasca si, curnd dup revrsatul zorilor, porni la
drum mpreun cu regina cu trenul regal ctre lacul Starnberg.
Ludwig si mama lui sosir la Possenhofen tocmai cnd familia ducelui Max se asezase n
jurul mesei s ia gustarea de dimineat. Regina Mrie si ducesa Ludovica disprur,
lsndu-i pe Ludwig si pe Sophie singuri. Regele si ntreb verisoara dac i accept
cererea n cstorie: oarecum uimit de aceast neasteptat declaratie de dragoste, Sophie
nu ls totusi s-i scape o asemenea ocazie si consimti pe dat. La ora nou n acea
dimineat, regele Ludwig al II-lea si printesa Sophie a Bavariei se logodir n mod
oficial, angajndu-se solemn pentru o viitoare cstorie.
25.9
21
O logodn dezastruoas
Cbgodna urgent si impetuoas dintre regele Bavariei Ludwig al II-lea si printesa
Sophie rmase un secret de stat timp de aproape o sptmn. Pe 22 ianuarie, chiar n

ziua logodnei, Ludwig asist la o reprezentatie dat la Teatrul curtii regale, mpreun cu
mama lui. n antract, el si regina Mrie se ndreptar ctre loja ducelui Max si o invitar
pe Sophie n loja regal. Printesa psea brat la brat alturi de Ludwig si nclin din cap n
fata asistentei uimite nainte s se aseze ntre mam si fiu. Cei care fur martori oculari ai
acestei scene ghicir de ndat semnificatia ei. Dar aceast declaratie ambigu trebui s
astepte nc o sptmn pentru a primi confirmarea oficial. La 29 ianuarie 1867, vestea
despre logodn fu anuntat n ambele camere ale Landtag-ului, n aclamatiile si strigtele
de bucurie ale membrilor guvernului.
Ludwig i relat imediat si lui Wagner: Walther i confirm dragului Sachs c si-a gsit
credincioasa Eva -iar Siegfried pe a sa Briirinhilda."1 i scrise si Cosimei von Biilow:
Dragostea mea pentru ea este profund si loial; dar Prietenul nu va nceta niciodat smi fie mai
290
nebun
drag dect toti ceilalti/'2 Wagner nsusi se art ncntat la primirea vestii. Doar cu un an
n urm, se vzuse nevoit s-1 conving pe rege s rmn pe tron; fr ndoial, reflecta
el n sinea lui, cstoria l cumintea, determinn-du-1 s reintre pe fgasul obisnuit si s
se dedice rolului su. Pentru compozitor, un rege fr visteria regal nu era de nici un
folos.
Familia Wittelsbach, la fel de'stupefiat ca viitoarea mireas de aceast cererea n
cstorie, rspunse cu mare entuziasm si usurare n suflet. Desi Ludwig abia mplinise
douzeci si unu de ani, nu manifesta pn n momentul acestei logodne subite absolut nici
un interes pentru perspectiva ncheierii unei uniri conjugale. Fr un mostenitor, tronul
urma s-i revin de drept, n cazul mortii lui Ludwig, fratelui su Otto, precum si copiilor
acestuia proveniti dintr-o eventual csnicie. Prin urmare, o dat cu logodna regelui,
succesiuni-a la tronul Ba vri ei prea s fie asigurat. Btrnul rege Ludwig I,
trimitndu-i o scrisoare de felicitare nepotului su, rezum n cteva cuvinte ceea ce multi
dintre membrii familiei trebuie s fi simtit: Fie ca binecuvntarea Domnului, drag
Ludwig, s pogoare asupra cstoriei tale. Am citit de ctva timp n privirile frumoasei
Sophie c tu esti adnc nrdcinat n inima ei... vraja cminului este cea mai mare
binecuvntare de pe pmnt. Ct de fericit m voi simti s-1 port n brate pe primul tu
fiu, strnepotul meu!"3
Bavarezii, n ansamblu, reactionar favorabil la anuntul logodnei. Este adevrat c
anumite factiuni se plnser c regele ar fi trebuit s fac o partid politic avantajoas n
scopul cimentrii unor aliante, si mai existau si cei care speraser n alegerea unei
printese de religie
291
protestant. Dar cei mai multi dintre bavarezi erau fericiti c tnrul si frumosul monarh
si gsise o partener de viat att de fermectoare. Cei strns legati de curtea regal
auziser zvonurile ruvoitoare care circulaser deja referitor la viata particular a regelui
si, n consecint, aceast cstorie prea s anunte un sfrsit pentru incertitudinea cu
privire la stabilitatea tronului. Vaze comemorative, farfurii decorative, medalii si monede
omagiale umpleau pn la refuz vitrinele magazinelor. Crti postale cu fotografiile
oficiale de logodn l nftisau pe Ludwig stnd la brat cu viitoarea mireas, regele
artnd oarecum distant si preocupat, n vreme ce Sophie afisa un aer trimftor. Numai

Robert von Mohl, ambasadorul statului german Baden, si exprim ndoielile: Simteai
inevitabil c Printesa nu avea un caracter blajin, binevoitor, mai docil. Chipul ei deosebit
de frumos sugera rceal si asprime, care-i rmneau ntiprite pe fat chiar si atunci
cnd Regele se apropia n mod prietenesc s-i vorbeasc."4
mprteasa Elizabeth a Austriei se nimeri, printr-o coincident fericit, s treac prin
Miinchen n drum ctre Zurich, cnd se anunt n mod oficial logodna surorii ei.
Elizabeth aranja ca trenul cu care cltorea s opreasc n capitala bavarez, astfel nct
s felicite personal cuplul cu prilejul importantului eveniment. Ludwig se retrsese n
dormitorul su de la Residenz, pretextnd c se mbolnvise de guturai, dar cnd auzi c
Elizabeth astepta la gar, se mbrc n grab, o lu cu trsura pe Sophie de la palatul
tatlui ei, situat n oras, si se deplas cu vitez spre locul de ntlnire cu mprteasa.
Odat ajunsi acolo, Ludwig, asezat n fata logodnicei sale, i declar fr tact si lipsit de
diplomatie
292

Degete nebun
Elizabethei c singurul lucru pe care-1 gsea cel mai atrgtor la Sophie era asemnarea
cu sora ei mai mare."5
Aceast vorb trebuie s fi fost total dezagreabil si jenant pentru Sophie. Chiar si dup
logodn, Ludwig si pstr totusi aparenta de demnitate regeasc si-si nchidea luntric
orice afectiune pe care s-ar fi putut ntmpla s-o nutreasc pentru Sophie. si continu
prolixa corespondent ntre Elsa" si Heinrich", subliniindu-si din cnd n cnd
gndurile cu cte un cuvnt sau maximum dou de devotament, iar acest atasament de la
mare distant prea s fie tot ce se simtea n stare s exteriorizeze.
Wagner fcu o vizit particular la Miinchen n martie si Ludwig i aranja s-o cunoasc
pe Sophie la palatul tatlui ei. Dup ntrevedere, compozitorul i scrise regelui: Am fost
profund impresionat de draga aleas a inimii Voastre! Gratiosul meu Rege! Pentru prima
dat de cnd destinele ni s-au ncrucisat, am privit n atare ochi omenesti binecuvntati cu
dragoste fierbinte pentru Maiestatea Voastr si care au glsuit sufletului meu cu
profunzime si elocvent. Oh, mcar dac s-ar putea s v uniti prin legmntul sacru al
cstoriei curnd, ct mai curnd!"6
Desi Ludwig si ncepea si-si ncheia scrisorile cu cuvinte afectuoase, Sophie gsea n ele
prea putin mngiere . Totusi, pn si veneratia lui Wagner trebuie s i se fi prut
nensemnat n comparatie cu maniera n care regele cocheta, afisndu-si dragostea
ciudat pentru fratele Sophiei, Karl Theodor. Karl Theodor, supranumit "Gackl" n
copilria lui Ludwig, tocmai suferea mult n Unrta mortii sotiei sale, cnd, la 13 martie
1867, regele asternu pe hrtie urmtoarele rnduri tulburtoare:
Scumpa mea Elsa,
Te rog s m ierti c te deranjez la aceast or trzie. Nu pot s-ti destinuiesc dect tie
ct de tare sufr. Sunt cu adevrat att de fericit de logodna noastr ... si, n acelasi timp,
m simt cumplit de amrt si de ntristat. Oh, Dumnezeule, draga mea Elsa, n ciuda
ntregii mele fericiri, mi se rupe inima de durere. Gackl, care este att de apropiat
sufletului meu nct m-as azvrli n foc pentru el fr s tremur de team la gndul
propriei mele vieti, e rnit. Oh, n-ar trebui oare s-i stau alturi la primejdie;: as ndura cu
plcere n locul lui orice durere din lume. Ct de tare m doare inima! Nu exist nimeni

n lume pe care s-1 recunosc mai presus dect mine; absolut nimeni nu-mi poate ordona;
dar dac as abdica, i-as lsa lui tronul, da, chiar i-as transfera coroana si nsemnele
regalittii. L-as sluji cu bucurie, i-as da ascultare si i-as ndeplini orice dorint, dar lui si
nimnui altcuiva de pe ntreaga suprafat a pmntului. Te rog fierbinte, f tot posibilul
s vorbesc cu el n intimitate si n tihn de ndat ce se ntoarce; va vedea cu ct credint
bate pentru el, pn la captul vietii, inima acestui prieten. Oh, Doamne! Pentru nimeni
de pe pmnt nu poate fi cu nici un chip mai pretios dect pentru mine - nici mcar pentru
propria-i mam. Mi-e de nendurat s m gndesc la eventualitatea mortii lui - mi-as
pierde mintile."7
Nu se stie cum a reactionat Sophie la aceast scrisoare. Ludwig se hotra anevoie s-si
exprime sentimentele fat de logodnica sa, si totusi, nu sovia s-si mrturiseasc
dragostea nemrginit pentru fratele ei n aceast epistol necugetat, n pofida tuturor
vorbelor binevoitoare, devenea din ce n ce mai limpede c Ludwig nu se implica din
punct de vedere sentimental n aceast viitoare cstorie. De asemenea, nsusi tonul
corespondentei
294
lor nu sugera o poveste de dragoste ptimas: ca prtas pasionat de muzica wagnerian,
Sophie trebuie s fi considerat straniu c Ludwig continua s se semneze cu pseudonimul
Heinrich", mai degrab dect cu cel de Lohengrin", de care se ndrgosteste Elsa. Dar
cnd Sophie se plnse mamei sale de indiferenta logodnicului, Ludovica i rspunse doar
c nimeni n-ar putea fi mai plicticos si mai excentric dect sotul ei si el nici mcar navea scuza c era rege."8
Cu toate acestea, Ludwig nu ddea semne vizibile c se simtea nemultumit de aceast
logodn, ncepu imediat s decoreze ncperile din Residenz destinate miresei lui,
selectnd o mn de camere situate cu un etaj mai jos de cel ocupat de rege.
Apartamentul lui Sophie, asemeni celui locuit de Ludwig, avea vedere spre Hofgarten.
Regele comand ca peretii acestor ncperi s fie acoperiti cu tapete reproduse si
imprimate cu fidelitate dup decorurile de scen folosite la recentele reprezentatii muncheneze cu Lohengrin" si s se construiasc o mic scar n spiral care s lege biroul
su de lucru cu viitorul budoar al Sophiei. Marea oper wagnerian, nc neterminat,
Die Meistersinger von Niirnberg", urma s formeze ornamentul asezat n centrul
festivittilor, hrzit ca dar de nunt din partea compozitorului pentru cuplul regal n
ziua cununiei religioase. Iar Ludwig comandase o nou caleasca pentru ziua nuntii, o
mas compact, deformat de excesul de ornamente sculptate n form de frunz si
suflate cu aur, cu heruvimi si tblii laterale pictate cu scene din viata lui Ludovic al XVlea si ncununat cu o copie a coroanei regale bavareze. Se zvonea c aceast pies
fantezist 1-ar fi costat pe rege peste un milion de guldeni.9
n primele luni de logodn, Sophie si familia ei se vzur deseori supusi bizareriilor
nocturne plsmuite de Ludwig. n toiul noptii, i se ntmpla s se hotrasc brusc c dorea
s-si vad logodnica si trimitea un rndas la Possenhofen. n timp ce toti cei de prin
mprejurimile lacului Starnberg dormeau adnc, Ludwig se urca n trsur si pornea la
drum prin bezn, mergnd de la castelul Berg pn la vila ducelui Max, situat pe partea
cealalt a apei. Avertizati de rndas, membrii casei du-cale se trezeau din somn si se
mbrcau cum se cuvine, deoarece Ludwig insista totdeauna s fie primit cu toate

onorurile acordate unui suveran, indiferent ct de naintat era ora. Sophie si printii ei
asteptau pe trepte, ascultnd zgomotele trsurii lui Ludwig, clretii care nsoteau
caleasca veneau scrsnind pe aleea de acces presrat cu prundis, Possenhofen strlucind
de lumin n spatele lor. Ludwig nu rmnea totdeauna dup ce provoca atta larm;
cteodat, i lsa Sophiei un buchet de flori sau o scrisoare si apoi disprea n ntunericul
noptii la fel de neasteptat cum se ivise.
Cnd Ludwig binevoia totusi s stea un timp, cerea deseori s vorbeasc ntre patru ochi
cu Sophie si atunci o doamn de onoare se ascundea cu discretie n spatele unei perdele
de protectie din palmieri pitici, sditi n vase de pmnt. Ludwig se prbusea ntr-un
fotoliu, n timp ce Sophie i cnta la pian sau interpreta vreo arie romantic. Dup cteva
ore, printesa se aseza n fata lui, lucrnd cu acul broderii, tcerea stnjenitoare asternut
ntre ei fiind ntrerupt cteodat de remarca lui Ludwig c ea avea ochi foarte frumosi.
Conversatia lor era astfel mereu fortat si Ludwig descoperi curnd c, atunci cnd
discutau, Sophie nu se dovedea a fi la fel de
296
fygele nebun
inteligent sau de antrenant cum o crezuse la nceput. Vorbria ei de fetiscan usor
necultivat l plictisi initial, apoi l irit din ce n ce mai mult. Noptile se scurgeau
anevoios n aceast manier stnjenitoare, pn cnd Ludwig, obosit si plictisit, si lua
rmas bun. Doar ocazional lsa s cad zidul de aprare al prudentei rezerve si-si
ngduia s-si exteriorizeze emotiile, dar, chiar si n aceste rare mprejurri, se limita la
cteva srutri schitate din fug pe fruntea Sophiei. Odat, printesa se satur de acest joc
si ndrzni s-1 srute pe Ludwig pe buze; se enerv att de tare nct aproape rupse
logodna pe loc. Sophie nu se plngea niciodat de Ludwig, nu trda nicicnd altceva
dect satisfactie fat de acest aranjament. Totusi, ntr-o anumit mprejurare, tensiunea
nervoas i depsi puterea de rezistent, n timpul uneia dintre vizitele nocturne, Ludwig
aduse cu sine coroana viitoarei sotii ca s-o probeze Sophie. Se dovedi a fi prea mare si
acest lucru l amuz nespus pe Ludwig, care se prpdi de rs vzndu-si viitoarea
mireas cu coroana pe cap. Pentru a spori efectul comic, o puse pe Sophie s-si scoat
coroana si s-o reaseze la loc de cteva ori, asa nct el s poat observa cum i cdea peste
frunte. Cnd plec, Sophie izbucni n lacrimi, strignd: Nu m iubeste! Se joac pur si
simplu cu mine!"10
Atta timp ct comportamentul bizar al lui Ludwig rmnea ascuns ntre peretii tcuti de
la Possenhofen, numai el si cu Sophie cunosteau pasii nclciti ai dansului n care se
antrenaser mpreun. Cu toate acestea, iluzia si duplicitatea nu puteau dura la infinit;
cnd printul Chlodwig von zu Hohenhohe-Schillingfurst ddu un bal n onoarea cuplului,
puntea n echilibru fragil se prbusi, dnd n vileag adevratele sentimente ale lui
Ludwig. Bomhard relat:
2.97
Ctre ora zece, regele rzbi pn la mine prin mijlocul multimii de invitati, m ntreb
ct era ceasul si dac mai avea timp s ajung la teatru nainte de sfrsitul dramei lui
Schiller care se juca acolo. I-am atras atentia Regelui c gestul meu de a m uita la ceas,
dac ar fi remarcat, ar putea fi interpretat gresit. L-am rugat pe Rege s se posteze n fata
mea, si, n acest timp, am scos ceasul din buzunarul jiletcii si 1-am informat c mai putea
s vad nc o parte din pies. Dar mi-am luat libertatea s-1 avertizez c n-ar fi cu

sigurant un comportament cuviincios fat de viitoarea sa mireas dac ar prsi balul

att de curnd, mi multumi si destul de repede dup aceea se rspndi prin viu grai
vestea c: Regele a plecat!. Oaspetii uimiti credeau c Regele plecase fr s-si ia
rmas bun de la logodnica sa, desi eu nu stiu dac era adevrat. Asistnd la aceast scen,
m-am vzut obligat s conchid c Regele nu era ndrgostit de mireasa lui."11
Destul de curnd, ntregul oras Miinchen afl despre acest incident si ntrebri serioase
legate de plnuita nunt ncepur s ias la suprafat.
Nunta fusese fixat pentru 25 august 1867, cnd Ludwig si srbtorea ziua de nastere si
mplinea douzeci si doi de ani. Sophie se ocupa de trusou, n timp ce Ludwig se agita cu
ceremonialul minutios si complicat impus de o nunt la nivel de stat: cununia religioas
propriu-zis, receptia, dineul de gal si balul, fr a mai pune la socoteal marele triumf
prevestit de premiera operei wagneriene Maestrii cntreti din Nurnberg". Cu toate c
Ludwig detesta de obicei ceremoniile publice, se lsase prins n vltoarea evenimentului,
cumpnind asupra nclcitei etichete a Wittelsbachilor pentru cele
298
nebun
mai impresionante detalii. Cnd si pironi odat privirea de la fereastra biroului su de
lucru din Residenz, observ cum opt cai negri care urmau s fie nhmati la caleasca aurie
de nunt erau plimbati n buiestru prin curtea palatului. Altdat, totusi, gndul la pasul
care avea s-i schimbe fundamental viata l coplesi att de tare, nct i scrise Sophiei:
Ct de minunat ar fi fost dac ne-am fi putut cununa n tain ntr-o mic biseric din
preajma lacului Starnberg."12
Dar acesta nu era un simplu sentiment romantic. Ludwig se ngrozea din ce n ce mai
mult la gndul c mii de ochi iscoditori urmau s-1 scruteze la propria-i nunt si c avea
s fie socotit ostentativ drept un exponat la parada de pe strzile capitalei sale. Curnd,
ncepu s regrete modul impetuos n care-i ceruse mna Sophiei si entuziasmul subit
care-1 mboldise spre o cstorie de care acum se disocia. Anxietatea provocat de
pregtirile pentru festivitti, cuplat cu ntelegerea crescnd a raptului c Sophie nu
constituia un substitut pentru mprteasa Elizabeth, l conduser pe Ludwig la decizia
fatal de a anula nunta.
Mai important dect att, Ludwig ajunsese s se nspimnte de nssi ideea cstoriei,
fie cu Sophie, fie cu oricare alta. Gndurile si sentimentele de natur homosexual, care
cntriser greu n imboldul su ctre exprimarea public a dragostei romantice, irupser
acum din nou la suprafat, aruncndu-1 n ghearele dezndejdii. Nu era vorba numai de
simpla dorint a anulrii nuntii; igno-rndu-si n repetate rnduri propriile nclinatii
sexuale, Ludwig descoperi c nu le putea alunga ncheind pur si simplu o cstorie cu o
printes pe msura rangului su. Merse pn acolo nct i ceru medicului su personal,
2.99
Gietl, s-i elibereze un certificat prin care s ateste c era inapt pentru nsurtoare, i
declar de asemenea unui oficial al curtii c mai degrab pierea prin nec n lacul Alpsee
dect s duc nunta pn la capt.13 Era din ce n ce mai agitat si mai nervos, msurnd
cu pas mrunt ncperile la ore trzii din noapte sau nvlind n dormitorul mamei sale
cufundat ntr-un somn adnc, si se azvrlea pe pat, plngnd dup ajutor. Odat, fu gsit
stnd n dreptul oglinzii de la masa de toalet, schimono-sindu-se la propria-i imagine
reflectat si spunnd: Cteodat, nu m-as ncumeta s jur c nu sunt nebun."14

Primul pas decisiv ntreprins de Ludwig era s amne n mod oficial nunta, n loc de 25
august, data stabilit pentru ceremonie, o inform pe Sophie c ritualul religios urma s
aib loc pe 12 octombrie, zi n care se cununaser si printii si bunicii lui. Sophie nu se
alarm peste msur la primirea acestei vesti: amnarea prea s fie destul de rezonabil,
ntruct pregtirile pentru ceremonial erau ntrziate, iar data aleas tinea de traditia
familiei. Apoi, la o reprezentatie cu Tannhuser" n luna august, cuplul de tineri
logodnici fu vzut ocupnd locuri separate n Teatrul curtii regale, Sophie n loja tatlui
ei, iar Ludwig stnd singur n cea regal. Pn spre sfrsitul acelei seri, se rspndir
zvonuri alarmante despre situatia logodnei regelui. Dup spectacolul de oper cu
Tannhuser", compozitorul Liszt coment cu un umor fin: Maiestatea Sa nu pare s fie
un petitor foarte nfocat."15
Totusi, n ochii marelui public, logodna continua, cu nunta amnat pur si simplu pentru
scurt timp. Numai Ludwig stia c acesta era un viclesug menit s-i mp-ciuiasc att pe
supusi, ct si pe logodnica sa pn cnd
300
fygele nebun
reusea s prind suficient curaj si s rup n mod oficial legtura solemn. Faptul c se
hotrse deja s nu respecte promisiunea de cstorie este confirmat printr-o scrisoare
trimis de rege baronesei Leonrod. n 25 august, ziua sa de nastere si totodat data n care
fusese initial fixat nunta regal, Ludwig declara:
Sentimentul de deplin fericire care m anim acum c m-am scuturat din robia unui
legmnt mpovrtor - despre care stiam c se va dovedi a fi un nenoroc pentru mine nu se poate compara dect cu extazul unui convalescent care respir n sfrsit din nou aer
proaspt dup o boal primejdioas. Sophie mi-a fost dintot-deauna drag si pretuit ca
prieten si sor iubit, dar nu mi s-ar fi potrivit ca sotie; cu ct se apropia mai mult ziua
nuntii, cu att m ngrozea pasul ce-mi era hrzit. M simteam foarte, foarte nefericit si
astfel m-am decis s m eliberez din lanturile si ctusele autoimpuse: nici Sophiei nu i-a
venit greu s-si retrag cuvntul, deoarece a vzut cu proprii ochi c eram cu totul
nepotriviti; asa nct am evitat nenorocirea si acum avem amndoi posibilitatea s ne
legm printr-un angajament care promite s ne fac fericiti; sunt convins c va gsi o
partid strlucit n viitorul apropiat iar, n ce m priveste, nu m grbesc ctusi de putin.
Sunt nc tnr si cstoria ar fi oricum prematur."16
Aceast scrisoare prefigura ceea ce urma s se ntmple; desi Ludwig afirma c logodnica
lui ntelegea motivele rsturnrii de situatie, ea nu stia de fapt nimic mai mult dect c
nunta fusese contramandat. O dat cu apropierea noii date fixate pentru cununie, 12
octombrie, toate nelinistile si spaimele vechi reiesir la suprafat. Cnd nu mai putu s
suporte presiunea moral, Ludwig de301
clar c nunta trebuia din nou s fie amnat, de aceast dat pn pe 28 octombrie. Nu
se hotra s duc la bun sfrsit promisiunea de cstorie si nici s accepte cu curaj
rspunderea pentru ruperea logodnei.
Pe 4 octombrie, Ludwig primi o scrisoare de la ducele Max, care-i cerea regelui fie s
stabileasc o dat definit pentru ceremonia nuntii si s-o respecte, fie s desfac logodna.
Ludwig si iesi din fire de mnie pentru c un supus" ndrznise s i se adreseze n acest
fel ultimativ. Dar misiva ducelui i oferea de asemenea scuza pe care o cuta demult, i

scrise logodnicei sale cu o duritate neasteptat: Iubit Elsa, printii ti doresc s rupem
logodna. Accept propunerea lor."17
In acest mod afl si Sophie despre decizia logodnicului ei. Cteva zile mai trziu, primi o
scrisoare lung n care Ludwig se strduia s-i explice, pe ct de sincer i ngduia
prudenta si discretia, motivele pentru desfacerea legmntului.
Iubita mea Elsa,
ntruct mi s-a impus cu forta ziua nuntii ca unei plante exotice scoas din mediul ei
natural si tinut n ser, la fel cum am acceptat silit si ziua logodnei, consider de datoria
mea sacr s-ti spun ceva acum cnd nu e prea trziu. Mi-ai fost mereu scump si drag,
nutresc o adevrat si sincer afectiune pentru tine, te iubesc ca pe o pretioas sor; si
acest sentiment, adnc ncuibat n inima mea, nu va pieri niciodat si, ca atare, as vrea s
te rog s-mi acorzi n continuare simpatia si prietenia ta pretioas si binevoitoare; dac tiai aminti de mine cu durere si amrciune, acest lucru mi-ar pricinui o mhnire adnc.
Atunci cnd corespondam foarte des, cu o var n
30.2
nebun
urm, si cnd ti-am dat dovezi de prietenie si ncredere, mama ta m-a presat s iau o
hotrre; ea socotea c ti-am sucit mintea deoarece nu credea n existenta unei prietenii
fr dragoste real", ti vei aminti de rspunsul pe care vi 1-am dat tie si mamei tale prin
intermediul lui Gackl. Cnd am auzit apoi ct de nefericit te-a fcut si c urma s pleci
de aici si s nu ne mai vedem din nou, m-a cuprins durerea; m-am simtit profund
impresionat de dovezile de dragoste adevrat pe care mi le-ai dat; afectiunea mea pentru
tine a crescut att de mult nct m-am lsat ademenit s-ti cer mna. Motivul pentru care
am ordonat toate pregtirile de nunt, am discutat si ti-am scris despre aceasta, amnndo fiindc nu doream totodat s o zdrnicesc, n-a fost ca s te nsel sau, asa cum ai putea
crede, s-mi iau cuvntul napoi ncet si pas cu pas, oh, nicidecum! N-am vrut cu
sigurant s te amgesc. Acest fapt este mai presus de orice ndoial. Am actionat cu
convingerea ferm c totul va duce la un deznodmnt satisfctor. Acum, am avut destul
timp s m analizez si s chibzuiesc temeinic, si nteleg c dragostea mea frteasc
sincer si loial pentru tine este si va fi de-a pururi adnc nrdcinat n sufletul meu.
Dar nteleg de asemenea c nu este iubirea absolut indispensabil ntr-o unire
matrimonial.
ti datorez mcar atta lucru, drag Elsa, si te implor s ne continum prietenia cnd ti
vei retrage fgdu-iala; si acum c ne desprtim, te rog s ne lum rmas-bun fr
suprare si amrciune si te mai rog - te implor din tot sufletul - s pstrezi toate
suvenirurile pe care ti le-am dat si s-mi ngdui s le pstrez si eu pe ale tale. Ele mi vor
reaminti mereu de o perioad de timp care nu va conteni niciodat s-mi fie pretioas, ca
si de o
303
scump prieten si rud - att de apropiat inimii mele - si pentru fericirea creia m voi
ruga lui Dumnezeu cu credint n fiecare zi. Dac n decurs de un an nu vei fi gsit pe
cineva cu care s crezi c vei putea fi fericit si dac nu mi se va fi ntmplat si mie
acelasi lucru (care socot c nu e cu desvrsire imposibil), atunci vom putea s ne unim
pentru totdeauna - adic, desigur, dac te vei simti nc n stare; dar acum e mai bine s
ne desprtim si s nu ne legm soarta pe viitor. Trebuie s spun din nou c amestecul

mamei tale n problemele noastre - asa cum se prezentau iarna trecut - a fost cu totul
nefericit. Dac mai exist dusmnie sau amrciune n sufletul tu - care sunt strns
legate de ur - fie ca bunul Dumnezeu s-ti dea puterea milosteniei, astfel nct s
recunosti n aceast sincer mrturisire dovada celei mai pure si mai loiale prietenii. Fie
ca Dumnezeu cel Atotputernic care mprteste deasupra noastr - si aceasta este dorinta
mea cea mai puternic - s Te cluzeasc pe calea deplinei fericiri pe care o meriti cu
prisosint, iubit si credincioasa mea Elsa. si acum, adio, nu-1 uita niciodat,
Pe afectuosul si devotatul tu din toat inima,
Heinrich."18
Dup ce asternu pe hrtie aceste rnduri, Ludwig se simti despovrat sufleteste. Se
confesa n jurnalul su: I-am scris cu rapiditate Sophiei. Tabloul sumbru se estompeaz.
Tnjeam dup libertate, eram nsetat de libertate, eram nerbdtor s m trezesc din acest
cosmar teribil!"19 n acelasi timp, dup cum se relateaz, nsfac un bust din marmur al
Sophiei, care sttea pe biroul su si-1 azvrli afar pe fereastr n curtea palatului regal,
zdrobindu-1 n mii de buctele. Fcu tot posibilul s distrug toate urmele logodnei.
Monedele comemora-,
304
nebun
tive fur retrase din circulatie, coroana regal cumpr n totalitate farfuriile decorative si
vazele, iar membrii curtii le sparser n buctele, toate stampele si litografiile nftisnd-o
pe Sophie drept regina Bavariei fur arse n prezenta lui Ludwig, iar pe plcile de cupru
si pe pietrele litografice se turn acid.20
Dup ce-si ngdui putin rgaz s reflecteze asupra situatiei, not: Sophie, care se
ndrgostise cu adevrat de mine, a fost cumplit de trist cnd a aflat c nu simteam
acelasi lucru pentru ea. Miscat de nefericirea ei, mi-am ngduit luxul s m las atras n
actul nechibzuit al logodnei."21 Iar n 28 noiembrie, data la care fusese n ultim instant
planificat nunta, Ludwig scria: Slav Domnului c acest lucru nspimnttor nu s-a
realizat."22
Reactia publicului era confuz. Un anunt simplu si concis declara c logodna a fost
desfcut printr-o ntelegere mutual, dup constatarea inexistentei unui atasament
adevrat necesar pentru o viat conjugal fericit."23 Toate soiurile de zvonuri rspndite
despre ruperea logodnei si cea mai mare parte a vinei preau s fie ndreptate mpotriva
Sophiei. Cea mai urt alegatie invocat drept mrturie mpotriva ei era c avea o
aventur amoroas cu Edgar Hansfstaengal, fotograful curtii regale.
Cunoscndu-1 bine pe Ludwig, multe dintre rudele sale regesti, mtusi, unchi, verisoare
si veri de pe tot cuprinsul Europei, scoaser pur si simplu din discutie aceast aventur
sentimental scandaloas, catalognd-o drept una dintre metehnele lui. mprteasa Mria
Ale-xandrovna a Rusiei observa ntr-o scrisoare neobisnuit de sincer:
Conversatiile mondene despre nunti mi amintesc mereu de Regele Bavariei. Nu mai
nutresc nici o sperant n legtur cu soarta lui, nu poate fi n posesiunea
305
g^^jjj^^^K^^^
deplin a faculttilor sale mintale! Mi-ar plcea s aud ce are de spus mama lui despre
aceste lucruri! Unii oameni vorbesc c e impotent, dar nu vd s existe un motiv serios
pentru o asemenea presupunere. Bunicul su i-a spus lui Mary Hamilton la Paris c el

(Ludwig) credea c brbatul poate procrea dac st lungit alturi de o femei n acelasi
pat! Am primit o scrisoare de la el vara trecut, n care-mi vorbea att de ndurerat despre
singurtatea lui. Drept rspuns, i-am trimis o disertatie clduroas despre dragostea
matrimonial. Si iat acum rezultatul!"24
n mod deloc surprinztor, familia Sophiei se nfurie la anularea nuntii si la zvonurile care
o mproscau cu insulte pe fiica lor. Pn si preaiubita verisoar a lui Ludwig, mprteasa
Elizabeth a Austriei, considera c regele i nedrepttise sora. n acest sens. Elizabeth
remarca: ti poti prea bine nchipui ct de mnioas sunt n legtur cu Regele, la fel este
si mpratul. Nu exist cuvinte care s descrie un atare comportament. Nu pot n nici un
chip s nteleg cum si mai arat fata n Mxinchen dup toate cele ce s-au ntmplat. M
bucur c Sophie a trecut cu bine peste acest necaz. Numai Dumnezeu stie c n-ar fi putut
fi niciodat fericit cu un asemenea sot."25
In anul urmtor, pe 28 septembrie, Sophie se mrit cu ducele d'Alencon, printul
Ferdinand d'Orleans, un nepot al regelui Frantei Ludovic-Filip. Nunta avu loc la
Possenhofen, iar Sophie psi spre altar la brat cu tatl ei, strbtnd partea lateral a
naosului, n acordurile marsului nuptial din Lohengrin". Ludwig nu asist la ceremonie,
desi se stabilise la castelul Berg, chiar de partea cealalt a lacului, n schimb, si petrecu
noaptea singur pe Roseninsel, n mijlocul lacului Starnberg, aruncnd n aer sute de focuri
de artificii.
306
22
(Refugiul n solitudine
&ecul logodnei cu Sophie produse un efect profund asupra lui Ludwig. Pn n 1867,
depusese cel putin eforturi minime pentru a fi un monarh constiincios, stnd rbdtor
pn la capt n timp ce acordase sute de audiente care-1 plictiseau de moarte si
resemnndu-se s asiste la ceremoniile publice pe care le detesta, n noiembrie 1866,
ntreprinse un mare tur de inspectie pe cmpurile de lupt si prin orasele pustiite de
rzboi din Franconia, incluznd Wurzburg si Niirnberg; cu toate c turneul fusese
ncununat de succes si oamenii l primiser cu cldur, Ludwig nu se putea decide s
continue acest gen de ndatoriri publice. Ajunsese din ce n ce mai mult s considere
coroana ca pe o povar si cuta s se desctuseze prin evadarea n universul fanteziilor
sale. Tentativa dezastruoas de a ncheia o cstorie i risipise orice ndoial cu privire la
homosexualitatea sa si rspunsul la toate constrngerile vietii de zi cu zi - datorii,
ceremonii, responsabilitti, propriile sentimente - era fuga si refugiul ntr-o lume unde nu
existau dubii, unde nu se confrunta cu nici o dilem. De vreme ce o asemenea
30?
lume nu se gsea n realitate, Ludwig si-o crea cu ajutorul imaginatiei dup chipul si
asemnarea lui, ducnd o existent nchis, excentric. Potrivit constitutiei bavareze,
monarhul care-si exercita prerogativele puterii trebuia prin lege s petreac douzeci si
una de nopti n capitala trii, ncepnd din 1867, Ludwig si-a limitat sederile n Miinchen
la perioada cerut de timp, fr s zboveasc mai mult. si-a abandonat n mod efectiv
ndatoririle regesti, refugiindu-se n solitudine.
Cnd trebuia s stea n Miinchen, fcea tot posibilul s-si usureze cazna. Chiar n timpul
logodnei cu Sophie, ncepuse deja s duc o viat nocturn. Pentru rege, noaptea devenise
zi. Una dintre excentricittile sale celebre era obiceiul de a se plimba" clare sau cu

trsura n toiul noptii. La cderea serii, cnd majoritatea supusilor si se retrgeau la

culcare, Ludwig prsea Residenz si se ndrepta ctre manejul Pavilionului regal de
clrie. Cerceta cu atentie hrtile geografice si planurile oraselor si se hotra asupra
destinatiei" nocturne. Apoi, calcula distanta de la Miinchen pn la tinta aleas si ct
timp dura pn ajungea acolo. Tot restul noptii, Ludwig clrea de jur-mprejurul
perimetrului arenei, nsotit de un grjdar, folosind un cronometru ca s msoare ct i mai
rmnea de parcurs pn la Innsbruck, de pild. Schimba caii cnd era nevoie si
descleca abia pe la dou-trei dimineata ca s ia parte la un picnic pe pturile ntinse pe
pardoseala de lemn din Pavilionul de clrie. Aceast activitate bizar continua noapte
dup noapte pe toat durata sederii lui Ludwig n capital.1
Cei trei ani tumultuosi pe tronul Bavariei si puseser amprenta pe tnrul fragil. Mult
ludata frumusete a regelui ncepuse s pleasc. Tnrul sfios care-i ferme305
fygde nebun
case pe supusi se ofilise; trupul su odinioar suplu se rotunjise acum; trsturile fetei
altdat bine conturate si proeminente se ascundeau n spatele unui barbison negru.
Expresia romantic a ochilor si se ntunecase, devenise tulbure, un reflex al rzboiului
pustiitor la care fusese martor si al conflictelor luntrice pe care le tria. Pasiunea
indolent pentru dulciuri i afectase dantura si, ctiva dinti i czuser deja. Spaima de
dentisti si doctori l mpiedica s se trateze si, drept rezultat, suferea de violente dureri de
dinti si de migrene. Apela din ce n ce mai des la cloroform si alte narcotice n tentativa
de a-si atenua suferintele.
Aversiunea fat de necunoscuti, timiditatea ptrunztoare si deziluzia crescnd l
determinar pe Ludwig s se izoleze dinadins de curtea regal, n pofida ambiantei
somptuoase si uneori teatrale, i repugnau ceremoniile, iar stilul su de viat era cteodat
vizibil neregesc.
Grupul restrns de persoane cu care se asocia era la fel de artificial ca lumea n care tria,
si limitase relatiile intime la dou genuri de oameni: cei cu care putea fi pe deplin sincer
si n prezenta crora se debarasa de constrngerile coroanei si cei care aduceau n viata sa
universul dramatic, teatral, care-1 atrgea att de mult. mprteasa Elizabeth, printul
Paul von Thurn und Taxis si, mai trziu, Richard Hornig formau n mare msur primul
grup, desi, prin 1867, Paul czuse n dizgratie, n cel de-al doilea grup, se reuneau
Wagner, actori, actrite si cntreti. Una dintre aceste doamne era soprana Josephine
Scheffsky, o cntreat de oarecare renume, care a interpretat ulterior rolul Sieglindei n
primele reprezentatii ale operelor din tetralogia Inelul Nibelungilor".
Josephine avea o voce fermectoare si puternic. Din
nefericire, poseda de asemenea corpolenta tipic wagnerian, ceea ce o fcea dezagreabil
din punct de vedere estetic pentru regele sensibil la importanta aspectului exterior.
Ludwig nu dorea ca iluzia perfect a operelor poetice wagneriene s fie spulberat de
nftisarea ei oarecum dizgratioas si, ori de cte ori cnta pentru el, Josephine era
ascuns cu grij n dosul unei perdele de palmieri sditi n vase sau dup un paravan de
pnz. Soprana era adeseori invitat n grdina de iarn din Residenz pentru aceste
reprezentatii particulare si se spune c, stul s fie ignorat de rege, ea a czut
accidental" n lac, spernd c Ludwig avea s-i sar vitejeste n ajutor. Dar pomeninduse cu soprana plescind prin ap, regele sun pur si simplu din clopotel si privi cum

servitorii o traser la mal pe cntreata voluminoas si indignat.2

Scheffsky ncerc de asemenea s-1 manipuleze pe Ludwig prin pretentii exagerate
asupra trezoreriei regale. Toti cei intrati n gratiile regelui obisnuiau s-i fac daruri n
schimbul celor primite n mod inevitabil de la el. Apoi, prezentau nota de plat la visteria
regal. Scheffsky i drui regelui un covor oriental si pe urm pred o chitant de plat cu
o sum mrit de cinci ori fat de pretul bunului cumprat. Un functionar descoperi
curnd frauda si Ludwig se nfurie din cale-afar. Ordon ca soprana s fie denuntat pe
scen n fata ntregii trupe de oper si apoi surghiunit pentru un timp din Miinchen.3
n mai 1866, Ludwig asist la o reprezentatie a dramei istorice Mria Stuart" de Schiller.
Lila von Bulyowsky, o actrit de origine ungar, cu zece ani mai n vrst dect regele,
interpreta rolul titular, mpreun cu Mria
310
nebun
Antoaneta, Mria I Stuart, sortit nenorocirii, regina Scotiei, reprezentase dintotdeauna
una dintre marile eroine tragice preferate de Ludwig. Performanta scenic a Lilei von
Bulyowsky l captiv; l impresionase att de mult piesa si interpretarea actritei, nct la
prsirea teatrului cu putin nainte de miezul noptii, Ludwig porunci s i se deschid n
mod special o biseric, unde s se poat ruga pentru sufletul reginei martirizate.
Regele prea s fie fascinat de Lila. Dar, de fapt, interesul su se ndrepta ctre figura
tragic a Mriei Stuart, regina scotilor, si nu ctre actrita ungar, n curnd, ncepu s-i
trimit interpretei scrisori lungi, intime, pline de pasaje din Mria Stuart" si Romeo si
Julieta". Flatat de asemenea atentii regale, Lila deveni convins c Ludwig intentiona s
urmeze traditia statornicit de attea alte capete ncoronate de a-si lua o amant din lumea
teatrului. Nu pricepea c interesul regelui era strnit de personificarea eroinei si nu de
Lila ca femeie.
Lucru usor de nteles, actrita se ndrgosti la nebunie. Recunoscu n fata ctorva prietene
c l iubea pe rege si chiar c si aninase deasupra patului o fotografie nrmat de-a lui.4
Ludwig nu stia nimic despre caracterul ei impresionabil si, binenteles, nici nu se
sinchisea s afle. Dar una dintre numeroasele ei prietene o evoc mai trziu drept o
adevrat femeie de lume". Nu-i lipseau micile defecte; oarecum avar, ntructva
snoab, drgut ntr-o msur oarecare, dar n tot cazul amuzant, chiar sclipitoare, si o
prieten bun, devotat. Cum era o femeie foarte frumoas cu multi admiratori si sfida
uneori regulile moralei, adoptnd un comportament destul de usuratic, nimeni nu o
credita cu prea mult virtute, dar as putea pune mna dreapt n foc c nu multi brbati
311
ptrunseser n ncnttorul ei budoar albastru de pe Maximilianstrasse."5
Dac Lila nu reprezenta idealul, Ludwig nu percepea realitatea asa cum este. Descoperise
ntruparea uneia dintre eroinele sale mult iubite, iar Lila era destul de abil s reactioneze
pe msur. Se pomenea n mod frecvent invitat n toiul noptii la Residenz sau la castelul
Berg, unde i se cerea s citeasc din Schiller sau din Shakespeare ore n sir, n timp ce
Ludwig asculta cu satisfactie.
La un sfrsit de sptmn, totusi, iluzia romantic se curm n mod tragic si uluitor.
Ludwig o invitase pe Lila la Hohenschwangau; cnd actrita sosi acolo, regele o conduse
pe sear ntr-un tur al castelului, mergnd din ncpere n ncpere si explicndu-i
picturile murale si legendele lor. Cnd intrar n dormitorul regal, Lila se art socat la

vederea picturilor nftisnd seducerea Armidei n bratele lui Rinaldo. Acest fapt pru s1 amuze pe Ludwig; din buzunarul vestonului, scoase la iveal un portret n miniatur al
Lilei, ntruchipnd-o pe Mria Stuart, regina Scotiei, spunndu-i cu un zmbet: Sunt
protejat mpotriva lor". Se lungi pe pat, nchiznd ochii pe cnd se cufunda n perne. Lila
se asez pe marginea patului si ncepu s recite dintr-o carte cu poeme; ascultnd-o cu
luare-aminte, Ludwig se simti coplesit de emotie. Se ridic n capul oaselor, se ntoarse
spre actrit, mrturisindu-i n soapt c nu se culcase niciodat cu o femeie. Declarndu-i
c se gndea adeseori la ea n timpul noptii, acoperindu-si perna cu srutri, Ludwig si
ls usor capul n poala Lilei si nchise ochii.6
Pe neasteptate, Lila se aplec nainte si ncerc s-1 srute pe buze. ngrozit, Ludwig sri
din pat, mpin-gnd-o la o parte, pe cnd tsni spre un colt al ncperii.
nebun
peconcertat, Lila ncerc s-1 urmeze, mrturisindu-i dragostea. Ludwig fugi pe usile
duble ale dormitorului cu Lila clcndu-i pe urme, cutndu-1 din camer n camer.
Dup cteva minute de urmrire aprig, actrita se ddu btut n cele din urm si iesi ca o
vijelie din castel, lsndu-1 pe tnrul rege ghemuit de fric sub picturile murale
romantice. Are sngele la fel de rece ca pestii", afirm Lila furioas, cnd se ntoarse la
Miinchen.7 Ludwig rmase scandalizat de comportamentul ei, spunnd: Trfa aia
nerusinat de Bulyowsky poate s se duc naibii!"8
La rugmintea lui Ludwig, regina Mrie o chem pe Lila la o audient particular,
cerndu-i s prseasc Ba varia. Consimti fr tragere de inim si-i promise regelui c,
atunci cnd expira contractul ei cu teatrul, nu avea de gnd s-1 rennoiasc. tinndu-se
de cuvnt, Lila plec ntr-adevr din Miinchen. Dar Ludwig nota: Doresc doar s plece
din Miinchen pentru o scurt perioad de timp si nu pentru totdeauna. Sunt dispus s-o
tratez la fel ca nainte, cu conditia ca s nu uite iarsi de respectul cuvenit unui Rege.
Strduie-te s-i intri n voie si s-o mpaci; deoarece femeile care au fost respinse cu
dispret se aseamn cu hienele."9
Printr-o atitudine plin de hotrre si prin perseverent, Elizabeth Ney reusi s devin una
dintre confidentele lui Ludwig. Ney era o sculptorit celebr, fiica unui nepot de frate al
maresalului Michel Ney, vestit comandant militar al lui Napoleon Bonaparte. In 1867, la
expozitia international de la Paris, ntmpinat cu aclamatii puternice, expusese bustul
lui Bismarck si al lui Giuseppe Garibaldi. Ca sute de alte femei, rmase fascinat de
frumusetea tnrului rege si se hotr s-1
373
cunoasc personal. De-acum, Ludwig se obisnuise cu acest soi de asediu din partea
admiratoarelor si-i ignor scrisorile consecvente si cererile struitoare de audient. Totusi,
dup numeroase rugminti si luni de primit scrisori, regele ced si-i acord cu amabilitate
Elizabethei fonduri pentru construirea unui nou studio n Munchen; cu toate acestea,
refuz s-i pozeze ca model.
Pentru motive care rmn un mister, Ludwig se rzgndi n ultim instant si-i acord
sculptoritei o audient, urmat de o sedint oficial de pozat pentru o propus statuie n
mrime natural. Regele puse ns dou conditii: Elizabeth trebuia s accepte s nu-i
vorbeasc n timpul lucrului, s nu-1 ating sau s nu-i ia nici o msur. Po-zatul ca
model l plictisea cumplit pe Ludwig si rmnea cu privirea pironit n gol, fr expresie,
cu gndul aiurea. Cu o strfulgerare de geniu, Elizabeth Ney nhat din apropiere un

exemplar al dramei Ifigenia n Taurida" de Johann Wolfgang von Goethe si ncepu s-i
citeasc cu voce tare. Pe msur ce continua, starea de spirit a lui Ludwig se schimb;
sculptorita rezem cartea pe un stativ asezat la o distant pn la care putea vedea bine sii citi n continuare n timp ce-si relu lucrul. Rezultatul acestor sedinte de pozat este
singura statuie n mrime natural a regelui, rmas din epoca n care a trit, nf-tisndu1 n mantia de ceremonie a Ordinului Sfntul Hubertus.
Deceptia clar ncercat de Ludwig fat de viat 1-a condus spre disperare mizantropic.
Simtea c nimeni nu-1 ntelege si detesta lumea, i privea cu nencredere pe oameni.
Indiferent ct de mult se strduia, Ludwig nu se putea hotr s nfrunte realittile aspre
ale secolului al XlX-lea si nici s tin piept dorintelor personale.
374
nebun
Homosexualitatea continua s-i apese greu cugetul n tot acest timp, ntruct ntr-una din
scrisorile Elizabethei jsley, aceasta semnaleaz c regele i mrturisise acest lucru. Dar
sculptorita nu-1 judeca; mai degrab, remarca: Dumnezeu v-a creat asa cum sunteti. Nu
v-ati plsmuit dup vrerea voastr, n consecint, puteti s acceptati de bun voie ceea ce
sunteti."10
Cu trecerea fiecrei sptmni si luni, receptiile si balurile de la curtea regal se anulau,
oricare aparitie public se contramanda, inspectiile trupelor militare se amnau, fiindc
devenea din ce n ce mai anevoios pentru Ludwig s-si reia ndatoririle ceremoniale ca
suveran. Se izolase n mod deliberat n ncperile sale aurite din palatul de resedint
mimchenez, n cabanele de vntoare retrase si n castelele alpine ndeprtate; acum,
dup ce evitase pe toat lumea atta vreme, gsea c i era aproape cu neputint s dea
ochii cu ministrii, curtenii sau supusii si. Fiecare esec politic l fcea s se eschiveze de
la afacerile de stat; fiecare nclcare a prerogativelor tronului i se prea o umilint
premeditat; fiecare nereusit personal si predispozitia spre homosexualitate l
mpingeau ctre retragerea n sine. Pe msur ce lumea modern devenea din ce n ce mai
dezagreabil, mai ostil si mai putin receptiv la propriile sale visuri despre cavaleri, art
si frumusete, Ludwig se nchista ntr-o carapace, respingnd pur si simplu realitatea. Se
mna nencetat pe sine nsusi ntr-o lume a izolrii.
315
23
Tratative si aliante
Armrile rzboiului de sase sptmni mpinser Bavaria ntr-o stare de confuzie, cu
aliante nesigure si cu amenintri militare care aruncau umbre asupra orizontului.
Folosirea continu a fortei de ctre Prusia, cuplat cu retorica escaladant a lui Bismarck,
nghesuir Bavaria si pe regele ei ntr-un colt diplomatic incomod. Politica ameninttoare
de dominatie dus de cancelar surpa chiar temelia autorittii suverane a lui Ludwig;
temndu-se pentru viitoarea independent a propriului regat, si ndrept gndurile din ce
n ce mai mult ctre conceptul idealizat de Triad, n cadrul creia Bavaria, Prusia si
Austria urmau s fie parteneri cu drepturi egale n noua Confederatie a statelor germane.
Ludwig proiectase ca Bavaria s detin rolul conductor ntr-o organizatie liber compus
din propria-i tar, Wurttemberg si Saxonia, cele mai sudice state germane. Totusi,
propunndu-se pe sine nsusi la conducerea Triadei, Ludwig mprstiase de fapt smnta
distrugerii ei. Asa cum remarca un om de stat, printul Chlodwig von zu HohenloheSchillingfurst: e greu de crezut c regele Saxoniei sau al Wiirttemburg-ului ar

316
nebun
consimti s predea ct de putin din drepturile lor tnrului nostru monarh."1
Naivitatea politic dovedit de Ludwig si nencrederea persistent n proprii demnitari,
mai ales n lumina agitatiei de ru augur de la Berlin, 1-a determinat s-1 numeasc pe
printul Hohenlohe att ca prim-ministru, ct si ca ministru de externe n decembrie 1866.
Hohenlohe se dovedi a f i o optiune cel putin neobisnuit pentru functia de premier.
Descendenta sa prusac l ndemna n mod natural s sprijine telurile urmrite de
Bismarck, iar prerile lui liberale contrastau puternic cu convingerile nationaliste,
conservatoare, nutrite de Ludwig. n plus, unul dintre biografii regelui, Gottfried von
Bohm, l descria pe Hohenlohe ca bun diplomat, dar politician fr valoare, lipsit de
orice fel de idei productive, originale. Cunostea ntotdeauna scurtturile si crrile
lturalnice, dar nu era n stare s urmeze un drum drept cu pas hotrt."2 n pietele
publice miinche-neze pavate cu piatr si n ungherele dosnice ale prvliilor, clevetirile
puneau destinul norocos al lui Hohenlohe mai putin pe seama aptitudinilor sale
discutabile, ct mai degrab pe spinarea lui Wagner, care se zvonea c-i sprijinise
candidatura.
La nceput, relatiile dintre Ludwig si Hohenlohe erau amicale. Printul l gsea pe rege
agreabil, desi distant. //Arat bine, dar nu m-am putut abtine s nu gndesc c ncepe s
capete expresia bnuitoare a tatlui su", nota ministrul n jurnalul lui.3 si continua: ieri,
la ora dousprezece si jumtate, am primit o telegram ... prin care eram ncunostintat c
Regele dorea s m vad la Schloss Berg ntre orele dou si trei, si c urma s-mi trimit
o trsur. Initial, am crezut c aceast ultim propozitie
377
trebuie s fie gresit, dar o trsur a sosit cu adevrat si ne-a transportat la Berg, trecnd
prin parcul Fursten-rieder. Am ajuns acolo la ora trei. Regele m-a primit mai nti pe
mine. Mi-a ntins mna, ceea ce se ntmpl rareori, si s-a artat foarte amical. I-am
vorbit la nceput despre raportul meu cu privire la discutia avut cu Bismarck si apoi am
dezbtut pe larg motivele pentru care o nou amenintare la adresa Bavariei din partea
Prusiei trebuie s fie luat n considerare acum. Regele este mereu nencreztor, fapt care
se datoreaz naturii sale extrem de sceptice. Am putea renunta la Tratatul de aliant n
orice moment, sustine Regele, ntruct exist o clauz care ne d aceast posibilitate. Eu,
binenteles, am contestat acest lucru, dar, pe de alt parte, am admis c se poate notifica
abrogarea oricrui tratat dac se consider c acest fapt nu duneaz propriilor interese.
Oricum, nu asa se prezint cazul aici. Am atras atentia asupra pericolului la care ne-am
putea expune ntr-o asemenea eventualitate. Ar fi mai bine s ncheiem o aliant cu Prusia
urmnd liniile politice ale vechii Confederatii germane. Acei ministri care afirm c o
asemenea aliant ar nsemna prea putin pentru Progresisti si prea mult pentru adeptii
doctrinei suprematiei papale s-ar mpotrivi cu sigurant. Regele rspunse cu pertinent c
ar fi aproximativ acelasi lucru si c nu trebuie s fie lsat prea mult n seama opiniei
publice."4
Vechile aliante care legau Germania ntr-o confederatie de state se sfsiaser n dou ca
urmare a rzboiului de sase sptmni. Tratatul de la Praga pusese bazele Confederatiei
germane de Nord sub egida Prusiei; Bavaria avea de asemenea aceeasi putere s formeze
o confederatie sudic sau s se uneasc fie cu Prusia, fie cu Austria-

378
Degete nebun
pn aici, negocierile n vederea unor aliante bavareze serviser numai la accentuarea
neputintei lui Ludwig n fata Prusiei. Desi Tratatul de pace de la Fraga i ngduia trii
libertatea s urmeze orice cale diplomatic sau politic dorit, excludea totodat o
ntelegere cu imperiul habsburg. Conform prevederilor tratatului, dac Bavaria nu
respecta aceste conditii, pierdea ca o consecint inevitabil nu numai dreptul la detinerea
unei viitoare pozitii n Confederatia german, dar si risca s-si vad teritoriul invadat de
soldati prusaci energici si dornici de noi cuceriri. In tentativa de a opune rezistent
amenintrii lui Bismarck, Ludwig propuse la nceput o aliant ntre Bavaria, Baden,
Wurttemberg si Hessen -Darmstadt. Regele oscila n privinta optiunilor, ns Hohenlohe
se frmnta c aceste tergiversri amenintau nu numai pozitia Bavariei, ci si pe a
monarhiei, n acelasi timp, premierul nu vedea nici o alt solutie dect o form oarecare
de aliant cu Prusia, n acest sens, l sftui pe rege:
Pericolul care amenint Regatul prin perpetuarea actualei stri de lucruri este dublu:
1) Orice complicatie european, orict de favorabil s-ar sfrsi pentru una sau alta din
marile puteri, ar putea periclita n mod grav existenta si independenta Bavariei, dac s-ar
implica si Germania.
2) Aspiratia Poporului german ctre mplinirea idealului national, chiar si mpotriva
vointei guvernelor, poate duce la lupte interne care ar pune n primejdie Dinastia.
Prin urmare, trebuie s fie misiunea Guvernului:
1) S ncheie aliante n urma crora pericolul complicatiilor europene ar fi ndeprtat.
2) S depun toate eforturile pentru formarea unei
3/9
uniuni nationale a Germaniei care ar satisface cererile legitime ale natiunii, fr s ncalce
Drepturile Suverane ale Maiesttii Voastre si integritatea Ba variei."5
Ludwig socoti c aceste propuneri erau inacceptabile; cu toate c Hohenlohe sustinea o
aliant cu Prusia, regele l nsrcina s continue negocierile cu statele germane sudice,
explicndu-i:
Consimtind la tratativele purtate ntre Bavaria si Wiirttemberg, precum si la redactarea
documentelor trimise la Karlsruhe si Darmstadt, am pornit de la ipoteza, formulat de
dumneavoastr n repetate rnduri, c nceperea negocierilor ntre Germania sudic si
Prusia, n ceea ce priveste reconstituirea unei confederatii, nu trebuie s fie accelerat si,
n nici un caz, nu va fi accelerat de Bavaria. Mi se pare, ns, c prudenta este acum
extrem de necesar, fiindc sunt n joc nu numai pstrarea independentei Bavariei, ci si
salvgardarea pcii europene avnd n vedere sentimentele tulburi strnite n Franta si n
Austria mpotriva Prusiei, din cauza interpretrii existente si stabilite a Tratatului de pace
de la Praga, indiferent dac este justificat sau nu."6
Bismarck exclusese deja Austria din Confederatia german; acum, singura amenintare la
adresa dominatiei prusace pe continent era Franta. Cnd Franta si declar intentia de a
cuceri marele ducat de Luxemburg, Bismarck insist s stie cum avea s reactioneze
guvernul bavarez, n mprejurrile date, toate negocierile purtate de Ludwig nu contau
absolut deloc: Hohenlohe se ntlni cu regele, amintindu-i de tratatul secret de aprare
mutual, care obliga Bavaria s acorde ajutor Prusiei n vreme de rzboi. In ultim
instant, Franta renunt la amenintarea cu anexarea, dar Ludwig si ddu seama c

nebun
i devreme sau mai trziu Bismarck avea s pretind Ba variei s se implice n lupt alturi
de Prusia si c rzboiul, cnd venea timpul s fie declansat, urma s fie ndreptat
mpotriva Frantei, n consecint, necesitatea de ncheiere imediat a tratativelor pentru
formarea unei confederatii separat de Prusia devenise presant.
Dar dominatia prusac nu putea fi ignorat cu usurint, n iulie, Bismarck fort Ba varia
s semneze un acord prin care se ntemeia Zollverein, uniunea vamal german cu puteri
legislative proprii. Opozitia personal a lui Ludwig fat de manevra politic prusac era
ndrjit, dar nu putea face nimic. Netimorat de continuele manifestri ostentative de
putere din partea Prusiei asupra masinriei politice bavareze, Ludwig exercita nc
presiuni pentru nfiintarea unei confederatii puternice, independente a statelor germane de
la sud de rul Main. Intentiile sale erau clare: ntrevznd inevitabilitatea unei confruntri
ntre Prusia si Franta, regele cuta cu struint s diminueze legturile att cu Prusia, ct
si cu Austria, spernd s mentin autonomia de care Bavaria se bucurase la sfrsitul
rzboiului de sase sptmni, autonomie care depindea numai de bunvointa continu a
lui Bismarck.
n speranta nlturrii crizei iminente, Marele Duce de Baden, Friedrich, propuse o
ntlnire a lui, cu Ludwig, cu regele Prusiei si cu regele din Wurttemberg, pe insula
Mainau de pe lacul Konstanz. Problema confederatiei si a relatiilor germane nord-sud
figura n exclusivitate Pe ordinea de zi. Marele Duce de Baden i scrise printului
Hohenlohe:
E de prisos s spun ct de satisfctor ar fi dac Regele Bavariei s-ar putea hotr s
profite de un asemenea
prilej pentru a-1 vizita pe Regele Prusiei pe lacul Konstanz. Pe de alt parte, nu voi
ntrzia s supun cu toat seriozitatea judectii dumneavoastr aceast problem si astfel
s v dau asigurarea mea solemn c m-as considera favorizat de soart s-i ofer Regelui
tot ceea ce este necesar pentru aceast ntrevedere la Schloss* Mainau. Distanta dintre
Hohenschwangau si Lindau nu este mare si de la Lindau Regele ar putea face o vizit la
Schloss Mainau si s-ar putea rentoarce n aceeasi zi. E inutil s mentionez c, n cazul n
care Regele ar binevoi s stea mai mult timp cu noi, prezenta sa ne-ar face o deosebit
plcere."7
Dar Ludwig, constient de simpatiile proprusace nutrite de Marele Duce, nu se art ctusi
de putin entuziasmat de propusa ntlnire. Temndu-se c Ludwig ar putea ncerca s
invoce drept scuz pentru a absenta de la Mainau una dintre binecunoscutele
indispozitii" convenabile, Hohenlohe l ndemn pe rege s participe.
Dac i este permis subsemnatului s-si exprime o prere, m-as ncumeta s remarc cu
cel mai mare respect c ntrevederea cu Regele Prusiei si vizita pe insula Mainau, n
compania Regelui din Wurttemberg, ofer numeroase avantaje, n afar de scopul
mentinerii relatiilor prietenesti dintre Maiestatea Voastr si Casa regal a Prusiei,
prezenta Maiesttii Voastre la ntlnire cu monarhii din statele germane sudice ar
prentmpina nceputul unor planuri prtinitoare, care sunt n opozitie cu intentiile si
interesele Maiesttii Voastre."8
Ludwig nu se ls ns impresionat de acest argument
* Schloss (Ib. germ.) - castel 322
nebun

subtil. Considera c ntlnirea de la Mainau ar duce la amenintarea si izolarea politic att

a Austriei, ct si a frantei, denaturnd si mai mult relatiile amicale si mpingnd Ba varia
spre o aliant oficial cu Prusia, n schimb, suger o ntrevedere cu regele Prusiei la o
dat ulterioar, stabilit de comun acord, ntr-o alt localitate.
Hohenlohe se ngrozi de aceast idee. Primind aceast propunere alternativ, i scrise de
ndat regelui:
Absenta Maiesttii Voastre de la aceast ntlnire va provoca o mare nemultumire,
ntruct, cu sigurant, Marele Duce de Baden si Regele Prusiei s-au bizuit pe vizita
Maiesttii Voastre asa cum rezult limpede din scrisoarea Marelui Duce ... si slujitorul cel
mai supus al Maiesttii Voastre nu v ascunde teama lui c, date fiind pozitia ocupat de
Prusia n Germania si mijloacele la ndemna guvernului prusac, aceast nemultumire din
partea Monarhului prusac s-ar putea solda cu cele mai serioase consecinte pentru
Maiestatea Voastr si totodat pentru Ba varia. Se pot ivi mprejurri si prilejuri cnd
Maiestatea Voastr s aib nevoie de sentimentele prietenesti ale Regelui Prusiei si aceste
circumstante ar putea aprea att de curnd, nct orice tergiversare n restabilirea
relatiilor amicale ar fi calificat drept o dezaprobare."9
S-ar fi putut ntmpla ca refuzul categoric al lui Ludwig de a participa la conferint s fie
mai degrab motivat de spaimele sale politice dect de aversiunea fat de asemenea
ocazii, n repetate rnduri, n decursul negocierilor, regele demonstrase o ntelegere
remarcabil a conflictului ameninttor si si sustinuse cu credint si
A
////
'r
lridrjire convingerea c orice acord cu Prusia i-ar submina aproape cu sigurant propria
suveranitate. Desi
323
Ludwig respinse pledoaria lui Hohenlohe n favoarea participrii la conferinta de la
Mainau, se art destul de ntelept s se ntlneasc cu regele Prusiei, mcar c stabilise
conditiile dup bunul su plac, adic la o dat ulterioar si ntre patru ochi, n vagonul
trenului regal, tras pe o linie secundar n Augsburg. Tratativele continuar si, spre
sfrsitul toamnei lui
1867, se ajunse n cele din urm la un acord de principiu. Potrivit clauzelor acestui pact
politic, Bavaria, Baden, Wurttemberg si Hessen - Darmstadt urmau s se uneasc ntr-o
confederatie denumit Uniunea Statelor din Germania sudic. Un comitet executiv
special avea s detin controlul asupra problemelor politice, iar n cadrul acestei uniuni,
Bavaria, ca principal stat, dispunea de sase voturi, fat de patru pentru Wiirttenberg, trei
pentru Baden si dou pentru Hessen - Darmstadt. Puterea executiv se schimba prin
rotatie n fiecare an. Armata acestei confederatii urma s fie instruit la Academia militar
din Miinchen. Totusi, n vreme de rzboi, trupele acestei uniuni de state, conform
conditiilor stipulate n Tratatul de la Fraga, ajungeau n mod automat sub comanda
Prusiei.
Planurile pentru aceast Uniune a statelor din Germania sudic nu se materializar, n
primvara anului
1868, negocierile dintre cele patru state sudice implicate esuar. Hohenlohe i relata cu
tristete regelui:
nfiintarea Confederatiei germane de Sud, care era pe punctul de a fi realizat ... avea

dintru nceput doar o mic sans de succes, dac ideea ntrunea deplinul consimtmnt al
Maiesttii Voastre si dac se ntrea astfel speranta c Maiestatea Voastr si oferea
sprijinul neconditionat pentru aceast actiune diplomatic propus
324
nebun
(Eu) am dedus c Maiestatea Voastr nu ncuviinta ntru totul ncheierea tratatului propus
si c Maiestatea Voastr si fcea scrupule n legtur cu el. Acest lucru a avut efectul
nedorit de a trezi temeri ... c succesul msurilor propuse ar putea rmne ndoielnic de la
bun nceput."
Hohenlohe continu s explice c nmnase totusi copii dup documentul propus tuturor
ministrilor din guvernul bavarez. Cabinetul nu se art deloc receptiv fat de acest
proiect, n timpul dezbaterilor, aproape toti ministrii ridicar obiectii si numai ministrul
de rzboi se exprim n favoarea unei ntelegeri mutuale ntre statele germane sudice."10
De vreme ce membrii cabinetului bavarez erau n total dezacord cu viitorul Germaniei de
sud, posibilitatea lui Ludwig de a transpune n viat mult ndrgita-i Triad se nrui.
Soarta Ba variei era pecetluit: nu mai rmnea nimic de fcut pentru a stopa dominatia
crescnd a Prusiei.
325
24
ranco-prusac
/n 3 iulie 1870, Europa se trezi pus n fata vestii c parlamentul bicameral spaniol,
Cortes-urile, votase n unanimitate pentru oferirea tronului vacant al trii printului
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Cu toate c maresalul spaniol Juan Prim purtase
tratative secrete cu Bismarck timp de aproape un an, n vederea ofertei, propunerea de
candidatur luase nastere nu n Berlin, ci la Madrid. Nominalizarea printului Leopold
fusese calculat n mod evident pentru a nu strni rivalitatea Frantei: noul candidat la
coroana Spaniei avea aceeasi religie catolic si n plus era rud ndeprtat cu mpratul
Napoleon al III-lea. Ca atare, Spania l socotea pretendentul ideal, acceptabil cel putin
teoretic pentru toate prtile.
Cnd Franta afl de decizia spaniol, protest imediat: ideea c una si aceeasi dinastie,
cea a Hohenzollernilor, ar domni si la Berlin si la Madrid se dovedi a fi prea mult pentru
Napoleon al III-lea si guvernul su, care se vedeau nconjurati si amenintati la Pirinei si
Rin. Dac Spania nu-si retrgea de ndat propunerea fcut printului Leopold, avertiz
mpratul, Franta invada Madridul. O
326
nebun
atare actiune ndrzneat prinse Spania pe picior gresit. Nedispuse s se confrunte cu un
posibil atac crncen din partea trupelor franceze, superioare din punct de vedere numeric,
autorittile spaniole acceptar s-si revoce oferta, iar tatl lui Leopold retrase numele
fiului su ca aspirant la tronul Spaniei. Litigiul incendiar prea s se fi rezolvat. Dar
Franta fort nota: pe canale diplomatice, guvernul lui Napoleon al III-lea declara c n
nici o alt mprejurare viitoare nu-si va da consimtmntul pentru urcarea unui membru
al dinastiei de Hohenzollern pe tronul Spaniei. Reactia nu se ls mult timp asteptat.
Spania si exprim indignarea fat de aceast amenintare sovin la adresa propriei
autoritti suverane, iar Prusia se simti n egal msur ofensat de aceast desconsiderare
a familiei sale regale.

Napoleon al III-lea nu se art totusi multumit si-1 trimise de urgent la Berlin pe

nsrcinatul francez cu afaceri, contele Vicente Benedetti, s-i cear o audient lui
Wilhelm I. Btrnul rege si petrecea vacanta la Ems cnd Benedetti sosi pe 11 iunie
1870. n numele guvernului francez, nsrcinatul cu afaceri solicita n mod oficial ca
Wilhelm I s emit o dispozitie de stat prin care Leopold nsusi renunta la tronul Spaniei;
aceasta era o simpl formalitate, dar cerut de Franta cu mult insistent. Regele Wilhelm
I nu vzu nici un neajuns n satisfacerea acestei pretentii si ddu cuvenita declaratie
public n acest sens, care fu publicat la Paris n ziua urmtoare. Tensiunea prea s fie
ndeprtat; de dou ori Prusia se supusese n mod public cererilor franceze.
Bismarck nu se simtea deloc fericit de aceast slbiciune, rnai ales c Franta nu fcea nici
un efort s-si ascund marea bucurie provocat de ceea ce considera a fi umilirea
Prusiei. Dar cancelarului nu-i rmnea nimic de fcut; regele Wilhelm I consimtise la
pretentiile formulate de Franta. Apoi, printr-o miscare inimaginabil, Franta i oferi lui
Bismarck pe tav rzboiul pentru care el se pregtise de atta vreme.
Pe 13 iulie, la o zi dup ce regele Wilhelm I acceptase toate pretentiile Frantei, contele
Benedetti l aborda din nou pe btrnul suveran, pe cnd acesta si fcea plimbarea de
dup-amiaz pe promenada din Ems. Cu acordul deplin si nstiintarea prealabil a
mpratului Napoleon al III-lea, contele i solicit regelui o audient, spunn-du-i c
Franta pretindea o nou garantie c Prusia nu va ngdui nici unui membru al familiei
Hohenzollern s urce pe tronul Spaniei. Wilhelm I se nfurie att de tare vznd aroganta
lui Benedetti, nct refuz s-i acorde o a doua ntrevedere. Apoi, regele i expedie prin
intermediul unui functionar o telegram lui Bismarck la Berlin, informndu-1 pe cancelar
de refuzul su de a-1 primi pe trimisul plenipotentiar francez. Depesa n sine era
inofensiv, dar, n minile lui Bismarck, se dovedi curnd a fi o arm puternic n acest
rzboi diplomatic. Cancelarul prelucra cu grij ntr-o form final telegrama regelui,
eliminnd cuvintele politicoase si termenii diplomatici pentru a o face ct mai insolent si
ofensatoare la adresa francezilor, si autoriz apoi reproducerea ei n aceast versiune
modificat n ziarele germane. Asa trucat, depesa de la Ems a rmas n istorie si n
analele diplomatiei ntruct schimba pacea si jongleriile diplomatice abile cu rzboiul.
Cnd presa o public n aceast form prescurtat n 14 iulie, se dezlntui revolta pe
strzile Parisului. Izbucnirile puternice de patriotism mturar capitala francez: tara
fusese umilit n mod public si acum
328
nebun
supusii lui Napoleon al IlI-lea cereau satisfactie. Dou zile mai trziu, Franta declara
rzboi Prusiei.
n conformitate cu clauzele acordului secret de aprare mutual, semnat n 1866 ca un
codicil la Tratatul de pace de la Praga, Bavaria era legat printr-un angajament de onoare
s-i acorde ajutor Prusiei n timp de rzboi. Tratatul de aprare i fusese impus cu forta
unei Bavarii refractare ca parte a despgubirilor de rzboi dup conflictul armat de sase
sptmni, dar nimeni n regatul bavarez, cu att mai putin Ludwig, nu-si nchipuise c
tara avea s fie somat s pun ntelegerea n aplicare. Chiar si n toiul crizei diplomatice
dintre Franta si Prusia, Ludwig crezuse cu naivitate c nu se putea cu nici un chip s fie
obligat s pun n practic mult dispretuitul codicil, refuznd s admit posibilitatea unui
rzboi sau necesitatea mobilizrii trupelor sale mpotriva Frantei.

Cu cinci zile nainte de declaratia francez de rzboi, regele se hotr s porneasc spre
una dintre ndeprtatele cabane de vntoare din Alpi. Pn la urm, putu fi convins s
abandoneze acest plan dup ndelungi struinte si perseverent verbal; tensiunile
ajunseser n punctul culminant si nimeni nu stia ce s-ar putea ntmpla. Cu toate acestea,
Ludwig refuz s mearg spre Miinchen; n schimb, asa cum procedase si n timpul
rzboiului de sase sptmni, si stabili la castelul Berg resedinta, alegere oricum mai
bun n momente de criz dect dac s-ar fi retras la o caban alpin de vntoare. Aici,
n 15 iulie, l convoc pe noul su secretar de cabinet, August von Eisenhart, care s-i
prezinte un raport detaliat asupra situatiei.
Eisenhart primi convocarea urgent tocmai cnd se
32.9
pregtea s-si prseasc biroul dup o zi de munc. Se grbi s ia trenul pn la
Starnberg si de acolo se deplas cu o trsur pn la castel, ajungnd abia la miezul
noptii. Potrivit relatrilor lui Eisenhart, regele era foarte nervos si tulburat". Ludwig
umbla cu pasi mrunti prin ncpere, fumnd tigar dup tigar. Nu exist chiar nici o
cale, nici o posibilitate de a evita rzboiul?", ntreb el n mai multe rnduri. Eisenhart,
care fusese tinut n picioare pe toat durata de patru ore a audientei, i rspunse c se
epuizaser toate mijloacele de mentinere a pcii. Ba variei, opina secretarul de cabinet,
nu-i rmnea de ales dect s vin n ajutorul Prusiei: prin urmare, regele trebuia s
ordone mobilizarea trupelor. Auzind aceste lucruri, Ludwig se prbusi ntr-un fotoliu din
apropiere, ngropndu-si fata n mini, sfsiat de nehotrre. Recomandarea oficial a
cabinetului su era asteptat dis-de-dimineat; informndu-1 pe Eisenhart c intentiona s
zboveasc pn primea o veste de la Miinchen, Ludwig se retrase la culcare.1
Dou ore mai trziu, la cinci dimineata, un slujitor l destept din somn pe Ludwig cu
vestea c un demnitar de la ministerul afacerilor externe, contele Berchem, sosise cu
decizia guvernamental, ntre timp, Ludwig ajunsese la o hotrre dup multe frmntri:
respecta tratatul secret de aprare cu Prusia, n realitate, nici nu avea de ales; dac ar fi
ignorat angajamentul solemn, Prusia ar fi nceput fr ndoial ostilittile mpotriva
Bavariei, iar pe de alt parte, Ludwig se arta prea putin entuziasmat de perspectiva unei
aliante cu Napoleon al III-lea. Regele detesta Franta contemporan cu el; dragostea lui
pentru dinastia de Bourbon nu se extindea nici asupra Parisului, pe care-1 considera un
oras impregnat de influente ne330
nebun'
faste, nici asupra noului mprat, pe care nu se sfia s-1 dispretuiasc.
Decizia regelui de a se conforma ntelegerii secrete era o recunoastere numai a realittilor
politice cu care se confrunta Bavaria, ci si a ocaziilor favorabile nlesnite de conflictul
franco-prusac. Exista perspectiva ca rzboiul mpotriva Frantei s se sfrseasc prin
reorganizarea intern a Germaniei, cu aliante consolidate si cu pozitia Prusiei ntrit ca
stat german dominant de nord. Dar dac Germania se unifica n vederea formrii unui
nou imperiu, sau cel putin asa credea Ludwig cu toat seriozitatea, existau toate
temeiurile s spere c viitoarea coroan imperial putea fi oferit dinastiei de
Wittelsbach. Cu sigurant c Wittelsbachii erau de vit mai veche, mai nobil si nruditi
cu neamuri mai alese dect verii lor Hohenzollern, iar problema unui imperiu unit ar
implica n mod necesar toate statele germane, nu numai Prusia.

Aspiratiile imperiale nutrite de Ludwig, orict de bine ar fi fost cntrite, se ntemeiau

numai pe presupunerea c propria-i cas domnitoare se bucura de mai mare sprijin
popular dect cea a Prusiei. Nu izbutise s nteleag c singurul tel urmrit fr ncetare
de Bismarck fusese unificarea Germaniei sub hegemonia prusac. Prudent si abil,
cancelarul se strduise s-si ascund planurile sub vlurile nationalismului si sub masca
lingusirilor repetate pe lng Ludwig, ns nimeni altcineva - nici diplomatii din birourile
berlineze de pe Wilhelm-strasse, nici ministrii regelui si membrii Landtag-ului -nimeni
deci nu se ndoia ctusi de putin n privinta scopurilor finale ale lui Bismarck.
Desi Ludwig se lsa cu usurint sedus de visuri fanteziste despre coroana imperial,
rationamentele sale n
331
privinta asumrii rspunderii pentru mobilizarea armatei erau ct se poate de sntoase.
Dac rzboiul era ncununat de succes, se ntrezrea perspectiva ademenitoare a
cstigurilor teritoriale, precum si a reducerii despgubirilor rmase nc neonorate dup
rzboiul de sase sptmni, n mod limpede, un rspuns prompt si afirmativ la cererile
prusace ar cntri greu n favoarea Bavariei n timpul negocierilor de pace, iar decizia ei
i-ar facilita un statut preeminent printre nvingtori.
Astfel, cnd Berchem i prezent hotrrea cabinetului n ce priveste cererea de
mobilizare, Ludwig i retez scurt vorba, anuntndu-1 c se decisese deja s onoreze
tratatul secret de aprare, nhat un condei si semn ordinul. Berchem lu cu sine napoi
la Miinchen ordinul bavarez de chemare sub arme mpotriva Frantei - document scris, ca
o ironie a sortii, n francez, iar regele merse la culcare. Mai trziu, n aceeasi zi, Ludwig
i primi pe noul su prim-ministru, contele Otto von Bray-Steinburg, si pe ministrul de
rzboi, general-locotenent Sigmund von Pranckh. Regele li se pru acestor doi oameni de
conditie destul de nsufletit si multumit, ntr-adevr, Ludwig i destinui unui aghiotant
c: Am sentimentul c am fcut o fapt bun."2
A doua zi, regele se ntoarse la Miinchen. Era o zi de var nbusitoare, cu strzile din
jurul palatului de resedint ntesate de oameni srbtorind comunicatul oficial de ncepere
a rzboiului mpotriva Frantei. Prin ferestrele larg deschise din biroul su de lucru,
Ludwig auzea ovatiile supusilor, care si chemar n repetate rnduri suveranul s li se
nftiseze vederii. Ludwig detesta multimile si i repugna s se expun privirilor
publicului, dar n aceast mprejurare, entuziasmul momentului l
nebun
coplesi ntructva si se conform aprnd la fereastr, salutnd cu o nclinare din cap si
fluturnd din mn ctre multimea strns n strad. Cnd l zrir pe monarhul altminteri
att de scump la vedere, oamenii izbucnir n strigte: Dumnezeu s ne pzeasc
Regele!" si ncepur s cnte n mod spontan imnul national. S merg din nou la
fereastr?", l ntreb Ludwig cu vdit plcere pe aghiotantul su; si dduse seama acum
c se bucura nc de popularitate printre supusii si si, n acel moment unic, se desfat n
afectiunea lor si cu pozitia de rege.3
Printul de coroan Friedrich Wilhelm al Prusiei fusese numit comandant suprem al
armatelor germane sudice. El sosi n Miinchen pe 27 iulie, ca s preia n mod oficial
comanda trupelor. Lui Ludwig i displcuse dintotdea-una nfumuratul su vr Fritz, asa
cum era alintat n familie printul mostenitor, iar vizita acestuia se dovedi a-i fi un
supliciu. Era pentru prima dat cnd stindardele cu blazoanele regale ale Bavariei si

Prusiei fluturau alturi ca simbol al aliantei, priveliste care-i fcu pe multi, inclusiv pe
Ludwig, s se simt stingheriti. Printul Hohenlohe se numr printre cei care observar
fr tragere de inim spectacolul prevestitor de rele al sosirii prusacilor n capitala
bavarez.
Schutzenstrasse, piata public din fata grii si toate scuarurile nvecinate erau ticsite de
oameni. De-abia ne ocupaserm pozitiile n fata Sterngarten, cnd, la intrarea n gar, se
ivi o escort de cuirasieri, urmat ndeaproape de trsura de gal n care sttea Regele,
nrtpreun cu Printul de Coroan al Prusiei si cu Printul Otto. Publicul mbulzit i
ntmpin cu destul bucurie si strig Ura! dar nu cu prea mult cldur. Clasele de
ll
jos, muncitorii, meseriasii si asa mai departe, erau reprezentate n numr mare si, n
Miinchen, acestea nu sunt deosebit de entuziasmate de rzboi, si nici foarte dispuse s
strige Triasc! n cinstea unui print prusac."4
Dac cettenii munchenezi de rnd nu-i fcur o primire entuziast printului de coroan
al Prusiei, Friedrich mprtsea acelasi disconfort n prezenta lui Ludwig. Cei doi veri de
spit regeasc nu se ntlniser de ctiva ani si Fritz si consemn cu promptitudine
impresiile mai putin mgulitoare n jurnal.
l gsesc izbitor de schimbat, nftisarea sa frumoas si avantajele sale fizice s-au
estompat n mare msur, i-a czut un dinte din fat, arat palid si are un fel de a vorbi
nervos, agitat, astfel nct nu doreste niciodat s asculte rspunsul la propriile lui
ntrebri, dar, n timp ce interlocutorul spune ceea ce gndeste, l bombardeaz cu alte
ntrebri despre alte probleme. Pare s se dedice cu trup si suflet afacerilor de stat si s
urmeze cu pasiune vocatia national. Decizia sa rapid de a semna ordinul de mobilizare
prezentat de ministrul de rzboi, General-locotenetul von Pranckh, fr cunostinta
ministrului afacerilor externe, Contele Bray, este salutat de toat lumea."5
n prima sear a vizitei, Ludwig aranja o reprezentatie de gal cu prima pies a trilogiei
Wallenstein" scris de Schiller, si anume Lagrul lui Wallenstein". Friedrich Wilhelm,
un brbat nalt, impuntor, nvesmntat n eleganta uniform prusac, prea totusi firav si
sfrijit n comparatie cu vrul su bavarez, cnd cei doi se ntlnir n fata lojei regale.
Diferentele politice fur lsate la o parte pentru cteva clipe n timp ce se mbrtisar, un
gest simbolic care le displcu amndurora deopotriv.
334
nebun
Dar regele consider o cazn teribil toate ceremoniile care urmar.
nainte ca printul mostenitor s prseasc Miinchen-ul, Ludwig i ddu o scrisoare
personal pentru tatl su, regele Prusiei, n aceast misiv, Ludwig punea accentul pe
colaborarea prompt a trii sale la efortul de rzboi si-si exprima speranta c aceast
loialitate nu avea s rmn nerspltit. Regele Wilhelm nu se entuziasma ctusi de
putin de continutul acestei note, dar Bismarck l avertiz c dac nu-1 reasigura pe
Ludwig, Bavaria si-ar putea foarte bine retrage trupele. tinnd seama de prerile
cancelarului su, Wilhelm I l inform cum se cuvine, desi cu prere de ru, pe nepotul
su c Bavaria avea s-si pstreze pozitia unic si sigur n cadrul noii Germanii.
n pofida rugmintilor adresate de familie si de membrii guvernului, Ludwig refuz nc o
dat s preia comanda armatei bavareze, n schimb, conducerea unittilor militare czu n
sarcina a doi generali vrstnici, C.F. Hartmann de saptezeci si cinci de ani si von der

Tann, la fel de nepotrivit si de ineficient, care participase si la rzboiul de sase sptmni.

Starea deplorabil a armatei bavareze nu se mbunttise ctusi de putin de la conflictul
precedent. Printul mostenitor Friedrich Wilhelm nota n jurnalul su:
Am trecut n revist un regiment de infanterie bavarez si unul de cavalerie, profitnd de
acest prilej ca s fac cunostint cu soldatii bavarezi. Adevrat, punctul de vedere prusac
trebuie s fi fost abandonat cu totul, pentru c aici lucrurile stau altfel dect la noi;
stngcia n rniscri, conformatia greoaie a corpului si corpolenta surprinztoare chiar si
la oamenii mai tineri. Totusi, sol335
datii au o tinut destul de distins, numai c nu par obisnuiti cu modul de adresare ctre
superiori si cu executarea ordinelor."6
n ciuda entuziasmului su initial pentru rzboi si a aspiratiilor himerice ctre coroana
imperial, Ludwig nu se interesa deloc de comportamentul soldatilor si. n ziua btliei
de la Worth, regele pornise devreme n cotidiana plimbare cu trsura, cnd Eisenhart
alerg dup el, strigndu-i c tocmai ncepuser s soseasc rapoarte despre desfsurarea
luptei si c trebuia s astepte vestile. Un rege nu trebuie niciodat s dea ascultare!", se
rsti Ludwig cu furie si-si continu drumul, poruncindu-i vizitiului s zboveasc cu o
or mai mult dect de obicei.7
Rzboiul dur cu putin mai mult de o lun. Armata prusac, aflat din nou sub comanda
strlucitului general Helmuth von Moltke, nu-si irosea timpul ci mrsluia spre granit, n
vreme ce trupele franceze bjbiau si discutau n contradictoriu despre trecerea de la
dispozitivul de mars la cel de lupt. La 4 august, fortele franceze fur nfrnte la
Weissenburg si, dou zile mai trziu, la Worth; btlia decisiv se purt la Sedan, pe l
septembrie, n ziua urmtoare, dndu-si limpede seama c rzboiul era ca si pierdut,
Napoleon al III-lea, mpreun cu efectivul de 83.000 de soldati francezi, capitular.
Ludwig jubil de laurii culesi de trupele sale. i scria baronesei Leonrod: V puteti
nchipui ct de ncntat sunt pentru victoriile strlucite obtinute de bravii mei soldati; cine
ar fi visat vreodat succese att de rapide si de extraordinare. Acele victorii rsuntoare si
decisive ale germanilor asupra vestitei armate franceze socotit de nenfrnt... Totusi,
tnjesc din tot sufletul dup o pace grabnic si permanent care s fie trainic si
binecuvn336
'mele nebun
tat pentru ntreaga Germanie si n mod special pentru Ba varia mea mult iubit."8 Cu
toate acestea, chiar pe cnd asternea pe hrtie aceste rnduri, Ludwig ncepuse s
nteleag c fiecare ofensiv ncununat de succes apropia si mai mult Prusia de pozitia
dominant asupra statelor germane. Dup btlia de la Sedan, refuz s se ntoarc n
capital sau s autorizeze abordarea stindardelor germane n semn de srbtoare, ntruct
nu exist nici Imperiul german, nici Republica german si nici mcar o Federatie
german, este Vointa Mea ca numai drapelele bavareze s fluture n vrful cldirilor
guvernamentale sau mai bine nici un fel de drapel."9
Asediul Parisului de ctre armata prusiana ncepu pe 9 septembrie 1870. Atrocittile
comise de trupele germane care ncercuiser orasul l umplur pe Ludwig de rusine si
dispret, n asa msur nct ntr-o mprejurare declar c nu o putea primi pe mama lui pe
motiv c era o printes prusac". Intrase n rzboi plin de sperante, chiar dac dovedind

mult naivitate, nsufletit de gndul la o Germanie unit si la coroana imperial sub

hegemonia Wittelsbachilor. Cnd rzboiul se sfrsi n principiu, deveni ct se poate de
clar c aceast coroan urma s fie purtat numai de un membru al dinastiei de
Hohenzollern. Pe ct de tare l ngrozea aceast idee, desi Ludwig nc sustinea crearea
unui imperiu german unit, tot att se preocupa ca suveranitatea sa regal s nu fie redus
pentru a se ajusta configuratiei noului Reich. Aceast sperant naiv avea s fie
spulberat curnd.
337
25
oKaiserbrief
=/a ncheierea rzboiului franco-prusac, Bismarck se instala la Versailles, o umilint pe
care francezii aveau mai trziu s-o rzbune la sfrsitul primului rzboi mondial.
Cluzind destinele statelor germane din Palatul Regelui Soare, cancelarul actiona cu
rapiditate s le ncorporeze pe toate sub suprematia prusac si s formeze un nou imperiu.
Totusi, pentru a-si atinge scopul, trebuia mai nti s submineze puterea si prestigiul
Bavariei; cu acest obiectiv n minte, Bismarck i convoc pe reprezentantii diplomatici
din Bavaria, Hessen si Wurttemberg la Versailles pentru deschiderea negocierilor n
vederea intrrii acestora n Confederatia german de Nord. Ludwig se strdui cu
disperare s intervin pe lng delegatii statelor germanice sudice, cerndu-le s nu fac
nici un fel de concesii la tratative pn nu se consultau cu partea bavarez; prin pstrarea
unui front unit, regele ndjduia s evite orice pierderi importante pentru Bavaria.
* Kaiserbrief (Ib. germ.) - Scrisoare ctre Kaizer 338
,6ocw nebun
Desi nici unul dintre aceste state nu dorea s fie nglobat, fiecare considera c nu avea de
ales si c nu putea opune rezistent puterii militare covrsitoare a vecinului lor prusac.
Din aceast cauz, Ba varia rmase singur. Dac nu vroia s se pomeneasc izolat sau, mai ru chiar, trt ntr-un mare conflict intergerman - nu avea alternativ dect s
participe la negocierile de la Versailles.
Sub spectrul acestei amenintri, guvernul bavarez ncepu dezbaterile pentru ncheierea
unei aliante oficiale cu Prusia. Cu toate c sprijinise efortul de rzboi, respectnd tratatul
secret de aprare, Bavaria nu nclina deloc s-si lege soarta de dinastia Hohenzollernilor
la sfrsitul conflictului. Primul ministru Bray prezida o sedint a cabinetului pe 9
septembrie, dedicat discutrii acestei probleme litigioase, iar trei zile mai trziu,
membrii guvernului votar recomandnd regelui s dispun nceperea tratativelor oficiale
cu Prusia.
n acest scop, Bismarck trimise de urgent un delegat ca s solicite o ntrevedere cu
regele. Acest reprezentant, n persoana lui Rudolf von Delbriick, presedinte al Cancelariei
federale germane de Nord, primi misiunea de neinvidiat si aproape imposibil de a-1
convinge pe Ludwig s se alture negocierilor de la Versailles privind destinul statelor
germane. Nu era o sarcin deloc usoar, fiindc se arta ct se poate de clar c singurul
rezultat posibil al acestor discutii urma s fie pierderea suveranittii si a autonomiei
bavareze n cadrul noului imperiu german. Delbriick l gsi pe rege foarte refractar: la
prima audient, Ludwig refuz categoric s discute despre a-ceast problem. De ndat
ce Delbriick se retrase, Ludwig se ntlni cu Mittnacht, trimisul plenipotentiar din Wiirttemberg, si-i declar acestuia fr rezerve: Binenteles c nu vom intra n Confederatia
german de Nord".1

33.9
Ludwig i invitase att pe Delbruck, ct si pe Mittnacht s rmn la castelul Berg pentru
o cin festiv, dar apoi se rzgndi pe neasteptate, pretextnd c nu se simtea bine. Ins,
pe cnd cei doi delegati cinau mpreun cu ctiva aghiotanti ntr-o sal de la parter, se
mirar s-1 zreasc pe ferestrele larg deschise pe rege plimbn-du-se clare. Potrivit
protocolului, toat lumea trebuia s se ridice n picioare si s fac o plecciune pe cnd
trecea regele, iar Ludwig, clrind de cteva ori n galop ncoace si ncolo prin dreptul
ferestrelor, pru s se amuze nespus pe seama disconfortului lor.2
Conferinta de la Versailles se deschise pe 20 octombrie, fr participarea vreunui delegat
din partea Bavariei; Ludwig plnuise cu grij s fac jocul expectativei. Soldatii prusaci
erau angajati ntr-o btlie nedecis la Metz, precum si n ncercuirea Parisului, operatii
militare care-i ngduiau regelui un oarecare spatiu de manevr. Atta vreme ct trupele
lui Bismarck erau astfel angrenate n ostilitti, cancelarul nu-si putea permite s-1 preseze
pe Ludwig sau s riste o eventual retragere a soldatilor bavarezi din Orleans. Dar, cnd
orasul Metz czu sub stpnirea prusac, raportul de forte se schimb din nou n favoarea
lui Bismarck, iar pozitia Bavariei slbi n mod vizibil.
n ultim instant, celelalte state germane, din prevedere sau prin intimidare, se aliniar
toate cu docilitate n spatele Prusiei. Pn si Ludwig si ddu seama c orice alt
tergiversare s-ar putea dovedi fatal. Prin urmare, trimise fr tragere de inim o delegatie
compus din Bray, von Pranckh si Lutz s participe la conferint. La Versailles, Bray
propuse n numele regelui ca, de ndat ce se declara oficial crearea imperiului, coroana
imperiala
340
<&ftgele nebun
a Germaniei s revin n comun - prin alternare - dinastiilor de Hohenzollern si
Wittelsbach. Aceast idee era n mod limpede inacceptabil pentru Bismarck, care nu se
luptase attia ani s obtin suprematia Prusiei doar ca s-o mpart cu Ba varia. Cu toate
acestea, cancelarul era mult prea viclean s resping ideea din capul locului; n schimb,
si elabora propria serie de propuneri.
Cea mai dificil problem cu care se confrunta Bismarck era aceea a pozitiei lui Ludwig
al II-lea n cadrul noului Reich. Regele Bavariei, evident, nu se ndupleca s consimt la
o diminuare a autorittii sale suverane, dar o asemenea concesie devenea necesar nainte
de formarea imperiului. Dar regele Wilhelm I al Prusiei nu prea preocupat de astfel de
detalii, iar fiul su, printul mostenitor Friedrich nu-si tinuia dorinta de a umili Bavaria si,
implicit, pe vrul lui att de detestat. Potrivit relatrilor lui Bismarck, printul de coroan
este la fel de stupid si de vanitos ca oricare altul. Toat aceast nebunie cu titlul de
mprat i s-a urcat din nou la cap."3 Orisicum, cancelarul nu tolera acest gen de revans
meschin si intentiona s cstige pentru Ludwig cea de-a doua pozitie, dup aceea a
noului Kaizer.
Sub auspiciile lui Bismarck, Bavaria primi o serie de garantii care, chiar dac nu-i
asigurau n realitate autonomia, i lsau cu sigurant impresia c urma s se bucure de o
mai mare independent dect oricare alt stat german n cadrul imperiului nou creat.
Bismarck era dispus s acorde Bavariei acelasi statut de partener alturi de Prusia n
confederatia celui de-al doilea Reich: armata bavarez si pstra independenta fat de
trupele imperiale cu exceptia strii de rzboi cnd cdea sub comanda prusac. Banii

pentru cheltuielile de narmare trebuiau

341
s fie aprobati de Reichstag-ul din Berlin, dar Bavaria putea ntrebuinta fondurile asa cum
socotea de cuviint. I se permitea s-si pstreze sistemul de ci ferate si mrcile postale,
si s stabileasc misiuni diplomatice si ambasade independente, n cele din urm, n
eventualitatea putin probabil a stingerii din viat a urmasilor eligibili de sex brbtesc
din dinastia de Hohenzollern, Wittelsbachii deveneau atunci ndrepttiti s-si asume
coroana imperial, n 23 noiembrie, n numele guvernului bavarez, Bray semn aceast
ntelegere cu Bismarck. Este nceputul unei noi Germanii care, dac planurile noastre se
mplinesc, va nsemna totodat si sfrsitul vechii Bavarii", i scria Bray sotiei sale. Ar fi
de prisos s ne amgim singuri/'4 Cancelarul mai avea nc un tel: pentru a legitima noul
imperiu sub coroana prusac, Bismarck dorea ca Ludwig, n calitate de suveran al celui
de-al doilea stat german ca mrime, s-i ofere regelui Wilhelm I titlul imperial. Se purtar
discutii aprinse pe marginea acestui aranjament si dur mult timp pn cnd se accept n
cele din urm titulatura de mprat sau Kaizer. Wilhelm afirmase c nu nclina s-si
atribuie un titlu mai mare dect cel de rege al Germaniei, exprimndu-si dorinta s fie
ncoronat pur si simplu monarh al Germaniei. Totusi, acest fapt crea probleme imense.
Dac Wilhelm I se proclama rege al Germaniei, atunci aceast nvestire oficial excludea
folosirea titlului de ctre ceilalti monarhi din noul Reich. Cu alte cuvinte, statutul detinut
de Ludwig al II-lea, precum si de regii Saxoniei si Wurttemberg-ului, trebuia s fie redus
din punct de vedere constitutional la rangul de simplu duce sau la alte titluri de noblete
existente n arhondologia german, ceea ce echivala n consecint cu o degradare, n
ultim instant, Wilhelm I
nebun
accept titlul de mprat al Germaniei, cu conditia s-i fie oferit nu de ctre parlament, ci
de ctre un cap ncoronat.
nssi ideea ca respingtorul su unchi prusac s-si aroge titlul de Kaizer al Germaniei i
repugna lui Ludwig. Totusi, Bismarck i adres n repetate rnduri regelui invitatia s vin
la Versailles. Se relateaz c Delbriick ar fi propus: hai s-i punem la dispozitie o
celebr anfi-lad de ncperi istorice, poate chiar apartamentul lui Ludovic al XlV-lea, si
atunci va fi att de ncntat, nct nu va observa lipsa tuturor convenientelor normale", iar
printul mostenitor not n jurnalul su c palatul Trianon de la Versailles era pregtit n
mare grab pentru sosirea regelui.5 Numai c Ludwig nu putea fi corupt att de usor. n
consecint, i scrise lui Dufflipp: Maiestatea Sa este din ce n ce mai convins c i va fi
imposibil s ntreprind cltoria plnuit ctre Franta. Prin urmare, Maiestatea Sa crede
c este necesar s ntrebuinteze ca pretext o indispozitie, cum ar fi de pild scrntirea
gleznei; sunteti att de amabil, Herr Dufflipp, s ncunostintati marele public si Armata
despre acest lucru?"6
Ludwig l trimise n schimb mai nti la Versailles pe fratele lui, printul Otto. Acesta
pornise la drum ctre Franta cnd Ludwig, zdrobit de umilinta pozitiei sale, se hotr
iarsi s-si abandoneze coroana: avea de gnd sa abdice n favoarea fratelui su. Dar
sperantele i fur curnd nruite. La Versailles, Otto ncepu s manifeste primele
simptome serioase ale unei boli nendoielnice; vorbea rareori la ntrevederi, dar, n
schimb, sttea tre-rrvurnd, fixndu-si privirea n vid. Rapoartele privind declinul fratelui
su ajunseser n mna lui Ludwig si se nclin resemnat n fata sortii: nu-i rmnea

nimic de fcut dect s-si continue domnia.

si totusi, Ludwig admitea n sinea lui c trebuiau s fie depuse eforturi mai mari la
tratativele de la Versailles. Fireste, guvernul su era deja reprezentat la conferint prin
Bray, Pranckh si Lutz, dar regele se decise c interesele sale ar putea fi mult mai bine
aprate ntr-o manier personal. Mai degrab dect s se deplaseze acolo el nsusi, l
expedie pe contele Maximilian von Holnstein, Oberstallmeister, intendentul general al
grajdurilor regale. Contrar rangului su, Holnstein detinea o functie de mare important la
curtea lui Ludwig al II-lea si totodat deosebit de respectat. Postul de mare curier al
grajdurilor regale echivala ntr-o oarecare msur cu cel de sambelan al curtii regale
britanice, iar Holnstein exercita de ctiva ani buni o extraordinar influent asupra casei
regale. Ludwig stia c era lipsit de scrupule si nsetat de putere, dar nu se bizuia pe
nimeni altcineva s-i ncredinteze ndeplinirea unei misiuni la Versailles.
Holnstein era un om enigmatic; presupus a fi fiul nelegitim al unui duce din familia
regal, se cstorise cu nepoata de fiu a unchiului lui Ludwig al Il-lea, printul Karl. Se
nrudea de asemenea prin aliant cu familia ducelui Max de Ba varia. Ambitia si onoarea
sa ndoielnic erau binecunoscute. Ambasadorul prusac la Munchen, printul Philip
Eulenburg, l descrie ca pe un aventurier politic de felul celor din secolul al XVIII-lea,
vesnic nemultumit de conditiile bine rnduite ale unei guvernri moderne... Se trage
dintr-o familie n care au abundat aventurile si intrigile dubioase. Sinucideri, dueluri,
rpiri, si asa mai departe, constituie rutina lor."7 Iar unul dintre biografii regelui l
eticheta drept un bavarez tipic, cu maniere alese, destul de puternic si de inteligent ca s
realizeze aproape tot ce-si punea n gnd."8
344
nebun
Holnstein sosi la Versailles pe 25 noiembrie. Ct de curnd posibil, se ntlni cu
Bismarck, care sesiz imediat loialitatea labil a reprezentantului trimis de Ludwig si-1
convinse c era n interesul Germaniei dac Ludwig putea fi determinat s-i ofere
coroana si titlul imperial regelui din dinastia de Hohenzollern. De fapt, chiar Holnstein i
suger mai nti cancelarului s schiteze n ciorn misiva pe care dorea ca Ludwig s-o
trimit regelui prusac, prin care i propunea s primeasc sceptrul imperial, n consecint,
Bismarck concepu prima scrisoare, faimoasa Kaiserbrief, intrat n istorie sub acest nume
si care urma s-i serveasc drept model lui Ludwig. Bismarck i altur acesteia si-i
trimise regelui bavarez si o a doua misiv personal, n care sublinia importanta unui
mprat german si rolul pe care dinastia de Wittelsbach l jucase totdeauna n momentele
mari si decisive de-a lungul veacurilor tulburi de istorie german. Holnstein primi de
asemenea asigurri ferme c att el personal, ct si regele Bavariei, aveau s fie
recompensati cu generozitate n cazul cnd i se fcea oferta lui Wilhelm I si cnd
tratativele erau ncheiate.
Dup aceast ntrevedere, Holnstein se ntoarse repede n Bavaria s-i prezinte regelui
aceste cereri. Porni direct ctre Hohenschwangau, unde Ludwig si stabilise resedinta, dar
la nceput i se refuz accesul n castel si apoi fu lsat s astepte ntr-o anticamer de la ora
zece dimineata pn la patru dup-amiaz. In cele din urm, Holnstein pretext c se
pregtea s se ntoarc la Versailles n aceeasi zi si trebuia, asadar, s-1 vad de ndat pe
rege. Un aghiotant i transmise acest mesaj lui Ludwig, care catadicsi fr tragere de
inim s-1 primeasc.

Holnstein l gsi pe rege asezat n pat si rezemat cu

345
spatele de un maldr de perne, nfsurat cu un bandaj enorm peste crestet si la gur.
Ludwig i spuse c avea o durere cumplit de dinti si, de fapt, tot dormitorul mirosea a
cloroform. Holnstein i nmna ambele scrisori din partea lui Bismarck si astept ct timp
Ludwig le citi cu atentie de la un cap la altul. Regele declar la nceput c nu putea cu
nici un chip s semneze documentul; dup ce ascult pledoaria lui Holnstein, accept n
ultim instant. Se ridic din pat, se ndrept spre secreter s transcrie pe curat ciorna
scrisorii, dar se opri n loc afirmnd c nu gsea hrtia de corespondent convenabil si
c misiva trebuia deci s mai astepte. Neadmitnd s fie amgit cu o astfel de tactic de
tergiversare, Holnstein chem cu clopotelul un slujitor si-i porunci s caute hrtia de
scrisori potrivit pentru rege. De ndat ce colile fur aduse, Ludwig nu mai putea
continua cu asemenea trgnri si se apuc s copieze corect Kaiserbrief, invi-tndu-1
pe detestabilul su unchi prusac s-si asume tronul imperial al Germaniei.
Lumintia-Ta, mrite si preaputernice Print, Frate, Prieten si Vr!
Dup intrarea Germaniei de sud n Confederatia german, legea prezidial a predat
Maiesttii-Voastre ntinderi de pmnt pe tot cuprinsul teritoriilor germane.
Eu nsumi m-am pronuntat deja din toat inima n favoarea Uniunii, prin intermediul
creia, interesele federative ale Patriei germane si ale tuturor Printilor sunt reunite n
credinta c ei vor rmne devotati pn la capt drepturilor legitime ale Prezidiului
General, pentru formarea cruia Maiestatea-Voastr se strduie s ajung la o ntelegere
mutual ntre toti Printii.
n consecint, am prezentat Printilor germani propu346
nebun
tierea ca Drepturile Prezidiale ale Uniunii s fie nglobate sub conducerea unuia singur
care s detin titlul de mprat german. De ndat ce Maiestatea-Voastr si va formula
intentia n fata tuturor Printilor, voi da imediat instructiuni Guvernului Meu s duc la
ndeplinire detaliile necesare pentru realizarea aceluiasi scop.
Cu asigurri de profund respect si de statornic prietenie, rmn al Maiesttii-Voastre
afectuos Vr, Frate si Nepot,
Ludwig."9
Ludwig i scrise de asemenea lui Bismarck:
Scrisoarea ctre Regele Domniei Voastre, iubitul si onoratul Meu Unchi, va ajunge n
minile Sale mine. Doresc din tot sufletul ca propunerea prezentat n fata Regelui s
poat fi primit cu un rspuns favorabil de ctre ceilalti membri ai Federatiei crora le-am
scris, precum si de ntreaga natiune. Este un motiv de deplin satisfactie pentru Mine s
constat c la nceputul acestui rzboi glorios, ca si la sfrsitul lui, m-am aflat, n virtutea
Rangului Meu n Germania, n pozitia de a ntreprinde un pas decisiv n favoarea cauzei
nationale. Dar ndjduiesc, si cu mult convingere, c Ba var ia si va pstra n viitor
pozitia, ntruct este cu sigurant compatibil cu o politic federal loial si neconstrns,
si pe care se va putea conta cu certitudine c va prentmpina o centralizare
duntoare."10
In actul de a-i oferi unchiului su coroana imperial, Ludwig, desi torturat sufleteste de
acest gest, se vedea de asemenea pe sine nsusi n rolul strmosilor si medievali,

contribuind determinant la conturarea si modelarea destinului noului imperiu german. Pe

ct de naiv era aceast convingere, pe att devenea unica lui conso347
lare. ntr-un fel sau altul, izbuti s se conving de unul singur c aceasta fusese menirea
sa divin s-i ofere titlul de mprat regelui Prusiei.
Ludwig luase aceast decizie fr stiinta sau consimtmntul ministrilor cabinetului,
dintre care cei cu portofoliile cele mai importante rmseser izolati la Versailles. In
tentativa de a se linisti, i ceru lui Holnstein s-1 consulte pe secretarul su, Eisenhart.
Holnstein se grbi cu supunere s ajung la Miinchen, unde-1 gsi pe secretarul de
cabinet asistnd la o reprezentatie dat la Residenztheater. Contele l chem afar din loj
si-i nmna Kaiserbrief, mpreun cu un bilet din partea lui Ludwig: dac o scrisoare
formulat n termeni diferiti ar fi socotit mai bun sau mai potrivit, dac sacrificiile ...
ce mi se cer sunt prea mari - e n ordine, n cazul acesta, revin asupra hotrrii si te
autorizez s rupi n buctele scrisoarea ctre Regele Prusiei."11 Totusi, Eisenhart nu gsi
nici un cusur propunerii regelui, si nici Lutz, ministrul justitiei, cruia i se ceru de
asemenea prerea.
Holnstein ajunse din nou la Versailles si merse direct la Bismarck cu ambele misive
trimise de rege. Pe 3 decembrie, printul Luitpold, n numele delegatiei diplomatice
bavareze, le nmna n mod oficial cancelarului prusac. Bismarck era ncntat la culme.
Holnstein si-a dat cu prisosint obolul n aceast privint", nota cancelarul. si-a jucat
rolul cu mare abilitate... M ntreb cu ce Ordin am putea s-1 recompensm?"12 Se strni
n-tr-adevr un sentiment de uimire general la bunvointa cu care regele dduse
ascultare cererii lui Bismarck. In jurnalul su, printul mostenitor al Prusiei consemna cu
vdit stupoare: Regele Bavariei a transcris cu adevrat si cu exactitate epistola ctre
Regele Nostru sugerat de
348
nebun
Bismarck."13 Bray, propriul prim-ministru al lui Ludwig, nu fusese consultat n aceast
problem, iar Ruggenbach, reprezentantul diplomatic din Baden, observ cu fin ironie:
E foarte putin probabil s mai existe un altul la fel cu Regele Bavariei, dispus s ofere de
bunvoie o coroan imperial doar pentru c are o durere de dinti."14
La 18 ianuarie 1871, n Sala Oglinzilor de la Versailles, Wilhelm I se proclam mprat al
Germaniei. Ludwig refuz s asiste la strlucitoarea ceremonie; l mputernici pe fratele
su, Otto, s participe n numele lui. Acesta i scrise: Vai, Ludwig! Nu-ti pot descrie n
cuvinte ct de nefericit si ct de jalnic m-am simtit n timpul ceremoniei de ncoronare,
cum fiecare fibr a fiintei mele se rzvrtea mpotriva a ceea ce vedeam! Totul era att de
rece, de scnteietor, de ostentativ si tiptor, asa de vanitos si de nemilos. M-am simtit att
de apsat, att de sufocat n acea sal imens!15
Dup nvestirea solemn de la Versailles, Ludwig, retras n defensiv, i asternu pe hrtie
cteva rnduri baronesei Leonrod.
Am actionat asa pornind numai de la interesele Bavariei. Dac nu m-as fi sacrificat
pentru Coroan si pentru tar, ni s-ar fi impus cu forta n scurt vreme s renuntm la
lucruri mult mai mari si mai importante. De altminteri, este previzibil c, ntre timp, n-am
fi putut pretinde mcar c ne-am opus din proprie voint si acest fapt ne-ar fi prejudiciat
viitorul politic si pozitia n cadrul noului Reich."16 si dup nici o lun de zile, i

Destinuia aceleiasi baronese:

Acest ultim rzboi, care n multe privinte s-a sfrsit att de glorios pentru Bavaria, dac
s-ar fi ntmplat s
349
m vre fortat pe mine, si implicit tara mea, n ghearele de fier ale acelui afurisit Reich cu
colorit prusac - dac acest rzboi nefericit care este mbrtisat cu entuziasm de attia
dintre supusii mei ar fi adus cu sine toate acestea - reprezint cea mai deplorabil ispitire
trimis de Provident. Popularitatea de care, gratie promptitudinii hotrrii mele si
sacrificiilor mele politice, m bucur mai ales n Germania de nord, nu suplineste deloc
ceea ce am pierdut."17
n cele din urm, Parisul capitul, iar Tratatul de pace franco-prusian se semn la
Frankfurt pe Main pe 10 mai 1871. La 16 iulie, armata bavarez victorioas se ren-torcea
n Miinchen. Desi i displceau ceremoniile publice, Ludwig trebui s asiste la trecerea n
revist a trupelor, alturi de vrul su, printul de coroan al noului imperiu. La o
grandioas inspectie a unittilor militare desfsurate la Palatul Nymphenburg din afara
Mxin-chen-ului, Ludwig sttea pe saua calului n btaia razelor fierbinti de soare,
urmrind n tcere cum vrul su prusac, att de detestat, mprtea decoratii cu Crucea de
Fier n numele noului mprat. Intr-un trziu, acest spectacol i ntrecu puterea de
rezistent si Ludwig ddu pinteni calului, pornind n galop de-a lungul cmpului n toiul
ceremoniei militare. Se confesa n jurnalul su c socotise prezenta Printului de Coroan
al Prusiei foarte tulburtoare si dezagreabil!"18
Regele trebuia s astepte sosirea trupelor sale n oras. Acestea erau conduse, nu de ctre
ofiterii bavarezi, ci chiar de printul mostenitor prusac n persoan, trecnd n coloan si
dnd onorul de-a lungul Ludwigstrasse pn n Odeonplatz. Este prima mea parad
militar ca vasal"/ coment Ludwig cu amrciune unui aghiotant.19 In
350
fegefe nebun
acea sear, avea loc o reprezentatie de gal cu piesa Pacea" scris de Paul Johann
Ludwig von Heyse. Verii regesti se ndreptar ctre loj mergnd umr la umr si apoi,
nainte s intre, se mbrtisar ntr-un gest menit s demonstreze bunvointa si legturile
puternice ce uneau Bavaria si Prusia. Dar Ludwig, care cu greu putea s suporte prezenta
lui Friedrich Wilhelm si aceast sarad politic a vizitei sale, agoniza.
n ziua urmtoare, familia Wittelsbach oferi un dejun festiv pe Roseninsel, pe lacul
Starnberg, care se sfrsi cu o scen catastrofal. Ludwig l invit pe printul mostenitor s
primeasc functia de comandant suprem onorific al unui regiment bavarez de lncieri. n
loc s-si exprime gratitudinea fat de acest gest de bunvoint, Fritz afirm c trebuia s-i
cear tatlui su permisiunea si c, n orice caz, i displcea uniforma lncierilor bavarezi
si considera c aceast functie nu era pe potriva marelui su renume. Ludwig se enerv.
Se ridic brusc de la mas si se npusti afar din ncpere. Declar c nu mai avea de
gnd s ia parte la banchetul srbtoresc care se ddea n acea sear la Glaspalast n
Munchen. Erau asteptati nou sute de invitati si se considera n general c aceast mas
de gal reprezenta ncununarea fastuoas a tuturor ceremoniilor dedicate victoriei n
rzboi. Nici o rugminte, orict de struitoare, nu reusi s-1 conving s se rzgndeasc.
Regele anunt c se mbolnvise, dar nimeni nu ddu crezare acestei vesti. A doua zi, disde-dimineat, fr s-si ia rmas-bun de la familia sa ori de ta vrul prusac, Ludwig

prsi Miinchen-ul, pornind ctre una din cabanele de vntoare ndeprtate, situate Pe
crestele singuraticilor Alpi bavarezi.
351
26
avaria n tumult
j^clamatiile si uralele puternice primite de Wilhelm I la proclamarea ca mprat al
Germaniei n magnifica Sal a Oglinzilor de la Versailles reprezentar culmea triumfului
repurtat de Bismarck, dar, pentru Ludwig al Il-lea, vestea despre memorabilul eveniment
desfsurat n afara Parisului marc sfrsitul propriei suveranitti. Amenintarea cu
rzboiul, problemele legate de aliante, pozitia viitoare a Bavariei n cadrul noului Reich
consti-tuiser dileme interne pentru rege, solicitndu-i o ncordare a atentiei n efortul de
a pstra autonomia bavarez, ns sfrsitul rzboiului nu aduse Bavariei pacea att de
dorit de Ludwig, ntruct haosul izbucni cu violent n snul Bisericii Catolice.
Politizarea crescnd a Bisericii Catolice si lupta rezultat ntre statul prusac si Biserica
romano-catolic, asa-numita Kulturkampf, au contribuit la montarea decorului pentru
lovitura de stat care avea s-1 detroneze pe regele Bavariei cincisprezece ani mai trziu.
n 1846, Papa Pius al IX-lea se urcase pe tronul Sfntului Petru; curnd, dduse uitrii
reputatia sa de cr352
nebun
rrtuitor luminat si liberal n mijlocul fastului si splendorii de la Vatican. Pius a emis o
serie de edicte care ngrdeau libertatea personal n cadrul Bisericii Catolice si a
promovat vehement ideea cultului papal. Obsesia sa de putere si autoritate a atins punctul
culminant despotic o dat cu declaratia despre infailibilitatea Papei n 1870. Proclamarea
acestei dogme pontificale, ce consfintea plenitudinea puterii papale ca una venit de la
Dumnezeu si deci exercitat fr nici o limit, pricinuise o adnc neliniste att lui
Ludwig, ct si guvernului su. Hohenlohe, care se opusese considerentului, scria c
acesta merge prea departe, dincolo de domeniul problemelor pur religioase, si are un
caracter extrem de politic, fiindc puterea Papalittii asupra tuturor printilor si
popoarelor, chiar si asupra celor n schism cu Roma, ar fi prin urmare definit n
afacerile seculare si nltat la rangul unui articol de credint."1
Ludwig se consult cu un numr de clerici din ierarhia bisericeasc n problema
infailibilittii papale; cu totii si exprimar temerea pentru suveranitatea Bavariei dac
edictul era aprobat de Conciliul de la Vatican. Precedentele hotrri pontificale cu privire
la probleme de credint si moral se transformaser n mod automat n dogme pentru
biseric.
Pn n acel moment, guvernul bavarez reusise n mare msur s urmeze un drum
moderat si s evite extremele, conlucrnd cu coalitii pentru formarea unor ministere
responsabile; acum, totusi, problema infailibilittii papale devenise un litigiu politic,
infiltrndu-se mcet n manevrele interne ale Landtag-ului bavarez si divizndu-i pe dreptcredinciosi n factiuni incoerente. Alegerile generale din mai 1869 puseser capt prima353
tului puterii liberale n Bavaria si, n locul acesteia, veni la conducere Partidul Patriotilor:
un grup catolic ultra-conservator compus n special din iezuiti ambitiosi si alti clerici.
Asemeni regelui, Partidul Patriotilor se opunea unor legturi mai strnse cu Prusia, dar si

organizase campania electoral si pusese mna pe putere n mare parte pe baza rezistentei
ndrjite fat de reforma sistemului de nvtmnt, sustinut att de Ludwig, ct si de
Hohenlohe. Sprijinul lor ferm, necontestat si orb pentru Biserica Catolic sfida cu
violent tot ceea ce credea cu trie Ludwig, iar el nu putea niciodat s tolereze nici un
partid politic care se exprima n termenii atribuirii cu de la sine putere a dreptului legitim
parlamentar la existent.
Spernd s transforme una din rarele aparitii publice ale regelui ntr-o mare parad de
simpatie monarhic, Hohenlohe l rug s deschid personal noua sesiune legislativ a
Landtag-ului n toamna anului 1869. Ludwig consimti fr tragere de inim, desi se
nspimnta la gndul sutelor de priviri atintite spre el n timpul ceremoniei. Oricum,
cnd stirile transpirar, nu fu solicitat s se nftiseze n parlament. Adunarea legislativ
esua s formeze o majoritate de lucru si pe 6 octombrie 1869, Ludwig dizolv Camera
inferioar a Landtag-ului la sfatul lui Hohenlohe. Liberalii din guvern erau ncntati, dar
Partidul Patriotilor protest imediat si ncerc fr succes s depun o motiune de
nencredere mpotriva primului ministru.
Partidul Patriotilor si lu revansa doar cteva sptmni mai trziu. La alegerile din
toamn, acesta cstig optzeci de locuri n Landtag, n comparatie cu saizeci si trei
obtinute de Partidul Progresist si unsprezece de
354
nebun
independenti. Cnd Hohenlohe afl despre aceast nfrngere umilitoare, si prezent
imediat demisia, ns Ludwig refuz s i-o accepte. Detractorii lui Hohenlohe i ntreceau
acum n numr pe sustintorii si; Camera superioar a Landtag-ului adopt o rezolutie
de supunere la vot a unei motiuni de nencredere n guvern, n efortul de a-si salva primul
ministru, regele le ceru membrilor familiei Wittelsbach care dispuneau de mandate s se
abtin de la vot. Dar, contrar dorintelor lui Ludwig, aproape toti votar n favoarea
motiunii; era limpede c Hohenlohe trebuia s plece.
Hohenlohe demisiona din functia de premier la 8 martie 1870 si fu nlocuit cu contele
Otto von Bray-Steinburg, care slujise drept ambasador bavarez la Viena. Bray mosteni
toate problemele lsate n urm de Hohenlohe, inclusiv schisma catolic si criza
prelungit legat de strngerea legturilor cu Prusia. Retragerea lui Hohenlohe marc
nceputul unei perioade tumultuoase n viata politic bavarez a crei instabilitate avea n
cele din urm s se extind si asupra tronului.
Doctrina infailibilittii papale fu proclamat cu succes pe 18 iulie 1870, trecnd cu greu
la al doilea scrutin. Episcopii neconformisti prsir cu furie Vaticanul asa c izbucni o
nou schism ntre sustintorii declaratiei si opozanti - acum cunoscuti sub numele de
vechii catolici. Fostul profesor de religie al regelui, teologul Ignaz von Dollinger, se
mpotrivise cu violent declaratiei si fu excomunicat pentru atitudinea sa public. Ludwig
ncerc pn la epuizarea tuturor mijloacelor s intervin n favoarea lui pe lng
biseric; chiar si dup excomunicarea lui Dollinger, regele l ndemn n repetate rnduri
s-si continue datoriile preotesti, sfidnd ftis Roma.
355
i
Pe 9 august 1870, Johann von Lutz, ministrul justitiei si al culturii, le interzise episcopilor
catolici s anunte noua dogm a infailibilittii papale fr permisiunea special a regelui.

Episcopii i ignorar ordinul, iar Lutz, n schimb, le acord numaidect vechilor catolici
un statut legal ca institutie religioas independent n Bavaria, consfintindu-i astfel pe
schismatici drept confesiune recunoscut n mod oficial. Iezuitii din Landtag protestar si
urzir comploturi pentru abdicarea regelui; dar Ludwig, care ripostase ntotdeauna cu
ndrjire la amenintrile contra autorittii sale, recurse pur si simplu la represalii,
ordonnd ca toti iezuitii s fie expulzati din regat.
Anarhia macin guvernul, n decurs de numai cinci ani, Ludwig numi sase prim-ministri:
lui Hohenlohe i succed Bray, care, la rndul su, fu urmat de contele Friedrich von
Hegenberg-Dux, de baronul Rudolf von Gessen, de baronul Adolf von Pfretzschner si de
baronul von und zu Franckenstein. In curnd, deveni clar c regele nu era n stare s
formeze un guvern pe placul su. Dezgustul fat de situatia politic ducea la retragerea sa
vdit si permanent din afacerile de stat. Se strduise cu naivitate s modeleze viata
politic bavarez pentru a reflecta propriile-i nclinatii; esund, se supunea vointei
politicienilor si se eschiva de la ndatoririle politice cele mai necesare.
n vreme ce postul cel mai nalt din guvernul bavarez trecea din mn n mn n anii
1870, un politician rmase dominant. Era Johann von Lutz, care detinea cteva pozitii
importante n cabinet, incluznd functia de ministru al justitiei si cea de secretar de
cabinet, ntre 1875 si 1880, Lutz manevrase dup culise ca protejat liberal
356
nebun
puternic, conturnd politica bavarez. Drept recunoastere a acestei influente si autoritti,
Ludwig l desemn n ultim instant prim-ministru n 1880.
Lutz se nscuse n 1826, fiind fiul unui nvttor din Franconia. De la nceputuri umile, se
ridicase pn la cele mai nalte demnitti n guvernul bavarez, ajutat de dibcia sa
incontestabil de avocat. Lutz putea fi socotit cu greu ntruchiparea celui mai important
politician din Bavaria: scund si plesuv, cu fata rotund ncadrat de ochelari n ram de
aur, semna izbitor cu caricaturile birocratilor care umpleau paginile de sarj ale revistei
satirice Punsch". Dar aceast nftisare neinspirat masca o minte strlucit, dac nu
chiar si nendurtoare ntr-o oarecare msur, precum si o ambitie mistuitoare. Prin aceste
nsusiri, Lutz se asemna ndeaproape cu Bismarck, pe care l si admira nespus de mult.
Amndoi erau politicieni inteligenti si versati, devotati cu trup si suflet promovrii
chestiunilor reactionare la ordinea zilei. Intr-adevr, rolul crucial jucat de Lutz n
tratativele cu privire la Kaiserbrief l ajut s-si consolideze pozitia printre elementele
liberale din guvernul bavarez, care continuar s-1 sustin de ndat ce prelua ndatoririle
de premier.
Bismarck, dup ct se prea, l desconsidera pe Lutz, chiar dac acesta devenise cel mai
nfocat sustintor al Kulturkampf, n care se angajase cancelarul. Desi Ludwig al II-lea se
opunea acestei politici reactionare, recunostea c Lutz era singurul om din guvernul su
capabil s-i grupeze pe liberali si pe conservatori n vederea formrii unei majoritti
parlamentare. Mult mai important Pentru Ludwig, Lutz stia cum s se poarte cu regele, de
la bun nceput, premierul si dduse seama c
357
l
singura preocupare a regelui n arena politic era s fie lsat n pace.
Spre sfrsitul lui 1880, regele se izolase aproape complet de activittile cotidiene ale

guvernului, lsnd afacerile de stat n seama diferitilor sefi de cabinet. Se urcase pe tron
absorbit de propria-i autoritate suveran, inoculat cu notiuni vagi despre puterea regal. si
totusi, iarsi si iarsi, iluziile sale se sfrmaser: criza Schleswig -Holstein i scpase de
sub control, irumpnd ntr-un rzboi intergerman, suveranitatea i fusese amenintat cu
aliante si tratate impuse cu forta, si sacrificase prietenia cu Wagner pe altarul opiniei
publice, aspiratiile imperiale se terminaser prost, nu cu avansarea n rang a propriei
familii, ci a verilor Hohenzollern pe care nu-i putea suferi, si si vzuse n nenumrate
rnduri eforturile de a influenta caracterul guvernului bavarez sfrsindu-se cu un mare
fiasco. Pn la promovarea lui Lutz n functia de prim-ministru, Ludwig nu mai dorea
ctusi de putin s se implice n viata politic a trii. Ignora treburile de stat, lsnd astfel
de preocupri n grija birocratilor care umpleau birourile ministerelor aliniate de-a lungul
Maximilianstrasse.
Avid de putere si mnat de ambitie personal, Lutz nu pierdu prilejul s foloseasc
aversiunea regelui fat de politic drept scuz pentru a-1 tine departe de cele mai
importante decizii. Aceast situatie deveni pecetea regimului Lutz, care rmase la putere
n Bavaria chiar si dup moartea lui Ludwig al II-lea. Regele l desemnase pe Lutz
bizuindu-se pe promisiunea acestuia de a realiza o coalitie; si totusi, peste sase ani,
Johann von Lutz, mndru, arogant si ambitios, avea s-1 alunge de pe tronul Bavariei pe
Ludwig al II-lea. O dat ce-si ntri pozitia/
358
nebun
noul prim-ministru, perfect constient de atitudinea dificil a regelui fat de cooperarea
guvernamental si fat de ndeplinirea ndatoririlor sale, l ls pur si simplu n voia
soartei. Guvernarea bavarez, o monarhie constitutional care impunea participarea
activ a suveranului, se transform ntr-o dictatur a primului ministru. Deciziile
guvernamentale, care, n mod normal, ar fi necesitat sanctiunea regal, erau de fapt luate
fr stiinta regelui. Aceast defraudare a drepturilor suverane i convenea de minune lui
Ludwig. Avea s-si dea seama mult prea trziu c slbiciunea de a nu fi struit cu trie la
respectarea prerogativelor sale i-a netezit calea spre inevitabila cdere.
35.9
27
Amurgul
In 1874, Ludwig si aniversa mplinirea a zece ani de domnie pe tronul Bavariei.
Deceniul scurs nu fusese de bun augur. Cu toate c avea doar douzeci si nou de ani,
arta mbtrnit; n locul tnrului Adonis care cucerise multimea strns la funeraliile
tatlui su, regele semna acum cu un gigant buhit, cntrind aproape dou sute si
cincizeci de livre. Trsturile fetei fin cizelate dispruser ndrtul unui barbison negru
si afisa deseori o expresie stranie, aproape maniacal, si pierduse deja ctiva dinti,
consecint a slbiciunii pentru dulciuri, si orele nesfrsite de lectur la lumina lumnrii
i slbiser vederea; ca urmare, suferea de migrene repetate si violente, ntreaga sa tinut
se schimbase n mod radical: nu se mai misca plin de vigoare si gratie ca un tnr, ci
psea ntr-un mod studiat, aproape teatral, balansndu-si bratele cu gesturi largi,
legnndu-si capul de la stnga la dreapta, aruncndu-si cte un picior n fat cu o
smucitur convulsiv si clcnd pe pmnt cu mare fort, de parc ar fi ncercat cu
fiecare pas s striveasc un scorpion."1
360

nebun
Clevetirile despre rege se dezlntuir cu frenezie, n 1871, contele Maximilian Holnstein
i scria lui Bismarck: Bea naintea fiecrei audiente si a ceremoniilor de la curtea regal
cantitti uriase de vinuri dintre cele mai tari si apoi spune cele mai mari bazaconii."2
Relatarea lui Holnstein era destul de adevrat, ntruct Ludwig devenea din ce n ce mai
dependent de efectele narcotice ale alcoolului. Butura sa preferat era o combinatie, ntro oarecare msur letal, de vin de pe valea Rinului si de sampanie, amestecate ntr-un
pocal de argint cu petale de flori plutind pe deasupra.3 Putea s bea cantitti considerabile
din aceast licoare, desi, la sfrsit, prea rareori s se fi mbtat.
Ludwig socotea lumea exterioar din ce n ce mai rece si ostil. Rzboaiele, luptele
politice si demonii interiori i sfsiaser sufletul. Se considera o victim, nu numai a
circumstantelor nefaste abtute asupra Bavariei, dar si a propriilor dorinte homosexuale,
precum si a degradrii fizice. Dup ncheierea rzboiului franco-prusac, fotografiile
regelui expuse n locuri publice se rriser simtitor. Vanitos si pe deplin constient de
aspectul exterior plcut al celor din jur, Ludwig tolera cu greu propria-i decdere. Pentru
a scpa de lumina strident, nemiloas si revelatoare a zilei, se zvora n ncperile sale
aurite; vedea din ce n ce mai mult lumea n plpirile rarefiate, tremurtoare, mprstiate
de sute de lumnri, n strlucirea de pe scena teatrului munchenez si n clarul lunii ce-i
strjuia plimbrile nocturne prin pdurile alpine.
In ultimul deceniu de viat, Ludwig abandonase efectiv ziua pentru noapte. Pe cnd usile
cancelariilor gu-Vernamentale se nchideau n Munchen si sute de functionari se strecurau
prin ntunericul serii care cobora
361
linistit, regele Bavariei se scula din pat s-si nceap ziua. Arareori se trezea din somn
nainte de ora sase dup-amiaza; nfsurat ntr-un halat din mtase, si chema cu
clopotelul servitorul care se nftisa numaidect cu o ceasc de cafea neagr tare. Pn
cnd Ludwig termina de sorbit cafeaua, i se umplea cada pentru mbiat si i se stropea pe
deasupra cu parfum; apoi se cufunda n apa cald si frumos mirositoare. Cnd isprvea,
un slujitor narmat cu un ulcior de argint l cltea mai nti cu ap cald, apoi cu rece, n
vreme ce Lorenz Mayr, valetul su, l ajuta s-si pun din nou halatul de cas. Dup
mbiere, Ludwig se stropea cu parfumurile preferate, selectate dintr-o vast colectie de
sticle din cristal nsiruite pe masa de toalet, n timp ce Hoppe, frizerul su, i aranja
prul, n majoritatea zilelor, Mayr i alegea pentru mbrcat pantaloni simpli, o cmas, o
jiletc si un veston; Ludwig nu mai purta uniforma militar n ultimii ani dect dac era
absolut necesar. Lua rareori un mic dejun copios, prefernd doar cafea si cornuri unse cu
unt, nainte s-si nceap plin de fervoare noaptea.4
Noptile lui Ludwig decurgeau banal; si petrecea cea mai mare parte a timpului citind
clasicii preferati si literatur francez, studiind planuri si scheme pentru proiectele sale
arhitecturale. Doar ocazional deschidea depesele, documentele oficiale sau rapoartele
trimise prin curier de la Miinchen, lsnd hrtiile de stat s se strng n piramid, pn
cnd povara devenea att de mare, nct se vedea nevoit s-si consume ore n sir asezat la
biroul de lucru. Era un corespondent srguin-cios, trimitnd teancuri de scrisori verilor,
unchilor si mtusilor de spit regeasc. Dup masa de prnz, luat de Ludiwg la miezul
noptii, prsea tihna castelelor pentru o plimbare pe jos sau clare n aerul ntunecos, n
362

Degete nebun
timpul verii, se destindea plimbndu-se cu clesti sau faetoane deschise, iar iarna, cu snii
aurite, sculptate cu minutiozitate si mpodobite cu heruvimi.
n orele matinale, calestile sau sniile goneau pe potecile Alpilor bavarezi, clretii care-1
nsoteau fiind nvesmntati cu livrele purtate n trecut de lacheii de la curtea lui Ludovic
al XlV-lea. Prin ceat si negur, prin ploaie sau ninsoare, Ludwig trecea n zbor prin
pdurile ntunecoase, ghemuit n sigurant sub un pled de blan si nfofolit ntr-o hain
groas, lmpile calestilor plpind si zurglii sniilor clincnind n aerul nghetat. Cnd
rafalele de zpad ce-1 izbeau n fat se nteteau prea mult pentru neobositul rege, se
aciuia pe la fermele izolate sau n satele retrase rspndite prin muntii singuratici,
sunetele clopoteilor si strigtele rndasilor desteptndu-i din somnul linistit pe trani.
Deschiznd usile, acestia vedeau cu ochii lor o scen magic, ireal; cai albi, scotnd
aburi pe nri n aerul nghetat, plecn-du-si grumajii si fluturnd panase din pene de
pun; grjdari cu pantaloni bufanti din catifea, strmti la genunchi, cu tricornuri si peruci
pudrate, cu totii iluminati de licrirea tortelor aprinse; iar regele misterios, care se arta
att de rar n lume, cobora dintr-o sanie fantezist, suflat cu aur si ornamentat n stil
rococo cu heruvimi, cerndu-le s-1 adposteasc pentru cteva ore, pn cnd vremea i
ngduia s se rentoarc la castel, ori s sejetrag o dat cu rsritul soarelui peste regat.
In vreme ce Ludwig, regele, devenise o figur ndeprtat, stears, pentru unii
miinchenezi, acesti steni din Alpi erau ncntati: aparitiile de basm, calestile
somptuoase, clretii n costume impuntoare si regele mpodobit cu brose btute cu
diamante, se potriveau Perfect cu conceptia tranilor despre ceea ce ar trebui s
363
fie un monarh. Pentru ei, Ludwig cpta cu att mai mare concretete, cu ct se retrgea
ntr-un univers plsmuit de imaginatie. Serile, poposea adesea la blciuri si srbtori
rurale, ntmpinndu-si cu cldur supusii zmbitori si miscndu-se printre ei cu o
usurint pe care nu o putuse niciodat manifesta la curtea miinchenez. Ii cunostea dup
nume pe multi dintre fermierii din regiunea Allgau si se interesa de starea culturilor
agricole, oprindu-se cteodat n treact ca s discute despre recolt. Cnd fcea aceste
vizite, lsa totdeauna n urm un memento tangibil al prezentei regale: mici bijuterii, ace
de cravat cu pietre scumpe, sau ceasuri cu rubine, toate piese foarte elegante si de un
gust rafinat, fireste, de nici un folos pentru acesti fermieri practici. si totusi, acesti oameni
de rnd l iubeau pe Ludwig cu att mai mult pentru contradictiile sale; regele, care nu
suporta s se nvrt n societatea curtenilor, se amesteca de bunvoie printre supusii din
provincie, coplesindu-i cu mici bijuterii pretioase si jucndu-se fericit cu copiii lor.
n izolarea sa autoimpus si stingheritoare, Ludwig cuta din ce n ce mai des compania
verisoarei sale, mprteasa Elizabeth, fie la Possenhofen, fie la vreo caban de vntoare
deprtat din Alpi. mpreun, clreau prin pdurile umbroase sau stteau pe puntea
micului su vapor cu aburi botezat Tristan", pe cnd navigau pe apele line ale lacului
Starnberg, scldat n lumina lunii, recitndu-si poeme sau citindu-si unul celuilalt din
Schiller ori din Shakespeare. Una dintre doamnele de onoare ale mprtesei evoca n
detaliu o astfel de ntlnire:
si puse repede la loc bereta, care i se cltina ntr-un echilibru instabil deasupra prului
frumos, ondulat... Purta uniforma austriac si etala cu ostentatie piezis, de-a latul
pieptului, cordonul cu Marea Cruce a Ordinului

364
nebun
Sfntul stefan si, pe deasupra, orientat n directia invers, colanul cu panglic pentru
serviciul militar n armata activ. Descinse din trsura de gal - un brbat chipes cu
manierismul unui suveran strin sau precum Lohengrin n alaiul de nunt... (El) avea ochi
negri minunati care-si schimbau cu repeziciune expresia; blnd ca n vis, apoi iarsi
fulgertoare, o licrire de amuzament rutcios - si ca s spun lucrurilor pe nume - ochii
nflcrati, scnteietori, deveneau glaciali si scprau o licrire, o sclipire care semna
mai mult a cruzime. Apoi, iarsi, arta melancolic si blajin."5
Aceste legturi strnse cu Elizabeth si cu familia ei 1-au ajutat n parte pe Ludwig s
compenseze relatiile ncordate cu mama si fratele lui. n decursul timpului, se atas foarte
mult de fiul Elizabethei, printul mostenitor Rudolf, un tnr sensibil si irascibil,
deziluzionat de viat si de pozitia sa. Acesta admira eforturile hotrte depuse de Ludwig
pentru a-si crea o lume de evadare din realitate, o nesfrsit pies jucat cu grandoare pe
scen, n care el era unicul actor principal.
n noptile cnd nu se aventura n Alpi, Ludwig se cufunda n studiul istoriei si culturii
franceze, i ordona deseori secretarului su de cabinet, Friedrich Ziegler, s-i procure
crtile necesare. Ginerele acestuia si amintea inai trziu:
Regele Ludwig citea ... foarte mult si despre tot soiul de subiecte. Toate aceste materiale
de lectur trebuiau s fie obtinute de ctre Ziegler, fie c se refereau la literatura german
medieval sau modern, fie c erau opere literare franceze demult uitate. Regele cerea n
special crti din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea n care erau descrise epocile n care
triser Ludovic al XlV-lea si Ludovic al XV-lea. ntruct nu dorea s parcurg totul
365
de unul singur, i pretindea lui Ziegler s-i expun n detaliu aceste lucrri si s-i citeze
cteva pasaje... Toti Ludovicii din dinastia de Bourbon, al XlV-lea, al XV-lea si al XVIlea, sotiile si amantele lor, Delfinul, Printul de Conde, Ducele de Berry, Contesa d'Artois
si de Provence, aii fost desteptati din somnul lor de veci. ntreaga viat plin de fast a
curtii regale din acea epoc de la Versailles si de la Fontainbleau era adus n fata ochilor
- serbri galante, cavalcade, turniruri, dueluri cavaleresti, liturghii solemne, parade,
iluminatii, focuri de artificii, concerte, alegorii si picnicuri cmpenesti. Apoi teatrul: mii
de tragedii si comedii, att lirice, ct si eroice, divertismente, balete eroice, comedii
fantastico-eroice, pantomime, proverbe dramatizate, feerii tragice si pastorale. Nu numai
titlurile acestor opere, dar si intriga si ntregul continut trebuiau s fie discutate n
amnunt... Ziegler singur nu putea ndeplini aceast misiune. Sotia lui i sri n ajutor si
copia fragment dup fragment. Pn si titlurile acestor opere nenumrate umpleau tomuri
ntregi."6
Att de intens era aceast pasiune pentru l'Ancien Regime*, nct Ludwig ncepu s
comande prezentarea pe scen a unora dintre aceste opere dramatice pentru propria-i
delectare. Aceste reprezentatii particulare, cunoscute sub numele de
Separatvorstellungen"**, ncepur n 1872 si continuar pn n 1885. S-a ntrunit un
numr de 209 spectacole, dintre care 47 au avut loc la Residenztheater, iar 162 la Teatrul
curtii regale, cu mult mai ncptor. S-au nsumat 154 de piese, 44 de opere si
*L'Amient Regime (Ib. fr.) - vechiul regim monarhic dinainte de revolutie **
Separatvorstellungen (Ib. germ.) - reprezentatie sau spectacol special

366
nebun
H balete, care au fost puse n scen numai pentru plcerea regelui.7 Majoritatea acestor
opere dramatice evocau vietile regilor Frantei: Ministru sub domnia lui Ludovic al XIVlea", Copilria lui Ludovic al XV-lea" si Madame Dubarry" erau doar cteva dintre cele
mai savurate de Ludwig. Odat, Diifflipp, dup ce examina programul spectacolelor,
coment: Nu nteleg cum se poate Maiestatea Voastr delecta cu asemenea fleacuri!"
Dar, n loc s-si exprime suprarea, Ludwig surse pur si simplu, rspunzndu-i: si eu
cred c piesa e proast - si totusi, respir mireasma de la Versailles!"8
Dar aceste reprezentatii particulare nu nsemnau c regele se deda numai la acte de
extravagant lipsite de gust. Pe lng opere franceze minore, Ludwig ordon si montarea
unor piese valoroase de Schiller, Shakespeare, Victor-Marie Hugo si Henrik Ibsen. Aceste
spectacole i tineau pe angajatii Teatrului miinchenez ocupati luni de-a rndul cu punerea
n scen, costumele, decorurile, efectele teatrale si acompaniamentele muzicale. Ludwig
pltea totdeauna cu promptitudine costurile pentru punerea n scen, dar dividendele
rmneau proprietatea Teatrului miinchenez, care le utiliza iarsi si iarsi n spectacole
publice.
De-a lungul timpului, sfera acestor reprezentatii particulare se rspndi si ele fur
considerate ca un alt semn al instabilittii mentale a regelui, i repugnase ntotdeauna s
se expun privirilor publicului cnd se afla la teatru, dar la aceste spectacole speciale, se
putea concentra asupra scenei, fr gndul suprtor c altii se holbau la el. Merg s
privesc eu nsumi, nu s ofer un spectacol altora", remarc Ludwig ntr-o anumit
mprejurare,
i,!
36?
28
Dezmembrarea guvernului
$^e la nceputul anilor 1880, stilul de viat straniu al lui Ludwig si dorinta sa coplesitoare
de izolare ncepur s tulbure n mod grav functionarea eficient a guvernului, n orice
moment dat, nimeni nu putea spune cu exactitate unde s-ar fi aciuiat prin munti.
Dezgustul regelui fat de activitatea cabinetului l determin s ignore documente oficiale
importante pn ce acestea se ngrmdeau n sute de pagini; amnnd la nesfrsit ceea ce
se putea rezolva n chip rezonabil ntr-o or, si ngreuna si propriile ndatoriri, astfel c
atunci cnd se apuca n fine de treab, i lua o zi ntreag s citeasc temeinic toate
hrtiile. Se scurgeau sptmni la rnd pn ce se hotra s se ocupe de datoriile oficiale
sau s accepte o ntrevedere cu vreun membru al guvernului, n cele din urm, rezolv
aceast problem mbinnd excursiile alpine cu audientele guvernamentale. Se ntmpla
ca un membru al cabinetului s se pomeneasc n orice moment din zi sau din noapte
convocat la vreo caban montan ndeprtat n scopul coordonrii afacerilor oficiale.
Louise von Kobell, sotia secretarului de cabinet August von Eisenhart,
nebun
descrise una dintre aceste ntlniri la Altach, lng Wal-chensee.
Pdurarul regal... adusese o mas si niste scaune, le asez pe pajiste, ntinse pe mas un
pled rosu de ln si puse deasupra un buchet mare de flori, apoi alung cinii de
vntoare n custile lor... Regele sosi mpreun cu suita lui n trsura de lux, pe urm
apru si Eisenhart cu mapa plin de hrtii oficiale si ntrunirea se desfsur n aer liber.
Cadrul era neconventional. Mai departe, pe pajiste, grjdarii campar pentru un popas

mai lung, rnduind n sir trsurile. Purtnd haine de cltorie si o bonet scotian cu
panglici la spate, regele se asez la mas. n spatele su, btosi ca vergeaua de tun, se
postaser doi lachei, n vreme ce n fat, stnd de asemenea n picioare, se gsea seful de
cabinet ntr-un costum brbtesc negru de vizit, cu un clac sub brat, nsirnd pe un ton
declarator propunerile si sugestiile diverselor ministere. Din cnd n cnd, linistea era
tulburat de tlngile vitelor sau de ltratul cinilor, mniosi c fuseser nchisi. De
ndat ce regele ajunse la ultima hotrre si semn documentele, l salut politicos la
desprtire pe secretarul su si fcu un semn, dup care, ca prin farmec, ntreaga suit pieri
n deprtare."1
Era un mare nenoroc pentru Ludwig c nu avea prieteni apropiati, si nici un cerc de
persoane intime pe care s se bizuie; cel mai statornic si influent dintre companionii si
era Richard Hornig, care detinea postul de clras-sef. Hornig se nscuse la Mecklenburg
n 1840, fiind fiul unui maestru de clrie care slujise sub domnia lui Maximilian al IIlea. Desi fusese deseori descris ca apartinnd pturilor de jos, drept grjdar avansat n
rang, Hornig fcea parte din clasa proprietarilor de pmnt
369
instruiti si fr titluri de noblete. Altminteri urmase scoli particulare si fusese numit ofiter
de artilerie n armata bavarez. Manierele sale erau elegante, cizelate, si-i impresiona pe
toti cei din jur cu firea lui modest, rezervat, si cu ascutimea mintii.
Ludwig si Hornig se ntlniser pentru prima dat n mai 1867, cnd regele avea douzeci
si unu de ani. Acesta se simti imediat atras de Hornig, nalt, bine fcut, cu prul blond si
ochi albastri, si, dup cteva investigatii discrete, l invit pe tnr s se alture casei
regale; n timp,, Hornig deveni maestru-sef de clrie, pozitie aproximativ echivalent cu
cea de comis al grajdurilor domnesti la curtea regal britanic, n plimbrile nocturne ale
regelui, Hornig urma clare calestile si sniile aurite, desclecnd adesea pentru a-i
potrivi peste picioare regelui pledul de blan sau pentru a-i curta de coaj o portocal;
drept urmare, Hornig suferea deseori de degeraturi si de inflamatii ale laringelui. De-abia
n 1878, primi n cele din urm permisiunea s-1 nsoteasc ntr~o trsur proprie.
Relatiile lor tumultoase, subiect n nenumrate rnduri pentru insinuri si brfe
malitioase, contenir n ultim instant n 1886, cu cteva luni nainte de moartea lui
Ludwig.
Haosul ce mpresura guvernul bavarez ncepuse s se infiltreze pe nesimtite n casa
regal, n 1876, Ludwig l destitui pe August von Eisenhart din functia de secretar de
cabinet. Cderea lui Eisenhart era ca o lovitur de trsnet din senin: ntr-o zi, Ludwig se
decise pur si simplu s-si schimbe secretarul de cabinet fr s-1 informeze. Eisenhart
afl n cele din urm despre dizgratierea sa cnd merse la castelul Berg s-1 nsoteasc pe
rege si se trezi c nu i se pregtise nici o trsur pentru transport. Diifflipp se strdui mai
trziu s-1 influenteze pe rege s
370
l
Degete nebun
se rzgndeasc, dar Ludwig se mrgini s-i spun: 7Las-m n pace! Nu-mi pot
imagina cum de 1-am tolerat pe idiotul sta atta vreme!"2
nlocuitorul lui Eisenhart, Friedrich Ziegler, deveni singurul demnitar cu care se ntlnea
Ludwig n mod curent. Pentru a nlesni functionarea competent a guvernului, toti cei

sase ministri cu portofolii importante trebuiau s solicite audiente la Ziegler, care servea
pe atunci ca intermediar; ei ntocmeau toate rapoartele de cabinet ctre acesta si el le
supunea spre examinare regelui. Astfel Ziegler devenise cel mai puternic om din regat. El
hotra cu cine se ntlnea regele si spre ce anume si ndrepta atentia. Comentariile lui
Ziegler, sustinute cu inteligent, puteau influenta hotrrile regelui. Pozitia sa era
neconstitutional, asa cum Richard Wagner ncercase n repetate rnduri s-i semnaleze
regelui cu privire la Pfistermeister si totusi Ludwig nu catadicsea s se debaraseze de un
functionar a crui simpl prezent i usura poverile tronului. Si nici primul ministru nu
protest, chiar dac fusese privat de dreptul su constitutional de a se consulta periodic cu
regele. Cnd Lutz ajunse premier n 1880, aceast metod se potrivea pe de-a-ntregul
scopurilor sale, ntruct l ndeprta pe rege de la deciziile reale luate de cabinet.
Chiar dac se bucura de o functie cu mare autoritate, Ziegler ocupa locul al doilea dup
Hornig. Ordinele obisnuite date de Ludwig erau trimise frecvent prin intermediul lui
Hornig, ntr-un dispret cu att mai umilitor Pentru Ziegler prin nssi natura dorintelor
exprimate de rege. De pild, Hornig i scria lui Ziegler: Drag pri-etene, din pricina
timpului scurt, mi-a fost imposibil s-ti trimit instructiunile anexate la primul lot, asa c ti
le ex-Pediez acum." Urmau douzeci si patru de nsrcinri
371
de rutin, lipsite de orice important, printre care se numrau: s scrie anumitor ziare,
mustrndu-le c nu ortografiaz pronumele Eu si al Su cu majuscule cnd se
refer la Maiestatea Sa", s exprime sincere multumiri din partea Maiesttii Sale" unui
numr de doamne cu care coresponda si s-i redacteze o scrisoare Kaizerului Wilhelm I
pentru c nu-1 felicitase pe Rege cu prilejul srbtoririi zilei Sale de nastere"; ca urmare,
mpratul trebuia informat c Maiesatea Sa rmsese neplcut surprins", era nstiintat
Ziegler.3
n ciuda tendintei ocazionale de a-1 mpovra pe secretarul de cabinet cu astfel de sarcini
nensemnate, Ludwig l agrea cu adevrat pe Ziegler. Noul secretar de cabinet se
ndeletnicea cu pictura si cu compozitii poetice n timpul liber, iar relatiile personale
dintre cei doi erau calde si prietenoase, n pozitia sa privilegiat, secretarul de cabinet
putea s asiste la comportamentul din ce n ce mai bizar al regelui. De exemplu, ntr-o
mprejurare, Ludwig l nvinui cu mnie pe Ziegler de utilizarea termenilor deja
mentionat" ntr-un raport guvernamental. Pentru un rege, i declar Ludwig, lucrurile nu
erau niciodat mentionate", ci mai degrab aduse la cunostint"! Mentionat"
reprezenta un cuvnt reprobabil" si-i interzise lui Ziegel s-1 foloseasc din nou sub
amenintarea cu destituirea.4 Mai nelinistitor dect att, se prea c regelui i plcea s
improvizeze jocuri scitoare si sinistre cu secretarul su de cabinet. Odat, pe cnd
acesta i citea cu voce tare un raport guvernamental/ Ludwig nhat de pe birou un mic
revolver din argint si-1 ndrept direct spre crestetul lui Ziegler. n mod ctusi de putin
surprinztor, secretarul de cabinet se opri din citit, socat si temndu-se pentru viata lui.
Ludwig rmase
372
Degete nebun
tcut, dar flutur arma prin aer ca semn pentru Ziegler s continue lectura; nervos,
secretarul de cabinet si atinti din nou privirea spre paginile ce-i stteau n fat. De ndat
ce Ziegler schit acest gest, regele tinti iarsi spre capul su. Acest joc morbid continu,

regele ochind spre crestetul secretarului de cabinet si apoi fluturnd revolverul n aer,
pn la isprvirea ntregului raport, n cele din urm, evident frustrat de ncercrile
zadarnice de a-1 face pe Ziegler s-si piard sngele rece, Ludwig puse mic arma
deoparte, spunnd: E uimitor cte soiuri de lucruri se fabric n zilele noastre. Vezi ct
de convingtor arat a revolver si nu este dect un termometru."5 Vestile despre astfel de
incidente se rspndir curnd la curtea regal si n guvern, sfrsind prin a furniza
inamicilor din ce n ce mai numerosi ai regelui suficiente munitii pentru a-i pune sub
semnul ndoielii sntatea mental. Acest episod cu Ziegler pare s demonstreze mai
degrab simtul su bizar al umorului dect orice altceva, trstur de caracter mprtsit
cu verisoara lui, mprteasa Elizabeth. Ca si mprteasa, Ludwig savura asemenea
situatii, amuzndu-se copios s-i chi-nuie pe cei din jur. Rostea deseori lucruri dintre cele
mai nesocotite sau scandaloase pur si simplu pentru a pndi figurile ngrozite si reactiile
curtenilor, dar nimeni nu-1 cunostea att de bine nct s nteleag c acest comportament
era, n si prin sine, destul de inofensiv. Ziegler msusi simti pe propria piele acest nivel de
stres, care rmase ndeajuns de constant n timpul cnd era n functie, ns care-1 afect
att de tare, nct pe 6 septembrie 1879 si prezent demisia din functia de secretar de
cabinet, fri mai 1880, Ludwig l rug s-si asume din nou aceast Pozitie, punnd
accentul pe afectiunea sa personal.
373
Ziegler accept fr tragere de inim, dar, dup trei ani, renunt n cele din urm s mai
fie n slujba regelui, epuizat din punct de vedere fizic si suferind de surescitare nervoas.
Ziegler era doar unul dintre numerosii oameni de la casa regal care fuseser nlocuiti sau
pur si simplu si prsir serviciul n ultima jumtate a domniei lui Ludwig., In 1877,
secretarul curtii regale, Dufflipp, demisiona n urma unei nentelegeri financiare cu regele
si i succed n functie Ludwig von Burkel; Burkel rezist n acest post timp de cinci ani
nainte s-i ia locul Philipp Pfister, si acesta nlocuit curnd de Hermann Gresser. Acest
joc al fotoliilor dntuitoare n casa regal, ntetit n ultimii ani de domnie, reflecta nu
numai suprasolicitarea nervoas n slujba unui monarh pretentios si impulsiv, ci si starea
haotic de lucruri din guvern.
n 1883, contele Maximilian von Holnstein czu pn la urm de la putere, n autoritatea
pozitiei sale, Holnstein se expunea tuturor clevetirilor ce circulau pe seama regelui si
acest soi de informatii i permiser s-si pstreze functia. stia despre relatiile ntretinute
de Ludwig cu diversi rndasi la cai, grj dri si soldati, si dat fiind caracterul duplicitar al
lui Holnstein, s-ar fi putut ntmpla s foloseasc acest material duntor pentru santajarea regelui. Prezenta sa continu la curtea bavarez, laolalt cu vrsmintele secrete din
partea lui Bismarck drept recompens pentru semnarea acelei Kaiserbrief, ntresc
posibilitatea s fi servit drept spion prusac. La prsirea postului de la casa regal,
Holnstein, desi rmas la Miinchen, a trecut n mod discret pe statul de plat al lui
Bismarck. Ar fi fost chiar de nenteles dac asa-numitul cancelar de fier nu s-ar fi folosit
de pozitia
374
eele nebun
intim detinut de Holnstein si de contactele sale la curtea Wittlesbachilor. Holnstein
mentinea o retea de spioni demni de ncredere care lucrau ca servitori n casa regal si s-a
bizuit mai trziu pe aceste persoane introduse n toate secretele ca s strng dovezile n

ultim instant utilizate pentru a demonstra dementa regelui.

Era totusi n acest grup de servitori si nsotitori un om care se ridica mai presus de toti n
ce priveste loialitatea si devotamentul fat de rege: contele Alfred DurckheimMontmartin. Ludwig l ntlni pentru prima oar pe Durckheim, pe atunci n vrst de
douzeci si cinci de ani, n toamna lui 1874. Durckheim era un tnr nalt, chipes,
inteligent si ndeajuns de modest pentru a satisface gusturile regelui; slujise mai nainte
ca aghiotant al vrului lui Ludwig, printul Arnulf. Ludwig l numi n cele din urm pe
Durckheim aghiotantul su. El rmase n acest post, n preajma regelui, pn la obstescul
su sfrsit. A fost singurul membru al casei regale care a luat parte ca martor la ultimele
zile petrecute de Ludwig la Neuschwantein si 1-ar fi nsotit fr ndoial pe stpnul su
n cltoria fatal spre Berg, dac n-ar fi fost fortat, sub amenintarea cu trimiterea n
judecat la Curtea martial, s-si abandoneze postul si s se rentoarc la Mtinchen.
Ludwig admira caracterul reverentios al lui Durckheim, precum si firea sa sobr si calm,
coplesindu-1 cu mici cadouri si scrisori personale. Impresionat peste msur de aceste
atentii regesti, Durckheim i scria:
Tocmai am primit prea binevoitoarea scrisoare a Maiesttii Voastre si minunatul album
cu ilustratii de la Linderhof, care vor rmne pentru totdeauna un suvenir Pretios al acelor
zile pe care le voi pstra n suflet ca pe
375
un vis feeric... Fiecare pulsatie a inimii mele apartine principiului monarhic care pentru
mine se ntruchipeaz n Persoana Maiesttii Voastre. Sunt mereu pregtit s-mi vrs
ultima pictur de snge pentru triumful Regalittii si pentru Persoana Suveranului."6
Doi ani mai trziu, n 1876, Ludwig l desemn pe Durckheim sambelanul curtii regale.
Tnrul i rspunse: Pe cnd stteam n fata Maiesttii Voastre, m-am simtit cuprins de o
putere magic si toate nelinistile si mhnirile care mi tulburaser sufletul loial s-au risipit
n momentul vrajei de a fi zrit pe Maiestatea Voastr."7 n mod limpede, pe Ludwig l
entuziasmau asemenea sentimente si ajunse s-1 considere pe Durckheim drept un
membru nepretuit al curtii sale. Rsplata cea mai mare i-o acord n cele din urm la 30
martie 1883, cnd Ludwig l numi aghiotant personal.
Pe la nceputul anilor 1880, nemultumirea regelui fat de modul su de viat l determin
s cumpneasc iarsi la abdicare, n 1880, dinastia Wittlesbachilor srbtori sapte sute
de ani de domnie, dar nici un fel de rugminti nu-1 nduplecar pe rege s participe la
festivitti. Burkel ncerc s-1 conving pe Ludwig, spunn-du-i c era de datoria lui s
asiste la solemnittile comemorative, reprezentndu-si familia.
n mod firesc, refuz. Am insistat, artndu-i ct de mult l iubea poporul si cu ct
bucurie ar fi ntmpinat n Miinchen dup atta timp. Nu pot, mi rspunse, frecndu-se
pe frunte. E nspimnttor, dar nu mai pot n nici un chip s suport cum se holbeaz mii
de oameni la mine, s zmbesc si s transmit salutri de sute de ori, s pun ntrebri unor
persoane care nu nseamn nimic pentru mine si s le ascult rspunsurile care nu
376
eete nebun
intereseaz. Nu, nu! Nu mai exist nici o scpare din solitudinea mea. Apoi, linistit si
cu tristete, adug n soapt: Cteodat, dup ce am citit pn la epuizare si totu-i
cufundat n tihn, simt un imbold irezistibil s aud un glas omenesc. si pe urm, l chem
cu clopotelul pe unul dintre servitori sau dintre surugii si-1 rog s-mi povesteasc despre

cminul sau familia lui." Si, cu a-ceast amrciune care-mi frnse inima, conchise:
Altminteri, as uita complet arta vorbirii. Nu mai era nici o alt explicatie; un demon
teribil dinluntrul su l retinea s se ntoarc n lume; se luptase cu puterile ntunericului,
dar fusese biruit."8
Ludwig si pierduse n mod evident orice urm de interes pentru ndatoririle regale; ideea
de noblesse oblige" murise, cel putin n ceea ce-1 priveste, de mult timp, n urma
nepopularittii prieteniei sale cu Wagner, n rzboaiele care-i stirbiser autoritatea
suprem, pe coridoarele pustii si nvluite n umbr si fantasme din castelele lui. Nu-i mai
psa ctusi de putin dac si exercita drepturile de suveran si, continund s actioneze n
acest fel, si prejudicia propria pozitie si prestigiul tronului.
Ludwig se simtea att de deziluzionat nct, n cele din urm, l trimise pe un demnitar al
curtii s porneasc prin lumea larg n cutarea unui nou regat, n martie 1873, Franz von
Loher, director al Arhivelor de stat, se Pomeni expediat cu aceste instructiuni ntr-o
cltorie n jurul lumii: Ludwig vroia o fsie de pmnt unde si putea ttftpune ideea de
regalitate, unde putea fi un monarh autocrat, nestingherit de limitele parlamentului sau ale
fantelor. Acest tur de recunoastere l purt pe Loher
lri insulele Canare, n nordul Africii, pn n insulele
377
grecesti si turcesti. Prima cltorie se sfrsi fr nici un rezultat si, doi ani mai trziu,
regele l trimise iarsi pe Loher n cutarea unui regat, de aceast dat n Cipru si Creta.
Se luaser n considerare si alte asezri, incluznd America de Sud, insulele din Pacific si
Scandinavia, dar nici una nu-i conveni pn la urm si Ludwig renunt la ideea fr sanse
de reusit.
378
29
Triumful festivalului de la fayreuth
Orasul Bayreuth este situat la o distant de aproximativ saizeci de mile de Niirnberg, n
extremitatea nordic a Bavariei. Pn n 1822, apartinuse Prusiei, n secolul al XVIII-lea,
aici si stabilise resedinta margraful Friedrich, a crui sotie, Wilhelmina, fusese sora lui
Friedrich cel Mare; margrafii de Brandenburg-Kulmbach nzestraser cu mult
generozitate orasul, ridicnd cteva cldiri importante n stil rococo, incluznd Noul
Palat, Ermitajul si Opera Margrafilor. Wagner si ndrept gndurile spre Bayreuth ca
posibil amplasament pentru noul su teatru liric, n primvara lui 1872.
Abandonarea propusului Teatru festiv localizat n wfiinchen, proiectat cu ctiva ani mai
nainte de arhitectul Sernper, nsemna c Wagner nu-si gsise nc o scen adecvat
pentru montarea tetralogiei Inelul Nibelungilor". -Respinsese de mult vreme sugestia ca
Munchen-ul s *le sediul pentru noul Festspielhaus. Dificulttile ante379
rioare ntmpinate din partea guvernului, precum si ostilitatea ftis strnit de prezenta
sa, l convinser c Miinchen-ul n-ar corespunde scopului su. Cu toate acestea, nu-i
transmise aceast decizie lui Ludwig; se gndi c era mai bine s nu-1 nstiinteze pe rege
de acest lucru, spernd s reintre n gratiile sale. In schimb, compozitorul si Cosima
ncepur s fac vizite discrete, regulate la Bayreuth nainte s se hotrasc definitiv cu
privire la alegerea orasului ca loc pentru ridicarea Teatrului festiv.

Se iscar imediat numeroase probleme n legtur cu dorinta lui Wagner de a-si vedea
operele din ciclul Nibe-lungilor puse n scen la Bayreuth. n primul rnd, Ludwig
detinea drepturile de proprietate artistic asupra tetralogiei, si nu Wagner. n februarie
1871, Wagner terminase partitura celei de-a treia opere a ciclului, Siegfried". Potrivit
contractului semnat cu regele n 1864, era constrns s-i predea acestuia numaidect
compozitia muzical, dar Wagner se temea c Ludwig urma atunci s pun n scen opera
la Munchen, asa cum procedase deja cu Das Rheingold" si Die Walkiire".
Compozitorul intentiona s evite acest lucru cu orice pret. n consecint, l induse n
eroare n mod deliberat pe Ludwig, comunicndu-i c opera Siegfried" rmase
neterminat, n vreme ce el lucra de fapt la cea de-a patra si ultima parte a tetralogiei,
Gotterdmmerung". Ludwig exercit presiuni pentru obtinerea operei Siegfried", dar
Wagner continu cu subterfugiile din dorinta de a salva aceste ultime dou opere pentru o
prim reprezentatie festiv a ntregului ciclu.
n ultim instant, compozitorul l ncunostint pe Ludwig c abandona Miinchen-ul n
favoarea orasului
380
[egele nebun
gayreuth si c spectacolele de gal urmau s aib loc vara urmtoare, n noul teatru nc
neconstruit. Dar regele trebuie s-si fi dat seama c aceasta era o presupunere
nentemeiat din partea compozitorului, ntruct i comunic n scris lui Dufflipp: Va fi o
pur imposibilitate s se pun n scen ntregul ciclu al Nibelungilor la Bayreuth n anul
viitor."1 Totusi, n decurs de numai cteva sptmni, Wagner l cstig pe rege de partea
sa n privinta Teatrului festiv de la Bayreuth.
Decizia initial luat de Wagner n favoarea amplasrii amfiteatrului su srbtoresc la
Bayreuth se bazase pe faptul c orasul putea pretinde c dispunea de cea mai mare scen
de oper din ntreaga Germanie, si anume vechiul Teatru liric al Margrafilor. Dar de
ndat ce si gsi rgaz s zboveasc n interiorul excesiv de pedant, lipsit de simplitate,
decorat n stil rococo, cu ornamente extravagante si plin de plusuri, sperantele
compozitorului se diminuar: nu numai c scena era prea mic, dar si decorul de interior
prea nzorzonat nu s-a'r fi potrivit niciodat cu saga zeilor germanici. Era cu neputint s
se remodeleze spatiul dinuntru; prin urmare, trebuia s se construiasc un nou teatru.
Orasul Bayreuth, cruia i surdea proiectul, i dona imediat lui Wagner un teren, pe care
s-si nalte teatrul festiv. Compozitorul nsusi cumpr un lot de pmnt alturat, unde
intentiona s-si cldeasc o cas, iar Ludwig le drui lui Wagner si Cosirnei suma de
25.000 de guldeni pentru construirea noii resedinte.
Cercetrile fcute de Wagner pentru statornicirea noului lcas ncepuser cu toat
seriozitatea pe 22 mai *-'2, cea de-a cincizeci si noua serbare a zilei sale de Rastere,
cnd puse piatra de temelie la Festspielhaus.
381
Ludwig lipsi de la eveniment, dar i expedie compozitorului o telegram de sustinere:
Din adncul sufletului, dragul meu Prieten, ti trimit cele mai clduroase si sincere urri
n aceast zi att de plin de nsemntate pentru Germania. Fie ca succesele si
prosperitatea s ncununeze marea ntreprindere din anul viitor. Astzi, m simt mai mult
dect oricnd unit cu tine n spirit."2 Ploaia czu n averse la ceremoniile desfsurate la
Bayreuth, un nceput nefast pentru visul lui Wagner.

Pentru a procura fonduri n vederea constituirii noului teatru, Wagner cltori de la un

capt la altul al Europei si tinu prelegeri despre Bayreuth, inaugurnd o serie de societti
purtndu-i numele, n scopul de a strnge bani prin subscriptie public. Fiecare
contributie garanta donatorului un anumit numr de locuri la teatru pentru reprezentatiile
cu ciclul Nibelungilor. Se colectar unele fonduri n acest fel, dar se dovedir insuficiente
pentru finantarea constructiei; chiar si cu darurile oferite de ctiva monarhi necunosctori
ai muzicii wagneriene cum ar fi de pild sultanul Turciei si chedivul Egiptului
compozitorul nu dispunea de suficienti bani si se vzu nevoit s ntreprind o serie de
turnee, concertnd prin Europa.
Desi Wagner promisese cu optimism ca premiera s aib loc n luna august 1873, spre
nceputul verii acelui an, deveni clar pentru toat lumea c teatrul nu putea fi terminat la
timpul cuvenit reprezentrii ciclului propus. Inevitabil, Wagner cut sprijin la Ludwig,
dar primi doar un rspuns tios de la Dufflipp prin care i se aducea la cunostint c,
ntruct regele druise deja 25.000 de guldeni pentru Festspielhaus si se ocupa acum de
pr" priile proiecte arhitecturale, nu mai putea s contribuie
382
nebun
n plus la planul de constructie de la Bayreuth. Dezndjduit, Wagner se hotr s-i
abordeze pe prusaci prin intermediul Marelui Duce de Baden. Marele Duce ns refuz s
serveasc drept mijlocitor, totusi, ntre timp, situatia se clarific: Ludwig se rzgndi nc
o dat, cednd n fata presiunilor exercitate de compozitor, ntr-un fel sau altul, aflase
despre propunerile formale fcute Prusiei, gnd care-i trezea repulsie lui Ludwig. Se
ntocmi din nou un contract ntre rege si compozitor: Wagner urma s primeasc suma de
100.000 de guldeni n scopul finisrii interiorului Teatrului festiv, instalnd conductele de
gaz si crend decorurile. Dar era numai un mprumut. Contractul reprezenta din punct de
vedere legal o constrngere pentru Wagner: jumtate din sumele ncasate n urma oricrui
concert prin care compozitorul strngea fonduri pentru montarea Inelului Nibelungilor",
precum si toate veniturile viitoare rezultate din vnzarea certificatelor de patronaj i
reveneau de drept regelui, iar ntregul mprumut trebuia s fie restituit ntr-o perioad de
optsprezece luni. Fixarea termenelor de plat, la fel ca toate celelalte tranzactii cu
Wagner, era extrem de optimist. La nceputul secolului al XX-lea, la mult vreme dup
ce se stinseser din viat att Wagner, ct si Ludwig, familia compozitorului nc vrsa cu
regularitate sume de bani n visteria coroanei bavareze pentru a-si achita datoria.
Spre sfrsitul verii lui 1876, se isprvi constructia Teatrului festiv din Bayreuth. Structura
de lemn, proiectat de arhitectul Otto Bruckwald, originar din Leipzig, n-a fost niciodat
destinat s gzduiasc amfiteatrul per-^anent wagnerian; ca urmare, fusese cldit
repede, acordndu-se prea putin atentie unor detalii de rafina383
ment si elegant, cum ar fi ornamentatiile si finisrile interioare si exterioare. Dar, de-a
lungul anilor, planurile de construire a unui edificiu din piatr esuar si, n ziua de astzi,
Festspielhaus din Bayreuth seamn destul de bine cu ceea ce era n vremea primului
festival (cu adugarea unei loje regale, construit ulterior pentru a-1 adposti pe Ludwig
al II-lea). Interiorul nu este, si nici nu era, mpodobit cu ornamente, astfel nct s nu
distrag atentia publicului de la muzica si actiunea de pe scen, prevzut cu fotolii
incomode din lemn si cu revolutionara fos wagnerian a orchestrei, devenit invizibil

datorit faimosului capac" care permitea temperarea sonorittii explozive a

instrumentelor n asa fel c vocea cntretilor putea trece rampa ct mai firesc.
n vecintatea Festspielhaus, chiar la marginea Noului Palat al Margrafilor, se nlta vila
lui Wagner, cldit n acelasi timp cu teatrul si botezat de ctre compozitor cu numele
simbolic Wahnfried", care nseamn Pacea dup iluzii amgitoare". Dup stilul tipic
wagnerian, si umplu interioarele cu mtsuri, brocarturi, catifele, draperii cu ciucuri,
palmieri n vase de pmnt si busturi din marmur ale prietenilor si colegilor de breasl,
n fata casei, se nlta un bust din bronz al regelui, druit chiar de el si sculptat de artistul
mtinchenez Kasper von Zumbusch.
Primele spectacole cu Der Ring des Nibelungen" erau programate n luna august.
Ludwig declar c nu intentiona s asiste la reprezentatiile publice, n schimb, l nstiinta
pe Wagner c avea de gnd s urmreasc repetitiile generale n costume si cu orchestr,
programate s se desfsoare ntre sase si nou august si care echivalau cu o reprezentatie
particular. Totusi, prezenta regelui n oras nu putea fi tinut n secret, iar autorittile din
384
figgele nebun
Bayreuth plnuiser o ceremonie minutioas de ntmpinare a suveranului: peroanele
grii erau pavoazate cu drapele si pavilioane fluturate de briz, iar o fanfar se aliniase pe
o estrad s-i ureze bun venit regelui, cntnd imnul national. Dar Ludwig, care prinse de
veste pe cnd se afla la o oarecare deprtare de Bayreuth, ordon pur si simplu ca trenul
su s-si amne sosirea cu sase ore. Cnd luminile trenului regal se zrir n cele din
urm n gara din Bayreuth, se fcuse deja unu si jumtate noaptea si doar cei mai drzi
regalisti mai rmseser prin partea locului, ns Ludwig dejuca chiar si intentiile
acestora, continundu-si drumul dincolo de Bayreuth, pn la gara de adpost din mica
localitate Rollwenzel, unde Wagner astepta s-1 ntmpine. Trecuser opt ani de cnd cei
doi se ntlniser pentru ultima oar, si ambii se schimbaser n mod dramatic. Wagner
mbtrnise, era mai istovit si mai grbovit dect si amintea Ludwig, pe cnd regele, mai
corpolent si mai brbos, nu mai semna ctusi de putin cu tnrul Adonis care-1 captivase
ntr-att pe compozitor cu un deceniu n urm. Se,suir ntr-o trsur de lux si traversar
pdurea ntunecat oprindu-se la Ermitaj, o vil n stil rococo situat n suburbia orasului
Bayreuth, unde regele si stabilise resedinta.
Pregtiri de ultim moment erau n desfsurare la Fest-spielhaus pn n ziua premierei.
Hans Richter, cruia cu doar sapte ani mai nainte regele i interzisese s mai apar
vreodat pe scenele miincheneze dup conflictele ^ legtur cu Das Rheingold", dirija
orchestra alctuit ^in 115 instrumentisti. Se ivir si problemele uzuale Privind efectele
scenice: apele Rinului lng care era calizat trmul de legend nu puteau fi stpnite
cum
385
se cuvine, balaurul pentru opera Siegfried" sosi dezmembrat, capul fiind expediat din
greseal la Beirut, n loc de Bayreuth. In realitate, efectele teatrale la premiera de la
Bayreuth nu se bucurar de un mai mare succes dect la reprezentatiile muncheneze cu
Das Rheingold" si Die Walkiire", dar la Bayreuth, Ludwig putea cel putin s vad si s
asculte cele patru opere n succesiune. Orict de impresionat s-ar fi ntmplat s fie regele
de spectacolele muncheneze, nrurirea deplin a operelor tetralogiei putea fi apreciat
numai n contextul n care fuseser hrzite a fi vzute si ascultate, si anume n patru seri

consecutive si n nlntuirea lor fireasc, asa cum si dorise Wagner de la bun nceput.
Pe 6 august 1876, Ludwig se deplas cu o cleasc deschis spre Festspielhaus s asiste
la repetitia general a operei Aurul Rinului". Ceruse ca sala s fie goal, astfel nct s
evite privirile inchizitoriale ale asistentei si, pentru a satisface dorinta regelui, doar ctiva
invitati de onoare erau prezenti. Wagner l conduse pn la loja regal, unde cei doi
oameni statur mpreun n timpul reprezentatiei. Totusi, pentru spectacolele urmtoare,
regele strui s asiste un public mai numeros, asa nct s poat asculta operele executate
ntr-o sal cu acustica bun.
n ultimele dou seri, Ludwig asist n cele din urm la reprezentatiile cu Siegfried" si
Gotterdmmerung", care ncheiau tetralogia. Astfel, cele patru nopti wagneriene de
crim, intrigi, iubire, spaim, incest si ur atinser apogeul pe cnd flcrile nghiteau
Walhalla. Ludwig se simtea coplesit; sttea n teatrul ntunecat, tremurnd, plngnd,
nclestndu-si de tulburare degetele pe bratele fotoliului. Rentors la Hohenschwangau, i
scrise lui Wagner:
38fe
Am venit cu mari sperante; si desi asteptrile mele erau ct se poate de mari, ele mi-au
fost ntrecute cu mult. Am fost att de profund miscat nct s-ar fi putut ntmpla s v las
impresia c sunt taciturn... Ah, acum recunosc din nou lumea magnific din care am fugit
departe; cerul priveste iarsi n jos spre mine, cmpurile strlucesc de culoare, primvara
mi ptrunde n suflet cu mii de fosnete dulci... Sunteti un om divin, artistul adevrat prin
gratia lui Dumnezeu care ati adus focul sacru din Rai pe Pmnt, s purificati, s sfintiti
si s mntuiti. Un om asemntor divinittii care nu poate cu adevrat gresi sau
pctui."3
Att de cucerit era regele de festival, nct declar c se ntoarce s asiste la
reprezentatiile ulterioare ale ciclului Nibelungilor programate spre sfrsitul aceleiasi luni.
Ndjduia c ntre timp cei mai multi dintre invitatii regali strini aveau s plece. Reveni
la Bayreuth pe 26 august si lu parte la spectacolele cu tetralogia Inelul Nibelungilor".
La sfrsitul operei Gotterdmmerung", Ludwig si birui teama de multime si nainta
aproape plin de voie bun pn la marginea lojei regale pentru a rspunde ovatiilor
publicului si pentru a se altura la salutul ceremonios adresat compozitorului cnd el se
urc pe scen, chemat prin aplauze la ramp, n discursul rostit n fata auditoriului,
Wagner declar c festivalul fusese nceput cu ncredere n spiritul german si ncheiat
Pentru gloria regelui Bavariei", numindu-1 pe Ludwig //nu numai un binefctor si un
protector", ci si un co-Cfeator" al ciclului Nibelungilor.4 Ludwig se simti emotionat de
acest cald omagiu. Mcar de aceast dat,
u se feri de multimile de oameni ngrmditi pe dru-IIlul strbtut de trsura lui de la
Festspielhaus pn la
387
Ermitaj, ci chiar prea s se nflcreze de aceast adu-latie. ncrederea sa neclintit n
Wagner, precum si sprijinul statornic pe care i-1 acordase, jucaser un rol destul de
nsemnat n triumful de la Bayreuth si regele trebuia s fi socotit c era cu adevrat cocreator al ciclului Nibelungilor. Fr Ludwig, este foarte putin probabil c Wagner si-ar fi
terminat vreodat tetralogia.
Dup festivalul de la Bayreuth, Wagner si relu lucrul la ceea ce avea s fie ultima sa

oper, Parsifal". Bazat initial pe povestirea scris n secolul al XH-lea de Wolfram von
Eschenbach, aceast compozitie muzical a mntuirii si renasterii ngloba elemente din
ciclul arturian de poeme cavaleresti, dominat de misticism religios si legenda lui
Lohengrin. Era mai evlavioas n mod traditional dect toate operele wagneriene,
abordnd conceptele de liber voint, de pcat si de izbvire. Exist multe similitudini
ntre personajul Parsifal plsmuit de Wagner si figura real a regelui si este aproape sigur
c asocierile cu Ludwig 1-au inspirat pe compozitor. Astfel, pentru Ludwig, Parsifal"
deveni o oper extrem de personal si se putu recunoaste pe sine nsusi si propriile lupte
n cavalerul rtcitor, pornit n cutarea Sfntului Graal. Totodat, Ludwig si considera
pozitia de monarh ca fiind de inspiratie divin si, asemeni lui Parsifal, credea c trebuia
s se mpotriveasc adversittilor si tentatiilor pentru a-si mplini destinul nalt, ornduit
dinainte.
In toamna lui 1879, starea proast de sntate l sili pe compozitor s prseasc vila
Wahnfried" din Bayreuth pentru clima cald, mediteranean a Italiei. Se ntoarse dup
un an n Germania si Ludwig l primi la Miinchen, unde compozitorul urma s
supravegheze pregtirile pentru o nou montare a operei Lohengrin". Reprezen388
tatia efectiv, desfsurat pe 10 noiembrie 1880, se dovedi a fi ultima lor ntlnire fat n
fat; dou zile mai trziu, se isc un incident ntre rege si compozitor care-i mnie aprig
si n egal msur pe amndoi. Wagner trebuia s dirijeze pentru Ludwig preludiu la
Parsifal". Seara ncepu sub semne prevestitoare de ru: Ludwig sosi cu un sfert de or
mai trziu, enervndu-1 pe Wagner, apoi, fiind att de fascinat de preludiul, i pretinse
compozitorului s-1 cnte nc o dat. Wagner se conform, dar cnd regele i ceru s
asculte preludiul la Lohengrin" ca s le poat compara pe cele dou, Wagner i ntinse cu
furie bagheta de dirijor asistentului su, Hermann Levi, si se npusti afar din teatru. Nu
ncape nici o ndoial c incidentul i tulbur extrem de tare pe amndoi; cu toate acestea,
avalansa de scrisori ntre rege si compozitor continu fr ncetare si, cel putin la
suprafat, relatiile lor si pstrar fosta intensitate si afectiune.
La 26 iulie 1882, avu loc n cele din urm premiera operei Parsifal" la Bayreuth. Totusi,
Ludwig lipsi de la aceast prim reprezentatie, i scrise lui Wagner c nu se simtea bine si
nu putea s asiste la spectacol, dar adevratele sale motive trebuie s fi fost de natur
politic, ntre timp, regele tria ca un adevrat pustnic, iar o cltorie la Bayreuth, n
ciuda neglijrii incontestabile a datoriilor regale, nu putea s nu-i deranjeze pe multi
dintre membrii guvernului. Vzu pn la urm opera Parsifal" la Miinchen. //Cnd am
vzut si am ascultat pentru prima oar aceast creatie extraordinar era n primvar si ma emotionat U"i chip cu totul neobisnuit", nota Ludwig. Este ntr-ade-vr unic prin
frumusete. Are un efect purificator si ti rpeste sufletul de uimire si admiratie."5
Wagner muri pe 13 februarie 1883 la Venetia. Trupul
389
su nensufletit fu purtat de-a lungul Canalului Grande, din casa impuntoare unde se
retrsese ca s lucreze si unde se stinsese din viat, Palatul Vendramini, pn la gar, spre
a-si ncepe lunga cltorie spre Bayreuth. Pe drum, trenul se opri pentru scurt timp la
Munchen. Gara era pavoazat n semn de doliu cu lintolii negre de crep, iar sute de
persoane ndurerate asteptau nsiruite pe peron. Pe cnd trenul intra n gar, o formatie

muzical ncepu s cnte marsul funebru al lui Siegfried din opera Amurgul zeilor";
Lerchenfeld psi nainte ducnd n numele lui Ludwig o coroan mare de lauri, pe a crei
panglic sttea scris: In memoria creatorului de muzic si cuvinte, Maestrul Richard
Wagner, din partea lui Ludwig al II-lea, Regele Bavariei"6. Dar regele nsusi absenta. Pe
18 februarie, Wagner fu nmormntat n grdina vilei sale Wahnfried".
Un servitor i adusese lui Ludwig o telegram prin care i se anunta moartea prietenului
su. Regele o deschise si o citi de cteva ori nainte s-i scape din minile tremurnde.
Trupul lui Wagner mi apartine!", strig Ludwig cu durere. Mai degrab dect s ia parte
la funeraliile desfsurate la Bayreuth, se nchise n castelul Hohenschwangau, dnd
ordine ca fiecare pian din ncperile castelelor sale s fie de atunci nainte acoperite cu
crepul de doliu n semn de respect pentru mult iubitul prieten. Cu optsprezece ani mai
devreme, cnd prietenia lor de-abia ncepuse si amndoi erau animati de sperant n
viitor, regele prorocise: Atunci cnd noi doi vom fi murit de mult vreme, opera noastr
va reprezenta nc un exemplu strlucit pentru posteritatea ndeprtat, o desftare n
veacurile ce au s vin; iar sufletele se vor aprinde de entuziasm pentru art, un dar de la
Dumnezeu/ care va dinui vesnic."7
390
30
(prieteniile regelui
n decembrie 1869, Ludwig al II-lea ncepu s tin un jurnal secret, n care-si nregistra
cu intermitente gndurile si activittile pn la moartea sa, survenit n 1886. Dup
decesul regelui, familia Wittelsbach ascunse cu grij jurnalul de privirile indiscrete,
ngropndu-1 n arhivele casei regale, n ultim instant, nsemnrile fur distruse cnd
una din numeroasele bombe lansate din avion de ctre trupele aliate czu pe Palatul de
resedint munchenez n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, dup ce, ns, fragmente
ample fuseser publicate de ctiva autori, n 1926, un volum intitulat Tagebuch Aufzeichnungen von Ludwig II, Konig von Bayern"* apru n Liechtenstein. Era editat de
Edir Grein" anagram a lui Erwin Riedinger, fiul vitreg al prim-ministrului bavarez
Johann von Lutz. Veridicitatea acestei versiuni a
"Jurnalul intim cu nsemnri ale lui Ludwig al II-lea, regele Bavariei" ' (!b. germ.)
391
fost deseori pus sub semnul ndoielii. Autorul britanic, maiorul Desmond ChapmanHuston, care a avut acces nengrdit la manuscrisele originale nainte de a fi distruse n
rzboi, a oferit o traducere cu mult mai fidel.
Ludwig era obsedat de propria-i homosexualitate. Ca monarh catolic, jurase s apere
principiile morale ale bisericii, iar dorintele sale interzise l umpleau de sentimentul
culpabilittii. Sexualitatea sa, reprimat cu prudent, mpotriva creia luptase ndelung si
de care se caia struitor, reprezenta cea mai mare tragedie din viata lui personal. Dac
detesta multimile si mediul burghez de la curtea miinchenez, se putea izola; dac gsea
secolul al XlX-lea respingtor, si putea cldi castele romantice care-i evocau epocile de
cavalerism si de absolutism. si totusi nu-i sttea n putint s scape de propriile pofte
trupesti, iar aceast constientizare i zdrobea spiritul.
Deprimat si stingherit, Ludwig se nchista ntr-o lume artificial, strduindu-se cu
disperare, pn la sfrsitul zilelor, s-si nfrneze aceste patimi. Cutnd alinare, si
ndrepta atentia spre paginile jurnalului personal, des-tinuindu-si pe hrtie zbuciumul

emotional si spiritual, si eforturile zadarnice de a nvinge rul", de a rezista srutrilor

senzuale" si de a-si nbusi simturile" care-1 nrobeau. Prin repetate promisiuni,
jurminte si pecetluiri, numerologie si invocatii simbolice ale spiritelor regilor Ludovic al
XlV-lea si Charles I al Angliei, ncerc s-si mpace cugetul chinuit si s-si salveze
sufletul mpovrat. Mai presus de orice, jurnalul deveni o mrturie sfsietoare a
jurmintelor de a rmne cast, urmate de recunoasterea esecului si de un sentiment de
jen coplesitor.
Jurnalul intim al lui Ludwig se risipi pn la urm ntr-o duzin de volume, fiecare pline
de pasaje aproape
392
nebun
indescifrabile si referiri incomprehensibile la ceea ce el denumea cderi" sexuale.
29 iunie, 1871
Jurat n memoria legmntului fcut n Pagodenburg pe 21 aprilie... n curnd, voi fi un
Spirit; vzduhurile celeste m-nconjoar din toate prtile... Repet, si pe ct e de adevrat
c Sunt Rege, l voi tine; necurmat pn la 21 septembrie. Atunci, s ncerc altfel;
reuseste a treia oar. Nu uita 9 mai, de trei ori - Februarie - Aprilie -Iunie - Septembrie.
Parfum de crini-de-pdure. Desftarea regelui. Acest jurmnt are puterea lui
constrngtoare, precum si eficacitate.
De Par le Roy*
,t
LR
>'>
DPLR
Jurmntul solemn n fata tabloului Marelui Rege. Abtine-te trei luni de la orice
emotii. Nu e permis s te apropii mai mult de un pas si jumtate
Louis2"
Initialele L R" i reprezint pe Ludwig si pe Richard Hornig, care avea n mod limpede
acces la jurnal. Hornig ocup o pozitie marcant n multe fragmente:
Reconcilierile cu Richard, Iubitul Sufletului Meu... Pe 21, comemorarea mortii purului
si slvitului Rege Ludovic al XVI-lea. n mod simbolic si alegoric, ultimul Pcat. Sfintit
prin aceast moarte ispsitoare si acea catastrof din data de 15 a acestei luni, 1-a mntuit
n ntregime pe al meu, o fptur pur si nobil pentru dragostea
Par le Roy (Ib. fr.) - n numele regelui
393
si prietenia lui Richard Regele, binecuvntat si sanctificat n ap, i druieste
purttorului forta unui urias si puterea reconcilierii Un srut curat si sacru, doar o dat.
Eu Sunt Rege. 21 Ianuarie 1872: Vivat Rex et Ricardus in aeternum*"3
3 februarie, 1872
Minile nici mcar pentru o singur dat, sub amenintarea unei pedepse severe, n ian.
Richard a fost cu mine aici de trei ori...! Pe 31, la balul curtii, plimbare cu R. n
Nymphenburg (Pavilionul Amalienburg). De Par Le Roy Jurat pe prietenia noastr, sub
nici un motiv iarsi nainte de 3 iunie."4
Ludwig si consemna cu fidelitate fiecare mngiere, srut si imbold sexual, laolalt cu
declaratiile sincere c nu avea s mai cedeze niciodat ispitei.
21 ianuarie, 1877
n numele Regelui, m leg prin jurmnt astzi - 21 ianuarie, zi de cumplit amintire,

comemorarea asasinrii regelui Frantei si al Navarrei, Ludovic al XVI-lea - c nu se va

mai ntmpla niciodat ce s-a ntmplat ieri noapte; pcat ispsit prin Sngele Regesc Sfntul Graal. A fost n mod categoric pentru ultima dat, sub amenintarea pedepsei cu
renuntarea la tronul de Rege."5
Deseori, servitori ai casei regale se trezeau fr voie obiectul pasiunii monarhului. Se
bucurau de favorurile lui Ludwig rndasii chipesi de la grajduri sau soldatii tineri care
erau postati s stea de gard la unul dintre castelele sale. Noul favorit se pomenea
bombardat cu
'Vivat Rex et Ricardus in aeternum (Ib. lat) - Triasc vesnic Regele si Richard
394
cadouri scumpe sau desemnat n posturi privilegiate, luat la miezul noptii n plimbri cu
sania si n cltorii nocturne spre o caban de vntoare retras, situat pe crestele
Alpilor. Mguliti de asemenea atentii regale, putini dintre acesti tineri ambitiosi rezistau
dovezilor de afectiune cu care-i asalta Ludwig, supunndu-se sruturilor sale senzuale"
si pasiunilor sexuale. Dar gusturile regelui erau expuse schimbrii rapide fiindc se
plictisea cu usurint de acesti noi prieteni. Multi dintre ofiterii de cavalerie bavarezi
rmneau astfel surprinsi s-1 vad pe grjdarul, n sarcina cruia czuse de curnd s-i
ngrijeasc armsarul, purtnd un inel cu diamant druit de Rege."6
Ludwig mplinise douzeci si opt de ani cnd l ntlni pentru prima dat pe baronul von
Varicourt, un fost ofiter chipes si bine fcut ntr-un regiment de cavalerie usoar; uimit si
fermecat de numele baronului si de posibilele asociatii cu dinastia de Bourbon, regele i
ceru s-i pun la dispozitie un arbore genealogic al familiei. Varicourt se conform
ordinului, ntocmind cu viclenie documentul n limba francez; Ludwig era ncntat peste
msur si-1 numi imediat pe baron aghiotant personal. Dup doar cteva sptmni de la
ntlnirea lor, soldat cu ascensiunea meteoric a lui Varicourt, regele nota: stii bine c
ridicarea la rangul de aide-de-camp* se datoreaz interesului meu deosebit pentru
istoria Frantei din veacurile trecute, precum si ncrederii mele nelimitate n tine si
prieteniei mele sincere si adevrate... M bizui temeinic pe tine deoarece cuvntul de
Aide-de-camp (Ib. fr.) - aghiotant
395
onoare al unui Varicourt este la fel de sacru pentru mine ca buchiile Bibliei."7 Dou zile
mai trziu, Ludwig i trimise o alt scrisoare si o fotografie a sa.
Regele czuse n extaz pentru Varicourt, socotind c si descoperise n sfrsit prietenul
devotat, hrzit de Provindent", asa cum mrturisi n jurnal. Totusi, chiar si n aceast
stare de beatitudine, regele se temea n mod evident c si noua prietenie ar putea lua calea
celorlalte relatii ratate, ntruct scria: Cu mult deasupra oricror ndoieli, prietenia mea
va rmne."8
Desi Ludwig, cu tcerea implicit a baronului, se convinsese n mod ferm c Varicourt
descindea dintr-un demnitar de la curtea regal a lui Ludovic al XlV-lea, nu exista n
realitate nici o astfel de legtur de rudenie. Regele se entuziasma totusi de noul su
prieten, continund s-1 copleseasc cu o avalans de scrisori n care-si declara admiratia
nfocat pentru Varicourt si pentru mostenirea sa imaginar: Caracterul tu este nobil si
slvit de-a lungul veacurilor; fiecare cuvnt rostit ieri mi-a dovedit din nou acest lucru.
Cea mai frumoas si mai tnjit moarte pentru mine ar fi s-mi dau viata pentru tine. Oh,

de s-ar putea ntmpla curnd, ct mai curnd! Acea moarte mi-ar fi mai plcut dect
orice altceva mi ofer lumea."9
Ludwig se ndrgostise nebuneste de tnrul si chipesul ofiter, dar Varicourt nu-i
mprtsea sentimentele. Nu se mpotrivea prieteniei regale, ns se strduia nencetat s-o
ndrume spre o linie platonic. In pofida declaratiilor solemne de dragoste pn la moarte
fcute de Ludwig, ruptura inevitabil se produse destul de repede, asa cum se ntmpla
ntotdeauna n relatiile sale amoroase. Intr-una din ultimele scrisori ctre
396
le nebun
Varicourt, regele i destinuia c legtura lor ncepuse s se destrame.
Exist ceva n misiva ta care m stupefiaz. mi scrii c apreciezi peste msur - dup
cum te-ai exprimat -favorurile mele de natur pur spiritual. Te rog s-mi explici de ce ai
accentuat n mod special acest lucru, ntruct se ntelege de la sine c erau de natur
spiritual. Dar ai subliniat ndeosebi acest aspect; prin urmare, te rog s-mi scrii care e
motivul. Este o enigm pentru mine. Nu pot s pricep absolut deloc; de aceea ti cer o
explicatie referitoare la aceast expresie curioas si cu totul de nenteles. M-ar ndurera
dac si numai o umbr de ndoial s-ar asterne ntre noi."10
Atta vreme ct baronul pstr tcerea si accept comportamentul regelui, iluziile
romantice ale lui Ludwig rmaser nestirbite, dar Varicourt ridicase o problem att de
dureroas, nct singurul mijloc de aprare la ndemna regelui era s ntrerup complet
legturile. Asa cum procedase mai nainte si cu printul Paul von Thurn und Taxis, rupse
pur si simplu relatiile cu baronul, orict de chinuitoare ar fi fost aceast decizie. Relatiile
lui Ludwig cu Varicourt durar putin; cu mult mai serioas a fost prietenia cu Josef
Kainz. l ntlni pentru prima dat pe acest actor de origine ungar, n vrst de douzeci
si trei de ani, cu prilejul unei reprezentatii particulare la Teatrul curtii regale din
Miinchen. Cu toate c nu era deosebit de artos, Kainz poseda un anumit aer impuntor si
mai ales o prestant scenic, iar Ernest von Possert, directorul Teatrului curtii regale, i-1
prezent regelui. La ^comandarea lui vorKPossert, Ludwig ceru s i se ncredinteze
actorului rolul lui Didier din piesa Marion de " de Victor Hugo, care urma s fie pus n
scen.
397
i Regele l vzu pentru prima dat pe Kainz interpretnd un rol pe scen pe 30 aprilie
1881. Didier m-a impresionat profund", nota Ludwig n jurnalul su n acea sear si-i
trimise imediat actorului un inel scump drept rsplat pentru rafinamentul su artistic.11
Se simtea att de fascinat de Kainz, nct ordon ca piesa s fie jucat din nou pe 4 si pe
10 mai. Ca si prima oar, fiecare din aceste reprezentatii teatrale fu urmat de un dar
costisitor din partea regelui: un lant de aur cu o lebd n miniatur, un ceas ncrustat cu
diamante si un inel cu rubin. Ludwig l invit apoi pe Kainz s asiste la dou spectacole
particulare date n onoarea lui la Teatrul curtii regale, desi actorul ungur fu poftit ntr-o
loj situat sub cea a regelui, un memento tangibil al distantei care i desprtea nc. Cea
de-a treia reprezentatie a piesei lui Hugo se desfsur la comanda regelui n locul unui
spectacol programat cu Die Meistersinger von Niirnberg" asadar, prelund cuvintele
lui Chapman-Huston, Kainz l detronase pe Wagner."12 Dndu-si seama de norocul su
extraordinar, Kainz i scrise regelui:
Bucuria, fericirea si ncntarea amenint s-mi sparg pieptul! Oh, mcar de-as putea s

svrsesc o fapt mare spre a-i aduce Maiesttii Voastre Prea Milostive o dovad despre
ct de adnc sunt ptruns de sentimentul recunostintei fat de Lumintia-Ta - ah, numai
de-as putea muri pentru Maiestatea Voastr!"13
Astfel de simtminte atingeau o coard tainic n inima regelui. Pe 30 mai, Kainz repeta
n vederea unui spectacol cu Richard al II-lea" la Teatrul curtii regale, cnd primi o
convocare la biroul directorului. Karl Hesselschwerdt, seful intendentei grajdurilor
regale,
398
nebun
astepta cu un ordin din partea regelui ca Josef Kainz s te adus numaidect la noul su
palat de la Linderhof pentru a-si petrece acolo trei zile ca invitat de onoare. Vizita trebuia
s rmn un secret si actorul si irosi cea mai mare parte a zilei pn ce reusi s plece din
Miinchen. 5osi cu trenul n gara Murnau la ora sapte seara, descoperind ns c trsura
regal l asteptase de la ora zece dimineata. Drumul spre Linderhof dur cteva ore. n
cele din urm, Kainz zri felinarele legnate n galop de clretii ce nsoteau trsura si
apoi aceasta porni n goan mpreun cu escorta prin pdurea ntunecat, ajungnd la
destinatie cu mult dup dou noaptea. Un servitor l conduse pe actor la vechea caban de
vntoare a lui Maximilian al II-lea, unde urma s fie gzduit pe toat durata vizitei si-1
nstiinta c i se ngduia un rgaz de jumtate de or s se schimbe ntr-un frac si ntr-o
cmas alb cu guler ntrit.
La ora stabilit, un slujitor nzestrat cu o tort arznd n vpi veni s-1 nsoteasc pe
actor la rege. Era o noapte frumoas de var, lumina argintie a lunii aruncnd reflexe
strlucitoare pe fatada alb a Palatului Linderhof. Dar cei doi nu se oprir acolo;
servitorul l escort pe Kainz de-a lungul unei poteci prin grdina ntunecoas si ncepur
s urce o pant abrupt n pdurea ce se ntindea n deprtare. Aproape de culmea
dealului, ajunser la o mic poian unde slujitorul se opri brusc sub un imens bolovan.
Urnindu-1 putin din loc, acesta se roti dnd la iveal un gol n interiorul colinei, locul de
intrare n grota lui Venus si totodat de ptrundere n lumea fantezist plsmuit de rege.
Ludwig astepta pe malul unui lac artificial, nvesmn-tat de asemenea n frac. Regele
schit un gest spre o
399
mas, confectionat din coral artificial si scoici de mare, pe care erau asternute diverse
delicatese pentru o cin trzie. Epuizat, Kainz abia putea s ntretin o conversatie cu
regele, poticnindu-se n vorbe. Prea s fie un personaj ntr-o dram jucat pe scen, efect
sporit de luminile intermitente, de culoare rosie si albastr, ce scldau grota. Actorul nu
se simtea n largul su n aceast ambiant stranie. Ludwig nsusi ncerc o dezamgire,
n locul actorului pasionat si viguros care-i captivase atentia, sttea acum n fata lui n
grota ntunecat un tnr sfios si extenuat. Kainz se blbia ntruna si nu putea s ngaime
dect: Da, Maiestatea Voastr Prea Milostiv" si Nu, Mrite si Nobile Stpn". Aceast
fars neinspirat se prelungi pn la ora patru n zori, cnd regele l concedie n fine pe
Kainz. Ludwig ndjduise s i se ntrupeze n fata ochilor Didier, si nu s aib de-a face
cu un tnr sovitor care tremura n prezenta lui. Regele se retrase plin de resemnare.
Mai trziu, n acea dimineat, ntr-o discutie cu Burkel, Ludwig i spuse: Herr Kainz este
un tnr plcut si cu maniere alese si m-am amuzat nespus de uimirea lui, dar glasul su
m-a deceptionat profund. Vorbeste n-tr-un mod cu totul diferit pe scen. II gsesc

complet neinteresant si trebuie s se ntoarc de ndat n Miinchen."14 Burkel l

convinse pe rege s-i mai dea lui Kainz o sans; dac actorul era trimis napoi n capital,
aceast form de concediere i-ar distruge aproape cu sigurant cariera promittoare.
Ludwig accept acest punct de vedere, cu conditia ca actorul s nu-i ias pur si simplu n
cale n urmtoarele trei zile. Burkel i explic apoi situatia lui Kainz; Ludwig l invitase la
Linderhof pe Didier, si nu pe Kainz, asteptndu-se s vad ntruchiparea vie a
400
Degete nebun
acestui personaj din piesa lui Hugo. Se fix o a doua ntlnire ntre rege si actor pentru
ziua urmtoare si nainte ca Josef Kainz s porneasc spre Ludwig, Burkel i sopti la
ureche: Pentru numele lui Dumnezeu, joac-ti rolul, omule, simuleaz!"15
Kainz i ascult sfatul si, cnd apru n fata regelui, se transformase nc o dat n
tantosul si nfloritul Didier. Ludwig rmase ncntat si-i suger s se adreseze unul
celuilalt cu pronumele familiar du", desi cteodat Kainz se comporta nepotrivit,
depsind limitele de bun-cuvi-int, spre furia regelui. Totusi, Ludwig era destul de fericit
si cele trei zile de sedere la Linderhof, stabilite initial, se prelungir la trei sptmni.
Cnd Kainz reveni n cele din urm la Miinchen, era npdit de cadouri scumpe din
partea regelui: trei ceasuri de mn din aur, un port-tigaret de fildes, gravat cu o scen din
Parsifal", patru bijuterii, ceasuri de buzunar, butoni cu pietre pretioase si cteva opere de
art ilustrnd legenda lui Wilhelm Teii.16
Kainz se ntoarse n capitala bavarez radiind nc de gratiile regale fr precedent.
Actorul se pregtea s interpreteze urmtorul rol, Richard al II-lea; cu toate acestea,
regele se supr, i ceru lui Kainz s accepte o clauz n contractul su cu teatrul
miinchenez prin care se obliga s interpreteze numai personaje frumoase". Kainz rmase
uimit de aceast solicitare stranie; l inform pe rege c o astfel de ntelegere 1-ar
transforma cu certitudine n obiect de batjocur printre colegii si de breasl. Regele nu
prea ns s-i arate ntelegere: Un caracter nobil trebuie s joace numai roluri nobile", i
retez el vorba.17
Ludwig intentiona s cltoreasc prin Spania mpre401
una cu Josef Kainz; acest lucru se dovedi a fi imposibil si, n schimb, pornir la drum
spre Elvetia, ca s viziteze locurile istorice legate de legenda lui Wilhelm Teii. Dispuneau
de pasapoarte pe nume fictive, Didier pentru Kainz si marchizul de Saverny (un alt
personaj din piesa lui Victor Hugo) pentru Ludwig. De la bun nceput, voiajul fu un
dezastru. Cltoria cu trenul se dovedi a fi ngrozitoare: regele suferea de un soi de
paranoia cnd drumul de fier ptrundea nuntrul muntilor prin gaura neagr a tunelurilor.
Se presupunea c un vapor cu aburi trebuia s-i astepte ancorat la cheu spre a-i transporta
n susul lacului, dar ntrziase si cei doi n-avur de ales dect s stea si s astepte.
Rspndindu-se vestea c regele Bavariei se gsea acolo, se strnse destul de repede un
grup mic de privitori curiosi. Dup aproape o or de adstare insuportabil, vaporul sosi
n fine: fusese mpodobit cu drapelele bavareze n culorile albastru si alb, precum si cu
stindardele casei regale de Wittelsbach. Pe cnd regele urc la bordul navei, cpitanul l
salut ceremonios printr-o plecciune si ur bun sosit "Maiesttii Sale". Ludwig se simtea
abtut, dar nu-i rmnea nimic de fcut; fr tragere de inim, regele si Kainz pornir
ctre Brunnen. Totusi, cnd se apropiau de cheu, Ludwig observ c si aici fluturau

pavilioane si steaguri si c o alt multime de oameni adstau nsirati pe trm s-1 vad
mcar n treact. Ordon ca vaporul s-si continue drumul pn ce putur s debarce n
tain si fr ceremonie. Mergnd spre hotel, trsura cu care se deplasau se stric si regele
se pomeni iarsi nconjurat de un grup de localnici curiosi. La hotel, ntregul personal de
serviciu astepta aliniat la intrare, fcnd plecciuni n timp ce
402
nebun
regele se apropia, iar directorul se zori s-1 ntmpine cu urri de bun venit pe
"Maiestatea Sa". Toate aceste situatii ajunseser insuportabile pentru Ludwig; declar c
urrnau s prseasc hotelul chiar a doua zi si, dup cteva cutri, nchirie o vil mic,
retras, astfel nct cei doi s poat fi singuri, feriti de privirile scruttoare. Aceast
escapad nu ncepuse sub cele mai bune auspicii.
Cei doi si petrecur fiecare zi a vizitei n diverse locuri legate de numele legendarului
erou elvetian VVilhelm Teii, unde Kainz trebuia s-i citeasc regelui fragmentele
potrivite din saga lupttorului din veacul al XlV-lea mpotriva dominatiei Habsburgilor
austrieci. Ludwig nsusi stia pe de rost aceste pasaje preferate si-1 ntrerupea pe Kainz cu
o rectificare dac srea un rnd sau omitea un cuvnt. Astfel decurgeau lucrurile zi de zi,
n toate orele din zori si pn n noapte, ntr-o sear, regele hotr c-si doreste s asculte
o serenad cntat la cornuri de vntoare alpin, drept care un grup de sufltori
somnorosi fur chemati la miezul noptii si plasati pe crestele unor munti alesi anume,
semetiti ctre cer chiar n fata vilei regelui. Ludwig era n culmea fericirii, numai c
oamenii locului nu putur neam s pun pleoap pe pleoap n acea noapte.
Epuizat de acest program de felurite reprezentantii, de cu zori pn n toiul noptii, Kanz
ajunsese ntr-o stare de extenuare fizic si nervoas cnd Ludwig se decise Pe neasteptate
s-1 porneasc ntr-o ascensiune pe Muntii Suvenen, asa cum si Melchthal strbtuse
acest traseu n s^ga lui Wilhelm Teii. Actorul era nsotit de patru cluze robuste, cu o
duzin de sticle cu vin de Moselle ^ jumtate de duzin de sticle de sampanie, pentru
Ortificarea trupului si spiritului, n timp ce Ludwig
403
astepta de cealalt parte a versantilor s afle vesti despre aventura prietenului su. Kainz
se vzu supus la chinuri ngrozitoare, nefiind obisnuit s urce mile ntregi pe
povrnisurile muntoase si, dup o anevoioas excursie pe jos de dousprezece ore, nu se
simti n stare s mearg mai departe si poposi peste noapte la o cbnit situat ntr-un
defileu. A doua zi refuz s continue ascensiunea si se ntoarse cu trsura la locul unde-1
astepta regele. Cnd Ludwig i ceru cu nerbdare s-i descrie excursia, Kainz o
caracteriza grosolan si nediplomatic drept "o oroare".18 Deziluzionat de lipsa de
entuziasm a prietenului su, Ludwig hotr n acea sear c actorul si putea rscumpra
greseala, ctrndu-se pe vrful Rutli si declamnd de acolo scene cu Melchthal sub clar
de lun.
Kainz n-avea ca alternativ dect s consimt. Obosit pn la sleirea total a fortelor,
actorul atipea pe picioare n excursia pe potecile abrupte muntoase. Odat, se trezi din
picoteal, gsindu-1 pe rege aplecat deasupra lui si holbndu-se n tcere. "Sforiai", i
spuse Ludwig mnios si plec.19
O sptmn mai trziu, Ludwig ncerc din nou. La ora dou noaptea, i pretinse lui
Kainz s-i recite niste poezii. Actorul se plnse c era istovit. Ludwig l rug insistent, dar

Kaniz l refuz iarsi. "Foarte bine", rosti Ludwig n final. "Dac esti att de obosit, du-te
s te odihnesti."20 ns ntre timp, Kainz adormise.
Cnd actorul se destept din somn, regele dispruse. Ludwig purcese ctre Ebikon, lsnd
prietenului su instructiuni precise s-1 urmeze. Desi Ludwig ddea impi"6" sia c uitase
de incident, iluziile nutrite despre Kainz se spulberaser. Actorul simtise o schimbare n
relatiile cu
404
nebun
regele, scriindu-i: "As vrea s pot distruge din rdcin amintirea acelei zile nefericite,
deoarece cugetul meu vinovat ndur toate chinurile iadului." 21 nainte s prseasc
Elvetia, regele si Kainz se fotografiar mpreun. Kainz, ntr-un costum gri, destul de
banal, arta stingherit si complet epuizat; regele, ntr-o manta neagr, cu un melon n
mn, dezinteresat cu tristete si dezamgit de prietenul su.
405
31
itii arhitectonice
nc din perioada copilriei, Ludwig al II-lea nutrise o dragoste nflcrat pentru
arhitectur. Cuburile de lemn pentru improvizat castele si machetele la scar redus ale
monumentelor si ale porticurilor arcuite muncheneze druite lui Ludwig de bunicul su,
deveniser curnd jucriile sale preferate. Un asemenea interes se integra n traditia
Wittelsbachilor; de-a lungul veacurilor, duci, electori si regi cldiser palate, muzee,
teatre si edificii monumentale care nfrumusetau Bavaria. Bunicul su transformase
efectiv Miinchen-ul cu cldirile clasice ridicate de el, imitnd modelele sobre si
armonioase ale antichittii greco-latine, si cu bulevardele largi si ntinse, iar propriul su
tat construise Maximilianstrasse si Ma-ximilianeum. Totusi, att arhitectura lui Ludwig
I, ct si cea a lui Maximilian al II-lea, erau aproape exclusiv publice, destinate
contemplrii si utilizrii de ctre supusii lor. Constructiile ofereau o expresie vizibil a
autorittii lor suverane, fiind o prelungire nobil si trufas a traditiei dinastiei
Wittelsbach. Singura ncercare fcut de
40b
nebun
Ludwig al II-lea s ridice un edificiu public fusese Teatrul festiv proiectat de Gottfried
Semper si propus s fie amplasat pe colina Gasteig; ntmpinnd mpotrivirea guvernului,
regele abandon n cele din urm acest plan. n consecint, toate proiectele de constructie
initiate ulterior de Ludwig aveau s fie de natur particular, pentru folosinta lui strict
personal.
De mic copil, Ludwig si petrecuse ore nesfrsite cutreiernd de unul singur prin vastele
palate si castele ale tatlui su. Ptrunsese pe deplin n lumea sclipitoare a Frantei din
epoca dinastiei de Bourbon, rtcind prin apartamentele regale din Residenz, decorate de
Cuvillies, cu stucaturi aurite, brocarturi, mtsuri si cristaluri slefuite; cu un etaj mai jos,
apartamentele Nibelungilor ddeau viat fascinantei saga a zeilor germanici.
Nymphenburg si pavilioanele sale l captivar cu ornamentatiile excesive de linii curbe,
de ghirlande mpletite asimetric, cu mpodobiri de scoici, cochilii si frunzis sculptat,
caracteristice stilului rococo, n vreme ce picturile murale fantastice de la
Hohenschwangau l purtau pe tnrul romantic printr-un univers de vis unde Parsifal si
Lohengrin triau nc. Aceste impresii si experiente l nrurir pe Ludwig o dat ce se

angrena el nsusi n planuri arhitecturale si l mboldir s reproduc n mod fidel teme

ntregi n propriile castele, dac nu n anfilade de ncperi.
n primii ani de domnie, Ludwig fusese mult prea absorbit de relatia cu Wagner si de
conflictul cu Prusia ca s se implice n planuri arhitectonice complicate, si licitase
interesele la redecorarea apartamentelor sale din Palatul de resedint munchenez si din
castelul Hohenschwangau, precum si la aranjarea unei fabuloase grdini de iarn. Nu
simtise nevoia unor noi castele sau
407
palate; cnd se lans n fine n planuri de constructie, nu intentiona s satisfac
necesittile curtii regale, ci mai degrab propriile fantezii.
Deziluziile timpurii ncercate de Ludwig l mnar s cldeasc. Sperantele sale naive c
ar putea dirija viata politic bavarez se nruir: Ludwig privise neputincios cum tara sa
fusese trt n dou rzboaie nedorite, iar el nsusi se vzuse silit s renunte la
suveranitatea sa n avantajul noului si detestatului mprat german. Viata lui particular
nsemnase de asemenea un esec: Wagner se ndreptase spre Cosima, gsindu-si
consolarea si abandonnd Miinchen-ul, logodna cu Sophie se sfrsise n mod dezastruos,
toate legturile romantice se prbusiser, iar homosexualitatea i zdrobea spiritul. Singur
si izolat, Ludwig si cuta fr ncetare refugiul n planuri de constructie.
ncepu s cldeasc pentru a-si mplini visurile, pentru a-si vedea materializate n
crmid si piatr temele care-i dominau existenta. Dorea cu pasiune s capteze imagini,
s recreeze ambiante, s transpun decorurile de scen n viata real, pentru aspiratiile
amgitoare ctre comorile teutonice si strlucirea orbitoare a Bourbonilor. Operele
wagneriene i ngduir lui Ludwig s ptrund n lumea eroilor medievali, dar experienta
concret se mrginea la scenele miincheneze. Mai mult, putea citi ore n sir despre
descrieri ale vietii la curtea lui Ludovic al XlV-lea, dar aceste plceri se restrngeau la
paginile crtilor preferate, nltndu-si castelele, Ludwig si nlesni dreptul de intrare n
aceste dou lumi diferite, nu ca observator neputincios, ci ca participant activ. La
Neuschwanstein, Linderhof si Herrenchiemsee, si plsmui un univers care pentru tot
restul Europei
408
[esele nebun
veacul al XlX-lea mai exista doar n paginile crtilor de istorie.
Desi castelele si pavilioanele lui Ludwig reprezentau un amestec eclectic de rococo
francez, baroc bavarez si stiluri orientale, nu-si aborda planurile de constructie cu o
agend arhitectural clar. Primele sale proiecte contopeau teme care inspiraser Franta
n epoca dinastiei de Bourbon cu influente teutonice. Apartamentele sale personale din
Residenz si planurile pentru Linderhof existau n acelasi timp cnd nzuintele lui
dramatice ctre sfera patrimoniului spiritual german se mplineau n ncperile de la
Hohenschwangau si n castelul Neu-schwanstein. Pe msur ce domnia lui avansa,
Ludwig se abtu de la lumea medieval ctre evocri mai simbolice ale autorittii sale
suverane fugare. Cnd splendorile obsedante ale vechiului regim francez de dinaintea
revolutiei, ntruchipate n Herrenchiemsee, esuar n a-i domoli sentimentul crescnd de
neputint, si nsusi n cele din urm gusturile exotice si excesele Orientului si ale
imperiului bizantin, ca o expresie ftis a convingerilor sale autocratice.
Ludwig era puternic influentat de miscarea romantic din Europa secolului al XlX-lea, a

crei nclinatie spre istoricism cucerise imaginatia monarhilor de pe tot cu-Prinsul

continentului. Din Rusia, unde Ecaterina cea Mare si nepotul ei Alexandr I introduseser
liniile clare, simple si armonioase ale stilului clasic, pn n Franta si Anglia, unde
stilurile gotic, romanesc si oriental erau n vg, romantismul a dominat arhitectura si
artele decorative europene timp de o sut de ani. Cnd Ludwig cnstrui un castel imitnd
cu fidelitate stilul romanesc un palat neorococo modelat dup cele din Franta
409

Bourbonilor, urm pur si simplu conventiile existente n epoc. Desi stilurile diverselor
proiecte ale regelui erau adesea criticate de marele public, gusturile sale nu erau mai
eclectice dect cele de care dduse dovad bunicul su, Ludwig I, n ridicarea templelor
clasice copiate dup modelele grecesti n Miinchen sau chiar dect cele ale tatlui su,
Maximilian, n restaurarea gotic a castelului Hohenschwangau.
Veniturile lui Ludwig n-au fost niciodat att de mari sau nelimitate pe ct crezuser el
nsusi si supusii si. Din suma total de 2 milioane de guldeni primit n fiecare an
conform listei civile bavareze, trei sferturi se ntrebuintau pentru salariile servitorilor
casei regale, cheltuieli personale si stipendiile destinate rudelor, incluznd cei 500.000 de
guldeni acordati de Ludwig bunicului su ca o pensie de ntretinere. Cnd Ludwig I muri
pe 29 februarie 1869, aceast sum i se atribui prin succesiune regelui si, mpreun cu
restul de 800.000 de guldeni din lista civil, form nucleul fondurilor destinate
proiectelor de constructie. Contrar prerii rspndite n masele largi, Ludwig n-a folosit
niciodat banii publici pentru a-si acoperi cheltuielile necesare construirii castelelor sale;
n ultimii ani de viat, a mprumutat bani sub rezerva restituirii din lista civil personal,
dar nu s-a atins de alte fonduri din trezoreria regal. A economisit sume suplimentare prin
reducerea cheltuielilor cu ceremonialele curtii regale, bani care s-au nmultit n ritm rapid
datorit modului su de viat cumptat.
Primul proiect arhitectural al lui Ludwig viza redeco-rarea apartamentelor sale particulare
din Residenz. Ca print de coroan, ocupase o anfilad de ncperi, situate la etajul al
treilea din aripa dinspre nord-vest a palatului/
410
\esele nebun
Cu vedere spre Hofgarten si Odeonplatz. Curnd dup ce urcase pe tron, Ludwig decise
s extind sirul de carnere la proportii mai potrivite cu demnitatea regal. Oficialii curtii
si manifestar mpotrivirea fat de cheltuielile mari si-1 avertizar c dorinta de a-si lrgi
apartamentele ctre catul de sus al palatului le-ar putea incomoda pe slujnicele sale care
locuiau acolo. Dar Ludwig se mnie foarte tare de aceast opozitie; ordon ca proiectul s
fie nceput de ndat si, ntr-o parad de voint caracteristic, si decora ncperile ntr-un
mod cu mult mai sofisticat dect plnuise initial.1
Apartamentele ocupate de Ludwig erau legate de restul palatului printr-un lung coridor
mpodobit cu picturi murale executate de Michael Echter si nftisnd saga Nibelungilor.
Arhitectul Eduard Riedel dirija lucrrile de extindere a anfiladei de ncperi, n vreme ce
din-tr-un gest de capitulare n fata elementului de teatralism ce-i marca existenta, Ludwig
i comand pictorului scenograf munchenez Franz Seitz s-i ornamenteze camerele n stil
Ludovic al XVI-lea. Aici, n sederile sale din ce n ce mai rare n capital, Ludwig
prezida ca stpn absolut curtea-fantom alctuit dintr-o succesiune de ncperi
ostentative, somptuoase si cu aspect arhaic.

Ministrii si demnitarii curtii regale convocati de ctre rege erau introdusi prin coridorul
Nibelungilor ntr-o lume a opulentei poleite cu aur si anacronice. Ludwig si Primea
vizitatorii n Sala de audiente, o ncpere foarte spatioas, drapat n moar purpuriu, cu
reflexe lucioase ondulate si decorat cu frize aurite, sculptate cu migal, intre cele dou
ferestre largi orientate spre Odeonplatz, Se gsea tronul regelui, un jilt cizelat cu
rafinament si Urlat cu aur, cu heruvimi asezati deasupra si sustinnd
411
o coroan de aur, aproape ascuns sub faldurile de hermin si sub panasurile din pene de
pun ale unui baldachin de brocart. Ludwig si umpluse biroul de lucru cu statuete de
bronz si busturi din marmur nftisn-du-i pe Wagner, Mria Antoaneta, Ludovic al XlVlea si Sfntul Gheorghe; masa de scris, ornat cu chenare si garnituri n relief de bronz
aurit, se sprijinea pe dou picioare mari sculptate n form de lebede suflate cu aur, iar
mapa de corespondent era decorat cu scene din Lohengrin". Dup moda francez,
patul su era mprejmuit de un plimar aurit; cnd dormea, un baldachin din stof de
mtase, tesut cu fir de aur, brodat cu nsemnele heraldice ale Wittelsbachilor si
ncununat cu mnunchiuri din pene de pun, i anina deasupra crestetului.2 Totul semna
perfect cu ceea ce comandase Ludwig: ncperi reproduse cu fidelitate dup modelul
celor din Palatul Versailles. Ludwig si ntreprinse primii pasi sovitori ca rege n cadrul
ambiantei cu un stil decorativ apstor si autocratic care i-a dominat ultimele proiecte de
constructie.
Cu marea sa dragoste pentru natur, Ludwig regreta timpul petrecut n capital. Desi
Residenz se nvecina cu Hofgarten, i lipsea o grdin cu adevrat particular; pentru a
rezolva aceast dilem, regele si concepu grdina de iarn fabuloas. Residenz dispunea
deja de O grdin de iarn de mrime considerabil, construit de, Maximilian al II-lea,
dar creatia fiului su era ntru totul i iesit din comun. Ludwig si ncepu grdina de iarn
n 1867, extinznd spatiul la proportii enorme de-a lungul urmtorilor trei ani. Cldit pe
acoperisul Festsaalblau/ Sala festiv albastr, din Residenz, grdina de iarna era o ser
ntins cu schelet metalic si pereti de sticl, insp1"
412
Degete nebun
rat de proiectele ntocmite de Joseph Paxton pentru palatul de cristal londonez, schitat
si executat de grdinarul curtii regale, Karl von Effner. Aici, n aceast fantezie exotic,
Ludwig putea hoinri pe potecile serpuitoare ce tiau de-a curmezisul pajistile cu
vegetatie luxuriant, putea hrni lebedele care pluteau pe apele linistite ale unui lac
artificial, putea citi n chioscul maur si cina ntr-o colib indian.3 O imens pictur
mural nftisnd muntii Himalaya si executat de Christian Jank constituia fundalul
mret al acestei grdini, unde puni cutreierau de colo pn colo n libertate, iar colibri
zburau prin frunzisul arborilor. Ludwig si primea adeseori oaspetii n aceast ambiant
surprinztoare. Dup ce prseau strzile friguroase si acoperite cu zpad din Miinchen,
vizitatorii rmneau uluiti, urcnd scri n spiral din marmur si ptrunznd pe o us, s
se trezeasc pe neasteptate n vrful palatului n aceast jungl abundent. Infanta Spaniei
de la Paz ne-a lsat o descriere plin de strlucire si viat a vizitei sale n grdina de
iarn.
Am ajuns n dreptul unei usi mascate de o draperie. Zmbind usor, Regele o trase
deoparte. Nu-mi venea s-mi cred ochilor. Acolo, n fata noastr, se ntindea o grdin

enorm, iluminat n stil venetian, cu palmieri,

1
'Jlac, poduri suspendate si zidiri n form de castel crenelat sau cettuie. Intrati!, mi
spuse Regele si 1-am urmat fascinat... Un papagal cocotat pe o stinghie Aurit ce se
misca n balans mi strig Guten Abend!*, m vreme ce un pun umbla tantos mprejur.
Am strb-ut un podet simplu de lemn peste un mic elesteu luminat
GWen Abend! (Ib. germ.) - Bun seara!
413
si am vzut n fata noastr un sat indian... Am poposit la un cort din mtase albastr,
ornat cu trandafiri, n interiorul cruia se gsea un jet sprijinit pe doi elefanti sculptati si
asezat pe o piele de leu. Regele ne conduse mai departe, de-a lungul unei poteci nguste
ce ducea spre lac, deasupra cruia scnteia o lun artificial, aruncnd reflexe line peste
nuferi si peste celelalte plante acvatice. O luntre era priponit cu o frnghie de un copac.
Am ajuns apoi la o colib indian; evantaie si arme aninau din tavan... Regele si continu
drumul. Mi-a trecut brusc prin minte c fusesem transportat ca prin farmec n Palatul
Alhambra al regilor mauri din Granada. Am intrat ntr-o mic ncpere maur, cu o
fntn artezian n mijloc, nconjurat de flori... ntr-un pavilion circular alturat,
desprtit printr-o arcad maur, se pregtise cina. Regele mi indic printr-un gest s m
asez la mijloc si sun delicat cu un clopotel de mn. Un lacheu apru ca din neant si se
apropie cu plecciuni adnci. Venea doar s aduc si s strng tvile cu felurile de
mncare, cnd era chemat cu clopotelul de Rege. Puteam zri de unde stteam, dincolo de
arcad, brazde pline de flori, luminate de felinare ascunse. Un cor nevzut cnta ncetisor.
Pe neasteptate, se art cununa unui curcubeu. Oh!, am exclamat involuntar. Trebuie
s fie un vis!4
Grdina de iarn nflcra curnd imaginatia publicului miinchenez. Una dintre cele mai
populare povestiri se refer la regina Mrie, ntr-o noapte, dup cum se istoriseste, regina
dormea n iatacul ei din ResidenZ cnd se trezi din somn din pricina unui potop de apa
revrsat prin tavan. Apartamentele ei erau amplasa*6 chiar dedesubtul grdinii de iarn si
s-ar prea c
414
nebun
artificial a lui Ludwig czuse n lac, provocnd inundatia-5
Aceast sete de iluzii, de evadare din existenta cotidian monoton de la curtea
miinchenez l mpinse tot jnai mult pe Ludwig spre o lume a fanteziei. La Hohengchwangau, unde si petrecu de fapt cea mai mare parte a domniei, si redecorase n
ntregime fostul dormitor al tatlui su armonizndu-se cu aceast goan dup romantic,
ncperea se caracteriza deja prin picturi murale dramatice nftisnd grdina fermecat a
Armidei, dar Ludwig dorea s amplifice efectul. Umplu camera cu palmieri si portocali
sditi n vase de pmnt, crend o jungl luxuriant care se mbina armonios cu grdina
pictat pe pereti, iar o mic fntn decorativ construit ntr-un colt i oferea susurul
linistitor al apei n timpul noptii. Cnd, n zorii zilei, Ludwig se retrgea la culcare,
servitorii trgeau draperiile grele de brocart peste ferestre, astupndu-le bine, si nelsnd
s ptrund nuntru lumina soarelui; apoi, n bezn, se producea o transformare magic
pe cnd sute de stele licritoare rsreau dincolo de tavan, galaxie artificial plpitoare

plsmuit de rege prin sfredelirea unor guri n pardoseala ncperii de deasupra, pe care
le umpluse cu lmpi cu petrol aprinse, i comand n cele din urm scenografului Franz
Seitz s-i confectioneze o lun artificial care, printr-un mecanism de ceasornic, strlucea
puternic pe cnd trecea lin pe cerul pictat, desvrsit cu toate ciclurile bisnuite ale
astrului real.
Stnd pe terasa n stil italian a castelului Hohenschwangau, n amurgul linistit de var alpin, Ludwig
CaPa pentru un tip de presiunile naltelor ndatoriri,
u*undndu-se n lumea legendelor teutonice si n saga
415
romantic a lui Lohengrin. Cu toate acestea, n mod inevitabil, prezenta aproape
permanent a reginei Mrie atenua n mare msur entuziasmul regelui pentru cminul
copilriei sale. Din grdina ticsit de trandafiri, i se deschidea o priveliste magnific
nspre nord-vest ctre muntii Sauling si Tegelberg, cu pdurile lor ntunecate si cascadele
spumegnde de pe versanti; Ludwig se hotr s-si nalte pe acest fundal viguros, colturos
si aspru prima nou lucrare arhitectonic, si anume castelul Neuschwanstein.
Cu mult mai sus de apele scnteietoare, albastre-verzui, ale lacului Forggensee si de
marea ntindere a cmpiei Fiissen, vechiul castel Vorderhohenschwangau, cu foisorul n
ruin si creneluri nruite strjuia peste piscurile muntilor Jugend. n copilrie, Ludwig
hoinrise pe crestele muntoase, pornind n drumetie din Hohen-schwangau. Din vrful
muntelui Jugend, i se desfsurau n fata ochilor peisaje splendide pn la mari deprtri:
colturi de stnc ale masivului Tannheim si ale Alpilor austrieci se nltau ctre vest, cu
apele limpezi ale lacului Alpsee si cu crenelurile de culoare ocru ce ncununau castelul
ridicat de Maximilian al Il-lea; valea Schwangau cu dealurile care se rostogoleau domol
n vzduh spre nord; trectoarea ngust Pollat si cascada ce se prbusea de la mare
nltime pe peretele muntos ctre sud; si povrnisurile abrupte si rpoase ale muntilor
Sauling si Tegelberg spre est. Frumusetea natural a coltisorului-de tar l fascina pe
Ludwig. Aflnd c tatl su autorizase un plan de lucrri pentru restaurarea castelului
Vorderhohenschwangau, se decise s se angajeze & nsusi n acest proiect.6
Ludwig abandon pn la urm planurile tatlui
416
l
nebun
de restaurare, n favoarea unei constructii mai trainice. O vizit ntreprins la castelul
Wartburg din Turingia, unde Wagner si localizase numeroase scene din Tann-huser" l
inspir pe Ludwig s comande o nou zidire n care s-si adposteasc propriile
plsmuiri. Pe 13 mai 1868, i scria lui Wagner:
Intentionez s recldesc vechile ruine ale castelului Hohenschwangau de lng cascada
Pollat, n stilul autentic al cettuilor ridicate de cavalerii medievali germani, si trebuie s
v destinuiesc ct sunt de emotionat la gndul c voi tri acolo peste trei ani. Vor exista
un numr de odi pentru oaspeti, confortabile si tihnite, oferind privelisti minunate ctre
magnificul pisc Sauling si ctre muntii si cmpiile ndeprtate din Tirol. . . Acest colt de
natur este unul dintre cele mai fermectoare din cte pot fi gsite pe pmnt, sacru si
inaccesibil, un templu demn de Prietenul divin, numai datorit cruia poate nflori
mntuirea si adevrata sfintenie a lumii. Se va ntruchipa acolo un memento al operelor

Tannhuser (Sala trubadurului cu vedere spre castelul din deprtare) si Lohengrin

(curtea, porticul arcuit si intrarea monumental n capel); din toate privintele, acest
castel va fi mai impuntor si mai confortabil dect Hohenschwangau situat mai jos, care
este profanat n fiecare an de prezenta prozaicei si plicticoasei mele rname. Zeii ofensati
se vor rzbuna totdeauna si se vor refugia mpreun cu noi pe piscurile foarte nalte de
^unte, rcoriti acolo de adierile de vnt celeste."7
Nu era nici o coincident c noul castel al lui Ludwig Urma s domine crestele de zid ale
castelului ridicat de ^atl su la Hohenschwangau, situat mai jos. De la bun
Ceput, si nchipui Neuschwanstein ca un paradis su417
blim si supranatural, unde visurile romantice inspirate de operele wagneriene si vechile
legende si epopei germanice aveau s prind viat.
n 1868, lucrtorii tiar un nou drum din satul Ho-henschwangau prin pdure pn n
vrful muntelui Jugend; folosind dinamit, aruncar n aer ruinele vechiului foisor de la
Vorderhohenschwangau, situat pe culme, nivelnd piscul pe care urma s se nalte
castelul. Fiecare bloc de piatr, crmid sau bustean trebuia s fie ncrcat ntr-o crut
tras de cai pe drumul lung si abrupt ce suia pn n vrful muntelui, corvoad
anevoioas care mri fr ndoial perioada de timp necesar constructiei. Lucrul la
ghereta portarului ncepu n februarie 1879; Ludwig puse piatra de temelie la corpul
principal de cldire n septembrie acelasi an.
Constructia castelului continu n tot cursul domniei lui Ludwig, proces de lung durat
ngreunat si mai mult de nehotrrea lui si de desele-i rzgndiri. i coplesea pe arhitectii
si cu o avalans de schite si desene frumoase, mzglind n grab note si sugestii pe
iconografie, solicitnd modificri si aprobnd proiectele ntr-o zi, pentru a cere noi
variante ntr-un stil cu totul diferit chiar n ziua urmtoare. Ludwig nu se sinchisea dac
se sista constructia la jumtatea proiectului, ordonnd ca totul s fie demontat n favoarea
unei noi idei, numai ca si schimba ulterior din nou prerea, dispunnd ca toate piesele
componente s fie potrivite la locul lor, asa cum fuseser nainte.
Ludwig i comand artistului scenograf Christian Jank s-i deseneze noul castel, n timp
ce arhitectul Eduard Riedel transpuse schitele ntr-6 serie de planuri de lucru-Pe msur
ce regele studia diversele reprezentri gene"
418
rie/ schimb stilul de la gotic la romanesc; n cele din urm, rezultatul nu multumi pe
nimeni, n afar de proiectant si de Ludwig nsusi.
Varianta final executat de Jank i servi regelui drept model pentru castelul ridicat pe
culmea muntelui Tugend. La intrarea pe domeniu, sttea de straj csuta paznicului
construit din crmid rosie si flancat de dou turnuri identice; n mijloc, o arcad
sustinut de coloane ducea spre o curte reprodus dup decorul de scen folosit pentru
montarea miinchenez a operei Lohengrin". In centrul ei, Ludwig plnuise s cldeasc
pe ruinele vechiului foisor un donjon ce adpostea capela. Curtea superioar era
mprejmuit pe trei laturi de Kremenate, sau Apartamentele femeilor, de Ritterhaus sau
Apartamentele cavalerilor si, n captul vestic, de corpul cettuiei cu cinci caturi,
ncununat de dou turnuri nalte si formnd un unghi usor la mijloc pentru a urma
conturul piscului. Pe toat durata constructiei, regele apel la serviciile a trei arhitecti:

Eduard Riedel retras n 1874, cruia i succed Georg Dollmann, nlocuit zece ani mai
trziu de Julius Hofmann. O dat cu trecerea anilor, situatia material din ce n ce mai
ncurcat l constrnse pe Ludwig s-si restrng cheltuielile, ceea ce nsemn c portiuni
ntregi din schitele lui Jank, ^deosebi donjonul central cu capel, fur pur si simplu
abandonate; pn la moartea lui Ludwig, survenit n 1886, Neuschwanstein era terminat
doar pe jumtate.
Pe fundalul fsiilor de pdure verde si luxuriant, o bljuterie alb se nlta din umbra
muntelui, o plsmuire scnteietoare abundnd n frontoane si balcoane, arcade -1 turnuri
crenelate. Desi din deprtare, castelul pare s
e enorrn, dimensiunile lui reale devin evidente cu ct
419
te apropii mai mult. Pe culmea muntelui, drumul serpuieste pe sub porticul arcuit de la
casa paznicului, deschi-zndu-se n curtea inferioar si implicit ntr-o lume a fanteziei
medievale. Foisoare si ferestre n stil romanesc domin valea, privind spre pmnt de sus
de pe corpul masiv de piatr al palatului ce se contureaz nedeslusit la orizont, cu
frontoane albe de calcar mpodobite cu dou mari fresce nftisndu-i pe Sfntul
Gheorghe si Patrona Bavariae, zeita protectoare a regatului bavarez.
Interiorul castelului contrasta puternic cu exteriorul simplu. Hyacinth Holland si Peter
Herwegen executar ornamentele gotice, n vreme ce Eduard Iile, Dollmann si Hofmann
crear variatiunile bizantine. Ludwig se ocup personal de cele mai mrunte detalii ale
decorrii, de la picturi murale si mobilier, pn la candelabre si portelanuri, ntruct toate
acestea reprezentau pentru rege un crmpei de fantezie, un decor de scen n care si
monta spectacolul si-si transpunea visurile. Se ncptna s vad lucrurile ndeplinite
numai dup voia lui. Cnd Eduard Iile ncepu s picteze o canava cu Lohengrin pentru
noul castel, Ludwig studie pnza si-i porunci imediat secretarului su particular s
redacteze o scrisoare:
Regele mi-a ordonat s v aduc la cunostint c ar dori ca atitudinea mpratului s fie
modificat. si apoi, dac e posibil din punct de vedere tehnic, ar vrea fie ca steaua
diminetii, fie ca luceafrul-de-sear, s lumineze figura Arhanghelului Mihail si v cere
de asemenea sa chibzuiti dac nu cumva capul lebedei este prea mare, iar pieptul, asa
cum se sprijin pe ap, nu e prea mic-Regele a privit nc din copilrie cum plutesc
lebedele la Hohenschwangau si consider c a dumneavoastr nu este pictat n
concordant cu natura."8
<->'''
420
nebun
Pe msur ce Ludwig avansase n vrst, vederea i slbise aproape de tot. Era mult prea
vanitos ca s poarte n permanent ochelari, asa nct ornamentatiile din castelele sale
devenir mai excesive cu scurgerea anilor, obiectele suflate cu aur strluceau din ce n ce
mai puternic, culorile ajunseser prea stridente, somptuozitatea testurilor prea
apstoare, pn cnd, la lucrrile de constructie ntreprinse la Herrenchiemsee, efectul
de adormire a orgoliului deveni aproape covrsitor.
Cea mai mare parte a parterului si a primului etaj din castel erau destinate servitorilor si
personalului de serviciu. Principala buctrie, situat la parter, era o capodoper a
tehnologiei existente la sfrsitul secolului al XlX-lea. Dou dispozitive automate,
alctuite din bare de fier prinse ntr-un cadru dreptunghiular, pe care se frigea carnea

deasupra jarului, actionate de cldura captat n horn, echipau o vatr imens, n vreme ce
cuptoare zidite n perete dispuneau de aparate pentru nclzirea farfuriilor, iar un acvariu
mare asezat ntr-o cmar alturat i nlesnea regelui s poat mnca peste proaspt la
cerere. Lifturi mecanice i transportau felurile de mncare de la aceste ncperi pn n
sufrageria amplasat la etajul al treilea.9
In naltul turn octogonal de pe latura nordic a corpului palatului, scara principal din
marmur de Untersberg serpuia urcnd n spiral n jurul unei coloane centrale sculptate
cu scene dintr-o partid de vntoare medieval. Vitralii mpodobite cu armoariile
temiliei Wittelsbach, cu laitmotivul lebedei si cu flori de Crin i luminau calea, laolalt cu
felinare suspendate de tter forjat si fasonat n capete de dragon.10 Vrful coloa-^ei de
marmur ptrundea n frunzele verzi de palmier,
421
ajungnd pn la tavanul albastru-deschis, presrat cu stele aurii.
Apartamentele personale ale lui Ludwig, situate la catul al treilea, se compuneau doar din
jumtate de duzin de ncperi; acestea erau mici, intime, cu peretii lam-brisati n panel
de stejar, nchis la culoare si bogat sculptat, decorate cu picturi executate pe pnz pentru
a da iluzia de tapiserie. Plafoanele erau boltite, n chesoane sau pictate nftisnd scene
din operele wagneriene; usi masive din stejar, ncrustate cu motive ornamentale dantelate
din alam, se deschideau una dup alta, oferind o perspectiv cuprinztoare asupra tuturor
camerelor, cu mobilier n stil medieval, vitralii si candelabre de fier forjat. Asa cum si
dorise Ludwig, predominau temele wagneriene: picturile murale din sufragerie evocau
scene din concursul de cntece de la Wartburg si nftisau portrete ale scriitorilor si
poetilor care inspiraser operele compozitorului; viata trubadurului Walther von der
Vogelweide era zugrvit pe peretii camerei de toalet a regelui, pe cnd legenda
medieval a lui Tannhuser alctuia decorul n biroul de lucru al lui Ludwig. si,
pretutindeni n aceste ncperi, se gsea cte un semn distinctiv care amintea de eroul
preferat de Ludwig, Lo-hengrin, si de lebedele sale, pictate pe pereti, sculptate n
plafoane si arcade, modelate n portelan si brodate desvrsit cu fir de aur pe mtsuri viu
colorate si pe brocart.
Regele si revrsa cu prisosint toat grija asupra dormitorului su, o ncpere spatioas,
ornamentat n stil gotic flamboyant. Peretii erau mbrcati n partea inferioar n panouri
sculptate din lemn de stejar, iar picturile j murale de deasupra nftisau povestea de
dragoste;
422
nebun
damnat dintre Tristan si Isolda. Dormitorul reprezenta o bijuterie superb, de la lavoarul
de argint si bronz aurit n form de lebd pn la sanctuarul minutios care forma patul
lui Ludwig, o creatie magnific din lemn de nuc sculptat, fastuos mpodobit cu volute si
arcade, coloane si nise. In timpul noptii, luciul lemnului de nuc si de stejar slefuit de
mn si culorile vii ale picturilor murale rsfrngeau razele de lumin unduitoare
mprstiate de candelabrul din bronz aurit, n iernile lungi, focul ardea nencetat n sobe
de portelan n stil medieval, fiind ntretinut dintr-o cmrut nvecinat de servitori care
rmneau nevzuti, astfel nct s nu-1 deranjeze pe rege. Cnd se ridica din pat si trgea
ntr-o parte draperiile albastru intens, brodate cu fir de argint, Ludwig putea privi dincolo
de vitraliul bovindoului spre peisajul minunat de iarn pe cnd ninsori grele si dese

cdeau peste noua lui fortreat.

Dincolo de aceast ncpere, Ludwig si construi o ciudtenie: o grot artificial, cu
tavanul brzdat de stalactite din mortar, cu o fntn artezian si o lun pus n miscare
de un mecanism de ceasornic. In timp ce cutreiera prin acest decor de scen executat cu
meticulozitate, era scldat n reflexe rosii, galbene si albastre mprstiate de o serie de
felinare mascate; dup a doua us, se gsea o alt surpriz, o grdin suspendat, plantat
n terase, orientat spre cmpia Fiissen ce se ntindea la poalele muntelui. Palmieri,
portocali, boite de iasomie si de ieder si rspndeau parfumul exotic n aceast grdin
fermectoare, unde zburau colibri n libertate prin aerul nmiresmat.
Deasupra anfiladei sale de ncperi, ce ocupau jumtate etajul al patrulea, ajungnd pn
la coama castelu423
lui decorat cu frontoane, se situa Festsaal sau Sala cntretilor, copiat dup modelul
ncperii din Wartburg, unde Wagner si transpusese faimosul concurs de cntece din
Tannhuser". Ferestrele nalte si boltite ngduiau luminii scnteietoare din regiunea
montan s inunde ncperea, scldnd picturile cu detalii complicate de pe arcade si
pereti n nuantele potolite si delicate ale cerului alpin. Plafonul boltit n arc de cerc si cu
chesoane era pictat somptuos cu motive florale strlucitoare n stilul medieval. Picturile
murale nftisau nu numai legenda lui Tannhuser, ci si povestea cavalerului rtcitor
Parsifal si saga Sfntului Graal; deasupra cadrului usii, ascuns printre celelalte picturi, o
mic imagine reprezenta armoariile lui Ludwig al II-lea, unica referire direct la creator
care se poate gsi n acest castel falnic cocotat pe vrful muntelui Jugend.
Totusi, adevratul punct central n Neuschwanstein era Sala tronului. Ea semnifica o
celebrare glorioas a drepturilor divine regesti, fiind singura ncpere din castel executat
n stil bizantin, care reflecta ntr-o oarecare msur conceptia autocratic despre
autoritatea imperial. Ludwig accept schitele inspirate de bisericile Sfnta Sofia din
Constantinopol si Allerheiligen Hofkirche din Mimchen11. Coloane din ghips scagliuola*, pictate s semene cu porfirul si cu lapislazuli, toate cu capiteluri corintice aurii
mpodobite cu sculpturi reprezentnd foi de acant n volut, sprijineau o galerie boltit,
construit pe nltimea a doua etaje, care nconjura ncperea. Mai mult de dou milioane
de plci colorate
* Scagliuola (Ib. it.) - mulaj n ghips imitnd marmura, granitul etc. 424
nebun
de ceramic alctuiau pardoseala complicat, al crei mozaic nftisa animalele pdurii.
Dintr-o cupol central ca azuriul cerului, presrat cu stele aurii ce ncer-cuiau o
bijuterie cu diamante radiind precum soarele raze de lumin, anina un imens candelabru
de bronz auriu, de forma unei coroane bizantine si prevzut cu nouzeci si sase de
lumnri.12 In captul dinspre nord al slii se gsea o absid, la care se ajungea urcnd o
scar de marmur cu trepte late, dominat de o pictur alegoric nftisnd sase regi
canonizati si ncununat cu o reprezentare mural a lui lisus Hristos drept cr-muitorul
universului. Aprobnd planurile pentru un tron impuntor din aur masiv, argint si ivoriu,
acoperit de un baldachin auriu cu patru heruvimi ce sprijineau scuturile heraldice ale Ba
variei si dinastiei de Wittelsbach, Ludwig muri ns naintea ca lucrarea s fie
executat.13 Neuschwanstein, inspirat de operele wagneriene si de picturile cu epopeile
germanice din copilria lui Ludwig, rmase un loc magic pentru rege, ngduindu-i s

evadeze ntr-o lume romantic si fantastic existent doar ntre zidurile noului su castel.
Pleca deseori n toiul noptii, hoinrind prin pdurile ntunecate pn la trec-toarea Pollat,
unde un pod de fier era construit direct pe deasupra cascadei. Stnd pe acest pod, cu
vuietul torentelor de ap prvlite pe peretele de munte, Ludwig putea zri scnteierea
castelului su estompat de deprtare, ferestrele boltite sclipind ca bijuteriile pe fundalul
ceru-lui ntunecat alpin.
425
32
J!inderhof s i Jierrenchiemsee
In inima vii Graswang, la o distant de aproximativ cincisprezece mile de
Neuschwanstein, se ntindea domeniul regal de vntoare de la Linderhof. Terenul, situat
pe dealurile Ammergau, n apropiere de satul Garmisch-Partenkirchen, apartinuse
odinioas mnstirii nvecinate de la Ettal; o cresctorie regal de cai pur-snge se afla
aici, iar Maximilian al II-lea cldise o caban de vntoare din lemn, unde Ludwig
poposise adeseori n tinerete. Regelui i plceau nespus de mult linistea si solitudinea
vii, mprejmuit de munti nalti, protectori, si strbtut de un ru serpuitor, n ianuarie
1869, i scrise baronesei Leonrod: "Lng Linderhof, nu prea departe de Ettal, intentionez
s construiesc un mic palat cu o grdin peisager n care s predomine aranjamentul
riguros simetric n stil renascentist; ntregul ansamblu va respira splendoarea si
grandoarea impuntoare a Palatului Regal de la Versailles. Oh, ct de necesar e s-ti
creezi asemenea locuri poetice de refugiu, unde s poti uita mcar pentru scurt timp de
vremurile ngrozitoare n care trim."1
42b
fygele nebun
Ideea constructiei de la Linderhof luase nastere n urma unei vizite fcute la Paris, n
1867, pentru a vedea Expozitia international. Acest eveniment nsemna n mod limpede
pentru rege mai putin un prilej de a merge la expozitia universal, ct mai degrab o
sans de a vizita locurile istorice legate de dinastia Bourbonilor. mpratul Napoleon al
IlI-lea i aranja regelui s fac un interesant tur de orizont prin Compiegne, Louvre, Tuileries si Versailles; ultimul complex de constructii monumentale l coplesi att de tare pe
impresionabilul Ludwig nct, la rentoarcerea n Bavaria, se hotr s-si nalte propriul
su palat dedicat ideii de monarhie absolut.
Desi Ludwig concepu la nceput Linderhof ca o reproducere a Versailles-ului, abandon
n cele din urm ideea grandioas de a copia cu fidelitate Palatul Regelui Soare n valea
Graswang. Peisajul nu se preta la grdinile ntinse, cu desvrsire plate, fr relief
accidentat si de form regulat care, n opinia regelui, alctuiau o parte integrant a
ansamblului arhitectonic de la Versailles. Maximilian al II-lea construise o mic vil de
lemn, K6-nigshauschen sau Csuta regal, ntr-un stil pitoresc, folosit drept caban de
vntoare, iar Ludwig, dup ce renuntase la ideea de a crea un Versailles n variant
bavarez, ordon initial ca acea constructie a tatlui su s fie pur si simplu extins pentru
a include un nou dormitor destinat lui nsusi. Totusi, pn cnd aceast lucrare se sfrsi n
1872, Ludwig si spori pretentiile pentru a ngloba o sal spatioas de receptii si patru
anticamere mai mici, legate de cabana tatlui su printr-o galerie boltit, de dimensiuni
reduse; cnd si aceste lucrri de extindere se terminar, ntreaga structur era cptusit Cu
scnduri si sindril, n concordant cu aspectul rustic al vechii cabane de vntoare.2
427

Dar lui Ludwig i displcu curnd contrastul dintre vechea caban n stil elvetian si
anfilada sa de ncperi mai solide, cldite din piatr; aproape de ndat ce se isprvir
noile anexe, regele porunci ca pavilionul de vntoare al tatlui su s fie drmat,
reconstruit pe un cmp alturat, si nlocuit cu ncperi n ton cu noile sale adugiri. Prin
1880, reconstructia se termin si ntreaga structur era finisat n molon; dup aceea, se
mai fcur schimbri doar n dormitorul regelui, mrit de dou ori.
Chiar numele pe care Ludwig i-1 atribui proiectului, Meicost Ettal, era o anagram a
celebrei maxime: "L'etat c'est moi!" Cu toate c Linderhof era menit s reprezinte un soi
de Petit Trianon, nltat n spiritul Versailles-ului, nu semna ctusi de putin nici cu
arhitectura lui Ludovic al XlV-lea, nici cu cea a lui Ludovic al XV-lea; ci mai degrab,
servea ca exemplu perfect al artei bavareze rococo n stilul arhitectilor Zimmermann si
Cuvillies.
Principala fatad a palatului Linderhof prea s se ncovoaie sub presiunea
ornamentatiilor excesive: un subasment rusticizat, construit din piatr necioplit, sustinea
etajul nti decorat cu coloane canelate si cu muluri, nise mpodobite cu statui alegorice si
cu o travee central ncununat cu un fronton alctuit din ornamente n form de feston,
ghirlande, heruvimi, iar deasupra, statuia lui Atlas purtnd pe umeri globul pmntesc, n
pofida decorrii greoaie, Linderhof nu ls senzatia de apsare, fapt datorat n mare
msur cadrului aproape desvrsit ca o bijuterie n care este amplasat mica vil alb, pe
fondul verde-nchis de si brazi ce se nalt spre bolta cereasc.
Fatada relativ ncrcat de ornamente pare s fie mo428
mo-^U
m
[egele nebun
derat si sobr n comparatie cu interioarele. Vestibulul se constituie ntr-o aluzie prea
putin voalat la stilul nflorit si pretios, o ncpere clasic si neospitalier, ornat cu
coloane de marmur rosie si dominat de imensa statuie ecvestr a lui Ludovic al XlVlea, copiat de Ludwig dup modelul celei care se nltase altdat n Place Vendome din
Paris. Pe plafonul alb, se gsea o bijuterie aurit cu diamante radiind dintr-un centru si
reprezentnd soarele nconjurat de raze, mpodobit cu blazonul si deviza Bourbonilor:
"Nec pluribus impar".* Era un spatiu dinadins impersonal; efectul produs de etajul
superior devenea cu att mai dramatic cnd vizitatorul urca scara dubl si ptrundea ntr-o
lume a opulentei absolute.
Principalul cat din micul palat Linderhof se compunea din numai sase ncperi, desprtite
de patru cabinete ovale drapate cu mtsuri galbene, trandafirii, mov si albastre. Pentru
rege, aceast nou constructie se transform ntr-o expresie vizibil a mretiei regale si a
strlucirii orbitoare. Cu acest gnd n minte, Ludwig ordon ca asemenea ncperi
simbolice, cum ar fi de pild Sala de receptii si Galeria oglinzilor, s fie integrate n ceea
ce rmnea n esent o caban de vntoare nvesmntat n lux si fast. Aerul de putere si
mretie l preocupa pe Ludwig, iar decorurile extravagante de la Linderhof i copleseau
simturile: tapiserii viu colorate si picturi vibrante nftisnd viata la curtea Bourbonilor
aninau pe pereti, nconjurate de rame bogat sculptate si
pluribus impar (Ib. lat.) - "Nu-i egal mai multora; n ntelesul de superior tuturor", fr
pereche

429
ncoronate cu ornamente rococo, heruvimi si frunzis lobat, modelat n ghips; covoare
orientale groase erau asternute pe pardoselile de lemn ncrustate n mozaic cu desene
geometrice alambicate, nbusind orice zgomot de pasi ai servitorilor; iar oglinzile
nesfrsite ncadrate n rame aurite si sculptate rsfrngeau prisme nvolburate de lumin,
rspndite de statuete de fildes cioplite cu mna, de portelanuri Meissen si candelabre de
cristal suspendate de tavane trompe l'oeil.* n timpul iernii, focurile ardeau n semineuri
cu polite si cadru ornamental din lapislazuli si varietti rare de marmur, n vreme ce
draperii somptuoase cu dantel si ciucuri din fir de aur atrnate de galerii din argint
cdeau n falduri peste ferestrele duble. Pe console, policioare si birouri din malahit, lemn
de trandafir, abanos si mahon, stteau bus-turile lui Wagner, al Mriei Antoaneta si ale
eroilor teutoni alturi de vase chinezesti pline cu flori de curnd tiate din grdin, iar
parfumurile lor coplesitoare se contopeau cu sfritul focului. Totul poseda o calitate
magic, suprarealist. Cnd Ludwig se ospta, nu era incomodat de prezenta scitoare a
servitorilor: faimoasa "Tischlein Deck Dick" sau mas fermecat, asterne-te!, cobora
printr-o trap fcut n pardoseal pn ntr-un oficiu situat dedesubt, fiind ntins cu
felurile de mncare si buturi, apoi se ridica prin podea pn n dreptul regelui care
astepta.
Cea mai spatioas si mai important ncpere din Linderhof era dormitorul regelui,
orientat ctre latura nordic a grdinii si cu vedere spre cascada ce se prvlea de pe
muntele Hennenkopf. Ludwig nu se art pe de* Trompe l'oeil (Ib. f r.) - iluzie optic obtinut prin efecte de perspectiva liniar,
sugernd adncimea spatial.
430
Degete nebun
a-ntregul multumit de aceast camer, ordonnd de dou ori s fie extins si reschitat
complet n tentativa de a se nvlui n grandoarea socotit demn de nalta-i pozitie. Un
pat imens poleit cu aur sttea sub un baldachin sculptat, drapat cu catifea albastr, brodat
n fir de aur cu armoariile bavareze; deasupra, pe plafonul nconjurat de heruvimi auriti,
ghirlande, ornamente n form de feston si stucaturi, o pictur n ulei nftisa apoteoza lui
Ludovic al XlV-lea, strpuns n centru de un candelabru de cristal cu patru rnduri
suprapuse si prevzut cu o sut opt lumnri.
De la ferestrele dormitorului su, Ludwig putea privi n jos spre o mic grdin,
ncnttoare, aranjat ntr-o simetrie desvrsit, ce nconjura Linderhof. Construit pe
pantele inferioare ale muntelui Hennenkopf, grdina se ntindea pe o serie de terase,
cobornd pn la un lac mic situat n fata palatului. Din mijlocul lacului, apa se pulveriza
n aer pn la nltimea de aproape o sut de picioare dintr-un grup statuar aurit. Parter de
flori, fntni, pergole si statui aurite decorau terasele; n captul ndeprtat al lacului,
dou siruri identice de trepte urcau ctre o colin ncununat cu Templul lui Venus
sustinut de coloane. Grdina de form riguros geometric ce mprejmuia palatul se
contopea cu alei mrginite de tei cu crengile mpletite si de crnguri de pini si brazi ce
duceau ctre un parc ntins, n stil englezesc.
sederile lui Ludwig la Linderhof erau agrementate de vizitele fcute la un numr de
pavilioane si structuri extravagante si bizare pe care le construise n parc. n tim-Pul
noptii, plictisit de lecturi sau stul s-si pun parafa Pe teancul de documente oficiale

trimise prin curier de la Mlinchen, si prsea vila elegant si, nsotit de un

43!
slujitor ce ducea o facl aprins, pornea la drum prin pdurea ntunecat. Destinatia lui
putea fi coliba lui Hun-ding, o reproducere dup opera wagnerian "Die Wal-kure"; aici,
n acest bordei simplu din lemn, Ludwig se nfsur n piei de animale, tolnindu-se pe
lavite rustice acoperite cu blan ca s citeasc sau s bea mied la lumina focului care
ardea cu vlvti. Sau putea urca spre chioscul maur, o constructie din font forjabil
ncoronat cu un dom aurit pe care Ludwig o cumprase de la proprietarul unui castel din
Boemia. Chioscul maur este un amestec de elemente eterogene, disparate - sticl colorat,
pereti si arcade decorate excesiv, covoare turcesti, fntni de marmur, msute ncrustate
n mozaic cu sidef, pene de pun, toate iluminate de curcubee cu irizri rosii, verzi si
albastre rsfirate de un candelabru de sticl. Aici, ntr-o firid luminat artificial de
vitralii, se gsea un tron din metal turnat si emailat de forma a trei puni. Era magnific, cu
locul de sezut alungit n chip de divan, acoperit cu mtsuri orientale fastuoase, iar cozile
psrilor cu penele rsfirate ca un evantai erau confectionate din sticl colorat de
Boemia.3
Ludwig si dorise s construiasc un mic teatru n stil francez peste drum de palat, unde
se nlta Templul lui Venus, dar planurile fur abandonate dup 1876, cnd deveni clar c
structura propus avea s eclipseze complet Linderhof. n plus fat de coliba lui Hunding,
Ludwig cldi o a doua lucrare din decorul de scen wagnerian, chilia btrnului ermit
Gurnemanz, reprodus dup "Parsifal". n oper, pajistea din fata chiliei de sihastru se
umplea ca prin farmec cu flori de primvar n Vinerea Patimilor; pentru a reproduce
ntocmai aceast scen magic, grdinarii de la Linderhof si trau picioarele
432
nebun
prin zpada groas alpin si curtau pajistea din fata copiei fcute de Ludwig, mpnzind
locul cu mii de flori proaspete de la serele regale din Miinchen.4
Din grdina simetric de la Linderhof, o crare ngust urca pantele muntelui
Hennenkopf, serpuind prin pduri pn la o mic poian dinaintea unui grup de stnci de
pe povrnisul de munte, unde o us mascat se deschidea spre un culoar subteran, pe
peretii cruia atrnau mii de stalactite artificiale, intrarea n fabuloasa grot a lui Venus
cldit de Ludwig. Aceast cavern ascuns si scobit n pmnt, nalt de cincizeci de
picioare si lung de cteva sute, era construit din ciment turnat peste grinzi de fier; o
cascad se revrsa ntr-un lac, al crui luciu se ondula n mici valuri produse de un
mecanism subacvatic. Pe toat ntinderea lacului, stalactitele si stalagmitele ncadrau un
decor de scen pe un fundal ce nftisa secvente din primul act al operei "Lo-hengrin".
Ludwig plutea pe lacul su artificial ntr-o luntre modelat ca o coaj de nuc, ascultnd
cntretii adusi n grot de la Miinchen si hrnind lebedele tinute n aceast lume
fantastic, scldat de lumini intermitente albastre si rosii ascunse sub stnci. Toat
aceast minune a mecanicii, care-1 umplea de ncntare pe rege, cufundndu-1 ntr-un
univers de vis, devenea posibil numai prin cele douzeci si cinci de dinamuri care
produceau curent electric continuu, constituind astfel prima central electric din Ba
varia. Dar Ludwig nu arta mteres pentru detaliile tehnice. "Nu vreau s stiu cum
functioneaz aparatul, ci doresc doar s vd efectele", afirmase el odat.
La nceputul toamnei, n seara de 7 septembrie 1885, Pe cnd amurgul se asternea peste

Alpi, peste terenurile

433
mlstinoase si fermele din sudul Bavariei, gara de adpost de la Stock fremta de
activitate. Soldati n uniforme scortoase patrulau cu pasi mrunti si repezi, pzind
peronul, n timp ce oficialittile urmreau din priviri cum sosea ncet o locomotiv cu
aburi trgnd un sir de vagoane de culoare albastru-nchis, mpodobite cu coroane aurii.
Locomotiva se opri pufind cu zgomot pe hornul nalt si suiernd prelung, iar regele
Ludwig al II-lea cobor din compartimentul su pe peron. Trecu n grab pe lng
oficialittile cilor ferate ce-1 fixau cu priviri iscoditoare, se urc ntr-o caleasca aurit
care-1 astepta la gar si porni cu o vitez ametitoare prin tinutul fr neregularitti,
trecnd de ctune ale cror luminite plpiau viu n ntunericul noptii. La trmul lacului
Chiemsee, cel mai mare din Bavaria, Ludwig se urc ntr-o gondol sculptat si
mpodobit cu migal, instalndu-se comod pe perne de plus, pe cnd doi marinari
mbrcati n costume venetiene ncepur s vsleasc. Ambarcatiunea spinteca ncet apele
linistite/ ndreptndu-se ctre o pereche de torte ndeprtate, vlvtile lor strlucitoare,
de culoare portocalie, marcnd un doc singuratic. Aici, pe o insul izolat, Ludwig si
construise ultimul si cel mai grandios castel situat la Herrenchiemsee.
Lacul Chimesee se ntinde ctre sud-est la aproximativ cincizeci de minute distant de
Miinchen, mrginit de mlastini acoperite cu stuf care se desfsoar pn la poalele
muntilor bavarezi. Dou insule mari punctau lacul: Herrenworth, unde se nltase
odinioar o mns-tire benedictin, si Frauenworth, care adpostea un ordin religios de
clugrite, n 1873, o companie forestier anuntase c intentiona s dobndeasc dreptul
de proprietate
434
nebun
asupra insulei prsite Herrenworth si s taie magnificii arbori. Aflnd acest lucru,
Ludwig cumpr imediat insula pentru propria-i folosint; de-abia cu mult mai trziu i
trecu prin minte ideea c ar putea fi un cadru perfect pentru cel de-al treilea castel, o
reproducere a palatului Versailles.
Ludwig nu se apuc s copieze ntregul ansamblu arhitectonic de la Versailles; de fapt,
concepu Herren-chiemsee ca un soi de schelet, n care doar dou ncperi erau de prim
important - Dormitorul fastuos si Sala oglinzilor. Ii comand arhitectului Georg
Dollmann, iar, mai trziu, lui Julius Hofmann, s reproduc fidel corpul central si aripile,
si dori n ultim instant s nglobeze si aripile auxiliare mai lungi ce cuprindeau capela
si teatrul regal, dar banii se mputinar nainte ca aceste proiecte s poat fi executate.
Regele nu intentionase niciodat s termine toate ncperile; de la bun nceput,
Herrenchiemsee era destinat s reprezinte o structur flexibil n care urmau s fie incluse
anumite camere. Peretii nempodobiti din ipsos, ferestrele acoperite cu crmid si
tavanele de piatr boltite n form de arc nu serveau dect s umple complet spatiul din
spatele fatadei palatului, formnd un contrast straniu cu ncperile extravagante situate la
"piano nobile"*, n toamna lui 1885, palatul era gata pentru vizita regal.
Pn cnd gondola regelui ajunse pe insul, apele linistite ale lacului oglindir mirific
stelele ce scnteiau ^eja pe bolta cerului ca safirul. Ludwig fu ajutat s
lano nobile (Ib. it.) - etajul principal al unei constructii mari, palat sau
435

coboare din barca venetian si apoi si croi drum ncet de-a lungul peluzei nverzite ctre
scnteierile de lumin mprstiate de ferestrele palatului. Psea pe pietrisul netezit cu
grebla al aleilor ce nconjurau lungul canal din fata palatului, apele lui limpezi vrsnduse n lacul de la marginea insulei. Ploaia mrunt pulverizat de fntnile arteziene
deprtate strlucea n iluminatiile subtile care-i presrau calea, n vreme ce brazde de flori
nmiresmate parfumau aerul noptii. Odat ajuns n fata Versailles-ului su n miniatur,
Ludwig strbtea la Cour de Marbre*, ptrunznd pe usile arcuite cu canaturi din sticl
ntr-una din cele mai somptuoase dintre toate creatiile sale extraordinare.
Apartamentele de lux, grupate la etajul nti, ddeau spre grdin. Ludwig ajungea acolo
urcnd treptele unei scri principale, copie a L'Escalier des Ambassadeurs de la
Versailles, construit de arhitectul Louis de Vau, o ascensiune clasic de la mozaicul
compus din bucti mici de marmur alb si neagr care alctuiau pardoseala vestibulului
situat la catul inferior. Glastre ncrcate cu orhidee si crini se nsiruiau pe balustrada de pe
o latur a treptelor late din marmur alb, n vreme ce pereti de marmur albstruie,
cenusie si alb se nltau n cealalt parte. Pe palierul de la primul etaj, pilastri nalti de
culoarea agatei cu capiteluri aurii n stil doric sustineau o friz bogat sculptat cu
heruvimi, frunzis lobat, ghirlande, mici statui, sub plafonul nalt compus din panouri de
sticl. Din acest tavan luminos, atrnau dou splen* Cour de Marbre (Ib. f r.) - Curtea de Marmur 436
l
nebun
clide candelabre de cristal si bronz aurit, lumnrile lor albe si nalte scldnd n lumini
drumul regelui ctre ncperile fastuoase n stil neorococo asezate "en enfilade" pe toat
lungimea palatului.6
Aceste ncperi pline de fast fuseser reproduse dup modelul unor camere existente la
Versailles. Ludwig ptrundea nti n Camera de gard pe ai crei pereti, mpodobiti cu
marmur trandafirie si gri, aninau picturi nftisnd btlii purtate de armata francez;
urma Prima anticamer, cu splendidul ei tavan pictat, "Triumful lui Bacchus si al lui
Ceres", si cu mobilele decorate cu bronz aurit si carapace de broasc testoas. A doua
anticamer, copiat dup Le Salon de l'Oeil de Boeuf* de la Versailles, era dominat de
un tablou imens n ulei al Regelui Soare. Ultima ncpere a anfiladei, Le Salon de la Paix,
i oferea lui Ludwig, asa cum se ntmplase si cu tizul su de la Verasailles, o perspectiv
panoramic printr-un portal nalt ctre la piece de resistence, magnifica Sal a
Oglinzilor.7
Ludwig concepuse Herrenchiemsee ca un monument nchinat epocii absolutismului si
nici o ncpere nu exprima mai bine aceast viziune dect Sala Oglinzilor. Dar nu copiase
pur si simplu ncperea de la Versailles; Sala Oglinzilor realizat de Ludwig msura n
lungime trei sute de picioare, fiind deci cu aproape o treime mai Atins dect originalul
apartinnd arhitectului francez Jules Hardouin-Mansart, exponent de seam al barocului
clasicist. Era de asemenea si cu mult mai grandioas.
* Oeil de Boeuf (Ib. fr.) - Ochi de bou, denumire dat ferestrelor rtunde sau ovale de
mici dimensiuni
437
Douzeci si sapte de ferestre boltite nsiruite pe zidul exterior se rsfrngeau n oglinzile

corespunztoare asezate pe peretele opus. Deasupra lor, o friz mpodobit cu ghirlande

sculptate, heruvimi si statuete, toate acoperite cu foite de aur, se desfsura pe sub plafonul
arcuit decorat cu picturi alegorice si sculpturi aurite. Pe laturile fiecrei ferestre si oglinzi,
se gseau policandre nalte, cu dou brate, lucrate cu migal, iar din tavan erau
suspendate trei siruri de candelabre confectionate cu acelasi rafinament. Pe cnd Ludwig
strbtea sala, luminile rspndite de peste o mie opt sute de lumnri scn-teiau si
plpiau, reflectndu-se la nesfrsit pe suprafata lucie a oglinzilor si a geamurilor.
Dincolo de Sala oglinzilor, se ntindea sanctum sanc-torum, sanctuarul sau Sfnta
Sfintelor: Dormitorul fastuos. Ludwig nu intentionase niciodat s doarm acolo; era
dormitorul lui Ludovic al XlV-lea si regele Bavariei se considera doar musafirul
monarhului francez, trecut demult n mprtia umbrelor. Fiecare incie din panelul de
lambriu, din grinzi, cornise si pilastri era sculptat cu detalii ornamentale complicate si
poleite cu aur, depsind cu mult grandoarea originalului de la Versailles. Baldachinul din
catifea de culoare rosie-aprins si draperiile tesute cu fir de aur fuseser lucrate cu atta
migal, nct durase sapte ani ca treizeci de femei s le brodeze.
Apartamentele particulare ale lui Ludwig aveau vedere spre Cour de Marbre si erau
asezate n aceeasi pozitie ca ncperile ocupate odinioar la Versailles de Ludovic al XVlea, compunndu-se din: un birou decorat n alb si auriu, o sufragerie oval, cu masa
fermecat, deasupra creia atrna cel mai mare candelabru din lume con' fectionat din
portelan de Meissen; apoi, un cabinet de
438
nebun
portelan, o mic Sal a Oglinzilor, iar dedesubt, o baie oval si o camer de toalet. La
captul anfiladei de ncperi, se afla dormitorul lui Ludwig, o camer impuntoare,
marcat de decadentism prin ngrmdirea petelor de culoare, a liniilor si volumelor,
decorat cu piese de lemn sculptate si suflate cu aur, cu draperii de moar albastru brodate
cu scene nftisnd triumful lui Ludovic al XlV-lea asupra pcatelor, cu un imens pat
mpodobit cu basoreliefuri cu Venus si Adonis. La picioarele patului, se gsea o coloan
sculptat si aurit ncununat cu un glob azuriu care sclda ncperea ntr-o lumin difuz
pe cnd dormea Ludwig.
El se simtea ncntat de noul su palat, dar sederea lui acolo avea s fie de scurt durat,
ntr-o noapte, pe cnd rtcea pe coridoarele acestei iluzii fantastice, nsiruite cu glastre
pline de flori si sfesnice cu lumnri plpitoare, lovi cu bastonul una dintre statui, care
se sfrm n sute de bucti. Cnd banii se mputinaser, ipsosul nlocuise marmura.
"Totul e fals!", strigase el cuprins de furie si porni n aceeasi sear spre una dintre
cabanele de vntoare, dup ce-si petrecuse n total nou nopti n solitudinea apstoare a
castelului su Herrenchiemsee, mpodobit n stil rococo. Nu avea s-si mai revad
niciodat ultima creatie.8
Lucrrile de constructie la Herrenchiemsee naintau foarte ncet, iar Ludwig si ndrept
din nou gndul spre alte proiecte arhitecturale. Plnuise s nalte nc trei zidiri: un palat
bizantin, un palat chinezesc si un castel gotic. Comand s i se ntocmeasc dou variante
de plan pentru structura bizantin, care urma s fie construit Linderhof. Prima variant,
conceput de Dollmann 1869, nftisa un ansamblu vast de cldiri cu diferite
439
influente bizantine si maure. De la corpul principal al palatului, se prelungeau

mprejmuind curtea aripi spatioase, care includeau o anex pentru personalul de serviciu
si o capel mare particular. Proiectul elaborat de Julius Hofmann n 1885 era si mai
deconcertant, trdnd nruttirea rapid a strii de sntate mental a regelui, o descriere
ameninttoare, sumbr si extrem de simbolic a desprinderii lui Ludwig de realitate,
precum si a izolrii sale crescnde.
Hofmann proiect de asemenea si palatul chinezesc, care urma s fie construit pe malurile
lacului Plansee, ntre Linderhof si Neuschwanstein. Modelat ndeaproape dup Palatul de
iarn din Pekin, se compunea dintr-un corp principal adpostind Sala tronului si un
dormitor amplasat n centrul unui complex mai ntins, nconjurat de anexe. Aici, regele
intentiona s-si nvesmnteze curtenii si servitorii n costume chinezesti si s triasc
conform etichetei complicate de la curtea imperial chinez.
Ultimul proiect arhitectonic viza construirea unui castel gotic la Falkenstein, un colt nalt
de stnc n regiunea Allgau ce mrginea Alpii bavarezi, ntre Lindau si cmpia Fiissen.
Christian Jank execut primele schite pentru planul de constructie n 1883, schemele sale
fiind n mod limpede inspirate de un desen fcut tot de el n urm cu douzeci de ani dup
niste ruine de pe valea Rinului.9 Acuarelele lui Jank pentru Falkenstein profilau un castel
fantastic, cocotat primejdios pe creasta muntelui/ desvrsit cu un simulacru de ruine
presrate pe pante si cu turnuri acoperite de ieder. Regele i ncredinta lui Dollmann
executarea detaliilor tehnice, dar arhitectul stia c Ludwig nu-si putea permite s
cheltuiasc pen440
nebun
tru o nou constructie si-i propuse un plan de castel mai rnic, mai putin pitoresc, care nu
semna deloc cu modelul de fantezie romantic imaginat initial de Jank. Fireste c
Ludwig l concedie pe Dollmann de ndat.
Regele l angaja pe Max Schultze pentru definitivarea proiectului. Schultze modific
oarecum schitele originale ntocmite de Jank, atenund detaliile exuberante, dar pstrnd
spiritul dramatic al desenului fantastic. Cu toate acestea, nu rezist nici el mai mult de un
an nainte s fie nlocuit, de aceast dat, cu Hofmann, care aduse si un asistent pe nume
Eugen Drollinger. Acesti doi oameni mpreun se confruntar cu ideile regelui vesnic
schimbtor si nehotrt. Dormitorul de la Falkenstein, menit s fie cea mai spatioas
ncpere din castel, suferi numeroase modificri n machet, de la stilurile gotice si
bizantin pn la cel romanesc. Patul urma s fie asezat ntr-o absid sub un baldachin
auriu si mrginit de o parte si de alta de dou niste semicirculare mai mici, adpostind un
altar bizantin. Deasupra, o imens cupol pictat n azuriu cu stele aurii, era sustinut de
arcade decorate cu fresce religioase.10 Pentru Ludwig, aceast ncpere reprezenta o
combinatie de dormitor si capel, iar dorinta de a-i conferi un caracter sacru deveni
curnd o obsesie; ordon ca alte camere s fie eliminate din plan pentru a aduga si mai
mult spatiu acestei ncperi.
Pn n 1886, constructia pe steiul Falkenstein nu ncepuse nc, din pricina lipsei de
fonduri, iar regele era stpnit de nervozitate. Pentru a-1 linisti, Drollinger se apuc s
lucreze la o nou serie de schite consacrate Dormitorului regal. Pretentiile lui Ludwig de
venir din ^ in ce mai excesive si mai descumpnitoare: cerea cu arie un dom enorm
mpodobit cu mozaic, vitralii nalte
441

ct trei etaje, picturi murale ale apostolilor, un cande-labru suflat cu aur msurnd n
lungime treizeci de picioare, mpcat pentru un timp, regele comand alte planuri si
schite pentru imensa-i ncpere, extins acum att de mult nct egala n suprafat
ntregul parter de la Linderhof. Drollinger tocmai lucra la un plan de ansamblu al
dormitorului regal cnd, pe 13 iunie 1886, i se aduse la cunostint c Ludwig a murit.
Sumele de bani cheltuite de Ludwig cu proiectele sale arhitectonice erau imense. Risipise
6.180.047 de mrci la Neuschwanstein si 8.460.937 de mrci la Linderhof;
Herrenchiemsee, cel mai luxos si scump proiect, costase 16.579.674 de mrci. Numai
ntr-un singur an, 1883, Ludwig cheltuise 5.865.607 de mrci pentru lucrrile de
constructie de la Herrenchiemsee - aproape tQt att de mult ct l costase
Neuschwanstein. Suma total de bani risipit cu larghete pentru construirea si decorarea
celor trei castele se ridica n momentul mortii sale la 32.220.658 de mrci.11
'
Dup decesul su, guvernul bavarez deschise larg portile castelelor sale si primii
vizitatori pltir ca s colinde prin splendorile lumii romantice create de Ludwig.
442
33
/\
ncurcturi financiare
n primvara lui 1884, datoriile personale acumulate de Ludwig se cifrau la 7,5 milioane
de mrci. Potrivit legilor bavareze, monarhul putea fi dat n judecat public de ctre
creditorii si si ntruct regele continua s iroseasc bani fr socoteal si n mod
usuratic, aceast posibilitate devenea foarte real. Diferiti demnitari ai curtii regale
pornir de-a lungul si de-a latul Europei n cutare de fonduri. Banca Baring Brothers din
Londra i oferi un mprumut de 6 milioane de mrci, dar conditiile fur socotite de rege
cu totul neconvenabile. Ludwig descoperi c anumite fonduri din averea mobil a tatlui
su rmseser n pstrare, fiind administrate prin procur, si le ceru mputernicitilor s i
le pun la dispozitie. Dar avocatii care detineau tutela asupra avutului refuzar s-i
transfere bunurile prin act de cesiune, "hilipp Pfister, secretarul curtii regale, se deplas la
Berlin sa obtin un mprumut de la Bismarck; cancelarul de fier s^ art destul de dispus
s-1 crediteze pe rege, dar nainte Sa se ncheie o ntelegere, Emil von Riedel, ministrul
ba-de finante, reusise s aranjeze un mprumut cu
443
garantie de 7,5 milioane de mrci de la un grup de bnci germane din sud, exact suma de
bani datorat de rege creditorilor si. Acest mprumut trebuia s fie napoiat n rate de-a
lungul unei perioade de cincisprezece ani si necesita din partea lui Ludwig mari
economii.
Aceste neajunsuri financiare i mpinser pn la exasperare pe membrii casei regale;
adeseori, ei izbuteau s rmn fermi pe pozitii doar mintindu-1 pe Ludwig. n 1884,
Hermann Gresser, secretarul curtii regale, se vr sub pielea regelui asigurndu-1 c nu
existau motive s se alarmeze n legtur cu problemele financiare si c "obiectele de
utilitate sanitar din toate ncperile Maiesttii Sale vor fi n perfect stare de functionare
de acum ncolo" - dup cte s-ar prea, Ludwig semnalase starea proast a instalatiilor de
ap din castelele sale.1 Cteva luni mai trziu, Gresser fu trimis din ordinul regelui la
visteria regal s adune toate bijuteriile si s scoat diamantele din coroana de stat

bavarez, probabil ca pietrele pretioase s poat fi vndute, iar sumele ncasate s fie
ntrebuintate pentru sustinerea proiectelor de constructie ntreprinse de Ludwig. ns
functionarul de serviciu refuz s ngduie aceast delapidare; cnd Gresser se ntoarse cu
minile goale, Ludwig : l destitui pe loc.
Gresser fu nlocuit cu von Klug, un om care nu stia absolut nimic despre dificulttile
financiare n care se zbtea regele. Ludwig ajunsese n culmea disperrii/ astfel nct
porunci chiar s se depun struinte pe lng detestatii Hohenzollerni din Prusia; Kaizerul
Wilhelm I se ntlni cu emisarii nepotului su si consimti s-i mprumute regelui suma de
10 milioane de mrci. Daf; nc o dat, Ludwig gsi conditiile inacceptabile: bani1
444
^^J^^
nebun
trebuiau s fie folositi numai pentru achitarea vechilor datorii si nicidecum pentru
sustinerea altor lucrri de constructie, n decembrie, Klug l inform pe rege c un anume
bancher pe nume Schulein era dispus s-i mprumute de ndat 40.000 de mrci, cu
conditia ca regele s-1 recompenseze cu acordarea unui titlu de noblete. Desi sovi la
nceput s se angajeze n aceast afacere dezagreabil, Ludwig accept n ultim instant
si Schulein se vzu nnobilat cu toat pompa.
Dar aceast sum acoperi abia o infim parte din enormele datorii fcute de Ludwig; spre
sfrsitul lui 1885, sumele de bani mprumutate de Ludwig aproape se dublaser, ajungnd
de la 7,5 milioane de mrci la totalul ametitor de 14 milioane de mrci. Totusi, n pofida
tuturor actelor de extravagant, Ludwig si dduse pe deplin seama c lucrurile nu puteau
continua n acelasi fel. Pe 29 august 1885, i ordon lui Riedel s examineze n mod
serios "starea nesatisfctoare" a fondurilor personale si s ia orice msuri socotite
necesare pentru "mbunttirea situatiei financiare". Riedel se consult cu ceilalti ministri
si, pe 3 septembrie, i comunic regelui c guvernul su i recomanda s fac mari
economii si s opreasc pentru un timp proiectele de constructie. Riedel i atrase de
asemenea atentia c presa ncepuse deja s strecoare aluzii rutcioase la criza financiar
a regelui si c toate cheltuielile necumptate ar putea avea drept consecint stirbirea
total a prestigiului coroanei Bavareze. Ascultnd aceste vorbe, Ludwig se mont pn la
un punct maxim de frenezie, asa nct l amenint pe Riedel cu destituirea, ns pozitia
ministrului fu salvat Cand si restul cabinetului declar in corpore c era gata a~si
prezinte demisia. O asemenea ntorstur neferi445
cit ducea n fapt la cderea cabinetului bavarez si, prin urmare, regele se vzu fortat s-1
pstreze n functie pe Riedel.
Tocmai aceast afacere murdar cu Riedel alert nainte de toate guvernul bavarez n
legtur cu criza financiar a regelui. Problema datoriilor l privea din punct de vedere
tehnic numai pe rege, dar cnd Ludwig ncepu s-si ameninte ministrii cu demiterea din
pricin c nu izbuteau s-i obtin mprumuturi, acest lucru zdruncin din temelii nssi
institutia guvernamental. Supravietuirea coalitiei alctuit cu mare greutate care detinea
puterea n Bavaria depindea asadar de situatia financiar a regelui, n mod involuntar,
Ludwig transformase datoriile sale personale ntr-o criz politic, i silise pe proprii si
ministri s i se opun, nu fiindc nu-i mprtseau n mod necesar planurile arhitecturale,
ci pentru c actiunile regelui constituiau o primejdie la adresa puterii lor.

Posibilitatea ca Ludwig s fie dat n judecat de creditorii si era foarte real si Lutz i
suger regelui s ntocmeasc o list cu toate datoriile si s nceteze imediat lucrrile de
constructie. Gndul c si pierdea ntr-un fel sau altul pretioasele castele l tortura pe rege.
l ntreb pe ministrul de interne dac si putea transfera castelele prin act de donatie
guvernului bavarez, transformn-du-le astfel n proprietti ale domeniului regal, fapt ce le
proteja statutul prin lege, dar aceast propunere fu respins. Ludwig si pierduse
ndejdea. Pe 28 ianuarie 1886, i scrise aghiotantului su Durckheim:
"Dac o anumit sum de bani nu este obtinut (cafl1 n patru sptmni), atunci
Linderhof si Herrenchierrvsee/ propriettile mele vor fi confiscate n urma dispozitii^0*
446
nebun
- Dac aceast situatie nu este curmat la timp, ori i voi pune imediat capt zilelor, ori voi
prsi de ndat si pentru totdeauna acest pmnt blestemat unde se poate ntmpla un
asemenea lucru abominabil. Te rog, dragul meu, te implor cu struint s mobilizezi un
grup de oameni care-mi sunt loiali, care nu se vor lsa intimidati de nimic si care, dac se
va ntmpla ce e mai ru si banii necesari nu vor fi gsiti, i vor alunga pe agitatorii
rzvrtiti si pe trdtori. M bizui pe tine c vei proceda cu discretie si n mare tain,
ntruct ministrii si politia (n care nu m pot bizui n aceast problem) si secretarii
(Klug, Schneider) nu trebuie s afle nimic. Sunt demnitari care se tem de Camera
inferioar, de lege si de opinia public; ei sunt doar un crd de femei btrne si nu supusi
credinciosi, cum s-ar cuveni s fie."2 n culmea disperrii, l expedie din nou pe Klug la
Berlin s-1 implore pe Bismarck s-i mprumute bani. Secretarul i prezent ?un raport lui
Ludwig pe 25 februarie 1886:
"M-am ntors chiar acum de la Berlin - cu o zi mai devreme dect m asteptam deoarece
Bleichroeder a avut prilejul ieri s discute cu printul Bismarck. Dup spusele lui
Bleichroeder, el (printul Bismarck) a afirmat: Este imposibil s strngi fr nici o
garantie un milion de mrci n Germania. Chiar dac Maiestatea Sa, Regele Bavariei, miar fi scris personal, n-as fi fost n stare s-i dau alt sfat dect acesta: ntrerupeti
constructiile si adresati-v ministrilor. Bleichroeder adug c, n aseirvenea
mprejurri, Maiestatea Sa ar face rost de bani ^u dobnzi mai mici n Berlin dect
oriunde altundeva ^ Europa. Toate sperantele mele de a procura sumele ecesare pentru
continuarea lucrrilor de constructie s-au
447
spulberat de cnd m-am ntors de la Berlin. Sunt mhnit pn n adncul sufletului c
destinul m-a ales pe mir\e s mprtsesc aceast veste trist Maiesttii Voastre."3
Ludwig sttea pe un teren politic periculos. Partidul Patriotilor, compus n cea mai mare
parte din fosti iezuiti si adepti din snul Bisericii romano-catolice care rrv-prtseau
doctrina suprematiei papale, detinea majoritatea locurilor n Landtag, iar unul dintre
membrii si adusese n public discutia despre problemele financiare ale regelui, afirmnd
c, n cazul n care subiectul era supus spre dezbatere n adunarea legislativ, toti colegii
si se aliau mpotriva monarhului, nc si mai ru dect att, fr s-i pese de urmri,
regele era urmrit fr ncetare de ideea obsedant s procure suma de 20 de milioane de
mrci. Diversi curteni fur trimisi de urgent la regele Suediei, la sahul Persiei si la
sultanul Turciei s contracteze mprumuturi. Unui alt grup de emisari ai curtii regale i se
porunci chipurile s mearg la Frank-frut, Paris, Berlin si Londra ca s stoarc toate

bncile de acolo. Fireste c ncercrile esuar, desi toti oamenii se strduir s-i cnte n
strun regelui. Durckheim si aminti mai trziu de o ntrevedere avut cu Karl
Hesselschwerdt, seful intendentei regale: "n ianuarie sau februarie 1886, Hesselschwerdt
a venit la mine cu un ordin verbal din partea Regelui s plec n Anglia si s obtin zece
milioane de mrci de la Ducele de Westminster". Diirckheim si ddu seama de
inutilitatea misiunii. Cu toate acestea, i spuse lui Hesselschwerdt s-1 informeze pe rege
ca primise ordinul si c urma s-i raporteze despre eforturile sale de ndat ce dispunea de
vreo veste. Dar Hessel' schwerdt i destinui lui Durckheim c nu putea s'1 transmit n
persoan acest mesaj regelui, zicndu-i' "Vezi, sunt n Neapole n acest moment."
'448
Degete nebun
"Ce vrea s nsemne asta?", l ntreb aghiotantul nedumerit.
"Exact ce am spus. Regele m-a trimis la Neapole, dar n-avea nici un rost s plec, asa c
am rmas aici. Ins i-am cornunicat c pornesc la drum si c m ntorc abia miercuri, prin
urmare nu-mi pot anunta napoierea nainte de aceast zi."4
Aflnd despre necazurile financiare ale fiului ei, regina Mrie i scrise lui Ludwig,
punndu-i la dispozitie toti banii din conturile ei personale. Se oferi de asemenea s-si
vnd bijuteriile. Ludwig i rspunse: "M simt dator s-ti transmit cele mai calde
multumiri pentru propunerea ta minunat, este un gest de mare buntate din partea ta; dar
as vrea s te rog s-mi dai voie s refuz. Printr-un soi oarecare de masinatii, seful
secretariatului trebuie s reuseasc n rezolvarea acestei probleme la timp."5
Situatia atinse punctul critic pe 11 aprilie 1886, cnd regelui i se trimise n mod oficial o
somatie n numele unei companii care i alimenta castelele cu gaz si ap. Intre timp,
Ludwig se ndatorase numai la aceast ntreprindere furnizoare cu peste 100.000 de
mrci. Exista marele pericol ca si alti creditori s-i urmeze exemplul si ca dezvluirea
public a actiunii civile n instant pentru plata datoriei s lezeze cu sigurant prestigiul
regelui. Pup ce se consult din nou cu Bismarck, Ludwig l ^stiint pe Lutz despre
intentia lui de a supune problema sPre examinare n fata Landtag-ului.
Lutz comunic aceast informatie restului membrilor
lri cabinet, care l sftuir iarsi pe rege c un vot parDentar s-ar solda probabil cu o nfrngere zdrobitoare, r-o scrisoare datat 5 mai 1886,
primul ministru si
449
membrii guvernului l ncunostintar pe rege c nu intentionau ctusi de putin s
introduc o msur special legislativ privind suplimentarea fondurilor si refuzar s
mai discute despre aceast problem. Ludwig se mnie din cauza acestui refuz. Solutia la
aceast dilem era simpl din punctul su de vedere: se hotr s demit ntregul guvern.
Fostul secretar al cabinetului, Ziegler, primi sarcina s supravegheze aceast operatiune,
n vreme ce lui Hesselschwerdt si frizerului regelui, Hoppe, li se ncredinta misiunea
important s-i selecteze pe noii membri ai cabinetului.
Hesselschwerdt i mprtsi degrab aceast veste lui Holnstein. Cu toate c nu mai era
de mult timp n slujba regelui, Holnstein pstra nc legturi strnse att cu casa regal,
ct si cu membrii guvernului. El l inform pe Lutz despre planurile regelui; astfel,
guvernul bavarez afl c Ludwig uneltea neobosit s rstoarne cabinetul.

Aghiotantul regelui, contele Durckheim, evoca mai trziu:

"Era o mare nenorocire pentru Rege c n toamna lui 1885 nu mersese la Miinchen asa
cum obisnuia n acea perioad a anului, n seara de 8 noiembrie, se afla deja pe drum,
cnd ddu pe neasteptate ordin ca trsura s se ntoarc si s se ndrepte spre Linderhof.
Dup cteva zile de sedere acolo, porni ctre Hohenschwangau. Acest fapt c lipsise o
vreme destul de lung din Miinchen reprezenta punctul de cotitur hotrtor - nceputul
sfrsitului. Ca urmare a acestei actiuni, Regele nu-si n primire resedinta mimchenez nici
n timpul Dac ar fi venit mcar atunci, mersul evenimentelor ar n fost poate diferit si
catastrofa din 1886 nu s-ar fi petrecut- n cursul iernii si n primvara lui 1886, se rernar0
450
nebun
lipsa de lealitate si de discretie manifestate pn atunci cnd se discuta despre problemele
personale ale Regelui, ncepur s apar cu regularitate articole tendentioase n ziare pe
aceast tem - la nceput numai n strintate, apoi si n presa bavarez. Se purtau discutii
publice si se auzeau critici ftise n berrii, nu doar cu privire la dezastrele financiare
suferite de Trezoreria regal si la proiectele de constructie ale Regelui, ci mai ales la stilul
de viat al Maiesttii Sale, la obiceiurile lui si alte asemenea lucruri. Se fceau insinuri
calomnioase despre soldati care serviser ca lachei pentru ctva vreme si cele mai
exagerate povesti erau publicate n pres despre cadouri date oamenilor, despre presupusa
maltratare la care-i supunea Maiestatea Sa pe servitori, si asa mai departe.
n mod cu totul uimitor, politia nu interveni niciodat, desi n localurile publice se auzeau
nencetat cele mai grosolane ofense aduse Maiesttii sale, adevrate crime de lese
majeste. Ca totdeauna n asemenea cazuri, putini oameni erau instigatori reali. Cei mai
multi ascultau doar, cdeau de acord sau nu mprtseau prerea exprimat, plecau acas
si repetau ceea ce auziser. Este foarte usor s declansezi o criz cnd nici un obstacol nu
ti se pune n cale!
Trebuie c observatorilor impartiali le-a trecut prin minte ideea c se ncerca n mod
deliberat s se strneasc un val de ostilitate mpotriva persoanei Regelui.
Lucrurile n-ar fi ajuns niciodat att de departe dac ^egele s-ar fi aflat la Palatul de
resedint din Miinchen Ca de obicei n timpul iernii ntre lunile februarie si mai!
Maiestatea Sa preferase s stea deoparte, singur si la Hohenschwangau. Cine ar fi putut
astfel s
451
confirme sau s dezmint genul de clevetiri care se rspndeau pe seama strii sale
mentale?"6
Durckheim era pe deplin constient c se urzea ceva si ntelegea c Ludwig se expunea
unui pericol. Nu stia c, n vreme ce regele chibzuia la situatia financiar si la construirea
castelelor, familia regal si guvernul bavarez se angrenaser n mod activ ntr-un complot
menit s-1 nlture pe Ludwig de la domnie.
452
34
\oala regelui
Nu este ndeajuns de nebun s fie imobilizat si tinut la loc sigur, ntr-o camer nchis cu
cheia, dar prea anormal s se descurce convenabil n lume cu oameni rezonabili."1

Acestea sunt cuvintele rostite de mprteasa Elizabeth despre vrul ei Ludwig. De-a
lungul vietii, Ludwig dduse dovad de o excentricitate pronuntat. In ultimii zece ani de
domnie, lsase impresia c sufer de o degradare nelinistitoare a strii de sntate
mental, caracterizat de unul dintre slujitori drept o prbusire n ntunericul
impenetrabil si fr fund", asociat cu o extravagant crescnd, care ducea la concluzia
c era nebun.2 n raportul final, guvernul bavarez folosise istoria familiei Wittlesbach,
boala psihic a printului Otto si comportamentul bizar al regelui din ultimii ani de viat
drept dovad incontestabil c Ludwig era un alienat mintal incurabil.
Wittelsbachii aveau o lung istorie pe linia excentrici-In spita patern a lui Ludwig,
existase un record ^spimnttor de consangvinitate prin cstorii si leg-Ufi amoroase
ilicite ntre rude de snge, fapt ce poate s
453
fi subminat psihicul deja fragil al familiei. Maximiliart avusese dou surori care
suferiser de boli mintale. Printesa Mrie se mbrca totdeauna n alb, astfel nct s
depisteze orice pat sau urm de murdrie, si si schimba hainele de patru, cinci ori pe zi.
Cealalt sor, printesa Alexandra, fusese obsedat n tot cursul vietii de ideea c nghitise
la un moment dat un ntreg pian cu coad confectionat din sticl, si petrecuse multi ani
sechestrat ntr-o mnstire.
si n neamul reginei Mrie exista o istorie de comportament bizar. Doi dintre strmosii ei,
landgraful de Hessen Ludwig al IX-lea si fiica acestuia Caroline, erau predispusi la
accese de paranoia. Familia reginei Mria se perpetuase de asemenea prin numeroase
cstorii ntre rude de snge: printii ei erau veri primari, bunicile erau surori, iar
strbunicii fuseser de asemenea veri de gradul nti.3 Despre unchiul ei, regele Prusiei
Friedrich Wilhelm al IV-lea, se spunea c manifestase simptome de dement.
Maximilian si Mrie i tinuser pe fiii lor departe de aceste rude excentrice, dar att
Ludwig, ct si Otto aflaser prin intermediul brfelor ce circulau la curtea regal despre
acesti unchi si mtusi cu apucturi ciudate. Pe msur ce nainta n vrst, gndul c ar
putea s fie si el predispus la o boal psihic l frmnta fr ncetare pe Ludwig,
provocndu-i chinuri morale. Cele mai sumbre temeri i se adeverir cnd maladia se
abtu asupra fratelui su; dementa lui Otto l ngrozea pe Ludwig, prilejuindu-i s
ntrevad ntunecata mostenii6 ereditar a familiei.
Otto ncepu s manifeste pentru prima dat semne ale unei stri patologice n timpul
rzboiului franco-prusac/
454
nebun
prea incapabil s se concentreze, suferind de insomnie sj epuizare nervoas. Pe 6
ianuarie 1871, Ludwig i scria baronesei Leonrod:
Este ntr-adevr dureros s-1 vd pe Otto ntr-o asemenea stare de suferint care pare s
se agraveze n fiecare zi. n unele privinte, este mai iritabil si mai nervos dect mtusa
Alexandra - si toate aceste manifestri griesc de la sine. Nu doarme adeseori timp de
patruzeci si opt de ore ncheiate; nu si-a scos cizmele din picioare opt sptmni, se
comport ca un smintit, face grimase nspimnttoare, latr precum cinii si cteodat
spune cele mai indecente lucruri; apoi este iarsi normal pentru o perioad de vreme.
Gietl si Solbrig 1-au examinat si, dac nu le urmeaz curnd sfaturile, va fi prea trziu s
se mai vindece vreodat!"4

Comportamentul printului n vrst de douzeci si sase de ani deveni n cele din urm att
de straniu si dezechilibrat, nct Ludwig ceru unei comisii alctuite din patru medici,
condus de doctorul curtii regale, Gietl, s-1 consulte pentru a-i pune diagnosticul. Dup
examinarea preliminar, Gietl i trimise regelui un raport:
Cei patru medici consider n mod unanim necesar ca gravitatea situatiei, precum si
consecintele serioase ale comportamentului su, s-i fie explicate Altetei Sale Regale.
Numai dac Maiestatea Voastr nu d alte ordine, socot de datoria mea s-mi asum
aceast misiune ^trucat l cunosc pe Alteta Sa Regal de cnd s-a nscut s1 l observ de
mai mult timp dect oricine altcineva."5
Ludwig primea cu regularitate rapoarte despre starea ^e sntate a fratelui su, dar
medicii recunoscur cu Promptitudine c nu-1 puteau ajuta prea mult. La nceput,
tto fu tratat pentru epuizare nervoas; nici unul dintre
455
medicii desemnati s-1 ngrijeasc nu era specializat r\ deficiente mentale si toti sovir
s admit c printul putea suferi de vreo boal ereditar. Pe 16 iunie, Ludwig i scrise
mamei sale: Sunt profund mhnit de starea foarte proast a snttii lui Otto; ce pcat c
avertismentele lui Gietl n-au servit la nimic! Dac Otto nu-si corijeaz purtrile acum, va
fi prea trziu s se mai ndrepte vreodat; si apoi nimic nu mai poate fi fcut si se va
ndrepta rapid ctre propria-i ruin."6
Ludwig nsusi nu cunostea nimic despre boala fratelui; citea cu constiinciozitate de la un
cap la altul diversele rapoarte, dar credea cu naivitate c Otto se putea vindeca dac si
schimba comportamentul, n acest sens, i trimise mamei sale o scrisoare: I-am spus lui
Gietl s mearg si s-1 vad pe Otto la Hohenschwangau deoarece e absolut necesar s
duc o viat ordonat si s asculte de recomandrile medicilor; este deja aproape prea
trziu pentru c nu vrea pur si simplu s urmeze sfaturile doctorilor."7 Spre sfrsitul lui
octombrie, comportamentul lui Otto devenise complet imprevizibil, iar Ludwig se vzu
nevoit s accepte c boala fratelui era mai degrab de natur mental dect fizic, i relat
n acest fel mtusii sale Amalie, regina Greciei: Starea lui Otto este deplorabil. E pe
cale s ajung ntocmai ca mtusa Alexandra; sufer de o surescitare morbid a ntregului
sistem nervos care este de-a dreptul nspimnttoare."8
Declinul lui Otto surveni cu rapiditate; n 1872, fusese deja pus sub supraveghere strict.
Desi Ludwig continua s-si viziteze cu regularitate fratele, aceste prilejuf1 devenir
curnd o cazn cumplit, l gsea adesea stnd singur n bezn, refuznd s-si prseasc
ncperii6-Otto evita s se spele cu sptmnile, prul i atrna &
456
li
nebun
soioase peste fata scoflcit si nu putea fi deter-s se mbrace. Refuza s stea de vorb cu
Ludwig si si nchipuia deseori c auzea voci care-1 strigau, plngnd si tipnd pe cnd
Ludwig l privea cuprins de neputint. Fiecare vizit fcut lui Otto l zguduia sufleteste,
lsndu-1 nfricosat c s-ar putea ntmpla ca si el s cad victim acestei maladii.9
Spre sfrsitul lui 1872, situatia se agravase att de mult, nct Ludwig porunci ca fratele
su s fie tinut sub cheie la Nymphenburg, departe de privirile iscoditoare ale curtenilor
munchenezi. Otto se revolt c trebuia s stea nchis n camerele lui, scriindu-i: Avnd
n vedere c n-am fcut nimic ru, nimic nu te ndreptteste s m tratezi astfel. Am fost

constrns s suport ntemnitarea si sunt prizonier; tratamentul meu este degradant/'10

Sftuit n permanent de medici, Ludwig continu s-1 priveze pe fratele su de libertate.
Vizitele lui se rrir simtitor. Dup un asemenea prilej, i scrise reginei Mrie: Din
fericire, 1-am gsit pe Otto mai putin irascibil dect m asteptam. Nu-i place totusi s
ias la plimbare si nc pretinde c are furuncule pe picioare. Pe cnd ne plimbam cu
trsura, nu contenea s-si ngroape capul n palme - nu m privea drept n fat si
rspundea la salut mult prea trziu dup ce oamenii respectivi trecuser deja."11
In 1873, doctorul Gietl fu nlocuit cu un psihiatru speClalizat, medicul Bernhard von Gudden, care conducea
Un sanatoriu pentru alienati situat n apropiere de
yWnchen. n luna august a aceluiasi an, Otto se altur
ratelui si mamei sale la Hohenschwangau ca s paricipe la srbtorirea zilei de nastere a lui Ludwig, iar
ctorul Gudden se dovedi destul de lipsit de tact s
457
soseasc acolo chiar n toiul festivittilor pentru a-i prezenta regelui raportul despre starea
de sntate a printului. Dup ce-1 citi, Ludwig nu mai avu nici o ndoial c fratele su
era incurabil; Otto fu expediat n grab napoi la Nymphenburg. Dar orict de mult se
strduia regele s tinuiasc boala fratelui, comportamentul lui Otto i zdrnicea toate
eforturile, n 1875, diplomatul britanic nsrcinat cu afaceri la Miinchen, sir Robert
Morier, ntocmi un raport pentru ministerul afacerilor externe din Londra despre motivele
amnrii unei vizite oficiale ce trebuia s fie fcut reginei Victoria de ctre printul Otto:
Starea de sntate i s-a nruttit n decursul ultimei luni si n tot orasul nu se vorbeste
dect despre escalad ... cu prilejul festivittilor Corpus Christi* desfsurate cu trei zile
n urm. Regele, care s-a suprat pe Biseric, a refuzat s ia parte la srbtoarea religioas
sau s-i ngduie Printului s asiste. Acest lucru pare s fi tulburat mintea Printului Otto
(ale crui halucinatii au luat n ultimul timp o ntorstur mistic) si, tocmai cnd
procesiunea intra n Catedral, ptrunse prin mijlocul cordonului de soldati nsiruiti pe
strad, se npusti nuntru (nvesmntat ntr-o jachet de vntoare, treaz de-a binelea) si
se arunc pe treptele altarului chiar n fata Arhiepiscopului care oficia sfnta liturghie si
ncepu cu glas tare s-si mrturiseasc pcatele spre a obtine iertarea lor. l transportar
cu mare greutate n sacristie si l aduser acolo ntr-o stare de spirit mai linistit."1
Nymphenburg nu se dovedise a fi destul de ndepf'
* Corpus Christi - Joia Verde, a noua joi dup Pastele catolic &;Vi 458
nebun
tat pentru a preveni asemenea manifestri de surescitare intens si Ludwig se vzu fortat
s ia msuri mai drastice. La sfatul doctorului Gudden, printul fu consemnat n
Furstenreid, un castel retras, situat la mare deprtare de curtea miinchenez. Pe 15 iunie
1876, Otto fu exclus din armata bavarez, iar la sfrsitul lui 1878, medicii declarar n
cele din urm c sufer de dement.
Comportamentul lui Otto se degrada cu trecerea anilor. Viata sa de exilat n Fursteinreid
era un cosmar: urlete prelungi si tiuitoare rzbteau din ncperile sale la orice or din zi
si din noapte si pn la urm trebui ca peretii s fie capitonati cu un strat izolator, fiindc
se pocnise de repetate ori cu capul de ei. n momentele mai linistite, si petrecea timpul
amuzndu-se cu jucriile trimise de Ludwig si, mai trziu, de guvernul bavarez. Cnd

mnca, si sfsia hrana cu degetele, ca un animal slbatic, si petrecu restul zilelor nchis
acolo, zdrobind muste pe geamul ferestrelor si cufundndu-se si mai mult n abisurile
nebuniei.13
Ludwig se simtea pustiit de boala fratelui su. Desi cei doi nu fuseser niciodat n relatii
foarte strnse, dementa galopant a lui Otto l ngrozea pe rege. Teama c si el era expus
aceleiasi alienatii mintale ereditare ncepu s-1 tortureze, n rarele mprejurri cnd se
nftisa la curtea regal, prezentndu-se n fata supusilor si, simtea c toti l privesc fix,
susotindu-si n ascuns prin colturi, comparndu-1 cu fratele nebun.
Regele ncepu s manifeste pentru prima dat simp-torne diagnosticate ulterior ca fiind
caracteristice unei Deficiente mintale serioase, curnd dup srbtorirea sale de nastere n
1875, cnd mplinea treizeci de ani. timpul anchetei guvernamentale pentru stabilirea
459
strii de sntate psihic a regelui, povesti amnuntite despre excesele si extravagantele
sale, strnse cu grij si relatate de slujitori si de personalul de serviciu, au alctuit treptattreptat un dosar aparent irefutabil cu dovezi ale nebuniei lui Ludwig. Istorisirile despre
obiceiurile sale stranii devenir legendare. Unul dintre servitorii lui declar c regele n
ultimii ani de viat:
nu ngduia ca absolut nimeni s fie de fat cnd mnca. Totusi, mesele de prnz si de
sear trebuiau s fie totdeauna pregtite pentru trei sau patru persoane, astfel nct, desi
Regele se ospta mereu singur, s nu se simt stingher. Se credea n compania lui
Ludovic al XlV-lea si a lui Ludovic al XV-lea, precum si a favoritelor acestora, Madame
de Maintenan si Madame de Pompa-dour, si din cnd n cnd chiar ntretinea conversatii
cu ei, ca si cum ar fi fost ntr-adevr musafiri la mas."14
Manierele lui Ludwig n timpul mesei lsau mult de dorit. Servitorii povestir mai trziu
despre modul su de a mnca neglijent, revolttor, dezgusttor... Maiestatea Sa si
mprosca hainele cu sos de friptur si buctele de legume."15
S-ar prea c Ludwig nutrea o dragoste ciudat si mult mil pentru animale. Odat, si
invit iapa preferat, botezat Cosa Rara, s i se alture la o cin festiv, compus din
sup, peste, friptur de porc si vinuri alese, toate felurile de mncare fiind servite n
portelanurile pretioase ale Wittlesbachilor. n mod firesc, Cosa Rara reactiona rsturnnd
masa si sprgnd toate farfuriile si platourile scumpe, ntr-o alt mprejurare, un tap alpir1
nvli n chioscul maur de la Linderhof si se apuc sa loveasc n oglinzi cu coarnele.
Cnd slujitorii ncercar s alunge animalul, Ludwig le strig: Lsati-1 n pace. Cel
putin, el nu m minte!"16
.,- ,j460
Degete nebun
Cultul su obsedant pentru Bourboni cpt forme bizare: n plus fat de oaspetii
imaginari la mas, Ludwig o idolatriza pe Mria Antoaneta. La Linderhof, i ridic fostei
regine a Frantei o statuie si de fiecare dat cnd trecea pe lng ea, si scotea plria,
saluta cu o plecciune si i dezmierda chipul cioplit n marmur. O alt coloan nltat la
Linderhof avea o semnificatie special ntruct, de cte ori se plimba pe acolo, regele se
oprea n loc fr exceptie si acoperea stlpul de piatr cu srutri.17
nc si mai grav dect att era modul confirmat prin declaratiile martorilor de a-si trata
servitorii. Dac se ntmpla ca unul dintre ei s se ntlneasc nas n nas cu regele pe
coridoarele vreunui castel, trebuia imediat s-si abat privirea n alt directie si s se

ncline pn la pmnt. Odat, Ludwig l surprinse pe valetul su, Mayr, privindu-1 tint
din greseal; dup aceea, valetul fu pedepsit s-si acopere capul cu o glug neagr timp
de peste un an. Trebuie s poarte o masc neagr, astfel nct s nu-i vd fata criminal",
explicase Ludwig.18 Slujitorii care l ofensau ntr-un fel sau altul primeau deseori cele
mai incredibile sanctiuni. Cuprins de mnie, Ludwig poruncea ca servitorul s fie biciuit,
jupuit de viu sau executat.
Unul dintre exemple, consemnat n investigatiile guvernului, sun dup cum urmeaz:
/,Netrebnicul nu merit s mai rmn n viat. Pe lng alte delicte, a avut nerusinarea
(si stia de mult Vrerne c i e strict interzis) s ridice privirea si s pr-Seasc ncperea
msurndu-m de sus. Trebuie s fie tinut sub clci pentru un timp (n-o s pteasc
nimic) si lovit cu putere cu capul de pereti. Trei zile de-acum
461
ncolo, ori de cte ori se afl n Prezenta Mea, trebuie s ngenuncheze pn cnd atinge
cu crestetul podeaua... si s stea n genunchi pn cnd i dau permisiunea s se ridice;
trebuie s i se vre acest lucru n cap prin exercitii repetate si severe. Timp de trei ore n
fiecare dintre aceste trei zile, cnd este ntemnitat, minile trebuie sa-i fie legate pentru a
se supune cu umilint, altminteri s-a isprvit cu el si viata i se va transforma ntr-o
continu suferint."19
Totusi, lsnd la o parte ciudtenia lor, ordinele excentrice date de Ludwig cu privire la
servitorii si si la altii din jur par s-i trdeze mai degrab natura autocratic si nevoia
presant de a-si exercita controlul absolut asupra celorlalti, dect manifestrile de
adevrat nebunie. Ludwig era nclinat s exagereze mai ales atunci cnd se nfuria. Firea
sa impetuoas se exprima din ce n ce mai des prin astfel de declaratii furibunde.
Diferitele sale ordine ca slujitorii s fie nchisi n temnit sau jupuiti de vii nu pot fi luate
cu sigurant ad litteram deoarece Ludwig nsusi nu se asteptase niciodat s-i fie
ndeplinite n sens, strict si, n orice caz, nu pruse nicicnd deranjat s descopere c
valetul sau lacheul ofensator si vedea n liniste de treburile obisnuite chiar a doua zi dup
ce primise o atare pedeaps exagerat.
Cu toate acestea, s-ar fi putut ntmpla uneori ca Ludwig s fi abuzat din punct de vedere
fizic de servitorii si. n cea mai mare parte, aceste acte de maltratare s-au rezumat la
lovituri de picior si plesnituri peste fat, ns exist de fapt dovezi ntr-un singur caz c
regele a depsit orice msur. Un clret tnr care nsotea caleasca regal, pe nume
Rothenanger, comise o indiscreti6 minor, iar Ludwig l btu si-1 izbi cu piciorul att de
462
:
nebun
tare, nct unul dintre colegii si trebui s-i sar n ajutor, n decurs de un an, Rothenanger
se stinse din viat gi se bnui c numeroasele leziuni interne cptate ca urmare a
loviturilor aplicate de rege contribuiser la decesul su prematur.20
Ludwig suferea adesea de halucinatii. Servitorii, intrnd ntr-o ncpere, l gseau n
repetate rnduri ntretinnd o conversatie cu nimeni altcineva dect cu sine nsusi. Credea
de multe ori c aude un zgomot sau glasuri n camerele nvecinate, cnd de fapt acolo nu
se gsea nimeni, n timpul unei cine, Ludwig i porunci lui Mayr s pun deoparte un
cutit. Dar valetul obiect, spunndu-i c nu exist nici un astfel de cutit pe mas. Pi,
trebuie s fie unul acolo!", protest Ludwig. Unde 1-ai pus? De ce 1-ai luat? Pune-1

imediat la loc!"21
Mayr depuse mrturie mai trziu despre agravarea strii de sntate mental a regelui. El
afirm sub prestare de jurmnt:
Maiestatea Sa si pierdea cteodat controlul asupra membrelor inferioare, fiind capabil
la mnie s execute un soi de dans demonic, dezmtat, nspimnttor, zgl-tindu-si
bratele prin aer ca un slbatic. Neavnd altceva mai bun de fcut, sttea cteodat ore n
sir nvrtin-du-si pe degete o suvit de pr sau netezind-o cu pieptenele."22
In afar de tratamentul aspru la care-si supunea servitorii, Ludwig si concentra gndurile
si asupra nlturrii celor pe care-i considera inamici. Odat, i porunci hu
Hesselschwerdt, intendentul general al grajdurilor regale, s cltoreasc spre Italia si s
recruteze de acolo Cativa asasini, care urmau s-1 rpeasc pe printul mostenitor prusac.
Dup cum declar Ludwig, prizonierul
463
trebuia apoi s fie tintuit n lanturi si tinut ntr-o pester, hrnit doar cu pine si ap,
torturat, dar nu ucis de-a binelea".23
Migrenele violente si durerile de dinti suferite de Ludwig l smulgeau din pat, iar cnd
izbutea n cele din urm s atipeasc, cdea ntr-o stare de amorteal trectoare dup ce se
ndopa cu narcotice. Avea cosmaruri cumplite, ntr-o anume mprejurare, i mrturisi lui
Hornig: Am visat c sprgeam o can mare plin cu ap n capul Reginei, trnd-o de
pr pe pmnt si tropind pe pieptul ei." Iar lui Ziegler i relat: Am visat c eram n
cripta de la Theatinerkirche si c l scoteam pe Regele Max din sicriu si-i trgeam palme
peste fat."24
Se nsirau povesti fantastice despre faimoasele plimbri fcute de Ludwig la miezul
noptii. Slujitorii sustinur ulterior c insista deseori s se opreasc si s mnnce n toiul
unui viscol, spunndu-le c se gseau de fapt ntr-o statiune de var asezat pe trmul
oceanului sub razele fierbinti de soare, n aceste plimbri nocturne, se nvesmnta uneori
ca Ludovic al XlV-lea si purta, pe cnd strbtea pdurile ntunecate, coroana si sceptrul,
nsemne ale autorittii supreme, care i se aduseser la ordin din trezoreria miinchenez. n
vreme ce guvernul bavarez tindea s priveasc aceste incidente ca semne evidente ale
pretinsei nebunii care-1 atinsese pe rege, ele par mai degrab s vdeasc ncercrile
disperate de a tri numai potrivit propriei viziuni despre realitate; la fel ca si cursele
clare desfsurate pn-n zori n jurul manejului de la scoala regal de clrie din
Miinchen, aceste manifestri nu demonstreaz dementa regelui, ci imaginatia lui
debordant. Este foarte putin probabil ca j Ludwig s fi crezut vreodat n ceea ce spunea,
asa cur
464
Wefe nebun
ar sugera o interpretare literal. Deplina sa desftare s scruteze chipurile buimcite si
perplexe ale curtenilor, cnd se confruntau cu astfel de afirmatii, n-ar trebui s fie
subestimat cnd analizm un asemenea comportament, e adevrat, iesit din comun.
Cea mai mare parte a acestor acuzatii proveneau de la servitori ale cror veracitate si
probitate mai ales sunt puse sub semnul ndoielii. Cei mai multi dintre ei erau mituiti sau
corupti de agenti care actionau n numele regimului Lutz, depozitiile lor umplute cu cele
mai monstruoase elucubratii sustinnd o sentint predeterminat de alienatie mintal. Ca
atare, trebuie s fie tratati cu scepticism, desi ctiva au fost chestionati de biografii

regelui.
n contrapondere la aceste alegatii, se cuvine s lum de asemenea n considerare si
mrturiile altor slujitori, nu putini la numr, care n-au remarcat nimic neobisnuit.
Alfonso Welcker, care a servit ca valet n casa regal timp de multi ani, a declarat
ulterior: N-am putut observa nici un semn al pretinsei boli psihice de care suferea
Regele. Nici n-am putut s percep vreo schimbare anormal. Am stat mereu n preajma
Regelui. L-am ajutat s se mbrace si 1-am servit la mas. Vorbea cu mine adeseori.
Regele n-a manifestat niciodat vreun semn de alienatie mintal."25 Iar Fritz Schwegler,
alt servitor si clret care nsotea caleasca regal, depuse urmtoarea mrturie:
n ultimele sale zile de viat, mi s-au repartizat ade-Seori sarcini n slujba personal a
Regelui si nu pot s spun dect c era un stpn bun si drept. Desi cteodat Se enerva si
ne mustra cnd cineva fcea vreo greseal, i trecea de obicei repede dup ce-si vrsa
ndul. Eu nsumi n-am auzit niciodat sau n-am vzut s se
465
fi dat vreun ordin nebunesc, cum ar fi de pild bti puternice n us pentru permisiunea
de a intra, plecciuni pn la pmnt si trri pe podea, purtarea mstilor negre si asa mai
departe. Colegul meu Mayr, care a nsirat mai trziu attea vorbe rele despre Rege, mi
povestea pe atunci deseori despre Suveran. Dac lucrurile declarate de el s-ar fi ntmplat
cu adevrat, mi-ar fi spus cu sigurant mult mai devreme. Din contr! Am rmas adesea
surprins ct de calm si de potolit era Regele n ultimele zile de viat, cnd trebuie s fi
nteles imensitatea trdrii sale si a uneltirilor potrivnice."26
De bun seam, Ludwig afisa o excentricitate latent, care prea s fie o trstur
caracteristic anumitor membri ai familiei Wittelsbach grevat de perpetuarea prin
cstorii ntre rude de snge. Dar extravaganta nu echivaleaz cu dementa. Nu ncape
ns ndoial c Ludwig avea gusturi fistichii, iesind din limitele obisnuitului; totusi,
gradele n care se manifesta se diferentiau n mare msur n decursul ultimilor zece ani
de domnie. De pild, chiar si n zilele cele mai ntunecate ale puciului ntreprins de
guvern mpotriva lui, cnd Ludwig se lsase efectiv prad fanteziilor sale si universului
plsmuit unde putea porunci ca servitorii s fie biciuiti sau jupuiti de vii, era totusi n
stare s poarte o conversatie extrem de lucid si s compun scrisori uzuale n aprarea
pozitiei sale.
Cu toate c grupul de medici autorizati de guvern l declarar ulterior pe rege nebun,
acestia nu-1 examinar niciodat personal. Numai un singur psihiatru specializat l
consultase pe Ludwig. n 1884, familia regal/ preocupat de zvonurile alarmiste despre
comportamef1" tul bizar al regelui, l trimise de urgent pe Franz Kan/
nebun
medic specialist n boli psihice, s-1 cerceteze amnuntit pe Ludwig si s-i pun
diagnosticul. Karl se ddu drept doctor obisnuit si-si petrecu cteva ore cu regele; l gsi
perfect normal si n deplintatea faculttilor mintale.27 S-ar putea ca Ludwig, predispus
la maladii ereditare, s fi fost nrurit de mostenirea genetic a familiei, dar rmase pn
la sfrsitul vietii n stare s actioneze normal n conditii de presiune. Prin urmare,
problema pretinsei nebunii ar trebui s fie pus mai degrab n termenii gradelor de
excentricitate dect n cei ai alienatiei mintale complete.
Unele dintre simptomele lui Ludwig au fost descrise ca manifestri ale consumului de
narcotice. Ludwig a suferit aproape toat viata de migrene si dureri de dinti, iar medicii

curtii regale tratau n mod obisnuit asemenea indispozitii cu doze de cloroform, n pozitia
sa, regele avea fr ndoial acces si la alte droguri, ca de pild opiu si laudanum, si nu
este lipsit de temei s presupunem c le-ar fi putut folosi ca s-si aline suferinta.
Utilizarea frecvent a acestor substante toxice produce halucinatii, stri bruste de euforie
si accese de furie inexplicabile, exact simptomele prezentate ulterior drept semnificative
pentru dement.28
Comisia de medici si psihiatri desemnat de guvernul bavarez s diagnosticheze boala lui
Ludwig afirm c acesta suferea de dement mostenit ereditar. Dar era oare corect? La
nouzeci de ani dup moartea regelui, 1111 doctor german pe nume Christoph Biermann,
propuse 0 nou teorie senzational, ntr-un articol publicat n revista medical Deutsches
Arzteblatt", Biermann , rgurnenta c toate constatrile post-mortem indic fr
loial existenta unei boli organice a creierului" si con467
chise c aceasta fusese provocat de sifilis.29 n momentul cnd Ludwig se stinse din
viat, sifilisul era cunoscut ca o boal a sistemului nervos si se trata de obicei cu doze de
mercur si potasiu. Chiar si asa, maladia reprezenta un stigmat care, n epoca victorian de
o moralitate excesiv, mpiedica orice discutie deschis si sincer. Nu exist nici o
mentiune despre lues n raportul ntocmit la autopsia regelui, dar aceast omisiune nu este
ctusi de putin surprinztoare. Dac Ludwig ar fi suferit ntr-adevr de sifilis, nssi
natura acestei boli ar justifica de ce a rmas un secret medical. Exist totusi o oarecare
dovad ntr-o declaratie dat de Bohm, care relata:
Lucruri tinute n secret de mult vreme au fost ntr-o zi divulgate la timp de Secretarul
Curtii regale Klug la o partid de vntoare organizat de Baronul K. Nu m simt obligat
s repet aici detaliile care apartin cu adevrat antecedentelor medicale ale Regelui. Ele
formeaz totusi temeiul istoric pentru glumele malitioase care puteau fi auzite despre
acest subiect si par s justifice solicitarea adresat de Intendentul general al grajdurilor
regale ca investigatiile asupra bolii Regelui s nu includ relatiile sale sexuale."30
Aceste rnduri par s indice c natura bolii regelui era strns legat de trecutul su sexual.
Prin urmare, concluzia inevitabil este c Ludwig trebuie s fi suferit de o anumit boal
veneric infectioas care i-a atacat sis-, temui nervos, cel mai probabil de sifilis.
Dac Ludwig s-a mbolnvit de lues, e mai mult dect probabil s fi contractat infectia
veneric la un anuffii* moment nainte de a mplinirea vrstei de treizeci &e ani, n 1875.
Contaminarea s-a produs dup toate presu468
nebun
punerile prin contact homosexual. Majoritatea faptelor demonstreaz c Ludwig a nceput
s ntretin relatii intime abia dup esecul logodnei sale cu verisoara Sophie, n 1867.
Aceste dovezi sunt sustinute de nsemnrile din jurnalul su secret, nceput cu doi ani mai
trziu, n decembrie 1869. Presupunnd c a contractat infectia veneric la scurt timp
dup aceea, boala ar fi rmas n stare latent pentru o anumit perioad dup aparitia
primelor simptome. Dar trecerea timpului ngduie ca boala s se manifeste n toat
amploarea mcinnd treptat organismul uman, de la infectia initial pn la nceputurile
fazei tertiare, cnd se instaleaz tabesul si paralizia general progresiv.
Teoria referitoare la sifilis, sprijinit de unele dovezi existente n raportul despre autopsia
regelui si de probe secundare, inclusiv mrturisirile din jurnalul lui Ludwig, rspunde la

multe dintre ntrebrile tulburtoare ce nvluie ultimii si ani de viat, nainte de toate,
aceast teorie explic motivele izolrii lui Ludwig de societate si ale repulsiei fat de
viata de la curtea regal. Stigmatul social ngrozitor aplicat de aceast boal, cuplat cu
rusinea care trebuie s-1 fi mpovrat pe rege, l apsa n mod firesc, mbinndu-se cu
binecunoscuta predispozitie spre solitudine si determinndu-1 s se nchisteze n sine din
ce n ce mai mult. Acesti factori deslusesc de asemenea marea tain ce nconjoar ultimii
si ani de viat si ^ai ales sfera sexualittii sale. Prejudiciul pe care o atare dezvluire 1-ar
fi adus prestigiului familiei Wittelsbach si implicit tronului ntr-o Bavarie conservatoare
si catolic, ne el real sau nchipuit, ar fi putut prea bine s aib urept rezultat o
musamalizare de proportii, menit att sa apere amintirea regelui dup moarte, ct si s
asigure
469
stabilitatea coroanei. Asociate cu excentricitatea sa pronuntat si cu posibilul consum de
narcotice, asemenea simptome ar fi putut prea les"ne s treac drept dement. La urma
urmelor, se poate ntmpla pur si simplu ca scandalosul Rege Nebun s fi czut victim
unei serii de coincidente nefericite mpotriva crora era prea neputincios s lupte.
n 1886, cu putin timp naintea mortii sale, Ludwig l primi pe un autor american, Lew
Vanderpoole, si rspunse la acuzatiile ndreptate mpotriva lui, vorbe bntuitoare care
servesc n mod admirabil drept cuvnt de ncheiere cu privire la subiectul dementei
regelui.
Insultele m rnesc att de adnc nct m dezarmeaz, m doboar la pmnt si sunt
convins c m vor distruge ntr-o bun zi... Dac tot ce am citit si am vzut cu proprii mei
ochi m-a amgit, atunci o mare parte din ceea ce trece drept alienatie este de fapt
hipersensibilitate. S-a insinuat deseori n mod malitios si s-a afirmat ftis c sunt nebun.
Poate c sunt, dar m ndoiesc... Un nebun adevrat este, ca regul general, singurul care
nu-si recunoaste nebunia... Dac as fi poet, as putea s culeg laurii gloriei transpunnd
aceste lucruri n versuri. Dar natura nu m-a nzestrat cu har poetic, asa nct trebuie s
suport batjocura, dispretul si calomniile. Sunt numit nebun. Oare si Dumnezeu m va
considera la fel cnd m va chema la judecat naintea Lui?"31
470
p
35
Complotul
s*
In 1885, ntr-o zi de var nbusitoare, printul Luitpold al Bavariei l convoc de urgent
pe prim-ministrul Johann von Lutz, rugndu-1 struitor s se prezinte de ndat la palatul
su munchenez pentru a discuta despre nepotul su, regele. Om timid si retras, Luitpold
nu-si exprimase niciodat interesul fat de problemele politice ale zilei, desi convingerile
sale conservatoare se bucurau de popularitate n rndurile membrilor influentului Partid
al Patriotilor. Dar Luitpold ocupa o pozitie puternic: vrstnicul print se situa, prin
dementa lui Otto, pe locul al doilea n ordinea succesiunii la tronul bavarez, iar membrii
familiei Wittelsbach se bizuiau pe el s restabileasc un anumit grad de ordine n domnia
tumultuoas si imprevizibil a lui Ludwig al II-lea.
Trsura l transport pe Lutz pn n dreptul intrrii Principale, unde astepta un lacheu
mbrcat n livrea ca Sa-i anunte sosirea si s-1 nsoteasc pn n biroul prin--Ului. De

ndat ce primul ministru ptrunse n ncpere, ^uitpold nu-si irosi timpul. Pe cnd Lutz l
asculta n cere, printul i repet povestile scandaloase despre
471
rege care-i ajunser la ureche: excesele sale financiare, personalitatea flusturatic,
instabil si viata particular dubioas. De ce, l ntreb Luitpold, continua guvernul
bavarez s tolereze un asemenea comportament periculos? Prosperitatea trii si prestigiul
casei de Wittelsbach sufereau din ce n ce mai mult de pe urma nesbuintelor regelui,
declar printul. In interesul dinastiei regale, printul Luitpold l implor pe Lutz s ia n
cele din urm msuri oficiale mpotriva monarhului.1
Premierul asteptase de mult o asemenea convocare urgent; si petrecuse deja timp
berechet reflectnd la pozitia regelui si chibzuind n momentele critice, dac la nevoie,
guvernul bavarez putea ntreprinde ceva pentru a pune capt acestui comportament
excentric si inconstant. Cabinetul bavarez nu ducea lips de munitii n caz de necesitate,
ntruct Ludwig era vulnerabil dac se pornea atacul n trei directii: finantele sale
particulare, starea personal de sntate si nesocotirea ndatoririlor publice. Lutz
considera c fiecare dintre aceste trei aspecte i aducea dovezi suficiente pe baza crora
guvernul bavarez putea trece la actiune.
Afacerile financiare ale lui Ludwig aflate ntr-o complet ncurctur l interesau pe el
personal, dar ordonnd demnitarilor guvernamentali s-i obtin mprumuturi extravagante
si amenintndu-i cu demiterea daca ddeau gres, primejduia n fapt activitatea
nentrerupt a statului. Spectacolul ntristtor al unui monarh ce detinea puterea suprem
dat n judecat public de creditorii si expunea familia regal dispretului si batjocurii, iar
dac Lutz ajuta la adoptarea de ctre Landtag a unui proiect de lege special menit s
asigure regeH11 fonduri suplimentare, se temea c stabilea astfel un
472
cedent periculos. Primul ministru nu putea garanta c Ludwig nu avea s toace pur si
simplu sumele de bani pentru alte proiecte de constructie, ajungnd n aceeasi situatie
financiar n decurs de un an sau cel mult doi. Si Lutz cu att mai putin nu dorea s joace
rolul de rufctor n chestiunea fondurilor regelui; dac lui Ludwig i se intenta proces de
ctre creditori, urma aproape cu sigurant s se ridice ntrebri despre motivele pentru
care guvernul bavarez nu ntreprinsese absolut nimic pentru a evita scandalul. Unicul
mod n care Lutz putea preveni orice complicatie era s-1 nlture pe rege de la domnie
nainte de izbucnirea scandalului.
Conform constitutiei bavareze din 1818, regenta putea fi instituit numai dac monarhul
ce-si exercita prerogativele era declarat instabil din punct de vedere mental. Pe baza
informatiilor furnizate primului ministru, strecurate n biroul su prin intermediul unei
retele de spioni infiltrati n casa regal, Lutz socotea c putea fi ntocmit un dosar
concludent cu probe adiacente n favoarea faptului c regele nu mai era considerat apt s
conduc. Nu conta ctusi de putin pentru primul ministru dac Ludwig era cu adevrat
nebun sau nu; pentru a actiona mpotriva regelui, lui Lutz nu-i trebuiau dect aparenta de
alienatie mintal si un certificat medical care s-i serveasc drept sprijin.
Cea mai puternic munitie de care dispunea premierul n lupta mpotriva regelui punea n
joc statutul constitutional al lui Ludwig. Regele svrsise culpa de a h ignorat ndatoririle
regale ani de-a rndul; dup rz-

iul franco-prusac, si abandonase aproape cu totul Prerogativele politice n favoarea

izolrii. Nu-si mai obligatiile de monarh constitutional, refuzn473
du-i primului ministru dreptul de a se consulta periodic si tete--tete asupra problemelor
importante la ordinea zilei. Documentele oficiale, trimise prin curieri la castelele regale,
erau lsate s se ngrmdeasc pe biroul lui Ludwig si s zac sptmni n sir. Cu
aceste dovezi, guvernul bavarez considera c avea la ndemn suficiente temeiuri pentru
a transpune n realitate ndeprtarea regelui.
ntrevederea urgent a printului Luitpold cu primul ministru l convinse pe acesta din
urm c nu ntmpina nici o mpotrivire din partea familiei Wittelsbach dac scpa tara de
regele stingheritor. Membrii familiei regale preau s fie mai putin preocupati de
practicile politice ndoielnice ale lui Ludwig dect de prejudiciile perceptibile pe care
prezenta sa continu pe tronul bavarez le aducea prestigiului monarhiei. Prin prsirea
capitalei si neglijarea ndatoririlor ceremoniale de suveran, Ludwig reusise s si-i
nstrineze pe multi membri influenti ai curtii si ai societtii mondene miin cheneze. Nu
ncerca s-si ascund dispretul pentru aristocrati, iar acestia, la rndul lor, nu se simteau
loiali ft de rege. Astfel de resentimente dunau n mod limpede dinastiei si, atta vreme
ct Ludwig continua s domneasc, existau prea putine sanse ca aceast animozitate s
dispar. Desi majoritatea populatiei bavareze, inclusiv tranii si locuitorii micilor orase, l
stimau n mod deosebit pe rege, un atare sprijin provincial nu conta prea -mult n
Miinchen, mai ales ntr-un moment cnd tara nssi se confrunta cu un viitor nesigur n
reiati6 cu noul imperiu german.
Cheltuielile exorbitante fcute de Ludwig i nelinistea11 familia. Cu toate c regele nu
ntrebuinta veniturile sta"
474
fygele nebun
pentru construirea castelelor sale, mprumut totusi n repetate rnduri bani n contul
listei civile personale, pn cnd datoriile lui se cifrar la 14 milioane de mrci. Nefiind
n stare s obtin subventii suplimentare din partea guvernului bavarez, Ludwig apelase
la alti monarhi pentru a contracta mprumuturi personale; posibilitatea ca succesorul su
la tron s-si petreac toti anii de domnie achitnd datoriile, fie ctre detestatul Kaizer, fie
ctre sultanul Turciei, era foarte real. Nici unul dintre membrii familiei regale nu dorea
ctusi de putin s vad monarhia mpins la ruin si faliment de extravaganta
necontrolat a suveranului.
Lutz si Luitpold formau o pereche bizara; printul cu vederi conservatoare nu fcea un
secret din aversiunea pentru ntrirea legturilor cu Prusia, problem care constituia
punctul central al politicii duse de regimul Lutz. si totusi Lutz era cel care detinea puteri
depline n guvernul bavarez; Luitpold intrase n complot ca s salveze dinastia de la ruin
financiar si de la oprobriu public, si nu narmat cu o ordine de zi politic. Printul si
primul ministru purtar lungi discutii n cursul crora cei doi czur de acord asupra
scopurilor finale: Luitpold urma s-si asume regenta si s restabileasc prestigiul casei de
Wittelsbach; drept rsplat, i garanta lui Lutz pstrarea functiei de premier si
supravietuirea durabil a guvernului su. Consolidndu-si astfel puterea, Lutz l asigur
pe Luitpold c guvernul bavarez avea s plteasc datoriile contractate de Ludwig si s
rentroneze ordinea n lista civil.

Planurile pentru lovitura de stat progresau foarte ^cet. Discretia era vital; pericolele
pndeau la tot pasul sJ exista posibilitatea real s izbucneasc un rzboi civil
475
dac afacerea nu se termina rapid si n mod satisfctor, n pofida dificulttilor financiare
si a vietii personale stranii, Ludwig rmsese extrem de popular printre oamenii de rnd.
Membrii guvernului si ai curtii miin-cheneze nu manifestau devotament fat de monarh,
dar nici nu-si puteau permite s nstrineze milioanele de bavarezi care erau nc loiali
regelui.
si totusi, cei doi conspiratori trebuir s-i destinuie uneltirea secret unui om care nu era
de origine bavarez, si anume Bismarck. n ciuda pozitiei preeminente detinute de
Bavaria n cadrul celui de-al doilea Reich, tara nu era destul de independent spre a-1
nltura pe rege fr s se consulte mai nti cu Prusia, n acest scop, Lutz l instrui pe
contele Lerchenfeld, ambasadorul bavarez la Berlin, s-i cear o audient cancelarului
Bismarck si s-1 informeze despre decizia cabinetului. Lerchenfeld trimise un raport
oficial la Miinchen:
"I-am explicat pe scurt cancelarului imperial c starea de sntate mental a Regelui nu
ngduie ca guvernarea trii s fie lsat mai departe n minile sale. I-am semnalat c,
desi problema financiar impulsionase asumarea unei solutii rapide, aceasta constituia n
sine un considerent secundar n comparatie cu alte motive mai triste. I-am descris starea
de spirit din tar si i-am argumentat imposibilitatea unui regim solid ornduit sub
crmuirea Regelui. I-am spus Printului c persoana urmtoare n ordinea succesiunii la
tron, n ntelegere cu ministrii guvernului, hotrse ca tara s nu mai fie expus
pericolelor incalculabile. Lucrurile depsiser orice limit n Bavaria."2
Bismarck ascult n tcere n timp ce Lerchenfeld u schita plnuita lovitur de stat.
Cancelarul declar ca
l
l
detronarea fortat a regelui reprezenta o problem de politic intern bavarez si, ca
atare, Prusia nu intentiona s intervin n nici un fel de ndat ce actiunea ncepea. Astfel
reasigurat, Lutz si nteti eforturile pentru a-1 rsturna de la putere pe Ludwig al II-lea.
Pe 23 martie 1886, primul ministru se ntlni cu doctorul Bernhard von Gudden, n vrst
de saizeci si unu de ani, profesor de psihiatrie la Universitatea din Miinchen si distins
specialist n boli psihice. Acesta fusese membru al comisiei de medici nsrcinati cu
ngrijirea lui Otto, fratele lui Ludwig, si n aceast calitate se consultase mai nainte cu
regele prin rapoarte si ntrevederi personale. Primul ministru Lutz i ceru n mod oficial
lui Gudden s cntreasc toate probele referitoare la alie-natia mintal a regelui - dovezi
pe care Lutz urma s i le furnizeze.
Problema strii de spirit a regelui deveni astfel raison d'etre* oficial pentru detronarea
sa, modalitatea cea mai simpl si mai convenabil prin care Ludwig putea fi nlturat de
la domnie. Cci, n ciuda nepsrii fat de ndatoririle regale si a necazurilor financiare,
nici unul dintre acesti doi factori nu reprezenta o conditie permanent. Amenintat cu
alungarea de pe tron din aceste motive, era totdeauna posibil ca regele s-si corecteze
comportamentul care devia de la normele stabilite. Guvernul bavareze si familia
Wittelsbach nu vroiau s riste; de ndat ce planul pentru lovitura de stat se punea n

Practic, era imperios necesar att pentru Lutz, ct si Pentru Luitpold ca acesta s ajung
la un deznodmnt
d'etre (Ib. Fr.) - ratiunea de a fi
477
fericit. Prin urmare, un certificat de alienatie mintal rezolva n mod categoric dilema:
regelui nu-i mai rmnea nici un drept de apel o dat ce se emitea un asemenea act
oficial.
Gudden urma s redacteze un raport de evaluare asupra snttii mentale a lui Ludwig al
II-lea, pe baza cruia guvernul bavarez putea s actioneze n mod legal pentru detronarea
regelui. Acest document, denumit "rztliches Gutachten"*, continea toate dovezile
strnse de Lutz si de oamenii si. nssi natura acestui document, precum si concluziile
trase, erau n mod inerent viciate si deci nevalabile, fiind elaborate numai pentru a
satisface o idee preconceput despre starea de sntate mental a regelui. Orice prob
care s sprijine clar aceast judecat final era pur si simplu ignorat. Gudden fusese
angajat anume de primul ministru ca s ntocmeasc un act medical prin care s se
declare n mod public dementa regelui; nu se asteptase ctusi de putin din partea
doctorului s includ alte constatri contrare acestei preri admise nainte, fr nici o
cercetare, sau s formuleze o concluzie diferit.
Cel mai serios viciu de form al acestui document, atrgnd dup sine nulitatea lui, era c
reprezenta o evaluare medical a deficientei mintale a regelui fr ca Gudden si colegii
lui s-1 fi examinat vreodat pe pacient n persoan. Ludwig fu declarat nebun fr sa
beneficieze de un diagnostic exact. Astfel de tactici machiavelice erau n mod limpede
neaprat necesare guvernului bavarez pentru obtinerea acestei declaratii/
* rztliches Gutachten (Ib. Germ.) - expertiz medical 478
nebun
era foarte putin probabil ca Ludwig s coopereze CU o comisie mputernicit exclusiv s1 gseasc dement. Lipsa de standarde etice, neuzitate nici de guvern, nici de Gudden si
ceilalti medici, discrediteaz orice grunte de adevr pe care rztliches Gutachten 1-ar fi
putut contine. Documentul se baza n mare msur pe depozitiile verbale fcute de fostii
servitori si grjdari care atestaser ca martori, n temeiul propriei experiente,
comportamentul regelui de-a lungul unei ntinse perioade de timp. n momentul n care
Gutachten era ticluit, Ludwig al Il-lea se mpresura fr s-si dea seama de spioni
angajati si pltiti de guvernul bavarez si probabil de Prusia; multi dintre acesti slujitori
sterpeleau cu ndemnare din cosurile de hrtii ale regelui notite incrimi-nante sau
frnturi de scrisori pe care apoi le furisau prin contraband n biroul lui Lutz din
Mtinchen. Se poate ntmpla ca unele dintre mrturii s fi fost obtinute prin mijloace de
coercitie; cu sigurant c o mare parte dintre ele fuseser depuse abia dup ce contele
Maximilian von Holnstein, actionnd n numele primului ministru, le oferise membrilor
casei regale substantiale sume de bani pentru depozitiile sub jurmnt care contribuiser
la instrumentarea cazului. Astfel, mrturie dup mrturie, alegatiile cu privire la nebunia
regelui rsuflau pn la Lutz: povesti despre plimbrile cu sania fcute de Ludwig n
miez de noapte, extravagante financiare, viata nocturn, obiceiurile stranii n timpul
meselor, conversatiile imaginare, precum si relatri despre tratamentul aspru la care-si
supunea servitorii si ordinele autocratice date pentru pedepsirea lor. Fr ndoial c
unele dintre aeste istorisiri erau adevrate sau cel putin contineau Un smbure de adevr.

Dar grosul dovezilor, obtinute

479
prin mituire si prin alte metode ilicite de la oameni cu un caracter ndoielnic, pare s fi
fost fie nscocit n mod deliberat, fie exagerate peste msur pentru a sustine cauza
guvernului.
Nu se ncerc nici s fie chestionati acei membri ai casei regale care contestau concluzia
c regele suferea de o boal psihic. Aghiotantii si, contele Durckheim si Ludwig von
Burkel refuzar s colaboreze cu comisia pe motivul c regele era perfect sntos si c
guvernul actiona ntr-o manier duplicitar si perfid. Ultimul secretar de cabinet al lui
Ludwig, N. Schneider, ntocmise un dosar continnd aproape trei sute de note si scrisori
redactate de rege, dintre care nici una nu demonstra simp-tomele bolii sale. Schneider i
contact att pe Holnstein, ct si pe Lutz de ndat ce afl c se strng probe si astept ssi expun argumentele, dar n-a fost niciodat chemat s depun mrturie n favoarea
regelui3. Baronul von und zu Franckenstein avu de asemenea ntrevederi cu ctiva
membri ai cabinetului, prilej cu care protest mpotriva deciziei luate de primul ministru.
Ludwig al II-lea, declar el, nu era nebun, ci mai degrab poseda o imaginatie descris ca
fiind nelimitat de impresionabil. Fireste c nici Franckenstein nu fu chemat ca martor.4
Pe l iunie, printul Luitpold i trimise urmtoarea scrisoare lui Ziegler:
"Dup cum stiti, boala evident a Maiesttii Sale Regele a adus tara ntr-o situatie foarte
trist si primejdioas, asa nct cred c e de datoria mea s chibzuiesc la luarea unor
msuri, n conformitate cu Constitutia/ care s garanteze continuitatea Guvernului, n
acest scop, este absolut necesar s se contureze pe ct posibil o imagine exact a strii
mentale a Maiesttii Sale Rege*6'
480
[eeele nebun
ntruct ati fost mult vreme n anturajul Maiesttii Sale, ar trebui s fiti n situatia de a
dezvlui fapte demne de ncredere care s fie apreciate ca dovezi psihologice si prin
urmare v cer s-mi naintati un memorandum cu observatiile pe care le aveti de fcut n
aceast privint."5
Cu un asemenea ndemn regesc, se accelera ritmul de lucru la fabricarea documentului.
Luni, pe 7 iunie, Gudden i examina pe Welcker si pe Hesselschwerdt. n dimineata
urmtoare, cei patru medici din comisie -Gudden, ginerele su, Hubert Grashey, si
doctorii I. Hagen si J. Hubrich - se ntlnir si revizuir toate dovezile strnse. Ei czur
de acord c pe baza acestor probe nu era necesar s-1 supun unui examen medical pe
pacientul lor. Concluziile acestora fur consemnate n Gutachten.
"Faculttile intelectuale ale Maiesttii Sale sunt subminate ntr-o msur att de mare
nct i lipseste puterea de judecat sntoas, iar gndirea sa este n contradictie total cu
realitatea... Stpnit de iluzia c detine prisos de puteri absolute si ndeprtat de mediul
social prin autoizolare, bjbie ca un orb fr cluz pe marginea unei prpstii."6
Dup aceast formulare extrem de melodramatic, Gutachten se sfrsea cu urmtoarele
trei puncte de vedere:
1. Maiestatea Sa se afl ntr-o stare foarte avansat de tulburare mental, suferind de o
boal psihic binecunoscut medicilor alienisti sub numele de paranoia.
2. Datorit acestei forme de maladie, care s-a dez-voltat treptat si continuu de-a lungul
unui numr de ani/ Maiestatea Sa trebuie s fie declarat incurabil, dete-rirarea

nentrerupt a faculttilor sale mentale fiind aProape sigur.

481
3. Din pricina naturii acestei boli, actele de liber voint din partea Maiesttii Sale devin
imposibile, n consecint, Maiestea Sa trebuie s fie considerat ca incapabil s-si mai
exercite prerogativele de guvernare; iar aceast incapacitate va dura nu numai un an de
acum ncolo, ci pentru tot restul vietii sale."7
Acest ultim punct referitor la perioada de timp n care se putea presupune c regele urma
s fie suferind rspundea direct unui articol precis din constitutia bavarez care stipula
conditiile nlturrii monarhului n eventualitatea unei incapacitti de a domni pe o durat
mai mare de un an. Fr s fi beneficiat de o examinare medical si de un diagnostic clar,
este greu de spus cum au ajuns Gudden si asociatii si la o concluzie att de anti-cipativ
si de zdrobitoare. Documentul nu lsa nici umbr de ndoial c, dup prerea guvernului
bavarez, regele nu avea cum s-si mai redobndeasc sntatea niciodat. Cu acest act
oficial la ndemn, regimul Lutz si printul Luitpold detineau dovada necesar detronrii
lui Ludwig al 11-lea.
482
36
de stat
Spre sfrsitul diminetii de luni, 7 iunie 1886, printul Luitpold prezida o sedint de urgent
a guvernului bavarez. El si primul ministru Lutz i convocaser pe membrii cabinetului
pentru a discuta despre detronarea regelui. Nimic nu era lsat la voia ntmplrii; nainte
de ntrunire, Lutz se consultase personal cu toti ministrii, asigurndu-se de cooperarea lor.
Nici mcar un glas disident nu ameninta ntlnirea secret. Dup dezbaterea prealabil a
situatiei mpreun cu Lutz, ministrii cabinetului, declarnd c nu se mai simteau n stare
s guverneze n continuare, si exprimar acum intentia s-si prezinte in corpore demisia
dac Ludwig rmnea la domnie. Totusi, dac guvernul bavarez ar socoti potrivit s-1
alunge pe rege de pe tron pe motivul strii sale mentale, demnitarii ar considera de
datoria lor s-si pstreze pozitiile de putere. Aceast conjunctur nu-i lu prin surprindere
nici pe Luitpold, nici pe Lutz, care uneltiser timp de sase luni pn a ajunge la acest
moment fatal. Totusi, arnenintarea melodramatic a ministrilor constituia n-treaga
munitie oficial de care avea nevoie primul mi483
nistru, mpreun cu printul Luitpold, Lutz ordon s nceap imediat procesul
constitutional de instituire a regentei.1
In ciuda msurilor de prevedere luate pentru a asigura ca opinia medical privind starea
de sntate a regelui s par devastatoare, nici unul dintre conspiratori nu nutrea iluzia c,
n realitate, lovitura de stat nu i-ar expune la pericole. Se ntreprinser asadar msuri de
precautie speciale pentru a prentmpina orice rzvrtire popular n favoarea lui Ludwig
al II-lea. Detronarea regelui din motive de sntate trebuia s fie urmat ndeaproape de
anuntul prelurii regentei de ctre printul Luitpold. Ministrul de rzboi propuse ca fortele
armate s primeasc un ordin special n ziua desfsurrii puciului pentru a se garanta
loialitatea lor continu fat de regimul Lutz. n cele din urm, se convoc o sesiune
extraordinar a Landtag-ului pe 15 iunie ca s se contracareze orice tulburri civile, dac
ar fi izbucnit.

Potrivit planului pus la cale de complotisti, Ludwig urma s fie informat de decizia
guvernamental prin-tr-o scrisoare redactat de unchiul su, Luitpold. Misiva printului
ntocmit n urma unei atente chibzuiri sublinia c starea de sntate actual" a regelui
leza continuarea unei guvernri stabile n Ba varia. tinnd seama de aceast boal si de
starea printului Otto, fratele regelui, Luitpold declara c socotise de datoria lui s
instaureze regenta. Luitpold si informa de asemenea nepotul c afacerile sale erau acum
controlate de o comisie special, stabilit de guvern, care avea s se ngrijeasc de
nevoile sale si de finantele personale. Cu tot respectul cuvenit si cu supusenie", asa i
aducea noul print-regent la cunostint regelui aceast trist mprejurare. Se ruga
484
[egele nebun
ca regele s suporte vestea dureroas si detronarea fortat cu demnitate regeasc si s
accepte consecintele bolii pe care Dumnezeu socotise cu cale s o abat asupra lui ca o
pedeaps. Luitpold scria c ndjduia ca Dumnezeu n ntelepciunea Sa nemrginit" s
se milostiveasc si s-1 binecuvnteze cu o nsntosire grabnic drept conditie necesar
pentru anularea" hotrrii guvernamentale. Luitpold sfrsea prin a afirma c rmnea cu
afectiune nestirbit si devotament fat de Regeasca si Augusta Voastr Persoan, smerit si
obedient supus si unchi al Preamritei Voastre Maiestti, printul Luitpold."2
Scrisoarea lui Luitpold reprezenta o capodoper a disimulrii. Desi si dduse toat silinta
s sugereze posibilitatea unei vindecri, se strduise el nsusi din rsputeri s mpiedice o
astfel de reabilitare. Chiar a doua zi dup ce asternuse pe hrtie aceast misiv, Luitpold
i constrnse pe ministrii cabinetului s accepte concluziile consemnate n Gutachten,
care sustineau c regele era incurabil, si s se exprime n mod hotrt cu privire la o
regent permanent n conformitate cu constitutia bavarez. Ministrii ncuviintar n mod
formal, iar planul, odat aprobat oficial, fu pus n aplicare. Pe 10 iunie, se proclam
instaurarea regentei la Miinchen. n decurs de numai o sptmn, Ludwig al II-lea avea
s se sting din viat.
Dimineata de 8 iunie 1886 miji rece si nnorat n Alpii bavarezi. Vzduhul cenusiu mai
sus de Neuschwanstein vrsa torente vijelioase de ploaie peste castelul nc neterminat,
turnurile lui de culoarea fildesului erau nvluite tfttr-o pcl deas. Prin negura
mohort, plpiau 'umini la ferestrele boltite nsiruite de-a lungul celui de-al freilea etaj,
semn c regele si luase n primire resedinta, ^obisnuit de agitat, Ludwig se trezi din
somn la ora
485
dou dup-amiaza, un nceput prea timpuriu pentru viata sa nocturn. Se mbie potrivit
obiceiului, lu gustarea de dimineat si-si petrecu dup-amiaza citind n biroul su de
lucru. La miezul noptii, manc de prnz si dup aceea .se pregti pentru uzuala plimbare
cu trsura fixat la ora unu. Nu aflase absolut nimic despre evenimentele din Munchen.
n acea dup-amiaza, o delegatie trimis de la Munchen sosise la Hohenschwangau spre
a-1 lua sub paz legal pe rege. Delegatia era condus de ministrul casei regale si al
afacerilor externe, baronul Krafft von Crailsheim si se compunea din contele Maximilian
von Holnstein, baronul R. von Malsen, intendentul curtii regale, contele Clemens von
Toerring-Jettenbach, care, mpreun cu Holnstein, fusese numit supraveghetor legal al
regelui, baronul von Washington, aghiotant cu gradul de locote-nent-colonel, Karl von
Rumpler, care ndeplinea functia de secretar al delegatiei, si doctorul Bernhard von

Gudden. Pe cnd urcau pe drumul abrupt de acces ce serpuia din sat pn n dreptul
micului castel glbui, membrii comisiei credeau c regele si stabilise resedinta acolo.
Rmaser surprinsi s descopere c Ludwig se mutase pe neasteptate n noul su castel
Neuschwanstein, cu o zi mai nainte, n loc s purcead imediat ntr-acolo, comisia si
petrecu seara odihnindu-se si discutnd n contradictoriu despre urmtoarea actiune.
La miezul noptii, grupul se asez la mas nfruptn-du-se din felurile de mncare
pregtite pentru rege nainte de plecarea lui spre Neuschwanstein. Meniul purta titlul
ironic de Souper de Sa Majeste le Roi" s1
* Souper de Sa Majeste le Roi (Ib. fr.) - Supeul Maiesttii Sale Regele 48fa
nebun
consta din sapte feluri de mncare, pe care membrii co-rnisiei le stropir din belsug ca s
alunece mai usor pe gt cu peste patruzeci de sticle de un sfert de galon de bere si zece
sticle de sampanie comandate din pivnitele regelui. De ndat ce se sfrsi acest ospt
oarecum lipsit de bun simt, Holnstein se ndrept cobornd dealul ctre malurile lacului
Alpsee, unde se gseau grajdurile regale. Pornise cu speranta s aranjeze vreun mijloc de
transport pentru membrii comisiei pn la Neuschwanstein, n schimb, l-gsi pe vizitiulsef al lui Ludwig, Franz Osterholzer, nhmnd caii la caleasca pentru plimbarea regelui
de la ora unu noaptea. Holnstein l ntreb pentru ce se pregtea, iar Osterholzer i
explic. Apoi, contele l inform pe vizitiul uimit c o comisie tocmai venise la Miinchen
ca s-1 tin sub paz pe rege si c vizitiul-sef trebuia s-i pun la dispozitie un mijloc de
transport corespunztor. Osterholzer refuz, spunnd c nu primea ordine dect de la
monarh. Rmase surprins s-1 aud pe conte exclamnd: Regele nu mai domneste!
Alteta Sa Regal Printul Luitpold este stpnul!"3 Osterholzer pricepu imediat
implicatiile acestor cuvinte si-1 prsi pe Holnstein n grajd. Vizitiul se ntoarse n grab
la Neuschwanstein, apucnd pe o potec povrnit si lturalnic.
Ludwig si isprvise prnzul si tocmai se nfsur n mantaua sa cnd Osterholzer nvli
pe neasteptate n ncpere. Ascult cu nencredere n timpul ce vizitiul i relata
conversatia plin de rele prevestiri purtat cu Holnstein. La nceput, Ludwig rmase uluit,
spunnd: "Nu se poate; Hesselschwerdt m-ar fi avertizat."4 Ludwig nu stia ns c
Hesselschwerdt dezertase deja de la datoria de onoare fat de suveran, trecnd n cealalt
tabr.
487
Totusi, n cele din urm, consimti ca portile de acces n curtea principal a castelului s
fie zvorte. Trimise totodat de urgent o santinel pe nume Bruckner s strbat clare
distanta de dou mile pn n orselul apropiat Fiissen pentru a informa oficialittile
locale c se punea la cale o lovitur de stat. Bruckner se rentoarse la Neusch-wanstein cu
sergentul de politie Boppeler, care aduse cu sine o ntreag unitate de gard pentru a
suplimenta strjile care fceau serviciul de paz la castel.
ntre timp, mai jos de povrnisurile acoperite cu brazi si pini de sub coltul de stnc pe
care se cocota Neusch-wanstein, contele Holnstein astepta n fata grajdurilor regale
rentoarcerea lui Osterholzer. Vizitiul ntrziind s vin, Holnstein si ddu seama n
ultim instant c grupul de complotisti fusese deconspirat. Urc n goan panta dealului
pn la Hohenschwangau si-i ndemn pe confratii de conspiratie s treac imediat la
actiune. Curnd dup ora trei noaptea, grupul si schimb hainele si se sui n cteva
trsuri pe care Holnstein reusise n cele din urm s le procure. Cu putin nainte de

revrsatul zorilor, conjuratii pornir la drum prin ploaie si ceat ctre umbra ndeprtat a
castelului Neuschwanstein.
Se crpase de ziu cnd sirul de trsuri coteau pe noua alee de acces spre Neuschwanstein
si trgeau chiar n fata gheretei portarului, cldit din crmid rosie. Descoperir cu
uimire c drumul le era blocat, portile masive de lemn fiind nchise si pzite. Unul cte
unul, membrii comisiei coborr din trsuri. Alctuiau un grup ciudat: Crailsheim,
Toerring si Holnstein purtau tricornuri si uniforme de gal, cu epoleti tiviti cu galoane
aurii si mpodobite cu siruri de medalii; Rumpler etala un frac cu dou cozi lungi si
nguste, iar Gudden si
488
nebun
colegii si se mbrcaser n redingote si-si puseser pe cap jobenuri. Una dintre trsurile
care-i transportaser fusese fabricat astfel nct portierele nu putea fi deschise dect din
exterior si se prevzuser si alte nlesniri ca pasagerul s fie prins de banchet n chingi.5
ngropat adnc n buzunarul uniformei, Crailsheim purta cu sine scrisoarea printului
Luitpold ctre rege, prin care i se aducea la cunostint decizia guvernului. Dar,
deocamdat Crailsheim nu avusese sansa s-i remit misiva. De ndat ce membrii
comisiei coborr din-trsuri, se pomenir nconjurati de o brigad de soldati care se
postar n defensiv, cu ordin din partea regelui de a trage n oricine ar ncerca s
ptrund nuntru. Crailsheim ncepu s le explice c printul Luitpold poruncise ca regele
s fie arestat, dar comandantul, sergentul Heinz, refuz s se supun. Santinelele care
aprau ghereta portarului ncercar s-i mping napoi n trsuri pe membrii delegatiei,
fcndu-1 ns pe unul dintre soldati s scape o sticlut de cloroform pe care o ascunsese
n buzunarul tunicii, n mijlocul acestui conflict, o femeie n vrst se npusti ctre grupul
de comisari speciali cu umbrela n mn, n tentativa de a-i mbrnci n trsuri. Aceasta
era baroneasa Spera von Truchess, membr marcant a societtii mondene miincheneze,
care fusese atestat n fapt ca nebun de ctre nsusi Gudden. Mare admiratoare a regelui,
baroneasa l urma adesea nd se muta dintr-o resedint n alta, spernd s-1 z-reasc
mcar n fug. i coplesi pe membrii comisiei cu Uri potop de vorbe de ocar: Conte
Toerring, copiilor ti le va fi rusine de asa printe!" si Nu v e rusine ^razului s-1
trdati pe Regele vostru? Grozav mos-eriire o s lsati copiilor vostri!"6 Dup ce-i
ocrse pe
489
membrii comisiei, baroneasa izbuti acolo unde acestia ddur gres: si fort intrarea prin
mijlocul cordonului de soldati ce blocau csuta paznicului si reusi s ptrund n castel,
spunnd: Nu-1 voi lsa pe Regele meu prad acestor trdtori!"7
Ludwig de-abia se mbrcase dup ce trsese un pui de somn, cnd un servitor ciocni la
us si i-o prezent pe baroneas. Aceasta l implor s prseasc de ndat castelul, s
plece la Miinchen si, odat ajuns acolo, s-si cheme poporul n ajutor. Ludwig refuza nc
s cread c se urzise un complot si-i trebuir cteva ore s-o conving pe baroneas c
nu-1 pndea nici un pericol, n cele din urm, Spera von Truchess fu escortat pn afar.
La nceput, Ludwig gsi incidentul amuzant. Dar de la ferestrele noului su castel, putea
privi n jos spre membrii comisiei adunati lng ghereta portarului si spre multimea
mnioas de trani de prin partea locului care, auzind despre cele ce se ntmplau, se
strnser la Neuschwanstein s-si apere regele.

Ceata de oameni mbulziti n jurul csutei paznicului veniser cu topoare, securi, cutite,
pusti si sbii. Prezenta lor i tulbur ntr-att pe comisarii guvernamentali nct si
pierdur n cele din urm curajul si, condusi de Gudden, se suir n trsuri si se
rentoarser la Hohen-schwangau. Dar curnd dup ce ajunser acolo, un grup de politisti
locali ddur buzna n castel si-i arestar din ordinul regelui. Singurul conjurat care scp
fu Rumpler/ izbutind nu se stie cum s se refugieze n Miinchen, unde l alert pe Lutz.
Ceilalti nu se dovedir a fi favorizati de soart; ncercuiti de un corp de gard, membri1
comisiei se vzur siliti s urce pe drumul abrupt de munte ctre Neuschwanstein.
nsiruite pe margine3
490
le nebun
drumului, grupuri de trani furiosi i batjocoreau pe membrii comisiei, iar o femeie fu
auzit spunndu-le copiilor ei: Priviti-i bine si, cnd o s cresteti, o s puteti zice c ati
vzut trdtori n carne si oase."8
La Neuschwanstein, prizonierii fur ncuiati n cteva camere mobilate existente n csuta
portarului. Ludwig poruncise s fie legati cu lanturi, dar sergentul Heinz nu reusi s
gseasc nici unul. In schimb, fur dezbrcati de uniforme si tinuti sub supraveghere
permanent. Pe msur ce ziua se scurgea, furia lui Ludwig ajunse la culme si ddu o alt
serie de ordine bizare: membrii comisiei s fie biciuiti pn la snge, fiecruia s i se
scoat cu sulita un ochi, s fie jupuiti de vii, s piar prin nfometare si s fie lsati s
putrezeasc n propriile excremente!"9 n mprejurri normale, aceste porunci stranii ar fi
fost pur si simplu ignorate de servitorii regelui; acum, dispozitiile sale fur luate drept
dovezi ale nebuniei. Nu se puse nici o clip problema ndeplinirii acestor ordine, iar
regele si ddea pe deplin seama de acest lucru ntruct, spre sfrsitul dup-amiezii, hotr
ca membrii comisiei s fie eliberati, nspimntati, oamenii se refugiar n relativ
sigurant la castelul Hohenschwangau.
Regenta fusese anuntat n mod oficial n acea dimineat la Miinchen. Cnd Ludwig auzi
vestea, se ngrijor pn la urm si ordon s fie nhmati caii la trsur asa nct s se
poat rentoarce degrab n capital. Dar contele Durckheim, aghiotantul su, care deabia sosise la Neuschwanstein dup un drum fcut n ^unchen, l sftui s nu procedeze
astfel; aghiotantul se temea c Ludwig ar putea fi arestat pe strad dac ncerca s se
ndrepte spre Residenz. Att Diirckheim,
491
ct si sergentul Boppeler, i sugerar regelui s scape cu viat prin fug trecnd granita n
Austria si acolo s cear protectia mpratului Franz Joseph. ns Ludwig refuz,
motivnd c se simtea prea ostenit si c nu-si imagina ce ar putea s caute n Austria. Nu
dorea n nici un chip s fug din fata pericolului si onoarea nu-i permitea s se lase
alungat din propria-i tar, doar ca s cerseasc adpost si ocrotire vrului su ncoronat.
Nu trim n epoca fortei si a dreptului celui mai tare", afirm regele cu snge rece. Nu
voi profita de prerogativele mele si nu voi da bir cu fugitii. Supusii mei vor judeca dac
sunt nebun sau nu."10 Consimti totusi s trimit cteva telegrame acelora care i-ar putea
sri n ajutor. Depesele destinate mpratilor german si austriac fur interceptate de
autoritti la ministerul postelor si comunicatiilor din Miinchen, care le aruncar direct n
cosul de hrtii.11 Dar Diirckheim expedie cu ntelepciune cteva telegrame din Reutte,
localitate situat de cealalt parte a granitei austriece, si evit astfel interceptarea lor de

ctre oficialittile bavareze. Una dintre depese ajunse n minile lui Bismarck, care-i
rspunse regelui c ar trebui s porneasc imediat spre Miinchen si s se nftiseze
supusilor si. O alta i fu trimis baronului von Francken-stein, cruia regele i cerea s
formeze un nou guvern care s nlocuiasc regimul Lutz existent.
Durckheim l ndemn totodat pe Ludwig s redacteze un apel ctre supusii si n care s
pledeze cu putere de convingere n favoarea cauzei lui. Apelul suna dup cum urmeaz:
Eu, Ludwig al II-lea, Regele Bavariei, sunt nevoit prin forta mprejurrilor s adresez
acest apel poporului meu iubit si loial, precum si ntregii Natiuni germane.
492
le nebun
Unchiul meu, Printul Luitpold, si-a propus, fr consimtmntul Meu, s se proclame
Regent si s guverneze Regatul Meu, iar fostul meu Cabinet de Ministri mi-a indus n
eroare Iubitul Popor prin rapoarte false despre starea Mea de sntate si astfel s-a fcut
vinovat de nalt Trdare. M bucur de o sntate perfect si sunt n deplintatea
faculttilor Mele mintale ca orice alt Monarh, dar Trdarea de tar premeditat este att
de neasteptat si de uluitoare nct nu mi-a lsat timpul cuvenit s-o prentmpin sau s
dejoc uneltirile criminale ale fostului Meu Guvern.
Dac aceast conspiratie mpotriva Persoanei mele reuseste si printul Luitpold si asum,
contra Vointei Mele, guvernarea acestei tri, i conjur pe Prietenii si pe Supusii Mei
credinciosi s ncerce prin toate mijloacele cu putint s-mi apere Drepturile, i rog
struitor pe toti naltii functionari de stat si mai ales pe Soldatii bavarezi onorabili s-si
aminteasc de jurmntul de credint prestat fat de Mine si s-i rmn loiali n acest
moment greu de cumpn, cnd trebuie s lupt cu un uzurpator lipsit de scrupule.
i cer cu insistent fiecrui Cettean bavarez, fidel Regelui Su, s lupte mpotriva
Printului Luitpold si a Cabinetului de Ministri aflat pn acum la putere, socotindu-i drept
trdtori periculosi. Am deplin ncredere n poporul Meu si sunt convins c nu m va
prsi n aceste vremuri de restriste.
M adresez ntregii Natiuni germane si tuturor Printilor germani aliati cu rugmintea s
M sprijine. Att ct mi-a stat n putere, am actionat spre binele Imperiului german si
ndjduiesc s nu se ngduie ca un Print german s cad victim naltei Trdri.
493
Dac nu mi se nlesneste prilejul s apelez direct la Maiestatea Sa mpratul Germaniei,
atunci las dreptatea cauzei Mele n seama opiniei publice. Bravii si credinciosii Mei
bavarezi cu sigurant nu M vor abandona si n cazul n care sunt mpiedicat prin violent
s-mi apr Drepturile legitime, atunci fie ca acest apel s serveasc drept temei Poporului
Meu s M ajute s zdrnicesc prin forta armelor planurile trdtorilor."12
Era o chemare convingtoare adresat maselor de un om cu mintea echilibrat, care
rationa sntos, nainte de orice, ea demonstra limpede c regele, mobilizat s-si
concentreze energia si eforturile ntr-o directie, a rmas clarvztor, cu mintea ager si
ptrunztoare. Cu aceast declaratie, Ludwig trecuse peste o linie de demarcatie
periculoas: dac guvernul bavarez se asteptase ca regele s se retrag fr zgomot, se
pomeni acum provocat la lupt. Ludwig al II-lea ndemnase la rebeliune ftis mpotriva
prim-ministrului la putere; aceast hotrre ferm de a se crampona de domnie avea s se
dovedeasc ns fatal pentru soarta regelui.
Contele Durckheim lu apelul regelui si-1 tipri n zece mii de exemplare; totusi, foarte

putin ajunser n minile marelui public. Guvernul bavarez afl curnd de existenta lor si
izbuti s confiste aproape toate copiile cunoscute, ns scrisoarea fu publicat n
ntregime ntr-un ziar din Bamberg. Nici Lutz, nici Luitpold nu se puteau expune riscului
de a se confrunta cu o revolt populara n sprijinirea regelui. Declaratia lui Ludwig
echivala cu o instigare la rzboi civil dac regele ar fi nlturat cu forta; acum, nssi
supravietuirea regimului Lutz era amenintat.
Ludwig rmase derutat de desfsurarea rapid a
494
nebun
nimeritelor. Stnd n biroul su verde din Neuschwanstein, ji compuse o scrisoare vrului
su, printul Ludwig perdinand. i relata c se petreceau lucruri de necrezut. Regele i
povestea despre conversatia lui Osterholzer cu Holnstein si despre complotul urzit de
guvern cu scopul de a-1 detrona pe motivul c nu mai era capabil s-si exercite puterea
suveran. Nu-mi pot nchipui cine u-nelteste n ascuns. Cineva trebuie s fie. Poti s
descoperi? stiu de cteva vreme c au fost pltiti oameni ca s umble cu vorba c sunt
bolnav si inapt s guvernez. Ce infamie!", scria Ludwig.13 Cu toate acestea, pn cnd
scrisoarea ajunse la destinatie, regele fusese deja rsturnat de la putere.
Tergiversarea lui Ludwig de a prsi Neuschwanstein se dovedi a fi fatal, n acea dupamiaz, un detasament de soldati narmati din crestet pn-n tlpi sosir de la Miinchen si
blocar toate intrrile n castel. Ludwig era acum prins n capcan. lat-m si prizonier,
fr s fi svrsit nici o crim!", i spuse el lui Boppeler. Ce ru le-am fcut oare
supusilor mei ca s fiu prsit de toti? Ticlos Rege mai sunt, de vreme ce n-am nici un
prieten s m ajute!" Continua s cread cu naivitate c situatia avea s se rezolve n
favoarea lui; era prea istovit, prea descurajat s lupte contra fortelor mobilizate mpotriva
sa. ngrozit la gndul c s-ar putea ntr-un fel oarecare ca bunurile sale personale s cad
n minile inamicilor si apoi s fie folosite mpotriva lui, Ludwig si petrecu mtreaga
dup-amiaz triindu-si hrtiile. Diirckheim arse cteva scrisori de la unii dintre favoritii
regelui, spernd s pstreze astfel secretul acestor relatii intime.14
Joi, 10 iunie, contele Durkheim primi un ordin din partea Ministerului de rzboi prin care
i se cerea s se prezinte
495
de ndat n fata superiorilor din Miinchen. Nesigur ce atitudine s adopte, aghiotantul
cut sprijin la rege. Ludwig l rug s rmn la Neuschwanstein. Contele telegrafie
aceast informatie n capital, dar i se trimise curnd o depes n numele printului
Luitpold, amenintnd cu acuzatia de nalt trdare dac militarul nu se ntorcea imediat la
Miinchen. stii ct de mult mi-as dori s te tin lng mine", i spuse Ludwig lui
Durckheim. De ce nu-i trimiti o telegram unchiului meu prin care s-1 ntrebi dac ti
d permisiunea s rmi aici?"15 Aceast recunoastere din partea lui Ludwig a
suprematiei unchiului su era primul indiciu clar c si ddea limpede seama de situatia sa
lipsit de sperant si fr iesire. Durckheim proced cum i recomandase regele, dar
destul de curnd sosi rspunsul: Contele Durckheim trebuie s se supun ordinelor date
de Ministerul de Rzboi."16
Aghiotantul consemna mai trziu:
Trebuia s-1 informez pe Rege despre continutul telegramei si rugmintile sale de a nu-1
abandona mi frnser inima. Dar mi spuse n cele din urm: nteleg c trebuie s pleci,

altminteri ti vei distruge cariera si viitorul. Apoi mi ceru s-i procur niste otrav si cu
ct l refuzam mai mult, cu att mai tare m implora. Cum as putea s fac rost de niste
otrav, 1-am ntrebat chiar presupunnd c as consimti s svrsesc o fapt att de
criminal? Regele mi rspunse: De la cel mai apropiat farmacist; poti obtine otrav de
oriunde. Nu mai pot continua s triesc asa."17
Durckheim prsi castelul Neuschwanstein n aceeasi zi. La sosirea n Miinchen,
aghiotantul se pomeni pus sub arest chiar de la gar. Din fericire pentru conte, nu i
496
nebun
se aduse pn la urm nici o acuzatie si deveni mai trziu general n armata bavarez.
Doar ctiva servitori mai rmseser cu Ludwig la Neuschwanstein. Cei mai multi dintre
slujitori plecaser din castel, abandonndu-1 pe rege; loialitatea lor se evaporase pur si
simplu o dat cu ntorstura nefericit a evenimentelor. Ludwig nu mai avea pe nimeni
apropiat n preajm cu care s se sftuiasc, l prsise si vointa de a se mai lupta cu
guvernul; odinioar, se nchipuise n rolul strmosilor ilustri si eroici, de pild Carol cel
Mare si Ludwig Bavarezul, dirijnd destinul trii sale prin simpla fort moral. Totusi,
acum, si pierduse credinta chiar si n aceast fantezie ndeprtat. Se simtea nconjurat
de trdtori si lasi. Trecuse mult vreme de cnd Ludwig nu mai dormise adnc fr s se
trezeasc tulburat; cutreiera n lung si-n lat prin castelul su, necndu-si grijile n butur
cnd seara se scurgea anevoios. Lncezea n Sala tronului nc neterminat, strbtnd de
la un capt la cellalt pardoseala de marmur pustie. Castelul era complet izolat de restul
lumii; guvernul bavarez ntrerupsese liniile telefonice si livrarea de energie de la grupul
turbogenerator.
n zorii acelei zile, Ludwig l chemase de urgent pe medicul districtual, B. Popf. Cnd
doctorul ajunse la castel, Ludwig l ntmpin cu rceal, ntrebndu-1, potrivit relatrilor
lui Boppeler, dac l considera nebun, asa cum l socoteau altii". Popf pru nti lipsit de
cuvinte potrivite pentru a se exprima, apoi declar: n cazul acesta, suntem cu totii
nebuni. Exercit profesiunea de medic de multi ani si am ntlnit rareori pe cineva care sa
fie pe deplin normal." Aceste vorbe lsar impresia c-l satisfcur pe rege. S-ar zice c
nu sunt mai nebun
497
dect alti oameni", sopti Ludwig nainte s-1 concedieze pe doctor.18 Prins n capcan n
castelul su, asteptn-du-si sfrsitul inevitabil, Ludwig si ndrept gndul spre
sinucidere, i declar lui Welcker: Spune-i lui Hoppe cnd va veni mine s-mi aranjeze
prul c mi va gsi teasta n defileul Pollat. Sper c Dumnezeu m va absolvi pentru
acest pas."19
n acea sear, Ludwig purt o lung conversatie cu Mayr. l ntreb dac credea n
nemurirea sufletului, iar valetul i rspunse afirmativ. Ludwig ncuviint, spunnd:
si eu cred n nemurirea sufletului si n judecata lui Dumnezeu. Am citit foarte mult
despre materialism si despre doctrinele lui, dar asemenea argumente nu m-au convins. E
o conceptie care plaseaz oamenii pe acelasi nivel cu animalele si acest lucru nu-i
compatibil cu demnitatea uman... Sunt pe punctul s m prbusesc de pe cea mai nalt
pozitie pe care o poate ocupa o fiint omeneasc n aceast lume, pn n abisul cel mai
adnc. Nu voi suporta aceast cdere dramatic; viata ar fi dup aceea lipsit de valoare...
As putea ndura s fiu deposedat de coroana regal, dar n-as supravietui niciodat dup ce

as fi declarat nebun. N-as rezista s fiu redus la conditia fratelui meu Otto, cruia orice
supraveghetor i d ordine si-1 amenint cu pumnii cnd nu vrea s-1 asculte."20
Pe cnd noaptea ncepu s coboare linistit, regele porunci ca ntregul castel s fie
iluminat, i cerea ncontinuu lui Mayr cheia de la turnul principal, ns valetul, temnduse c Ludwig intentiona s se arunce n gol de pe balcon, punndu-si astfel capt zilelor,
pretext c se pierduse. Oricare ar fi fost intentiile sale, Ludwig se exprimase fr doar si
poate n termenii suicidului. M498
nebun
nscut la ora dousprezece si jumtate si voi muri la dousprezece si jumtate", afirmase
el.21 De asemenea, declar mai trziu: Nu se va vrsa nici o pictur de snge n
interesul cauzei mele. mi voi ncheia socotelile cu Pronia cereasc/'22 si n cele din
urm: Ndjduiesc c Dumnezeu m va ierta pentru acest pcat."23
Cu putin nainte de miezul noptii, Ludwig l chem pe Welcker n biroul su de lucru,
unde-i drui valetului suma de l 200 de mrci. Acestia sunt ultimii mei bani, i meriti cu
prisosint, ai fost cel mai loial", i spuse regele. la-i chiar acum, mie nu mai mi
trebuie."24 Coplesit de emotie, Welcker izbucni n lacrimi, iar Ludwig, profund miscat, i
ddu n dar o agraf de aur cu diamant pe care o purta de obicei prins la plriile sale.
Scrise de asemenea un bilet, declarnd c Welcker, dac i se impunea cu forta s se
ntoarc la munca prsitului, urma s fie rspltit de visteria regal cu suma de 25.000 de
mrci dovad sigur c mintea lui nu era n ntregime tulburat", comenta Wilfrid
Blunt.25
La miezul noptii, membrii comisiei, condusi din nou de doctorul Gudden, sosir pentru a
doua oar la Neuschwanstein. De data aceasta, nu ntmpinar nici o mpotrivire. Cu
Gudden mergnd n fruntea medicilor F. Miiller si Grashey, precum si a unui grup de
sanitari de la un ospiciu, si croir drum nestnjeniti, trecnd de ghereta portarului si
ptrunznd n corpul palatului. Acolo, i ntmpin Mayr, cuprins de frenezie, care le
relat cu ngrijorare doctorilor despre pornirea regelui de a se sinucide si despre cererile
sale repetate de a obtine cheia de la turnul principal. Se elabora repede un plan pentru a-1
prinde pe Ludwig: Mayr urma s-i spun regelui c gsise cheia de la turn; infirmierii se
postau la
499
jumtatea scrii ce ducea spre turnul principal, n vreme ce Gudden si restul doctorilor
plnuir s se ascund ntr-un colt de coridor pe unde trebuia s treac regele. Astfel,
Ludwig se pomeni nconjurat din toate prtile. Unii dintre sanitari erau dotati cu cmsi
de fort. Mayr dispru si oamenii se ascunser. Mai trziu, Miiller evoc aceast
mprejurare:
Am auzit deodat tropot de pasi apsati si un om de statur impuntoare se ivi la intrarea
n coridor, conversnd pe un ton transant si hotrt cu un servitor, care afisa o deferent
aproape slugarnic. Supraveghetorii iesir din ascunztori, furisndu-se pe treptele de
deasupra si de dedesubt. In acelasi timp, noi ne ndreptarm ctre ncperea prsit de
Rege, tindu-i astfel orice cale de salvare. Doi dintre supraveghetori l nhtar pe rege de
brate cu mare iuteal. Doctorul Gudden psi nainte si spuse: Maiestate, aceasta este cea
mai trist misiune pe care soarta mi-a hrzit-o vreodat; cazul Maiesttii Voastre a fost
studiat cu atentie de patru medici specialisti n boli psihice si, n urma raportului ntocmit
de ei pentru unchiul Maiesttii Voastre, Printului Luitpold i s-a ncredintat Regenta. Am

onoarea s-1 nsotesc pe Maiestatea Voastr la castelul Berg. Vom porni la drum chiar n
aceast nopate."26
Ludwig nu scoase o vorb, si plimba privirile de la un om la altul ntr-o tcere
ncremenit. Apoi, scoase un oftat lung, patetic Ahh!, urmat cu calm de Da, ce anume
vreti? Da, ce nseamn toate astea?27 Grupul de doctori si infirmieri l escortar n
dormitorul su, unde Gudden i prezent cu umor macabru pe membrii comisiei si-i
aminti regelui c el nsusi si luase rspunderea ngrijirii printului Otto cu multi ani n
urm si ca
500
atunci fusese primit n audient. Ludwig si aduse aminte de acea mprejurare. Pstr
tcere pentru cteva clipe. Apoi, i puse lui Guden o ntrebare foarte precis si clar:
Cum puteti s certificati c sunt nebun fr s m fi consultat sau examinat mai nti?"
Gudden i rspunse c i stabilise exact diagnosticul deoarece existau dovezi
coplesitoare" si temeinice, sustinute de documente privind boala regelui si c acestea i
oferiser suficiente mijloace pentru a-si forma o judecat ntemeiat.
Ludwig umbla n sus si-n jos cu pasi msurati prin ncpere, vdit agitat, si pstr
calmul, dar clocotea de mnie, l ntreb apoi: Ascultati-m, ca neurolog experimentat,
cum puteti fi att de lipsit de scrupule nct s ntocmiti un certificat medical care este
decisiv pentru viata unui om? Nu m-ati mai vzut n ultimii doisprezece ani!"
Am ntreprins acest pas pe baza mrturiilor depuse de servitori", i replic Gudden.
, Ah!", strig Ludwig. Pe baza mrturiei acestor lachei pltiti pe care i-am ridicat din
nimicnicie si, drept rsplat, m-au trdat! si presupunnd c sunt ntr-adevr bolnav, ct
timp credeti c va dura tratamentul meu?"
Depinde de Maiestatea Voastr", i rspunse doctorul. Este necesar ca Maiestatea
Voastr s se supun instructiunilor mele."
Nici un Wittelsbach - ngduiti-mi s v spun o dat pentru totdeauna - nu e obligat s se
supun niciodat nimnui!", zbier Ludwig. Continu s msoare camera dintr-un capt
n cellalt, mormind din cnd n cnd cte o njurtur la adresa doctorilor si a
infirmierilor care stteau alturi si-1 urmreau din priviri n tcere, asteptnd s plece.28
501
Conversatia se curm. Medicii l lsar pe Ludwig s-si strng cteva lucruri personale,
pe care i le mpacheta Mayr. Tcerea stnjenitoare fu rupt de zgomotul celor trei trsu'ri
care intrar n curtea castelului. Flancat de membrii comisiei care doreau s previn orice
ncercare de evadare, Ludwig cobor scara principal. Pe cnd si prsea apartamentele
particulare, se ntoarse spre Niggl, unul dintre servitorii castelului, si-i sopti: Pstreaz
aceste ncperi ca pe un loc sacru, fr a ngdui s fie profanate de privirile curioase!"
Cnd Mayr l ajut s-si pun mantaua, Ludwig i ceru n soapt niste otrav, dar valetul
nu putea face nimic. Cobor cu pasi msurati sirul de trepte ce duceau spre curte,
ntorcn-du-se s-si contemple castelul de basm si spunnd pe soptite: Adio,
Schwanstein, rodul durerilor mele!" Pe cnd Ludwig se pregtea s urce n trsura
indicat de Gudden, o santinel ntinse mna s-1 sprijine, numai c gestul su fu
ntmpinat cu o privire furioas, glacial: Nu pune mna pe mine! Pot s merg si
singur!"29
O mare multime de trani si steni se adunser n fata portilor castelului, nsiruindu-se pe

tot drumul pn la Hohenschwangau. Chiar dup ora patru n zori, portile se deschiser
larg si Ludwig al II-lea prsi Neuschwan-stein pentru ultima dat. Multimea de oameni
arunc flori pe cnd trecea trsura sa, iar regele, profund impresionat, nclin din cap n
tcere. Stnd n picioare n curte, sergentul Boppeler urmrea din priviri cum echipajul se
pierdea n deprtare, nvluit de ploaie si ceat. Nu voi uita niciodat acea procesiune
funerar pentru un suveran n viat."30
502
37
Gotterdmmerung
turnul de la Neuschwanstein la castelul Berg dur opt ore. Ludwig cltorea singur n cea
de-a doua dintre cele trei trsuri; mnerele portierelor din interior fuseser scoase asa
nct nu putea ncerca s scape prin fug. Cnd trsurile poposir la Weilheim astfel ca
membrii comisiei s se reconforteze cu mncare si butur, lui Ludwig nu i se permise s
ias din vehicul din team c ar fugi. La Seeshaupt, procesiunea se opri s schimbe caii la
Gasthof zur Post*, unde Ludwig ceru un pahar cu ap. Sotia dirigintelui de post, Fru
Arma Vogi, i-1 aduse la trsur, iar regele l lu din mna ei soptindu-i: Multumesc,
multumesc foarte mult."1 De ndat ce trsurile pornir, Fru Vogi trimise un mesager la
Possenho-fen, unde se gsea n vizit verisoara lui Ludwig, mprteasa Elizabeth.2 Acest
convoi ciudat si trist ajunse la lacul Starnberg n dup-amiaza zilei de smbt, 12 iunie,
si si urm calea ocolind perimetrul mrginit de pn sosi la hotarele domeniului regal.
503
Gasthof zur Post (Ib. germ.) - han, halt de post
Initial, regele trebuia s fie tinut sub paz la Linderhof. Castelul, retras si usor de
supravegheat, era singura dintre propriettile terminate ale regelui. Se fcuser pregtiri
n scopul sechestrrii lui; la o sedint a membrilor comisiei tinut la scurt timp dup ce
Ludwig si emise contraproclamatia, contele Holnstein obiect pe neasteptate fat de
planul cu Linderhof. Dup prerea contelui, loialitatea si devotamentul plebei locale
pentru rege transformau castelul ntr-un loc total nepotrivit unei detentii n deplin
sigurant. Se puser n discutie cteva optiuni, inclusiv castelul Furstenried, unde era
nchis printul Otto, si fosta caban de vntoare de la Berchtesgarten. n cele din urm,
Holnstein i convinse totusi pe ceilalti si se stabili ca fortreata Berg s devin noua
nchisoare a regelui. Contele argument c Berg, datorit apropierii de capital, le-ar
permite membrilor comisiei si medicilor s vin si s plece dup bunul plac. Se pare c
numeroasele pericole la care se expuneau tinndu-1 pe regele detronat n captivitate n
vecintatea Munchen-ului nu fuseser luate n discutie. O dat cu apelul lansat de Ludwig
la rezistent armat mpotriva primului ministru si a noului print regent, posibilitatea
eliberrii sale si implicit a renscunrii de ctre monarhisti era foarte real; ntemnitarea
att de aproape de capital l expunea pe rege nu numai probabilittii crescute de a fi pus
n libertate, ci deopotriv de a cdea victim unui potential atentat. Cu toate acestea,
contele Holnstein si impuse punctul de vedere si la castelul Berg se fcur toate
pregtirile pentru primirea noului prizonier.
Pn cnd ajunse la Berg, Ludwig nu puse gean pe gean de peste douzeci si patru de
ore; totusi, cnd trsura sa trase la scar, prea s fie extrem de calm.
504
nebun

recunoscu pe paznicul de serviciu, sergentul S. Sauer, si-1 ntmpin cu un salut

prietenesc: Ah, Sauer, m bucur s vd c esti din nou la post aici."3
Diversi lucrtori robotiser la Berg cu o dup-amiaz mai nainte, transformnd castelul
n nchisoare. Se hotrse ca regelui s i se ngduie dreptul de a folosi nestn-jenit fostul
su birou de lucru si dormitorul situate la primul etaj; ns, anticamera acestui apartament
avea usa blocat, nct broasca putea fi descuiat numai din exterior. Se perforaser cu
burghiul peretii acoperiti cu lambriuri, asa c regele putea fi tinut sub strict
supraveghere. Amenintarea cu urmrirea permanent l ofens profund pe regele
mizantrop. Pe cnd Ludwig se instala n temnita astfel pregtit, observ de asemenea c
toate ferestrele fuseser ferecate cu drugi de fier. Singurul su comentariu fu: Totul este
ntr-o form perfect."4
Castelul Berg era plin de chipuri necunoscute, iar regele deveni imediat suspicios,
temndu-se de un posibil atentat, i privea cu nencredere n egal msur att pe prusaci,
ct si pe catolici, socotind c unii ori ceilalti -sau chiar o coalitie a lor - purtaser
rspunderea pentru detronarea lui. Dup ntlnirea cu Bruno Mauder, infir-mierul-sef
desemnat s-1 ngrijeasc, regelui i se prezentar cei trei asistenti ai acestuia, Braun,
Schneller si Hack. Ludwig ls impresia c se ncrede n Mauder, dar rmase nesigur n
privinta celorlalti sanitari. Cnd Mauder fu singur cu Ludwig, acesta l ntreb n soapt:
'/De unde provin ceilalti? Sunt prusaci?"
Nu, Maiestatea Voastr, sunt bavarezi", i rspunse Mauder.
si care e religia lor?"
/,Pi, toti sunt catolici, Maiestatea Voastr."5
505
n acea dup-amiaz, pe la ora trei, regele se retrase n cele din urm la culcare. Nu
dormise de aproape dou zile si l rzbise extenuarea. Ii lsase ordine clare lui Mauder s
fie trezit din somn la miezul noptii. Dar doctorul Muller, auzind acest lucru, interzise
categoric s fie desteptat, dorind s regleze programul cotidian al regelui. La nceput,
Ludwig dormi adnc; apoi, pe msur ce noaptea se scurgea ncet, ncepu s se
zvrcoleasc n pat si s bolboroseasc fr sir n somn. Se trezi pn la urm la ora dou
dimineata. Uitndu-se la ceas, chem imediat cu clopotelul un servitor. Doi paznici
fceau de serviciu n acea noapte la Berg, Braun si Schneller. Ludwig ceru s stie de ce
ordinele lui nu fuseser ndeplinite, iar cei doi l informar c doctorii hotrser s-1 lase
s doarm toat noaptea. Ludwig pretinse s i se aduc hainele, dar fu refuzat. Se ridic
din pat, msurnd cu pasul ncperea de la un capt la cellalt, n cmasa lung de noapte
brbteasc. Apoi, ceru niste pine si o portocal, aceast gustare servindu-i-se n camer,
unde Ludwig o savura pe ndelete. Pn la urm, frigul l sili s se rentoarc n pat.
Ziua urmtoare, 13 iunie 1886, avea s fie ultima din viata regelui. Se trezi din somn la
ora sase dimineata, l chem pe Gudden si ceru permisiunea s asiste la liturghia oficiat
la Aufkirchen. Dar medicii refuzar s-i ngduie acest lucru, Ludwig acceptnd refuzul
n tcere. Strui apoi s fie chemati Mayr, valetul su preferat si frizerul Hoppe, ns i se
aduse la cunostint c nu mai erau n serviciul lui personal. Cu resemnare, Ludwig i
permise lui Mauder s-1 brbiereasc si s-1 ajute la mbrcat, iar apoi se asez s ia
micul dejun. Cnd termin^ de mncat, i ntinse ceasul de buzunar lui Mauder>
50b
nebun

rugndu-1 s-1 ntoarc, ns Schneller, aflat de paz, deveni numaidect bnuitor si

nsfac iute ceasul din minile infirmierului, insistnd s fac el n schimb respectiva
operatie.
Att Gudden, ct si Grashey ntretinur n acea dimineat scurte conversatii cu regele.
Ludwig era calm, desi solicit n repetate rnduri amnunte despre natura tratamentului
propus. Grashey l inform c trebuia s-si triasc viata cu moderatie, evitnd excesele;
regelui i se recomanda s respecte un program echilibrat, s bea cu cumptare, s-si
umple timpul ndeletnicindu-se cu ceva si s coopereze pe deplin cu doctorii desemnati
s-1 ngrijeasc, urmndu-le sfaturile. Ludwig prea s accepte aceste recomandri si
chiar ceru ca biblioteca sa personal s fie transportat de la Neuschwanstein la Berg,
ns si exprim nemultumirea c Holnstein fusese numit unul dintre paznicii si. Era ct
se poate de clar nu numai c Ludwig cptase aversiune pentru fostul su Oberstallmeister, dar si c l privea cu suspiciune, ntreb de asemenea n repetate rnduri despre
nationalitatea si credinta gardienilor si infirmierilor instalati de guvern la Berg.
Gudden sugerase ca regele s se plimbe prin grdin, iar Ludwig, dornic s scape dintre
zidurile noii temnite, consimti.6 La ora unsprezece si jumtate, cei doi oameni, Gudden si
regele, si ncepur plimbarea pe jos, rentor-cndu-se la dousprezece si un sfert. Erau
urmati de ordonante de la o distant discret. Prezenta paznicilor l tulbura pe Ludwig,
care l ntreb pe Gudden dac era expus vreunui pericol. Doctorul l asigur c nu-1
ameninta nici o primejdie si, pentru a-1 linisti pe rege, le fcu semn soldatilor nsrcinati
cu serviciul de paz, fluturnd din mn de cteva ori, s se deprteze. Sositi
507
din nou la Berg, Gudden le prezent celorlati medici un raport favorabil, spunndu-le c
plimbarea decursese n liniste si c regele l impresionase cu comportamentul su calm.
Plnui s-1 mai scoat pe Ludwig la plimbare spre sear. Ceilalti membri ai comisiei
gsir purtarea regelui incredibil. Ei l considerau periculos, un lunatic imprevizibil, iar
ncrederea oarb manifestat de Gudden li se prea iresponsabil, n acea dup-amiaz,
Gudden i telegrafie lui Lutz: Pn acum, toate merg strun."7
Tot n acea dup-amiaz, Ludwig purt o lung discutie cu Friedrich Zanders,intendentul curtii regale de la Berg. Gudden specificase c Zanders trebuia s-i promit s
nu vorbeasc despre vreun plan de salvare cu regele si acesta se nvoi. Ludwig l
ntmpin cu cldur pe intendentul fost n serviciul su personal timp de cincisprezece
ani; de ndat ce rmaser singuri, Ludwig i art gurile fcute n tblia usii si drugii de
fier care astupau ferestrele ncperilor. Conform relatrilor lui Zanders, ochii i scprau
de energie si viat ca n zilele cele mai bune si cptaser o expresie care diferea ntru
totul de cea avut n urm cu patruzeci si opt de ore". Ludwig si ncepu conversatia,
ntrebndu-1 pe Zanders: Crezi c m vor tine ncarcerat mai mult de un an asa cum sunt
acum?" Zanders i rspunse c, desi nefiind medic, era convins c un tratament putea fi
efectuat cu rezultate foarte bune n mai putin de un an si c, n acest caz, nu se astepta ca
regele s rmn ntemnitat atta vreme.
Socoti ntr-adevr c asa vor sta lucrurile?", l ntreb Ludwig. L'appetit vient en
mangeant*. Unchiul
* L'appetit vient en mangeant (Ib. fr.) - Pofta vine mncnd. SOS
l
Degete nebun

meu Luitpold se va obisnui cu crmuirea si va ajunge s guste puterea att de mult, nct
nu m va mai lsa niciodat s ies de aici. Conversatia se sfrsi cu o ntrebare pus de
rege cu privire la numrul soldatilor care fceau serviciul de paz pe domeniul castelului
si dac acestia erau narmati. Zanders l inform c acest corp de gard ngloba ntre sase
si opt politisti, nedotati ns cu arme. Vestea pru s-1 usureze sufleteste pe Ludwig n
mare msur, nainte ca Zanders s plece, Ludwig l conduse printr-un gest al minii ctre
un ungher din ncpere, ferit de privirile iscoditoare itite pe furis prin gurile fcute n
tblia usii. Zanders mrturisi mai trziu c si nchipuise c regele intentiona s-i
ncredinteze o tain important, dar, amintindu-si de angajamentul luat fat de Gudden, l
rug pe Ludwig s-i ngduie s se retrag. Expresia privirilor ntunec pe neasteptate
chipul Regelui, dndu-i aerul crunt pe care-1 cpta cnd punea stpnire pe el
suspiciunea. Nu scoase nici o vorb si mi fcu semn s plec.8
Totusi, nainte de plecare, Zanders i nmna regelui un numr de hrtii, inclusiv meniul si
ordinea de zi. Ludwig le lu, le rsfoi si apoi i ntinse intendentului un plic sigilat care,
spuse el, continea o scrisoare pentru verisoara lui, mprteasa Elizabeth. l rug s duc
scrisoarea la Possenhofen, iar Zanders se nvoi, n mod surprinztor, membrii comisiei
guvernamentale nu-1 chestionar pe Zanders n legtur cu conversatia purtat si nici
unul nu stiu nimic despre mesajul secret trimis mprtesei.
Ludwig se ntretinu tot n acea zi cu doctorul Miiller, ultima sa discutie consemnat.
Medicul evoc mai trziu: "Regele sttea n picioare, cnd am intrat; m msur cu
509
ochii din crestet pn-n tlpi, dar nu suport s m priveasc drept n fat, cum si eu fcui
de altfel, n timpul conversatiei noastre, deveni din ce n ce mai agitat si umbla ncoace si
ncolo prin ncpere, stpnit de nervozitate. Discutia n sine nu era nimic altceva dect
un joc de-a v-ati ascunselea ntre pacient si medicul su."
L-ati ngrijit de-a lungul ultimului an pe fratele meu", ncepu Ludwig. Cum se simte?"
n tot acest timp, n-am observat nici o schimbare deosebit n starea sa."
Cum se ntmpl n genere, vi s-au dat probabil ordine s trimiteti acelasi soi de raport
despre mine, asa cum obisnuiati s-mi trimiteti mie altdat despre Print."
N-am primit un atare ordin", i rspunse Miiller.
Veti scrie cteodat c m simt foarte ru cum nu se poate mai ru si toti vor fi
ncntati s afle de starea mea proast".
Sunt convins, Maiestatea Voastr, c toat lumea se va bucura s aud c sntatea
nltimii Voastre s-a mbunttit", i replic Miiller.
Da, da", ncuviint Ludwig. Dar nu-i att de greu s-i administrezi unui om ceva n
sup ceva ce-1 va mpiedica s se mai trezeasc din somn vreodat?"
Miiller nu-i rspunse la aceast ntrebare, iar Ludwig i ghici tulburarea.
Care e cel mai bun narcotic?", se interes regele.
Sunt mai multe opiu, morfina, cloroformul, bile, scldatul, gimnastica, exercitiile
fizice."
Veti rmne aici mereu?", se inform Ludwig.
Voi schimba postul n fiecare lun cu un coleg."
Cine e?"
N-a fost numit nc."
510

[egele nebun
Ah, ncuviint Ludwig, va sti cu sigurant niste mijloace prin care s pot fi lichidat cu
usurint."
Maiestatea Voastr, i spuse Miiller, rspund pentru colegii mei ca si pentru mine
nsumi; datoria moral a unui medic e s vindece si nu s omoare oameni.."
Cei doi mai statur de vorb un timp despre lucruri lipsite de important, dar Ludwig si
ndrept atentia spre lacul Starnberg, unde urmri cu privirea cum o mic barc cu vsle
trecea n sus si-n jos de-a lungul trmului, i fcu n cele din urm un semn din cap lui
Miiller, permitndu-i s se retrag. Potrivit relatrilor doctorului: mi petrecusem cu
Regele aproape trei sferturi de or si n tot acest timp mi s-au pus mai multe ntrebri
dect la examenele tinute n fata unei comisii de stat. Dac n-as fi fost deja informat
despre comportarea pacientului de ctre doctorul Gudden si convins de boala sa ca
urmare a primei si celei de-a doua vizite fcute la Neuschwanstein, atunci n-as fi avut
niciodat prilejul s stabilesc diagnosticul."9
Cnd Mauder ptrunse n ncpere n acea dup-ami-az s se intereseze de preferintele
lui Ludwig pentru cin, l gsi stnd n picioare la fereastr si privind tint spre lac.
Infirmierul intui c Ludwig era nelinistit din cauza ploii care cdea fr ntrerupere,
temndu-se c plnuita plimbare de sear cu doctorul Gudden ar putea fi amnat sau
chiar contramandat, l rug pe Mauder s-i aduc lornionul de oper din biroul alturat si
Ludwig l folosi s scruteze suprafata apei. n cele din urm, se ntoarse cu spatele la
fereastr si-1 ntreb pe infirmier dac soldatii care fceau serviciul de paz n Parcul
castelului primiser instructiuni noi, interesn-du-se din nou dac erau narmati.
511
Dup-amiaza se scurgea linistit la Berg, cu membrii comisiei discutnd discret despre
situatia n care se aflau. Se vorbi la un moment dat despre faptul c se impuneau msuri
suplimentare de precautie pentru paza regelui, iar contele Holnstein suger c trmul
lacului ar trebui s fie cumva ngrdit cu un gard de scnduri, ns aceast problem nu se
dezbtu prea mult si Holnstein plec, declarnd c se ntorcea la Mtinchen, unde plnuise
s-si petreac seara. La ora patru si jumtate, Ludwig manc pe sturate. Ca si cum ar fi
vrut s prind curaj, bu o cantitate nsemnat de alcool: un pahar cu bere, dou pahare cu
vin dres cu mirodenii, trei pahare cu vin obisnuit de Rin si dou pahare cu arac, butur
alcoolic preparat din orez.10 Cnd isprvi osptul, trimise dup doctorul Gudden,
cerndu-i s fac mpreun plimbarea de sear asa cum stabiliser. Turna cu gleata, dar
vremea nu prea s-1 retin pe rege. Gudden accept, iar Ludwig si schimb hainele.
Desi ncuviintase plimbarea plnuit, doctorului nu-i prea surdea perspectiva. Se plnse
ctorva membri ai comisiei nu numai de vremea aspr si urt, ci si de ntrebrile
nencetate cu care-1 coplesise regele n cursul peregrinrii anterioare. Totusi, Gudden se
simtea obligat moralmente s-si respecte cuvntul dat. Medicul le comunic unora dintre
colegi c el si regele urmau s se ntoarc la Berg n jurul orei opt.
Cerul deasupra lacului Starnberg se ntunecase din pricina norilor cenusii pe cnd cei doi
oameni se pregteau s ias la plimbare; ploaia contenise pentru un timp. Ludwig se
mbrcase cu un palton gros, negru, la dou rnduri, cu guler de catifea, si-si pusese un
melon-n timp ce astepta pe treptele castelului, si descheie cu
512
nebun

grij nasturii vestonului de stof, lsndu-si si paltonul deschis. Gudden purta o manta de
ln gri si un joben negru de mtase. Att regele, ct si doctorul, aveau umbrele. Ludwig
i ntinse umbrela lui Mauder si-i ceru s o deschid. Mauder se supuse ordinului,
napoin-du-i-o apoi regelui, care cobor scara si ncepu s strbat aleea din grdin.
Gudden se ncheia nc la manta cnd Ludwig pornise deja la drum, asa c se grbi s-1
prind din urm. Pe cnd cei doi se deprtau, infirmierii prinser a-i urmri ca o umbr,
ns Gudden se ntoarse brusc si le sopti: Es darf Kein Pfleger mitgehen" Infirmierii
nu trebuie s-1 nsoteasc pe Rege."11 Ludwig alesese s mearg spre vale pe crarea
grdinii care nconjura malul lacului, iar Gudden i calc pe urme fr ezitare.
Lauterbach, unul dintre politistii de straj la castel, vzu cum Ludwig si Gudden se
ndreptau ctre trmul lacului, pierind n cele din urm n ceat si negur. Nu aveau s
mai fie vzuti n viat.
513
38
Misterul lacului Starnberg
In acea duminic sear, pn la ora opt, Ludwig si Gudden nu se ntorseser nc de la
castelul Berg si o aprehensiune crescnd pricinuit de presimtirea c se ntmplase ceva
ru se rspndi printre membrii personalului de serviciu. Trei paznici patrulaser ca de
obicei n lung si n lat prin parcul castelului, ns fiecare raportase c nu vzuse sau nu
auzise nimic neobisnuit. Lauterbach, seful de politie repartizat la Berg, dispuse s se fac
imediat cercetri prin grdinile din preajma castelului. Nu se descoperi ns nici un semn
al trecerii regelui si a lui Gudden, desi una dintre santinele anunt c observase dre
proaspete lsate de rotile unei trsuri chiar dincolo de portile principale, pe drumul ce
ducea spre Miinchen.
Se scurse aproape o or pn ce doctorul Miiller ordon s se examineze cu atentie
ntregul domeniu regal. Vzduhul se nnegurase din ce n ce mai mult, iar ploaia ce
potopea din nou cu bulbuci si btaia vntului ngreunau investigatiile. Politistii, soldatii
de paz, subofiterii sanitari, servitorii si doctorii si unir fortele, pornind n cutarea
celor doi dispruti. De-a lungul malului, un
514
nebun
grup de oameni ncepur s cerceteze cu nfrigurare printre desisurile de trestie, tortele lor
arznd n vlvti ca niste semnale fantastice n amurgul splcit si cetos.
La o deprtare de jumtate de mil de la castel, pe poteca ce mrginea malul lacului
Starnberg, unul dintre paznici observ imediat umbrela strns a regelui, asezat de-a
curmezisul unei bnci din parc. Dup o examinare mai atent, descoperi de asemenea
paltonul si vestonul de stof cu care fusese mbrcat Ludwig. Aceste vesminte trebuie s
fi fost lepdate n grab, fiindc erau ntoarse pe dos, cu mnecile vestonului vrte nc
n cele ale paltonului. Amndou straiele se mbibaser de ap. Cmpul vizual de la
potec spre lac era partial estompat de un numr de tufisuri si copaci. Cteva dintre
crengile pomilor de aici se rupseser, ca si cum cineva ar fi czut sau ar fi fost mbrncit
n frunzis. Mai departe, n josul crrii, gardul viu de tufe si plante se desprtea,
permitnd accesul ctre trmul lacului. Paznicul nainta pn la marginea apei; acolo,
pluteau printre trestii n voia valurilor dou plrii, melonul regelui si jobenul de mtase
al doctorului Gudden.
Aceste descoperiri de ru-augur i prevesteau o mare nenorocire medicului Miiller, care o

lu la goan spre coliba unui pescar din apropiere, l trezi din somn pe bietul om, pe
nume Jacob Lidl, si-i porunci s-si mne barca de-a lungul trmului n cutarea celor doi
dispruti. Miiller si Leonhard Huber, administratorul castelului, se alturar lui Lidl n
barc, urmati de Jakob Wimmer, intendentul general al domeniului, doi servitori pe nume
Schuster si Liebmann, precum si de ajutorul de buctar, Gumbiller. Loptnd n josul
lacului din locul 111 care fuseser gsite cele dou plrii, Huber distinse
515
un obiect nchis la culoare ce plutea pe suprafata apei printre stufrisuri, la o distant de
aproximativ zece picioare de mal. Lidl se apropie vslind n acea directie, asa nct Huber
reusi s desluseasc un trup omenesc, lunecnd pe ap cu fata n jos si cu bratele
desfcute si ntinse ctre mal. Lidl opri barca din plutire cu vslele, iar Huber si
Gumbiller srir n lac s rsuceasc trupul: era Ludwig. Ochii i rmseser larg
deschisi, fixati n vid, la atingere corpul fiindu-i rece ca gheata. Lacul avea acolo o
adncime de numai patru picioare, iar membrele inferioare ale regelui se mplntaser n
prundisul mrunt amestecat cu nisip de pe fundul apei, priponindu-i partea posterioar a
corpului, n vreme ce curentul i mentinea trunchiul la suprafat; Miiller si Liebmann
ajutar s fie tras corpul n barca lui Lidl, Huber ordo-nndu-le lui Wimmer si lui
Schuster s se napoieze la castel si s aduc o targa.
Lidl si ntoarse luntrea si, lunecnd n ntuneric, mica ambarcatiune de lemn se ciocni
aproape imediat de un al doilea cadavru ce plutea pe apa lacului cu fata n jos. Miiller si
Huber ntinser minile, l apucar si-1 ntoarser: era doctorul Gudden. l gsiser ntr-o
pozitie stranie, pe jumtate ngenuncheat, pe jumtate seznd, picioarele, la fel ca si cele
ale regelui, fiind mplntate n pietrisul de pe fundul lacului. Miiller si Huber traser si al
doilea les n barc, ordonndu-i lui Lidl s vsleasc pn la mal. Desi era vizibil cu
ochiul liber c amndoi oamenii muriser deja de ctva timp rigiditatea cadaveric
ncepnd s se evidentieze se depuser eforturi frenetice pentru a-i readuce la viat.
Miiller se ocup de rege, fcndu-i respiratie gur la gur, str-duindu-se s-1 resuscite; i
scoase de asemenea
[egele nebun
pantofii si sosetele, fcndu-i mici incizii pe tlpile picioarelor pentru a-i verifica
reactiile. Doi politisti se ngrijeau de doctorul Gudden, ncercnd s-1 reanimeze. Cnd
baronul Washington ddu din ntmplare peste aceast scen, presupuse c mai existau
nc sperante si se repezi s-i telegrafieze primului ministru: "si Regele si Gudden sunt n
viat. Miiller le face respiratie artificial."1
La miezul noptii, dup aproape o or de ncercri zadarnice, Miiller renunt la toate
manevrele de resuscitare, declarndu-1 pe rege mort. Cele dou cadavre fur nfsurate n
pturi aduse de la castel, asezate n barca lui Lidl si transportate din nou de-a lungul
trmului pn la docuri; acolo, cele dou trupuri nensufletite fur depuse n camere
diferite, acoperite cu giulgiuri. Fur chemate numaidect oficialittile locale si se
desfsur o examinare succint. Gudden se luptase din toate puterile pentru a scpa cu
viat. Fata lui prezenta zgrieturi pe nas si pe frunte. Portiunea de deasupra ochiului drept
i se nvinetise, iar pielea de pe frunte i se spintecase destul de adnc n urma unei lovituri.
Avea de asemenea o cicatrice lung pe obrazul drept. Unghia degetului mijlociu de la
mna dreapt i fusese smuls. In schimb, nu se semnal existenta nici unei rni pe trupul
regelui; dup relatrile lui Miiller, pe chip i se asternuse o "expresie sumbr, autoritar,

aproape tiranic."2
Nici o parte a vietii lui Ludwig nu este tot att de uwluit n legend pe ct e moartea sa.
De ndat ce se rspndi vestea n Miinchen, ncepur s circule zvonuri
517
fanteziste cum c regele l strangulase pe doctorul Gudden si apoi se sinucisese, c fusese
victima unui complot cu scopul de a-1 asasina sau c se necase cnd ncerca s evadeze.
Guvernul bavarez anunt n cele din urm c regele l ucisese dup toate probabilittile pe
doctorul Gudden si apoi si fcuse singur seama, doar spatiul detinut cauzei decesului
rmase necompletat n procesul verbal ntocmit dup efectuarea autopsiei lui Ludwig.
Anii scursi, laolalt cu distrugerea multor documente relevante au nvelit efectiv moartea
regelui n mantia misterului, ascunznd o enigm pstrat pn n ziua de azi.
Trimisul plenipotentiar prusac n Bavaria, contele Philipp zu Eulenburg, se ntmpl s
fie la lacul Starnberg pe 13 iunie 1886. El vizit castelul imediat dup ce afl de tragedie
si formul mai trziu cteva preri discutabile, nglobate acum n corpul canonic al
bibliografiei critice despre mprejurrile mortii lui Ludwig. Eulenburg i scrise
urmtoarele prietenului su, Fritz von Farenheid-Beynuhnen:
"Am suportat cu bine emotia puternic pricinuit de aceast dram regal. Mi-a trezit un
deosebit interes s fiu martor ocular la aceast recent catastrof, dintre cele mai
incredibile. Informat de planurile urzite de guvern pentru detronarea nefericitului Regele,
am fost de asemenea implicat n evenimentele petrecute la Hohen-schwangau, unde
Regele, n nebunia lui, condamnase la moarte comisia care venise s-i anunte alungarea
din domnie. Am fost totodat trezit din somn n acea noapte la Starnberg, unde Regele si
doctorul Gudden au fost gsiti n ap lng Berg. Nu voi uita niciodat acea impresie
ncercat pe cnd lunecam cu barca pe lacul singuratic mpreun cu pescarul Jakob Ernst
n pcla
518
le nebun
zorilor de zi. Tcerea mortii nvluia Castelul Berg; servitorii stteau palizi la fat si
stupefiati n curte si pe coridoare cnd mergeam n grab, cu inima palpitnd, spre
ncperea n care Regele legendar se odihnea n pace pe catafalc, cu un zmbet nebun pe
buzele de o paloare cadaveric, cu suvitele ondulate de pr negru zbrlite sfidtor pe
fruntea alb. ntrebrile mele nelinistitoare rmaser fr rspuns. A trebuit s reconstitui
ntmplarea dramatic din crmpeiele cunoscute, n camera alturat, zcea ntins pe
catafalc doctorul Gudden, cu o expresie sumbr, ncremenit pe figur. I-am vzut
cicatricea adnc de pe frunte, semnele nfiortoare pe gtul gros ale sugrumrii. Fusese
strangulat de Rege cnd ncercase s-1 mpiedice s se sinucid. Am fost primul care a
cercetat scena luptei ndrjite dintre ei la lumina zilei. Am remarcat urmele de pasi lsate
de Rege n adnc, sub ap. Aceste semne n-ar fi putut fi ntiprite de cineva care ncerca
s scape prin fug spre mijlocul lacului. Regele, care fusese un nottor rezistent, ar fi
putut fugi spre dreapta sau spre stnga trmului. Se ndreptase dinadins spre propria-i
moarte. Din locul n care se desluseau semne evidente de lupt cu doctorul Gudden,
urmele de pasi lsate de Rege trasau o linie de la trm ctre mijlocul lacului unde-si
gsise moartea."3
Se pun cteva probleme n legtur cu afirmatiile fcute de Eulenburg. Mai nti de toate,
acesta declar cu fermitate c observase clar semne de strangulare pe gtul lui Gudden,

fapt ce sugereaz c doctorul fusese mort de rege. Dar nici Muller, care descoperise si
apoi laminase cadavrele, si nici medicii care fcuser autopsia, nu sesizaser asemenea
urme de sugrumare. Eulenburg ete singura persoan care pretinde s le fi vzut. Prin
Urmare, mrturia lui trebuie s fie privit cu rezerv.
519
si mai ndoielnice sunt afirmatiile lui Eulenburg referitoare la locul real n care se
desfsurase tragedia. Trimisul plenipotentiar prusac scrisese ulterior c inves-tigase zona
din preajma trmului unde parcul se povrnea spre lac si c observase siruri paralele de
urme de pasi ctre ap pe care le identificase ca apartinnd regelui si doctorului Gudden.
Eulenburg pretinse de asemenea c vzuse urme de picioare ntiprite pe malul nmolos,
indicnd c regele si doctorul Gudden se ncieraser nainte ca Ludwig s se nece, ns
spusele lui Eulenburg sunt lipsite de adevr. El declarase c a explorat trmul lacului la
ora patru dimineata, remarcnd urme de pasi ce duceau de la aleea din grdin pn la
marginea apei; cu toate acestea, ntre timp, plouase fr ncetare cel putin opt ore, iar
aversele si rafalele de vnt transformaser coasta ntr-un teren mlstinos. E absurd s
credem c dou siruri de urme de pasi, lsate n grab de doi oameni care alergau
probabil ctre trm, ar fi rmas imprimate n noroiul moale dup o furtun ce durase opt
ore. si nici depozitia lui Eulenburg cu privire la urmele de pasi ntipriti pe albia lacului
nu este mai demn de crezare. Contrar declaratiei contelui, fundul lacului unde murise
Ludwig nu era acoperit cu nmol, ci cu pietris mrunt amestecat cu nisip. Prin urmare,
nici o ntiprire n adncime a urmelor de pasi n-ar fi putut rmne, ci doar prundis
tulbure si netasat. Chiar artn-du-ne ngduitori cu Eulenburg, nu se poate s nu te
ntrebi cum reusise s disting urme de pasi sub luciul apei, pe fundul lacului, dup ce
bntuise o furtun nsotit de ploaie si vnt puternic. Versiunile despre aceste semne
concrete lsate de-a lungul malului si pe albi3 lacului sunt eronate, concluzie la care a
ajuns si comisia
520
de anchet format la Starnberg, care a raportat c "vntul, ploaia si valurile puternice au
fcut s nu se poat distinge n nici un chip vreo urm de pas."4
Nici informatia referitoare la momentul precis al mortii regelui nu este mai concludent.
Ludwig si doctorul prsiser castelul Berg la ora sapte fr un sfert n acea noapte,
pentru a-si face plimbarea programat, apucnd pe poteca spre lac, si erau asteptati s se
rentoarc la opt. Amndoi aveau ceasuri de buzunar. Cnd li s-au descoperite cadavrele,
ceasornicul regelui era oprit la sapte fr sase minute, n vreme ce ceasul doctorului
Gudden arta ora opt. Dac admitem c ceasul lui Ludwig ncetase s mai functioneze
cnd intrase n contact cu apa, aceast ipotez sugereaz c Gudden i supravietuise
regelui cu putin peste o or. Principala problem ridicat de aceast dovad este c nu
exist nici o confirmare independent n sprijinul orei artate de ceasornicul regelui,
examinat imediat si disprut mai trziu n cursul noptii, dup cte s-ar prea, n buzunarul
baronului Washington, nemaifiind gsit niciodat. Desi numerosi autori s-au hazardat n
speculatii teoretice pentru a explica aceast diferent de timp, problema rmne acoperit
de mister.
S-a insinuat c Gudden uitase pur si simplu s-si ntoarc propriul ceas si c acesta se
opri nainte de moartea lui. Aceast supozitie este ridicol: Gudden era un om cu

obiceiuri riguroase, hotrt s-i fixeze regelui un program ordonat. tinnd cont de orarul
su precis, esalo-ftat cu rigurozitate si ncrcat de consultatii, telegrame ctre guvern,
rapoarte si ntlniri cu ceilalti membri ai co-fltisiei, cu mese stabilite la ore fixe, este
contrar bunului Slmt s ne nchipuim c Gudden ar fi omis pur si simplu
521
s-si verifice ceasul de buzunar. Presupunnd totusi c i s-ar fi oprit ceasul din acest
motiv, asa acum au argumentat unii autori, ar nsemna s admitem c de la opt dimineata
n acea zi de 13 iunie 1886, pn n clipa mortii sale survenite cu aproape dousprezece
ore mai trziu, doctorul nu se uitase mcar o dat la ceas si deci nu vzuse c acesta nu
mai mergea. Ceasul nu s-ar fi putut opri fix la ora opt n oricare alt moment al zilei, dac
medicul ar fi neglijat s-1 ntoarc, n mod zdrobitor, probele contest o asemenea
concluzie.
Este pe deplin posibil ca vreun martor s fi citit gresit si la repezeal ceasul regelui, n
confuzia strnit de descoperirea cadavrului; este n egal msur probabil ca acest
ceasornic s se fi oprit de la sine nainte s vin n contact cu apa. Mai devreme, n acea
dimineat, Ludwig i ntinsese lui Mauder ceasul su de buzunar, cerndu-i s i-1
ntoarc; infirmierul Schneller, care era de fat, l nsfcase imediat din minile lui
Mauder, insistnd s execute el nsusi operatia. Posibilitatea ca Schneller s fi suspectat
existenta unei forme de comunicare secret ntre cei doi, dorind s examineze el nsusi
ceasul, este deci foarte ntemeiat; s-ar fi putut prea bine ntmpla s fi manevrat
nendemnatic ceasornicul, rsucindu-1 n mn fr s se osteneasc s-1 ntoarc
nainte de a i-1 napoia regelui. Dac Schneller neglijase s ntoarc pn la capt arcul
ceasului, atunci n-ar fi exclus s se fi oprit ntr-un anumit moment n timpul plimbrii de
sear. Dac asa ar sta lucrurile, atunci ora artat de ceasul lui Gudden ar fi indicat dup
toate probabilittile momentul real cnd muriser cei doi.
S-a sugerat de asemenea c doctorul Gudden purtase cu sine o sticlut cu cloroform n
timpul plimbrii &e
522
sear si c acest narcotic ar fi provocat decesul regelui. Cnd Ludwig ncercase s
evadeze, cel putin asa sustine aceast teorie, doctorul l narcotizase pe rege cu ajutorul
cloroformului, omorndu-1 n mod accidental. S-a presupus c Gudden suferise apoi un
atac de cord din pricina socului si murise ntmpltor prin nec. Se stie c Gudden se
ludase ntr-adevr c se simtea mereu n stare s-1 biruiasc pe regele cu mult mai
puternic si robust, si exist un comentariu fcut de reverendul Martin Beck.de la biserica
Aufkirchen din apropriere, care vzuse cadavrele, anume c trsturile fetei lui Ludwig
nu semnau deloc cu cele ale unui mort prin nec.5 Desi aceast teorie suna atrgtor, ea
restrnge probabilitatea la limit. Pura coincident ca Gudden s fi suferit o criz de
inim chiar n acel moment reduce acceptarea acestui scenariu, n plus, s-ar fi pstrat cu
sigurant o dovad c se folosise cloroform pentru narcotizarea regelui - o sticlut sau o
batist mbibat cu aceast substant; n schimb, nu s-a gsit niciodat o astfel de prob
pe malul lacului Starnberg.
Din mrturiile lsate de Durckheim, Welker, Mayr si altii care 1-au nsotit pe rege n
ultima sptmn de viat, se cunoaste faptul c Ludwig si exprimase adesea intentia de
a se sinucide. Le ceruse att lui Durckheim, ct si lui Mayr otrav la Neuschwanstein;

dup relatrile lui Mayr, regele struise s obtin cheia de la turnul principal de acolo,
probabil ca s se arunce n gol de la balcon. La castelul Berg, Ludwig nu pomenise nici
un cuvnt despre o eventual suprimare a propriei vieti, desi doctorul Miiller declar mai
trziu c era convins de faptul c Ludwig dorea s fac rost de otrav.
Teoria sinuciderii s-a bucurat totdeauna de mare
523
popularitate. Ernest Newman afirma n acest sens: "Pentru noi, astzi, explicatiile cu
privire la crim si sinucidere par s fie corecte, dar ele dovedesc cu certitudine nu
nebunia regelui, ci dimpotriv deplina sa judecat sntoas. El stia c, din punctul lui de
vedere, viata se ncheiase."6 Cel putin la suprafat, dovezile disponibile las impresia c
sustin aceast concluzie. si totusi, ipoteza sinuciderii se bazeaz aproape n ntregime pe
presupunerea c Ludwig ar fi actionat pornind de la propriile amenintri, n tot cursul
vietii regelui, exist exemple repetate att de amenintri, ct si de afirmatii fcute de el pe
care ns nu intentionase niciodat s le duc la bun sfrsit. De pild, si declarase deseori
intentia de a abdica, dar nu urmrise nicicnd s duc la capt aceste amenintri. Nici nu
manifestase interes fat de executarea diverselor ordine date pentru pedepsirea
servitorilor, pentru ca mprumuturile s fie obtinute sau pentru ca membrii comisiei
trimisi s-1 aresteze s fie biciuiti sau jupuiti de vii.
Dac Ludwig ar fi vrut cu adevrat s-si curme viata, ar fi avut prilejuri nenumrate s
fac acest lucru pe cnd se gsea nc la Neuschwanstein. Desi ceruse cheia de la turnul
principal, dup cum s-ar prea, cu gndul s se azvrle de la nltime gsindu-si moartea,
nimeni si nimic nu 1-ar fi putut mpiedica s sar si de la o fereastr, dac asa i-ar fi dictat
cugetul. Tot astfel, un plonjon de pe balconul dormitorului su s-ar fi sfrsit cu moartea
pe stncile din trectoarea Pollat.
Zvonurile c Ludwig fusese ucis ncepur s circule la cteva ore dup decesul lui.
mprejurrile misterioase n care-si gsise sfrsitul, mpreun cu tcerea aproape deplin
pstrat att de guvernul bavarez, ct si de
524
familia Wittelsbach, i ndemnar pe multi s cread n tot ce putea fi mai ru. Maniera
ascuns n care cabinetul bavarez conspirase s-1 rstoarne de la putere pe rege trezise
suspiciuni; nu era nevoie de o imaginatie prea bogat s se admit c moartea lui ar fi
putut fi provocat de un complot similar. Nimeni din Bavaria catolic nu vroia s cread
c suveranul miruit n biseric dup ritualul ncoronrii si luase singur viata. Cei mai
vehementi sustintori ai lui Ludwig considerau declaratia guvernului cu privire la
sinuciderea sa drept o ultim nedreptate flagrant ndurat de prea iubitul lor monarh.
Detronarea regelui l transformase ntr-un erou; presupusul su asasinat l preschimb
ntr-un martir.
Dac exist putine dovezi n sprijinul teoriilor sinuciderii si necului accidental, dispunem
de si mai putine informatii demne de crezare care s confirme ideea din ce n ce mai
popular c Ludwig ar fi czut victim unui atentat. Pescarul Jacob Lidl ls cu limb de
moarte o declaratie ambigu, insinund c se ntmplase ceva misterios n acea noapte pe
malurile lacului Starnberg; abia mai trziu, prietenii si care-i supravietuiser afirmar c
Lidl vzuse cnd regele fusese mpuscat de un asasin pe cnd ncerca s evadeze. Desi
circulau versiuni printre anumite grupuri de la curtea munchenez despre mpuscarea lui

Ludwig, toate par s provin n cel mai bun caz din surse indirecte, de mna a doua sau a
treia; absolut nimeni aflat n locul unde se descoperiser cadavrele, nici unul dintre
numerosii oficiali care examinaser trupurile nensufletite, nu raportase despre vreo
dovad incontestabil care s ateste teza violentei. Alegatiile despre conspiratia larg
rspndit, urzit de Lutz, Bismarck si chiar de familia regal, ncepur s
525
ias la suprafat cu mult mai trziu, abia cnd fiii, fiicele, prietenii si cunostintele se
confesar cu ochii nlcrimati, sustinnd c Ludwig fusese ucis.
Imediat dup detronarea regelui, guvernul bavarez se gsea fr ndoial ntr-o situatie
periculoas; apelul deschis lansat de Ludwig la rezistent armat mpotriva lui Lutz si a
unchiului su Luitpold echivala cu o declaratie de rzboi civil, n atare mprejurri, nu e
greu de crezut c regimul Lutz s-ar fi putut pune n miscare s-1 lichideze pe Ludwig al
II-lea, figur popular printre supusii si de rnd. Dar orice complot guvernamental ar fi
implicat aproape cu sigurant indivizi capabili s suprime astfel de martori oculari
incomozi, cum ar fi de pild simpli pescari sau infirmieri nedemni de ncredere. In ciuda
afirmatiilor extravagante fcute de-a lungul timpului, nu exist nici o dovad direct c
Ludwig ar fi fost asasinat.
Probele sugereaz dimpotriv c se pusese la cale un plan pentru salvarea regelui,
mprteasa Elizabeth si petrecuse dup-amiaza de 13 iunie 1886 hoinrind pe malul
lacului Starnberg la Possenhofen, situat de partea cealalt a apei, chiar vizavi de castelul
Berg. Struise s rmn afar pn la cderea serii, desi furtuna ameninttoare se
dezlntuise, scrutnd cu privirea peste lac spre castelul ndeprtat.7 Se credea n mare
msur c mprteasa aranjase ca vrul ei s fie eliberat din minile temnicierilor; se
relateaz de asemenea c Elizabeth pregtise o trsur care astepta n josul lacului, gata
s-1 transporte pe furis la Munchen sau s-1 treac granita n Austria.8
Este posibil ca aceast trsur misterioas s fi fost cea despre care se spune c i-ar fi
apartinut unui anume
526
baron M. Beck. Se istoriseste c Beck trimise la Miinchen dup un echipaj cu cei mai iuti
cai si-i tinuse nhmati la trsur toat dup-amiaza, pn la lsarea noptii, nuntru,
vehiculul era ntesat cu sute de manifeste, copii dup proclamatia regelui adus la
cunostinta public cu o sptmn nainte, chemnd la renscunare si la rezistenta
armat mpotriva prim-ministrului Lutz si a printului Luitpold.9 Se presupune c un grup
de oameni s-ar fi ascuns prin ungherele parcului de la Berg n acea sear ca s-1 ndrume
pe rege spre trsura care-1 astepta; acest fapt ar explica drele proaspete de roti
descoperite dincolo de porti mai trziu n cursul investigatiilor din acea sear.10
Potrivit ctorva surse, trsura stabileste de asemenea o legtur cu prezenta brcilor
observate pe nserat att de Ludwig, ct si de membrii comisiei, care strbteau lacul
Starnberg n sus si-n jos de-a lungul trmului. Se relateaz c una sau dou dintre aceste
brci ar fi purtat pn la douzeci de oameni narmati din satele nvecinate Leoni,
Ammerland si Seeshaupt, veniti acolo ca s-1 ajute pe rege s evadeze si s-1 apere de
soldatii din serviciul de paz la Berg.11 ntr-una din brci, se gseau dup ct s-ar prea
fratele lui Richard Hornig si o rud, contele A. Rambaldi. Hornig, care locuia n josul
trmului la Seeleiten, sustinu ulterior c Ludwig murise cnd ncercase s ajung la casa
lui. Acesti oameni si petrecuser dup-amiaza si seara zilei de 13 iunie vslind de-a

lungul parcului de la Berg, asteptnd s-1 salveze pe rege. n acea noapte, contele
Rambaldi se ntoarse la sotie, ud pn la piele, si exclam: "Am gsit o plrie! Totul s-a
terminat!"12
Ce s-a ntmplat de fapt n acea sear ntunecat,
527
ploioas, la lacul Starnberg? n acea dup-amiaz, Ludwig i strecurase lui Friedrich
Zanders o scrisoare ctre verisoara sa Elizabeth si e foarte probabil s-o fi informat pe
mprteas despre cea de-a doua plimbare plnuit pentru acea sear. Dup ce Zanders
se retrase, Ludwig pru s fie preocupat; sttea la fereastr, scrutnd cu lornionul
suprafata lacului, cutnd ceva. Mai trziu, atentia i fu rspltit cnd reper cteva
ambarcatiuni mici, navignd dinadins de-a lungul trmului, prin fata castelului. Ludwig l
chem pe Mauder si-1 ntreb dac paznicii de serviciu primiser noi instructiuni. La ora
patru si jumtate, se nfrupt copios, udnd din belsug bucatele ca s-i lunece pe gt cu o
cantitate considerabil de alcool; pe msur ce se apropia ora fixat pentru cea de-a doua
plimbare cu Gudden, Ludwig ls impresia c era cuprins de ngrijorare, temndu-se c
excursia plnuit ar putea fi contramandat din pricina vremii din ce n ce mai aspre.
Ludwig si Gudden prsir n cele din urm castelul Berg la ora sapte fr un sfert. Pe
cnd astepta pe treptele scrii sub ploaie, Ludwig si descheie cu grij nasturii paltonului
si ai vestonului de stof. Singura concluzie logic este c se pregtea pentru un moment
cnd putea s se debaraseze repede de mbrcmintea stingheritoare pentru a porni not
ctre locul de sigurant. Regele nsusi alese s urmeze aleea care traversa grdina si
nconjura trmul lacului. Mersese deja cteva sute de iar zi pn cnd Gudden izbuti s-1
ajung din urm. La distanta de un sfert de mil de castel, ascuns vederii de o meandr
si de tufisuri dese, aleea se bifurca; spre dreapta, crarea continua s ocoleasc trmul
npdit de trestii, n vreme ce poteca dinspre stnga urca pe o
528
coast de deal, serpuind printre crnguri si psuni. Cele dou crri se contopeau iarsi la
jumtate de mil de grdina castelului.
Una dintre santinelele care vegheau n acea sear la Berg, Lauterbach, raport mai trziu
c patrulase de-a lungul crrii de sus si nu observase nimic neobisnuit; prin urmare,
regele si doctorul Gudden trebuie s fi rmas pe poteca de jos, cea apropiat de trmul
lacului. Alegerea fcut de Ludwig l plasa de asemenea n vecintatea liniei de coast,
lucru deosebit de important dac se astepta s fie salvat de o barc.
Se ntunecase cnd Ludwig si Gudden ajunser la captul potecii de lng lac. Aici,
desisurile se desprteau, deschizndu-se ctre lacul Starnberg; pe Ludwig apele l
ademeneau parc prin semne si i se ntindeau n fata ochilor, suprafata lor mpestritat cu
stropi de ploaie reflectnd trmul ndeprtat si contururile nedeslusite ale vilei
Possenhofen. Regele fusese trdat, declarat nebun, ncarcerat ca si fratele su Otto. La
Neuschwanstein i lipsise puterea s lupte; acum, privind luciul lacului, se hotrse. Se
ntoarse spre doctorul Gudden, care se forta s tin pasul alturi; servitorii si, primul
ministru, unchiul lui l nselaser si-1 umiliser, iar vrstnicul tovars de plimbare l
proclamase alienat mintal incurabil. Cu umbrela strns, Ludwig se npusti spre doctor,
lo-vindu-1 n frunte nainte s-o azvrle pe o banc din apropiere. Luat prin surprindere,
Gudden ntinse mna ctre rege, nsfcndu-1 de palton n efortul de a-i opri fuga.

Despovrat de vesmintele grele, Ludwig alerg ctre linia coastei, cu Gudden poticninduse n spatele lui; doctorul reusi totusi s-1 nhate din nou la marginea potecii si amndoi
czur peste un plc de tufisuri, dar
529
regele, cu mult mai nalt si mai puternic dect supraveghetorul su, l mpinse la o parte si
se avnt spre lac. Gudden reusi ntr-un fel oarecare s-1 prind din urm, ns nu-1 putut
opri n loc cu nici un chip. Regele l izbi pe doctor drept n fat, nvinetindu-i ochiul si
zgriin-du-1 n ncercarea de a se elibera. Gudden se lupt din rsputeri s-i tin piept,
rupndu-si unghia de la degetul mijlociu al minii drepte, nainte s sucombe n cele din
urm. Se poate s-si fi pierdut cunostinta din cauza loviturii primite la cap n timpul
ncierrii si astfel se nec, dup cum e posibil c suferise un atac de cord sau o comotie
cerebral, si slobozi strnsoarea minii, iar regele l mbrnci n ap.
In tinerete, Ludwig fusese un excelent nottor. Dar nclestarea lui Gudden i sectuise
puterea. Cu un surplus de greutate si cu stomacul ncrcat, probabil si ametit de butur,
plonja n lacul rece, dar se vzu pe neasteptate coplesit. Fie c suferi o criz cardiac, fie
c oboseala l rpuse, nu mai putu continua s noate. Muiat de ploaia necontenit,
alunec ncet-ncet sub apele glaciale ale lacului Starnbeg, pe cnd luminitele ndeprtate
de la Possenhofen i se ncetosau n fata ochilor, pn ce ntunericul l mpresur din toate
prtile.
530
Lpilog
Vestea mortii lui Ludwig al II-lea, rspndit att de curnd dup detronarea fortat si
declaratia de nebunie, cufund Bavaria ntr-o stare profund de soc si n doliu. stirea
despre tragedia petrecut la lacul Starnberg circul cu repeziciune. Regina Mrie sttea la
Elbigenalp n momentul arestrii fiului ei si ncarcerrii n castelul Berg. Personalul de
serviciu si membrii suitei fur nstiintati n dimineata de luni, dar nimeni nu-si putea lua
inima n dinti s-o informeze pe regin c Ludwig murise. Duhovnicul ei personal o gsi
pe Mrie stnd mpreun cu cteva doamne de onoare si o ntreb dac-i permitea s-i
citeasc un anume pasaj din Biblie. Pe msur ce preotul parcurgea fragmentul, regina
observ chipurile ncordate ale membrilor suitei si se interes brusc dac i se ntmplase
ceva ru fiului ei Ludwig. Una dintre doamnele de onoare i rspunse c Ludwig se
mbolnvise grav. Dar fetele stropite de lacrimi dez-vluir teribilul secret. "Regele
Ludwig e mort?", ntreb n soapt Mrie. Nimeni nu se simtea n stare s rosteasc o
vorb; n cele din urm, printesa Therese ncuviint din cap si regina izbucni n lacrimi.1
Un raport provizoriu fusese deja autorizat de guvernul Lutz pentru confirmarea dementei
printului Otto. Desi acesta succeda din punct de vedere tehnic la tron n
momentul mortii fratelui su, Otto rmase mai departe ntemnitat n castelul Furstenreid,
nedndu-si seama de drama desfsurat pe malul lacului Starnbeg. O delegatie trimis de
familia Wittelsbach l vizit, informndu-1 cu tristete de moartea lui Ludwig. Dar, potrivit
relatrilor, Otto prea s nu priceap aceast veste grav si schimb repede subiectul.2
mprteasa Elizabeth a Austriei tocmai si vizita familia la Possenhofen cnd afl de
decesul regelui. Ajungndu-i la urechi vestea zguduitoare, mprteasa strig n gura
mare ctre mama ei: "Regele nu era nebun, ci doar un excentric trind ntr-o lume de vis!
Ar fi putut s-1 trateze mai cu blndete si s-1 crute de un asemenea sfrsit ngrozitor."3

Printul Luitpold, noul print-regent si omul care, mpreun cu primul ministru Lutz, si
doborse nepotul, precipitnd astfel tragedia, izbucni n lacrimi la aflarea mortii lui
Ludwig.4
n acea zi de luni, dis-de-dimineat, trupul nensufletit al lui Ludwig fu splat si asezat n
dormitorul su de la Berg. Wilhelm von Rumann si Max Gube crear o masc mortuar,
i sculptar minile si-i tiar o suvit din prul pe care obisnuise s si-1 frizeze cu atta
grij.5 nc de la miezul noptii care trecuse, grupuri de localnici se strnseser la portile
castelului, asteptnd s aduc un cernit omagiu regelui lor att de iubit. Li se permise n
cele din urm s intre n castelul Berg n dup-amiaza zilei de luni, la ora trei. Ludwig
zcea ntins pe pat, sub baldachinul preferat din brocart albastru; trupul su era complet
nconjurat de buchete de trandafiri si palmieri n vase de pmnt, de lumnri votive
parfumate, i fusese asezat pe piept un mnunchi de flori de iasomie, culese de verisoara
lui, mprteasa Elizabeth, si trimise n
532
acea dup-amiaz de la Possenhofen. tranii care treceau n coloan pe lng trupul su
se nclinau si-si fceau semnul crucii de repetate ori, ngenuncheau s se roage si rupeau
din giulgiul asternut peste mort, spernd s smulg un ultim suvenir pretios de la
suveranul lor.6
La ora opt seara, clericii curtii regale sosir n fine la castelul Berg s binecuvnteze
trupul lui Ludwig. Patru ofiteri ai casei regale l asezar n sicriu, purtndu-1 apoi ctre
carul funebru. Acesta era aproape n ntregime acoperit cu flori, multe dintre ele fiind
aduse de stenii din vecintatea lacului Starnberg. Pe fundalul apusului de soare, scldat
n tonuri purpurii si aurii, si n lumina fcliilor arznd cu vpi, Ludwig prsi castelul
Berg pentru ultima oar, pe cnd procesiunea se ndrept ncet spre portile mari, croindusi apoi drum ctre Miinchen.
La mijlocul cltoriei, cortegiul trecu pe lng ferestrele ntunecate ale castelului
Furstenreid, unde noul rege, Otto, rmnea ncarcerat, inconstient de scena trist
desfsurat mai jos. Pe la ora unu, procesiunea ajunse la marginea capitalei. Sute de
oameni se alturaser convoiului de-a lungul drumului, psind n tcere n urma carului
funebru ncrcat de coroane, pe care se afla sicriul cu rmsitele pmntesti ale regelui, n
suburbiile orasului, un escadron de cavalerie usoar ntmpin cortegiul, formnd un corp
de gard de onoare, cu caii la pas, n fruntea sirului nesfrsit de ndoliati si oficialitti,
care serpuiau pe strzile ntortocheate ctre Residenz.
In ziua urmtoare, un grup de medici ai curtii regale fcur autopsia regelui si, n efortul
de a sustine verdictul de alienatie mintal, guvernul bavarez lu msura fr precedent de
a dezvlui constatrile presei nationale.
553
l
Potrivit raportului de autopsie, se fcur cteva descoperiri interesante n privinta strii
creierului lui Ludwig. Se art cu probe existenta unor inflamatii si a unui a-flux anormal
de snge n cavitatea cranian si n zona tesuturilor dimprejur. Se constat c pielea care
acoperea teasta era extrem de subtire, n vreme ce cavitatea cranian era de dimensiuni
mai mici dect normal. O tumoare n regiunea osului frontal prea s fi ntrerupt din cnd
n cnd afluxul de snge prin artera principal. Un numr de alte deformri mrunte ale

creierului tindeau s confirme concluzia c regele suferea de o boal mental

degenerativ. Acest fapt, n schimb, vine n sprijinul teoriei formulate de Biermarvn, si
anume c Ludwig se mbolnvise de sifilis.7
Enorma popularitate de care se bucurase regele deveni curnd evident. Cldirile din
capital fur drapate n crep negru, drapelele nationale coborte n berna n semn de
doliu, iar clopotele bisericilor i chemau pe fostii si supusi, cu dangte prelungi si
jalnice, s se roage pentru mntuirea sufletului celui rposat. Magazinele puser degrab
n vnzare busturi comemorative ale regelui, laolalt cu crti postale speciale, fotografii,
pamflete tiprite ieftin si prost, insinund un posibil atentat la viata lui Ludwig. Relatri
si articole despre moartea lui suprasaturau ziarele si editiile speciale fiind publicate
cteodat si cte patru articole pe zi pentru a satisface cererea public.8 Mii de bavarezi
de pe tot cuprinsul trii se mbulzeau n Mimchen s-i aduc un ultim omagiu regelui
defunct. Una dintre gazete relata pe 17 iunie: "Multimea de oameni ndoliati, strnsi n
fata vechii capele din Residenz, prea fr sfrsit. O femeie care lesin fu ct pe ce s
moar clcat n picioare. Ieri/ un numr de douzeci de oameni si pierdur cunostinta si
un munte de haine sfsiate, umbrele rupte si obiecte pierdute stau mrturie slbticiei la
care se supuser oamenii."9
De miercuri, 16 iunie, pn la funeraliile desfsurate smbt, corpul nensufletit al lui
Ludwig fu depus n Hofkapelle din palatul de resedint munchenez pentru a i se aduce un
ultim omagiu de ctre public. Peretii capelei erau drapati n crep negru; din centrul
plafonului, un baldachin funebru din mtase neagr se revrsa n falduri peste cele patru
colturi ale slii, iar deasupra altarului nalt aninau o cruce mare alb si armoariile familiei
Wittlesbach. Vaze de flori, dafini si chiparosi, ghirlande de trandafiri Malmaison
pavoazau biserica, umplnd ncperea cu parfumul lor exotic, n vreme ce umbrele
tremurtoare aruncate de sutele de lumnri nalte, votive, jucau pe peretii drapati n
negru.
Generali-aghiotanti din suita regelui, mpreun cu cavalerii Ordinului Sfntul Gheorghe,
formau garda de onoare, stnd cu capetele plecate n tcere.
Sicriul cu trupul lui Ludwig era asezat pe un catafalc usor nclinat, acoperit cu un vl din
moar negru si cu roba de stat mpodobit cu hermin. Regele fusese nvesmntat n straie
de mare maestru al Ordinului Sfntul Hubertus: pantaloni bufanti, prinsi sub genunchi,
din mtase neagr, mantie din catifea neagr si cmas de mtase alb, cu dantele bogate
la guler si mansete, i atrnau n jurul gtului colanul si lantul Ordinului. Mna stng i
era ntins ntr-o parte, mbrtisnd mnerul sbiei, ncrustat cu pietre pretioase.
Prins ntre degetele minii drepte, se gsea buchetul de iasomie trimis de mprteasa
Elizabeth. Fata lui Ludwig, strvezie, parc de cear, avea o expresie stranie, iar prul i
fusese netezit cu grij n prti s-i ascund cicatricele rmase pe piele dup autopsie, n
moarte, prea s-si fi redobndit frumusetea care-1 fcuse celebru n tinerete. Printul
mostenitor Friedrich Wilhelm al Prusiei i scrise reginei Mrie: "Astzi, am privit pentru
ultima oar chipul iubitului vostru fiu, dup ce s-au scurs cincisprezece ani de cnd nu 1am mai vzut. Pacea si linistea i s-au asternut pe obrajii a cror frumusete moartea nu o
putuse rpi."10
Funeraliile regelui avur loc smbt, 19 iunie, o zi de var strlucitoare, fr nori. Mii de
oameni se nsiruiau pe traseul procesiunii de la Residenz pn la Biserica Sfntul Mihail,
unde urma s fie nhumat Ludwig, stnd tcuti si gravi ntre cordoane de soldati
nsrcinati cu serviciul de paz. Locurile la ferestrele ce ddeau spre ruta convoiului

funebru se vindeau scump, cu un pret de nchiriere de cel putin 100 de mrci.11

Deodat, cteva salve de salut umplur cerul cu un rpit asurzitor, anuntnd c
procesiunea pornise n cele din urm de la palatul Wittelsbachilor ctre ultimul loc de
odihn al regelui.
Btile ritmice de tob se contopeau cu dangte metalice de clopot si cu bubuitul deprtat
de arme, crend o cacofonie de sunete discordante, spulbernd linistea sumbr a diminetii
de smbt. Funeraliile lui Ludwig reprezentar cea mai mare ceremonie desfsurat
vreodat n capitala bavarez. Cortegiul funerar era condus de servitori ai nobilimii
bavareze, purtnd torte arznd cu vlvti. Acestia erau urmati de membri ai ordinelor
religioase din oras, de profesori de scoal, de reprezentanti ai curtii regale n uniforme de
gal, de clerici si preoti seculari, de fete bisericesti apartinnd casei regale, de membri ai
consiliului canonic, de episcopi ai Bavariei. Venea apoi o delegatie de oameni cu chipul
acoperit cu glugi negre, cunoscuti sub numele de Gugel-rnnner, fiecare dintre ei tinnd
lumnri de spermantet mpodobite cu cruci si blazonul regal.12
Opt cai albi cu trupurile drapate n valtrapuri negre si mpodobiti cu mnunchiuri de pene
negre trgeau carul mortuar pe strzile Munchen-ului, fiind precedati de demnitari n
uniforme cu galoane aurii, purtnd sbii de parad. Dricul nsusi era un vehicul fastuos,
drapat n negru, ncrcat cu coroane de flori mpletite n ghirlande, ce atrnau pe fiecare
parte a celor patru colturi ascutite. n mijloc, deasupra catafalcului, se nlta un piedestal
auriu pe care era asezat o reproducere dup coroana regal a dinastiei Wittelsbach. De
fiecare parte a carului mortuar, mergeau aghiotantii regelui, sambelanii curtii regale n
costume mpodobite cu galoane aurii si cavalerii Ordinului Sfntului Gheorghe.13 Sicriul
lui Ludwig era acoperit cu stindardul casei regale; coroana de stat si sceptrul, laolalt cu
ordine si medalii ale regelui, erau puse deasupra cosciugului. Calul preferat de Ludwig,
fr sa si nvelit ntr-un valtrap negru, l nsotea pe ultimul drum. Un purttor al crucii si
doi paji ducnd lumnri de spermantet pseau ncet dup carul mortuar, urmati de un
escadron de soldati. Printre suveranii ndoliati care mergeau n cortegiu funebru se
numrau printul Luitpold, noul principe-regent, printul mostenitor prusac n uniforma de
feldmaresal german, printul de coroan al Austriei. Veneau apoi printii casei regale,
Urmati de nobili bavarezi, ambasadori strini, nalti demnitari ai curtii regale, ministri si
delegatii din diferite orase bavareze. Detasamente de cavalerie si infanterie ncheiau
procesiunea, fanfarele lor intonnd marsurile funebre compuse de Frederic Frantois
Chopirv si Beethoven.14 Se scurser dou ore si jumtate pn ce cortegiul ajunse la
Biserica Sfntul Mihail.
Pnze enorme de culoare neagr acopereau intrarea n biseric. Arhiepiscopul, ajutat de
cinul preotesc, binecuvnta sicriul, n timp ce participantii la nmormntare
ngenunchear, iar oamenii care priveau ngrmditi pe trotuare ncepur s plng n
hohote. Reprezentanti ai asociatiei Gugelmnner purtar sicriul nuntru pn n fata
altarului, n vreme ce corul bisericesc cnta un psalm. O enorm tapiserie neagr anina n
spatele altarului, mpodobit cu o cruce alb gravat cu o inscriptie n limba latin:
"Ludovicus II Rex Bavariae nat. 25.8.1845, denat. 13.6.1886". Deasupra altarului se
gsea un polog decorativ pe care era asezat o coroan aurie; prins de rama ei circular,
o testur de crep cdea n falduri ctre cele patru colturi ale bisericii, formnd un
baldachin. Sicriul regelui fu depus pe un catafalc usor nclinat n fata altarului, fiind
nconjurat de lumnri albe si coroane de flori. Coroana regal bavarez si toate ordinele
si nsemnele demnittii lui Ludwig erau puse deasupra cosciugului. Dup oficierea unei

scurte liturghii, clugrii capucini purtar sicriul prin naos, cobornd un sir de trepte de
piatr pn n cript, ntre timp, cerul albastru se nnora brusc si o scprare vie de fulger
spintec vzduhul, ct pe ce s loveasc biserica. "Dumnezeu a vrsat o lacrim", relat
cu tristete unul dintre ziarele muncheneze.15
n octombrie 1886, Ludwig al II-lea fu nhumat n cele din urm n monumentul funerar
abia terminat, un sarcofag grandios n stil neoclasic, fcut din marmur verzuie, sustinut de labele unui leu
sculptat n piatr. La fiecare dintre cele patru colturi, se nltau fleuroane ncununate cu
reprezentri suflate cu aur ale leului, simbolul dinastiei Wittelsbach.
Mijlocul sarcofagului forma o platform pe care era asezat o copie aurit dup coroana
regal bavarez; n fata ei se gsea un basorelief sculptat cu blazonul familiei. Conform
traditiei Wittelsbachilor, inima lui Ludwig, scoas din trup la autopsie, fu depus n
Capela votiv de la Altotting, alturndu-se astfel inimilor celorlalti monarhi bavarezi,
inclusiv celor ale tatlui, Maximilian al II-lea si bunicului, Ludwig I. Inima sa si gsi n
ultim instant refugiu ntr-o urn nalt din argint, de form clasic, decorat cu initialele
lui Ludwig gravate n monogram si suflate cu aur, precum si cu mici ghirlande sculptate
de flori de colt si trandafiri alpini.16
A doua zi dup moartea lui Ludwig, oamenii mplntar un stlp cu o cruce n lacul
Starnberg chiar n locul unde i se descoperise cadavrul. Mai sus, pe creasta dealului,
regina Mrie ridic un mic paraclis n memoria fiului ei, iar printul regent Luitpold nlt
lng trm o coloan gotic, adpostind n interior o candel. La cea de-a zecea
comemorare a mortii lui Ludwig, Luitpold puse piatra de temelie la capela votiv
nchinat amintirii regelui. Fostul su arhitect, Julius Hofmann, proiect structura n stil
romanesc, cu acoperis nclinat, ncoronat cu un dom nalt decorat cu fresce, n fiecare an,
la ceremoniile menite s evoce amintirea regelui, admiratorii se strng pe malul lacului n
fata crucii. Aduc coronite de flori, steaguri bavareze, stindardele Wittelsbachilor si le
arunc pe apele n care si-a gsit sfrsitul Ludwig.
Mama regelui i supravietui cu doar trei ani, murind la Hohenschwangau pe 17 mai 1889
la vrsta de saizeci si patru de ani. Dup pierderea lui Ludwig, regina Mrie se retrase
complet din viata public, alinndu-si durerea prin convertirea la catolicism. Desi Otto
fusese totdeauna fiul preferat, Mrie nu se simtea n stare sa-1 viziteze la castelul
Furstenried. Se stinse din viat aproape n singurtate, nconjurat numai de membrii
suitei restrnse.
Otto stpni n Bavaria ca rege doar cu numele; starea snttii sale nu-i permitea s
poarte o conversatie coerent si nimeni n-a stiut vreodat dac si ntelegea propria
situatie.
Otto muri pe 11 octombrie 1916 din cauza unei hemoragii interne la vrsta de saizeci si
opt de ani. Domnia lui neputincioas durase treizeci de ani ca o ironie a sortii, cea mai
lung dintre toti monarhii familiei Wittelsbach. n ciuda declansrii primului rzboi
mondial, i se organizar funeralii de stat cuvenite naltei sale pozitii. Membri ai familiilor
regale europene venir s-i aduc un respectuos omagiu, iar curtea regal a
Wittelsbachilor pstr doliu timp de trei luni. Otto fu nmormntat n cripta din Biserica
Sfntul Mihail, ntr-un sarcofag mare, alturi de cel n care si dormea somnul de veci
fratele su, Ludwig.
Printul Luitpold, regentul care guvern de fapt Bavaria n timpul domniei nepotului su
Otto, si ddu obstescul sfrsit n 1912, la vrsta de nouzeci si doi de ani. Fiul lui i

succed pe tronul bavarez sub numele de Ludwig al 111-lea, plasndu-se astfel ntr-o
situatie neobisnuita/ determinat de existenta a doi monarhi care domneau n aceeasi tar.
n 1918, cnd mpratul Wilhelm al II-lea abdic si se proclam Republica german,
stpnirea VVittelsbachilor care durase o mie de ani lu de asemenea sfrsit. Se institui
republica si familia regal accept pierderea statutului privilegiat. Nu izbucni totusi nici o
revolutie: membrii familiei regale rmaser bavarezi bineveniti, desi fur deposedati de
nsemnele si propriettile distinctive regale, cum ar fi de pild Residenz si Nymphenburg,
n urma nationalizrii. Se bucur si astzi de respect si admiratie, reprezentnd simboluri
ale mostenirii si traditiei, pe care multi bavarezi ar dori s le restabileasc.
Fosta logodnic a lui Ludwig, printesa Sophie, nu si-a revenit n fire niciodat dup
zvonurile scandaloase rspndite pe seama ei dup ce regele si retrase promisiunea
solemn de cstorie. Csnicia ei cu ducele d'Alenton prea s fi fost fericit, iar fiica ei,
printesa Louise d'Orleans, se mrit cu principele Alfonso al Bavariei n 1891. n mai
1897, Sophie supraveghea un bazar de binefacere la Paris, cnd izbucni un incendiu
printre galantare. Mai degrab dect s fug, Sophie le ajut pe niste tinere s scape,
ntorcndu-se mereu si mereu n infernul cuprins de flcri. Nu mai reusi n cele din urm
s ias. Cnd i se descoperi cadavrul, acesta era att de ars nct nu mai putu fi
identificat dect dup dantur.17
"M simt asa de prsit si de nsingurat pe acest pmnt, ca o rmsit pstrat din
vremuri mai bune, mnat de vnt n prezentul pe care-1 detest si unde m voi simti
totdeauna nstrinat", mrturisea odinioar Ludwig. Era un simtmnt care definea pe
bun dreptate viata regelui si cu care se putea identifica usor si
541
verisoara lui, mprteasa Elizabeth. Ea, mai presus dect oricine altcineva - mai mult
dect regina, Wagner, taxis sau Hornig - ntelegea natura bizar a regelui, idealurile
romantice si abandonarea realittilor din secolul al XlX-lea pentru o lume de vis unde nu
se auzeau glasuri neprietenoase. Elizabeth singur ar fi tlmcit celebrele cuvinte
asternute pe hrtie de vrul ei, care-i servesc drept epitaf n istorie: "Este cu sigurant
usor de nteles c m cuprinde cteodat un acces de furie si de ur si c m ndeprtez cu
dezgust de lumea din jurul meu care are att de putine lucruri s-mi ofere. Poate c ntr-o
bun zi m voi mpca n fine cu acest pmnt, cnd toate idealurile ale cror vpi sacre
le pstrez cu duiosie n suflet vor fi distruse. Dar s nu tnjim vreodat dup acest lucru,
s-ar putea s-1 cptm cumva! Vreau s rmn o enigm etern pentru mine nsumi si
pentru ceilalti".19
542
(Sursa informatiilor
n cadrul surselor de informatii, s-au folosit urmtoarele abrevieri: BWL: "Richard
Wagner, Briefwechsel Zwischen Wagner und Liszt"; C-H: Desmond Chapman - Huston,
"Bavarian Fantasy: The story of Ludwig II; CW: Cosima Wagner, "Die Tagebucher;
FKLB: Eugen Frantz, editor, "Konig Ludwig II von Bayern, das Konigliche Kabinett, das
Ministerium und das Bayerische Volk, 1864-1866; KLRWB: Otto Strobel, editor, "Konig
Ludwig II und Richard Wagner, Briefwechsel; si scrisori: Stewart Spencer si Barry
Millington, editori, "Selected Letters of Richard Wagner.