Metode si procedee tehnologice

-partiala-

1.Care sunt fazele la punerea in fabricatie al unui produs.

Pregatirea fabricatiei cuprinde: pregatirea tehnica, pregatirea materiala si lansarea in
fabricatie.
Pregatirea tehnica a fabricatiei presupune parcurgerea urmatoarelor faze:
proiectarea tehnologiei de executie a produsului,
proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (SDV) necesare,
executia si omologarea SDV - urilor,
realizarea, experimentarea si omologarea prototipului,
proiectarea produsului,
realizarea si omologarea seriei zero.
Pregatirea materiala a fabricatiei se face in conformitate cu consumurile specifice stabilite
in faza de pregatire a fabricatiei
Lansarea in fabricatie constituie ultima etapa a pregatirii fabricatiei si consta in lansarea
comenzilor de fabricatie in sectiile de productie urmata de defalcarea lucrarilor pe om si
masina

2.Explicati calitatea unui produs se proiecteaza

Calitatea unui produs se proiecteaza prin proiectul tehnic de executie si proiectul
tehnologic de fabricatie.
Numai dupa ce proiectul si tehnilogiile de fabricatie au fost verificate prin realizarea si
testarea prototipului si a seriei zero reusind a se obtine parametrii prevazuti, cu tehnologiile
si dotarile existente in intreprinderea respectiva se poate spune ca pregatirea tehnica a
fabricatiei este terminata si este posibila lansarea in fabricatie.

3.Caracterizati tipurile principale de productie.

Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza:
productie de unicate, productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si
unicate), de regula complexe, sau chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula
redusa, iar costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate
periodic se pot folosi masini specializate si scule adecvate care determina cresterea
productivitatii si reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe
o perioada lunga de timp. In acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de
productie sunt minime.

4.Procesul tehnologic. Definiti operatia, faza, trecerea

tehnologica.
Procesul tehnologic reprezinta acea parte a procesului de productie in decursul careia se
produc transformari de natura fizico-chimica in scopul modificarilor proprietatilor, a
dimensiunilor si a formei materiei prime si materialelor in vederea obtinerii produsului finit.
Operatia tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se executa
neintrerupt la un singur loc de munca, asupra unui obiect sau a mai multor obiecte, de cate
un operator uman sau automat, sau de catre o echipa de lucru.
O operatie tehnologica poate fi constituita din mai multe faze.
Faze este acea parte a operatiei tehnologice ce se caracterizeaza prin utilizarea acelorasi
unelte de munca si aceluiasi regim tehnologic, obiectul munci suferind o singura
transformare tehnologica ramanand neschimbate asezarea si pozitia obiectului de munca,
suprafata prelucrata si unealta folosita.
O faza tehnoligica se poate subdiviza in mai multe treceri tehnologice
Trecerea tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se repeta identic
si se executa la o singura deplasare a sculei pe suprafata de prelucrat.

5.Principii tehnologice de baza.

Tehnologicitatea este principiul pe baza caruia se alege forma piesei si a materialului asa
incat procesul tehnologic sa fie cat mai simplu
Interschimbabilitatea este principiul conform caruia o piese trebuie sa permita oricand
inlocuirea cu alta de acelasi fel; acest principiu presupune un proces de fabricatie stabil cu
incadrarea caracteristicilor pieselor in limitele de toleranta admise
Optimul tehnico-economic este un principiu potrivit caruia un proces tehnologic trebuie sa
conduca la obtinerea caracteristicilor tehnice impuse produselor cu cheltuieli minime

6.Explicati semnificatia simbolurilor: SR, STAS, SR EN, SR

ISO, SR CEI.
SR- Standard Roman
STAS- Standard de Stat
SR EN- Standard Roman Identic cu standardul European EN cu acelasi numar
SR ISO-Standard Roman Identic cu standardul International ISO cu acelasi numar
SR CEI-Standard Roman Identic cu standardul International CEI cu acelasi numar

7.Proiectul de executie al unui produs.

Proiectul de executie al unui produs formeaza documentul de baza pentru
elaborarea procesului tehnologic. El trebuie sa cuprinda toate elementele necesare
executiei, pana la punerea in functiune a produsului proiectat.
Un proiect de executie trebuie sa cuprinda: borderoul de desene, nomenclatorul de
piese,desenul de ansamblu general, desenele de subansamblu, desenele de detaliu pentru
fiecare piesa componenta, memoriul justificativ de calcule, documentele tehnice.

8.Documentatia tehnologica a executiei unui produs.

Documentatia tehnologica reprezinta totalitatea documentelor de uz intern ale unei
intreprinderi prin care se sistematizeaza elementele procesului tehnologic.

9.Flux tehnologic.
Fluxul tehnologic reprezinta lista operatiilor in ordine cronologica la care este supusa o
piesa sau subansamblu de la intrare, ca material, pana la iesire, ca piesa finita.

10.Flux tehnologic in banda.

Procesul tehnologic in banda se caracterizeaza in executia la locul de munca a acelorasi
operatii (in cadrul productie de masa) sau a unui numar de operatii in tip (la productia in
serie)
Liniile tehnologice in flux reprezinta ansamblul de masini de lucru instalatii si mijloace de
transport dintr-o sectie de fabrcatie dispuse in ordinea de succesiune a operatiilor precesului
tehnologic

11.Control tehnic de calitate.

Controlul tehnic de calitate se compune din totalitatea verificarilor efectuate asupra
pieselor, subansamblelor si produselor finite prin care se stabileste concordanta parametrilor
obtinuti in procesul de fabricatie cu caracteristicile tehnice impuse prin proiect.
Tipuri de operatii de control:
controlul de receptie;
controlul operatiilor si al pieselor prelucrate;
controlul final.

12.Alegerea variatei optime a procesului tehnologic.

Pe baza cerintelor impuse procesului tehnologic se pot intocmi mai multe variante de
procese tehnologice capabile sa asigure calitatea produselor, productivitatea necesara,
respectarea conditiilor de protectie a muncii etc.
Varianta optima a procesului tehnologic trebuie sa fie cea mai economica cu un minim de
cheltuieli pe materii prime, pe materiale auxiliare, pe utilaje tehnologice, pe retributia fortei
de munca etc

13.Norma tehnica de timp.

Norma tehnica de timp reprezinta durata de timp necesara pentru executarea unui produs,
aceasta fiind alcatuita din:
Timpul de pregatire incheiere Tpi, reprezentand timpul in care executantul
studiaza documentatia de executie, pregateste conditiile necesare executarii
acesteia (reglarea masinii, montarea sculelor si SDV - urilor etc.) si timpul dupa
terminarea lucrarii necesar aducerii locului de munca in starea initiala; Tpi depinde de
organizarea locului de munca, de constructia masinii-unelte, de complexitatea piesei
care se prelucreaza, cat si a SDV-urilor folosite;
Timpul operativ Top, reprezentand timpul in care executantul modifica obiectul
muncii din punct de vedere cantitativ si calitativ;
Timpul de deservire a locului de munca Tdl, reprezentand timpul in care
executantul asigura, intr-un schimb de munca, mentinerea in stare de functionare a
utilajelor si sculelor, organizarea si aprovizionarea, ordinea si curatenia locului de
munca;
Timpul de intreruperi reglementare Tir, reprezentand timpul in care procesul
muncii este intrerupt pentru odihna si necesitatile firesti ale executantului, precum si
timpul de intreruperi conditionate de tehnologie si de organizarea muncii.

14.Reprezentati grafic corelatia cost-precizie.

Corelatia cost - precizie nu este o functie liniara.

O precizie de prelucrare ridicata impune de regula un proces tehnologic mai laborios, cu
utilaje mai scumpe, personal cu calificare mai inalta, rezultand un cost al prelucrarii mai
ridicat. Se poate vorbi de notiunea de precizie economica de prelucrare.
Pentru a asigura o precizie economica de prelucrare proiectantul trebuie sa aiba in vedere
urmatoarele aspecte:
- proiectarea unei constructii tehnologice rationale;
- stabilirea unei tolerante cat mai largi a dimensiunilor, a formelor si a pozitiilor
suprafetelor, in conditiile asigurarii interschimbabilitatii totale la productia de masa;
- stabilirea rationala a calitatii suprafetelor;
- stabilirea anumitor procedee si regimuri capabile sa asigure precizia si calitatea
suprafetelor la costul cel mai redus

15.Definiti dimensiunea nominala, efectiva: abateri,

toleranta, jocuri, strangerea.
Dimensiunea nominala N este valoarea de baza in caracterizarea unei anumite dimensiuni,
inscrisa in desenul de executie, valoare independenta de abaterile permise si conditiile
tehnice. Dimensiunea nominala este determinate de proiectant prin calcule sau aleasa din
considerente constructive.
Dimensiunea efectiva E este dimensiunea realizata prin executie a carei valoare se obtine
prin masurare.
Dimensiunile pieselor fabricate prezinta abateri care trebuie sa se inscrie in limitele
prevazute, altfel piesa poate deveni rebut.
Abaterea este diferenta dintre o dimensiune (efectiva, maxima etc.) si dimensiunea
nominala corespunzatoare;
Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala: A
=E-N
Abaterea superioara As este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea
nominala: As = Dmax N
Abaterea inferioara Ai este diferenta dintre dimensiunea minima si dimensiunea nominala:
Ai = Dmin N
Abaterile pot fi pozitive, negative sau nule si se noteaza in felul urmator:
NAi As ; NAi0 ; N0As ; NA
Toleranta reprezinta valoarea dinainte stabilita a intervalului de variatie a dimensiunilor
limita, fiind totdeauna o marime pozitiva:
T = Dmax Dmin = As Ai
Campul de toleranta este zona cuprinsa intre dimensiunea maxima si dimensiunea minima.
Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui
cand primul este mai mare decat al doilea.
Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al
arborelui:
Jmax = Dmax - dmin
Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al
arborelui:
Jmin = Dmin dmax
Toleranta jocului este:
Tj = Jmax Jmin
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al
alezajului cand primul este mai mare decat al doilea.
Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al
alejazului si diametrul maxim al arborelui:
Smax = |Dmin dmax|
Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al
alejazului si diametrul minim al arborelui:
Smin = |Dmax dmin|
Toleranta strangerii este:
Ts = Smax Smin

Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se
gasesc cele doua piese, montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii.
Clasificarea ajustajelor
Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare decat diametrul oricarui
arbore;
Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic decat diametrul oricarui
arbore;
Ajustaje intermediare la care pot rezulta atat asamblari cu joc cat si asamblari cu
strangere;
Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile
maxime si minime.
Tj = Jmax Jmin
Ts = Smax Smin

16.Abateri de forma si de pozitie. Exemple de reprezentare.

Abaterile de forma reprezinta abaterile unui element (forme, suprafete, profil) fata de cea a
elementului adiacent corespunzator.
Suprafata adiacenta este suprafata ideala, de aceeasi forma cu cea data, tangenta la
suprafata reala, inspre partea exterioara.

17.Rugozitatea suprafetelor.
Rugozitatea este una din abaterile geometrice care caracterizeaza starea reala a unei
suprafete si reprezinta ansamblul neregularitatilor acelei suprafete. Aceste abateri
geometrice sunt striatiuni, rizuri, smulgeri de material, urme de scula, goluri etc.

18.Prelucrari prin aschiere. Strunjirea. Frezarea. Rabotarea.

Mortezarea.
Prelucrarea prin aschiere presupune indepartarea de pe suprafata semifabricatului a
adaosului de material sub forma de aschii.
Desprinderea aschiei de pe semifabricat presupune o miscare relativa intre scula si piesa.
Miscarea necesara detasarii aschiilor se numeste miscare principala, iar miscarea care
asigura eliberarea continua de aschii se numeste miscare de avans.
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a
pieselor, ce reprezinta in general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din
categoria strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula
(cutitul) executa o miscare de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe
treceri, in decursul carora se realizeaza degrosarea, semifinisarea, finisarea.
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau
profilate, cu ajutorul unor scule cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind
denumite masini de frezat.
Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de
prelucrat executa o miscare de avans.
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte
denumite seping sau raboteze.
Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula
(la seping) fie de piesa (la raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este
formata din doua curse: cursa activa in care cutitul efectueaza prelucrarea materialului si o
cursa de gol in care cutitul revine la pozitia initiala.
Mortezarea reprezinta procedeul de prelucrare prin aschiere care se realizeaza prin
combinarea miscarii principale (rectilinie alternativa) executata in plan vertical de scula
aschietoare, cu miscarea de avans intermitent executata de semifabricat.

19.Avantajele proceselor tehnologice de stantare si

matritare.
Avantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Simplitate a executiei
- Durata redusa de prelucrare
- Precizie ridicata a dimensiunilor
- Calitate superioara a suprafetelor stantate
- Productivitate mare si cost scazut
- Pierderi reduse de material prin deseuri
- Interschimbabilitatea pieselor obtinute
- Durata mare de functionare a sculelor
- Posibilitatea mecanizarii si automatizarii proceselor de productie

20.Prelucrari tehnologice prin forfecare. Principiu si desen.

Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere cu
ajutorul a doua taisuri asociate.

21.Prelucrari tehnologice prin stantare. Principiu si desen.

Stantarea este operatia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este
taiat in doua sau mai multe parti distincte cu ajutorul stantelor.
Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de
stantare este analog procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si
placile taietoare putand fi considerate ca niste muchii de cutit.

Schema procesului de stantare

1 placa de taiere
2 poanson
3 materialul de stantat

22.Prelucrari tehnologice prin ambutisare. Principiu si

desen.
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se
transforma in piese cave printr-una sau mai multe operatii succesive de presare.
Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral
automatizat, utilizat pe scara larga in industrie.

23.Prelucrari tehnologice prin indoire. Principiu si desen.

Indoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin incovoiere in
jurul unei muchii. In timpul indoirii straturile din interiorul materialului indoit sunt comprimate,
iar cele din exterior sunt intinse.

24.Prelucrari tehnologice prin trefilare. Principiu si desen.

Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastica la rece ce consta in trecerea
fortata a materialului sub actiunea unei forte de tractiune prin deschiderea unei matrite sau
filiere de sectiune transversala mai mica decat cea a semifabricatului initial.

25.Ecruisarea materialelor prin procesul de prelucrare la

rece.
Deformarea plastic este o metod de prelucrare prin care, n scopul obinerii unor piese
finite sau semifabricate, se realizeaz deformarea permanent a materialelor n stare solid
(la cald sau la rece) fr fisurare micro sau macroscopic.
Ecruisarea este ansamblul fenomenelor legate de modificarea proprietilor mecanice, fizice
ale metalelor n procesul de deformare plastic la rece.

26.Deformarea plastica prin laminare. Principiu si desen.

Laminarea este procedeul de prelucrare la cald (sau la rece) a semifabricatelor cu ajutorul
unor utilaje numite laminoare.
Principial prelucrarea prin laminare consta in presarea semifabricatului la trecerea prin doi
cilindri de laminare (sculele propriu-zise) care se rotesc in sens invers. In procesul laminarii
materialul este prins si antrenat intre cilindrii laminorului datorita fortelor de frecare care iau
nastere intre suprafata metalului si suprafata cilindrului. In zona de material cuprinsa intre
cei doi cilindrii are loc o reducere a sectiunii materialului initial si cresterea lungimii si latimii
acestuia.

27.Deformarea plastica prin extrudere. Principiu si desen.

Extrudarea este operatia de deformare plastica la cald prin care materialul este obligat sub
actiunea presiunii sa curga printr-o matrita, astfel incat aria sectiunii lui transversala sa fie
micsorata. Se deosebeste de matritare prin donditiile de lucru specifice veteza mare de
deformare (preste 10 m/s) si presiunea specifica mare (200 4000 daN/mm2)
Extrudarea este un proces de deformare intensiva in care intervin tensiuni de comprimare si
de frecare foarte ridicate cea ce impune folosirea unor uitalje de mare putere.
Prin acest procedeu se obtin diverse produse: bare, tevi, profile. etc.

28.Turnarea in cochilia. Principiu si desen.

La turnarea in cochila statica forma este metalica si se numeste cochila.
Aceasta se confectioneaza din fonta sau otel. Umplerea cochilei se face sub actiunea
gerutatii proprii a metalului. Metoda se foloseste de regula la aliaje neferoase, dar se pot
turna si fonte sau oteluri.

29/31.Principiul prelucrarii prin electroeroziune cu electrod

masiv/filiform. Principiu si desen.
Electroeroziunea este un procedeu de prelucrare in care materialul ce trebuie indepartat de
pe obiectul de prelucrat este indepartat prin actiunea repetata a unor descarcari electrice.
In procesul de electroeroziune, piesa de prelucrat trebuie sa fie conductoare electric.
Ea este conectata la una din bornele sursei de alimentare, formand electrodul-piesa.
Cealalta borna a sursei de alimentare este conectata la cealalta a bornei de alimentare,
numita scula.
Cei 2 electrozi sunt cufundati intr-un mediu electric lichid. Intre cei 2 electrozi se creaza un
camp electric a carui intensitate creste in timp.

30.Caracteristicile procesului de eroziune.

1.Prelucrarea prin electroeroziune se aplica numai la materiale bune conductoare.
2.Electrodul si piesa se conecteaza la bornele unui generator .
3.Prelucrarea are loc fara contact
4.Prelucrarea se realizeaza intr-un mediu dielectric lichid, facilitand procesul de generare
prin copierea formei electordului.
5.Procesul are drept efect eroziunea dorita a piese dar si eroziunea electrodului de uzura.
6.Suprafetele electrozilor rezultate in ruma prelucrarii sufera modificari.
7.Dielectricul isi schimba proprietatile dielectrice si de compizitie.
8.Distanta dintre suprafata de interactiune a electrodului si a piese creste continuu.

32.Aplicatii tehnologice ale electroeroziuni.

Prin electroeroziune se pot realiza toate prelucrarile efectuate prin procedee clasice: gaurire,
debitare, filetare, rectificare.
Principalele aplicatii:
-fabricarea sculelor, SDU, matritelor, stantelor;
-realizarea de gauri si microgauri, forme si profile;
-realizarea suprafetelor de forme complicate;
-prelucrarea materialelor dure, extradure sau de plasticitate ridicata;
-scoaterea sculelor rupte.
In industria electrotehnica se executa matrite pt. ambutisare, stantare;
-durificare a suprafetelor;
-taierea electroeroziva pt. materiale dure, ultradure.

33.Principiul prelucrarii electrochimice. Reactiile si desen.

Prelucracrea prin eroziune electrochimica reprezinta un proces complex avand la baza
actiunea combinata electrochimica, electroeroziva exercitata de catre agentul chimic,
curentul electric si electrodul-scula asupra materialului piesei de prelucrat.

34.Aplicatiile tehnologice ale prelucrarii electrochimice.

Finisarea si lustruirea suprafetelor pieselor metalice, gravare, frezare, taiere, strunjire,
rectificare, debavurare, executarea si prelucrarea gaurilor de diferite dimensiuni, forme si
profile.
Exemple: ascutirea sculelor, realizarea stantelor, matritelor, fabricarea paletelor pentru
turbine etc.