Sunteți pe pagina 1din 5

Profetul Isaia

Isaia e primul dintre marii profeti. Numele sau in ebraica inseamna


Mantuirea lui Dumnezeu. Isaia a fost adesea denumit Evanghelistul
Vechiului Testament, profetul Vestii Bune. Putine sunt informatiile despre
viata sa. Tatal sau se numea Amos si dupa traditie, ar fi fost fratele regelui
Amasia. Isaia era casatorit, avea doi copii si aminteste despre sotia sa,
numind-o profeteasa.
Epoca in care isi desfasoara activitatea se gaseste sub domnia regilor Ozia,
Iotam, Ahaz si Iezechia. Isi incepe misiunea profetica in jurul anului 740
inainte de Hristos, misiune ce s-a desfasurat pe o perioada de aprox. 50 de
ani, deci pana in timpul domniei regelui Iezechia. Sfarsitul vietii sale a fost
sub regele Manase, care a poruncit sa fie taiat in doua cu fierastraul. Aceasta
traditie este acceptata si de Biserica crestina si astfel proorocul Isaia este
praznuit la 9 mai.
Dupa Psalmi, este cartea cea mai citata si amintita a Vechiului Testament.
Numai din paginile cartii profetului Isaia s-ar putea scoate un tablou exact
despre viata si activitatea pamanteasca, despre moartea si invierea
Domnului IIisus Hristos. Aceste referiri la Mesia nu se limiteaza numai la o
parte a cartii, ci ele se afla raspandite in toata cartea. Sa amintim doar
cateva exemple: cartea Isaia vorbeste despre fiul fecioarei, Emanuel (7:14);
despre un copil care ni s-a nascut, fiul care ni s-a dat, cu numele de
Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al Pacii (9:6);
o odrasla, un vlastar din tulpina lui Isai (11:1); despre imparatul care va
domni cu dreptate si nepartinire (32:1); despre Acela care va paste turma,
ca un pastor (40:11); despre Robul in care isi gaseste Dumnezeu placerea
(42:1); despre omul durerii si Mielul care este dus la macelarie (53:3,7).
Acestea si multe alte exemple sunt imagini impunatoare ale Domnului Iisus
Hristos, care au fost descrise prin inspiratia divina cu sapte sute de ani
inaintea venirii Lui in lumea aceasta.
In Noul Testament sunt multe citate din profetiile lui Isaia. Matei il citeaza pe
Isaia pentru a arata ca Iisus din Nazaret este Mesia si Imparatul cel prevestit
(Matei 4:14; 8:17; 12:17). Ioan Botezatorul il citeaza la inceputul slujirii sale
(Ioan 1:23). Insusi Domnul nostru Iisus Hristos citeste in sinagoga din
Nazaret din cartea Isaia si vesteste implinirea profetiei citita de El (Luca
1

4:16-21). Ioan relateaza ca Isaia a vorbit despre slava Domnului Iisus (Ioan
12:41). Famenul din Etiopia citeste cartea profetului Isaia la reintoarcerea lui
din Ierusalim (Faptele apostolilor 8:26-33). Pavel il citeaza pe Isaia atat in
discursurile sale cat si in epistole (Faptele apostolilor 28:25-27; Romani
9:27, 29; 10:16,20; 15:12).
Cea mai mare putere mondiala din timpul lui Isaia era Asiria. Inainte Egiptul
avea cea mai mare insemnatate; acum insa pozitia dominanta a Egiptului
scadea tot mai mult si se afla intr-o ultima, deznadajduita lupta cu
ascendentul si amenintatorul imperiu asirian. Acest fundal ne permite sa
intelegem mai bine remarcile politice din cartea Isaia. Inca in timpul vietii
profetului, Asiria a cotropit tara de nord Israel si prin incursiunea sa in Iuda
a fost o primejdie serioasa pentru patria profetului.
Iuda era condusa de urmasii lui David, din care unii au fost buni, iar altii rai.
Belsugul exterior din timpul lung al domniei lui Ozia a condus la faptul ca
poporul a uitat de Dumnezeu. Ozia (numit si Azaria) si fiul sau Iotam erau
imparati buni, cu toate ca Ozia a incercat catre sfarsitul vietii sale sa se
amestece in slujba preoteasca (2 Imparati 15:3,34; 2 Cronici 26:16-21).
Fiul lui Iotam, Ahaz, a fost un om rau, care a introdus ingrozitoare obiceiuri
pagane in Iuda (2 Imparati 16:2-4). Iuda incheia mereu aliante cu Asiria sau
Egiptul. Isaia a criticat aceste aliante si a chemat poporul sa se intoarca la
Dumnezeu. In departari se intrezarea deja amenintatoare captivitatea
babiloniana. Ea forma tema principala al profetiei lui Isaia, cu toate ca noua
imparatie inca nu avea o pozitie dominanta prea mare in timpul lui Isaia si a
amenintat doar un secol mai tarziu imparatia Iuda, pe timpul lui Ieremia. In
ciuda tendintei spirituale decadente, in timpul imparatului Ezechia, unul din
cei mai buni si remarcabili dintre toti imparatii, a existat totusi un timp de
trezire in Iuda (2 Imparati 18:1-20,21; 2 Cronici 29:1-32,22). Intr-un timp
de pericol si necredinta, imparatul Ezechia si profetul Isaia erau prieteni si
compatrioti.
Cartea Isaia se compune din doua parti. Acestea se deosebesc foarte mult
intre ele, incat criticii Bibliei neaga unitatea cartii Isaia. In tot cazul, acesti
critici au acordat prea multa atentie deosebirilor si au trecut cu vederea
lucrurile comune.

Trebuie remarcat ca prima parte a cartii lui Isaia contine tot atatea capitole
cate carti contine Vechiul Testament (treizeci si noua), iar partea a doua
atatea capitole cate carti contine Noul Testament (douazeci si sapte).
In general se poate spune ca tema primei parti este judecata lui Dumnezeu,
iar a celei de-a doua mangaierea lui Dumnezeu. Tonul dominant este atins
deja la inceputul pasajului: acuzarea serioasa a lui Dumnezeu impotriva lui
Iuda in capitolul 1, unde cetatea Ierusalim este numita chiar Sodoma si
Gomora (1:10); si in capitolul 40 chemarea lui Dumnezeu, ca dupa perioada
grelei incercari sa vorbeasca cuvinte de mangaiere Ierusalimului (40:1-2).
Primele sase capitole culmineaza in relatarea lui Isaia despre viziunea in care
L-a vazut pe Domnul si sunt si mai brusc despartite prin datarea timpului la
inceputul capitolului 7, care face o introducere la o alta profetie mai tarzie.
In mod asemanator, si capitolele 712 contin o tema generala, pentru ca
necazul din timpul lui Ahaz da prilejul la o profetie despre extraordinarul
Emanuel si imparatia Lui care avea sa vina. Faptul ca capitolele 1323 sunt
strans legate intre ele nu este greu de constatat. Povara (greutate) este
cuvantul de legatura, ceea ce inseamna o profetie amara de proportii mari.
De asemenea, capitolele 2427 formeaza o unitate in descrierea
evenimentele timpului de pe urma. Urmatorul fragment, capitolele 2833,
este delimitat foarte clar cu cuvantul Vai!. Urmeaza un fragment scurt din
doua capitole (34 si 35) care vorbeste iar de timpul Imparatiei lui
Dumnezeu. Ultimul fragment din aceasta prima parte vorbeste despre
evenimente istorice din timpul imparatiei lui Ezechia (capitolele 3639).
In a doua parte a cartii, Isaia priveste peste captivitatea babiloniana la
reintoarcere si recunoaste in ea o presimtire si o imagine a unei eliberari
viitoare mai mari: eliberarea prin Mesia. De la acest punct de vedere viitor,
pentru profet captivitatea se afla deja in trecut (cu toate ca aceasta incepea
doar la un secol dupa Isaia), si el a putut sa tresalte de bucurie pentru
minunata restabilire a Israelului de catre Dumnezeu.
Cele douazeci si sapte de capitole ale partii a doua din cartea Isaia sunt
foarte clar structurate in trei fragmente a cate noua capitole. Aceasta nu
este o impartire arbitrara, pur subiectiva a comentatorilor, ci se bazeaza
chiar pe structura cartii. De doua ori Dumnezeu foloseste expresia: Cei rai
n-au pace. Aceasta exprimare dubla caracterizeaza cele trei fragmente din
partea a doua a cartii Isaia (48:22; 57:21).

Aceasta parte a cartii pare a fi aranjata in mod simetric. Capitolele 40 48


relateaza despre eliberarea viitoare din mana Babilonului si fac o comparatie
intre Dumnezeul adevarat si idoli. Eliberarea urma sa aiba loc prin imparatul
Persiei Cir, al carui nume este amintit tocmai la mijlocul fragmentului (44:28;
45:1). Aceasta eliberare a poporului din Babilon este insa depasita cu mult
de cunoasterea marii eliberari prin Mesia, Domnul Iisus Hristos.
Dumnezeul Atotstiutor vesteste prin profetul Isaia in secolul VIII i.Cr. ca Cir
va permite poporului Israel sa se intoarca in tara, cu toate ca Cir a trait deabia in secolul al VI-lea i.Cr. Indeplinirea istorica a acestei profetii o gasim
scrisa in 2 Cronici 36:22,23 si Ezra 1:1-11. Cir este unicul imparat pagan pe
care Dumnezeu il numeste unsul Sau.
Capitolele 4957, care formeaza pasajul central in aceasta a doua parte a
cartii Isaia, au ca tema cele doua linii ale profetiei mesianice, pe care le
aminteste Noul Testament: patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie
urmate (1 Petru 1:11). In cartea Isaia, poporul Israel este numit uneori si
Robul Domnului. Aceasta denumire este cateodata valabila doar pentru
ramasita credincioasa in sanul poporului, si uneori se foloseste pentru o
singura persoana, referitoare la Mesia. Pasajul Il arata pe Iisus Hristos in
Persoana si lucrarea Sa.
Capitolul 53, in centrul pasajului, ne da o minunata imagine profetica a
suferintelor si mortii Domnului Iisus. Majoritatea citatelor din cartea Isaia si
toate indicatiile lor, care se gasesc in Noul Testament, se refera la acest
capitol. Cand Filip il intalneste pe famenul din Etiopia pe drumul din pustiu si
el este intrebat asupra acestui capitol: Despre cine vorbeste profetul astfel?
Despre sine sau despre vreun altul?, Filip nu a zabovit. Biblia relateaza:
Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta si i-a
propovaduit pe Iisus (Faptele apostolilor 8:34,35)
Ultimul pasaj, capitolele 5866, duce invatatura despre planul lui Dumnezeu
cu Israelul, viitoarea slava a poporului sau, la punctul culminant. Ne lovim
aici, ca si in alte multe parti ale Cuvantului lui Dumnezeu, de o puternica
opozitie intre cei razvratiti si cei credinciosi. Capitolele 61-63 formeaza
miezul acestui ultim pasaj. Capitolul 61 descrie slujba lui Mesia; este vorba
de versetele pe care le citeaza Domnul Iisus in sinagoga din Nazaret.
Capitolul 62 arata rezultatul slujirii Sale in restabilirea Israelului, iar capitolul
63 vesteste ziua razbunarii Dumnezeului nostru.

O prima impresie dupa citirea acestei carti este volumul mare al profetiei,
dimensiunea si marimea gandurilor cuprinse in ea; o alta impresie este
realitatea imparatiei promise poporului Israel. O alta impresie ce se impune,
este cunostinta despre majestatea si marimea lui Dumnezeu. De douazeci si
cinci de ori Dumnezeu este numit Sfantul lui Israel in cartea Isaia. Pentru
ca El este Sfantul, poate salva pe aceia care isi pun increderea in El si
trebuie sa-i judece si sa mustre pe cei ce Il resping si nesocotesc poruncile
Lui. Inca o impresie deosebita, pe care am amintit-o in aceasta lectie, este
caracterul mesianic al acestei carti. Noi am vazut ca el nu se limiteaza doar
la un singur pasaj.
Mantuirea Domnului, tema acestei profetii, pentru care numele profetului
este o marturie simbolica, a ajuns pana la neamuri (pagani). Mesajul despre
Hristos este predicat pana la marginile pamantului.

VERMAN DAN
Anul I, gr. 10