Sunteți pe pagina 1din 5

Aparitia marcilor si evolutia lor

Din punct de vedere istoric, marca este primul obiect al dreptului


proprietatii industriale, care a obtinut statut juridic, iar din punct de
vedere economic, si in prezent, este cel mai important obiect din patrimoniul
unei intreprinderi. Ea si-a castigat acest loc de-a lungul unei perioade mari de
timp, caci aparitia ei probabila, coincide cu aparitia civilizatiei omenesti. Astfel,
este cunoscuta marcarea unor obiecte prin semne grafice, simbolice sau initiale
pentru a se indica provenienta lor si a le diferentia de altele asemanatoare.
Primele atestari par a fi din Mesopotamia, unde nobilimea isi insemna oile,
caprele, vitele, caii, aratandu-si astfel calitatile de proprietari. Metoda venea prin
imitatie de la proprietatea zeitei Istar, care avea animale insemnate cu stea
in frunte, ceea ce se traducea prin a fi ales'.
In Egiptul antic s-au gasit picturi murale in morminte, caredezvaluie
aceleasi semnificatii a celor insemnati'. In constructiile dinEgipt sau Israel,
erau atestate prin marcare locurile de provenienta apietrelor. Muncitorii din
aceste puncte de lucru isi recunosteau locul demunca dupa insemn.
Tot in Mesopotamia si Egipt, tiglele si caramizile, nu marcauprovenienta ci
pe proprietar in asa-numita eternizare a ctitorului'. in

China si Japonia existau semne de identificare pe vasele de portelan, iar


in Grecia si Roma antica pe obiectele de ceramica. Se mai faceau referiri la sursa
de unde a fost luat materialul sau la perioada de confectionare.
Utilizarea semnelor distinctive in antichitate nu face obiect de indoiala;
sunt controverse doar in a sti daca ele aveau semnificatia marcilor sau nu.
Astfel, P. Roubier considera ca semnele distinctive aplicate in antichitate pe
obiecte, aveau ca scop sa arate proprietatea asupra unui obiect corporal
produs de un artizan, in timp ce alti autoriconsidera ca aceste semne distinctive
sunt dovada clara a existentei marcilor inca din antichitate. Tot in antichitate
sunt des aplicate sigilii pe amfore sau dopurile de ceara care le inchideau si
care se refereau la produsul pe care il contineau si nu la recipient, iar aceasta
constituie inca un argument in favoarea marcilor.
Originea cuvantului marca este branding' - marcarea cu fier rosu a
animalelor'. Din acest cuvant, a derivat cuvantul brand - marca. Francezii l-au
tradus prin marc, iar romanii au preluat termenul prin filiera franceza.
Europa a preluat marcarea animalelor relativ tarziu, spre evul mediu, tot
pentru a indica proprietarul. Marcarea are si o conotatie negativa atunci cand
se refera la infierarea raufacatorilor. De data aceasta nu mai ofera informatii
legate de proprietate, ci distinge o categorie de oameni condamnati la izolare.
Daca existenta marcilor in antichitate naste controverse, toti autorii sunt
de acord ca Evul Mediu reprezinta perioada de afirmare si inflorire a lor.
Breslele, aflate in mare expansiune, obliga sa se aplice insemnele proprii pe
obiectele atat fabricate - ceramica, caramizi, obiecte de lut - cat si naturale
(vinuri, branzeturi).
In Anglia medievala incepe marcarea clopotelor si mai ales a bijuteriilor
(prin aceasta se dovedea puritatea materialelor). Tot aici erau marcate si
armele, la inceput armele de vanatoare, apoi toate armele pentru a putea fi
identificate in caz de accident. Franta pune accent pe marcarea produselor
naturale, iar semnele distinctive imbracau tot mai frecvent semne grafice.

Dezvoltarea activitatii industriale a determinat organizarea si dezvoltarea


breslelor. Acestea foloseau marcile pentru a-si distinge produsele, si nu
puteau sa-si schimbe marcajul odata ales. A aparut asadar, alaturi de marca
individuala, (signum privati) si marca corporativa (signum collegii). Signum collegii
era utilizata pentru atestarea respectariiregulilor de fabricatie a produselor in
cadrul corporatiei, iar signum privati individualiza, in interiorul fiecarei
corporatii, a produselor realizate de fiecare mestesugar.
In a doua jumatate a secolului al XV lea, marcarea a devenit obligatorie
pentru paine, butoaie de bere, produse alimentare si apoi unele produse
nealimentare, dar existau statute ale unor corporatii renumite, care obligau
marcarea produselor cu mult timp inainte, de exemplu Statutul din
Padova, din 1236 mentiona obligativitatea marcarii caramizilor, Statutul
negustorilor din Monza, din 1331, care obliga marcarea produselor. Tot in
aceasta perioada se incearca punerea bazelor regimului juridic al marcilor, prin
stabilirea unor reguli de folosire a acesteia, stabilirea unor interdictii de folosire
de altcineva, consacrareadreptului celui care a folosit primul un semn
distinctiv. Initiatorul legislatiei de protejare a marcilor a fost juristul
Sassasferrato Bartolo, care, la 1300 proteja marcile armelor, stabilea dreptul lor
de folosinta la mestesugari si clarifica folosirea marcilor in cazul
dizolvarilor parteneriatelor de afaceri.
In anii care au urmat, s-a pus tot mai acut problema protejarii semnelor
utilizate ca marci impotriva falsificatorilor. Apar o serie de dispozitii speciale
care protejau marcile, sanctionand aspru pe cei care le falsificau. Astfel, in
Franta, in 1564, falsificatorii marcilor aplicate pe tesaturi erau pedepsiti ca si
falsificatori de moneda. Tot aici, in 1681, o ordonanta pedepsea falsificatorii
marcilor cu amenda de 1000 livre si munca silnica la galere timp de 5 ani, iar in
caz de recidiva cu munca silnica pe viata. In Germania, in 1574 a fost emis un
edict al imparatului Carol Quintul, care pedepsea falsificatorii de marci cu
taierea mainii drepte. Toate aceste edicte erau limitate la o anumita industrie.
Odata cu Revolutia Franceza, in dreptul european apar primele legi
coerente de dezvoltare si protejare a marcilor. in acest sens :

apare dreptul fiecarui fabricant la o marca pentru a-si proteja


produsele;
se instituie pedepse clare pentru falsificatorii de marci, care
sunt asimilati falsificatorilor de acte private;

se contureaza functiile marcilor si caracterul lor juridic.


Prin aparitia acestor legi, Franta isi protejeaza marcile si implicit economia.
Exemplul ei este urmat rapid de celelalte state din Europa, Belgia, Olanda,
Germania.
Aparitia marcilor distribuitorilor de produse, si a marcilor individuale
facultative, in secolul al XlV-lea largeste orizontul de aplicare a marcilor, sporeste
interesul pentru ele, astfel incat marca incepe sa-si contureze trasaturile care ii
sunt caracteristice si in prezent.
In ceea ce priveste continentul american, in SUA inceputurile vietii
economice sunt puternic influentate de situatia existenta in marile puteri
europene, de unde veneau cea mai mare parte a emigrantilor. Acestia
incercau sa aplice principiile economice existente in mediul din care proveneau,
motiv pentru care un timp au convietuit un amalgam de obiceiuri si culturi
dintre cele mai diferite. Industrializarea puternica a SUA a adus transformari
majore in constiinta fabricantilor, care au inceput sa isi orienteze produsele
spre consumator. De altfel, multe din noutatile care vor apare in zona
comertului american, dar si a industriei in general vor fi implementate de
emigranti din Europa, care, vor gasi in America mediul propice de promovare a
noului, ineditului, inovatiei. In timp ce Europa industrializata, dar
conservatoare, refuza sa aplice ideile indraznete si avangardiste ale unor tineri
comercianti, SUA priveau cu interes si bunavointa orice incercare de progres
care aducea profit si prosperitate. in acest context, in mod firesc si treptat
fabricantii americani au inceput sa se preocupe de crearea marcilor. La sfarsitul
secolului al XVIII-lea multe companii cunoscute pe piata americana erau
recunoscute prin marcile lor. Primele marci nationale sunt Heinz si Celogs. in
scurta vreme tot pe piata americana apar produsele ambalate care puteau fi
usor marcate.

Dupa primul razboi mondial, dezvoltarea industriei, si a comertului


international a determinat diversificarea marcilor, atat in Europa, cat si pe
continentul american.
In secolul al XlX-lea apare protectia indicatiilor geografice, care priveau
originea produselor, iar mentionarea frauduloasa a acestora pe produse era
sanctionata la fel ca si folosirea frauduloasa a numelor comerciale.
In ultimul deceniu al secolului al XX-lea in Europa se realizeaza armonizarea
reglementarilor in materie de marci si apare preocuparea pentru marca
europeana. In acest context, apare importanta schimbarea intervenita in
functiile marcilor, care au dobandit o existenta si o valoare de sine statatoare,
nemaifiind legate de un anumit produs sauproducator.