Sunteți pe pagina 1din 2

Umbra lui Mircea.

La Cozia
Grigore Alexandrescu
-comentariuGrigore Alexandrescu (1810-1885) este unul din reprezentantiii generatiei
pasoptiste, activitatea sa literara fiind influentata de ideiile ce au pregatit Revolutia de la
1848. Dezideratele promovate de Dacia Literara isi gasesc expresia artistica in poezia
acestuia, Umbra lui Mircea. La Cozia, sursele de inspiratie fiind peisajul romanesc, dar
si istoria nationala, respectandu-se astfel principiul afirmarii spiritului national.
La nivelul poeziei intalnim elemente caracteristice pastelului, (ex: Ale turnurilor
umbre peste unde stau culcate;/ Catre tramul dimpotriva se intind, se prelungesc, dar si
caracteristice odei, Mircea cel Batran fiind elogiat. De altfel, si titlul contine aceste doua
tipuri de elemente, prima parte Umbra lui Mircea indicand obiectul elogiarii, iar a doua
parte, cadrul descris. Cu toate acestea, poezia este, ca specie literara, o meditatie lirica, ce
poate fi caracterizata prin reflectii asupra existentei, asupra conditiei umane.
Meditatia se realizeaza pe tema ruinelor, des intalnita in romantism. Zidurile
manastirii devin vestigii ce ofera informatii despre trecut, si introduc eul liric in starea de
meditatie; acesta va cugeta despre cum actioneaza timpul. Meditatia se realizeaza in
maniera pasoptista, intrucat se observa comparatia dintre trecut si prezent, trecutul fiind
glorificat, iar prezentul criticat. Se remarca, asadar, atitudinea specifica romantismului,
sceptic-pesimista, nostalgia, melancolia, amaraciunea fiind stari ce pun amprenta asupra
poeziilor romantice, cat si asupra poeziei Umbra lui Mircea. La Cozia.
Poezia se poate structura in trei secvente. Prima secventa ( prima strofa a saptea
strofa, inclusiv) constituie descrierea tabloului, cea de-a doua reprezinta meditatia
propriu-zisa si se termina odata cu inceputul antepenulitmei strofe, iar ultima secventa
prezinta intoarcerea la tabloul initial.
La nivelul primei secvente, descoperim descrierea cadrului, tipic romantic. Inca de la
inceput ni se prezinta cadrul nocturn, motivul noptii fiind des intalnit in opera romantica.
De asemenea, un alt element specific curentului este cimitirul manastirii, inctrucat
macabrul, ca si categorie estetica a fost introdusa in cadrul romantismului. Atmosfera
sumbra, in care contururile se intind, se prelungesc accentueaza sugestia de mister si
permite patrunderea fantasticului. Se observa un mecanism de instituire a unui sentiment
de groaza, realizat cu ajutorul numeroaselor puncte de suspensie :
O fantom-ncoronat din el iese o zresc
Iese vine ctre rmuri st n preajma ei privete
Rul napoi se trage munii vrful i cltesc.
Ascultai! marea fantom face semn d o porunc
Otiri, taberi fr numr mprejuru-i nviez
Fantoma, fabulosul sunt si ele elemente reprezentative pentru romantism, intrucat acesta
se caracterizeaza prin libertate artistica, iar fantezia constiutie un spatiu al evadarii
romantice. Tot la nivelul primei secvente, observam relatia speciala dintre om si natura,
cea din urma fiind investita cu trairile omului. Eul liric trece la o stare de neliniste odata
cu instituirea fenomenului fabulos, iar intregul spatiu pare impregnat de numele
domnitorului, Mircea cel Batran, spiritul fantastic al poeziei.
A doua secventa constituie meditatia eului liric asupra trecerii timpului, realizata
prin intermediul comparatiei trecut-prezent.

Trecutul devine o perioada glorioasa, prin prisma elogiilor aduse lui Mircea cel
Batran. Este caracteristica romantismului tendinta de a prezenta istoria intr-o lumina
ideologizata si glorificarea eroilor. Intreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,
ravna-ti fu neobosita, al tau nume va fi scump si nepatat sunt doar cateva exemple ce
apar pe parcusul elogierii. Cu toate acestea, oda nu este integral elogioasa, intrucat
intervine spiritul rational ce constata ca Mircea cel Batran nu a reusit sa obtina
independenta, idee sugerata de versurile n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta/Si-al tau
nume mostenire libertatii sa il lasi.
Se observa un caracter ecletic; gandirea rationalista specifica iluminismului
condamna, totusi, trecutul, incat gloria acestuia este intemeiata pe suferinta si moarte. Din
perspectiva aceasta, viitorul este timpul pacii. Se observa 4 imagini artistice construite pe
baza metaforelor, ce sugereaza aceasta idee de condamnare a trecutului: bici groaznic,
sangerati dafini, a cerului urgie si este foc.
Ecletismul reprezinta o trasatura importanta a romantismului romanesc.
Suprapunandu-se cu perioada de modernizare a civilizatiei romanesti, cea pasoptisa,
1830-1860, romantismul romanesc cuprinde unele trasaturi ale romantismului care vor
coexista cu cele ale clasicismului, mai exact ale iluminsimului.
A treia secventa marcheaza finalul meditatiei si intoarcerea la incipit. Va fi evocat
cadrul initial prin intermediul unei structuri simetrice, repetandu-se 2 versuri din prima
strofa S-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirii in cadenta il
izbesc; se va reveni astfel la registrul romantic.
Consider ca poezia Umbra lui Mircea. La Cozia infatizeaza foarte bine
romantismul romanesc, dinainte de Eminescu, intrucat se manifesta timid, imbinanduse cu clasicismul.
Asadar, opera lui Grigore Alexandrescu, impregnata de personalitatea mareata a
lui Mircea cel Batran, dar si de atmosfera plina de mister si de fabulos, este o poezie
reprezentativa a romantismului pasoptist.