MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Colegiul Financiar-Bancar A.Diordita

Referat la Psihologie
Tema:
Personalitatea i Stresul

A elaborat: Tiutiunar Igor

A Verificat: tefne Diana

Chiinu, 2014

Cuprins:
1. Stresul si personalitatea
2. Interactionismul
3.Anixietatea si stresul
4.Modelul interactional al anixietatii
5.Metode de masura pentru anixietate
6.Argumente in sprijinul distictiei instanteneu-stabil a
anixietatii si a modelului interactional al anixietatii
7.Rezumat- Concluzie

Stresul si personalitatea
n ultimele decenii s-a manifestat un mare interes empiric si teoretic in
redefinirea celei mai adecvate paradigme pentru studierea personalitatii. Din punct
de vedere istoric au predominat patru modele de personalitate: constant,
psihodinamic, situationism si interactionism (Endler si Magnusson, 1976c). O
deosebire principala intre cele patru modele consta in presupusul statut de
determinanti majori ai comportamentului (reiese ca fiecare din cele patru modele
determina in mod particular comportamentul). Clinicienii (Freud, 1959; Rapaport,
Gill si Schaefer, 1945) si teoreticienii trasaturilor de personalitate (Aliport, 1966;
Catell, 1946; Guilford, 1959) au subliniat trasaturile si sursele lor dinamice
existente in individ; pe cand psihologii sociali, soceologii si teoreticienii invatarii
sociale (Cooney, 1902; Dewey si Humber, 1951; Mead, 1934; Mischel, 1968;
Rotter, 1954) au subliniat situatiile si sensul lor psihic pentru indivizi. Adeptii
pozitiei interactioniste recunosc contributiile esentiale ale ambilor factori (persoana
si situatia).
Viziunile propunatorilor oricarui model sunt desigur eterogene si modelele
insele se schimba pe parcursul timpului. Cu toate acestea, este instructiv de
remarcat ca pozitia esentiala a fiecarui model a avut o mare influenta asupra
adeptilor ei cu privire la tipurile de legi descoperite; determinantii
comportamentului studiat,unitatile de analiza, consecventa in opozitie cu elementul
de specificitate; dezvoltarea aspectelor probabte; cercetarea strategiilor implicate si
grupurile de indivizi luati ca mostra. (vezi Endler si Magnusson [1976c] pentru
contraste si asemanari intre aceste modele). Modelul constant (consecvent)
dominat mult de straduinta de personalizare pana pe la mijlocul anilor
60 (Endler si Magnusson 1976c) cand o reexaminare a aspectelor esentiale a
fost declansata de catre controversa ce se accentuase in jurul principalilor
determinanti ai comportamentului. Mai recent, atentia a fost mutata de la intrebarea
daca persoana sau situatia este factorul primar la exploatarea teoriilor si
metodologiilor care pot examina modul in care persoana sau situatia
interactioneaza pentru determinarea rezultatului comportamental (Endler, 1973).
Cunoasterea interactiunii dintre persoana si situatie a afectat domeniile stresului si
anxietatii, teorii de influenta, tehnicile de masurare si strategiile de cercetare.

INTERACTIONISMUL
Conceptul de interactionism nu este unul nou. El poate fi plasat in timp in
vremea lui Aristotel (Shute, 1973). Kantor (1924,1926), unul dintre primii care a
oferit o interpretare psihologica a interactionismului a afirmat ca o conceptie de
personalitate trebuie sa fie predominant functionala si trebuie sa plaseze un mare
accent pe conditiile stimulilor si pe interactiunea dintre persoana si acestia

(1924:91). Alte exemple ale primei recunoasteri a interactionismului pot fi gasite

in comentariul lui Koffa (1935) despre perceptie si in accentul lui Lewin
(1935,1936) pus pe interdependenta diverselor elemente din relatia persoanamediu. Un aspect important al teoriei nevoii de presiune (1938) depre personalitate
l-a constituit interactiunea dintre factorul persoana si factorul situatie. Mai recent
teoria invatarii sociale (autoinstruirea sociala) a lui Rotter (1954), este o teorie
despre personalitate conform careia, unitatea de baza a analizei trebuie sa fie
reprezentata de interactiunea dintre persoana si mediul ei plin de semnificatie.
Cu toate ca s-a manifestat un interes teoretic timpuriu legat de o
pozitie interactionala (vezi Endler, 1982, pentru o revizuire mai extensiva), studiile
empirice care vizau interactionismul nu au inceput decat pe la sfarsitul anilor 50
(Endler si Hunt,1966; Endler, Hunt si Rosenstein, 1962; Dittmann si Taylor,
1959a) nu erau integrate cu scrierile teoretice timpurii. Numai pe la sfarsitul anilor
60 si pe la inceputul anilor 70 comentariile teoretice despre interactionism au
dobandit proeminenta din nou (Endler, 1976; Endler si Hunt, 1969; Endler si
Magnusson, 1976b; Hunt, 1965, Magnusson si Endler, 1977; Raush, 1965).
Revizuiri extensive ale studiilor interactionismului apar in rapoartele stiintifice ale
lui Argyle si Little (1976b), Magnusson (1976), Magnusson si Endler (1977),
Mischel(1973) si Pervin (1968).
n comentariile curente despre psihololgia interactionala, este util sa
distingem intre conceptul dinamic si cel mecanicist despre interactionism (Endler
si Edwadrs, 1978; Endler si Magnusson, 1976c; Olweus, 1977; Overton si Reese,
1973). Interactiunea mecanistica se refera la influenta articulara a doua sau mai
multe variabile independente asupra variabilelor dependente. Instrumentul analitic
de baza al acestei perspective il reprezinta analiza in varianta (variabilitate).
Conceptul de interactiune dinamica se refera la proces. n acest sens cercetatorii
examineaza interdinamica bidirectionala dintre variabila independenta si cea
dependenta cu toate ca s-au facut oarece descoperiri interesante in acest domeniu
(vezi Block, 1977, cu privire la studiile longitudinale; Raush, 1977, despre lanturile
Markov; Pervin, 1977, despre metodele care au subiecti capabili sa genereze
propriile lor situatii; White, 1976, despre studiile intensive de caz; Argyle, 1977,
despre regulile de investigare a interactiunilor sociale; Mischel, 1973,1977, despre
codarea si decodarea strategiilor), sunt necesare cercetari mult inovative care sa
stabileasca tehnici de investigare a interactiunilor dinamice. Majoritatea
descoperirilor existente despre interactiunile dintre factorul persoana si factorul
situatie se restrang la interactiuni mecanistice (Endler si Edwards, 1978).
n conformitate cu toriile lui Endler si Magnusson (1976c), exista patru
postulate de baza pentru psihologia interactionala:
(1)

- Comportamentul este o functie a unui proces continuu si bidirectional al

interactiunii persoana-situatie;

(2)

- Individul este un agent intentional, activ in acest proces;

(3)

- Variabilele motivationala, emotionala si cognitiva joaca roluri importante,

care sunt determinante pentru persoana;

(4)

- Sensul psihologic pe care situatia il are pentru persoana este un factor

esential, determinant al comportamentului.

Dezvoltarea teoriei si cercetarii anxietatii si stresului se paralizeaza in

anumite privinte, in marele domeniu al personalitatii. n diferite puncte ale
studiului anxietatii si stresului, accentul a fost pus atat pe persoana cat si pe
situatie. n orice caz, cercetatorii au renuntat sa mai considere anxietatea si stresul
ca pe niste structurari generale innascute atat in persoana cat si in situatie si au
inceput sa le considere ca pe niste structurari multidimensionale care fac parte
dintr-un proces cu desurare permanenta al interactiunii persoana-situatie.
Orientarea schimbata a modelat intrebarile puse, relationarile vazute anterior,
abordarile alocate studiului dezvoltarii anxietatii si instrumentele de masurare si
strategiile de cercetare folosite.
Mai multi teoreticieni au subliniat nevoia de a examina procesul de
interactiune in intelegerea stresului si anxietatii (Endler, 1975,1980; Lazarus si
Launier, 1978; Spielberger, 1975). Recuperarea participarii active a situatiei
individului la interactiune sunt focale in aceste comentarii. De exemplu, Lazarus si
Launier (1978) au afirmat ca amenintarea nu poate fi descrisa numai prin referirea
la persoana sau mediu, ci trebuie definita prin ambele (p288). Ei au indicat ca
relatia dintre persoana si mediu este una de reciprocitate a cauzalitatii, intrucat
persoana influenteaza activ mediul, recepteaza feedback-ul de la aceste eforturi si
este confruntata cu un mediu mai mult sau mai putin potent. nteractiunea este un
proces dinamic care se desfasoara pe parcursul timpului. Aceste idei sunt similare
cu cele elaborate de Endler si Magnusson (1976c).
Lazarus si Launier (1978) au remarcat ca sensul de sfera, inglobat
de termenul <<stres>> este (inseamna) orice eveniment in care solicitarea
ambientala sau cea interna (ori ambele) egaleaza sau depasesc resursele
adaptive ale unui individ, sistemul social sau constitutia individului (p296). Ei au
descoperit pasii procesului de manifestare a stresului:
-

Evaluarea cognitiv-primara reprezinta procesul mental de evaluare a unui

eveniment pe baza semnificatiei acestuia pentru starea de bine a unui
individ. Evenimentul este el irelevant, benign-pozitiv, sau periclitant?

Evaluarea secundara reprezinta evaluarea optiunilor de rezistenta psihica

a unui individ si evaluarea resurselor in relatia cu evenimentul. Evaluarea
secundara poate influenta evaluarea primara, ca dealtfel si rezistenta psihica
a individului.

Reevaluarea inseamna reevaluarea rezultata din feedback, reflectare si

defensitate. Lazarus si Launier (1978) s-au ocupat catva timp de procesul de
manifestare a rezistentei psihice, remarcand ca exista baze empirice pentru
a crede ca modalitatile prin care oamenii se opun stresului sunt mai
importante chiar pentru morala generala, functionarea sociala si raportul
boala-sanatate decat frecventa sau severitatea episoadelor insele ale
stresului(p308). Pe parcursul comentariului lor ei au subliniat o
perspectiva tranzactionala, o alta orientata in timp si o perspectiva orientata
spre proces (p321).

n 1975 si 1980 Endler a propus un model interactional al anxietatii.

Modelul interactional cu accentul lui pus atat cu determinantul persoana cat si pe
determinantul situatie, dar si pe procesul cu continua desfasurare pare sa ofere
curaj in rezolvarea unei confuzii conceptuale care s-a ivit in studiul stresului si
anxietatii. n urmatoarele capitole vom revedea (revizui) definitiile notorii
(importante) ale stresului si anxietatii, tehnicile sau metodele de evaluare a
anxietatii, modelul interactional si sprijinul empiric pentru acest model.
ANXIETATEA SI STRESUL
Anxietatea si stresul stravechi insotitori ai omului au devenit in ultimul
sfert de secol subiecte de mare interes, atat pentru profesori cat si pentru psihologi.
May (1977) a caracterizat mijlocul secolului XX ca pe o vreme a anxietatii si a
citat lucrari stiintifice, politice, artistice, religioase si filosofice care exploreaza
acest fenomen. Printre exemplele oferite de el se aflau: poezia lui W.H. Auden
Vremea sau varsta anxietatii, simfonia lui Leonard Bernstein, cu aceeasi tema.
Camus a cercetat si el secolul teamei (fricii) iar Kafka a prezentat imagini
puternice despre anxietate.
n litaratura psihologica, anxietatea a dobandit de asemenea proeminenta.
May (1969) a afirmat ca desi Freud a admis rolul anxietatii in nevroza, conceptul
anxietatii normale a dobandit acceptabilitate cu dificultate in anii 50. Lewis
(1970) a afirmat ca numarul articolelor despre anxietate a sporit de la 37 in 1950,
la peste 200 in 1966. Din 1950 pana in 1970 au fost publicate aproximativ 500 de
carti si articole despre anxietate (Spielberger,1972), iar pe parcursul anilor 19711980 au fost publicate aproximativ 3500 ce carti (Endler, 1980).
Anxietatea a fost definita in mod variat si a fost considerata stimul, raspuns,
inertie, motivatie si constanta mentala (Endler, 1975). Lewis (1970) a revizuit
sensul istoric si lingvistic al termenului ambiguu de anxietate si a concluzionat
definidu-l ca pe o stare emotionala care are valenta trairii subiective a fricii sau o
emotie strans apropiata de teroare, oroare, alarma spaima, panica, bulversatie,
groaza (p.77). Lewis credea ca emotia este neplacuta, este orientata catre viitor si
poate avea proportiile unei amenintari; in plus, anxietatea presupune perturbari ale
organismului. n opinia lui May (1977), Caracteristicile speciale ale anxietatii

sunt reprezentate de sentimente de nesiguranta si neajutorare traite in fata

pericolului (p.205).
Stresul a fost de asemenea un subiect de mare preocupare in literatura de
specialitate. Activitatea laborioasa a lui Hans Selye (1956,1976), cand si-a
concentrat atentia asupra raspunsurilor psihice in cadrul sindromului adaptarii
generale, a actionat ca un imbold pentru interesul multor altor cercetatori. Ca si in
cazul anxietatii, stresul a fost si el definit in diverse moduri si intr-adevar, confuzia
dintre cei doi termeni si-a facut aparitia. Spielberger (1971,1976) a indicat ca
termenii anxietate si stres au fost folositi in mod interschimbabil in literatura.
Pentru a aduce o coerenta mai mare in domeniu, Spielberger (1976) a
considerat ca termenul de stres indica proprietatile stimulului obiectiv al unei
situatii si ca termenul de amenintare se refera la perceperea situatiei de catre
persoana ca fiind potential periculoasa, pentru el sau ea. Dupa cum Spielberger a
indicat (1976), n mod tipic, situatiile care sunt obiectiv stresante vor fi percepute
ca amenintari; in orice caz, o situatie stresanta nu poate fi perceputa ca o
amenintare de catre individul care fie ca nu percepe pericolul inerent, fie ca are
aptitudinile necesare si experienta cu care sa-i faca fata (p.5). Alti cercetatori au
admis in mod similar ca perceperea amenintarii este esentiala. May (1977) spunea
de exemplu ca psihologic vorbind, modul in care persoana recepteaza amenintarea
este crucial.
Atat factorul persoana, cat si factorul situatie afecteza acest proces de
percepere-interceptare. Coyne si Lazarus (1980) au subliniat rolul evaluarii
cognitive a amenintarii si natura tranzactionala a procesului stres-anxietate.
Lazarus a afirmat ca rolul important al factorului personalitate in producerea
reactiilor stresului presupune ca noi definim stresul mai degraba pe baza
tranzactiilor dintre individ si situatie si mai putin privindu-i pe acestia in mod
separat (Lazarus, 1966:5). Spielberger (1979) a concluzionat ca stresul.. poate
fi definit pe baza tranzactiilor dintre persoana si mediu in care stresorii sunt legati
de reactiile anxietatii prin perceperea amenintarii(p.47).
Modelul interactional al anxietatii (Endler, 1975, 1980) defineste stresul ca
pe o variabila situationala, a carei perceptii este influentata de catre predispunerea
individului de a reactiona la stres cu anxietate sporita. Perceptia stresului
(anxietatii), in schimb, mediaza maririle starii de anxietate. Ne vom ocupa acum de
dezvoltarea modelului interactional persoana-situatie al anxietatii.
MODELUL INTERACTIONAL AL ANXIETATII
Modelul interactional al anxietatii pune accent pe interactiunea completa
dintre persoana si situatie. Deosebirile conceptuale au fost extrem de importante in
dezvoltarea acestui model interactional al anxietatii:
-

anxietatea instantanee (anxietatea I.)

anxietatea stabila (anxietatea S.)

inainte de era crestina, Cicero a facut o distinctie de baza

intre angor si anxietas; Angor este tranzitoriu(un inceput); anxietas este o
predispunere instalata. Acest ciatat apartine lui Lewis (1970). Catel si Scheir
(1958,1961) au diferentiat intre anxietatea stabila sau anxietatea cronica, care este
de fapt o caracteristica relativ stabila si anxietatea instantanee sau anxietatea acuta,
care este o conditie tranzitorie. Spielberger (1972) a sugerat ca oarece confuzie
conceptuala si empirica in cercetarea anxietatii a survenit din cauza dificultatii de a
deosebi anxietatea instantanee de anxietatea stabila. Andler si Magnusson(1976a) a
concluzionat ca distinctia intre anxietatea I., ca pe o relatie care consta din
sntimentele percepute constient ca sentimente neplacute de tensiune si apasare, cu
o activitate asociata sau o mobilizare a sistemului nervos autonom (p.29).
Anxietatea S. se refera la deosebirile individuale, relativ stabile din predispunerea
la anxietate ex. predispunerea dintre oameni cu privire la tendinta de a percepe o
gama larga de situatii ca pe niste amenintari si de a raspunde la aceste situatii cu
nivele diferite ale anxietatii. (Spielberger, 1975).
Dinstinctia dintre anxietatea instantanee si cea stabila determina luarea in
considerare atat a factorului persoana, cat si a factorului situatie in predictia
modificarilor anxietatii instantanee. n situatiile stresante, ar fi de asteptat ca
persoanele cu nivele ridicate ale anxietatii stabile (S) sa manifeste o anxietate mai
mare de tipul celei instantanee (I) fata de cat ar manifesta persoanele cu nivele
reduse ale anxietatii stabile (S). n situatiile neutre nu ar fi de anticipat nici o
diferenta de anxietate de tipul celei instantanee (I). Cu toate ca Spielberger (1972)
a sugerat ca cercetarea anxietatii investigheaza si clarifica stimulii stresului care
determina nivele diferentiate ale anxietatii instantanee (I) pentru cei care in mod
firesc au nivele diferite ale anxietatii stabile (S), unitatile de masura elaborate
pentru anxietate si metodele de cercetare concepute de catre Spielberger si colegii
lui au avut tendinta sa scoata in evidenta anxietatea amenintarii eu-lui pentru a
minimiza alte dimensiuni ale anxietatii. n contrast cu aceasta idee, modelul
interactional al lui Endler (1975, 1980) sugereaza insistent ca anxietatea este
multidimensionala. Endler, Hunt si Rosenstein(1962) au elaborat un model de
analiza factoriala a rezultatelor cercetarii stresului pentru a depista nivelul de
anxietate (model care este de fapt un autoraport de masurare a anxietatii) si au
descoperit trei factori situationali:
(1) amenintarea interpersonala (la adresa propriului eu);
(2) pericolul fizic;
(3) amenintarea ambigua.
Aceasta descoperire sugereaza ca masura in care este exprimata anxietatea
stabila este dependenta de tipul stimulului survenit. Adica, dimensiunea
amenintarii interpersonale ar fi exprimata intr-o situatie vizeaza ego-ul , sau

propriul eu, ori altfel spus, amenintarea standard. Dimensiunea

ar fi exprimata intr-o situatie care presupune un pericol fizic
suferinta potentiala. Endler si Magnusson (1976a) si Endler
Ekehammar si Okada(1976) au descoperit noi dovezi
dimensionalitatea anxietatii stabile.

pericolului fizic
potential sau o
si Magnusson,
pentru multi-

Modelul interactional al anxietatii propune ca atat tipul amenintarii

percepute intr-o situatie stresanta, cat si dimensiunea amenintarii stabile trebuie sa
fie luate in calcul in predictia modificarilor anxietatii instantanee. O interactiune
persoana-situatie care produce modificari ale anxietatii instantanee ar fi de asteptat
sa survina numai atunci cand dimensiunea amenintarii stabile si tipul stresului care
caracterizeaza situatia ar fi congruente (egale). Adica, un individ care este
caracterizat de un nivel ridicat al amenintarii stabile de producere a pericolului
fizic, este de asteptat sa manifeste cresteri ale amenintarii stabile intr-o situatie de
pericol fizic real; nici o modificare de acest fel nu este predictibila pentru un
individ caracterizat de un nivel scazut al amenintarii stabile in producerea
pericolului fizic. Cand dimensiunea amenintarii stabile si cea a stresului situational
nu sunt congruente, nu sunt de anticipat modificari interactionale ale anxietatii
instantanee. Astfel, este necesar ca in cercetarea stresului si anxietatii sa se tina
cont de persoana(e), situatie(i) si de multuidimensionalitatea structurarilor
implicate (ex. factori, variabile s.a.). O prezentare schematica a modelului
interactional al anxietatii (Endler, 1975) poate fi utila chiar daca este intr-o forma
sumara (vezi figura de mai jos):

n continuarea acestui capitol ne vom concentra atentia pe elaborarea unor

unitati de masura adecvate pentru predispunerea individului de a raspunde la stres
cu anxietate si pe argumentele de sprijin pentru folosirea modelului interactional al
anxietatii.
METODE DE MASURA PENTRU ANXIETATE

Endler, Hunt si Rosenstein (1962) au aratat ca o trasatura de personalitate

asa cum este anxiozitatea poate fi conceptualizata in cel putin 7 modalitati:
(1) in functie de situatiile in care persoana etaleaza gama de raspunsuri ale
anxietatii;
(2) in functie te tipurile de situatii in care persoana etaleaza gama de
raspunsuri anxietale;
(3) in functie de numarul diferitelor raspunsuri din cadrul structurarii
anxietale pe care o etaleaza persoana;
(4) in functie de prelevanta diferitelor subgame de raspunsuri din cadrul
structurarii anxietale etalate (ex. persoana are ca oglinda raspunsurile
sale psihice);
(5) in functie de intensitatea raspunsurilor observate;
(6) in functie de durata raspunsurilor observate;
(7) in functie de provocativitatea relativa a situatiilor care determina
raspunsuri.
Scara de Manifestare a Anxietatii (S.M.A.) care a fost elaborata de catre
Taylor (1951,1953) a avut un impact considerabil asupra cercetarii. Numarul
studiilor despre anxietate a crescut evident din 1952 pana in 1957m o crestere care
in parte, este atribuita aparitiei S.M.A. (Levitt, 1980). Scara de manifestare a
anxietatii a fost dezvoltata in cadrul teoriei Hull-Spence ca metoda de masura a
energiei implicate. Comportamentele acestei scari au fost selectate din inventarul
Minesota al personalitatii multifazice elaborat de catre clinicieni pentru oglindirea
anxietatii. Scara de manifestare a anxietatii este o tehnica de masurare a anxietatii,
care reflecta in primul rand dimensiunea implicarii ego-ului. n 1957 Institutul
de Testare a Personalitatii si Abilitatilor (I.T.P.A.) a elaborat Chestionarul scarii
anxietatii o tehnica similara de masurare a anxietatii.

Asa cum am remarcat anterior, pe la mijlocul anilor 60 , s-a produs o

crestere a preocuparilor legate de neconcordantele metodelor de masurare a
anxietatii pentru a tine cont de influenta situatiilor in care este exprimata
personalitatea. Drept urmare, au fost dezvoltate metode multidimensionate de
masurare a anxietatii, inclusiv Inventarul Cercetarii Stresului (I.C.S.) pentru
anxiozitate (Endler, Hunt si Rosenstein,1962) si Inventarul Reactiilor Personale
(I.R.P. , Zuckerman,1977). Tot pe la mijlocul anilor 60 , Spielberger si colegii lui
au elaborat Inventarul Anxietatii Instantanee si cele Stabile (I.A.I.S, Spielberger,
Gorsuch si Lushene,1970; Spielberger, Gorsuch, Lushene si Vagg, 1977). Testul
cuprinde tipuri separate dar corelate pentru evaluarea anxietatii stabile si
instantanee. Subiectii sunt rugati sa raspunda prin intermediul scarii de frecventa
cu patru trepte si care contine tot 20 de itemi care evalueaza Modul in care simte
individul in general (adica anxietatea stabila). Lista de adjective care evidentiaza
gradul de afectare (Zuckerman,1960) poate fi folosita atat in masurarea anxietatii
instantanee, cat si a celei stabile. Respondentul poate fi instruit sa proportioneze
modul in care el se simte in general (adica masurarea anxietatii stabile) in
comparatie cu modul in care se simte in momentul evaluarii (adica masurarea
anxietatii instantanee).
n modelul interactional al anxietatii (Endler, 1975,1980) atat anxietatea
stabila, cat si cea instantanee sunt tratate in mod multidimensional, iar metodele de
masurare elaborate de catre el si colegii lui incorporeaza aceasta perspectiva.
Endler, Hunt si Rosenstein (1962) au analizat din punct de vedere factorial
inventarul cercetarii stresului pentru anxiozitate si au descoperit trei factori:
-

amenintarea interpersonala (la adresa propriului eu);

pericolul fizic;

amenintarea ambigua.

Endler si Oxada (1974, 1975) au conceput Inventarul Cercetarii Stresului

pentru Anxietatea Generala a Persoanei (I.C-S.A.G.P.), inventar care cuprinde
urmatoarele dimensiuni si versiunea revizuita a I.C-S.A.G.P. prezinta patru tipuri
de situatii generale pentru respondent:
(1) evaluarea sociala;
(2) pericolul fizic;
(3) rutina ambigua;
(4) rutina zilnica.
Respondentul este rugat sa indice separat reactiile proprii pentru fiecare din
15 raspunsuri ale sale si pentru fiecare situatie prin intermediul scarii cu patru

trepte de intensitate. Chestionarul Reactiilor Afective de Moment (C.R.A.M.) este

o metoda de masurare a anxietatii de moment ce contine 20 de itemi si include o
subscara a fricii (teamei) constiente si o alta subscara a mobilizarii emotionale.
Respondentul este rugat sa raspunda prin intermediul unor scari de intensitate cu
cinci trepte la intrebarea cum si ce simte in momentul chestionarii?. Un al treilea
chestionar il reprezinta Formularul de Masurare Proportionata a Perceperii Situatiei
(F.M.P.P.S.) care este folosit pentru evaluarea perceptiei respondentului pentru
tipul si gradul de amenintare intr-o situatie data (anume). (Endler,1980).
La inventarele descrise anterior se adauga un grup de metode de masurare a
anxietatii specifice, inclusiv a anxietatii de moment asa cum este Scara Stresului
Subiectiv (Kerle si Bialek,1958), Diferentialul Anxietatii (Alexander si
Husek,1962), Scara Dispozitiei Sufletesti (S.D.S.) a lui Clyde(1963) si Lista
Adjectivala a Starii Sufletesti(L.A.S.S., Nowlis,1970). Au fost elaborate si alte
scari pentru teste evaluative si anxietatea cumulata: Chestionarul-test pentru
Anxietate (Mandler si Saranson, 1952), Scara de testare a Anxietatii (S.T.A.,
Saranson,1978), Inventarul de Testare a Anxietatii (I.T.A., Spielberger, Gonzales,
Taylor, Anton, Algaze, Ross si Westberry, 1980) si Testul pentru Anxietatea
Cumulata (T.A.C., Alpert si Haber,1960). Mai este disponibil si un set de scari
pentru masurarea anxietatii la copii: Scara de Manifestare a Anxietatii la Copii
(S.M.A.C., Castenda, McCandless si Palermo, 1956), Inventarul pentru Anxietatea
Instantanee si Stabila la Copii (I.A.I.S.C., Spielberger, Edwards, Lushene, Montour
si Platyek, 1973), Scara de Testare a Anxietatii la Copii (S.T.A.C.) si Scara
Anxietatii Generale la Copii (S.A.G.C., Saranson, Davidson, Lighthall, Waite si
Ruebush, 1960). Pentru o revizuire mai extensiva a metodelor curente de masurare
a anxietatii vezi Levitt (1980).
ARGUMENTE N SPRIJINUL DISTINCTIEI INSTANTANEU-STABIL
A ANXIETATII SI AL MODELULUI
INTERACTIONAL AL
ANXIETATII

Unitatea distinctiei (distingerii) anxietatii instantanee de cea stabila a fost

demonstrata de catre Spielberger si de alti cercetatori. Auerbach (1973), Hodges
(1968), ONeil, Spielberger si Hansen (1969), precum si Rapaport si Katkin (1972)
au descoperit ca anxietatea stabila a persoanei rezultata din interactiunile situatiilor
stresante, afecteaza anxietatea stabila in situatiile amenintarilor eu-lui. n orice
caz, in situatiile de pericol fizic, nu au fost gasite rezultate similare (Auerbach,
1973b; Hodges, 1968; Hodges si Spielberger, 1966; Katkin, 1965; Spielberger,
Gorsuch si Lushene, 1970). Se pare ca in timp ce scarile lui Spielberger aduc o
contributie importanta la distingerea anxietatii instantanee de cea stabila
punandu-se astfel accentul pe corelatia dintre stresorii situationali si predispozitia
individului, ele (scarile) evidenteaza dimensiunea amenintarii eu-lui in contextul
anxietatii si neglijeaza dimensiuni ca pericolul fizic si ambiguitatea.

Endler, colegii lui si unii studenti au efectuat un numar de studii care

demonstreaza eficienta conceptului multidimensional al anxietatii stabile in
predictia cresterilor anxietatii instantanee. Endler si Okada (1974) intr-un
experiment de laborator au descoperit modificari ale anxietatii instantanee asociate
cu o interactiune intre o situatie de amenintare fizica (amenintare-soc) si
dimensiunea amenintarii stabile a pericolului fizic, congruent cu amenintarea-soc.
Situatia amenintarii fizice nu a interactionat cu dimensiunile congruente ale
amenintarii stabile.
O serie de studii de teren au oferit sprijin (dovezi) pentru modelul
interactional. Endler si Magnusson(1977), intr-un studiu cu studenti ai unei
universitati suedeze, au descoperit o interactiune intre evaluarea sociala (adica
amenintarea stabila interpersonala) si o situatie de examinare scolara stresanta.
Endler, King, Kuczynski si Edwards (1980), in timp ce studiau in calitate de
subiecti niste studenti ai unei facultati canadiene, iar Phillips si Endler (1980), in
timp ce studiau tot studenti ai unei unversitati canadiene, au descoperit modele
similare de interactiune. Endler, Edwards si McGuire(1979) au studiat anxietatea
traita de catre actori atat inaintea unei reprezentatii scenice, cat si inaintea unei
repetitii scenice. Chiar daca esantionul a fost mic, s-a manifestat o tendinta de
interactiune intre evaluarea sociala (a amenintarii stabile) si dimensiunile
congruente ale stresului situational in afectarea amenintarii instantanee. Diveky si
Endler (1977), au lucrat cu manageri de nivel mediu in domeniul afacerilor si i-au
rugat pe fiecare dintre acestia sa specifice o situatie de evaluare sociala traita la
serviciu si o situatie nestresanta din afara serviciului. Acesti cercetatori au obtinut
evaluarea sociala asteptata (a amenintarii stabile) printr-o interactiune situationala
stresanta. Flood si Endler (1980) au descoperit rezultate similare in conditiile in
care locatia din teren a fost o pista de evaluare sociala stresanta in prezenta unui
public (subiectii erau atleti tineri care erau competitori in acest eveniment).
Kendall (1978) a comparat modelul anxietatii instantanee stabile a lui
Spielberger(1972) cu modelul interactional al anxietatii al lui Endler (1975,1980).
Rezultatele investigatiilor lui Kendall sustin modelul interactional al anxietatii.
Interactiunile apareau numai cand dimensiunile amenintarii stabile
erau congruente cu stresorii situationali.
REZUMAT SI CONCLUZII
Acest capitol a fost destinat evolutiei recente a teoriei personalitatii de la
modele care pun accentul atat pe persoana, cat si pe situatie ca determinanti
primari ai comportamentului pana la abordarea interactionalista, care pune accent
pe interdependenta complexa dintre variabila persoana si variabila situatie.
Istoricum interactionismului a fost descris pe scurt iar distinctia dintre
interactiunea mecanistica si cea dinamica a fost si ea prezentata. Postulatele
principale ale interactionismului modern au fost definitivate si a fost subliniata
paralela dintre teoria si cercetarea personalitatii cu teoria si cercetarea stresului si

cu aceleasi atribute ale anxietatii. Am revizuit de asemenea definitiile gasite

frecvent in literatura despre stres si anxietate. Modelul interactional al anxietatii a
fost comentat si am descris distinctia dintre anxietatea instantanee (tranzitorie) si
cea stabila si am apreciat ca conceptul anxietatii este multidimensional. n final,
am revizuit metodele recente de masurare a anxietatii si datele de cercetare care
sustin modelul interactional al anxietatii.
Un model interactional al anxietatii care tine cont atat de variabila persoana
cat si de variabila situatie confirma asteptarile despre cercetarea stresului si
anxietatii. Studiile lui Spielberger si Endler au demonstrat ca luarea in considerare
atat a predispunerii individului (anxietatea stabila) , cat si al nivelului de stres al
situatiei este necesara in predictia modificarilor anxietatii instantanee (tranzitorii).
Mai sunt necesare cercetari pentru examinarea unor pasi noi ai proceselor de
manifestare a stresului. S-a manifestat un interes teoretic pentru perceptia si
evaluarea de catre individ a situatiei stresante; Lazarus si colegii lui au investigat
acest domeniu. Mai ramane insa multa munca de facut. Endler a subliniat rolul
activ al persoanei in selectarea situatiilor cu care se confrunta. Poate fi utila si
examinarea modului in care acest proces de selectie afecteza confruntarile
individului cu evenimente stresante. n final, mentionam ca procesele rezistentei
psihice sunt importante in intelegerea proceselor stresului.
Lazarus, Endler, Spielberger si alti cercetatori au aratat nevoia de a
continua cercetarea pentru elaborarea unui model al proceselor stresului.
Exploatarea acelor factori pe care individul ii aduce in acest proces si modul in
care el este schimbat de catre interactiunea cu situatia ar putea fi o provocare
tentanta pentru cercetarile viitoare.

Bibliografie:
ALEXANDER S. si HUSEK T. Diferentialul anxietatii: pasii initiali in
dezvoltarea unei metode de masurare a anxietatii. Masuratori
educationale si psihologice,1962,12,325-348;
ALLPORT G.W. Retrairi psihice. Psihologul american, 1966,21,1-10;
ALPERT R. si HABER R.N. Anxietatea in situatii de provocare
academica. Jurnalul
de
psihologie
paranormala
si sociala,1960,61,207-215;
ARGYLE M. Modeluri de reguli predictive si generative ale
interactiunii persoana-situatie(P-S). in lucrarea Teoria si cercetarea
personalitatii aflate la rascruce: Aspecte curente ale psihologiei
interactionale, editatea de D. Magnusson si N.S. Endler.
Eribaum,1977;
ARGYLE M. si LITTLE B.R. Se aplica trasaturile de personalitate
comportamentului social? Jurnalul de teorie a comportamentului
social,1972,2,1-35;
AUERBACH S.M. Efecte ale instructiunilor orientative, informatii ale
feedback-ului si ale anxietatii stabile asupra anxietatii tranzitorii in
lucrarea Studii psihologice, 1973,33,779-786;
______________ Anxietatea instantanee-stabila si adaptarea la
interventiile stomatologice. Jurnalul de consultanta si psihologie
clinica. ,1973,40,264-271(b);
BLOCK J.Progrese ale psihologiei personalitatii: translatie
paradigmatica sau inbunatatirea calitatii cercetarii? n lucrarea
teoria si cercetarea personalitatii aflate la rascruce: aspecte
curente ale psihologiei interactionale, editata de D. Magnusson si
N.S. Endler, Hillsdale: Eribaum,1977;
BOWERS K.S. Situationismul in psihologie:
Revizuire psihologica.1973.80.307-336;

analiza

si

critica.

CASTANEDA A., McCANDLESS B.R. si PALERMO D.S. Formularul cu

scara de manifestare a anxietatii la copii, 1956,27,317-326;
www.Wikipedia.Org