Sunteți pe pagina 1din 8

1

CAILE DE ADMINISTRARE A PULBERILOR

In functie de-scopul terapeutic urmarit pulberi le se pot administra pe diferite cai si au actiune

locala sau generala. Unele pulberi se administreaza pe cale orala dupa o amestecare prealabila cu apa

sau cu un alt lichid sau aliment ori prin inghitire ca atare impreuna cu invelisul, in cazul inchiderii lor in

capsule amilacee sau gelatinoase. Multe pulberi sunt de uz topic (aplicare pe piele sau pe mucoase).

Caile de administrare utilizate frecvent sunt:

calea orala;

calea cutanata;

caile mucoaselor: - oculara; nazala; bucofaringiana; auriculara; pulmonara; vaginala; rectala.

Se pot administra pulberi si in cavitatile interne ale organismului in urma unor interventii

chirurgicale; in acest caz puIberiIe trebuie sa fie sterile. Toate puIberiIe administrate pe plagi, pe arsuri,

rani si pielea sugarilor trebuie sa fie sterile. Pulberile pentru preparate oftalmice cu antibiotice si cele

utilizate pentru prepararea de solutii sau suspensii injectabile trebuie sa fie sterile.

FORMULAREA PULBERILOR

Pulberile sunt sisteme disperse microeterogene de solid in gaz, cu stare de agregare solida, in

care particulele reprezinta cea mai mica fractiune din substante le solide.

Inainte de a se incepe formularea puJberilor trebuie sa se cunoasca proprietatile fizice, chimice,

tehnologice, toxicologice si farmacologice ale substantelor medicamentoase, care sunt furnizate de studiile de preformulare.

In functie de numarul de substante medicamentoase pulberile pot fi:

pulberi simple - contin o singura substanta medicamentoasa;

pulberi compuse - contin un amestec de substante medicamentoase asociate substante auxiliare.

sau nu cu

In cazul pulberilor compuse, in formularea lor, se va tine seama de calea de administrare (orala,

pe piele sau pe mucoase) pentru selectarea diferitelor substante auxiliare (diluanti, absorbanti,

lubrefianti, aromatizanti, coloranti, edulcoranti, conservanti antimicrobieni).

2

Pentru calea orala culoarea, mirosul si gustul unei substante active prezinta o mare importanta in

dezvoltarea unei pulberi acceptabile, mai ales daca aceasta se va dizolva in apa sau in alt lichid inainte de administrare.

Atat pulberile simple cat si cele compuse pot fi formulate in doua moduri:

1) pulberile nedivizate - preparate multi doza - sunt formulate dintr-o singura substanta sau

amestecuri de substanta medicamentoasa, cu sau fara substante auxiliare, din care bolnavul va preleva

doza cu o masura aproximativa (lingura, lingurita, varf de cutit).

Cantitate preparat solid (pulbere) g

"varf de cutit"

0,5 - 1

"ligurita rasa"

1,5 - 2,5

"lingurita cu varf'

2,5 - 5

Relativ putine medicamente pot fi formulate ca si pulberi nedivizate deoarece doza nu poate fi

masurata cu exactitate .Unde este cazul pacientul trebuie sa fie atentionat ca pulberea trebuie sa se

sau sa se dispeseze intr-o cantitate mica de apa inainte de administrare. Astel de pulberi sunt:

\?J~~~ pulberile antiacide, pulberile cu saruri purgative (Sulfat de magneziu 30g), pulberile cu fermenti lactici •

~~dizolve

sau pulberile pentru uz extern.

2) pulberile divizate in doze unitare - contin una sau mai multe substante medicamentoase si

un diluant inert, eventual si alte substante auxiliare (coloranti, conservanti antimicrobieni). Prezinta

avantajul faptului ca doza este masurata exact si conditionata individual.

Atat pulberi le divizate cat si cele nedivizate, pentru administrare orala, sunt aromatizate SI edulcorate in scopul unei administrari agreabile.

Exista si pulberi efervescente. De asemenea se prepara si pulberi sterile destinate aplicarii

oftalmice, pe rani deschise, pe arsuri si pe pielea sugarilor si pulberi cu antibiotice.

3

.'0

Preparatele suh forma de pulbere trebuie sa indeplineasca anumite conditii, pentru a asigura calitatea si administrarea corecta:

- sa prezinte un aspect omogen, iar pentru uz intern sa prezinte gust agreabil, miros si culoare atractive cat si o curgere libera;

- particulele de substante medicamentoase

sa fie adecvat de mici, dupa scopul urmarit; sa

prezinte o dimensiune uniforma pentru a se obtine un produs omogen;

marimea particulelor si densitatea tuturor componentelor pulberii sa fie cat mai apropiate posibil, pentru a preveni separarea; iar pentru uz extern, pentru a evita iritarea mecanica;

pulberea sa fie stabila din punct de vedere fizic, chimic si microbiologie, netoxica, bine tolerata si cu eficacitate terapeutica;

sa se evite interactiunile fizico-chimice intre substantele active si substante le auxiliare.

Obiective ale formularii:

1. dispersarea substantei sau substante lor medicamentoase: divizarea (pulverizarea) SI amestecarea

substantelor; obtinerea pulberii;

2. asigurarea stabilitatii fizice, chimice si microbiologice a pulberii in timp;

3. realizarea caracterelor subiective ale pulberii;

4. inocuitate, toleranta si eficacitate terapeutica,

In formularea pulberilor se au in vedere urmatoarele calitati:

~ a substantei medicamentoase; solide; semisolide (extracte vegetale si substante vegetale); lichide (tincturi, extracte vegetale, uleiuri volatile, uleiuri grase);

~ a substantelor auxiliare:

diluanti;

absorbanti;

~.

f'