Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chisinau 2014
Fluxurile de numerar catre actionari, mai mari ca urmare a stabilirii unei rate mai mari a
dividendelor , vor duce in acelasi timp la o rata scazuta , atat a profiturilor cat si a dividendelor
viitoare. Astfel, politica de dividende are doua efecte contradictorii.
Politica optima de dividende penrtu o firma gaseste echilibrul intre dividendele curente de
platit si rata cresterii viitoare, astfel incat pretul actiunilor firmei sa fie maxim.
In materie de dividende, conducatorii unei intreprinderi au totdeauna un obiectiv exprimat in
functie de rata de distribuire. Ei isi fixeaza ca obiectiv, sa distribuie un anumit procent(35%-45%) din
profitul intreprinderii, incercand sa atenueze cat se poate de mult, fluctuatiile dividendului unitar in
cazul variatiilor sensibile ale profitului, de la o perioada la alta.
O politica de distribuire este considerata scazuta, daca rata de distribuire nu depaseste 20%
din profitul net, iar de la 60% in sus, politica de distribuire este considerata ca fiind puternica.
Daca intreprinderea ia decizia de a spori rata de distribuire, ea va recurge la noi resurse externe,
astfel:
-face apel la actionarii sai, preluand ceea ce a distribuit initial, dar valoarea financiara de
ansamblu a capitalului propriu ramane nemodificata;in fond, daca intreprinderea distrubuie mai mult,
valoarea va fi mai scazuta si actionarul va dispune de mijloace lichide mai inseminate. Daca
intreprinderea distribuie mai putin, valoarea va fi mai mare, iar actionarul va avea mijloace lichide
mai reduse.
- recurge la credite, avand ca efect cresterea mai redusa a fondurilor proprii si sporirea
riscului de piata.
Gradul de distribuire a profitului nu modifica patrimonial actionarului, dar din punct de
vedere tehnic se constata o dependenta intre profitul distribuit si cursul bursier. Cu cat partea din
profitul distribuit este mai mare, cu atat cursul bursier este mai volatil.
Din punct de vedere al actionarilor, politica de dividend pune in evidenta doua
aspecte/carecteristici:
a) stabilirea dividentelor;
b) credibilitatea politicii de dividend, in general.
a) in legatura cu primul aspect, se porneste de la importanta analizei volumului dividentelor
distribuite in anii anteriori, in vederea asigurarii stabilitatii sumei dividentelor. Politica de dividend
practicata anterior de o intreprindere influenteaza nivelul dividentelor sperat de catre actionari, acesta
la randul sau, exercitand un impact direct asupra cursului actiunilor.
Investitorii care doresc sa cunoasca politica de dividend a unei societati comerciale, incep prin
a studia evolutia anterioara. Astfel, o intreprindere care in cursul unor perioade dificile nu a incetat sa
distribuie cu regularitate dividente, va fi favorizata in raport cu firma care suspenda distribuirea
dividentelor in anumite perioade. Distribuirea constanta de dividente conduce la cresterea increderii
publicului fata de firma si sporirea valorii de piata a acesteia.
De aici decurge necesitatea fundamentarii obiective a politicii de dividend, pornind de la
consideratiile urmatoare:
-
este mai bun dect preul aciunii din momentul situat dup expirarea ofertei. Dac sunt oferite
mai multe aciuni spre vnzare dect exist intenia de rscumprare, conducerea poate alege
pentru rscumprare toate aciunile sau un pro-rata din cele oferite de fiecare acionar;
2.
Rscumprarea open-market (la burs) are loc cnd firma acioneaz prin
intermediul unui broker, cumprnd aciuni de pe piaa secundar ca orice investitor. Intenia
angajrii firmei n rscumprarea open-market este, n mod obinuit, anunat dinainte, dei
suma exact a valorii aciunilor rscumprate la data real a tranzaciei nu este cunoscut;
3.
Rscumprarea disproporional are loc cnd firma rscumpr aciunile de la
un anumit acionar sau grup de acionari. Acest tip de rscumprare poate fi folosit la
cumprarea ntregii cantiti importante de aciuni deinut de un grup de acionari, fiecare
avnd ns puine aciuni.
Avantajele rscumprrilor din punct de vedere al acionarilor:
a.rscumprarea are drept motivaie ideea echipei manageriale c aciunile ntreprinderii
sunt evaluate;
b.
acionarul are posibilitatea unei alegeri: s vnd sau s nu vnd,
rscumprarea poate nltura un pachet mare de aciuni care exist n surplus de pia.
Dezavantajele rscumprrilor din punct de vedere al acionarilor:
a.acionarii ar putea s nu fie indifereni n a alege ntre ctigurile din dividende i
ctigurile de capital, iar preul aciunii poate beneficia mai mult din dividende n numerar
dect din rscumprari;
b.
acionarii, n general se pot baza pe dividendele n numerar, dar nu i pe
rscumprri. Acionarii care vnd ar putea s nu fie pe deplin contieni de toate implicaiile
rscumprrii, sau ar putea s nu dein toate informaiile relevante cu privire la activitile
actuale i viitoare ale corporaiei.
Avantajul din punct de vedere al echipei manageriale este c, dividendele nu se
modific substanial pe termen scurt, deoarece echipa managerial nu este dispus s creasc
dividendele dac noua valoare a dividendului nu poate fi meninut i n viitor, aciunile
rscumprate pot fi folosite la achiziii, rscumprrile pot fi utilizate pentru a efectua
schimbrile pe scar larg n structura capitalului.
Principalul dezavantaj din punct de vedere al echipei manageriale l constituie faptul
c unii investitori percep anunarea unui program de rscumprare drep un semnal c echipa
managerial nu poate s localizeze proiecte de investiii profitabile. Argumentul este c un
program de rscumprare ar trebui privit n acelai mod n care se anun un dividend mare,
dar dac rscumprrile sunt percepute ca fiind indicatorii unor situaii nefavorabile pentru
cretere, ele pot avea un efect negativ asupra imaginii firmei i asupra preurilor aciunilor
acesteia pe pia.
13,3%
Ks = D1/P0 )+g=constant= 13,3%
10%
3.3%
rata de cretere(%)
0
3,3% 10%
13,3%
10%
cretere g crete
3.3%
rata de cretere(%)
0
3,3% 10%
13,3% 16%
Aceste dou teorii ofer managerilor de corporaii sfaturi contradictorii. Calea cea mai logic
este testarea empiric a celor doua teorii. S- au efectuat mai multe testri n ncercarea de a se
determina adevrata relaie existent ntre ctigul din dividende i rata de rentabilitate cerut.
Testele empirice au sugerat c ambele teorii ar putea fi corecte , sau c ambele ar putea fi
incorecte. Cercettorii din domeniile academice au studiat, de asemenea, efectul ctigului din
dividende dintr-o perspectiv CAPM. Studiile de acest tip au dat rezultate neconcludente, i pe
deasupra mai exist i unele probleme practice.
Testele empirice bazate pe CAPM, ca i celelalte, nu au dus la concluzii definitive n privina
celei mai corecte teorii privind dividendele.
Politica de dividende n practic
intenioneaz s utilizeze numai capital propriu generat pe plan intern, costul marginal al fiecrui
dolar de capital va fi minim.
n procesul distribuirii, din masa total a profitului afectat acionarii pot obine
randamente diferite, n funcie de categoria de aciuni deinut: acionarii care posed aciuni
cu privilegiul de dividend obin n mod sigur randamentul prevzut ca privilegiu, n timp ce
deintorii aciunilor ordinare (cu drept de vot) pot obine randamente mai mici, egale sau mai
mari dect cele cuvenite aciunilor privilegiate.
Rezult ca aciunile cu privilegiul de dividend prezint nu numai avantaje, ci i
inconveniente: avantajele constau n sigurana i stabilitatea remuneraiei capitalului, dar nu
permit creterea randamentului peste cel prevzut n privilegiul de dividend. Spre deosebire
de acestea, aciunile fr privilegiul de dividend (ordinare) nu prezint stabilitatea i sigurana
remuneraiei, dar creeaz posibilitatea sporirii randamentului pentru cazurile cnd exist
suficient profit afectat.
n ultim analiz, deinerea de aciuni ordinare sau cu privilegii exprim atitudinea fa
de risc a acionarilor: cine nu vrea s rite, sau nu poate s-o fac, achiziioneaz aciuni cu
privilegiul de dividend, care-i aduc venituri sigure, dar fr a putea s le sporeasc; cine vrea
s rite, i-i poate permite, cumpr aciuni cu drept de vot care, n anii cu profituri mari, pot
s-i aduc randamente orict de mari, n schimbul, n anii slabi, poate obine randamente
sczute sau nule.
Aciuni cu privilegiul de dividend cumulativ n cazul c societatea comercial nu
distribuie dividende ntr-un an sau altul, dividendele nedistribuite sunt pierdute definitiv
pentru toate categoriile de aciuni, cu excepia aciunilor care au privilegiul de dividend
cumulativ, pentru care se pstreaz dreptul de a primi dividend retroactiv, n primul an cnd se
efectueaz distribuiri, pentru toi anii n care nu s-au fcut distribuiri.
Aciuni cu privilegiul de dividend i de participaie privilegiul de participaie poate fi
ataat numai pe aciunile cu privilegiul de dividend i permite acionarului s primeasc un
dividend adiional la cel cuvenit aciunilor cu privilegiul de dividend, cu condiia ca suma
total a profitului afectat acestei destinaii s fie satisfctoare pentru a permite deintorilor
de aciuni fr privilegiul de dividend s primeasc echivalentul n procente, fa de capitalul
subscris i vrsat.
Avantajul aciunilor cu privilegiul de participaie rezult din faptul c deintorul poate
participa n mai mare msur la repartizarea profiturilor, eliminndu-se inconvenientul
aciunilor cu privilegiul de dividend de a nu-i putea spori randamentul peste cel prevzut n
privilegiu.
Atunci cand societatea comerciala decide sa distribuie dividende, intocmeste o declaratie de
dividend prin care avizeaza pe actionari ca urmeaza sa se efectueze distribuirea; cu aceasta ocazie se
stabileste data platii dividendelor si data pana la care se face inregistrarea actionarilor.
Declaratia de dividend este anuntul formal facut de societatea pe actiuni ca urmeaza sa
distribuie dividende. Inregistrarea actionarilor este o operatiune necesara intrucat in cursul anului
actiunile, avand o circulatie libera, isi pot schimba proprietarii, prin operatiuni de vanzare-cumparare,
iar dividende vor primi decat detinatorii de actiuni ce sunt consemnati in registrul actionarilor.
Societatile comerciale pe actiuni nu sunt obligate juridic sa distribuie dividende annual, motiv
pentru care ele pot adopta in anumiti ani, o politica de reducere/suspendare a platii dividendelor in
favoarea unei politici de autofinantare.
Tot in acest sens este amintita teoria care afirma crearea unui efect de clientela, conform
caruia marimea dividendelor distribuite segmenteaza grupul actionarilor in functie de propriile
interese de realizare a unor economii fiscale in cadrul impozitului pe venit global, si ca atare, politica
de dividend optima pentru cei cu venituri ridicate este ca firma san u distribuie nimic sub forma de
dividende. In sens general, acest efect de clientela consta in orientarea capitalurilor investitorilor care
solicita dividende ridicate catre firmele cu rate inalte de distribuire de dividende si a capitalurilor
investitorilor care prefera castigurile din cresteri de curs bursier al actiunilor catre firmele care nu
distribuie dividende. Pe cazul economiei americane, acest efect este strans legat de transa de
impozitare la impozitul pe venitul global in care se incadreaza un anumit investitor. Pe cazul
Romaniei, acesta corelatie suplimentara nu este valabila, intrucat impozitele pe dividende, respective,
pe veniturile din cresterile de curs bursier sunt impozite finale.
Desi perfect logice, argumentele legate exclusive de problema fiscalitatii aplicabile celor doua
fosrme posibile de remunerare a investitorilor nu vor fi verificate empiric pe seama tuturor firmelor.
Astfel, desi distribuirea de dividende genereaza un cost fiscal efectiv, nu este obligatoriu ca acesta sa
fie suficient de penalizator pentru ca investitorii sa renunte la avantajele evidente induse de rolul de
semnalizator al performantelor viitoare ale firmei, de monitorizare a activitatilor managerilor sau de
reducere a riscurilor asociate investitiei (prin recuperarea mai rapida a unei parti din fondurile
investite).
O semnificatie economica asemanatoare o poseda si costurile de tranzactie a titlurilor
financiare pe piata financiara. In general, efectul acestora acestora ar trebui sa fie similar fiscalitatii,
reducand nivelul castigurilor rezultate din vanzarea unor actiuni la un curs bursier superior inregistrat
la momentul cumpararii titlurilor. Din acest punct de vedere, s-ar parea ca existenta acestor costuri de
tranzactie anihileaza o parte din efectele diferentei de impozitare dintre castigurile din dividende si
cele din variatiile pozitice de curs bursier. Ca urmare, rezultatul logic ar fi ca dividendele distribuite
vor fi cu atat mai consistente, cu cat costurile de tranzactionare sunt mai mari. Din acest punct de
vedere, dividendele ar trebui sa fie mai mari in economiile cu piete de capital mai putin dezvoltate, si
cu atat mai reduse, cu cat pietele de capital sunt mai eficiente. Cu toate acestea, studiile empirice
referitoare la acesta problema, efectuate pe cazul S.U.A, nu au confirmat existenta vreunui impact al
modificarilor in costurile de tranzactie asupra dividendelor distribuite.