Sunteți pe pagina 1din 21

Cum s nir la Spovedanie o list foarte mare

de pcate?
Drag
micu,
Am i eu nite ntrebri despre Sfnta Spovedanie: foarte mult timp eu nu m-am spovedit dect de Pati i de
Crciun, fr s m pregtesc nainte, ci doar rspundeam la ntrebrile puse de preot i, bineneles, o grmad
de pcate grave rmneau nespuse. De ceva timp, Dumnezeu mi-a dat un duhovnic minunat i am nceput s m
spovedesc mai des, dar nc mai am nedumeriri.
n primul rnd, cum s nir la Spovedanie o list foarte mare de pcate? Duhovnicul mi spune c am o
contiin scrupuloas; nu tiu ce s aleg. Nu spun toate detaliile din ndrumarele de Spovedanie, ca de exemplu
n cte feluri se manifest mndria i slava deart, dar i aa ies destul de multe i atunci parc Spovedania
devine o simpl niruire de pcate cu care duhovnicul nu cred c este de acord. Dar dac nu le spun, m tot
mustr gndurile i cel mai greu este cnd vreau s m mprtesc, fiindc m supr i mai ru. Cum tiu ce s
spun i ce nu?
Totui, parc a devenit ceva mai bine acum. Problema este cu patimile. Am tot spus c sunt mndr i m-am
mniat i m ciesc, dar totui nu le-am lsat, dei Domnul m-a ajutat foarte mult i ar trebui s-i fiu
recunosctoare pentru c mi-a dat enorm de multe i m-a ferit de nenumrate rele, dei duhovnicul mi-a dat
sfaturi foarte bune, dar pe care de multe ori nu le-am ascultat. tiu c e bine s te spovedeti de fiecare dat
cnd te simi apsat, dar pe mine m tot apas patimile acestea. La ct timp s m spovedesc? M-am spovedit o
dat i apoi m-a suprat mndria foarte mult sptmna urmtoare, dar mi s-a prut prea des dac m duc la o
sptmn sau chiar la dou i m-am simit vinovat. Ce s fac?
Tot aa, dac m pregtesc s m mprtesc, dup ce m-am spovedit mai am cteodat gnduri de mnie i
mndrie i le mai primesc i nu tiu dac am pctuit sau nu i dac s m mai spovedesc o dat sau s m
mprtesc direct. Sau mi se pare c nu am vorbit frumos cu cei din jur...
Iertai-m c am scris aa de mult, dar m simt att de bine c am pe cine s ntreb i v mulumesc din inim c
facei acest efort destul de mare pentru noi.
Doamne ajut!
Cezara

Draga mea Cezara


Mai nti te rog s descoperi ce este pocina. Ea e o stare a sufletului n care tot mereu tnjim s facem voia lui
Dumnezeu cu bucurie i ne cerem iertare pentru toate rateurile de gnd, de gest sau intenie! Prin aceast
atitudine suntem ateni la viaa noastr i credem c Domnul este Iubire i c ne iart, aa cum ne fgduiete.
De cte ori spunem Tatl nostru trim aceast pocin dac suntem oneti cu noi.
Apoi, foarte important este ca n fiecare sear, nainte de a te culca, s treci n revist tot ce te-a suprat n ziua
respectiv i s ieri n faa lui Dumnezeu. Apoi s ceri tu iertare pentru ale tale. i s crezi c Domnul te iart!
Cnd nu poi ierta ceva din "prima" s te rogi ca Domnul s-i dea harul Lui s faci asta.
Dac vei vedea c ai greutate n a ierta, sau dac simi c judeci, dei crezi c ai iertat, cred c i-ar fi de mare
folos s nvei s ieri aa cum nvm noi n seminarul cu iertarea. E acolo o metod care ne elibereaz de
modalitile false de a ierta.
Dac vei face asta vei simi iertarea Domnului i vei practica o spovedanie permanent. Adic te vei arta mereu
Domnului, n toate, i micrile sufletului tu. Astfel nct la printele duhovnic vei spune numai ceea ce ai
simit c e deja pcat, i nu doar greeli care se iart prin aceasta pocin permanent.
S te spovedeti ct de des poi, dar fr s-l confiti pe printele! S vorbeti mai mult cu Domnul dect cu
printele. Cnd vei vorbi destul cu Domnul, vei primi prin printele exact ce-ti trebuie ca s creti, fr s avei
nevoie de mult timp! Cu dragoste i ncredere,
M. Siluana

Indreptar de spovedanie sau (Intrebari in scaunul Tainei Sfintei Spovedanii Marturisirea pacatelor)
Avand in fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi
mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat seama ca pacatuim.
Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hartie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hartie
pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt in lista, ci cum s-au intamplat in viata dumneavoastra.

Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub
epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru.
Daca veti avea hartia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramane nimic nemarturisit din
cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cat mai pe scurt. La
acestea foloseste lista de pacate.
Atentie!
La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai intamplat de cand v-ati marturisit ultima data si cele care
au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si intre timp ati aflat). Pacatele deja
marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc imprejurarile in care s-au petrecut pacatele. Nu au
decat foarte rar importanta si aceste povesti nu vor face decat sa consume din timpul de marturisire al altor
crestini si sa impovareze pe preotul duhovnic. Eventualele explicatii va vor fi cerute de duhovnic.
De asemenea, daca nu sunteti hotarat (hotarata) sa spuneti tot din diferite motive, mai bine nu va marturisiti,
pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de
preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci cand
am facut pacatul?
Cele mai importante in privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii pacatelor marturisite:
- parerea de rau pentru aceste pacate;
- hotararea de a nu le mai repeta;
- marturisirea sa fie sincera si completa;
- preotul duhovnic sa dea dezlegarea pacatelor;
- implinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.
Preotul duhovnic la care ne marturisim se alege. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot
asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul
decat pentru motive intemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapanit de pacate
mari etc.). Cu cat el ne cunoaste mai bine, cu atat ne poate sfatui mai bine.
Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului:
cand ne-am spovedit ultima data;
daca atunci am spus toate pacatele;
daca am primit vreun canon;
3

daca am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie.

Indreptar pentru spovedanie ( Lista de pacate)

1. Am deznadajduit in ajutorul si mila lui Dumnezeu.


2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot in iad voi merge.
3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.
4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am indoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru
ca nu le-am vazut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred in anumite minuni, intamplari povestite in Sf. Scriptura.
7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare incredere in mila lui Dumnezeu zicand: oricat as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun.
9. Am avut gand de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri.
11. Am injurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamaie, morti
etc.)
12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cat trebuia, cat m-am impacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am
cumparat ceva si n-am platit.
13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit.
4

14. Mi-am dorit moartea la necaz.


15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
16. Am cartit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit
eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., in loc sa am rabdare.
17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc.
18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decat asa).
19. Am jurat stramb. Am jurat ca voi face ceva rau.
20. Am blestemat. Si pe mine insumi (insami) m-am blestemat.
21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu.
25. Am impiedicat pe aproapele meu sa dobandeasca ceva bun, din invidie si rautate.
26. Am clevetit, discutat, barfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti.
27. Am stricat numele bun al cuiva, barfindu-l si discutandu-l.
28. N-am inlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cat mi-a stat in putinta.
29. Am imprumutat cu camata (dobanda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vandut cu pret prea mare.

31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva.


32. Stiu sa descant de rau. Stiu sa fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am intors lumanarile pentru raul dusmanilor.
34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am
purtat diferite obiecte de la vrajitoare date ca sa nu se mai prinda farmecele de mine , am facut focuri si am
sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul in zodii, cu papagalul.
35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece in diferite animale (reincarnare).
36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti.
37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc.
38. Am presupus, banuit pe altii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am pacalit, inselat pe cineva. Am vandut marfa rea ca marfa buna.
42. Am nedreptatit pe cineva.
43. Am imprumutat ceva si n-am dat inapoi.
44. Am ascuns in casa mea lucruri straine.
45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat inapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la
rude? Pacatul acesta nu se iarta pana nu inapoiem lucrurile. Daca nu mai putem sa facem milostenie.
47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului.
6

48. Am ascuns furtisagul altuia. Am in casa vreun lucru de furat.


49. Am vandut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug.
51. N-am intors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie.
52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.).
53. Am inselat statul, depunand declaratii de venit false.
54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea.
55. Am dat sau am luat spaga (mita).
56. Am castigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lacomit la avere, zgarcindu-ma la milostenie.
58. Sunt necumpatat(a) in cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere.
60. Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat.
61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta
femeie, etc.).
62. Am parat pe cineva cu scopul de a-i face rau.
63. Am mintit impotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa impotriva aproapelui).
64. Am maniat sau am scarbit pe cineva cu vorbe sau fapte urate. L-am facut sa ma urasca.

65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia.
66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc.
67. In timpul rugaciunii m-am gandit la altceva.
68. Am vorbit in timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica.
69. Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati.
70. Am mancat, am baut ceva pe ascuns.
71. M-am lacomit la mancare. Am mancat cu nesat.
72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea.
73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul.
74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda.
75. M-am mandrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am ingamfat, m-am infumurat. M-am mandrit cu
copiii mei.
76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva in comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca
mine.
77. Imi place sa ma laude altii. Cand fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu.
78. Am incredere mare in mine, in loc sa am in Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc.
80. Am ras de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am ras.
81. Am laudat pacatele altora.

82. M-am lenevit a face rugaciune in fiecare dimineata, seara, la fiecare masa.
83. Am mancat de dulce in vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am tinut post negru sambata si duminica.
86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mancarea de dulce, decat sa o mananci.
87. Am postit cand Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri cand era harti sau sambata si duminica cand se
manca peste, socotind ca nu sunt bune aceste randuieli.
88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an;
in timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.
89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, incat putea sa cada in pacatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.
91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca
barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.
93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).
94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.
95. M-am impreunat cu sotul (sotia) in diferite pozitii,ca animalele.
96. M-am impreunat cu sotul (sotia) in vazul sau auzul copiilor mei, crezand ca sunt mici si nu stiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi
9

vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac
pacatul.
99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gandit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar,
calugarita.
101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.
102. Am trait necununat(a), adica in concubinaj.
103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
105. M-am casatorit cu rudenie de sange, de cuscrie (nu se poate decat de la gradul al 8-lea in sus, altfel e
pacatul amestecarii de sange).
106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii
finilor mei.
107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii in biserica( cununia a 4-a este pacat).
108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura,
masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu
barbat, femeie cu femeie, cu copii.
110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).
111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)

10

113. Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.


114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu placere cum se impreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Imi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este
aceeasi cu zavistia si pizma.
117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, incat poate chiar m-am si imbolnavit.
118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu.
119. Imi place sa infloresc lucrurile si povestile.
120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine insumi m-am dat dracului. Am zis: sa fiu al naibii , sa ma ia .
121. Am muncit in duminici si sarbatori.
122. Am lipsit de la biserica in duminici si sarbatori. In timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am
ocupat cu lucruri desarte, am fost la targ etc.
123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumanari.
124. Am stat in fata la toti in biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicandu-le ca stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau.
126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am impovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi
puteam sa le salvez.
127. Am mancat eu sau am pus altora in mancare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti,
necuratie etc.)
128. Am sfatuit si invatat pe altii sa faca pacate.

11

129. Am fost la petreceri destrabalate. In posturi, miercurea, vinerea, in duminici si sarbatori.


130. Cred in superstitii: caldare goala, sa nu ma intorc ca-mi merge rau, daca intalnesc preot imi merge rau etc.
131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere,
bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa
atrag barbatii.
135. Am scuipat sau am vomitat in ziua in care m-am impartasit.
136. M-am maniat si nu mi-a trecut indata, ci am tinut manie.
137. Am ambitie, incapatanare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine.
138. Am fagaduit ceva si n-am implinit. N-am tinut invoiala, promisiunea.
139. N-am tamaiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugaciune, in duminici si sarbatori.
143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.
145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele.

12

146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si
impartasit dupa aceea.
147. M-am impartasit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.
149. Am venit tarziu la biserica. Am plecat inainte de sfarsitul slujbei fa ra motive intemeiate. Am facut din
acestea o regula.
150. N-am crescut copiii si finii in frica de Dumnezeu. Nu i-am invatat poruncile lui Dumnezeu. I-am invatat la
rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca.
151. Nu mi-am pedepsit copiii cand i-am vazut ca persista in greseli.
152. Nu am ascultat de parinti atunci cand m-au invatat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei.
154. Am amanat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc.
155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie.
156. M-am impartasit dupa ce am avut necuratie in vis.
157. Ca femeie, m-am impartasit cand aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat in biserica inainte de a
trece 40 zile. Am citit molitfa inainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a intamplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea
speciala.
160. Am inabusit copilul langa mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii.
13

162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat.


163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, in orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva.
165. Am lasat nefacuta sfestanie in casa mai mult de un an de zile.
166. Am facut jocuri si rasete la priveghiurile de morti.
167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia.
168. N-am ingrijit mormintele. M-am zgarcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti.
169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau in mana. Am dat lucruri peste groapa lor. Am
spart ceva cand a fost scos mortul din casa.
170. Am in casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit in casa.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred in vise. Ceea ce fac a doua zi este in functie de cele ce visez.
175. Am cantat si am ascultat cantece lumesti si sectare.
176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.
177. Am facut nunti si petreceri cu mancare de dulce si cu muzica in post.
178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu cand a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt
raspunzator in fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu).
14

179. M-am mascat.


180. N-am platit contributia la Sfanta Biserica.
181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si ii deranjam.
182. Am intrat in Sfantul Altar.
183. Am mostenire si n-am ingrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie.
185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.
186. Am ravna nesocotita, habotnicie( post mult incat poate m-am si imbolnavit, milostenie fara socoteala incat
sufera cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit.
188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decat celor sufletesti.
189. In loc de a ma impaca cu aproapele, l-am tras la judecata.
190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine insumi. Din pricina mea a facut pacate.
191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata.
192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am invatat pe cel nepriceput.
193. Am dat de pomana mancare de dulce in zile de post.

15

Sfaturi practice pentru o spovedanie reusita

>>

Se cade ca preotul duhovnic, acest sublim slujitor care in scaunul Spovedaniei are o putere pe care
Dumnezeu nu a dat-o nici ingerilor, sa dea sfaturi si recomandari in legatura cu Taina Marturisirii. Insa
nici experienta de la catedra a profesorilor de Religie, de la licee mai ales, nu e de neglijat. Profesorul
intra foarte des in discutii cu tinerii, e pus in situatia de a da raspunsuri la diferite probleme,
framantari si nelamuriri, fara a se substitui preotului, se intelege. Din discutiile de la clasa am
constatat invariabil ca elevii nu cunosc inca aspecte esentiale ce tin de Taina Spovedaniei. Ea se face
inca dintr-un formalism aproape generalizat si, din nefericire, fara mari efecte. Voi incerca sa lamuresc
punctual, din perspectiva laicului, cateva aspecte legate de aceasta mare Taina.

Pacatele marturisite la Spovedanie sunt cu adevarat iertate de Hristos, prin mijlocirea preotului
duhovnic.
Exista o vorba populara care spune ca pacatele marturisite sunt pe jumatate iertate. Vorba aceasta nare legatura cu Taina Spovedaniei. Toate pacatele spovedite sunt iertate de catre Dumnezeu prin
duhovnic. Ele nu mai sunt proprii acelei persoane. Ele trebuie uitate si nerepetate pentru ca si
Dumnezeu le uita. E adevarat ca unele se vor repeta, insa de la o Spovedanie la alta trebuie sa se vada
o evolutie in plan spiritual. Aceia ce sunt neinduratori cu sine, iertandu-se pe sine foarte greu,
considera ca nici Dumnezeu nu-i poate ierta prea usor, atat de usor. Cel ce se spovedeste trebuie sa
creada din tot sufletul sau ca Dumnezeu poate ierta orice pacat.

Alegerea duhovnicului e o chestiune dificila pentru multi.


Indeobste, Biserica recomanda ca preotul duhovnic sa fie cel din parohia de care apartine fiecare (sa-ti
stie numele cand te vede), insa nu e obligatoriu. Unii elevi imi spuneau ca le este imposibil sa se
marturiseasca la preotul din parohia de care apartin pe motiv ca le e vecin de gard la tara (sau de
palier la bloc) sau ca e foarte bun prieten al familiei sau ruda apropiata. In aceste cazuri se recomanda
cautarea unui duhovnic in alta parte, cu care sa se potriveasca, pe care credinciosul sa-l simta aproape.
E de preferat sa nu fie prea ingaduitor cu pacatul, ci doar cu pacatosul. Deunazi, un fost coleg de liceu,
mai in gluma, mai in serios, ma intreaba daca stiu vreun preot care sa nu condamne fumatul sau
practicile radiesteziste... Stiam, din pacate, dar l-am trimis la un slujitor foarte responsabil si iscusit...
Duhovnicul trebuie cautat, trebuie cercetate biserici sau manastiri, trebuie ascultate predici. Trebuie
intrebati, de asemenea, cei ce au o viata duhovniceasca mai aleasa. Ei stiu deseori spre cine sa
indrume pe credincios, cine i se potriveste. Unii vor un duhovnic tanar pentru a intelege mai bine
lumea de azi cu cele ale ei, nu neaparat pentru a trece cu vederea neputintele marturisite. Altii vor un
duhovnic batran, patriarhal, cu parul si barba albe, cu experienta indelungata la scaunul spovedaniei.

16

Duhovnicul trebuie cinstit si purtat permanent in rugaciuni spre Cer. Pe limba oricarui fiu duhovnicesc
ar trebui sa stea cuvinte de felul: "Doamne, lumineaza mintea si cugetul duhovnicului meu. Pazeste-l,
miluieste-l, binecuvanteaza-l si pune Doamne in gura sa cuvinte mantuitoare pentru sufletul meu ca sa
fiu incredintat ca ascultandu-l pe dansul pe Tine Te ascult!!". Crestinul trebuie sa obisnuiasca sa ceara
sfatul duhovnicului si in alte imprejurari ale vietii, deci si in afara marturisirii propriu-zise. Duhovnicul
se cuvine sa-l intreaca duhovniceste pe fiul sau si sa-i recomande exercitii ascetice pe care el insusi le
implineste. Duhovnicul nu se alege dupa anii de studii teologice sau doctorate, acesta nu-i un criteriu
potrivit... La ciobanul de la oi de la Sihastria, Parintele Ilie Cleopa (+1998) s-au spovedit patriarhi,
mitropoliti, episcopi, academicieni sau ministri... De fapt cred ca atunci cand crestinul gaseste
duhovnicul asteptat simte acest lucru de la prima marturisire. Daca a fost sincer in cautarile sale,
Duhul Sfant ii va descoperi duhovnicul potrivit la momentul potrivit.

Nu se recomanda schimbarea duhovnicului.


Spuneam mai sus ca trebuie sa se vada o evolutie de la o Spovedanie la alta. Acest lucru nu mai poate fi
sesizat daca credinciosul merge din duhovnic in duhovnic. Nu se poate crea acea legatura personala,
sufleteasca, daca nu avem un duhovnic stabil. O legatura indelungata intre duhovnic si credincios are
mari beneficii pentru ca preotul poate surprinde mai usor anumite inclinatii pacatoase si-i poate da
sfaturi mai precise, concrete, cunoscandu-l mai bine. Daca cumva credinciosul l-a auzit pe duhovnic
spunand lucruri de sminteala si nu-l mai poate cinsti dupa cuviinta e bine sa caute altul. Sigur ca
duhovnicul te poate si incerca, insa acum nu particularizez... De asemenea, daca cineva ajunge sa-si
vorbeasca duhovnicul de rau, daca ajunge sa-l judece sau daca nu-i inspira incredere sau seriozitate, e
bine sa caute un alt duhovnic. Bine ar fi ca doar moartea sa-l desparta pe credincios de indrumatorul
sau duhovnicesc si, de fapt, nici ea sa nu-i desparta...

Trebuie depasit "pragul rusinii", nu trebuie ascuns nici un pacat sau patima, oricat de greu ar fi.
E o mare problema in ziua de astazi depasirea rusinii, a jenei, pentru ca pe zeci de cai media se cultiva
egoismul si slava desarta. De aceea sunt inca multi cei care socotesc ca-i nedemn pentru ei sa faca
acest act de umilire in fata unui preot, chiar de stiu ca Hristos e Cel ce primeste Marturisirea si ca El a
instituit aceasta Taina astfel. Problema aceasta au rezolvat-o aparent romano-catolicii prin asa-numita
spovedanie auriculara, la confesional. In mare parte, elevii mei gaseau salvatoare aceasta inovatie,
"pentru ca asa ar putea spune chiar tot"... Insa nu au fost greu de convins ca aceasta practica nimiceste
pocainta din inima, parerea de rau pentru pacatele savarsite si ajuta mult la repetarea lor. De obicei
jena, rusinea, apar in legatura cu pacatele ce tin de sexualitate, dar nu numai. Chiar daca exista
parere de rau, par a fi greu de marturisit pentru unii, spre exemplu: masturbarea, perversiunile
sexuale, vizionarea filmelor pornografice, cyber-sexul de pe chat-urile Internetului etc. Daca tot au
ajuns la doctor, se cuvine a lua vindecare. Rusine ar trebui sa avem la savarsirea pacatului, nu la
marturisirea lui. Oricum, rusinea e semn al regretului, ar fi mai grav sa nu existe rusine. Sunt convins
ca sunt multi cei ce toarna cu seninatate fapte grave fara sa le bata inima mai tare in piept. Unii
Parinti insa recomanda sa se depaseasca rusinea pentru ca Marturisirea sa aduca mult folos [121]. N-as
vedea aici o contradictie ci o vedere din alt unghi a problemei. In rugaciunile de dinaintea marturisirii,

17

preotul spune: "Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te
rusina, nici nu te teme, nici nu ascunde de mine nimic din cele ce-ai facut, ci toate mi le spune fara sa
te indoiesti si fara sfiala, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos". Care va sa zica, HristosMantuitorul ne asculta si ne iarta! Sa nu ne ascundem, caci ne iubeste; oare nu de asta S-a jertfit
pentru noi? El nu vrea moartea pacatosului, ci ca acesta sa se intoarca la El cu pocainta. Nu exista
pacat care sa intreaca iubirea de oameni a lui Dumnezeu!

Indrazniti, secretul Spovedaniei nu se divulga.


Trebuie stiut de catre credinciosi ca cele spuse la Spovedanie le stie doar Hristos si preotul. Duhovnicul
nu are voie sa divulge cele ce a auzit. Nu exista motiv justificat pentru divulgarea continutului
Spovedaniei, indiferent cat de grav sau in ce fel a fost pacatul marturisit. Preotul care ar divulga cele
auzite ar fi caterisit. E cunoscut cazul unui preot din Occidentul catolic care, in urma cu vreo doua
secole, a fost condamnat la moarte pentru o crima pe care nu o savarsise; mai mult chiar, stia cine este
faptasul, pentru ca acesta i se confesase. A preferat deci sa moara decat sa divulge marturisirea care lar fi salvat. Parintele Dumitru Staniloae precizeaza ca "preotul nu va rade vreodata de slabiciunile lui
(ale credinciosului n.n.), nu le va divulga si nici nu-si va manifesta surprinderea ascultand cele mai
grele abateri ale lui"[122].

Pregatiti-va pentru Spovedanie si nu asteptati numai intrebarile duhovnicului.


Spovedania se mai numeste printre altele si "marturisire". Deci, se cuvine a marturisi, a spune noi, nu a
astepta intrebarile duhovnicului, care nu pot cuprinde intreaga lista a pacatelor noastre. Unii duhovnici
recomanda ca penitentul (credinciosul) sa-si intocmeasca o lista cu pacatele savarsite; altii,
dimpotriva, spun ca pacatele mari, grave nu le poti uita oricum. Personal, consider ca trecerea lor pe o
foaie, in liniste, dupa un lung examen de constiinta, e chiar foarte potrivita. E nevoie de cercetarea
unor carti cu tematica spirituala[123], pentru a intelege bine ce anume trebuie marturisit (sunt pacate
care scapa multora din necunoastere, nefiind grosiere, palpabile). Preotul duhovnic, din obisnuinta,
pune intrebari. Asa s-a impamantenit. Oare ce ar fi trebuit sa faca preotul duhovnic daca adeseori
credinciosul, din nestiinta sau obisnuinta, asteapta sa fie intrebat? Sa vina in intampinarea lui cu
intrebari! Dar duhovnicul nu e un clarvazator; credinciosul daca s-a cercetat pe sine stie prea bine ce
pacate, ce patimi are. Eu insumi am vazut un tanar elev iesind de la scaunul Spovedaniei si spunand
fericit unui prieten ca a scapat: parintele nu l-a intrebat nimic in legatura cu o patima pe care o avea.
Consider ca acesta mai mult s-a pagubit, nesocotind Taina.

Marturisirea se face folosind verbe la trecut.


O anecdota (ca sa nu zic banc) spune ca un credincios merge la duhovnicul sau si zice printre altele:
"Am furat zece gaini, dar matale spune acolo douazeci, ca mai fur diseara zece...". E bine a spune: am

18

facut, am savarsit etc. Se spune, de exemplu, am furat, nu fur. Se intelege ca sunt pacate ce vor fi
lasate in urma, nu continuate dupa iesirea de sub epitrahil. Cu siguranta unele se vor repeta, insa
trebuie sa simtim dorinta de a lupta cu toate pacatele, nu numai cu cele mari. Un parinte spunea ca
pacatele mici nu sunt de neglijat, mai ales daca sunt multe, caci se poate construi o casa mare si
trainica si cu caramizi mici, nu doar cu cele mari. Mai trebuie spus ca spovedania nu-i deloc prilej de
lauda. La Spovedanie se spun pacatele cu zdrobire de inima, nu se insira virtutile ("de postit postesc,
milostenie fac, ma rog des etc.). Parintele Nicolae Steinhardt intr-o clasificare inedita a pacatelor
capitale enumera printre alte sapte si... recursul la scuze[124]. Deci, nu se prezinta justificari,
"circumstante atenuante" (decat lamuriri simple pentru a se constata gravitatea pacatului), nu se da
vina pe cel ce a indemnat la pacat, caci nici lui Adam nu i-a folosit acesta; se marturisesc pacatele
proprii, nu ale altora. Nici nu trebuie sa se indreptateasca pe sine cel ce se spovedeste spunand, spre
exemplu, "am facut cutare pacat, dar, oricum toti fac asta". Duhovnicul poate refuza Marturisirea
credinciosului daca-l simte nepregatit pentru Spovedanie si nu-l poate dezlega de pacate daca nu vede
in el hotarare de indreptare, disponibilitate in a rupe legaturile pacatului. De asemenea, trebuie spuse
si pacatele prin omitere. Se poate pacatui si prin tacere, prin lipsa de actiune, atunci cand nu-L
marturisesti pe Hristos in fata oamenilor. Se pacatuieste spre exemplu cand o persoana, auzind ca o
amica vrea sa avorteze si-i cere sfatul, tace sau ii spune: "nu stiu ce sa zic, e problema ta". Se
pacatuieste cand se trece cu vederea cel sarac, cand nu se indeplinesc anumite datorii sfinte, ca
participarea la Liturghie, rugaciunile pentru cei raposati etc. E foarte important in cantarirea gravitatii
faptei sa se spuna daca pacatul s-a savarsit des sau rar, daca e o mare patima, o constanta a vietii celui
ce se marturiseste sau s-a intamplat accidental. Si pacatele vechi, de ani de zile, nemarturisite la acel
indepartat moment - din nestiinta sau din alt motiv, trebuie spuse, chiar daca nu s-au mai repetat.

Evitati aglomeratia de la sfarsitul posturilor de durata.


Foarte multi prefera sa se spovedeasca in ultima saptamana a postului, pentru a se impartasi in ziua
marelui praznic (desi s-ar putea impartasi cu binecuvantarea duhovnicului la orice Sfanta Liturghie,
oricand in timpul postului). La parohiile de la tara problema e mai simpla, pentru ca spovedania se
poate face cu o oarecare programare, evitandu-se imbulzeala. Insa, la parohiile din oras mai ales,
cozile in aceasta perioada sunt interminabile si de aici imposibilitatea unei Spovedanii complete si de
real folos. In astfel de cazuri, o Spovedanie nu poate dura mai mult de 2 minute. Ce poti spune in acest
timp?! Un mare duhovnic contemporan spunea ca nu pune prea mult pret pe o astfel de Spovedanie,
mai ales daca penitentul nu-i spovedit de un an. Poti marturisi toate neputintele dintr-un an intr-un
timp asa de scurt?! Nu e vina parintilor slujitori ca situatia este astfel; se straduiesc si dansii sa-i
multumeasca pe toti. Nu-i poti respinge pe credinciosii pregatiti de spovedanie, s-ar putea sa se
indarjeasca si sa nu mai calce pragul bisericii. E adevarat ca nici sa stai cu ochii pe ceas sau sa-l opresti
pe credincios din marturisire nu-i lucru bun. Grav este si daca se recurge la Spovedania in grup a
tinerilor, care nu e canonica[125], cu atat mai mult cu cat adolescentii zilelor noastre chiar au multe
lucruri de spus sub epitrahil. Recomand tuturor sa refuze o astfel de marturisire, caci e mai bine
nemarturisit, decat spovedit necanonic sau pseudo-spovedit...

19

Atentie la cuvintele duhovnicului!


Dupa Spovedanie, sau chiar in timpul acesteia, preotul obisnuieste a da cateva lamuriri, sfaturi,
povete. Se cere acum multa luare aminte la eventualul canon pe care-l randuieste preotul (nu spre
pedeapsa - cum considera unii, ci spre vindecare) si daca da dezlegare sau nu pentru a primi Sfanta
Impartasanie. Pentru pacate grele si lipsa caintei pe masura faptelor, preotul duhovnic poate amana
primirea Sfintelor Taine[126]. Daca credinciosul nu se afla in pacate de moarte, se cuvine sa
indrazneasca, cu binecuvantarea duhovnicului, sa se impartaseasca mai des. Bineinteles cu inima
infranta si smerita si cu constiinta pacatoseniei, dar si cu dorinta de a primi prin Impartasanie ajutor in
lupta pentru despatimire si imbunatatire. Fara Impartasanie deasa credinciosul nu poate deveni mai
bun, mai iubitor, asemenea cu Hristos. Adevarata viata crestina se traieste doar langa Potirul Euharistic.
Multi, dintr-o smerenie prost inteleasa, se socotesc singuri nevrednici de impartasirea deasa[127], desi
nu se afla sub osanda canoanelor. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cel ce nu-i vrednic zilnic sa se
impartaseasca, nu-i vrednic nici o data pe an, la Pasti. Credinciosul e dator sa asculte, dar si sa ceara
sfaturi, sa intrebe ce are de facut, cum poate scapa de unele pacate sau de gandurile pacatoase ce-i
dau tarcoale. Sa nu uitam ca pacatele se fac cu gandul, cu cuvantul si cu fapta, si ca de marturisit se
cuvine sa le marturisim pe toate, nu doar pe cele vizibile, grosiere...

[122] Preot Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 88.


[123] Recomand cu dragoste cartea Pr. Petre Vintilescu, Spovedania si duhovnicia, Editura Ortodoxa
Romana, Alba Iulia, 1995, ce cuprinde numeroase lamuriri doctrinare, liturgice si canonice pentru
duhovnici si credinciosi, iar in Introducerea semnata de Inalt Prea Sfintitului Andrei, Arhiepiscopul Alba
Iuliei, gasim un numar de 80 de intrebari pentru pregatirea eficienta a Spovedaniei. Mai recomand si
Indreptarul de spovedanie al lui Valeriu Gafencu din Scara (Revista de oceanografie ortodoxa, politica si
cultura), anul III, treapta a IV-a, decembrie 1999, pp. 157-167. Nu toate Indreptarele de spovedanie le
gasesc de folos in lumea de azi. Unele exagereaza cu intrebarile sau descrierile felurilor pacatului
sexual sau a feluritelor vrajitorii, detaliate ca in Canoane. Daca se face uz de ele in ziua de astazi,
multi, chiar si din cei curati, vor fi ispiti la pacate necunoscute lor pana atunci.
[124] Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de
Zaharia Sangeorzan, Editura revistei Literatorul, 1992, p. 42.
[125] La sfarsitul sec. IV, patriarhul Nectarie al Constantinopolului a interzis marturisirea publica,
generalizandu-se de atunci cea particulara.
[126] De multe ori versetele de mai jos le-am vazut citate fara finalul care spune foarte multe despre
impartasirea cu nevrednicie: Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea
din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul
Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (I Corinteni 11, 2830).

20

[127] Recomand deosebita lucrarea Despre dumnezeiasca impartasanie a Sfantului Nicodim Aghioritul;
lucrarea are si o prefata lamuritoare a IPS Serafim Joanta - "Deasa sau rara impartasire".

21