Fata babei si fata mosului

POVESTITORUL: Erau odata un mosneag si o baba. Si mosneagul avea o fata si baba

iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima, dar pentru ca era fata
mamei, se alinta cum se alinta cioara in lat, lasand tot greul pe fata mosneagului. Fata
mosneagului insa, era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima. Dumnezeu o
impodobise cu toate darurilecele bune si frumoase. Dar aceasta fata buna era
horopsita si de sora cea de scoarta si de mama cea vitrega; noroc de la Dumnezeu ca
era o fata robace si rabdatoare, caci altfel ar fi fost vai si amar de pielea ei.
(Pe scena apare fata babei, care se aseaza comod pe un scaun, apoi intra fata
mosului, ce nu-si mai vede capul de treburi. Duce in spate un sac cu porumb, il pune
jos si isi chiama pasarile din ograda.)
FATA MOSULUI: Piri, piri, piri..! Veniti la masa puisori.
GAINA, COCOSUL, PUii: (raspund fiecare pe limba lor, apropiindu-se de fata satisfacuti
si ciugulind-si boabele.)
CATELUL: Ham , ham, ham. Se apropie de fata si fata il mangaie si-i da sa manance din
mana ei.
BABA:(fara sa-i dea binete, se apropie de fata si incepe a ocara) Eeeii, dar tare
naravita-mi esti . Ti-am spus sa duci sacul ista la moara, sa pleci in padure dupa
gateje, sa faci focul, sa pui de mancare, sa torci lana...
F.M : Buna dimineata mamuca. Iaca , amu ma duc. Si-oi face toate cate mi-ai zis.
(F.M. Isi ia sacul in spinare si pleaca la trebi, urmata de unele animale, in timp ce F.B.
Si baba se prapadesc de ras, aratand-o cu degetul.). Apoi ies din scena.
POVESTITORUL:Si cat era ziulica de mare fata mosului nu-si mai aduna picioarele de
atata treaba; dintr-o parte venea si in alta se ducea. Seara, cand se intorcea de la
sezatoare cu lana toarsa...
(Intra in scena Fata babei, care-si pune mana streasina la ochi privind in zare ...)
F.B.: Eii.., dar ce tarziu s-a mai facut. Pasami-te multe fuioare o fi tors sora cea de
scoarta.
(Apare F.M. cu cosul plin de fuioare incarcate cu lana si incercand sa sara parleazul, nu
reuseste.)
F.M. Hei, surioara, iaca, tine-mi si mie cosul ista cu fuioare pana oi trece parleazul.
F.B. (cu un zambet siret se apropie de dansa, ii ia cosul si dupa ce fata mosului sare
parleazul, se joaca cu cosul ia cosul, nu-ti dau cosul.... apoi fuge cu cosul strigand
tare:)
Mamuca, mamuca, Vin degraba de vezi ce ti-am tors.
Vocea BABEI: Iaca, vin degraba.
(In acest timp, apare intr-un colt si mosul, care vede, retras, tot ce se intampla, dar nu
intervine.)
F.M. (plangand): Sarut mana, tatuca. Vezi ce....(dar nu apuca sa termine, ca baba
apare ca o vijelie , oprindu-se fix in fata mosneagului).
BABA: MAI OMULE! Tu nu vezi ca fata ta e usernica, e soi, rau, nu asculta si e naravita?
Iaca, s-o alungi imediat de la casa mea!
MOSUL: Eeei babo,....(Si ramane cam gura-casca)

(mosul se apropie de fata, care sta trista, asteptand o reactie de la tatal ei, o
incurajare, un indemn, insa mosul, apropiindu-se de ea, ii spune):
-Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: Ca n-o asculti, ca esti rea de gura si
innaravita si ca nu este chip sa mai stai la casa mea; de aceea du-te si tu incotro te-a
indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata galceava la casa asta din pricina ta.
Dar te sfatuiesc ca un tata ce-ti sunt, ca, orisiunde te-ai duce sa fii supusa, blajina si
harnica, caci la casa mea tot ai mai dus-o cum ai mai dus-o, c-a mai fost si mila
parinteasca la mijloc!..dar prin straini, Dumnezeu stie peste ce soi de samanta de
oameni ii da; si nu ti-or putea rabda cate ti-am rabdat noi.
F.M. : Bine, tatuca, daca asta tii voia. (isi imbratiseaza tatal, ii saruta mana, cu lacrimi
in ochi.)
In timp ce fata mosului iese din scena, sa-si pregateasca bocceluta de drum,
povestitorul intervine:
POVESTITORUL: Vazand ca nu-i chip sa mai ramana la casa parinteasca, fata mosului
porneste la drum in lumea larga si fara nici o nadejde de intoarcere. Si merse ea cat
merse pe un drum, pana ce, ca din intamplare, ii iesi inainte o catelusa bolnava ca vai
de ea, de-i numarai coastele:
CATELUSA: Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si grijeste-ma, ca ti-oi prinde si
eu bine vreodata!HAM, ham!
FATA MOSULUI: Tare mila imi e de tine. (spala catelusa, o da cu alifie din bocceluta)
POVESTITORUL: Multumita in suflet ca a putut savarsi o fapta buna, fata noastra isi
vede de drum mai departe, pana ce, iaca, intalneste un par frumos inflorit dar plin de
omizi.
PARUL: Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oi prinde si
eu bine vreodata!
POVESTITORUL: Fata, harnica cum era, curata parul de uscaturi si de omizi cu mare
ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapan. Si mergand ea mai departe,
numai iaca ce vede o fantana malita si parasita. Fantana zice:
FANTANA: Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca ti-oi prinde si eu bine vreodata!
POVESTITORUL: Fata raneste fantana si-o grijeste foarte bine; apoi o lasa si-si cata de
drum. Si tot mergand mai departe, numai iaca ce da de un cuptor nelipit si mai-mai sa
se risipeasca. Cuptorul, cum o vede pe fata, zice:
CUPTORUL:Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca poate ti-oi prinde si
eu bine vreodata!
POVESTITORUL: Fata, care stia ca de facut treaba nu mai cade coada nimanui, isi
sufleca manecile, calca lut si lipi cuptorul, il humui si-l griji, de-ti era mai mare dragul
sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel mainile de lut si porni iarasi la drum.
Cu nadejdea in Dumnezeu fata noastra merse inainte zi si noapte pana ce da de o
poiana foarte frumoasa. In poiana, iaca o casuta si pe prispa ei o intampina o baba:
SFANTA DUMINICA: Da ce cauti prin aceste locuri, copila si cine esti?
FM: Cine sa fiu, matusa? Ia, o fata saraca, fara mama si fara tata, pot zice; numai Cel
de Sus stie cate am tras de cand mama care m-a facut a pus mainile pe piept! Stapan
caut si necunoscand pe nime si umbland din loc in loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa
m-a povatuit de-am nimerit la casa dumitale si te rog sa-mi dai salasluire.
SFANTA DUMINICA: Sarmana fata! zise batrana. Cu adevarat numai Bunul Dumnezeu
te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sunt Sfanta Duminica. Slujeste la
mine astazi si fii incredintata ca maine n-ai sa iesi cu mainile goale din casa mea.
FM: Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac.
2

SFANTA DUMINICA: Ia sa-mi lai copilasii, care dorm acum in padure si sa-i hranesti;
apoi sa-mi faci bucate si cand m-oi intoarce eu de la Biserica sa le gasesc nici reci, nici
fierbinti, ci cum is mai bune de mancat. Te las cu bine fata draga si descurca-te asa
cum poti.
(In timp ce batranica se indreapta spre biserica, fata noastra, dupa ce isi ia ramas bun,
se apuca de treaba).
FM: Sarut mana, matusica.
Copiii, copiii, haideti la mama sa va laie!
JIVINELE: (apropiindu-se de fata, scot ragete si gemete)
Venim, venim.
FM: Vai, da ce jivine!
POVESTITORUL: OGRADA SE UMPLUSE DE TOT FELUL DE JIVINE, MICI SI MARI. DAR
FATA NU SE SPERIE SI TARE IN CREDINTA SI CU NADEJDE IN DUMNEZEU le ingrijeste cat
nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate si cand a venit Sfanta Duminica de
la biserica s-a umplut de bucurie.
SFANTA DUMINICA: Sa-mi traiesti fata draga, dar ce treaba buna mi-ai facut!
FM Sarutmana matusica! Iaca, am facut si eu cum m-am priceput mai bine. Dar
aseaza-ta la masa, matusica, c-oi fi obosita.
SFANTA DUMINICA: Iaca, ma asez. ( batranica mananca cu pofta si cu multa placere
bucatela bine gatite, apoi, ridicandu-se de la masa, zice fetei:)
Amu, fata draga, suie-te in pod, ca bine mi-ai mai slujit, Podul meu este plin de lazi,
mai mici si mai mari. Alege-ti de acolo o lada ca rasplata potrivita pentru munca ta.
F.M. (Se suie in pod si isi alege lada cea mai mica, apoi se intoarce cu ea la sf.
Duminica, sa-si ia binacuvantarea.
SF. D.: Ia sa vad, fata draga, ce ti-ai ales ca rasplata?
F.M. (arata babei cutia cea mica, iar baba cam incrunta din sprancene)
SF. D. :Dar de ce nu ti-ai ales una mai mare si mai frumoasa ?
F.M.:Uite matusico, eu am lucrat doar o zi la matale . Rasplata mai mare nu mi se
cuvine.
Sfanta Duminica: Bine, fata draga, atunci dute cu bine la taicatu. Si ai grija, sa nu care
cumva sa deschizi cutia, pana in ograda lu tatato. Mergi cu bine, fata draga Si
Dumnezeu sa te Binecuvinteze.
POVESTITORUL:Primind binecuvantarea de la Sfanta Duminica, fata noastra isi ia lada
in spate si se intoarce spre casa cu bucurie , tot pe drumul pe care venise.
Cand, iaca, cuptorul ingrijit de dansa, era plin de placinte crescute si rumenite.. Si
mananca fata la placinte si mananca, hat bine; apoi isi mai ia cateva la drum si
porneste.
CUPTOTUL
Cand, mai incolo, numai iaca fantana grijita de dansa era plina pana-n gura cu apa
limpede cum ii lacrima, dulce si rece cum ii gheata. Si pe colacelul fantanii eru doua
pahare de argint , cu care a baut la apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si
a pornit la drum inainte.
FANTANA

Si mergand mai departe, iaca parul grijit de dansa era incarcat de pere, galbene ca
ceara, de coapte ce erau si dulci cum ii mierea. Parul , vazand pe fata, si-a plecat
crengile in jos ; si ea a mancat la pere si si-a luat cate i-au trebuit.
PARUL
De -acolo, mergand mai departe, iaca se intalneste cu catelusa, care acum era voinica
si frumoasa, iara la gat purta o salba de galbeni pe care a dat-o fetei, ca multumita
pentru ca a cautat-o la boala.
CATELUSA
Si de aici , fata, tot mergand inainte, a ajuns acasa la tatasau.
MOSNEAGUL:(Intra in scena, si ofteaza . Apoi pune mainile streasina la ochi si priveste
in zare. ISI VEDE FATA. Mosneagul, cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi si
inima de bucurie. )
-Fata mea! Mi s-a intors copila acasa!( striga tare mosneagul)
-F.M.: Sarutmana, tatuca!
MOSUL: Bine te-am regasit fata mea. Credeam ca n-o sa te mai vad niciodata!
FATA: Las' tatuca, acum toate au trecut. Sa uitam ce a fost si vin' degraba sa-ti arat ce
am adus
(Fata deshide mai intai bocceluta, si scoate paharele, salba,.., apoi deschide cutia, din
care ies pe rand toate animalele de ograda. Auzind miscare, baba si fata babei se
apropie si ele sa vada cu uimire ce se intampla.)
CORUL ANIMALELOR CARE IES DIN CUFAR:
GAINILE: Cotcodac, cotcodac, / Multe oua am sa fac.
VACILE: Muuu, muuuu, muuu, /Lapte proaspat in ulcele/ Iti vom va dupa placere.)
COCOSII: Cucurigu gagu/ In zori de zi/ Va vom trezi.
CAII: IIHI HI, II-Ha Ha!/Repede om alerga? Poveri multe om cara.
OAIA: Bee he he, Be- ha- ha/ Din lana mea/ Haine groase veti lucra.
MOSUL: (Joaca de bucurie si-i faca in sic babei)
BABA, infuriindu-se: Ce? Ce vrei mosule? Crezi ca fata mea nu este vrednica de o
asemenea isprava?
F.B.: Las mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma duc sa-ti aduc eu si mai multe.
POVESTITORUL: Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. Merge ea ce
merge, tot pe acelas drum pe care fusese si fata mosneagului.
CATELUSA:Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si grijeste-ma, ca am sa-ti prind
si eu bine vreodata.
F.B.: Cum, sa-mi murdaresc eu manusitele tatucutei si ale mamucutei? Multe slugi ati
mai avut ca mine?
Aceeasi pereche de replici pentru:
PARUL-F.B.
FANTANA-F.B.
CUPTORUL-F.B.
4

POVESTITORUL: Stiind ca mai usor ar putea capata cineva lapte de la o vaca stearpa
decat sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o sa-si urmeze drumul in
pace si n-au mai cerut de la dansa nici un ajutor.
Si mergand ea tot inainte , a ajuns la sfanta Duminica.
SFANTA DUMINICA: Da ce cauti prin aceste locuri, draga fata, si cine esti?
F.B.: Ia, o fata plecata de-acasa. Caut si eu adapost si ceva de lucru si..., o simbrie
bogata.
SF. DUMINICA: Atunci ai nimerit bine, fata draga. Iaca, pofteste in casa mea, eu ti-oi da
de lucru si ti-oi da si rasplata.
F. B.: Bine, matusica, spune-mi repede ce este de facut... Sa stii ca ma cam grabesc.
SF. DUMINICA: Pana m-oi intoarce eu de la biserica, vreau sa-mi speli copilasii , apoi
sa-mi gatesti mancarurile, gustoase, numa bune de mancat.
F. B.: Bine, matusica, pleaca matale linistita .
Sf. Duminica (iese pe usa, in timp ce F. B. se cam grabeste sa inchida repede usa dupa
ea, mai mai s-o prinza-n usa.)
Copiii, copii, haideti Sa va lai.
Jivinele: Venim, Venim! (Si padurea se umple de jivine. F.B. Isi pune mainile streasina la
ochi si cand observa jivinele, zice cu rautate:)
Las ca am sa va vin eu de petrecanie!
(ia ceaunul cu apa fierbinte de pe foc si fara a o potrivi, o varsa pe capul vietatilor,
oparindu-le.)
JIVINELE: Valeleu, valeu, vai noua.!
(Vietatile, oparite, se retrag in padure, oblojindu-si , lingandu-si ranile.)
Apoi F. B. se apuca de mancare, arzand mancarea pana ce se inneaca cu fum si incepe
sa tuseasca.
SFANTA DUMINICA: VALEU, VALELEU! Vai de mine, copii mei, opariti! Aoleu, bucatele
mele arse.
F.B. : Bine ai venit, matusica. Iti place ce fel de treaba ti-am facut? Astept rasplata, ca
ma cam grabesc sa fac cale-ntoarsa.
SF. DUMINICA: Bine, bine, fata draga. Suie-te mataluta colo-n pod si alege-ti de-acolo
care lada ti-a place mai mult si mai mult. Apoi vin la mine, de mi-o arata si eu ti-oi ura
de drum bun.
F. B. ( Se suie in pod si ia de-acolo o lada mare si grea, coboara si trece cu ladoiul, abia
mergand, prin fata sfintei Duminici, ne bagand-o in seama, si care nu apuca sa-i mai
dea binecuvantarea. Dar striga dupa ea:
SFANTA DUMINICA: Fii binecuvantata fata draga . Si baga de seama sa deschizi cutia
doar cand ii ajunge in ograda parinteasca. Acas'la muma-ta, ai inteles?
F.B.( )
POVESTITORUL: Si tare-i mai placu fetei noastre lada cea mare. Cu tot greul lazii,
fugea de-i sfaraia calcaiele, de frica sa n-o ajunga Sfanta Duminica din drum, sa-i ieie
lada. Si cand ajunge la cuptor, frumoase placinte erau intransul, dar cand se apropie
sa-si prinda pofta, cuptorul o arde, de nu-i mai trebuie .
La fantana, asisderea. Paharute erau, nu-i vorba si fantana plina cu apa pana-n gura,
dar cand a vrut fata sa puie mana pe pahar si sa ia apa, apa din fantana grabnic a
secat si paharele pe loc s-au cufundat.
5

F.B. Nu-i bai, ioaca, am sa-mi astampar setea cu perele aistea moi. (Se indreapta spre
parul plin de pere, dar cand da sa se apropie de el, parul isi retrage cracile si se face
inalt.
-Uuuf, ca urat mai imi este parul aista.
Iaca mai ghini sa plec eu , sa ajung mai repede acasa la mamuca, sa-mi deschid lada.
Catelusa: Ham, ham. Ham ham. (Dar cand fata se apropie de ea, hat, o musca de
mana)
FB: Las, ca tot ii plina lumea de bunatati. Mai ghini sa-mi vad de drum.
MUMA: -Heei, fata mea! Heei fata draga. Ce dor mi-o fost de tine.
F.B.: Uite mamuca, uite ce ti-am adus.
BABA: Eei, frumoasa cutie. Ia deschide-o repede , de-om vedea ce ii inlauntru.
POVESTITORUL: Fata babei deschide lada si ies din ea jivine care, cresc, se fac mari si
le inghit pe baba si pe fata, apoi dispar cu toate impreuna cu lada, de parca nici n-ar fi
existat vreodata pe suprafata pamantului.